CARACTERUL

1. Latura relational-valorica a personalitatii

In sens larg, caracterul este un mod de a fi, un asamblu de particularitati psihoindividuale ce apar ca trasaturi ale unui portret psihic global .

In sens restrans si specific, caracterul reuneste insusiri sau particularitati privind relatiile pe carele intretine subiectul cu lumea si valorile dupa care el se conduce.

In sistemul de personalitate, caracterul reprezinta latura relationala si valorica, este in principal un ansamblu de atitudini-valori.

In timp ce temperamentul este neutral, gdin punct de vedere al continutului, sociomoral, al semnificatiei umaniste, caracterul se defineste, in principal, prin valorile dupa care subiectul se calauzeste, prin raporturile pe care le intretine cu lumea si cu propria fiinta.

DEF.Caracterul este o formatiune superioara la structurarea caruia contribuie trebuintele umane, motivele, sentimentele superioare, convingerile morale, aspiratiile si idealul, in ultima instanta, conceptia despre lume si viata.

Intre caracer si aptitudini distinctia este mai pregnanta. In timp ce aptitudinea, ca sistem operational eficient, se investeste in activitate si se apreciaza dupa rezultatele obtinute, trasaturile de caracter constau din modul de raportare la diversele laturi ale realitatii inclusiv activitatea proprie. Poate exita deci o discordanta intre sensurile nivelurile atitudinale ( caracteriale) si aptitudninile, dupa cum poate sa se constate partial denivelari si discordante sau o dezvoltare superioara si concordanta a ambelor formatiuni.

2. Componentele de baza ale caracterului : atitudinea stabilita si trasatura volitiva

Insusirea caracteriala reprezinta o pozitie a subiectului fata de cele din jur, un mod de a se raporta la evenimentele existentei sale in lume. In stiintele umaniste, aceste modalitati de raportare care pornesc de la subiect, il exprima pe el si se traduc prin comportamente, poarta numele de atitudini.

La nivelul caracterului ne intereseaza nu atitudinile circumstantiale si variabile, ci acelea care sunt stabile si generalizate, fiind proprii subiectului in cauza, intemeindu-se pe convingeri puternice.

Definim atitudinea ca o modalitate de raportare la o clasa generala de obiecte sau fenomene si prin care subiectul se orienteaza selectiv si se autoregleaza preferential.

Sistemul intaririlor

sociale

(aprobare-dezaprobare)

Fluxul evenimentelor care determina formarea si exprimarea atitudinilor

Intrepretarea

evaluare

alegere (optiuni)

Orientare

Directionare

Exteriorizare

in opinie

sau actiune

Efecte

conexiuni inverse

Schema-bloc a formari unei atitudini.

Observam insa ca insusirile voluntare pot sa depaseasca atitudinile de o categorie sau alta si sa se manifeste in orice situatie, constant. In acest caz, se vorbeste de un caracter dominat de vointa, indiferent de orientarile sale atitudinale. De altfel, un vechi psiholog german, P. Klages, definea caracterul ca vointa moraliceste organizata. Intrucat omul nu exista decat intre oameni, trebuie considerata categoria atitudinilor fata de oameni . Indepartarea sau chiar contrazicerea principiului despre om ca valoare suprema este o retragere pe poziti ostile omului.

Nu putem despari insa atitudinea fata de oameni de atitudinea fata de sine. Demnitatea inseamna constiinta propriei valori in conditiile respectului fata de altii neacceptarii injosirii. Sant inacceptabile atat umilinta cat si aroganta. Cat priveste modestia, aceasta se cere a fi colerata cu demnitatea.

Un rol esential in viata si existenta omeneasca il indeplinesc activitatea, munca. Rolurile profesionale indeplinite cu efort si competenta sunt, dupa multi autori, indicatori ai valorii sociale ale personalitatii.

Intregrandu-le pe toate celelalte, ultima categorie de altitudini priveste societatea, raspunderile cetatenesti si politice pe care fiecare le are fata de destinele colectivitatii din care face parte in conditile semocratiei si ale deplinei libertati. In plan social-istoric, valoarea diriguitoare este patriotismul.

3. Sistemul de atitudini; structuri caracteriale

Atitudinile si calitatile voluntare asociate lor sunt colerate, interdependente si chiar organizate intr-un sistem prin intregrari la diverse niveluri.

Marele caracterolog american G. Allport arata ca la fiecare individ, asa cum aratau si moralisti francezi, se pot descoperi 1-2 trasaturi caracteriale care domina si controleaza pe celelalte. Este apoi un grup de trasaturi principale (10-15) care pot fi cu usurinta recunoscute la individ ca fiindu-i caracterirstice, iar in rest, sute si mii de trasaturi secundare si de fond, care sunt slab exprimate si pe care insusi subiectul uneori le neaga.

A cunoaste pe cineva, inseamna a-i determina trasaturile caracteriale cardinale.

Trasatura stapana nu trebuie sa se rupa de trasaturile principale pe care si le subordoneaza si pe care le integreaza intr-o structura unica .

Ierarhizarea atitudinilor si trasaturilor in sistem este principala particularitate a structurii caracteriale.

( Unitatea caracterului inseamna a nu modifica in mod esential conduita de la o etapa la alta din motive de circumstante, contrare principiilor declarate.

( Expresivitatea caracterului se refera la dezvoltarea precumpanitoarea uneia sau a catorva trasaturi, care dau o nota specifica intregului. Caracterele expresive sunt cele clar definite, usor de relevat si dominate in raport cu situatia in care se afla;

( Originalitatea caracterului presupune autenticitatea in insusirea si realizarea anumitor valori, coerenta launtrica a acestora, forta lor morala, gradul lor diferit de dezvoltare si imbinare la fiecare individ, cu alte cuvinte, nota distinctiva a persoanei in raport cu alte persoane.

( Bogatia caracterului rezulta din multitudinea relatiilor pe care persoana le stabileste cu viata sociala, cu munca, cu semenii etc.

( Statornicia caracterului se realizeaza daca atitudinile si trasaturile caracteriale au o semnificatie de o mare valoare morala, acesta fundamentand constanta manifestare in comportament.

( Plasticitatea caracterului apare ca o conditie a restructurari unor elemente ale caracterului in raport cu noile cerinte impuse cu necesitatea slujirii acelorasi principii.

( Taria de caracter se exprima in rezistenta la actiuni si influente contrare scopurilor fundamentale, convingerilor, sentimentelor de mare valoare morala etc., pe care persoana le-a transformat in linii de orientare fundamentala si de prespectiva. Datorita fortei caracteriale, omul atinge nivelul suprem al eroismului.

Toate aceste particularitati, de ansamblu, ale caracterului releva inca odata faptul ca aceasta poate fi definit ca sistem de atitudini stabile si specific individuale, avand o semnificatie social si moral, atestandu-l pe om ca membru al societatii, ca purtator de valori, deci, ca personalitate.

CREATIVITATEADEF. Este ansamblul unitar al factorilor subiectivi si obiectivi care duc la realizarea de catre indivizi sau grupuri a unui produs original si de valoare pentru societate.

Edison considera ca actul creativ se compune din 99% transpirtie si 1% inspiratie. Crearea unui produs reprezinta rezultatul unui proces complex, care necesita multa munca.

,,Prin prisma produselor sale, activitatea de creatie se diferentiaza in creatie stiintifica si creatie artistica. Dezvoltarea creativitatii stiintifice doar prin discipline reale si a celor artistice prin discipline umaniste nu poate avea sorti la izbinda.

Din contra educatia artistica se rasfringe si asupra creativitatii stiintifice, dupa cum educatia stiintifica si tehnologica va avea repercusiuni si asupra creatiei artistice, din moment ce substratul lor psihologic incumba aceleasi mecanisme

Produsele create de elevi la bilogie sunt foarte diverse : obiecte ( modele, colectii, tablouri, filme foto si video, materiale didactice etc.), idei, probleme, teste, proiecte, programe pentru utilizarea computerului, lucrari literare ( poezii, proza, jocuri didactice, sarade, triade ), lucrari grafice (desene, scheme de reper), ziare de sinteza, creatii musicale etc.

In literatura de specilitate sint descrise diferite clasificari ale nivelului creativitatii ca produs al muncii creatoare:

1)Creativitatea expresiva este o premisa de dezvoltare a formelor superioare de creativitate. Produsele creative se caracterizeaza prin spontanietate, fara a viza utilitatea si valoarea sociala a lor. Se manifesta la nivel de exercitiu prin diferite solutii productive. Creativitatea expresiva poate fi stimulata prin jocuri de creatie, desene cu subiecte liber alese, instituirea unui climat favorabil. Nu se admit observatiii critice, pentru a nu bloca spontanietatea activitatii elevilor.

2) Creativitatea productiva se manifesta prin realizarea unor lucruri utile pe baza anumitor tehnici imbunatatite. Produsele se deseobesc cu putin de cele obisnuite, ele nu sunt foarte originale. Stimularea creativitatii productive se realizeaza prin invatarea creativa, ce presupune metode de descoperire si problematizare, largirea orizontului de cunostinte, acumularea experientei.

3)Creativitatea inovativa este legata de cea expresiva si cea productiva, dar in procesul ei se cauta o solutie noua, o interpretare originala a unor lucruri cunoscute, prin combinarea ingenioasa a unor elemente. Se descopera noi relatii intre obiecte si fenomene, dar cu totul neobisnuite. Inovatia de acest fel sporeste simtitor productivitatea, imbunatateste procesul de predare-invatare-evaluare.

4) Creativitatea inventiva reprezinta nivelul creatiei persoanelor talentate care produc noi idei, solutii, tehnologii.

5) Creativitatea emergenta este nivelul descoperirelor exceptionale in stiinta, creatie artistica, tehnica, etc. Celor mai valoroase creatii li se acorda Premiul Nobil.

Calea de la etapa expresiva la etapa de creatie emergenta este lunga si cere multe si sustinute efortri intelectuale pentru a educa si forma personalitati creatoare ce vor dinamiza progresul tarii.

Cum este o personalitate creatoare?

Autorul Marin Stoica in ,,Psihopedagogia Personalitatii caracterizeaza personalitatea creatoare prin urmatoarele trasaturi: ,, motivatia superioara si atitudinea creativa, pasiunea pentru munca si adevar, angajarea totala si capacitatea de efort, nivelul de aspiratie, tenacitatea, noncomformismul, receptivitatea fata de nou, inteligenta si imaginatia creatoare, largimea si profunzimea cimpului de imagini si idei.

1.2 Factorii creativitatii

Creativitatea ca proces este un act complex asupra caruia actioneaza diferiti factori:

1)Ereditatea;

2)Capacitatile intelectuale ( imaginatia,inteligenta,memoria si gindirea);

3)Aptitudinile;

4)Caracterul;

5)Motivatia;

6)Efortul de pregatire si investigare;

7)Mediul socio-cultural;

Metodele de stimulare a creativitatii se impart in:

a)Metode logico-matematice:

-Inventarul de attribute (insusiri);

-Incrucisarea fortata;

-Analiza morfologica;

-Matricea descoperirilor;

-Tehnica catalogului;

-Extensia limitelor metodologice.

b)Metodele psihosociale:

-Asaltul de idei (brainstormingul)

-Sinectica

-Ideea engineering (tehnica ideilor)

c)Metode si activitati scolare si extrascolare creative

Activitatile scolare si extrascolare pot constitui un cadru favorabil dinamizarii creativitatii prin: munca independenta in clasa, rezolvarea temelor pentru acasa, elaborarea proiectelor, expozitii ale elevilor, sesiuni stiintifice, concursuri, olimpiade, documentarea si investigarea stiintifica independente indeosebi.

Dintre metodele de invatamint care dezvolta creativitatea, importante sunt cele active participative, printre care citam: invatarea prin problematizare si descoprire semidirijata, metoda modelarii si exercitiile creative, care ar trebui sa existe in manualele scolare la sfirsit de capitol sau dupa un grup de capitole.

Invatarea creativa are loc atunci cind elevii participa activ la lectie, coopereaza in perechi si grupuri, cautind, aflind si aplicind elemente noi de cunostinte, capacitati si aptitudini, prin intermediul metodelor active, cum sunt descoperirea, problematizarea, modelarea, exercitiile creative, jocul de rol etc.

Vizualiuarea creativa reprezinta utilizarea deliberata a imaginatiei creatoare, aplicata active in viata cotidiana, in scopul atingerii obiectivelor, al depasirii obstacolelor, al sporirii constiintei de sine si cresterii generale a calitatii traiului. Folosirea vizualizarii creative cu copiii este mai cu seama plina de satisfactii, fiind de obicei aproape o a doua natura pentru ei. Copiii au nevoie fireasca si un talent deosebit pentru jocuri creatoare si pline de imaginatii, astfel incit, pentru ei, folosirea inconstienta a imaginarului nu presupune aproape nici un efort. Fara indoiala, este mult mai placuta si mai clara decit multe alte materii care li se predau.

Fiind un instrument atit de firesc, vizualizarea creativa ii poate ajuta sa creasca mai echilibrati si mai constienti de sine. Folosind diverse tehnici de vizualizare, ne putem indruma copiii astfel, incit sa-si pastreze legatura naturala, inascuta cu sinele creator si spiritual. In modul acesta, contribuim nu numai la cresterea, ci si la dezvoltarea unor personae increzatoare in propriile forte, intuitive, creatoare si iubitoare.

Aplicarea vizualizarilor creative dezvolta imaginatia elevilor, capacitatea de a se echilibra si a se stapini, constiinta de sine, autoaprecierea adecvata, instituie un climat deosebit la lectie si motiveaza elevii sa realizeze obiectivele propuse.

In cadrul lectiei, metoda vizualizarilor creative se imbina armonios cu metoda ,,Mesaje

Metoda Mesaje e menita sa orienteze elevii spre succes, spre depasirea blocajelor de creativitate, contribuie la stimularea curiozitatii, a dorintei de autoafirmare, la crearea unei bune dispozitii inainte de lectia de biologie. Mesajele sunt insotite de desene, de lucrari grafice. Ele faciliteaza instalarea unui climat favorabil pentru autorealizare, deschidere, colaboarare.

Impactul mesajelor asupra personalitatii:

(Creaza o dispozitie buna inainte de lectie;

(Sporeste increderea in fortele proprii;

(Apare dorinta de autoafirmare;

(Dezvolta originalitatea;

(Stimuleaza capacitatea de comunicare;

(Dezvolta capacitatea de exprimare;

(Stirneste interesul fata de laectie;

(Apare dorinta de a acorda ajutor.

ABORDAREA ANALITICA A PERSONALITATIIPersonalitatea reala ( PR.)La o persoana altruista, deschisa spre altii, spre contactele sociale sincere, dezinteresate, va fi mai puternica dimensiunea interpersonala, in timp ce la una egoista, egocentrica, orientata si centrata excesiv pe sine, pe propriile sale interese, mai puternica este dimensiunea psihoindividoala.

Intre cele doua se pot instala si o relativa contrariere sau chiar o opozitie absoluta.

Personalitatea reala a individului este cea netrucata, nemascata, cea care il caracterizeaza si il reprezinta cel mai profund, autentic, chiar daca el si-o cunoaste sau nu, si-o accepta sau nu, si-o exteriorizeaza sau nu.

Personalitatea auto evaluativa (PA.)Cuprinde totalitatea reprezentarilor, ideilor, credintelor individului despre propria sa personalitate, incluse de regula, in ceea ce se numeste imaginea de sine(felul cum se percepe individul).

Se considera ca aceasta se organizeaza nu doar in PR ci si in alte fatete ale ei. Ea isi trage seva din personalitatea ideala, sau din cea manifestata, ori din cea proiectata.Personalitatea ideala (PI.)Cea pe care individul vrea sa o obtina. Ea se refera nu la ceea ce ste un individ in realitate sau la ceea ce crede el despre sine, ci la ceea ce ar dori sa fie, cum ar dori sa fie, ea reprezinta personalitatea proiectata in viitor, idealul ce trebuie atins.

Personalitatea ideala are toate sansele sa devina personalitatea reala.

Personalitatea perceputa (PP.)Cuprinde ansamblul reprezentarilor, ideilor, aprecierilor cu privire la altii.

Asa cum individul elaboreaza o imagine de sine, asa isi elaboreaza o imagine despre altii.

Daca o persoana crede ca o alta este deschisa, sincera se va comporta ca atare cu ea, daca, dimpotriva, o considera ca fiind nesincera, intrigata, etc., va manifesta reticente fata de ea.

Personalitatea proiectata (Ppro.)Cuprinde ansamblul gandurilor, sentimetelor, aprecierilor pe care crede un individ ca le au. Le nutresc, le fac ceilalti asupra sa. Ce cred eu ca gandesc altii asupra mea.

Ex:Un elev poate crede ca profesorul sau il considera inteligent, fie pentru ca el doreste nespus de mult acest lucru, fie pentru ca profesorul respectiv i-a atribuit de nenumarate ori aceasta calitate.Personalitatea manifestata (PM.)Este reprezentata de ansamblul trasaturilor si insusirilor ce-si gasesc expresia in modalitatile particulare, proprii, specifice de exteriorizare si obiectivarea comportamentala.

Manifestarea personalitatii este dictata atat de interioritatea psihica a individului, cat si de particularitatile si cerintele situationale in care aceasta actioneaza.