Catolicii din Moldova. Universul culturii populare
2
Ion H. Ciubotaru, Catolicii din Moldova. Universul culturii populare, Episcopia Romano - Catolică (Departamentul Cercetării Ştiinţifice), Iaşi, Editura „Presa Bună”, 1998, vol. I, 280 p. Cea mai bună pledoarie pentru o carte este, credem noi, cartea însăşi. Calităţile sale de conţinut, de formă ori de stil, nobleţea intenţiilor, rigoarea ştiinţifică a argumentaţiei şi acurateţea concluziilor le considerăm suficient de convingătoare şi revelatoare şi, prin urmare, ne vom lua libertatea de a reproduce aici pasaje din această carte. Dacă vom analiza mai amănunţit lucrarea, o vom face nu numai pentru a sacrifica unei uzanţe bine înrădăcinate în practica ştiinţifică, ci şi dintr-un motiv special, care rezidă în natura deosebită a subiectului abordat, care face din această operă una de referinţă pentru cultura populară tradiţională a catolicilor din Moldova, una fără precedent în cercetarea ştiinţifică de gen a acestei comunităţi. Autorul, unul dintre cei mai reputaţi etnologi din ţara noastră, profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi, precizează în primele pagini ale lucrării că aceasta „este rodul unor ample cercetări etnologice, efectuate, pe parcursul a trei ani şi jumătate, în aproape toate aşezările cu populaţie majoritară romano- catolică din Moldova…Au fost investigate peste o sută cincizeci de localităţi, demersul ştiinţific înregistrând astfel o amploare fără precedent în ceea ce priveşte cunoaşterea coordonatelor culturii populare create şi păstrate în aceste comunităţi. O iniţiativă atent elaborată, întemeiată pe interesul constant al celor mai mulţi oameni faţă de universul culturii populare, pe cunoaşterea specificului acestor sate, despre care s-a scris puţin, în ciuda faptului că se numără adesea printre vetrele folclorice de referinţă din spaţiul moldovenesc. Trebuie arătat aici că toate componentele civilizaţiei tradiţionale din aceste aşezări se caracterizează printr-o puternică unitate şi poartă pecetea inconfundabilă a spiritualităţii româneşti. Semnele arhaicităţii şi ale duratei pot fi identificate, cu uşurinţă, în cele trei compartimente ale creaţiei populare ce fac obiectul prezentei lucrări: arhitectura populară tradiţională, textilele de interior şi portul popular de sărbătoare. Alte dimensiuni ale universului etno – folcloric din satele catolicilor moldoveni - cum ar fi riturile de trecere, obiceiurile calendaristice, literatura şi muzica populară - vor fi tratate în volumele următoare, aflate în curs de pregătire” (p. 7 – 8). În prima parte a lucrării, dedicată arhitecturii populare tradiţionale, sunt prezentate tipurile de localităţi rurale, casa tradiţională, curtea şi acareturile, gardurile şi porţile monumentale, fântânile, troiţele, stâlpii şi bisericile. „Prezente în majoritatea regiunilor Moldovei, aşezările catolicilor din Dieceza de Iaşi relevă toate caracteristicile habitatului rural din această parte a ţării ” (p. 21). Aceasta „nu se limitează doar la construcţiile arhitectonice din interiorul satului. El este privit ca o succesiune de cercuri concentrice, având ca limită exterioară hotarul - străjuit adesea de troiţe sau de cruci, ca succedanee ale celor dintâi - şi terminând cu pereţii casei ce adăpostesc epicentrul spaţiului cosmizat şi anume vatra. Mentalitatea populară arhaică percepea vatra ca pe o axă a spaţiului locuinţei, în care simbolismul biologic şi tutelar al focului îşi păstra nealterată întreaga consistenţă” (p. 24). „Pentru ruralul de odinioară, casa nu reprezenta doar un simplu obiect, un adăpost care să-l ferească de intemperii sau de alte neplăceri. El vedea în casă şi un spaţiu spiritual, adică nu numai de întreţinere a vieţii cotidiene, ci şi de promovare a unor valori culturale… Casa înseamnă familie, identitate, dar în acelaşi timp exprimă şi o anume mentalitate ” (p. 25). „Riturile de întemeiere însoţesc pas cu pas toate momentele importante ale realizării edificiului. Este un indiciu clar că cele două dimensiuni fundamentale, casa-obiect şi casa-concept, fuzionau la nivelul mentalităţii arhaice, ceea ce înseamnă că pentru ruralul tradiţional conexiunile erau cât se poate de limpezi” (p. 27). „Categoria construcţiilor arhitectonice tradiţionale include mai întâi casa monocelulară, căreia avea să i se adauge ulterior tinda, ce căpăta şi funcţie de cămară, apoi casa cu o încăpere,
-
Upload
bogdanneagota5423 -
Category
Documents
-
view
20 -
download
6
description
Recenzia volumului monografic asupra culturii populare a catolicilor din Moldova.
Transcript of Catolicii din Moldova. Universul culturii populare
-
Ion H. Ciubotaru, Catolicii din Moldova. Universul culturii populare, Episcopia Romano - Catolic (Departamentul Cercetrii tiinifice),
Iai, Editura Presa Bun, 1998, vol. I, 280 p.
Cea mai bun pledoarie pentru o carte este, credem noi, cartea nsi. Calitile sale de coninut, de form ori de stil, nobleea inteniilor, rigoarea tiinific a argumentaiei i acurateea concluziilor le considerm suficient de convingtoare i revelatoare i, prin urmare, ne vom lua libertatea de a reproduce aici pasaje din aceast carte. Dac vom analiza mai amnunit lucrarea, o vom face nu numai pentru a sacrifica unei uzane bine nrdcinate n practica tiinific, ci i dintr-un motiv special, care rezid n natura deosebit a subiectului abordat, care face din aceast oper una de referin pentru cultura popular tradiional a catolicilor din Moldova, una fr precedent n cercetarea tiinific de gen a acestei comuniti.
Autorul, unul dintre cei mai reputai etnologi din ara noastr, profesor la Universitatea Al. I. Cuza din Iai, precizeaz n primele pagini ale lucrrii c aceasta este rodul unor ample cercetri etnologice, efectuate, pe parcursul a trei ani i jumtate, n aproape toate aezrile cu populaie majoritar romano-catolic din MoldovaAu fost investigate peste o sut cincizeci de localiti, demersul tiinific nregistrnd astfel o amploare fr precedent n ceea ce privete cunoaterea coordonatelor culturii populare create i pstrate n aceste comuniti. O iniiativ atent elaborat, ntemeiat pe interesul constant al celor mai muli oameni fa de universul culturii populare, pe cunoaterea specificului acestor sate, despre care s-a scris puin, n ciuda faptului c se numr adesea printre vetrele folclorice de referin din spaiul moldovenesc.
Trebuie artat aici c toate componentele civilizaiei tradiionale din aceste aezri se caracterizeaz printr-o puternic unitate i poart pecetea inconfundabil a spiritualitii romneti. Semnele arhaicitii i ale duratei pot fi identificate, cu uurin, n cele trei compartimente ale creaiei populare ce fac obiectul prezentei lucrri: arhitectura popular tradiional, textilele de interior i portul popular de srbtoare. Alte dimensiuni ale universului etno folcloric din satele catolicilor moldoveni - cum ar fi riturile de trecere, obiceiurile calendaristice, literatura i muzica popular - vor fi tratate n volumele urmtoare, aflate n curs de pregtire (p. 7 8). n prima parte a lucrrii, dedicat arhitecturii populare tradiionale, sunt prezentate tipurile de localiti rurale, casa tradiional, curtea i acareturile, gardurile i porile monumentale, fntnile, troiele, stlpii i bisericile.
Prezente n majoritatea regiunilor Moldovei, aezrile catolicilor din Dieceza de Iai relev toate caracteristicile habitatului rural din aceast parte a rii (p. 21). Aceasta nu se limiteaz doar la construciile arhitectonice din interiorul satului. El este privit ca o succesiune de cercuri concentrice, avnd ca limit exterioar hotarul - strjuit adesea de troie sau de cruci, ca succedanee ale celor dinti - i terminnd cu pereii casei ce adpostesc epicentrul spaiului cosmizat i anume vatra. Mentalitatea popular arhaic percepea vatra ca pe o ax a spaiului locuinei, n care simbolismul biologic i tutelar al focului i pstra nealterat ntreaga consisten (p. 24).
Pentru ruralul de odinioar, casa nu reprezenta doar un simplu obiect, un adpost care s-l fereasc de intemperii sau de alte neplceri. El vedea n cas i un spaiu spiritual, adic nu numai de ntreinere a vieii cotidiene, ci i de promovare a unor valori culturale Casa nseamn familie, identitate, dar n acelai timp exprim i o anume mentalitate (p. 25). Riturile de ntemeiere nsoesc pas cu pas toate momentele importante ale realizrii edificiului. Este un indiciu clar c cele dou dimensiuni fundamentale, casa-obiect i casa-concept, fuzionau la nivelul mentalitii arhaice, ceea ce nseamn c pentru ruralul tradiional conexiunile erau ct se poate de limpezi (p. 27).
Categoria construciilor arhitectonice tradiionale include mai nti casa monocelular, creia avea s i se adauge ulterior tinda, ce cpta i funcie de cmar, apoi casa cu o ncpere,
-
antreu i chiler sau buctrie i, n fine, casa cu dou ncperi i tind rece, tipul cel mai rspndit prin deceniile trei-patru ale veacului nostru i pe care l ntlnim frecvent i astzi (p. 29). Uneori, casa, fntna i buctria de var erau ngrdite, fiind desprite de restul acareturilor, precum i de locul unde se ineau furajele. Aceast aa-numit ograd dubl era cndva foarte rspndit i nu constituia o particularitate a gospodriilor ce aparineau ceangilor, aa cum nclin s cread unii etnografi maghiari din ara noastr (p. 30).
Porile monumentale din satele catolice au fost cercetate de specialiti n contextul general al porilor monumentale romneti, situndu-le alturi de cele din Maramure sau din inutul Gorjului. Excepie fac doar etnologii maghiari, care le aseamn cu porile din secuime, admind totui c sunt mai rudimentare (p. 36).
Capitolul consacrat arhitecturii populare tradiionale se ncheie cu o succint prezentare a bisericilor. Bisericile i cimitirele formau un tot unitar, un spaiu de sine stttor, care era privit tot ca o vatr de sat. Aici i afl odihna venic cei plecai pe drumul fr ntoarcere, n lumea moilor i a strmoilor, formnd cealalt jumtate a neamului (p. 38).
n capitolul al doilea al lucrrii sunt prezentate textilele de interior, esturile i custurile, menite s slujeasc uzului casnic, s mpodobeasc odile rneti ori s fie folosite la nfptuirea unor ceremonialuri, obiceiuri i rituri satele cu populaie catolic conservnd adevrate tezaure de tergare, scoare, licere i pretare miestrit lucrate (p. 90). Interioarele caselor rneti ale populaiei catolice din Moldova adpostesc uneori prosoape ce pot fi socotite adevrate opere de art, demne de a figura n cele mai exigente colecii muzeale (p. 92).
n capitolul al treilea al crii se analizeaz costumul popular de srbtoare care contribuie, n mare msur, la nelegerea originii i identitii populaiei de care vorbim (p. 165). ntr-adevr, aa dup cum s-a mai spus catolicii din Moldova sunt pstrtorii celor mai vechi tradiii de vestimentaie romneasc din aceast parte a rii. Portul btrnesc, pe care ei l mbrac i astzi, este inconfundabil i are o puternic personalitate ce se manifest prin aceea c pstreaz, nealterate, elementele fundamentale ale substratului traco-daco-iliric Particularitile stilistice i morfologice pe care le pune n eviden portul tradiional de srbtoare al populaiei catolice din Moldova pledeaz, fr nici un dubiu, pentru obria romneasc a acestor credincioi Unitatea n varietate, ca i specificul costumului de srbtoare pe care l poart catolicii moldoveni rezult i din faptul c aceste straie se ncadreaz viziunii sculpturale a portului romnesc (p. 166). Albul rmne culoarea de baz n toate componentele vestimentare, ca o marc a cureniei sufleteti, a puritii, a preuirii luminii. Geometrismul ornamentaiei costumului popular tradiional, deci inclusiv a celui ntlnit n satele catolice, ordoneaz i temperamenteaz compoziiile decorative i armoniile cromatice (p. 167).
Este mbucurtor s constatm c la nivelul mentalitii, exist n aceste aezri un cult al tradiiei i al neamului, al pstrrii valorilor motenite din btrni, n ciuda neajunsurilor sau injustiiilor ca care oamenii s-au confruntat. Volumul de fa surprinde doar o frntur din existena lor. Este semnul de recunotin ce li se cuvine pentru felul n care au tiut s pstreze peste veacuri specificul creaiei populare romneti (p. 15).
Cartea cuprinde un numr de 432 fotografii color, de o excepional valoare artistic, fotografii care vin n sprijinul argumentaiei din text ntr-un mod foarte convingtor.
Lucrarea mai cuprinde o bibliografie (p. 251 254), un indice de nume (subieci chestionai - p. 255 261), precum i rezumate n limbile englez (p. 263 267), francez (p. 269 273) i italian (p. 275 279).
Anton Coa
