MEDICAMENTE CU ACTIUNE ASUPRA APARATULUI CARDIOVASCULAR

a.Medicamente cu actiune predominanta asupra inimiiA.Medicamente active in insuficienta cardiacaB.Antiaritmice

b.Medicamente cu actiune predominanta asupra vaselor1.ANTIANGINOASE2.ANTIHIPERTENSIVE3.VASODILATATOARE CENTRALE SI PERIFERICE (VASODILATATOARE ANTIISCHEMICE)4.VASOCONSTRICTOARE5.MEDICATIA VENELOR SI CAPILARELOR

a.Medicamente cu actiune predominanta asupra inimii

A.Medicamente active in insuficienta cardiaca

Medicamentele inotrop-pozitive : stimuleaza contractia miocardului si amelioreaza functia pompei cardiace;

Diureticele (alaturi de dieta hiposodata): indeparteaza excesul de sare si apa si scad presarcina;

Vasodilatatoarele : micsoreaza postsarcina, presarcina sau ambele, usurand munca inimii;

Medicamente inotrop positive: Stimuleaza contractilitatea miocardului, fiind utile terapeutic în insuficienta

cardiaca si în alte tulburari ce se manifesta cu deficit de pompa cardiaca; Mecanismul inotrop-pozitiv: se bazeaza pe cresterea în sarcoplasma a

concentratiei de ioni de Ca2+, necesara pentru procesul contractiei prin diferite mecanisme;

Clasificare: Inhibitoarele pompei sarcolemice Na/K (Na/K ATP-aza): glicozizii cardiotonici

(cresc concentratia ionilor de Na si stimuleaza schimbul ionic Na/Ca – ies 3 ioni de Na, intra 1 ion de Ca)

Stimulatoarele receptorilor adrenergici beta-1: beta-adrenergice selective, neselective (stimuleaza adenilat ciclaza membranara si biosinteza de AMPC);

Inhibitoarele fosfodiesterazei: tip teofilina, tip amrinona (inhiba metabolizarea AMPc, cresc concentratia de AMPc);

1. Glicozizii cardiotonici(medicamente inotrop pozitive, cronotrop negative)

a. Grupa digitoxinei (Digitoxina)b. Grupa digoxinei (Digoxina)c. Grupa strofantinei

Mecanism de actiune: Mecanismul molecular consta in inhibarea pompei membranare de sodiu-potasiu

(Na/K-ATP-aza) care asigura efluxul de ioni de sodiu si influxul de ioni de potasiu impotriva gradientelor de concentratie;

Legarea moleculelor de glicozida determina blocarea functiei enzimatice si de transport;

Consecutiv inhibarii pompei, creste concentratia intracelulara a ionilor de Na, astfel intervine o pompa schimbatoare a Na cu ionul Ca (3Na/1Ca);

Cresterea Ca in celula comanda eliberarea acestor ioni din reticolul sarcoplasmic cresterii disponibilului de Ca;

Digitalicele stimuleaza patrunderea Ca în celulele miocardice secundar blocarii pompei si cresterii conc de Na;

Actiunea inotrop pozitiva este datorata cresterii disponibilului de calciu pentru mecanismul contractil;

2. Stimulatoarele receptorilor adrenergici beta-1

Cresc conc sarcoplasmica de AMPcReprezentanti: Dobutamina

3. Inhibitori ai fosfodiesterazei:

Inhiba fosfodiesteraza, cresc conc plasmatica de AMPc.Poti fi

–neselectivi: teofilina, aminofilina –selectivi: amrinona

a.B) ANTIARITMICE

CLASA 1 : BLOCANTE ALE CANALELOR DE SODIU: -stabilizatoare de membrana si inhibitoare ale depolarizarii dependente de sodiu

Clasa 1A: Antiaritmice tip chinidina: –Chinidina –Sparteina –Disopiramida–Procainamida

Clasa 1B: antiaritmice tip lidocaina: -Lidocaina: -Mexiletina -Fenitoina

Clasa 1C: antiaritmice tip fleicainida: -Flecainida,

-Propafenona

CLASA 2: BLOCANTE BETA-ADRENERGICE•antagoniste ale stimularii simpatice si catecolaminergice a automatismului prin blocarea receptorilor adrenergici beta-1 cardiaci; -Esmolol

CLASA 3: BLOCANTELE CANALELOR DE POTASIU•prelungesc repolarizarea si perioada refractara: –Amiodarona –Bretilin fosilat

CLASA 4: BLOCANTELE CANALELOR DE CALCIU•deprimante ale automatismului si contractilitatii, dependente de calciu: -Galopamil -Verapamil -Diltiazem

b. MEDICAMENTE CU ACTIUNE PREDOMINANTAASUPRA VASELOR

1.) ANTIANGINOASEA. Nitrati organici si molsidomin-Nitroglicerina-Isosorbid dinitrat-Isosorbid mononitrat-Pentaetril tetranitrat-Molsidonim

B. Beta-blocante -Propanolol

-Metoprolol -Atenolol

C. Blocante ale canalelor de calciu• Blocante selective: –dihidropiridine: nifedipina –Fenilalchilamine: verapamil –Benzotiazepine: diltiazem

•Blocante neselective: perhexilina, bepridil, trimetazidina.

D. Inhibitoarele recaptarii adenozinei- Dipiridamol-Lidoflazina

E. Alte antianginoase-Amiodarona

2.)ANTIHIPERTENSIVE

Clasificare: Clasificare in functie de mec. fiziopatogen implicate in HTA, la niv. carora

actioneaza:

A. Inhibitoare ale sistemului vegetativ (simpatolitice): I. Simpatolitice centrale: Reprezentanti:

a. Agonisti adrenergici alfa-2 presinaptici si imidazolici I-1 presinaptici: clonidina, moxonidina, rilmenidina;

b. Neurosimpatolitice cu mecanism central: reserpina, alfa-metildopa.

II. Beta-adrenolitice neselective (propranolol, oxprenolol, sotalol, tertatolol, nadolol,betaxolol,

bisoprolol, celiprolol) selective beta-1 (atenolol, metoprolol, acebutolol, betaxolol, bisoprolol,

celiprolol, talinolol etc). III. Alfa-1-adrenolitice: prazosin, doxazosin, terazosin, trimazosin, urapidil; IV. Neurosimpatolitice: reserpina, alfa-metildopa, gunaetidina s.a. V. Ganglioplegice: trimetafan(in urgente);

B. Vasodilatatoare

I.Blocante ale canalelor de calciu: tip nifedipina

II. Musculotrope: hidralazine (dihidralazina), nitroprusiat de sodiu, diazoxid, minoxidil, papaverina;

C. Inhibitoarele sistemului renina-angiotensina I.Inhibitoare specifice ale ECA

II. Antagonisti ai angiotensinei II, la nivelul receptorilor AT-1 –Reprezentanti: candesartan, losartan, valsartan etc.

D. DIURETICE: •Tiazide si similare farmacologic: hidroclorotiazida, clortalidona, indapamid•De ansa: furosemid, acid etacrinic•Antialdosteronice: spironolactona, triamteren, amilorid

3. VASODILATATOARE CENTRALE SI PERIFERICE(vasodilatatoare antiischemice)

Clasificare –in functie demecanismul de actiune

A. Beta-adrenomimetice: isoxuprina, bametan, bufeninaB.Alfa-adrenolitice

a. Alcaloizi din cornul secarei si analogi: dihidroergotoxina, nicergolinab. Imidazoli: tolazolina, fentolaminac. Beta-haloalchilamine: fenoxibenzaminad. Alte structuri: buflomedil (alfa-adrenolitic si musculotrop)

C. Musculotrope Derivati de acid nicotinic: acid nicotinic, xantinol nicotinat Derivati xantinici: pentifilina, pentoxifilina Derivati indolici: vincamina, vinpocetina Alte structuri: cinarizina, naftidrofuril, papaverina, kalidinogenaza, extr. Ginkgo

biloba D. Prostaglandine vasodilatatoare (PGI2, PGE2) si analogi: alprostadil, epoprostenol, iloprost (analog PGI2)E. Antagonisti 5-HT2B : naftidrofuril (antagonist 5-HT2B si musculotrop)

4. VASOCONSTRICTOARE

1. Vasoconstrictoare generale (antihipotensive) Clasificare- in functie de mecanismul de actiuneA. Simpatomimetice vasoconstrictoare generale (sistemice)Alfa-adrenomimetice: noradrenalina, adrenalina, fenilefrinaAlfa-adrenomimetice si serotoninergice: alcaloizi din cornul de secara (dihidroergotamina)B. Musculotrope: angiotensina (angiotensinamida)

2. Vasocontrictoare locale Clasificare- in functie de mecanismul de actiune

A. Simpatomimetice vasoconstrictoare localeAlfa-adrenomimetice: adrenalina, noradrenalina, nafazolinaAlfa-adrenomimetice si serotoninergice: ergotamine

B. Serotoninergice 5-SH1B si 5-HT1D: sumatriptanC. Musculotrope

Vasopresine natural: vasopresinaAnalogi sintetici ai vasopresinelor: desmopresina

Clasificare- in functie de utilitatea farmacoterapeuticaA. Decongestive topice (in rinite si conjunctivite): efedrina, nafazolinaB. Antimigrenoase (prin v-constr carotidiana): ergotamine, dihidroergotamina,

sumatriptanC. Hemostatice vasoconstrictoare: vasopresina(=ADH)

5. MEDICATIA VENELOR SI CAPILARELOR

1. Medicatia venelor:

Clasificarea medicatiei sindromului varicose in functie de evolutie:

A. Medicatia primei faze de evolutie (cu tulburari functionale):a) Medicamente care cresc tonusul venos : dihidroergometrina, extract de

seminte de Aesculus Hippocastanum (escina si flavonoide)b) Medicamente care scad permeabilitatea capilarelor, ameliorand circulatia

de intoarcere venoasa si reducand edemul: derivati flavonoidici(rutozid, troxerutin, diosmim) antocianozide (extractul din fructele de Vaccinium Myrtillus) tribenzoid, dobesilat de calciu

B. Medicatia complicatiilor (flebite si trombflebite)a) Antiinflamatoare topice si sistemice b) Heparine si heparinoizi in tratament topic

C. Medicatia fazei avansate (cu modificari morfologice): medicamente screlozante ale venelor membrelor inferioare (moruat de sodiu). Medicatia screlozanta administrate sctrict i. v. in zona cu varice, repetata la 7 zile, provoaca fenomene iritative ale endovenei cu reactive inflamatoare nespecifica si screloza lumenului venos.

2. Medicatia capilarelor Clasificarea medicamentelor care cresc rezistenta scad permeabilitatea capilarelor:

Actiune asupra cimentului intercelular endotelial : saruri de Ca Actiunea directa sau/si indirecta: prin intermediul acidului ascorbic si

catecolaminelor- flavonoizi (rutosid,traxerutin, diosmin)- andratracenozide(extr. Vaccinium myrtillus)- tribenzoid, dobesilat de Ca, escina- esculina (extr. Aesculus Hippocastanum), oligomeri procianidinici (extr. Din seminte de Vitis Vinifera)

Caz clinic nr 1:

Hipertensiunea arteriala (HTA) reprezinta o afectiune cardiovasculara foarte frecventa, fiind definita drept o crestere a valorilor tensiunii arteriale (TA) peste limita normala dupa trei masuratori consecutive, in trei circumstante diferite. O tensiune arteriala peste limitele maxime este periculoasa pentru ca afecteaza structura si proprietatile vaselor de sange din intregul organism, avand consecinte semnificative, uneori vitale. Cele mai importante organe afectate de consecintele hipertensiunii arteriale sunt creierul, inima si rinichii. 

În prezent se consideră ca TA optimă este sub 120/80 mmHg. Se acceptă ca valori normale şi cele situate între 120/80 mmHg şi 139/89 mmHg. Dacă TA este 140/90 mmHg sau mai mult, se consideră hipertensiune arterială. Tensiunea arterială sistolică, care este primul număr, reprezintă presiunea din artere când cordul se contractă şi pompează sânge în artere; tensiunea arterială diastolică, al doilea număr, reprezintă presiunea din artere în momentul în care cordul se relaxează, după contracţie. Pacienţii cu diabet zaharat (DZ) sau boală renală, care au o TA>130/80 mm Hg, trebuie consideraţ i a avea un risc crescut şi trataţi corespunzător.

Cauze

In marea majoritate a cazurilor (peste 90%), hipertensiunii arteriale nu i se poate preciza cauza; este asa numita "hipertensiune arteriala esentiala" (boala hipertensiva). Pentru mecanismele HTA esentiale au fost propuse diferite ipoteze; una din cele mai admise este "teoria mozaicului", in care factorii predispozanti sau determinanti ar fi ereditatea, factori vasculari, starile emotive repetate, unele tulburari suprarenale, regim hipercaloric, aport excesiv de sare in alimentatie.

In 10% din cazuri HTA este secundara, determinata de cauze renale, endocrine, congenitale, anomalii ale aortei sau de scaderea elasticitatii aortei, intalnita la varstnici si in diverse afectiuni cerebrale.

Simptome

Acestea sunt foarte variate, fiind conditionate de stadiul bolii, personalitatea bolnavului, asocierea cu alte boli, de faptul daca este secundara sau HTA esentiala.

Manifestarile sunt diverse:

- dureri de cap, uneori mai importante dimineata,

-ameteli,

- vajaieli in urechi,

-epistaxis,

-senzatie de deget mort,

-aparitia de puncte luminoase sau negre in campul vizual.

In numeroase cazuri, chiar la valori mari ale tensiunii bolnavii nu au nici o tulburare subiectiva; aceeasi lipsa de tulburari poate fi constatata in fazele de inceput ale HTA esentiale. Evolutia bolii este benigna in multe cazuri, in special cand cresterile presiunii maxime si minime sunt moderate. Insa chiar si in aceste cazuri, daca HTA esentiala nu este tratata corect, pot aparea simptomele localizarilor aterosclerozei (inima, creier, rinichi).

Prognostic

HTA esentiala netratata este cunoscuta ca un factor de risc care favorizeaza localizarea si agravarea aterosclerozei, antrenand complicatii cardiace (cardiopatia ischemica), accidente cerebrale, stenoze ale carotidelor sau in membrele inferioare (arterite). S-a semnalat ca 50% din bolnavii hipertensivi au cardiopatie ischemica, iar bolnavii cu infarct miocardic au avut frecvent in trecut hipertensiune arteriala. Studiile epidemiologice arata ca 2% din hipertensivi sucomba de o boala de inima, iar 20% din cazuri de hemoragie sau ramolisment (infarct) cerebral.

Tratament

Scopul tratamentului hipertensiunii arteriale este :

scaderea valorilor tensiunii arteriale la un nivel de siguranta maxima (sub 130/85 mmHg)

pastrare tensiunii sub control constant prevenirea sau reducerea complicatiilor cresterea calitatii vietii si prelungirea ei

Corectarea hipertensiunii se face prin diverse medicatii hipotensoare:

-diuretice (nefrix, furantril),

-hipotensoare care inhiba sistemul nervos simpatic (hiposerpil, clonidina, guanetidina),

-betablocanti cu actiune asupra inimii ca propanolol sau asupra vaselor,

-vasodilatatoare ca blocantele de calciu (amlodipina),

-inhibitorii enzimei de conversie (enalapril, perindopril).

Furosemid

Grupa farmacoterapeutică: diuretic de ansă cu acţiune intensă, sulfonamide

1.Indicatii terapeutice

Furosemida este indicată în tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică sau afecţiunile renale. Poate fi utilizată în edemele grave şi în cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual în asociere cu acestea. De asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiu. Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă renală severă. Este indicată în formele uşoare şimoderate de hipertensiune arterială, în monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive.De asemenea, este indicată în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie: poate înlătura oliguria dar, probabil, nu influenţează evoluţia insuficienţei renale.

2.Mod de administrare

Hipertensiune arterialăDoza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg furosemidă, administrată

dimineaţa.În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida poate fi asociată cu un alt antihipertensiv.

3. Contraindicaţii

-Hipersensibilitate la furosemidă, la alte sulfonamide sau la oricare dintre excipienţi.-Obstacol al căilor urinare cu oligurie.-Hipovolemie.-Deshidratare.-Insuficienţă renală cu anurie.-Encefalopatie hepatică.-Alăptare.

-Copii cu vârsta sub 6 ani.-Intoxicaţia cu digitalice.

4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

În tratamentul cu furosemidă, în special când se administrează doze mari,este necesar încă din primele zile şi apoi periodic, monitorizarea electroliţilor plasmatici (natremie, kaliemie), monitorizarea uremiei, creatininemiei şi a debitului urinar.Furosemida poate determina depleţie de sodiu şi de potasiu, cu posibile consecinţe grave.Trebuie evitat pecât posibil tratamentul prelungit, cu doze mari sau însoţit de o dietă strictă, deoarece există riscul deshidratării cu hiperazotemie şi hipovolemie. Apariţia semnelor de deshidratare şi a hipotensiunii arteriale impune întreruperea tratamentului sau scăderea dozei.

La pacienţii cirotici, administrarea de furosemidă trebuie făcută cu prudenţă, monitorizând strict natremia, kaliemia şi funcţiile renale, pentru a evita apariţia encefalopatiei hepatice. Apariţia manifestărilor acesteia impune întreruperea imediată a tratamentului.

Supravegherea kaliemiei se impune la vârstnici şi la pacienţii care urmează tratament asociat cu alte medicamente: digitalice, diuretice tiazidice, antiaritmice chinidinice, corticosteroizi sau laxative stimulante. La aceşti pacienţi, precum şi la cei cu denutriţie, anorexie, diaree cronică sau hipokaliemie se recomandă un aport suplimentar de potasiu sub formă de clorură sau asocierea furosemidei cu un diuretic care economiseşte potasiu (amilorid, spironolactonă, triamteren).

La pacienţii cu diabet zaharat sau la cei cu diabet zaharat latent, trataţi cu furosemidă trebuie controlate periodic glicemia şi glicozuria.

La pacienţii cu gută, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece creşte uşor concentraţia plasmatică a aciduluiuric; furosemida favorizează foarte rar declanşarea crizei de gută.

La vârstnici, furosemida se administrează cu prudenţă deoarece aceştia sunt sensibili la efectele diuretice şi hipotensive ale furosemidei. Pacienţii vârstnici prezintă un risc mai mare de apariţie a colapsului sau a tromboemboliei şi, datorită vârstei au funcţiile renale modificate, ceea ce impune ajustarea dozei .

Sportivii trebuie atenţionaţi că furosemida poate induce o reacţie pozitivă a testelor la controlul antidoping.

Datorită conţinutului de lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă lagalactoză, deficit de lactază (sindrom Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.

5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Diuretice tiazidice: în edemele refractare realizează un efect sinergic care permite evitarea dozelor mari de furosemidă cu risc toxic.

Asocieri nerecomandate

-litiu-creşte concentraţia plasmatică şi toxicitatea litiului. Se recomandă controlul litemiei şi ajustarea dozelor.-sultopridă–risc crescut de tulburări ventriculare de ritm, în special torsada vârfurilor (factor favorizant, hipokaliemia). Se recomandă supraveghere clinică, biologică şi electrocardiografică.Asocieri care necesită precauţii-antiinflamatoare nesteroidiene:scad efectul diuretic şi antihipertensiv al furosemidei şi pot provoca insuficienţă renală acută la bolnavii deshidrataţi şi la vârstnici, ca urmare a scăderii filtrării glomerulare prin inhibarea sintezeide prostaglandine la nivel juxtaglomerular. Se rehidratează pacientul şi se controlează funcţiile renale la începutul tratamentului.-antibiotice aminoglicozidice:creşte riscul ototoxic şi nefrotoxic al acestora. Dacă asocierea este necesară, se recomandă supravegherea hidratării, a funcţiilor renale, cohleovestibulare şi, eventual, a concentraţiei plasmatice a aminoglicozidei.-medicamentehipokaliemiante:amfotericină B (administrată pe cale intravenoasă), gluco-şi mineralocorticoizi, tetracosactidă, laxative stimulante: risc major dehipokaliemie prin efect aditiv. În cazul asocierii, se recomandă supravegherea şi corectarea kaliemiei. -baclofen:potenţarea efectului antihipertensiv. În cazul acestei asocieri se recomandă supravegherea tensiunii arteriale şi ajustarea dozelor.-carbamazepină:risc de hiponatremie simptomatică. Asocierea se va efectua numai sub supraveghere medicală strictă. Se recomandă folosirea unui diuretic dintr-o altă clasă, dacă acest lucru este posibil.-digitalice:hipokaliemia favorizează efectele toxice ale digitalicului. Se recomandă controlul şi corectarea kaliemiei şi, eventual, monitorizarea electrocardiogramei.-diuretice care economisescpotasiul (amilorid, triamteren, spironolactină):asociere utilă pentru mulţi pacienţi, nu exclude hipokaliemia sau, în particular, hiperkaliemiala cei cu diabet zaharat sau cu insuficienţă renală. Se recomandă supravegherea kaliemiei, a electrocardiogramei şi reconsiderarea tratamentului.-inhibitorii enzimei de conversiea angiotensinei:risc de hipotensiunie arterială marcatăşi/sau deinsuficienţă renalăacută la bolnavii cu hiponatremie preexistentă. Pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, când un tratament diuretic prealabil poate provoca hiponatremie, se pot lua următoarele măsuri:-fie se va întrerupe administrarea diureticului cu 3 zile înaintea administrării inhibitorului enzimei de conversie. Dacă este necesar, se va reintroduce ulteriordiureticul hipokaliemiant; -fie se va administra inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei începând cu doze mici care vor fi crescute treptat. În insuficienţa cardiacă congestivă se administrează la început o doză foarte mică de inhibitor, eventual după scăderea dozei de diuretic hipokaliemiant asociat. În oricare situaţie,se supraveghează valoareacreatininemiei în primele săptămâni de tratament cu inhibitorul enzimei de conversie a angiotensinei.-medicamentecare favorizează apariţia torsadei vârfurilor:antiaritmice din clasa I (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă) şi din clasa a-III-a (amiodaronă, sotalol); anumite neuroleptice: fenotiazine (clorpromazină, levomepromazină, tioridazină, trifluperazină), benzamide (amisulpridă, sulpiridă, tiapridă), butirofenone (droperidol, haloperidol); altemedicamente(astemizol, bepridil, cisapridă, eritromicină, spiramicină, halofantrină, pentamidină, vincamină): risc major de tulburări de ritm ventricular, în

special torsada vârfurilor (hipokaliemia fiind un factor favorizant). Se recomandă corectarea hipokaliemiei înaintede începerea administrării şi supravegherea echilibrului electrolitic şi a electrocardiogramei. -metformină:acidoza lactică poate fi declanşată de o eventuală insuficienţă renală funcţională datorată diureticelor, în special a diureticelor de ansă. Metformina nu va fi utilizată decât în cazul în care creatininemia depăşeşte 15 mg/l (135 mcmol/l) la bărbaţi şi 12 mg/l (110 mcmol/l) la femeie. -fenitoină:diminuarea efectului diuretic până la 50%. Se recomandă, eventual, folosirea de doze mai mari de diuretic.-substanţe de contrast iodate:în cazul deshidratării produse de diuretice există riscul declanşării insuficienţei renale acute. Se va rehidrata pacientul înaintea administrării substanţei de contrast iodate.

Asocieri de avut în vedere-amifostină:potenţarea efectului hipotensor.-anumite alfa-blocante (alfluzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin):potenţarea efectului hipotensor. Risc crescut de hipotensiune ortostatică.-ciclosporină:risc de creştere a creatininemiei fără modificarea concentraţiei plasmatice de ciclosporină, chiar în absenţa depleţiei de sodiu şi apă.-corticosteroizi:reducerea efectului antihipertensiv datorită retenţiei hidrosaline.-neuroleptice, antidepresive triciclice:accentuarea efectului antihipertensiv şi risc crescut de hipotensiune ortostatică, prin efect aditiv. -antiacide gastrice (fosfat de aluminiu):scad absorbţia digestivă a furosemidei (se vor administra la interval de 2 ore).

Alte interacţiuni-curarizante şi miorelaxante:furosemida le potenţează efectele.-cefaloridină:creşte riscul nefrotoxic.-cisplatină:creşte riscul ototoxic.

6. Reacţii adverse

Tratamentul prelungit însoţit de o dietă hiposodată strictă poate determina dezechilibru hidroelectrolitic şi acido-bazic, manifestat prin: deshidratare, hiperazotemie, hiponatremie, hipokaliemie, hipovolemie cu hipotensiune ortostatică. În prezenţa insuficienţei hepatice furosemida poate determina encefalopatie hepatică. Dozele mari de furosemidă sau administrarea la pacienţii cu ciroză, denutriţi, cu diaree cronică sau cu insuficienţă cardiacă pot determina hipokaliemie cu sau fără alcaloză metabolică şi cu posibilitatea apariţiei unor tulburări de ritm grave, mai ales ventriculare.Uneori, după un tratament intens şi de scurtă durată, s-a raportat o creştere a glicemiei (prin scăderea toleranţei la glucide). Rareori, furosemida poate agrava diabetul zaharat.

Verapamil

3. Alte sugestii ale farmacistului

-modificarea stilului de viata astfel :

modificarea obiceiurilor alimentare renuntarea la fumat - riscul cardiovascular total este mult crescut de acest viciu

(fumatul interfereaza cu efectele benefice ale unor medicamente impotriva hipertensiunii arteriale. )

reducerea greutatii corporale exercitiu fizic regulat tehnici de relaxare pentru reducerea stressului

-masurile dietetice recomandate :

reducerea sarii in alimentatie la maxim 6 g/zi(adica 2,5 g sodiu), practic realizandu-se prin urmatoarele reguli :

o nu adaugati sare la gatitul alimentelor (atentie la produsele tip Delikat care contin foarte multa sare !)

o nu puneti sare la masa in timp de mancatio evitati alimentele cu continut crescut de sare (sodiu - atentie la

conservanti)o nu folositi substituienti de sare decat cu avizul medicului

beti suficiente lichide, aproximativ 2 litri / zi reducerea consumul de alcool (consumul de alcool determina cresterea tensiunii

arteriale atat direct, cat si prin reducerea efectelor tratamentului impotriva hipertensiunii arteriale) sub 30 g etanol / zi (echivalent cu 500 ml bere, 250 ml vin, 60 ml tarie), dar nu zilnic, are efect benefic asupra valorilor tensionale si asupra progresiei aterosclerozei. Abstinenta completa este mai putin benefica, iar abuzul de alcool duce la cresterea marcata a dezvoltarii aterosclerozei

reducerea consumul de grasimi animale cresterea consumului de alimente bogate in potasiu – cartofi copti, pasta si suc

de tomate, banane, spanac, iaurt degresat, suc de morcovi. Regimul alimentar pentru hipertensiune arteriala trebuie sa includa aceste alimente, mai ales daca bolnavul nu poate reduce aportul de sare.

cresterea consumului de fructe si legume proaspete , de produse lactate cu un continut scazut de grasimi, carne slaba; de asemenea, in regimul pentru hipertensiunea arteriala trebuie sa fie inclus pestele.

-de preferat asocierea mai multor medicamente in doze mici in locul monoterapiei, dupa un orar bine stabilit, pentru un control optim si constant al valorilor tensionale, insa alegerea schemei terapeutice este de competenta medicului specialist

- control medical periodic pentru verificarea eficientei tratamentului si eventual, adaptarea acestuia ca doze sau asocieri terapeutice.

-pentru persoanele cu hipertensiune arteriala, aflate in tratament : cand mergeti la medic luati-va medicatia conform schemei stabilite, nu omiteti tratamentul pe motiv ca vi se iau analize sau mergeti la control; altfel tensiunea dumneavoastra va fi mai mare, iar eventuala modificare a schemei de tratament poate fi daunatoare.

- Nu va tratati singur! Luati medicamentele in dozele si cu ritmicitatea recomamndata de medicul dvs.!

Caz 2

Contraceptivele orale cresc riscul de hipertensiune arteriala

Femeile care au un aport de estrogen foarte ridicat, provenit ca urmare a administrarii de contraceptive orale sau a terapiei de substitutie hormonala, prezinta un risc crescut de hipertensiune arteriala, intrucat estrogenii stimuleazã sinteza hepaticã de angiotensinogen, activând sistemul reninã-angiotensin-aldosteron si sinteza de angiotensina II, ducand la un moderat hiperaldosteronism. De asemenea au si un efect direct asupra retentiei de apã si de sare (agentii progestativi sintetici au efect mineralocorticoid contribuind la retentia de sodiu).

Crestere se va accentua odata cu inaintarea in varsta si cu cresterea duratei administrarii pilulelor. Riscul este si mai mare atunci cand femeia respectiva are predispozitie pentru aceasta afectiune(ereditate hipertensiva) sau cand deja sufera de hipertensiune arteriala. In acest caz se recomanda sa se aleaga o alta modalitate de preventie a sarcini, fie se vor monitoriza cu mare atentie valorile tensionale, fie se pot recomanda preparate care sa contina doze mici de estrogeni,evitarea obezitatii, fumatului, si a consumului de alcool, eventual testarea anterioara timp de 3-6 luni a tolerabilitatii individuale la contraceptive.

HTA apare după luni-ani de zile de consum al medicamentelor, rareori după câteva săptămâni,dar este o HTA reversibilă după întreruperea administarii contraceptivelor, valorile tensiunii arteriale revenind la normal, în 1-2 luni, dar exista uneori riscul unor complicatii in formele severe ignorate: accidente vasculare, infarct de miocard.