Categorii de Credite Acordate Agentilor Economici La Bcr

CATEGORII DE CREDITE ACORDATE AGENTILOR ECONOMICI LA BCR

I. CREDITUL– PRODUS PRINCIPAL AL BĂNCILOR COMERCIALE

1.1. Creditul - scurt istoric

Creditul poate fi definit ca o operaţiune economică prin care o persoană

fizică sau juridică, numită creditor, acordă unei alte persoane, numită debitor, bani sau

alte valori, pentru ca aceasta din urmă să le restituie în valori echivalente la o dată

viitoare, numită scadenţă.1 O altă definiţie a creditului îl prezintă ca fiind operaţiunea prin

care se ia în stăpânire imediată resurse, în schimbul unei promisiuni de rambursare

viitoare, în mod normal însoţite de plata unei dobânzi ce remunerează pe împrumutător.2

Codul Civil, în articolul 3 litera g spune: "credit - orice angajament de plată a unei sume

de bani în schimbul dreptului la rambursarea sumei plătite, precum şi la plata unei

dobânzi sau a unor cheltuieli legate de această sumă sau orice prelungire a scadenţei unei

datorii şi orice angajament de achiziţionare a unui titlu care încorporează o creanţă sau a

altui drept la plata unei sume de bani".

Etimologia cuvântului provine din latinescul "credere", ceea ce

semnifică a avea încredere, de unde şi natura acestei operaţiuni, întotdeauna asociată

riscului de nerambursare.

Creditul a evoluat de-a lungul vremii, el fiind cunoscut din cele mai

vechi timpuri.3 Astfel, s-au descoperit dovezi sub ruinele templului din Uruc, în

Mesopotamia. Dacă la începuturi se practica împrumutul de consumaţie (se plasau

cereale, restituite din recolta viitoare), cu timpul proprietarii de terenuri şi negustorii au

1 Dic ţ ionar de re la ţ i i economice in t e rna ţ iona le , Ed i tu ra Enc ic loped ică , Bucureş t i

1993 , p . 2142 Ceza r Basno , N ico lae Dardac , Cons tan t in F lo r i ce l - Monedă , c red i t , bănc i ,

Ed i tu ra Didac t i că ş i Pedagog ică , Bucureş t i 1995 , p . 1263 I on Turcu - Opera ţ iun i ş i con t rac te bancare ( In t roducere în t eor ia ş i p rac t i ca

drep tu lu i bancar ) , Ed i tu ra Lumina Lex , Bucureş t i 1994 , p . 41

1

început să-şi rotunjească veniturile practicând împrumutul cu dobândă.4

Mai târziu, în Grecia antică au apărut zarafii5, care dacă iniţial făceau

schimburi de monedă, au ajuns curând să împrumute cu dobândă. Au fost curând urmaţi

de preoţi. Deoarece înflorea camăta, mai multe cetăţi greceşti au hotărât să constituie

bănci publice, administrate sau controlate de funcţionari.6 A fost una dintre primele

organizări a activităţii bancare, pentru că pe lângă împrumuturi, aceste bănci mai aveau

sarcina de a strânge impozitele şi de a bate monedă.

În Roma, pe de altă parte, multă vreme s-a practicat împrumutul

mutual, fără dobândă. Mai apoi, după modelul grecesc, au apărut bănci publice şi

bancheri privaţi, care au extins treptat operaţiunile din capitală în provincie. Pe lângă

aceştia existau mânuitorii de bani denumiţi "negociatores" care însoţeau armatele romane

în căutare de afaceri, practicând împrumuturi pe termen scurt şi operaţiuni de schimb.7

Evul mediu creştin a perceput diferit, în funcţie de zona de influenţă,

dezvoltarea relaţiilor de credit. Dacă în Bizanţ Justinian în secolul VI codifică uzurile

romane, fixând dobânda la 6% pe an (cu unele excepţii), în Occident, pe seama

poruncilor bisericeşti, care condamnau împrumutul cu dobândă, activitatea bancară nu

cunoaşte o dezvoltare corespunzătoare. Mănăstirile continuă să joace rol de bancheri, şi

chiar dacă în mod oficial nu pot percepe dobândă, îşi asigură câştigul practicând alte

metode (de exemplu, însoţirea creditului de o ipotecă imobiliară, şi perceperea veniturilor

imobilului, sau participarea la beneficiile pe care debitorul le realizează cu suma

împrumutată, sau pot cere să fie despăgubiţi pentru folosul pe care l-ar fi putut realiza

dacă ar fi păstrat suma acordată debitorului. Odată cu evenimentele ulterioare (cuceririle

normande, cruciadele, Marea Schismă), comerţul bancar renaşte, fiind puternic influenţat

de dezvoltarea operaţiunilor de schimb şi a comerţului bancar din nordul Italiei. Apare

ideea de risc, care poate justifica perceperea dobânzii, şi se cristalizează terminologia

specifică: bancă, bancher, bancrută.8

Ulterior, creditul ia avânt, odată cu marile evenimente ce au marcat

secolele XIV - XVI (sfârşitul Războiului de 100 de ani, căderea Bizanţului, descoperirea

Americii, inventarea tiparului, războaiele religioase). Dobânzile sunt legitimate, se

4 i dem, p . 415 i dem, p . 426 i dem, p . 427 i dem, p . 438 i dem, p . 43

2

creează o distincţie între bănci şi pieţele financiare.9

Sistemul bancar se extinde. Apar Banca Veneţiei (1637), Banca din

Amsterdam (1609), Banca Angliei (1694), Banca Statelor Unite (1791). Apar noile

ipostaze ale monedei: moneda metalică, moneda fiduciară şi moneda de cont. Creditul

proliferează, în paralel cu evoluţia instituţiilor bancare, în următoarele direcţii:

- dezvoltarea instituţiilor bancare de emisiune care vor monopoliza

emisiunea biletelor pe plan naţional;

- multiplicarea caselor bancare denumite şi "bănci private", consacrate

marilor operaţiuni financiare şi internaţionalizării afacerilor;

- constituirea băncilor comerciale ca societăţi pe acţiuni subscrise de

public;

- naşterea instituţiilor para-bancare destinate să satisfacă nevoile

specifice ale clientelei populare.10

Principatele Române au cunoscut din acest punct de vedere o dezvoltare

diferită. Astfel, zarafii au devenit cămătari, iar creditul practicat în zorii capitalismului

îmbrăca doua forme principale: creditul de consum, şi creditul politic (pentru cumpărarea

de funcţii în ierarhia administrativă, tipică fiind creditarea pentru cumpărarea scaunului

domnesc de la Înalta Poartă).11 Nefiind reglementată de nici o restricţie administrativă,

activitatea de creditare era practicată nu numai de cămătari, ci şi de către boierii ale căror

surse de capital se constituiau din dijme, clăci în bani, exploatarea slujbelor şi arenzilor,

precum şi de negustori care îşi finanţau activitatea în principal din vânzarea de mărfuri pe

credite.12

Dobânzile mari impuse de cămătari, deşi plafonate în Principate la 10%

(în condiţiile în care în statele apusene plafoanele variau între 4 - 6%), în realitate se

ridicau la 12 - 24%, iar celelalte condiţii împovărătoare solicitate de aceştia pentru

acordarea împrumuturilor (ipoteci pe pământ sau bunuri imobile, scadenţe extrem de

reduse, plata în natură sau în muncă pentru creditul agricol, care făceau ca dobânzile să

ajungă la peste 300%) au determinat apariţia şi consolidarea oligarhiei financiare, marile

discrepanţe dintre clasele din ce în ce mai sărace şi clasa bogaţilor fiind de natură să

9 i dem, p . 441 0 i dem, p . 461 1 A . P in t ea , Gh . Ruscanu - Bănc i l e î n economia românească , Ed i tu ra Economică ,

Bucureş t i 1995 , p . 141 2 Cons tan t in Ro ta ru - S i s t emul bancar românesc ş i i n t egrarea europeană , Ed i tu ra

Exper t , Bucureş t i 2000 , p . 118

3

ducă, pe de o parte, la apariţia unor tensiuni sociale, iar pe de altă parte, la concentrarea

capitalurilor, acest aspect ducând la creşterea investiţiilor în activităţi comerciale şi

industriale, precum şi la necesitatea asigurării unor instituţii financiare capabile atât să

asigure păstrarea şi evidenţierea marilor capitaluri, cât şi finanţarea unor proiecte ce

necesitau resurse băneşti importante.13

Erau necesare în consecinţă apariţia şi dezvoltarea unui sistem financiar

bancar. Dacă la început funcţionau anumite case comerciale străine implantate în centrele

comerciale româneşti, în domeniul bancar şi cămătăresc, acestea au devenit în timp

sucursale ale unor bănci străine. A urmat dezvoltarea capitalului autohton, înfiinţarea

Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni (1864), prima instituţie românească de credit,

înfiinţarea Băncii Naţionale a României (1880), înfiinţarea unor bănci comerciale (Banca

România, Banca Albina, Banca Marmorosch Blank etc). Creditul s-a dezvoltat odată cu

sectorul bancar, şi chiar dacă a cunoscut o concentrare etatizată în perioada comunistă, în

prezent el este omniprezent şi activ în viaţa economică a societăţii,

1.2. Sferele creditului

În activitatea oricărui agent economic pot surveni goluri temporare de

casă, din motive diverse (neîncasarea facturilor la scadenţă, activităţi sezoniere, ciclu

lung de fabricaţie etc). Toate aceste situaţii pot fi soluţionate prin intermediul creditelor

de care poate beneficia agentul economic, special acordate în acest scop. Aceste credite

fac parte, în principiu, din categoria creditelor pe termen scurt.

Dacă însă se doreşte dezvoltarea activităţii, se va recurge la un program

de investiţii (pe termen mediu sau lung). Finanţarea acestor programe se realizează în

mod normal parţial din surse proprii, parţial din surse atrase sau împrumutate.

Deoarece într-o economie funcţională raporturile de credit sunt atât

considerabile, în dimensiunile lor, precum şi multiple, în paleta lor de manifestări, în

literatura economică14 sunt folosite o multitudine de criterii care să le caracterizeze şi

diferenţieze:

- persoana creditorului;

- modalitatea specifică de formare şi utilizarea capitalurilor respective;

- persoana debitorului;

- dimensiunile şi dinamica necesităţilor debitorului şi modul de folosire

a capitalurilor împrumutate;1 3 i dem, p . 1181 4 Ceza r Basno , N ico lae Dardac , Cons tan t in F lo r i ce l - op . c i t . , p . 131

4

- obiectul creditului şi sfera de utilizare;

- duratele de constituire a capitalurilor disponibile şi de utilizare de

către împrumutaţi.

Varietăţile creditului sunt, privite din acest punct de vedere: credit

comercial, credit bancar, credit obligatar, credit ipotecar, credit de consum.

1.2.1. Creditul comercial este varietatea creditului al cărui obiect îl

constituie transferul cu caracter definitiv şi oneros al unei mărfi în posesia clientului,

achitarea acesteia fiind situată într-un moment ulterior. Diferenţa de timp dintre

momentul avansării mărfii şi momentul achitării acesteia reprezintă perioada de acordare

a creditului comercial. Baza de concretizare a acestui credit o constituie efectele de

comerţ (cambii şi bilete la ordin). Participanţi sunt agenţii economici, din diferite

secvenţe ale circuitului economic.15

Prin această formă, tot mai folosită, creditul devine o resursă principală

a intreprinderii beneficiare, scutind-o de a recurge la alte resurse, de regulă mai scumpe

(de exemplu, creditul bancar).

Creditul comercial e important în afaceri deoarece16:

- creşte fluidizarea schimburilor, diminuează costurile de organizare,

facilitează circulaţia mărfurilor;

- creditul este utilizat ca o armă comercială de creştere şi promovare a

vânzărilor;

- se pune la dispoziţia clientului pentru o perioadă dată, o parte din

capitalul său, sub formă de marfă, a cărei plată e amânată.

Concluzionând, putem afirma că creditul comercial suplineşte fluxurile

financiare într-o sferă largă a economiei naţionale, şi astfel intreprinderile, societăţile

comerciale şi altele, prin natura lor intreprinderi nonfinanciare, asigură circuitul,

repartizarea şi redistribuirea de fonduri financiare în economie.17

1.2.2. Creditul bancar este creditul al cărui obiect îl constituie

transferul cu caracter temporar şi oneros al unei sume de bani în favoarea clientului

băncii. Baza de concretizare a acestui credit o constituie contractul de credit încheiat între

1 5 Pave l V . Ungureanu , Bank ing - Produse ş i opera ţ iun i bancare , Ed i tu ra Dac ia ,

C lu j -Napoca 2001 , p . 731 6 Ceza r Basno , N ico lae Dardac , Cons tan t in F lo r i ce l - op . c i t . , p . 1321 7 i dem, p . 133

5

bancă şi client. Participanţii la acest contract sunt banca şi clientul băncii.18

Specificul creditului bancar este dat de câteva elemente, adevăraţi

piloni ai acestei forme de creditare:19

- părţile contractante: creditor (banca ce acordă împrumutul) şi debitor

(beneficiarul creditului); raportul de credit implică mobilizarea resurselor băneşti aflate în

momentul respectiv disponibile în economie şi redistribuirea acestora către sfera de

activitate din economie unde se înregistrează deficit de resurse, respectiv către

beneficiarul creditului;

- angajamentul de restituire a creditului: element de bază în funcţie de

care banca va acorda creditul; reprezintă manifestarea principiului rambursabilităţii

fondurilor avansate;

- termenul de rambursare: regăsit într-o mare varietate de scadenţe;

există credit pe termen scurt (până la 1 an), pe termen mediu (între 1 şi 5 ani) şi pe termen

lung (peste 5 ani);

- costurile creditului: reflectare a caracterului oneros al transferului de

fonduri; costurile sunt reprezentate de dobânzile şi comisioanele încasate de bancă.

1.2.3. Creditul obligatar este o varietate a obligaţiilor de credit în care

partenerii sunt instituţiile statale sau intreprinderile economice, în calitate de debitori care

emit obligaţiunile, şi subscriitorii şi deţinătorii acestor obligaţiuni, în calitate de creditori.

Pe de o parte, această formă de creditare reprezintă pentru debitor o

sursă de finanţare ieftină şi comodă, comparativ cu alternativa pe care ar avea-o, aceea

de a-şi mări capitalul social prin emitere de acţiuni. Mai mult, deţinerea creanţei de către

debitor nu-i permite acestuia imixtiunea în activitatea unităţii.

Pe de altă parte, pentru creditor este o modalitate de plasament adesea

cu risc scăzut. De asemeni, obligaţiunile fac obiectul tranzacţionării la bursă, fiind deci

un activ financiar uşor lichidabil.

1.2.4. Creditul ipotecar reprezintă una din cele mai importante categorii

de credit în economia de piaţă, economie care cultivă şi dezvoltă, sprijină şi susţine

proprietatea individuală. Participanţii pe această piaţă a creditului ipotecar sunt în

principal persoanele fizice, în calitate de debitori, şi casele de economii, companiile de

asigurări, băncile şi societăţile ipotecare, şi băncile comerciale, în calitate de creditori.

1.2.5. Creditul de consum este creditul acordat persoanelor fizice, pe

termen scurt, mediu sau lung, destinat a acoperi costul bunurilor şi serviciilor de care 1 8 Pave l V . Ungureanu , op . c i t . , p . 73 1 9 i dem, p . 74

6

beneficiază prin reţeaua de comercializare şi servicii, sau pentru recreditarea creanţelor

contractate în acest scop. Se întălnesc sub forma:

- creditul deschis, respectiv a posibilităţii pe care comerciantul o acordă

clienţilor, de regulă celor solvabili, de a achiziţiona mărfuri potrivit necesităţilor, urmănd

ca lichidarea sau regularizarea datoriilor să se facă ulterior, potrivit angajamentelor

personale, diferite de la caz la caz; forma astfel practicată a fost numită credit cu

rambursare neeşalonată;

- creditul eşalonat, acordat de instituţiile de credit, în care termenii

creditării se stabilesc la acordarea creditului (scadenţe, cuantumul ratelor etc).

O formă aparte a acestui din urmă credit este creditul revolving, acordat

de către bănci mai ales sub forma cărţilor de credit.

Creditul de consum permite accesul cumpărătorilor cu venituri mai mici

la bunurile de folosinţă îndelungată de valoare mare. Prin aceasta, pe de o parte se asigură

satisfacerea facilă a marii mase de consumatori, iar pe de altă parte se promovează pe

scară largă producţia şi circulaţia unei game extinse de mărfuri, dincolo chiar de cererea

solvabilă a populaţiei, dar cu efecte benefice în derularea obişnuită a relaţiilor de

producţie într-o economie de piaţă.

Creditul, ca principal produs oferit de băncile comerciale, devine o

armă puternică a acestora în atingerea obiectivelor stabilite de fiecare dintre ele prin

direcţii de dezvoltare. Lucrarea de faţă încearcă să surprindă principalele politici de

creditare ale băncilor comerciale, dezvoltate în economia moderna, şi impactul acestora

în realizarea strategiilor proprii, formulate în scopul firesc al obţinerii de profit.

II. CREDITAREA AGENTILOR ECONOMICI LA BCR

2.1. BENEFICIARII PRODUSELOR TIP CREDIT SI CONDITII DE

ELIGIBILITATE

Categoriile de clienţi persoane juridice care pot beneficia de credite sunt:

- regii autonome, companii şi societăţi naţionale, constituite conform Legii

15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi

comerciale, O.U. 30/1997 privind reorganizarea regiilor autonome şi actelor normative

privind înfiinţarea companiilor naţionale;

- societăţi comerciale cu capital de stat sau privat şi alte unităţi care îşi desfăşoară

activitatea in cadrul economiei naţionale, constituite conform Legii 15/1990 privind

7

reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, şi

Legii 31/1990 privind societăţile comerciale, modificată si completată;

- societăţi comerciale cu capital integral străin sau mixt constituite conform legii;

- societăţi agricole cu personalitate juridică, constituite potrivit Legii 36/1991

privind societăţile agricole;

- unităţi administrativ-teritoriale organizate conform legii;

- fundaţii şi alte organizaţii non-profit;

- asociaţii de proprietari şi alte forme de asociere;

- alte persoane juridice, organizate în conformitate cu legea şi care desfăşoară

activităţi legale.

Persoanele juridice, în activitatea lor, întâlnesc frecvent situaţii când sursele

proprii nu pot finanţa (acoperi) integral posturile de activ.

În general, băncile acordă credite agenţilor economici care îndeplinesc

următoarele condiţii:

- sunt constituiţi conform legii şi posedă capital social vărsat potrivit statutului

(actului constitutiv);

- desfăşoară activităţi legale şi eficiente potrivit statutului de funcţionare (actului

constitutiv), având un nivel corespunzător al indicatorilor de bonitate;

- din analiza fluxului de lichidităţi, care urmează să fie cesionat băncii, rezultă că

există posibilităţi reale de rambursare la scadenţă a ratelor de credit şi plata dobânzii

aferente;

- prezintă garanţii pentru utilizarea cu eficienţă a creditului şi rambursarea la

scadenţă a ratelor şi dobânzilor aferente, sub forma garanţiilor reale, a celor personale,

garanţiilor de companie (în cazul firmelor multinaţionale de prim rang) sau a planului de

afaceri;

- valoarea garanţiilor acceptate este mai mare sau cel puţin egală cu nivelul

creditului solicitat şi a dobânzii aferente, calculată pe întreaga perioadă de creditare;

- îşi derulează activitatea prin conturile deschise la banca creditoare;

- acceptă clauzele din contractul de credit.

2.2. CATEGORII DE CREDITE ACORDATE AGENTILOR ECONOMICI

Ne vom referi în continuare la creditele acordate societăţilor comerciale.

8

În vederea acordării creditului, banca face o analiză în detaliu a firmei, pe mai

multe coordonate:

- analizează structura şi conţinutul bilanţului şi a contului de profit şi pierderi;

- analizează indicatorii de bonitate ai clientului: cifra de afaceri, profit net,

capitaluri proprii, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment, trezoreria netă,

lichiditatea, solvabilitatea, gradul de îndatorare, viteza de rotaţie, rentabilitatea, riscul

financiar, politica de dividende;

- analizează aspectele nefinanciare ale activităţii clientului: conducerea

(managementul) activităţii firmei, activitatea propriu zisă (plan de afaceri, desfacere

asigurată prin contracte sau comenzi etc), strategia firmei.

Vom analiza in cele ce urmează principalele categorii de credite folosite de bănci

în activitatea lor, uzând clasificarea creditelor în funcţie de termenul de acordare în

credite pe termen scurt şi credite pe termen mediu şi lung.

2.2.1. Credite pe termen scurt

Creditele pe termen scurt se acorda pe intervale de timp de până la un an, pentru

finanţarea deficitului curent de resurse al agentului economic. În practică se întâlnesc mai

multe categorii, explicate în cele ce urmează.

Credite în sistem revolving: linia de credite si creditul

global de exploatare.

Aceste credite se acordă pentru acoperirea cheltuielilor de exploatare

(aprovizionarea cu materii prime şi materiale, mărfuri, subansamble, piese de schimb,

energie, combustibili, cheltuieli aferente perioadei curente) necesare realizării şi

finalizării producţiei de mărfuri, executării de lucrări şi prestării de servicii. Clientului i

se pune la dispoziţie un plafon de care poate uza pe întreaga perioadă de derulare a

contractului de credit.

Agenţii economici cărora li se adresează trebuie sa aibă consum şi desfacere

asigurată prin contracte ferme. Creditul se acordă pe o perioadă de timp de 180 sau 365

de zile, dar dacă bonitatea clientului este sub anumiţi parametri se poate acorda şi pe

intervale mai scurte de timp. Volumul creditului e stabilit in funcţie de încasările

prognozate, de cifra de afaceri aferentă perioadei precedente, de durata medie de încasare

a clienţilor. Creditul se acordă prin conturi separate de împrumut. Rambursările se

efectuează zilnic, pe măsură ce se asigură disponibilităţi în contul curent, din încasările

firmei. În general băncile condiţionează volumul rambursărilor printr-un raport

9

matematic faţă de plafonul aprobat: 1/2, 1/4, 75% etc, fiind una dintre condiţiile de bază a

prelungirii creditului la scadenţă. Dacă minimul de rambursat nu a fost atins, banca, la

prima revizuire a creditului (analiză periodică), reduce plafonul acordat cu suma

corespunzătoare nerambursată. Daca însă cu ocazia revizuirii se constată ca nu mai sunt

îndeplinite condiţiile de la acordare, banca va sista tragerile din plafonul aprobat, şi va

eşalona soldul creditului la rambursare pe o anumită perioadă de timp, ce poate varia de

la o lună la trei luni.

Garanţiile cerute sunt cele uzuale (reale, personale etc).

În cazul în care la revizuire se constată îndeplinirea condiţiilor, prin act adiţional

la contractul de credit banca poate acorda din nou creditul clientului (îl prelungeşte).

Credite pentru finanţarea cheltuielilor şi stocurilor temporare: se

acordă clientelei pentru finanţarea operaţiunilor cu caracter temporar, pe baza

documentaţiei prezentate de către agentul economic, din care să rezulte situaţia stocurilor

şi cheltuielilor care fac obiectul creditării şi cauzele economice care au generat stocurile

respective: primirea de la furnizori a unor materii prime şi materiale în avans faţă de

termenele din contracte, aprovizionarea în loturi optime, întreruperea producţiei (din

motive justificate), lipsa mijloacelor de transport sau alte greutăţi în expedierea

produselor etc.

Stocurile finanţate trebuie să fi fost achiziţionate în perioada precedentă fără să fi

fost achitate, sau să urmeze a fi achiziţionate de agentul economic pe bază de contracte

ferme cu desfacere asigurată. Sunt incluse în volumul finanţării şi cheltuielile temporare

aferente acestor stocuri.

Pentru acordarea acestui credit e nevoie ca banca să verifice existenţa faptică a

stocurilor, conservarea şi gestionarea acestora, dacă s-au efectuat cheltuielile sau sunt

îndeplinite condiţiile pentru a se efectua, situaţia contractelor şi comenzilor ferme de

desfacere, garanţiile asiguratorii, îndeplinirea condiţiilor de rambursare, precum şi dacă

stocurile şi cheltuielile respective au mai făcut sau nu obiectul altor credite.

Creditul se acordă într-o anumită perioadă de tragere, convenită cu agentul

economic, iar rambursarea se face în funcţie de termenele de valorificare a stocurilor

respective, dar fără a depăşi 12 luni de la data acordării creditului.

O variantă a acestui credit este aceea pentru finanţarea stocurilor şi cheltuielilor

sezoniere. Se acordă agenţilor economici care constituie astfel de stocuri (produse

agricole, agro-alimentare, de provenienţă animală sau vegetală, precum şi orice alte

stocuri care nu sunt de natura celor curente) şi se consumă într-o perioadă mai mare de

10

timp, dar fără a depăşi 12 luni de la constituire.

Credit pentru prefinanţarea exporturilor - se acordă agenţilor economici

pentru finanţarea necesităţilor curente sau excepţionale, ocazionate de activitatea de

export, în condiţiile existenţei contractelor externe pentru livrări de produse la export, cu

modalităţile de plată asiguratorii. În general se acordă numai după primirea comunicării

de la o altă societate bancară, din străinătate sau din ţară, a deschiderii acreditivului de

export irevocabil, în favoarea beneficiarului de credit, sau a utilizării altei modalităţi de

plată garantate bancar.

În general, aceste contracte conţin câteva clauze specifice, cum ar fi:

- asigurarea creditelor împotriva riscului comercial de neplată, la instituţiile

financiare agreate;

- asigurarea împotriva riscului de ţară, pentru contracte de export încheiate cu

parteneri din alte ţări decât ele din categoria A, aşa cum sunt ele nominalizate de către

Banca Naţională a României;

- încasarea valutei şi transformarea în lei prin licitaţie să se facă prin conturile din

banca ce a acordat creditul.

Aceste credite se scadenţează la rambursare la încheierea fazei de producţie şi

obţinerea produselor finite.

În continuare agentul economic poate beneficia de credite pentru export de

produse, garantate cu creanţe asupra străinătăţii, pentru desfăşurarea corespunzătoare a

activităţii curente pe perioada de livrare a produselor şi până la încasarea contravalorii lor

de la partenerii externi. Se acordă în aceleaşi condiţii ca şi precedentul.

Credit de scont, acordat în lei sau valută. Scontul: operaţiunea prin care,

în schimbul unui efect de comerţ (cambie sau bilet la ordin), exprimat în lei sau valută,

banca pune la dispoziţia posesorului creanţei valoarea efectului, mai puţin agio (dobânda

şi comisioanele aferente), înainte de scadenţa efectului respectiv.

În general, pentru ca titlul să poată fi primit la scontare trebuie să îndeplinească

toate condiţiile de formă şi fond acceptate pe plan internaţional şi prevăzute de legea

aplicabilă in România, iar în plus trebuie să îndeplinească următoarele condiţii

cumulative:

- posesorul titlului (beneficiar) să fie client al băncii;

- titlul să fie legal acceptat la plată;

- intervalul de timp dintre momentul prezentării la scont şi scadenţa titlului să nu

depăşească 1 an.

11

În plus, de obicei, dacă trasul (acceptantul) este client al altei bănci, din ţară sau

străinătate, titlul va fi admis la scont numai dacă este avalizat de societatea bancară care îl

deserveşte pe tras, sau în favoarea trăgătorului există o scrisoare de garanţie bancară

emisă de o bancă agreată.

Băncile stabilesc un interval minim înainte de scadenţă în care titlul trebuie

prezentat la scont (între 15 - 30 de zile). În ipoteza în care trasul este client al aceleiaşi

bănci ca şi trăgătorul, banca îl va analiza pentru a constata capacitatea sa de plată la

scadenţă.

Dobânda care se aplică este cea de la creditele pe termen scurt, calculată pe

intervalul de timp până la scadenţă, şi rămâne fixă pe toată durata creditării.

Titlurile trebuie girate în favoarea băncii de către beneficiar, potrivit Legii asupra

cambiei şi biletului la ordin.

În situaţia în care, la scadenţă, trasul nu achită titlul, banca va iniţia acţiune

cambială directă împotriva acestuia, fără a renunţa la dreptul de regres împotriva

clientului său.

Creditele de scont sunt garantate cu chiar titlurile respective, pentru care, prin

scontare, pe calea girului, drepturile de creanţă revin băncii care le-a scontat.

Creditele pe documente de plată aflate in curs de încasare: se prezintă in

2 ipostaze: pe cecuri si pe ordine de plată.

a) Credite pe cecuri: se acordă agenţilor economici care fac dovada remiterii

cecurilor la plată prin circuit bancar sau a depunerii cecurilor la încasare direct la băncile

plătitorilor.

Aceste credite se acordă numai în lei, pe perioade foarte scurte de timp: maxim 45

de zile, perioadă care cuprinde atât perioada de prezentare la plată de 8 sau 15 zile,

precum şi cea de postdatare, care nu poate fi mai mare de 30 de zile. Beneficiarii sunt

agenţi economici indiferent de forma de proprietate. Scadenţa creditului e stabilită cu cel

mult 7 zile lucrătoare după expirarea termenelor legale de prezentare la plată a cecurilor

creditate.

Ca un specific al acestor credite, în general nu se acordă acelor agenţi economici

care au înregistrat incidente de plăţi şi sunt înregistraţi ca atare la Centrala Incidentelor de

Plăţi a Băncii Naţionale a României.

De regulă sunt admise la creditare numai cecurile certificate, dar există

posibilitatea acordării de credite şi cecurilor simple emise de agenţii economici cu o bună

reputaţie în ceea ce priveşte onorarea la scadenţă a obligaţiilor asumate.

12

Cecurile se creditează la un nivel variind între 80-90% din valoarea lor, diferenţa

fiind destinată acoperirii dobânzii aferente.

Rambursarea se face la termenul stabilit în contractul de credit, din încasările

aferente documentelor de creditare. Garanţia creditului o reprezintă creanţele respective,

care sunt cesionate în favoarea băncii.

b) Creditele pe ordine de plată: se acordă pe baza prezentării documentelor

acceptate la plată de banca plătitorului pentru produsele expediate, serviciile prestate,

lucrările executate.

Se acordă pe perioade foarte scurte de timp (în funcţie de durata decontării

documentelor în circuit bancar). Ordinele de plată trebuie să fie acceptate la plată de

banca plătitorului (să poarte ştampila acesteia, numele în clar a salariatului care a efectuat

verificarea şi decontarea documentului, data decontării şi semnătura salariatului băncii

plătitoare), şi trebuie să fie în original. Valoarea creditului este maxim 80 - 90% din

valoarea nominală a documentelor admise la decontare. Scadenţa e stabilită în ziua

încasării sumelor, din ordinele de plată creditate, fără a depăşi 5 zile lucrătoare de la data

decontării lor de către băncile plătitoare. Creditul va fi garantat cu creanţele respective,

cesionate în favoarea băncii. Dobânda este fluctuantă, în funcţie de costurile resursei de

finanţare.

Factoringul: este un contract încheiat între o parte denumită "aderent",

furnizoare de mărfuri sau prestatoare de servicii, şi o societate bancară sau instituţie

financiară specializată, denumită "factor", prin care aceasta din urmă asigură finanţarea,

urmărirea creanţelor şi protecţia riscurilor de credit, iar aderentul cedează factorului, cu

titlu de vânzare sau de gaj, creanţele născute din vânzarea de bunuri sau prestarea de

servicii pentru terţi.

Factoringul se adresează în special companiilor interesate în creşterea producţiei

şi a cifrei de afaceri, care apelează pentru urmărirea încasării creanţelor, colectării

acestora şi protecţia împotriva riscului comercial de neplată la instituţii specializate

(factor). Ca urmare, în timp ce creditul poate oferi numai finanţare, factoringul presupune

un ansamblu de servicii (finanţare, urmărire, colectare, protecţie împotriva riscului). O

altă diferenţă este că în cazul factoringului e mai importantă analiza bonităţii partenerilor

solicitantului (aderent).

Banca va efectua mai întâi o selecţie a clienţilor care pot beneficia de factoring,

luând în considerare analiza afacerii, înţelegerea tuturor aspectelor pe care le presupune,

în vederea luării deciziei privind posibilitatea derulării factoringului. Sunt avute în vedere

13

o multitudine de detalii, începând de la felul afacerii şi terminând cu termenii contractului

în care se desfăşoară.

Aderentul cedează creanţele sale factorului, care se obligă sa preia activitatea de

urmărire, colectare, finanţare, protecţie împotriva riscului de neplată. Cedarea creanţelor

se realizează prin intermediul unei subrogări convenţionale, prin simpla transmitere a

facturilor, fără nici o alta formalitate, factorul devenind proprietarul creanţelor.

Factoringul poate fi cu regres împotriva aderentului sau fără. Renunţarea la

dreptul de regres este condiţionată de:

- existenţa certă a creanţei comerciale;

- materializarea creanţelor în prestaţii efective de lucrări şi servicii sau în vânzări

ferme de mărfuri;

- lipsa oricăror legături financiare între debitor şi aderent;

- inexistenţa unor evenimente susceptibile de a compromite, întârzia sau

subevalua plăţile;

- inexistenţa unor litigii, dispute între cele două parţi;

- furnizarea de către aderent a oricăror informaţii referitoare la aspecte care ar

putea periclita buna desfăşurare a operaţiunilor de factoring, imediat ce acesta a intrat în

posesia unor astfel de informaţii.

Factorul nu garantează realizarea contractului economic. Banca trebuie să verifice

dacă produsele au fost executate şi livrate.

Scadenţa facturilor nu trebuie să depăşească 180 de zile. De asemeni, ele nu

trebuie să fie cesionate în favoarea rambursării altor datorii.

Facturile se cesionează în favoarea băncii, şi vor fi puse la dispoziţia acesteia

împreună cu documentele justificative (aviz de expediţie, scrisoare de trăsură etc), si de

chitanţă subrogatorie.

Facturile acceptate vor fi finanţate în proporţie de 75 - 80% din valoarea acestora.

La încasarea creanţelor se pune la dispoziţia agentului economic restul de 20 - 25% din

valoarea facturilor acceptate.

Garanţia principala a creditului o constituie factura, dar dacă banca va considera

necesar, pentru acoperirea riscului, poate solicita drept garanţie suplimentară cesiuni de

creanţă din alte contracte, depozite colaterale constituite din reţinerea unei părţi din

sumele derulate în cadrul acordului de factoring şi emiterea de bilete la ordin în alb de

către aderent în favoarea factorului, sau se va asigura împotriva riscului financiar de

neplată la societăţi de asigurare-reasigurare agreate.

14

Dacă la scadenţă factorul nu încasează integral/parţial una sau mai multe facturi

care au făcut obiectul operaţiunii de factoring, va proceda astfel:

a) în cazul factoringului fără regres, banca va plăti aderentului diferenţa de 20 -

25% din contravaloarea acceptată a facturii, în termen de 120 de zile de la data scadenţei

acesteia, timp în care banca va depune toate diligenţele pentru recuperarea sumelor

neîncasate de la debitor sau eventual de la societatea de asigurare-reasigurare la care

banca a asigurat riscul de neîncasare a facturii;

b) în cazul factoringului cu regres, după expirarea termenului de 30 de zile de la

scadenţa facturii, banca va recupera de la aderent sumele neîncasate prin exercitarea

dreptului de regres, prin debitarea contului curent al acestuia sau valorificarea garanţiei.

În ceea ce priveşte factoringul extern, realizarea acestuia va trebui să

îndeplinească una din următoarele condiţii:

- contractul comercial de export sau alt document cu efecte juridice similare să

aibă prevăzută o modalitate de plată asiguratorie (acreditiv şi scrisoare de garanţie

bancară);

- riscul de neplată al debitorilor externi să fie acoperit de o societate internaţională

de factoring, agreată de bancă;

- să existe asigurarea EXIMBANK împotriva riscului de ţară (cu excepţia ţărilor

din categoria "A" nominalizate de BNR) şi împotriva riscului de neplată al debitorilor

externi, la orice altă societate de asigurare-reasigurare agreată.

Creditele pentru facilităţi de cont: sunt oferite agenţilor economici, care,

din motive justificate economic, nu pot face temporar faţă plăţilor, pe o perioadă scurtă

de timp (30 de zile).

În general, agentul economic care poate accesa astfel de credite trebuie sa aibă un

rating de credite ridicat şi o situaţie financiară foarte bună. Creditul se acordă pentru

acoperirea decalajului intervenit în fluxul de lichidităţi ca urmare a întârzierilor în

încasarea mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate.

Banca stabileşte un anumit plafon în limita căruia poate acorda acest credit.

Creditul se acordă pe baza analizei încasărilor medii zilnice dintr-o anumită perioadă de

timp, a posibilităţii eliminării cauzelor care au generat neîncasarea la timp a veniturilor şi

previziunii încasării creanţelor până la rambursarea creditului în termen de 30 de zile de

la data punerii la dispoziţie a acestuia. Nivelul creditului se va stabili în funcţie de

valoarea totală a mărfurilor livrate, lucrărilor executate sau serviciilor prestate de client

până la data solicitării creditului cu condiţii certe de încasare până la expirarea duratei de

15

creditare, influenţată cu obligaţiile care urmează a se plăti în următoarele 30 de zile de la

aprobarea creditului, către salariaţi, bugetul de stat şi al asigurărilor sociale, către bancă

sau alte bănci, către furnizorii de materie primă, energie, gaze naturale etc.

Banca are posibilitatea de a oferi agentului economic un acord cadru de finanţare,

cu durată de până la un an, care să permită angajarea plafonului pus la dispoziţie de mai

multe ori, în funcţie de frecvenţa preliminată a cererilor.

Creditul pe descoperit de cont (overdraft): se acordă de către bancă

agenţilor economici pe perioade de timp foarte scurte (maxim 7 zile), pentru achitarea

unor obligaţii stringente privind aprovizionarea cu materii prime, materiale, combustibil,

energie, manoperă, impozite, taxe şi alte obligaţii curente. De asemeni, se pot acorda în

scopul prevenirii înregistrării de interdicţii bancare de către clienţii băncii, ca urmare a

lipsei temporare de disponibil din cont la data decontării unor instrumente de plată de

debit emise de aceştia (cecuri, cambii, bilete la ordin).

Deoarece e un credit special, acordat în condiţii deosebite, agenţii economici

trebuie să îndeplinească anumite condiţii în ceea ce priveşte ratingul de credit, situaţia

financiară, datoriile la bugete, evidenţa în Centrala Incidentelor de Plăţi. De asemeni,

dobânda la tipul acesta de credit e mai mare cu un anumit procent (de regula 50%) faţă

de dobânda obişnuită.

Specific acestui credit e faptul că se acordă prin debitarea contului curent al

împrumutatului, spre deosebire de celelalte, care se acordă prin conturi separate de

împrumut.

Pentru rambursarea acestui credit se vor utiliza încasările din contul curent ale

agentului economic. De regulă e obligatorie cesionarea încasărilor către bancă.

2.2.2 Credite pe termen mediu şi lung

Băncile acordă aceste credite pentru finanţarea deficitului de surse destinate

investiţiilor. Cele mai uzuale sunt prezentate în cele ce urmează.

Credite pentru echipament (investiţii) în completarea surselor proprii - se

acordă, in lei şi valută, pentru completarea surselor proprii necesare acoperirii

cheltuielilor prevăzute în proiectele de investiţii aprobate, pentru:

a) realizarea de noi capacităţi de producţie, precum şi dezvoltarea celor existente,

inclusiv finanţarea cheltuielilor privind efectuarea probelor tehnologice;

b) modernizarea şi/sau retehnologizarea capacităţilor de producţie, a utilajelor,

maşinilor, instalaţiilor, clădirilor şi construcţiilor existente etc;

16

c) realizarea de investiţii prin:

- procurarea de maşini, utilaje şi mijloace de

transport;

- asigurarea utilităţilor necesare funcţionării

obiectivului şi capacităţilor noi sau existente;

- cumpărarea de clădiri, construcţii, capacităţi de

producţie etc;

- cumpărarea de materiale şi piese de schimb;

- achiziţii de licenţe, brevete, programe informatice

- procurarea de animale de producţie şi reproducţie;

- plantaţii pomicole, viticole şi alte specii;

- alte investiţii.

Specificul acestor credite este contribuţia unităţii creditate: orice bancă va finanţa

o investiţie într-un anumit procent, restul trebuind să fie suportat de agentul economic.

Explicaţia constă în cointeresarea pe care banca încearcă să o impună unităţii, precum şi

împărţirea riscului între bancă si unitate. Agentul economic trebuie de regulă sa cheltuie

mai întâi aportul propriu (există şi situaţii când, prin clauză stipulată in contract, plăţile se

pot face proporţional din credit şi aport propriu). Aportul poate consta fie în lichidităţi

înregistrate în contul curent al agentului economic, fie în realizarea efectivă a unei părţi

din investiţie.

Firma solicitantă trebuie să prezinte o serie de documente suplimentar faţă de cele

cerute în mod obişnuit la creditele pe termen scurt:

- studiu de fezabilitate, din care trebuie să reiasă fără echivoc eficienţa,

oportunitatea şi profitabilitatea investiţiei;

- documentaţia tehnico-economică aferentă obiectivului de investiţii sau memorii

justificative privind necesitatea acestor investiţii cu devizele estimative şi listele de utilaje

şi alte dotări, inclusiv proiecţia surselor şi a utilizării acestora până la rambursarea

integrală a creditelor şi a dobânzilor aferente, precum şi proiecţia fluxului de lichidităţi

determinat pe întreaga perioadă de creditare;

- autorizaţia de construcţie cu toate avizele şi acordurile necesare obţinerii

acesteia, inclusiv proiectul de execuţie;

- acte justificative privind situaţia juridică a terenului etc.

În analiza creditului se calculează anumiţi indicatori specifici: durata de

recuperare a investiţiei, rata internă de rentabilitate, pragul de rentabilitate. În urma

17

analizei şi pe baza concluziilor favorabile acordării creditului, banca va stabili împreună

cu solicitantul volumul creditului, perioada pentru care se acordă, modalitatea de

acordare, perioada de graţie (interval de timp specific creditelor de investiţii, în care

firma plăteşte doar dobânda către bancă, şi care îşi găseşte explicaţia în lipsa de lichidităţi

pe perioada investiţiei), cuantumul ratelor şi termenele de rambursare.

Banca are dreptul de a supraveghea îndeaproape încadrarea în prevederile

devizului de investiţii, realitatea cheltuielilor efectuate, respectarea în execuţie a

prevederilor din documentaţia tehnico-economică.

Garanţiile acceptate de bancă sunt cele uzuale. Ca element de noutate, băncile pot

lua în garanţie şi bunurile viitoare.

Credite promotori - sunt acordate de către bancă persoanelor juridice

specializate şi autorizate în construcţia şi vânzarea de locuinţe, ce poartă denumirea de

promotori imobiliari, în scopul facilitării construirii de locuinţe. Promovarea imobiliară

constă în a cumpăra sau concesiona suprafeţe de teren, a le parcela şi a construi imobile

de locuinţe, din iniţiativa promotorului sau la comanda beneficiarului, opţiunea putându-

se face dintr-un portofoliu de proiecte prestabilit. Ca urmare, creditele promotori se pot

acorda numai agenţilor economici care sunt specializaţi în atragerea şi administrarea de

resurse pentru construirea, cumpărarea/vânzarea, reabilitarea, consolidarea şi extinderea

locuinţelor, inclusiv pentru cele exploatate în regim de închiriere, în scopul valorificării

acestora, şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

- posedă dreptul legal de a desfăşura acest gen de activităţi;

- sunt organizate corespunzător pentru efectuarea unor astfel de activităţi;

- prezintă un portofoliu de contracte sau pre-contracte încheiate cu persoanele

fizice care doresc să cumpere locuinţe cu plata integrală sau în rate;

- desfăşoară activităţi legale şi eficiente potrivit actelor de înfiinţare şi de

funcţionare, bilanţului şi situaţiilor contabile periodice; în cazul în care activităţile sunt

subvenţionate, rezultatele financiare trebuie să se încadreze în subvenţia cuvenită;

- au o dotare tehnică corespunzătoare şi personal calificat să desfăşoare astfel de

activităţi;

- lucrările anterioare în domeniu au fost avizate de Ministerul Lucrărilor Publice

şi Amenajării Teritoriului prin organele de specialitate;

- în cazul achiziţiilor publice fac dovada adjudecării ofertei prin licitaţie sau de

încredinţare directă a realizării investiţiei, cât şi dovada constituirii garanţiei de bună

execuţie;

18

- echipa managerială nu a avut antecedente penale;

- îndeplinesc un nivel optim al indicatorilor de bonitate stabilit prin normele

băncii;

- există posibilităţi reale de rambursare la scadenţă a ratelor de credit şi plata

dobânzilor aferente, rezultate din analiza fluxului de lichidităţi;

- prezintă garanţii materiale şi morale pentru utilizarea cu eficienţă a

împrumutului, rambursarea integrală la scadenţă a creditului şi achitarea dobânzilor

aferente;

- prezintă situaţia angajamentelor la alte societăţi bancare şi a garanţiilor aferente

acestora;

- prezintă planul urbanistic de zonă, proiectul tehnic avizat de organele

administraţiei locale şi devizul general, indiferent de natura proprietăţii sau a

amplasamentului.

Creditele promotori pentru construcţii de locuinţe se acordă pentru următoarele

destinaţii: cumpărarea terenurilor destinate construcţiei de locuinţe din credite; demararea

construcţiilor de locuinţe (proiectare, avizare, autorizare şi contractarea execuţiei);

efectuarea lucrărilor de construcţii de locuinţe; finanţarea locuinţelor construite, aflate în

aşteptarea vânzării.

Creditele promotori se acordă în general pe o perioadă de 15 ani, şi într-un

cuantum de 75 - 80% din costurile totale din devizul general, restul trebuind să fie

suportat de firma contractantă.

Suplimentar faţă de garanţiile obişnuite pe care la ia banca, poate solicita

cesionarea încasărilor de la viitorii proprietari, care reprezintă avansurile parţiale şi ratele

lunare rezultate din contracte ferme încheiate cu aceştia, în condiţiile în care plata este

prevăzută a se face în cadrul termenului de creditare.

Credite ipotecare. Pot beneficia de credite ipotecare in condiţiile Legii

nr.190/1999 persoanele juridice române care au obiect de activitate construirea,

reabilitarea, consolidarea sau extinderea imobilelor cu destinaţie locativă, industrială sau

comercială (inclusiv pentru cumpărarea de imobile, dar numai în cazul în care vor efectua

lucrări de reabilitare, consolidare sau extindere ale acestora, conform obiectului de

activitate), precum şi persoanelor juridice române care doresc să construiască locuinţe de

serviciu sau de intervenţie pentru salariaţii lor.

Imobilele construite sau cumpărate în vederea consolidării/reabilitării/extinderii,

din credite ipotecare, de persoanele juridice române care au ca obiect de activitate

19

construirea, reabilitarea, consolidarea imobilelor cu destinaţie locativă, industrială sau

comercială pot fi înstrăinate numai cu acordul băncii, în condiţiile stabilite de bancă.

Imobilele construite din credite ipotecare cu destinaţie de locuinţe de serviciu sau de

intervenţie pentru salariaţii împrumutaţilor – persoane juridice pot să rămână în

proprietatea persoanei juridice ca locuinţe de serviciu sau intervenţie sau pot fi vândute

salariaţilor acestora, după obţinerea acordului prealabil de la bancă. După cumpărarea

locuinţei, dacă îndeplinesc condiţiile de eligibilitate, salariaţii societăţilor respective pot

prelua de la acestea datoria către bancă.

Creditul ipotecar pentru investiţii imobiliare se acordă pentru persoanele juridice

pe o perioadă de minim 5 ani, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită în mod

expres acordarea creditului pentru o perioadă mai scurtă, şi până la cel mult 10 ani.

Suma maximă a unui credit ipotecar în lei sau valută care se poate acorda unei

persoane juridice este stabilită de către fiecare bancă.

Persoana juridică trebuie să contribuie cu un minim de 15 % până la 30% la

realizarea investiţiei.

Pentru obţinerea de credite ipotecare, clienţii băncii trebuie să depună la

bancă, pe lângă documentaţia comună prevăzută de normele băncii, şi următoarele

documente :

- extras din actele constitutive privind obiectul de activitate

şi extras din hotărârile organelor statutare din care să rezulte destinaţia

creditelor ipotecare;

- situaţii privind elementele patrimoniale cu care au fost

garantate împrumuturile primite de la alţi creditori;

- declaraţie privind litigiile cu terţii, cu precizarea motivelor

şi stadiului acestora;

- raport de evaluare a devizului estimativ întocmit de o

antrepriză de construcţii sau a imobilului ce va fi adus în garanţie şi care

va fi întocmit de un evaluator atestat ANEVAR.

În cazul construirii, reabilitării, consolidării sau extinderii imobilelor, solicitanţii

de credit ipotecar vor prezenta băncii un plan de finanţare convenit de aceştia cu

constructorul, care să prevadă eşalonarea în timp a sumelor avansate.

Garanţiile-constituite de persoanele juridice pentru obţinerea de credite ipotecare

vor consta in ipoteci de rangul I constituite asupra imobilelor pentru care se acordă

creditul, iar în cazul în care terenul pe care se va realiza construcţia nu este finanţat din

20

credite, dar se afla in proprietatea împrumutatului, ipoteca se va constitui şi asupra

acestuia. Ipotecile vor fi valabile pe întreaga perioada de derulare a creditului ipotecar.

Creditele pentru activitatea de leasing. Leasingul este forma specială de

închiriere a bunurilor imobile sau mobile de către societăţi financiare specializate, care

îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru desfăşurarea acestei activităţi, către

agenţii economici care în general nu dispun de fonduri suficiente, proprii sau

împrumutate, pentru a-şi achiziţiona astfel de bunuri cu plata integrală, sau nu doresc să-

şi achiziţioneze aceste bunuri întrucât le sunt necesare numai pentru perioade scurte de

timp.

Leasingul reprezintă o convenţie prin care locatorul (finanţatorul), în calitate de

proprietar transmite locatarului (utilizatorului), respectiv persoanei care ia cu chirie,

pentru o perioadă determinată, dreptul de posesie sau de folosinţă a unui bun mobiliar,

imobiliar sau a unui activ necorporal destinat desfăşurării activităţii de exploatare a

locatarului, contra unei chirii (rata de leasing), cu opţiunea de cumpărare la scadenţă, la

un preţ convenit prin contractul iniţial între părţi.

Banca poate acorda, la cererea clienţilor săi, societăţi şi instituţii financiare

specializate în desfăşurarea activităţii de leasing, credite pe termen mediu în lei şi valută

pentru achiziţionarea activelor care fac obiectul contractelor de leasing încheiate cu

utilizatorii. Termenul general de acordare a acestor credite este de 5 ani.

În general, băncile acordă astfel de credite numai societăţilor de leasing care au

încheiat cu utilizatorii contracte de leasing financiar, şi care îndeplinesc condiţiile legale

astfel:

- sunt persoane juridice române;

- se înfiinţează şi funcţionează potrivit Legii 31/1990 privind societăţile

comerciale;

- au în obiectul de activitate desfăşurarea operaţiunilor de leasing;

- au obligaţia să înscrie în evidenţele lor toate datele referitoare la valoarea

bunurilor, ratelor de leasing, calculul şi evidenţierea amortizării bunurilor ce fac obiectul

contractului;

- bunurile oferite în leasing să fie asigurate de către locator la o societate de

asigurare-reasigurare agreată de bancă, iar drepturile de încasat din poliţa de asigurare să

fie cesionate băncii;

- în contractul de credit să se înscrie clauza obligatorie pentru societatea de

leasing de a face dovada plăţii primelor de asigurare pe toată perioada de creditare;

21

- perioada de creditare să nu depăşească durata contractului de leasing;

- să existe la locator o ofertă fermă din partea locatarului însoţită de lista de

bunuri pe care intenţionează să le utilizeze, precum şi de situaţiile financiar-contabile

periodice;

- plata chiriei să se efectueze în contul societăţii de leasing deschis la bancă.

Volumul maxim al creditului se stabileşte în mod diferit: dacă locatorul este o

societate de leasing de intermediere, creditul se acordă până la 75 - 85% din preţul de

achiziţie al bunului, iar dacă este o societate de leasing integrată, se poate finanţa costul

de producţie efectiv al utilajului ce urmează a fi închiriat în regim de leasing.

La acordarea creditelor pentru activitatea de leasing vor fi acceptate cu prioritate

în garanţie bunurile ce fac obiectul contractelor de leasing, cesiunea de creanţă asupra

încasărilor din contractul de leasing, precum şi alte garanţii.

Creditele de forfetare în valută. Forfetarea este operaţiunea prin care

un producător sau prestator de servicii (exportatorul) îşi vinde creanţele în valută

rezultate dintr-un contract de vânzare-cumpărare pe care le are faţă de un cumpărător sau

beneficiar (importatorul), unei societăţi bancare sau instituţii financiare specializate

(forfetorul).

Vânzarea creanţelor se face contra unui cost de forfetare, înainte de ajungerea

acestora la scadenţă, dar nu cu mai puţin de 30 de zile înainte de termen.

În cadrul operaţiunilor de forfetare, creanţele trebuie să fie materializate în efecte

de comerţ (cambii, bilete la ordin) exprimate in valută, ai căror beneficiari sunt agenţi

economici cu activitate de export, clienţi ai băncii finanţatoare înregistraţi in România.

Caracteristica fundamentală a operaţiunii este renunţarea, cu excepţia cazurilor de

fraudă, la dreptul de regres asupra vânzătorului creanţei (exportatorul nu mai este angajat

solidar cu debitorul in caz de neplată a acestuia din urmă).

Banca cumpără creanţele în valută, rezultate dintr-un contract de vânzare –

cumpărare internaţional, de la exportator – persoană juridică română, client al băncii.

Titlurile de credit (cambii şi bilete la ordin) propuse la forfetare sunt emise pe termen

scurt sau mediu (maxim 3 ani, minim 30 de zile).Operaţiunea de forfetare se poate realiza

în două stadii diferite de timp în raport cu contractul comercial:

- în stadiul precontractual, când exportatorul doreşte să asigure facilităţi

cumpărătorului (importatorului), prin vânzarea mărfii pe credit comercial;

- în faza postcontractuală sau de portofoliu, când exportatorul deţine

creanţe asupra importatorului şi doreşte recuperarea fondurilor imobilizate în

22

creditul comercial acordat cumpărătorului, înainte de scadenţă.

Banca acceptă la forfetare titluri de credit care îndeplinesc cumulativ următoarele

condiţii:

- sunt irevocabile, necondiţionate, integral transferabile, abstracte

- posesorul titlului sa fie clientul băncii

- titlul să fie acceptat legal la plată

- în faza precontractuală, scadenţa titlurilor să fie de minim 30 de zile de la

livrarea mărfurilor

- în faza postcontractuală, intervalul de timp dintre momentul prezentării la

forfetare şi scadenţa titlului să nu fie mai mic de 30 de zile şi să nu depăşească 3 ani

- titlul să fie avalizat de către o bancă de prim rang din străinătate, agreată de

banca finanţatoare, sau în favoarea trăgătorului să existe o scrisoare de garanţie bancară

emisă de o astfel de bancă.

Valoarea la care este vândut titlul se negociază între bancă şi client in funcţie de

numărul de zile până la scadenţă, valuta, gradul de risc etc. În general băncile stabilesc o

valoare minimă a titlului (de exemplu, 50.000 EUR).

Există mai multe tipuri de oferte de forfetare, in funcţie de opţiunea clientului:

- indicativă (fără obligo) – exportatorul solicită băncii indicarea costului forfetării

unei tranzacţii fără asumarea oricărei obligaţii din partea băncii

- cu opţiune – atunci când exportatorul are siguranţa încheierii contractului

comercial; opţiunea este limitată în timp şi reprezintă posibilitatea acordată exportatorului

de a vinde sau nu băncii creanţele sale

- fermă – clientul este decis să se refinanţeze prin forfetare.

Oferta indicativă precede in mod obligatoriu oferta fermă şi oferta cu opţiune.

Avantajele oferite de această formă de finanţare sunt:

- transformarea exportului pe bază de credit, in tranzacţie cu plata imediată,

eliminându-se astfel riscul de credit;

- transferarea riscului de neplată în proporţie de 100% ( nu există regres asupra

exportatorului, odată ce acesta a vândut înscrisurile, cu excepţia cazurilor de fraudă);

- îmbunătăţirea lichidităţii societăţii comerciale, exportatorul primindu-şi banii

imediat, fără blocarea fondurilor;

- eliminarea riscului fluctuaţiei dobânzii, de transfer, de neplată, a costurilor de

administrare şi urmărire a plăţii;

- nesolicitarea de garanţii reale;

23

- necondiţionarea ţării de origine;

- grad înalt de confidenţialitate;

- asistenţa bancară gratuită în faza precontractuală.

2.3. ALTE CATEGORII DE PRODUSE TIP CREDIT ACORDATE

AGENTILOR ECONOMICI

Scrisoarea de garanţie bancară- modalitatea de garantare de către bancă

a unei plăţi/prestaţii.

Tipurile de SGB eliberate de banca sunt :

- scrisoarea de garanţie bancară (SGB)

- contragaranţia bancară

- acreditivul stand-by

SGB poate fi eliberata in lei sau valuta , poate fi pe termen scurt, mediu sau lung

si poate avea urmatoarele destinatii:

- garanţii de plată

- garanţii pentru participarea la licitaţii

- garanţii de bună execuţie

- garanţii pentru plata taxelor şi impozitelor către diverse

autorităţi

- garanţii pentru restituirea avansurilor

- emiterea de garanţii pe baza unor contragaranţii primite de

client

- garanţii în favoarea unui client/nonclient

- garantarea unor credite acordate clienţilor BCR

Avantajele utilizarii SGB sunt urmatoarele:

eliminarea riscului legat de neonorarea obligaţiilor asumate prin

contractul comercial

elimină neîncrederea dintre partenerii de afaceri, în cazul în care

aceştia sunt la începutul colaborării sau contractul se derulează pe o perioadă mai mare

de timp

îmbunătăţesc imaginea clientului din punct de vedere al

performanţei şi standing-ului financiar

Costuri

24

tip comision SGB în lei SGB în valutăComision de garantare la încheierea acordului de garantare - contract de credit în baza căruia se emit:- mai multe SGB (indiferent de tipul garanţiilor constituite):- o singură SGB (indiferent de tipul garanţiilor constituite):

0,5%/an, min. 120 RON

comision zero

0,5%/an, min. 75 EUR

comision zero

Comision de eliberare pentru SGB:- garantate integral cu cash colateral (indiferent de termenul de valabilitate a SGB):- garantate cu alte tipuri de garanţii, cu termen de valabilitate a SGB de:

1 an inclusiv 1-2 ani inclusiv 2-3 ani inclusiv 3-5 ani inclusiv peste 5 ani

1%/an, min. 100 RON

1,5%/an, min. 100 RON2%/an, min. 100 RON2,5%/an, min. 100 RON3%/an, min. 100 RONnegociabil, dar nu mai puţin de 3%/an, min. 100 RON

1%/an, min. 30 echiv. EUR

1,5%/an, min. 30 echiv. EUR2%/an, min. 30 echiv. EUR2,5%/an, min. 35 echiv. EUR3%/an, min. 35 echiv. EURnegociabil, dar nu mai puţin de 3%/an, min. 35 echiv. EUR

Comision de modificare:- modificarea valorii/ perioadei de valabilitate a acordului de garantare - contract de credit şi/ sau SGB:- modificarea unor clauze cuprinse în SGB şi/ sau în acordul de garantare - contract de credit:

comision corespunzător pentru perioada de valabilitate prelungită şi/ sau suma majorată

75 RON

comision corespunzător pentru perioada de valabilitate prelungită şi/ sau suma majorată

25 echiv. EUR

Scrisoare de intenţie- sunt eliberate de bancă în sprijinul clienţilor existenţi,

cărora le sunt necesare în vederea încheierii unei tranzacţii comerciale sau obţinerii unei

finanţări pe plan intern sau internaţional, adjudecării unor oferte în cazul organizării de

licitaţii pentru achiziţia de produse, prestări de servicii sau efectuarea unor lucrări. Banca

îşi exprimă prin scrisoarea în cauză, intenţia/disponibilitatea sa de a acorda clientului, în

anumite condiţii, finanţarea sau efectuarea de servicii bancare. Conţinutul unei scrisori de

intenţie nu angajează răspunderea băncii.

Scrisoarea de intetie poate fi eliberata deasemenea in lei sau valuta , pe

termen de maxim 6 luni.

25

Avantajele utilizarii scrisorii de intentie sunt urmatoarele:

se eliberează anterior încheierii unei tranzacţii financiare sau comerciale,

facilitând finalizarea tranzacţiei respective

comision de eliberare mai mic în comparaţie cu cel aferent unei scrisori de

garanţie bancară

Costuri

- comision de eliberare:

în lei în valută100 RON 50 EUR

III. ANALIZA, APROBAREA, INCHEIEREA DOCUMENTELOR

CONTRACTUALE, DERULAREA RAMBURSAREA SI

RESTRUCTURAREA PRODUSELOR TIP CREDIT

3.1. ANALIZA, APROBAREA SI INCHEIEREA DOCUMENTELOR

CONTRACTUALE ALE PRODUSELOR TIP CREDIT

3.1.1. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARA A ACTIVITATII

CLIENTILOR

Analiza economico-financiara se efectueaza de catre personalul cu atributii

specifice din Back Office, respectiv de catre managerii de credite corporate. Analiza

aspectelor economico-financiare stabileste diagnosticul situatiei economico-financiare

necesar deciziei de creditare, pe baza documentelor de sinteza contabila si a fluxului de

lichiditati (cash-flow-ului) pentru perioada urmatoare.

Aspectele care tin de analiza economico-financiara a activitatii clientului, care se

urmaresc de catre managerii de credite sunt cele stabilite prin modelele de referate de

credit .

Managerii de relatii corporate au obligatia de a efectua, pe langa analiza criteriilor

de eligibilitate ale clientilor, respectiv a celor specifice pentru produsele tip credit

solicitate, si verificarea aspectelor generale privind situatia economico-financiara a

clientilor (nivelul cifrei de afaceri, inregistrarea de profit/pierdere, inregistrarea de datorii

restante la buget, nivelul, structura si vechimea acestora, etc.).

Fluxul de lichiditati (cash-flow-ul) se fundamenteaza in Back Office, pe baza

fluxului de lichiditati prezentat de client.

26

Analiza se efectueaza utilizand programul informatic specific, pe baza situatiilor

financiare anuale si/sau periodice, pe 3 perioade de timp anterioare, respectiv pe ultimii 2

ani consecutivi incheiati (doua situatii financiare anuale si ultima situatie contabila

periodica (balanta de verificare).

In cazul clientilor a caror activitate se desfasoara de mai putin de doi ani, analiza

se efectueaza, dupa caz, pe baza ultimelor situatii contabile disponibile, respectiv, ultima

situatie financiara anuala si doua balante de verificare sau a ultimelor trei balante de

verificare.

In cazul clientilor care isi incep activitatea cu o investitie si care in mod obiectiv

nu dispun de situatii financiare periodice, finantarea acestora se face pe baza analizei

studiului de fezabilitate prezentat.

Pentru clientii-solicitanti fara personalitate juridica din cadrul unor regii

autonome, societati/companii nationale sau societati comerciale, se solicita hotararea

privind competenta acestora de a angaja credite.

Analiza economico-financiara a activitatii clientilor cuprinde :

a) Analiza patrimoniului, exprima starea la incheierea unui exercitiu sau

perioada de timp, fiind o parte componenta a situatiilor financiare anuale. Informatiile

privind pozitia financiara a clientului vor avea in vedere :

analiza imobilizarilor corporale si necorporale si a surselor de

acoperire a acestora;

analiza creantelor, datoriilor si obligatiilor fata de terti;

analiza celorlalte posturi din situatiile financiare.

b) Analiza veniturilor, cheltuielilor si contului de profit si pierdere, se

bazeaza pe :

analiza rezultatelor activitatii si a profitului obtinut;

analiza repartizarii profitului net;

analiza pierderilor inregistrate si recuperarea lor.

c) Analiza fluxului de lichiditati pe perioada urmatoare, presupune ca pe baza

evolutiei din perioada anterioara, portofoliului de contracte de aprovizionare si desfacere

si a programului de productie/activitate, sa se prognozeze:

posibilitatile clientului-solicitant de a genera in viitor lichiditati;

capacitatea clientului-solicitant de a-si onora obligatiile de plata

viitoare.

27

Prin analiza economico-financiara a activitatii clientilor, se urmareste existenta pe

perioada de creditare a capacitatii de rambursare/plata pentru credit si dobanzi, utilizand

fluxul de lichiditati (cash flow-ul) previzionat.

Creditele se acorda, de regula in limita capacitatii de rambursare a clientilor

rezultata din cash-flow.

Indicatorii de analiza a bonitatii clientilor se urmaresc printr-un sistem de

indicatori de nivel si structura (cifra de afaceri, capitaluri proprii, rezultatul exercitiului,

fond de rulment, necesar de fond de rulment, trezorerie neta, lichiditate, solvabilitate,

grad de indatorare, viteza de rotatie) si indicatori de performanta (rentabilitate, risc

financiar, rata valorii adaugate, politica de dividende).

1. Cifra de afaceri - reprezinta veniturile realizate de client la finele perioadei

(luna, trimestru, an) cu tertii. Pentru un client viabil, cu perspective certe de dezvoltare,

evolutia cifrei de afaceri trebuie sa fie ascendenta, orice declin al cifrei de afaceri

constituind un semnal serios pentru banca.

In aprecierea dinamicii cifrei de afaceri se va avea in vedere si influenta cresterii

preturilor, aceasta fiind necesara a se calcula atat in termeni nominali cat si in termeni

reali.

De asemenea, in cadrul analizei cifrei de afaceri se va urmari evolutia productiei

fizice la principalele produse.

2. Capitaluri proprii

In cadrul acestui indicator se va acorda o atentie deosebita analizei atat a

capitalurilor proprii in sens larg si in sens strict cat si, mai ales, a capitalurilor proprii nete

in sens strict.

In acest sens, se va pune accent pe determinarea stocurilor, cheltuielilor si altor

active incerte care diminueaza valoarea capitalurilor proprii.

3. Rezultatul exercitiului (profit/pierdere) in cifre absolute reprezinta

indicatorul sintetic care caracterizeaza eficienta activitatii desfasurate, aceasta

influentand direct capitalurile proprii in sensul majorarii lor cu profitul si al diminuarii cu

pierderea.

De regula, banca nu poate intra in afaceri cu agentii economici care nu reusesc

sa-si recupereze cheltuielile din veniturile realizate si deci inregistreaza pierderi, iar

afacerile cu clientii cu un profit mic se vor face cu mare prudenta.

4. Fondul de rulment = Pasive pe termen lung - Active imobilizate.

28

In cazul unei bune gestionari financiare activele imobilizate trebuie sa fie

acoperite integral cu pasivele pe termen lung, si deci fondul de rulment trebuie sa fie

pozitiv.

In cazul clientilor cu fond de rulment negativ, la care activele imobilizate

depasesc pasivele pe termen lung, se va urmari preocuparea acestora pentru echilibrarea

lor prin sporirea capitalurilor proprii, a rezervelor si a altor fonduri din profitul realizat,

obtinerea de subventii, vanzarea de active imobilizate etc.

5. Necesarul de fond de rulment = Active realizabile - Datorii curente < 1 an.

O atentie deosebita se va acorda determinarii corecte a necesarului de fond de

rulment cunoscandu-se ca atunci cand activele realizabile sunt superioare datoriilor

curente cu scadenta mai mica de 1 an, si deci necesarul de fond de rulment este pozitiv,

poate interveni creditul bancar pe termen scurt.

6. Trezoreria neta = Fond de rulment - Necesarul de fond de rulment; sau

Trezoreria neta = Trezoreria pozitiva - Trezoreria negativa.

Ceea ce face ca trezoreria sa varieze, nu este atat fondul de rulment, care este

relativ stabil in cursul unui exercitiu, cat mai ales necesarul de fond de rulment, in functie

de ciclul de exploatare, agentul economic avand un necesar de fond de rulment pozitiv cu

atat mai mare cu cat ciclul de fabricatie este mai indelungat.

7. Lichiditatea reprezinta capacitatea unui client de a face fata datoriilor sale

pe termen scurt prin transformarea rapida a activelor sale circulante in

disponibilitati.

Calculul lichiditatii se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:

Active Clienti Decontari cu asoc Circulante - Stocuri - incerti - priv.capitalul Lichiditatea =________________________________________________ x 100 imediata Datorii cu scadenta < 1 an Active Stocuri Clienti Decontari cu. Lichiditatea circulante - nevalorificabile - incerti - asoc priv.capitalul curenta = _______________________________________________ x 100 Datorii cu scadenta < 1 an Disponibilitati Incasari prog- Credite bancare

29

Lichiditatea banesti proprii nozate pana la si alte imprumuturi la si imprumutate + finele perioadei + prevazute a se obtine o data pana la finele perioadei viitoare = ------------------------------------------------------------------------- x100 Plati exigibile prevazute pana la finele perioadei

Importanta pentru banca este capacitatea agentului economic de a-si

transforma activele sale circulante in "cash", pentru a-si achita la timp datoriile pe

termen scurt. Utilizand acesti indicatori, care masoara cat de repede agentii isi pot

transforma activele lor circulante in lichiditati, o banca prudenta trebuie sa elimine acele

active care nu se pot transforma rapid in numerar la o valoare prestabilita.

Analiza pe verticala si pe orizontala a indicatorilor de lichiditate reflecta:

- tipul de activitate desfasurata de societate (de ex.: daca nu apar diferente

semnificative intre lichiditatea curenta si lichiditatea imediata, inseamna ca activitatea

este preponderent comerciala sau viteza de rotatie a stocurilor este foarte mare; daca

diferentele sunt mari, poate fi vorba de o activitate productiva cu ciclu lung de fabricatie,

avand o viteza mica de rotatie a stocurilor de productie neterminata);

- eficienta conducerii societatii, modalitatile de finantare a societatii (de ex.: o

valoare mare a lichiditatii ca urmare a datoriilor reduse pe termen scurt poate reflecta o

finantare a societatii din zona pasivelor pe termen lung, deci provenind de la fondul de

rulment).

8. Solvabilitatea reflecta capacitatea generala a societatii de a transforma

toate activele sale (ajustate cum s-a prezentat anterior) in "cash" pentru plata tuturor

datoriilor.

In cadrul acestei analize, banca urmareste evidentierea ponderii contributiei

personale a actionarilor la finantarea datoriilor, comparata cu participarea tertilor

(inclusiv banca).

Solvabilitatea se va calcula dupa urmatoarea formula:

Total Stocuri Clienti Alte active active - nevalorificabile - incerti - incerteSolvabilitatea = ----------------------------------------------------------------------x 100

Datorii totaleIn aprecierea acestui indicator se va urmari ca pe total el sa fie supraunitar, iar pe

structura acea parte din activ reprezentata de imobilizarile corporale sa fie acoperita, de

regula, cu surse pe termen lung.

30

9. Gradul de indatorare exprima raportul intre datorii si capitaluri proprii si

se calculeaza astfel:

Gradul de indatorare Datorii totale generala (Leverage) = -------------------------------------------- x 100; Capitaluri proprii nete in sens strict

Gradul de indatorare Datorii financiare totale financiara (Gearing) = ---------------------------------------------- x 100, Capitaluri proprii nete in sens strict unde:

Datorii financiare =Datorii financiare cu scadenta <1 an + Datorii financiare totale cu scadenta > 1 an (partea <1 an) + Datorii financiare cu scadenta > 1 an

In aprecierea acestui indicator se va avea in vedere ca banca participa ca partener

la finantarea unei firme alaturi de proprietari impartindu-si in mod corespunzator

riscurile.

10. Viteza de rotatie:

Viteza de rotatie a activelor circulante arata numarul de cicluri efectuate de

activele circulante in decursul unei perioade si se determina astfel:

Cifra de afaceri/Active circulante

Cu cat numarul de rotatii efectuate in decursul unei perioade este mai mare, cu

atat activele circulante au fost folosite mai eficient.

Pentru a avea o imagine clara asupra acestui indicator, el trebuie analizat in

evolutie si in comparatie cu situatia din alte societati comerciale din ramuri de activitate

similare.

Viteza de rotatie poate fi calculata si distinct pentru diverse tipuri de stocuri

(materii prime, produse in curs de fabricatie, produse finite etc.).

In aceste cazuri indicatorul se poate determina in doua modalitati:

- numar de rotatii efectuate de stocuri in decursul unei perioade si se exprima

printr-un numar de rotatii;

- durata medie de stationare a stocurilor si se exprima in zile.

Rotatia stocurilor de materii prime:

31

- exprimata in numar de rotatii: costul aprovizionarilor stocul mediu - exprimata ca durata medie de stationare in zile: stocul mediu x 360 costul aprovizionarilor

stocul initial+stocul final

stocul mediu = ------------------------------ 2

Rotatia stocurilor de productie in curs de fabricatie - exprimata in numar de rotatii: cifra de afaceri stocul mediu

- exprimata ca durata medie de stationare in zile a productiei in curs:

- stocul mediu x 360 cifra de afaceri

Rotatia stocurilor de produse finite/marfuri:

- exprimata in numar de rotatii: cifra de afaceri stocul mediu

- exprimata ca durata medie de stationare in zile a produselor finite: - stocul mediu x 360

cifra de afaceri

Durata medie de incasare a clientilor:

- exprimata in zile, reprezinta amanarea medie a platii acordata clientilor si se calculeaza astfel:

soldul mediu x 360 cifra de afaceriMarfurile livrate si neincasate reprezinta valoarea creditelor comerciale acordate

clientilor si acest indicator arata durata medie a acestor credite.

Durata creditului comercial acordat clientilor depinde de natura activitatii, de

forta financiara a societatii creditoare, de raporturile acesteia cu clientii sai.

In spiritul unei bune gestionari financiare a societatii, conducerea acesteia trebuie

sa urmareasca reducerea amanarilor la plata acordate clientilor, fara insa a prejudicia prin

aceasta pietele de desfacere.

Durata medie de plata a furnizorilor:

- exprimata in zile, reprezinta amanarea medie a platii catre furnizori, calculata

astfel: soldul mediu x 360

costul aprovizionarilor

In cazul in care costul aprovizionarilor este dificil de determinat, se poate folosi

cifra de afaceri.

32

Valoarea furnizorilor neplatiti reprezinta marimea creditelor comerciale obtinute,

iar indicatorul arata durata acestor credite.

Prelungirea duratei creditelor obtinute de la furnizori sporeste volumul surselor

atrase de care societatea are nevoie pentru finantarea activelor sale circulante. Aceste

surse nu sunt gratuite si societatea trebuie sa aleaga intre costul creditelor-furnizori si

costul creditelor bancare.

11. Rentabilitatea reprezinta capacitatea agentului economic de a obtine profit

din activitatea proprie.

Avand in vedere modul de structurare a contului de profit si pierdere si baza de

raportare, indicatorii de rentabilitate pot fi grupati astfel:

Rentabilitatea de exploatare exprima capacitatea unei societati comerciale

de a obtine profit din activitatea propriu-zisa, inaintea oricaror influente ale elementelor

financiare si exceptionale si poate fi calculata astfel:

Rentabilitatea Excedentul brut din exploatare bruta de = ------------------------------------------- x 100 exploatare Productia exercitiului Rentabilitatea neta Rezultatul din exploatare de exploatare = ----------------------------------- x 100 Cifra de afaceri

Rentabilitatea economica exprima capacitatea unei societati comerciale de a obtine profit

din intreaga sa activitate economico-financiara.

Dintre indicatorii care exprima rentabilitatea economica, prezentam:

Excedentul brut curent ------------------------------- x 100 Total bilant

Rezultatul curent ------------------------- x 100 Total bilant

Capacitatea de autofinantare ------------------------------------- x 100 Total bilant

Rezultatul net al exercitiului ------------------------------------- x 100 Total bilant

33

Cu cat acesti indicatori au valoare mai mare, cu atat rentabilitatea este mai buna.

Rentabilitatea financiara exprima capacitatea capitalului investit de a produce

profit.

Indicatorii care reflecta rentabilitatea capitalului sunt:

Capacitatea de autofinantare ------------------------------------------- x 100 Capitaluri proprii nete in sens strict

Rezultatul brut al exercitiului -------------------------------------------- x 100 Capitaluri proprii nete in sens strict Rezultatul net al exercitiului ------------------------------------------- x 100 Capitaluri proprii nete in sens strict

12. Indicatori ai riscului financiar

Riscul financiar apare in momentul in care se apeleaza la credite pentru a

completa sursele de finantare ale unei activitati.

Premisa fundamentala ca o firma sa-si sporeasca rentabilitatea financiara in

conditiile apelarii la credite, este ca rentabilitatea economica sa fie superioara ratei

dobanzii. In caz contrar, cand apelarea la credite se face in conditiile in care rata

rentabilitatii este inferioara ratei dobanzii, apare o degradare a rentabilitatii financiare

datorita diminuarii profitului.

Din punct de vedere bancar, acesti indicatori au o importanta deosebita intrucat ei

prezinta indicii asupra posibilitatii societatilor comerciale de a rambursa imprumuturile si

de a plati dobanda.

Riscul financiar se exprima prin indicatorul de acoperire a dobanzii care arata

capacitatea societatii de a plati dobanda la creditele angajate.

El se exprima astfel:

rezultatul inaintea platii dobanzii si impozitului pe profitAcoperirea dobanzii =-------------------------------------------------------------------- Cheltuieli cu dobanzile

34

Se considera ca un nivel al acestui indicator mai mare de 3

reflecta o buna capacitate a agentului economic de a-si achita

dobanda.

In procesul de analiza a riscului financiar mai pot fi

folositi si alti indicatori, ca de exemplu:

Datorii financiare totale --------------------------------- x 100 Excedentul brut curent

Datorii financiare totale --------------------------------- x 100 Excedentul brut total Cu cat valoarea indicatorilor este mai mica, cu atat rambursarea datoriilor se va face mai rapid.

Cheltuieli cu dobanzile ------------------------------- x 100 Excedentul brut curent

Cheltuieli cu dobanzile ------------------------------ x 100 Excedentul brut total

Acesti indicatori reflecta capacitatea clientului de a plati dobanzile si arata perioada de timp necesara pentru plata acestora.Cu cat valoarea acestor indicatori este mai mica, cu atat plata dobanzii este mai sigura. Cheltuieli financiare + Datorii financiare cu scadenta < 1 an ---------------------------------------------------------------------------- Excedentul brut curent Cheltuieli financiare + Datorii financiare cu scadenta <1 an --------------------------------------------------------------------------- Excedentul brut total

Indicatorii de mai sus comensureaza capacitatea clientului de a-si plati toate

datoriile financiare cu scadenta < 1 an si arata perioada de timp necesara acestor plati.

Cu cat valoarea indicatorilor este mai mica cu atat plata acestor datorii este mai sigura si se face mai rapid. Cheltuieli cu dobanda ----------------------------- x 100 Cifra de afaceriAcest indicator reflecta ponderea cheltuielilor cu dobanda in cifra de afaceri realizata de client.

35

Indicatorul este mai bun cu cat este mai redus. Cheltuieli cu dobanda ------------------------------ x 100 Datorii financiare

Indicatorul reprezinta de fapt rata dobanzii. El prezinta informatii cu privire la

natura creditelor angajate (termen scurt, mediu si lung, in lei si valuta) si la ratele

dobanzilor practicate de banci la creditele acordate.

13. Rata valorii adaugate reprezinta ponderea valorii nou create de agentul

economic in totalul activitatii sale.

Rata valorii adaugate calculata in functie Valoarea adaugata de volumul cifrei de afaceri realizat = ------------------------ x 100 Cifra de afaceri

Cu cat valoarea acestui indicator creste de la o perioada la alta, cu atat aprecierea

sa va fi mai buna.

14. Politica de dividende, respectiv politica conducerii societatii de repartizare si

utilizare a profitului poate fi reflectata de urmatorul indicator:

Dividendele Politica de dividende = ---------------------------------------------------- x 100 Rezultatul net al exercitiului

Cu cat acest indicator este mai mare, cu atat actionarii au beneficiat de o pondere

mai mare de dividende din totalul profitului obtinut, cunoscut fiind faptul ca banca

agreeaza reinvestirea intr-o proportie cat mai ridicata a profitului net.

Pentru efectuarea aprecierii finale asupra bonitatii clientilor-solicitanti, se

coroboreaza rezultatele si interpretarea indicatorilor astfel incat sa se evidentieze punctele

tari si cele slabe, care sa contribuie la luarea unor decizii fundamentate.

Pentru desfasurarea activitatii de creditare, se vor avea in vedere

urmatoarele:

a) stabilirea destinatiei creditului si a sursei de rambursare a acestuia;

b) profilul de risc curent al contrapartidei si garantiile prezentate, precum si

senzitivitatea garantiilor la evolutiile economice si cele ale pietei;

36

c) istoricul serviciului datoriei aferent contrapartidei si capacitatea curenta si

viitoare de rambursare a acesteia, bazata pe evolutiile financiare istorice si proiectiile

viitoarelor fluxuri de numerar;

d) experienta in activitate a contrapartidei si sectorul economic in care aceasta isi

desfasoara activitatea;

e) termenii si conditiile propuse in contractul de creditare, inclusiv clauzele

destinate sa limiteze modificarile in profilul de risc viitor al contrapartidei;

f) capacitatea bancii de executare si valorificare a garantiilor, daca este cazul, intr-

un termen cat mai scurt.

3.1.2. Analiza aspectelor non - financiare privind clientii bancii si a garantiilor

Analiza non - financiara vizeaza credibilitatea clientului, respectiv conduce la

formarea convingerilor referitoare la calitatile morale si profesionale ale managerilor

clientilor-solicitanti, a principalilor asociati si colaboratori, precum si a reputatiei privita

prin calitatea produselor, serviciilor si a modului de indeplinire a obligatiilor asumate in

relatiile cu partenerii de afaceri.

Analiza aspectelor non - financiare se efectueaza de catre managerii de relatii

corporate. Aspectele non - financiare care se urmaresc de catre managerii de relatii

corporate sunt cele stabilite prin modelul de referat de credite.

Pentru toate produsele tip credit se efectueaza analiza garantiilor propuse de

clientul solicitant. In acest sens, se vor selecta din tipurile de garantii prevazute de

Manualul de garantii una sau mai multe garantii („mix de garantii").

Garantiile selectate vor trebui sa fie acoperitoare din punct de vedere valoric si

corespunzatoare din punct de vedere juridic.

In cererea de credit/cererea privind eliberarea SGB/avalizare etc., solicitantul va

propune anumite garantii, managerul de relatii corporate avand obligatia sa selecteze si sa

propuna pentru Back Office, spre analiza ulterioara, numai acele garantii care sunt

prevazute in Manualul de Garantii.

La solicitarea managerului de credite corporate, evaluatorii vor proceda la

evaluarea bunurilor indicate de acestia.

In cazul garantiilor pentru care nu se intocmeste raport de evaluare, valoarea

admisa in garantie este stabilita de catre managerul de relatii corporate, conform

37

procedurii specifice privind evaluarea garantiilor. Aceasta valoare este argumentata de

catre managerul de relatii corporate in referatul de credite, dar poate fi modificata de

catre managerul de credite corporate, pe baza unor motive bine intemeiate.

Dupa primirea Raportului de evaluare a bunurilor, managerul de credite corporate

va propune, prin referatul de credit, acceptarea anumitor garantii.

Dupa caz, managerul de credite corporate poate solicita modificarea structurii

garantiilor si/sau completarea garantiilor propuse de managerul de relatii corporate,

utilizand anumite criterii de selectie (ex.: domeniul de activitate, tipul finantarii, valoarea

creditului, perioada de acordare a creditului, performanta clientului, riscul tranzactiei etc.)

Analiza actelor pentru bunurile imobile aduse in garantie se face de consilierul

juridic pe baza de aviz de legalitate separat care se anexeaza la referatul de credit

Analiza actelor pentru bunurile mobile se efectueaza conform reglementarilor in

vigoare privind evaluarea garantiilor solicitandu-se avizul consilierului juridic numai

daca intervin probleme deosebite.

In situatia in care clientul solicitant nu dispune de bunuri suficiente pentru a fi

aduse in garantie si/sau de garantii personale, in mix-ul de garantii se poate cuprinde si

garantia reala mobiliara fara deposedare asupra soldului creditor al conturilor

curente/subconturilor acestora si cesiunea incasarilor de la intern si de la extern.

Garantia reala mobiliara fara deposedare asupra soldului creditor al

conturilor curente/subconturilor clientilor poate fi admisa ca unica garantie sau in

completarea garantiilor existente la produsele tip credit pe termen scurt, mediu si lung.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca clientul solicitant sunt urmatoarele:

- nu inregistreaza datorii restante catre bugete mai vechi de 90 de zile;

- deruleaza cel putin 50% din incasari/incasari din venituri proprii, dupa caz, in

functie de specificul societatii, prin conturile deschise la BCR;

- are un rating de credite de maxim 2,6.

Valoarea garantiei reale mobiliare fara deposedare asupra soldului creditor va fi la

nivelul datoriei maxime fata de banca (pentru situatia in care este unica garantie),

respectiv a datoriei ramasa negarantata dupa scaderea valorii celorlalte garantii (in cazul

mix-ului de garantii).

In cazul in care garantia reala mobiliara fara deposedare asupra soldului creditor

al conturilor curente/subconturilor clientilor se constituie ca unica garantie sau in

completarea garantiilor existente la produsele tip credit acordate in scopul preluarii unor

credite de la alte banci, obligatia indeplinirii conditiei de rulaj mentionata mai sus se

38

realizeaza in termen de max. 6 luni de la data intrarii in vigoare a contractului de credit,

clauza ce va fi mentionata in acesta.

Produsele tip credit pe termen mediu si lung garantate cu garantie reala mobiliara

fara deposedare asupra soldului creditor al conturilor curente/subconturilor clientilor, ca

unica garantie sau in completarea garantiilor existente se vor aproba conform limitelor de

autoritate stabilite.

In cursul analizei creditelor se verifica Arhiva Electronica de Garantii Reale

Mobiliare cu privire la bunurile mobile oferite de client si se inscriu avizele de intentie.

In cazul aprobarii de produse tip credit, prelungirea acestora pe noi perioade de

timp, rescadentarii, reesalonarii, reactivarii sau efectuarii oricarei operatiuni se va verifica

in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, existenta dreptului de prioritate al

bancii fata de terti.

Reguli specifice pentru unele categorii de credite

a) Creditele pentru ordine de plata acordate pe baza de contract de credite pot fi

garantate numai cu garantie reala mobiliara fara deposedare asupra soldului creditor al

conturilor curente/subconturilor curente ale imprumutatului, fara indeplinirea conditiilor

prevazute la alineatul care se refera la garantia reala mobiliara fara deposedare asupra

soldului creditor al conturilor curente/subconturilor clientilor de mai sus.

b) Cambiile si biletele la ordin scontate se gireaza in favoarea bancii, acestea

constituind garantii intrinseci.

c) Operatiunile de factoring se garanteaza cu insasi creantele (facturile

respective), care prin operatiunea de factoring trec in proprietatea bancii care le-a preluat.

d) Constituirea garantiei reale mobiliare fara deposedare pe soldul creditor al

conturilor/subconturilor, ca garantie suplimentara, cu valoare 0 (zero), este obligatorie la

toate creditele, mai putin in cazul celor garantate cu depozite colaterale, certificate de

depozit emise de banca sau titluri de stat, precum si in cazul operatiunilor de scontare

cambii si bilete la ordin.

Nu se solicita constituirea garantiei reale mobiliare fara deposedare pe soldul

creditor al conturilor/subconturilor ca garantie suplimentara, cu valoare o (zero), in cazul

creditelor in care aceasta reprezinta unica garantie sau o garantie complementara in

cadrul mix-ului de garantii.

3.1.3. Stabilirea ratingului de credite si incadrarea creditelor in categorii de performanta financiara

39

Ratingul de credite reprezintă un cal i f icat iv exprimat numeric ,

aferent cal i tă ţ i i portofol iului de credi te a l f iecărei uni tă ţ i bancare

ter i tor ia le .

Scopul introduceri i ra t ingului de credi te este acela de a

diferenţ ia nivelur i le de r isc în cadrul portofol iului de împrumuturi a l

bănci i pentru:

- evi tarea s i tuaţ ie i grupări i credi te lor în categori i le cu

r isc major;

- determinarea t rendului cal i tă ţ i i portofol iului as t fe l

încât să se poată întreprinde măsuri le necesare pentru a evi ta o

deter iorare , în t imp, a acestei cal i tă ţ i ;

- as igurarea managementului r iscului de credi te ş i

protecţ ia corespunzătoare a bănci i împotr iva acestui r isc .

Rat ingul de credi te se bazează atâ t pe comparaţ ia de ordin

s ta t is t ic ( is tor ic) cât ş i pe anal iză ş i prognoză.

Sis temul de ra t ing de credi te a l B.C.R, de pi ldă, . es te de t ip bi-

dimensional , coroborând rezul ta te le anal izei caracter is t ic i lor

c l ientului cu cele a le credi tului .

Caracteris t ic i le c l ientului se fundamentează pe anal iza

aspectelor generale , f inanciare , pozi ţ ia în (sub) ramura de act ivi ta te ,

de management ş i s t ra tegie .

Anal iza caracteris t ic i lor credi tului se bazează pe is tor icul

re la ţ ie i de credi t , îndepl inirea condi ţ i i lor de el igibi l i ta te ,

adminis t rarea ş i monitor izarea credi tului , serviciul dator ie i , sursa de

rambursare ş i natura colateralelor . Caracter is t ic i le credi tului se

referă la toate credi te le de care benefic iază cl ienţ i i respect ivi , pe

termen scurt , mediu ş i lung, în le i ş i /sau valută .

Rat ingul de credi te se calculează pentru toţ i c l ienţ i i benefic iar i

de credi te , af la ţ i în portofol iu pe baza bi lanţur i lor contabi le anuale ,

iar în cursul anului cu ocazia acordări i / revizuir i i credi te lor , a tunci

când conduceri le uni tă ţ i lor bancare ter i tor ia le consideră necesar .

La nivelul uni tă ţ i lor bancare ter i tor ia le , ra t ingul de credi te se

calculează ca medie ponderată a ra t inguri lor de credi te individuale

a le c l ienţ i lor af la ţ i în portofol iu .

40

Nivelul c le mai bun al ra t ingului de credi t es te 1 , iar cel mai

s lab 5, pract ic un credi t cu rat ingul 5 este considerat pierdere ,

nivelul acceptabi l f i ind 3.

Credi te le cu un rat ing mai s lab decât 3 pot f i aprobate la

propunerea sucursalelor judeţene numai de către Centrala bănci i ,

indiferent de nivelul expuneri i .

Rat ingul de credi t se calculează atâ t pe baza s i tuaţ i i lor

contabi le per iodice pentru a se cunoaşte în mod real ş i obiect iv

cal i ta tea ş i s t ructura de ansamblu a portofol iului de împrumuturi a l

bănci i , dar ş i ca obiect iv s trategic de a t ins pentru per ioada următoare

pr ivind cal i ta tea portofol iului de credi te , ca pârghie a

managementului r iscului de credi te .

Cel puţ in odată pe an, în funcţ ie de obiect ivele s t ra tegice a le

bănci i ş i de s i tuaţ ia reală a portofol iului de împrumuturi , la

propunerea Direcţ ie i Generale de Metodologie ş i Management a l

Riscuri lor , organele de conducere a le bănci i aprobă rat ingul de

credi te acceptabi l pentru bancă pe anul următor , în funcţ ie de

condi ţ i i le ş i evoluţ i i le de pe piaţă , cu defalcare pe sucursalele

judeţene.

Rat ingul de credi te propus nu va putea f i infer ior celui real izat

(exis tent) .

În cazul unităţilor bancare teritoriale la care ratingul de credite stabilit pentru

perioada următoare este mai bun decât cel existent efectiv, noile credite care se vor

propune spre aprobare vor trebuie să vizeze numai clienţi şi afaceri foarte bune,

concomitent cu măsuri ferme pentru recuperarea creanţelor de la clienţii cu un rating

inferior.

Sistemul de rating de credite al B.C.R. este de tip bi-dimensional, prin

coroborarea rezultatelor analizei criteriilor cantitative (cuantificabile) cu cele calitative

(necuantificabile) ale clientului.

In cadrul criteriilor cantitative (cuantificabile) se cuprind indicatorii de

bonitate (lichiditate patrimoniala, solvabilitate patrimoniala, profitabilitatea, gradul de

indatorare), unele criterii de natura trendului cifrei de afaceri, al ponderii exportului in

cifra de afaceri realizata de client, precum si al sursei de rambursare.

41

Criteriile calitative (necuantificabile) se bazeaza pe analiza calitatii

actionariatului, managementului, gradului de indeplinire a conditiilor de eligibilitate,

strategiei adoptate de client, conditiilor de piata in care-si desfasoara activitatea clientul,

auditarea raportarilor contabile si natura colateralelor.

Ratingul se determina utilizand unul dintre urmatoarele doua tipuri de rating,

dupa caz:

a) ratingul de negociere, care se determina in Front Office de catre managerul de

relatii corporate

b) ratingul de credit final, care se determina in Back Office, de catre managerul

de credite corporate, pe baza informatiilor cuprinse in ratingul de negociere, la care se

adauga aprecieri asupra surselor de rambursare, fundamentate pe baza documentelor puse

la dispozitie de client (ex.: portofoliul de contracte si/sau comenzi ferme, BVC-ul, fluxul

de lichiditati, etc.).

Ratingul de credit final se determina pe baza algoritmilor prezentati , conducand

la incadrarea clientului in una din cele cinci categorii de performanta financiara (A, B, C,

D, E).

Ratingde credit

Performanta financiara

1,00-1,80 A1,81-2,60 B2,61-3,40 C3,41-4,20 D4,21-5,00 E

Nivelul cel mai bun al ratingului de credit este 1, iar cel mai slab 5; practic un

credit cu ratingul 5 este considerat pierdere.

Ca si o concluzie putem spune ca in evaluarea riscului in activitatea de creditare,

banca coroboreaza atat riscurile financiare si cele nefinanciare (interne si externe) la care

se expune cat si evolutia prognozata a capacitatii de rambursare rezultata din cash-flow.

3.1.4. Determinarea volumului creditelor

La stabilirea volumului creditelor se au in vedere, dupa caz, activele si

cheltuielile care urmeaza a fi finantate, astfel:

a) materii prime si materiale (inclusiv produsele si semifabricatele din cooperare),

ambalajele, combustibilul, obiectele de inventar etc., la pretul de cumparare, inclusiv

42

TVA, la care se adauga cheltuielile efective de transport-aprovizionare, taxele si

comisioanele;

b) cheltuieli de productie neterminata si semifabricatele destinate consumului

propriu, la costurile efective, care nu pot fi mai mari decat cele programate prin bugetul

de venituri si cheltuieli;

c) semifabricate destinate vanzarii si produse finite, la costurile efective, care nu

pot fi mai mari decat cele programate prin BVC; la stabilirea pretului de creditare se vor

avea in vedere si ambalajele care nu intra in costul produsului, precum si alte cheltuieli

determinate de executarea unor lucrari sau operatii stabilite prin comenzi si contracte, si

care se recupereaza din preturile obtinute;

d) marfuri cumparate in vederea revanzarii, la pretul de cumparare, inclusiv TVA,

la care se adauga cheltuielile legate de aprovizionarea acestora;

e) utilaje, masini instalatii, mijloace de transport, constructii etc. procurate pentru

realizarea obiectivelor de investitii se crediteaza la nivelul preturilor de aprovizionare,

inclusiv cheltuielile de transport, montaj si TVA, conform facturii fiscale;

f) lucrari de constructii montaj pentru realizarea, dezvoltarea, modernizarea,

retehnologizarea capacitatilor de productie se crediteaza la nivelul sumelor din devize,

situatii de lucrari etc. inclusiv avansurile (daca este cazul) si TVA ;

g) imobilul, la valoarea din contractul de vanzare-cumparare sau din devizul

general, inclusiv TVA, in cazul constructiilor.

La determinarea volumului credi te lor se va t ine seama, dupa caz,

s i de aportul propriu a l sol ic i tantului .

3.1.5. Limite de autoritate de aprobare a creditelor

In functie de specificul si natura activitatii desfasurate, nivelul si dinamica

indicatorilor de bonitate, serviciul datoriei si posibilitatile de rambursare etc., se va

conveni felul creditului care corespunde cel mai bine necesitatilor clientului, afacerii sau

proiectului.

Concluziile rezultate din analiza situatiei economico-financiara, evaluarii riscului

creditului, aspectelor non-financiare, precum si cele privitoare la garantii, se includ in

referatul de credit . Referatul de credit se supune aprobarii, conform limitelor de

autoritate stabilite, separat pentru Front Office (votul I) si Back Office (votul II)."

43

Dupa aprobarea creditelor se procedeaza la intocmirea documentelor

contractuale, din care trebuie sa rezulte clar toti termenii si conditiile respectivelor

tranzactii.

Angajamentul bancii se inregistreaza in conturi in afara bilantului numai in

momentul in care sunt indeplinite de catre clientul imprumutat, in totalitate, conditiile de

tragere din documentele contractuale incheiate.

Termenul in care conditiile de tragere, pentru intreaga suma sau pe fiecare transa,

dupa caz, in functie de specificul fiecarui credit, prevazute in contract trebuie indeplinite

sunt:

a) 7 zile calendaristice pentru creditele garantate cu garantii reale mobiliare si/sau

personale;

b) 90 zile calendaristice pentru creditele garantate cu garantii reale imobiliare.

Tragerea creditelor pe termen scurt, mediu si lung, in lei si/sau valuta, se

efectueaza prin conturi separate de imprumut (conturi interne de evidenta ale bancii) in

limita plafoanelor aprobate, pe baza de nota contabila editata de calculator prin creditarea

contului curent al clientului, de unde acesta efectueaza platile catre terti.

Tragerile din credite se efectueaza potrivit destinatiei prevazuta in contractul de

credit, cu respectarea, dupa caz, si a prevederilor specifice privind avizarea tragerilor

(platilor) din credite.

Pentru urmarirea respectar i i dest inat ie i credi te lor , in cazul

credi te lor pe obiect ce se acorda de banca pr in conturi separate de

imprumut, la rubrica "reprezentand" de pe ordinul de plata se va

ment iona in mod obl igator iu obiectul plat i i .

3.1.6. DOCUMENTE CONTRACTUALE

Temeiul juridic al contractului de credit bancar il constituie prevederile art.35-59

din Codul Comercial coroborate cu prevederile art.942 si urmatoarele din Codul Civil,

precum si Legea privind activitatea bancara.

Toate operatiunile de credit si garantie ale bancilor se consemneaza in documente

contractuale din care sa rezulte clar toti termenii si toate conditiile respectivelor

tranzactii. Acordul de vointa intervenit intre banca si clientul solicitanti se materializeaza

intr-un document contractual denumit, dupa caz: contract/acord/conventie etc si act

aditional/addendum etc, conform prevederilor din procedura”incheierea documentelor

contractuale cu persoane juridice “a BCR. Este interzisa acordarea vreunei sume din

44

creditele aprobate sau eliberarea unor documente care angajeaza banca in vreun fel

(scrisori de garantie, avaluri etc.) fara incheierea in prealabil a documentelor contractuale

intre banca si client.

Dupa aprobarea produselor tip credit, indiferent de natura lor, potrivit limitelor de

autoritate (competentelor) se va proceda impreuna cu solicitantii si garantii la semnarea

documentelor contractuale de catre parti (banca/ imprumutat/ solicitant/garanti).

Documentele contractuale precum si actele aditionale la acestea se inregistreaza

in "Registrul cererilor de credite si al contractelor de credite" sau, dupa caz, in "Registrul

cererilor de SGB/avalurilor si al acordurilor de garantare/avalizare"

3.2. ADMINISTRAREA, SCADENTAREA SI RAMBURSAREA

CREDITELOR

3.2.1. Administrarea creditelor

Banca are dreptul si obligatia sa verifice la clientii modul cum acestia utilizeaza

creditele acordate in conformitate cu destinatiile pentru care s-au aprobat, constituie si

pastreaza garantiile creditelor si respecta clauzele din contractele de credite.

Creditele care evolueaza spre zona creditelor neperformante, respectiv

inregistreaza restante la rambursarea ratelor de credit si/sau intarzieri la plata

dobanzilor/comisioanelor sunt denumite credite problema. In aceasta categorie de credite

se cuprind si cele angajate de clientii ale caror performante financiare s-au deteriorat in

comparatie cu situatia de la data acordarii creditului.

Urmarirea derularii creditelor se efectueaza potrivit “Procedurii privind

administrarea creditelor corporate”.

3.2.2. Scadentarea si rambursarea creditelor

Scadenta unei obligatii reprezinta data cand aceasta devine exigibila prin

implinirea termenului stabilit prin documentul contractual, iar creditorul are dreptul de a

cere executarea ei si debitorul are obligatia de a plati. Scadentele creditelor se stabilesc in

functie de capacitatea de rambursare a clientului rezultata din cash-flow avand in vedere

valorificarea si termenele de incasare a marfurilor, produselor, lucrarilor creditate si alte

elemente, dupa caz.

Scadentele creditelor pot fi intermediare si finale.

45

(a) Scadenta intermediara reprezinta termenul la care o parte (rata) din credit

devine exigibila si trebuie rambursata.

(b) Scadenta finala este termenul la care ultima parte (rata) din credit (sau intreg

creditul in cazul ratei unice) devine exigibil si trebuie rambursat.

Scadentele intermediare si finale ale tuturor categoriilor de credite acordate de

banca se inscriu, in mod obligatoriu, in contractele de credit. La termenele scadente

creditele se ramburseaza din contul curent al clientului.

La cererea scrisa a clientilor, banca va putea utiliza disponibilitatile existente in

contul curent pentru rambursarea cu anticipatie a creditelor, in conditii de costuri stabilite

de banca.

Creditele nerambursate la scadenta devin restante. Pentru creditele restante,

banca percepe dobanzi majorate diferentiate in functie de serviciul datoriei care se

comunica periodic, prin reglementari specifice.

De regula, ordinea incasarii creantelor bilantiere cuvenite bancii este:

- comisioane;

- dobanzi in ordinea vechimii ;

- credite in ordinea vechimii.

Dar in anumite cazuri, recuperarea creantelor bancii evidentiate in conturi

bilantiere se poate realiza si intr-o alta ordine decat cea aratata mai sus, conform limitelor

de autoritate stabilite.

3.3. Restructurarea creditelor (rescadentarea, reesalonarea si

reactivarea)

Rescadentarea reprezinta operatiunea de modificare a scadentelor la o data

viitoare fata de aprobarea initiala precum si a cuantumului ratelor.

In cazuri justificate, creditele se rescadenteaza o singura data, prin una din

urmatoarele modalitati:

a) amanarea termenului de rambursare a uneia sau a mai multor rate intermediare

in interiorul termenului initial aprobat al creditului;

b) amanarea termenelor si/sau modificarea cuantumului ratelor de rambursare cu

incadrarea in termenul initial aprobat al creditului;

c) prelungirea termenului de rambursare a scadentei finale a unui credit, daca se

incadreaza in termenul de creditare stabilit pentru categoria respectiva de credit.

46

Reesalonarea este operatiunea prin care, in cadrul soldului total ramas de

rambursat, se prelungesc sau amana toate scadentele ratelor intermediare si finale sau se

modifica cuantumul acestora, cu depasirea termenului initial aprobat, fara a se putea

depasi termenul maxim de creditare prevazut pentru respectivul tip de credit.

Modificarea cuantumului ratelor ca urmarea a rambursarii anticipate a unei

parti din soldul total de rambursat nu se considera reesalonare.

La reesalonarea unui credit se au in vedere situatii deosebite, justificate

economic, cand din analiza rezulta ca imprumutatul se confrunta cu greutati majore in

rambursarea ratelor de credit si achitarea dobanzilor aferente.

Reesalonarea creditelor se face in conditii mai stricte decat cele convenite la

acordarea acestora.

Conditiile mai stricte in care se clasifica creditele reesalonate au in vedere

criteriul performantei financiare a clientului, care va fi influentata corespunzator situatiei

in care se afla in raport cu banca.

Este admisa o singura reesalonare a aceluiasi credit. Dupa reesalonarea creditului

nu se admit rescadentari. Alte reesalonari ale unor credite se aproba conform limitelor de

autoritate stabilite.

Unitatile bancare teritoriale vor analiza cererile de rescadentare si reesalonare a

creditelor depuse la banca de clienti in timp util, nu mai tarziu de data scadentei ratelor de

credit respective.

Reactivarea este operatiunea prin care creantele restante si/sau curente,

evidentiate in activul bilantului se transforma in credite curente. Reactivarea se

efectueaza la solicitarea clientilor care se confrunta cu greutati in rambursarea datoriilor

fata de banca si la care exista perspective de redresare a activitatii si de obtinere a unor

rezultate pozitive.

Se pot reactiva urmatoarele categorii de credite : linii de credit; credite pentru

finantarea cheltuielilor si stocurilor temporare ori sezoniere; credite pentru produse cu

ciclu lung de fabricatie; credite pentru (pre)finantarea exporturilor; credite pentru

investitii; credite promotori; credite ipotecare ; creditele provenite din executarea

scrisorilor de garantie/avalurilor.

Se pot reactiva urmatoarele categorii de credite : linii de credit; credite pentru

finantarea cheltuielilor si stocurilor temporare ori sezoniere; credite pentru produse cu

ciclu lung de fabricatie; credite pentru (pre)finantarea exporturilor; credite pentru

47

investitii; credite promotori; credite ipotecare ; creditele provenite din executarea

scrisorilor de garantie/avalurilor.

Pentru creditele reesalonate si reactivate, banca percepe o dobanda egala cu

dobanda curenta practicata la categoriile respective de credite in functie de serviciul

datoriei la momentul respectiv (pana la 7 zile inclusiv, intre 8 si 30 de zile inclusiv, peste

30 de zile) la care se adauga un numar de puncte procentuale, comunicate prin

reglementari specifice, incepand cu data incheierii documentelor contractuale.

Termenii si conditiile stabilite in urma rescadentarii, reesalonarii si reactivarii se

consemneaza in documente contractuale (act aditional la contractul de credite/un nou

contract de credit). Prevederile privind rescadentarea, reesalonarea si reactivarea se aplica

si la creditele provenite din transformarea in contracte de credit a acordurilor de

garantare/avalizare, ca urmare a executarii scrisorilor de garantie/ contragarantie

bancara/avalurilor.

Rescadentarea, reesalonarea si reactivarea creantelor curente si restante

evidentiate in activul bilantului se aproba conform limitelor de autoritate stabilite. Se pot

reactiva urmatoarele categorii de credite : linii de credit; credite pentru finantarea

cheltuielilor si stocurilor temporare ori sezoniere; credite pentru produse cu ciclu lung de

fabricatie; credite pentru (pre)finantarea exporturilor; credite pentru investitii; credite

promotori; credite ipotecare ; creditele provenite din executarea scrisorilor de

garantie/avalurilor.

Scadentarea la rambursare a creditelor reactivate se efectueaza intr-o singura rata

finala sau in rate intermediare si nu va depasi 12 luni de la data reactivarii, cu exceptia

creditelor pentru investitii, creditelor promotori, creditelor ipotecare, creditelor provenite

din executarea scrisorilor de garantie/avalurilor, a caror durata de rambursare poate fi de

cel mult 5 ani.

Rescadentarea, reesalonarea, reactivarea creditelor ipotecare se efectueaza numai

cu act aditional fara a se depasi 20 de ani de la acordare.

In cazul unui credit restant provenit dintr-o linie de credit supusa diminuarii (in

conditiile in care clientul beneficiaza in continuare de linia de credit), care nu a fost

rambursat la scadentele stabilite, suma reactivata se consemneaza prin contract de credit

distinct.

In cazul unui credit restant provenit dintr-o linie de credit supusa sistarii,

reactivarea se poate concretiza intr-un nou credit revolving, suma reactivata se

consemneaza intr-un act aditional/ contract de credit. Liniile de credit reactivate se

48

scadenteaza intr-o singura rata la 90 zile calendaristice de la incheierea actului

aditional/contract de credit. Inainte de scadenta, banca analizeaza modul in care au fost

indeplinite conditiile stabilite la reactivarea liniei (imbunatatirea performantei financiare,

serviciul datoriei, incasari si plati prin contul curent etc), si daca acestea au fost realizate,

la cererea clientului - creditul poate fi prelungit. In cazul prelungirii dupa perioada de 90

de zile, nu se mai aplica dobanda majorata peste dobanda curenta practicata la

categoriile respective de imprumuturi.

In situatia clientilor debitori la care judecatorul sindic a confirmat Planul de

reorganizare, pe baza de hotarare judecatoareasca definitiva, creantele pe care banca le

detine asupra debitorului sunt si raman lichide, certe si exigibile, iar creditul si celelalte

obligatii vor fi esalonate la plata, conform Planului de reorganizare - fara a se incheia cu

debitorul alte documente contractuale.

In acest caz nu se vor aplica clientului debitor prevederile privind rescadentarea,

reesalonarea si reactivarea.

IV. POLITICI ŞI LIMITE DE RISC PRIVIND

CREDITAREA BANCARĂ

În general, în sectorul bancar, corporate banking-ul continuă să reprezinte

principala activitate, deoarece generează cel mai mare volum de venituri pentru bănci.

Prin strategiile fiecărei bănci, concretizate în linii directoare şi politici specifice, acestea

urmăresc să îşi menţină cotele pe fiecare segment de piaţă corporate, mai ales prin

creşterea volumelor de afaceri pe client si prin creşterea numărului de clienţi, rezultatul

scontat fiind consolidarea poziţiei de ansamblu a băncii pe piaţa de corporate banking.

Politicile de creditare ale băncilor , deci si a BCR, au ca obiectiv important

maximizarea profitului său în condiţiile menţinerii riscului la un nivel acceptabil. Astfel,

în activitatea de creditare pe care o desfăşoară, băncile acceptă numai expuneri la risc

profitabile şi în general nu îşi asumă nici un risc individual sau cumulat care nu poate fi

măsurat sau ale cărui consecinţe ar aduce prejudicii poziţiei lor de piaţă.

Astfel, pentru ca băncile să-şi asume un anumit risc, trebuie respectate anumite

condiţii:

Expunerea să asigure un profit corespunzător cu riscul

asumat.

49

Eventualele pierderi ce ar putea apare să poată fi suportate

din rezultate, fără ca efectele acestor pierderi să influenţeze

semnificativ situaţia anului respectiv.

Pierderile să poată fi acoperite din provizioane pentru

pierderi deja constituite.

Se pot ca atare stabili anumite coordonate ale activităţii de creditare corporativă,

după cum urmează:

creşterea volumului de credite corporate se realizează în

strânsă legătură cu urmărirea şi aplicarea riguroasă a normelor si

procedurilor privind activitatea de creditare şi cu procedurile de

management al riscurilor, care guvernează activitatea de creditare;

în activitatea de creditare se urmăreşte valorificarea tuturor

oportunităţilor pieţei interne si externe;

sunt promovate finanţările complexe pe proiecte;

creşterea ponderii creditelor pentru investiţii, mai ales a

unităţilor noi „green field", in contextul revigorării economiei şi a

necesităţii implementării unor proiecte viabile, cu atât mai mult cu cât

economia trebuie să se alinieze la standardele europene;

monitorizarea mişcărilor din piaţa creditelor a

competitorilor şi adaptarea permanentă a ofertei bancare din sfera

creditelor la noile condiţii;

alegerea celei mai potrivite monede de acordare a

creditului, în vederea eliminării riscului valutar; pentru creditele în valută

sunt preferaţi agenţii economici cu activitate de export, care încasează

valută;

alocarea resurselor de creditare către sectoarele si ramurile

viabile ale economiei, in funcţie de limitele de expunere stabilite de către

fiecare bancă pe ramuri de activitate;

fructificarea potenţialului de creştere a afacerilor băncii

prin atragerea operaţiunilor efectuate prin alte societăţi bancare de agenţii

economici performanţi, cu activitate de export;

respectarea măsurilor prudenţiale impuse de autoritatea

naţională de reglementare şi de normele proprii, principiul de bază de care

trebuie să se ţină seama în acordarea creditelor fiind cel al prudenţei;

50

menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii portofoliului de

împrumuturi prin creşterea gradului de exigenţă în procesul de aplicare a

normelor prudenţiale în domeniul creditării, precum şi a controlului

riguros al trecerii în afara bilanţului a creditelor neperformante;

elaborarea de decizii sau propuneri echilibrate de creditare

astfel încât riscul creditului să fie corect evaluat şi apreciat, ceea ce

presupune analiza tuturor componentelor de risc, cu precădere a riscului

tranzacţiei şi a riscului de credit, astfel:

cuantificarea riscurilor se face prin luarea în

considerare a tuturor procedurilor şi tehnicilor legate de

performanţa economico-financiară curentă şi previzionată a

clientului, structura tranzacţiei, calitatea şi structura sursei de

rambursare, istoricul serviciului datoriei aferent clientului şi

capacitatea curentă şi viitoare de rambursare a acesteia, calitatea,

structura şi gradul de risc al garanţiilor, profilul expunerii până la

scadenţa prin prisma evoluţiilor potenţiale ale pieţei;

profitul din dobânzi şi comisioane trebuie să

justifice expunerea la riscul asumat prin acordarea creditului;

monitorizarea şi diminuarea expunerilor excesive

faţă de un singur client sau un număr restrâns de clienţi;

dispersia riscului prin evitarea concentrării pe

client, sector, zone geografice, şi prin împărţirea riscurilor în

contextul finanţărilor şi cofinanţărilor complexe, in condiţiile

menţinerii unui echilibru între obiectivele proprii privind dispersia

riscului şi cel de interes general care vizează dezvoltarea

economiei naţionale în ansamblu, cu susţinerea prioritară a unor

ramuri considerate strategice sau potenţial competitive pe piaţă

externă şi internă.

diversificarea portofoliului de plasamente şi dispersia

riscului de credit pe un număr cât mai mare de clienţi viabili

creşterea portofoliului de credite al băncii trebuie să fie

susţinută de creşterea corespunzătoare a volumului de resurse atrase,

concomitent cu asigurarea corelării creditelor cu resursele de acoperire ale

51

acestora, atât din punct de vedere al structurii, cat şi al maturităţii lor, în

scopul diminuării riscului de lichiditate al băncii;

creşterea profitabilităţii prin preocuparea permanentă

pentru recuperarea creanţelor băncii la scadenţă şi evitarea înregistrării de

cheltuieli exagerate cu provizioanele de risc de credit;

adaptarea trimestrială a planului de credite, încadrarea în

plafoanele de credite aprobate şi urmărirea strictă a respectării scadenţelor

de către clienţi în vederea rambursării creditelor provenite din perioadele

precedente;

Politicile de creditare aplicate de băncile comerciale trebuie să se circumscrie în

mod obligatoriu normelor şi reglementărilor autorităţii centrale, pe linie de prudenţialitate

bancară, de respectare a principiilor care guvernează activitatea de creditare în general. În

ultima perioadă au fost emise şi au intrat în vigoare o serie de acte normative care se

referă la lichiditatea, solvabilitatea băncilor, norme de cunoaştere a clientelei, expunere

faţă de anumite categorii de debitori şi în anumite limite, au fost adoptate o serie de acte

internaţionale care fac referire la acoperirea riscurilor (acordul de la Basel). Toate aceste

măsuri sunt introduse şi aplicate în scopul reducerii riscurilor la care se expun băncile.

Este un proces necesar, implementat în vederea evitării situaţiilor de criză cu care s-a

confruntat sistemul bancar până in prezent. Procesul de asanare a sistemului bancar

românesc în perioada post-decembristă a costat statul român peste 3 miliarde echivalent

USD, respectiv cca 10% din produsul intern brut.20

4.1. POLITICILE DE CREDITARE CORPORATE CA PARTE A

STRATEGIEI BĂNCII COMERCIALE

Orice instituţie bancară îşi defineşte strategiile de atins, atât pe termen mediu şi

lung, cât şi pe termen scurt. Coordonatele principale a oricărei strategii le reprezintă

obiectivele concrete ale băncii, cum ar fi:

- consolidarea poziţiei băncii pe piaţa sau pieţele pe care

acţionează;

- atingerea unei anumite cote de piaţă la credite;

- stabilirea în bilanţul băncii a unui anumite ponderi deţinută

de creditarea corporativă;2 0 I l i e Miha i , Tehn ica ş i managemen tu l opera ţ iun i lor bancare , Edi tu ra Exper t ,

Bucureş t i 2003 , p . 37

52

- stabilirea unei creşteri medii anuale a creditului corporate;

- stabilirea unui raport optim între creditele acordate în

moneda locală faţă de cele acordate în valută;

- stabilirea unui procent maxim de provizionare.

Pentru atingerea acestor obiective, băncile îşi stabilesc mijloace proprii de urmat,

cum ar fi:

orientarea spre clienţi mari, reprezentativi pentru sectorul

economic de apartenenţă, cu activităţi profitabile şi rulaje bancare

semnificative, care au o dezvoltare dinamică şi perspective de creştere pe

pieţele pe care acţionează;

consolidarea relaţiilor existente şi dezvoltarea acestora în

planul mai multor activităţi, în scopul creşterii volumului anual al

rulajului realizat prin bancă;

implicarea în creditarea companiilor nou înfiinţate din

segmentul de clienţi IMM, cu menţinerea condiţiilor de profitabilitate şi

prin asumarea unor riscuri considerate acceptabile, ca bază a dezvoltării

durabile a afacerilor viitoare

monitorizarea şi dezvoltarea afacerilor cu acei clienţi din

ramurile şi sectoarele pentru care se prefigurează tendinţe de creştere în

următorii ani (de exemplu, industria energetică, industria de echipamente

electrice, industria alimentară, industria de prelucrare a lemnului,

construcţiile, comerţul, turismul etc);

susţinerea prin credite a amplificării procesului de

remodelare a capacităţii şi structurii producţiei industriale, inclusiv prin

dezvoltarea şi stimularea cooperării cu parteneri din Uniunea Europeana

pe fondul consolidării funcţionării economiei de piaţă şi al instaurării

unui climat concurenţial;

implicarea activă in finanţarea dezvoltării infrastructurii la

nivel local şi naţional, prin identificarea proiectelor unităţilor

administraţiei publice locale care îndeplinesc condiţii de creditare şi pot fi

finanţate;

diversificarea portofoliului de plasamente şi dispersia

riscului de credit pe un număr cât mai mare de clienţi viabili;

53

promovarea agresivă în rândul clienţilor a avantajelor

utilizării fondurilor alocate unor proiecte in cadrul programelor de

finanţare externă (BERD, PHARE, Uniunea Europeană);

sprijinirea prioritară prin alocarea de noi credite agenţilor

economici care realizează şi exportă produse cu un grad înalt de

prelucrare, care încorporează valoare adăugată mare şi restricţionarea

accesului la credite agenţilor economici care exportă materii prime şi

produse slab prelucrate, cu impact ecologic nefavorabil asupra mediului

(exportul de buşteni, cherestea etc).

Urmărirea strictă a obiectivelor specifice activităţii bancare reprezintă pilonul de

bază în dezvoltarea acestora şi în atingerea scopului principal al acestora, comun oricărei

activităţi economice: profitul.

Deasemenea, strategia bancii in domeniul creditarii presupune monotorizarea

permanenta a activitatii de creditare in scopul perfectionarii metodelor si tehnicilor de

acordare, urmarire si comtrol, pentru a putea lua pe viitor masuri de imbunatatire a

managementului creditarii, ceea ce se va rasfrange in mod corespunzator asupra

satifacerii cererilor clientilor si a performantelor bancii.

In ceea ce priveste tendinta creditelor din punct de vedere al termenelor si valutei

in care se acorda, situatia este prezentata in tabelul urmator:

- mii

ron-

31.XII.2004 - % - 31.XII.2005 - % - 31.XII.2006 - % -

TOTAL CREDITE 2.329,4 100,0 3.413,2 100,0 5.228,8 100,0

- Credite pe termen

scurt in lei

1.938,3 83,2 2.573,9 75,4 3.613,5 69,1

- Credite pe termen

mediu si lung in lei

87,5 3,8 238,4 7,0 496,2 9,5

Total credite in lei 2028,8 87,0 2.812,3 82,4 4.109,7 78,6

- Credite pe termen

scurt in valuta

69,2 3,0 196,4 5,7 355,4 6,8

- Credite pe termen

mediu si lung in valuta

132,7 5,7 320,5 9,4 679,7 13,0

Total credite in valuta 201,9 8,7 516,9 15,1 1.035,2 19,8

Total credite pe termen

scurt in lei si valuta

2007,5 86,2 2.770,3 81,2 3.968,9 75,9

54

Total credite pe termen

mediu si lung in lei si

valuta

230,2 9,5 558,9 16,4 1.175,9 22,5

-Credit guvernamental 101,7 4,3 84,0 2,4 84,0 1,6

Deci, dupa cum se vede si din tabelul de mai sus volumul creditelor acordate de

Banca Comerciala Romana a crescut de la an la an . Astfel, la sfarsitul anului 2005

creditele in sold aratau o crestere de 46,5% fata de anul 2004, iar la sfarsitul anului 2006

ele prezinta o crestere de 53,2 % fata de anul 2005.

In structura, creditul pe termen scurt in lei este preponderent si in cadrul acestuia

destinatia principala este creditul pentru capitalul de lucru al agentilor economici , clienti

ai BCR .

Creditele pe termen scurt in lei si valuta reprezinta 86,2 % din totalul creditelor in

sold la 31.12.2004, dupa care cunosc o anumita scadere la 81,2% in 2005 si 75,9% in

2006.

Dinamica cea mai ridicata o au creditele in valuta, care ajung de la 8,7% in 2004

la 19,8 % in 2006 si, in cadrul lor, creditul in valuta pe termen mediu si lung este

preponderent si cu cea mai mare crestere de la 5,7% in 2004 la 13,0% in 2006.

4.2. Limitele de risc de credit

Pentru o mai bună gestionare a riscului în activitatea de creditare, banca îşi

stabileşte limite de risc pentru fiecare client faţă de care înregistrează o expunere.

Limita de risc reprezintă nivelul maxim până la care se poate expune banca faţă

de un singur debitor, provenind din credite, scrisori de garanţie, avaluri, efecte de comerţ

scontate, investiţii în acţiuni şi alte valori mobiliare, alte facilităţi, fiind stabilită de bancă

pe baza tuturor informaţiilor financiare şi nefinanciare disponibile în raport cu debitorul

respectiv.

Limita de risc are caracter confidenţial, utilizându-se numai pentru uzul intern al

băncii, de către persoanele autorizate, în contractele de credite/ garanţii care se încheie

între bancă şi clienţii săi înscriindu-se numai datele aferente tranzacţiilor aprobate dar în

cadrul limitelor de risc stabilite.

Stabilirea limitelor de risc se face pe baza analizei interdependente a aspectelor

financiare şi nefinanciare care caracterizează activitatea clientului, a reputaţiei de care

acesta se bucură în comunitatea de afaceri internă şi internaţională, utilizându-se un

sistem de indicatori de nivel, de structură şi de performanţă, calculaţi în dinamică.

55

Stabilirea limitelor de risc are la bază analiza cash-flow-ului previzionat,

fundamentat pe baza contractelor certe şi potenţiale, cât şi pe capacitatea de rambursare a

clienţilor. Detalierea şi agregarea informaţiilor financiare şi nefinanciare pe baza cărora

se calculează limitele de risc este prezentată în Fişa de risc întocmită pentru fiecare client

în parte..

Limitele de risc se stabilesc pentru fiecare agent economic, pe total şi pe structura:

lei/valută, maturităţi (termen scurt şi termen mediu – lung) şi produse (credite, garanţii,

acorduri etc.), cât şi pentru debitorii unici, care cumulează riscul fiecărei unităţi

componente, cu sau fără personalitate juridică.

Limitele de risc se aprobă de Consiliul de Administraţie al băncii la propunerea

Direcţiei Generale de Metodologie şi Management al Riscurilor şi Direcţiei Analiză

Clientelă, avizată de Comitetul de risc, Comitetul de credite şi Comitetul de direcţie.

Limitele de risc aprobate se revizuiesc semestrial în funcţie de noile evoluţii şi

aspecte apărute. Pentru clienţii cu un standing financiar ridicat serviciul datoriei bun, cu

posibilităţi certe de păstrare a acestui standing în perioada pentru care se stabileşte limita

de risc, precum şi pentru cei care execută produse cu ciclu lung de fabricaţie, limitele de

risc se pot aproba şi revizui anual.

Serviciul datoriei este apreciat ca bun în situaţia în care ratele şi/sau dobânzile

sunt plătite la scadenţă cu o întârziere de maximum 15 zile.

Ori de câte ori este necesar, pe parcursul perioadei de valabilitate a limitelor de

risc, în funcţie de noile evoluţii şi aspecte apărute în situaţia economico-financiară a

clienţilor, la solicitarea sucursalelor judeţene, Direcţia Generală de Metodologie şi

Management al Riscurilor, împreună cu Direcţia Analiză Clientelă formulează şi

înaintează Comitetului de Direcţie propuneri de suplimentare, îngheţare, reducere,

anulare a limitelor de risc, după caz, fundamentate pe cauze obiective, care ţin de

modificări apărute în cash-flow-urile agenţilor economici.

În vederea înaintării spre aprobare Comitetului de Direcţie al băncii a solicitărilor

privind modificarea limitelor de risc aprobate, sucursalele judeţene vor transmite

Direcţiei Generale de Metodologie şi Management al Riscurilor propunerile lor, bine

fundamentate, conţinute în Fişa de risc, actualizată cu cifrele din ultima situaţie financiar-

contabilă disponibilă.

După aprobarea modificării limitelor de risc, noile limite de risc stabilite se

comunică de către Direcţia Generală de Metodologie şi Management al Riscurilor

direcţiilor interesate şi unităţilor teritoriale, şi devin operaţionale.

56

În cazul clienţilor pentru care limitele de risc stabilite sunt mai mici decât

angajamentele existente la data aprobării acestora, angajamentele care exced aceste limite

se vor eşalona la rambursare conform graficului fundamentat pe baza concluziilor

rezultate din analiza cauzelor care au determinat acumularea de stocuri şi datorii şi

posibilităţile reale de valorificare a acestora.

În situaţii deosebite, când angajamentele nu pot fi recuperate până la finele

perioadei pentru care s-a stabilit limita de risc (semestru) se vor face propuneri

fundamentate de revizuire a limitelor de risc.

În cazul în care diferenţele între angajamentele totale (mai mari) şi limitele de

risc stabilite (mai mici) se datorează exclusiv devalorizării monedei naţionale în raport cu

dolarul american, devalorizare ce a avut loc în perioada dintre data aprobării limitelor de

risc şi data efectuării analizei, nu se consideră depăşire a limitelor de risc aprobate.

În ce priveşte structura limitelor de risc aprobate pe lei/valută, maturităţi (termen

scurt, termen mediu-lung) şi produse (credite, garanţii, acorduri etc.), unităţile bancare

teritoriale pot stabili, la rândul lor, în cadrul competenţelor de care dispun, modificarea

structurii limitelor de risc pe lei/valută, pe maturităţi cât şi pe produse bancare, cu acordul

prealabil al Direcţiei Generale de Metodologie şi Management al Riscurilor.

În cadrul limitelor de risc aprobate pe total debitor unic, care reprezintă suma

limitelor de risc pentru fiecare unitate componentă, competenţa de redistribuire, la

cererea unităţilor bancare teritoriale, a limitelor de risc între unităţile componente ale

grupului revine Direcţiei Generale de Metodologie şi Management al Riscurilor.

Eventualele solicitări de modificare a structurii limitelor de risc pe lei/valută,

maturităţi (termen scurt / termen mediu şi lung), cât şi pe produse bancare (credite,

garanţii, avaluri etc.) sau între unităţile componente ale debitorilor unici determinate de

unele evoluţii în portofoliul de comenzi şi contracte al clienţilor, de apariţia unor noi

oportunităţi de afaceri etc., vor fi aduse în mod operativ la cunoştinţa Direcţiei Generale

de Metodologie şi Management al Riscurilor, care în urma analizei aspectelor

economico-financiare, a celor nefinanciare, a dinamicii indicatorilor de bonitate, cuprinse

în fişele de risc actualizate va stabili măsurile necesare de modificare a structurii în cadrul

limitelor de risc aprobate.

În vederea monitorizării permanente a încadrării în limitele de risc stabilite a

angajamentelor înregistrate de agenţii economici la care s-au stabilit limite de risc,

sucursalele judeţene vor transmite lunar Direcţiei Generale de Metodologie şi

Management al Riscurilor, până la data de 7 ale lunii următoare celei de raportare,

57

situaţia angajamentelor clienţilor faţă de limitele de risc aprobate, în următoarea structură

lei/valută şi pe maturităţi (termen scurt / termen mediu şi lung).

Semestrial, cu ocazia revizuirii creditelor, sucursalele judeţene vor transmite

Direcţiei Generale de Metodologie şi Management al Riscurilor, pentru clienţii la care s-

au stabilit limite de risc, fişa de risc actualizată conform datelor din ultima situaţie

financiară-contabilă disponibilă, precum şi propunerile privind limitele de risc pentru

semestrul următor.

Direcţia Generală de Metodologie şi Management al Riscurilor gestionează

limitele de risc aprobate pe clienţi, pe debitori unici, iar în cadrul acestora pe unităţi

componente, monitorizând permanent încadrarea în limitele de risc stabilite, pe baza

raportărilor primite de la sucursalele judeţene şi a informaţiilor referitoare la modificările

intervenite în structura grupurilor21.

V. STUDIU DE CAZ

- ACORDAREA UNUI CREDIT DE SCONT la SC EL CAR SRL Bistrita

5.1. Prezentarea clientului persoana juridica:

SC EL CAR SRL Bistrita face parte din portofoliul de clienti importanti pentru

sucursala judeteana, atentia conducerii sucursalei, a managerului de credite fiind

indreptata intr-o mare masuraasupra mentinerii si dezvoltarii optime de

colaborare(fidelizarea clientului), de lunga durata si profitabila de ambele parti.

Societateaeste client al bancii inca de la infintare , respectiv din anul 1991, neavand

relatii de colaborare cu alte banci.

Obiectul de activitate al societatii consta in comertul cu cabluri si conductoare

neizolate pentru tractiune si pentru linii aeriene, cabluri pentru legaturi si tractiune chingi

de ancorare si echipamente de ridicare, dar de mentionat este faptul ca si productia de

cabluri are o pondere insemnata. Societatea comercializeaza o gama sortimentala variata.

Conducerea societatii este asigurata de un specialist, de profesie inginer, cu o

vechime in munca de 20 de ani, care s-a dovedit in timp a fi un foarte bun manage cu

mare capacitate organizatorica.

Capitalul social al societatii este de 7.000 lei si este detinut integral de d-nul

2 1 ***, Normele 8 din 26 apri l ie 1999 privind l imitarea r iscului de

credi t a l banci lor , publ icate în Monitorul Oficial nr . 245 din 1 iunie

1999.

58

Banabic Constantin.

Societatea apartine grupului debitor unic EL-CAR inregistrat sub nr. 7312/2003,

din grup facand parte societatea FUX BMB Bistrita( care nu are contractate credite cu

BCR sau cu alte banci) si persoana fizica Banabic Constantinasociat unic la firma Fux

BMB si la firma EL CAR SRL Bistrita.

Principalii furnizori ai societatii sunt: SC SARME Harsova, SC CABL ROM

Ploiesti, SC IPROEB Bistrita, Metchel Campia Turzii.

Pricipalii clienti sunt: AZIELA Ploiesti, SC COMTECH SRL Suceava, IPROCOM

Brasov, SC DACHIDAN SRL Baia Mare.

La nivel de judet mai exista unitati care comercializeaza aceste marfuri, segmentul

de piata detinut de SC EL CAR SRL este de cca 16%, in crestere fata de perioada

precedenta ( pe piata locala).

5.2. Creditarea clientului

SC EL CAR SRL Bistrita a solicitat acordarea unui credit de scont in suma de

60.000 lei, prin scontarea unui BO emis de SC OCT PREST IMPEX SRL Petrila, jud.

Hunedoara, cu scadenta in data de 29.06.2007.

Pentru aprobarea acestui credit se au in vedere prevederile fisei de produs pentru creditele

din aceasta categorie: respectiv efectuarea analizei bonitatii trasului SC OCT PREST

IMPEX SRL Petrila si conditiile specifice operatiunii de scontare referitoare la clientul

solicitant SC EL CAR SRL Bistrita care sunt indeplinite astfel:

Emitentul BO –SC OCT PREST IMPEX SRL Petrila este client BCR

Nu figureaza cu incidente de plata la CIP( Centrala Incidentelor de Plata), nu are

creante bugetare inregistrate la AEGRM

BO are clauza „fara protest”

BO nu este declarat la CIP ca fiind pierdut, furat, distrus sau anulat;

BO a fost emis in baza facturii nr. 0700095/22.02.2007 in valoare de 36.728,40

lei si factura nr. 0700206 din 09.03.2007 in valoare de 38.538,39 lei, in baza

contractului de vanzare- cumparare nr. 591/29.05.2006

Valoarea BO nu depaseste cifra de afaceri medie lunara a imprumutatului pe

ultimele 6 liuni; media lunara a cifrei de afaceri in trim I 2007 este de 648,81 mii

lei;

Acestea fiind indeplinite, SC EL CAR SRL Bistrita indeplineste conditiile de

59

eligibilitate pentru aceast produs si in consecinta urmeaza modul de aprobare al

creditelor la BCR, in aplicatia LAS.

Pasii de aprobare a creditului de la solicitarea clientului pana la punerea la dispozitie

sunt urmatorii:

1. Inregistrarea cererii de credit in Registrul de credite si introducerea in

sistemul informatic SIBCOR V2 , operatiune finalizata cu incasarea

comisionului de analiza documentatie credit ;

2. Se fac verificarile in AEGRM SI CIP

3. Se analizeaza analiza financiara a imprumutatului la 3 perioade , respectiv

31.12.2005,31.12.2006 si ultima balanta a clientului 31.03.2007 avand ca

rezultat –REFERATUL DE CREDIT, urmat de Decizia de vot I data in

FRONT OFFICE de managerul de relatii corporate;

4. Urmeaza analiza indicatorilor financiari, cash flow-ul, de catre managerii

de credit corporate –back office, care finalizeaza cu decizia de vot II si

scrisoarea de aprobare finala in care sunt prevazute obiectul creditului,

temenul de rambursare si costurile creditului.

5. Pe baza scrisorii de aprobare se intocmeste Contractul de credit, care se

semneaza de catre client si banca.

6. Acesta este momentul cand creditul se poate pune la dispozitie in

programul informatic SIBCOR V2 unde se fac urmatorii pasi:

Cererea de credit se aduce in starea aprobat

Se introduce contractul de credit prin definirea tipului de contract,

nr contract si data intrarii in vigoare;

In acest moment se deschide produsul de credit –Scont cu recurs

sau recurs partial TS , care se defineste prin : persoana autorizata,

limite cont de rambursare, garantii( insusi BO), extrase, procent

dobanda ( care sta la baza calculului taxei scont care se incaseaza

la tragerea din credit), transe( 1 transa – prin tragere banii ajung in

contul curent al imprumutatului), datalii comisione( se definesc

comisioanele specifice produsului), cont de rambursare, detalii

grafice, grafic( se stabileste data rambursarii creditului –data

scadentei BO).

se incaseaza comisionul de gestiune aferent creditului;

In cele ce urmeaza voi atasa documentatia necesara acetui produs de la solicitare pana la

60

aprobare, inclusiv punerea la dispozitie si incasarea comisioanelor:

61

Categorii de Credite Acordate Agentilor Economici La Bcr

Documents

Transcript of Categorii de Credite Acordate Agentilor Economici La Bcr