Cercetarea pedagogică

1. Aspecte generaleDezvoltarea pedagogiei ca ştiinţă a fost condiţionată din totdeauna, dar mai cu seamă în

ultimul secol, de cercetarea pedagogică. În genere, cercetarea ştiinţifică pedagogică se plasează la originea îmbogăţirii conţinuturilor teoretice explicative şi predictive ale acestei ramuri a cunoaşterii, a găsirii unor noi metode şi procedee de predare – învăţate,evaluare, a perfecţionării practicii educaţionale corespunzător exigenţelor societăţii contemporane, a creşterii eficienţei managementului şcolar, a proiectării şi realizării practice a reformei în învăţământ. În acest context, finalitatea cercetărilor pedagogice constă în descoperirea de modalităţi de perfecţionare a acţiunii educaţionale astfel încât să-i crească eficienţa specifică în raport cu principiile şi cu standardele stabilite.

Cercetarea pedagogică este o acţiune de observare şi investigare, pe baza căreia cunoaştem, ameliorăm sau inovăm fenomenul educaţional.

2. Rolul cercetării pedagogiceRolul cercetării pedagogice constă în: explicarea, interpretarea, generalizarea şi inovarea

fenomenului educaţional prin schimbări de structură, sau prin introducerea de noi metodologii mai eficiente.

Cercetarea în domeniul pedagogiei este efectuată de cercetatori profesioniști , dar ea poate fi realizată și de cadrele didactice de la toate nivelurile de învățământ , preocupate în aceeași măsură de asigurarea organizării și desfășurării eficiente a activității instructive-educative și de investigare a fenomenelor pedagogice în vederea optimizării lor, de aceea se impune inițierea viitorilor educatori nu numai în tema metodologiei instruirii și educării, ci și în cea a cercetării pedagogice .

3. Proiectul de cercetare este o sinteză a organizării cercetării pe etape şi poate să aibă următoarea structură:tema (problema) de cercetat: importanţă şi actualitate;

motivarea alegerii temei: scopul şi modul de evaluare; istoricul cercetării problemei; stadiul actual; ipoteza generală, ipoteze parţiale şi obiectivele cercetării; metodologia cercetării: durata cercetării, locul, echipa de cercetare, etape, variabile

dependente şi independente, eşantion, metode, tehnici şi mijloace de învăţământ, instrumente de cercetare (teste, proiecte didactice);

4. Clasificarea metodelor şi tehnicilor de cercetare:

lectura ştiinţifică; rezumatul; conspectul; metoda observaţiei;

metoda studiului de caz; analiza produselor activităţii şcolare; experimentul pedagogic; eşantionarea; metoda testelor; interviul şi chestionarele scrise; metoda analizei psihopedagogice a datelor experimentale; metoda scărilor de opinii şi atitudini.

4.1. Lectura ştiinţifică este consemnată în fişe pe probleme şi subprobleme care cuprind: autorul, titlul lucrării, locul apariţiei, anul, editura şi pagina. Fişele sunt de mai multe tipuri: fişe de idei, de citate şi de sinteză, care cuprind şi judecăţi de evaluare a ideilor.

4.2. Rezumatul simplu, de adnotare sau informativ, conţine ideile de bază dintr-o lucrare.

4.3. Conspectul ca formă mai complexă de rezumat, alături de referat, recenzie şi sinteză sunt de asemenea folosite pentru informarea şi documentarea ştiinţifică.

4.4. Metoda observaţiei este utilizată pe scară largă pentru investigare şi culegere a datelor experimentale, respectându-se unele cerinţe: formularea unui scop precis al observării, alcătuirea unui plan de observare, înregistrarea fidelă a datelor (video, audio sau clasică), clasificarea, compararea, raportarea şi interpretarea datelor. Observarea poate fi spontană, ştiinţifică, de explorare şi de experimentare.

4.5. Metoda studiului de caz  cuprinde: prezentarea cazului; analiza cazului; propunerea de soluţii şi testarea acestora; aplicarea soluţiei mai eficiente.

4.6. Analiza produselor activităţii şcolare care sunt: planificări, proiecte didactice, cataloage, lucrări efectuate de elevi la disciplinele opţionale.

4.7. Experimentul pedagogic constă în măsurarea efectului produs ca urmare a introducerii unuia sau mai multor factori experimentali – spre exemplu: introducerea instruirii cu calculatorul. Experimentul se desfăşoară folosind mai multe tehnici: tehnica grupului, pe care se experimentează, tehnica grupelor paralele (experimentală şi de control), având aproximativ acelaşi nivel de cunoştinţe şi tehnica rotaţiei factorilor, când grupa de control devine grupă experimentală, iar aceasta grupă de control.

4.8. Eşantionarea reprezintă alegerea unui număr de subiecţi din populaţia şcolară ce urmează a fi supuşi experimentării sau controlului cercetării. În aceste cazuri, se foloseşte numai eşantionul experimental, testându-se înainte de experimentare, situaţia la care se porneşte.

4.9. Metoda testelor.  Testul este o probă precis determinată, ce implică o temă sau un grup de sarcini. Aplicând testul la un eşantion (grup de referinţă) obţinem etalonul, sau tabelul de notare, care este o scară cu repere numerice. În funcţie de ceea ce măsurăm, întâlnim teste pedagogice (de cunoştinţe, deprinderi, abilităţi), teste psihologice şi sociometrice, care măsoară relaţiile interpersonale din grup. Cerinţele unui test sunt: validitatea (să poată măsura ceea ce ne propunem), etalonarea, pentru a corespunde vârstei sau clasei de elevi testată), standardizarea, adică aplicarea şi corectarea uniformă

pentru toţi subiecţii, să permită exprimarea rezultatelor în unităţi de măsură şi să folosească notarea dihotomică (răspuns corect sau greşit).

4.10. Interviul şi chestionarele scrise, convorbirea individuală sau în grup, ancheta psihopedagogică şi studiul documentelor şcolare constituie tehnici eficiente pentru culegerea şi interpretarea datelor necesare cercetării pedagogice. În aceste cazuri, se precizează problema de cercetat, eşantionul şi indicatorii la care ne raportăm răspunsurile.

4.11. Metoda analizei psihopedagogice a datelor experimentale, prin clasificarea şi ordonarea acestora, folosind calculul statistic, curbele statistice de mărime, de distribuţie şi de corelaţie, al cărei coeficient exprimă gradul de legătură între şiruri de măsuri corespunzătoare – spre exemplu, între inteligenţă şi randamentul şcolar s-a constat că există un coeficient de corelaţie de 0,50.

4.12. Metoda scărilor de opinii şi atitudini, în care rezultatele se distribuie pe o scară cu mai multe intervale. De exemplu, opinii sau atitudini: corecte, incorecte, mai puţin corecte etc. Rezultatele la învăţătură la o clasă pot fi distribuite pe o scară cu 4 intervale de câte 5 puncte fiecare sau pe o scară de calificative: foarte bine, bine, suficient, insuficient.

5. Cerințele unei cercetări obiective și eficiente sunt următoarele : înregistrarea fidelă a datelor utilizând o aparatură corespunzatoare ; investigația unui numar suficient de cazuri , care să justifice statistic ; asigurarea cadrului natural al situațiilor pedagogice de investigație pe baza cărora

se culeg datele ; folosirea îmbinată atât a datelor din izvoarele directe cât și indirecte , cât și a

metodelor de investigație cu caracter cantitativ și calitativ , acordând , în final, pentru stabilirea concluziilor , o pondere deosebită analizei calitative, specifice fenomenului educațional ;

înainte de stabilirea concluziilor finale să se reia acțiunea de prelucrare și interpretare a datelor, aceasta oferind posibilitatea de a evita concluziile eronate , neadecvate sau incomplete;

folosirea unor mijloace tehnice moderne, îndeosebi informatice; valorificarea rezultatelor cercetării în lucrări scrise ( carți, tratate, reviste etc.)

Valoarea și eficiența soluțiilor pedagogice teoretico-aplicative noi, stabilite în baza cercetării , sunt asigurate și de folosirea în interacțiune a metodelor de cercetare , cu respectarea condițiilor prezentate. Numai astfel se va putea contribui la modernizarea și perfecționarea educației și învățământului, la dezvoltarea pe o treaptă calitativă superioară a statutului de știință a pedagogiei.

BibliografieIoan Jinga, Elena Istrate, (coord.), 2008, Manual de pedagogie, Editia a II-a, Editura All, București

D. Muster, 1985,Metodologia cercetării în educaţie şi învăţământ, Editura Litera,

Bucureşti