COMUNICAREA EFICIENTĂ

Întîlnirea părinților și copiilor cu dizabilități privind educația incluzivă

Facilitatoare: Daniela Terzi-Barbaroșie,

psihologă, psihoterapeută, terapeută Bowen

COMUNICAREA UMANĂ

PASIV ASERTIV AGRESIV

Diferențe și asemănări:Pasiv versus Agresiv

Interesele şi necesităţile

altor persoane

Interesele şi necesităţile personale

Ce este asertivitate ?

• Un instrument de comunicare• O metodă de depăşire a situaţiilor conflictuale• Un stil de comunicare• O filosofie de viaţă• O abilitate• O trăsătură de personalitate (caracterială sau

moştenită)

STILUL PASIV: evită confruntările, conflictele, îşi doreşte ca toată

lumea să fie mulţumită, fără a ţine însă cont de drepturile sau dorinţele sale personale.

O astfel de persoană nu face cereri, nu solicită ceva anume, nu se implică în cîştigarea unor drepturi personale sau în apărarea unor opinii.

Această persoană se simte rănită, frustrată, iritată, fără însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi.

Lasă întreaga libertate de decizie şi acţiune pe seama altora;

Stilul pasiv evită problema, ignoră drepturile proprii, lasă pe ceilalţi să aleagă în locul său, vede drepturile celorlalţi ca fiind mai importante.

STILUL AGRESIV:

blamează şi îi acuză pe ceilalţi, încalcă regulile, este insensibil la sentimentele celorlalţi, nu-şi respectă colegii, consideră că doar ei au întotdeauna dreptate, rezolvă problemele prin violenţă, consideră că cei din jurul său sunt adesea nedrepţi cu el, este sarcastic şi utilizează adesea critica în comunicare, este ostil şi furios;

• Se menţine la o anumită distanţă de grup;• Generează tensiuni, agresivitate, stres.

• Stilul agresiv atacă problema, îşi susţine drepturile fără a ţine cont de drepturile celorlalţi, aleg activitatea lor şi dictează altora, consideră că drepturile lor sunt mai importante decât ale celorlalţi.

STILUL ASERTIV:

exprimă emoţiile şi convingerile fără a afecta şi ataca drepturile celorlalţi, comunică direct, deschis şi onest cîştigînd respectul prietenilor şi colegilor, are capacitatea de a iniţia, menţine şi încheia o conversaţie în mod plăcut, exprimă emoţiile negative fără a se simţi stînjenit sau a-l ataca pe celălalt, are abilitatea de a solicita sau a refuza cereri, îşi exprimă emoţiile pozitive, face şi acceptă complimente, spune „NU” fără să se simtă vinovat sau jenat, face faţă presiunii grupului şi îşi exprimă deschis opiniile personale, îşi recunoaşte responsabilităţile faţă de ceilalţi;

Stilul asertiv discută problema, îşi susţine drepturile, au încredere în ei, recunosc şi respectă drepturile lor şi ale celorlalţi.

Eu sunt OK!Tu nu ești OK!(Cîștig – Pierzi) Eu nu sunt OK…

Tu ești OK!(Cîștigi – Pierd)

Eu nu sunt OK…Tu nu ești OK…(Pierd – Pierzi)

Eu sunt OK!Tu ești OK!

(Cîștig – Cîștigi)

Diagrama comportamenelor

umane

Asertivitatea…

• reprezintă o formă de comunicare ce presupune enunţarea clară a propriilor nevoi şi dorinţe, abordând într –o manieră respectuoasă atât propria persoană, cât şi pe cea a interlocutorului.

• De obicei, comunicarea sau atitudinea de tip asertiv este abordată  prin comparaţie cu o comunicare de tip agresiv (în care nevoile şi dorinţele proprii sunt enunţate în mod ostil, poruncitor) şi aceea de tip pasiv (în care nevoile si dorinţele proprii nu sunt enunţate).

Asertivitatea…

• este abilitatea de a te exprima deschis şi onest, reflectând în acelaşi timp o grijă autentică pentru ceilalţi.

• se referă şi la a avea încredere în propria persoană, a fi fidel propriilor valori şi credinţe şi a avea curajul de a-ţi exprima opiniile atunci când este necesar.

Model de bază în mesajul asertiv

Mă simt (Sunt; Observ; Am impresia că)…………………………………………………………………………Atunci cînd………………………………………………………………………….Deoarece………………………………………………………………………….Aş dori (Mi-ar place; Aş vrea; Ai putea să)………………………………………………………………………….

Cînd folosim comunicarea asertivă?

• Oricînd! Mereu!• Atunci cînd vrem să stabilim cu uşurinţă

contacte cu cei din jur• Atunci cînd dorim să refuzăm sau să oprim o

comunicare nedorită sau neplăcută• Atunci cînd vrem să aflăm ce doresc cei din jur• Atunci cînd dorim să gestionăm un conflict, o

critică şi manipularea păstrându-e respectul faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi

Tehnici asertive:

• Ascultarea activa (empatizarea cu interlocutorului, afirmarea de sine empatica, parafrazarea, manifestarea interesului si sinceritatii, incurajarea)

• “Discul stricat” (persistenta unui mesaj-cheie)• Dezarmarea adversarului (evitarea unei confruntari

agresive)• Interogarea pozitiva (incurajarea interlocutorului sa

spuna ce anume ii place, evitarea complementarii seci)• Interogarea negativa (incurajarea interlocutorului sa

exprime deschis ce anume nu merge, sa precizeze ceea ce considera negativ la noi)

• Compromisul fezabil (gasirea unei solutii cu care ambii interlocutori sunt partial de acord)

Alte tehnici asertive:• Informaţia liberă

Tehnica informaţiilor libere se referă la a asculta şi a recepta informaţiile interlocutorului (informaţiile liber transmise) şi a le utiliza în conversaţie, arătând că aţi înţeles mesajul.

• Auto-destăinuirea Această tehnică presupune a destăinui informaţii despre

propria persoană (Ce gândeşti, ce simţi) şi a reacţiona la celălalt. Fără acest lucru, într-o discuţie ce presupune informaţiile libere ale celuilalt, putem părea că jucăm rolul anchetatorului.

Alte tehnici asertive

• Chestionarea directaPrin aceasta tehnica il ajutam pe ceilalalt sa-si lamureasca

gandurile pentru a evita intelegerea gresita a mesajelor pe care le transmite. Atunci cand interlocutorul emite un mesaj vag, ajutati-l sa se lamureasca, cu intrebari directe, care reclama raspunsuri de tip DA sau NU sau raspunsuri scurte.

Se poate folosi impreuna cu Tehnica exprimarii deschise a sentimentelor (mesaje de tip EU) interogarea pozitiva si negativa.

Exemplu: “”Am nevoie de informatii precise: la ce ora si unde va avea loc reuniunea?”

(atunci cînd interlocutorul vă dă informaţii vagi)

Alte tehnici asertive• Raspunsul normanduluiTehnica constă în evitarea unei discuţii într-un asemenea

mod încît interlocutorul să nu fie jignit. Neangajîndu-ne într-o discuţie nedorită sau nerăspunzînd la o întrebare neconvenabilă nu facem decît să ne afirmăm.

“Poate ca da, poate ca nu!” – adică nu spuneţi nimic care v-ar angaja şi nici nu răspundeţi astfel încît să încurajaţi conversaţia. Astfel, nici nu oferiţi informaţii, dar nici nu intraţi în conflict. Este suficient să reluaţi ce a spus interlocutorul, cît se poate de neutru. Nu ironizaţi, nu agresati, nu manipulaţi.

Exemplu: “Toţi politicienii sunt nişte mizerabili!”; “Poate că ai dreptate, dar poate ca sunt şi excepţii”

Alte tehnici asertive

• “Surzenia” relaţionalăUneori singura soluţie este să nu mai ascultăm ce spune

interlocutorul, dacă acesta este prea agresiv sau ne critică exagerat, sau dacă alte tehnici asertive nu au dat roade sau suntem prea obosiţi să intervenim asertiv.

Este utilă mai ales în situaţiile cînd discutăm cu persoane mai puţin cunoscute sau foarte dificile.

“A deveni surd” la ce spune interlocutorul înseamnă a te retrage în tine însuţi sau a asculta altceva.

Sarcină practică: Activitatea “Antrenamentul asertivitatii”

• Dupa completarea fişei în mod individual, participanţii fac schimb de fişe şi propun o versiune proprie de soluţionare a situaţiei descrise în fişă, folosind metodele asertive însuşite.

• Doritorii explică întregului grup tehnica propusă în cuvinte proprii şi aplicarea acesteia în situaţia descrisă pe fişa cu care a lucrat.