capitolul_3.doc
-
Upload
alinaavri5545 -
Category
Documents
-
view
213 -
download
0
Transcript of capitolul_3.doc
CAPITOLUL III
DIAGNOSTICAREA DE ANSAMBLU A S.C. ALDA - SIM IMPEX S.R.L.
3.1. ASPECTE TEORETICO - METODOLOGICE
Diagnosticarea reprezintă punctul de pornire în conceperea, fundamentarea şi
implementarea unor soluţii strategice tactice de îmbunătăţire a viabilităţii economico-
financiare şi manageriale a organizaţiei. Acesta este motivul pentru care este necesară
cunoaşterea amănunţită atât din punct de vedere teoretic, cât şi metodologic al diagnosticării.
Concepută prin analogie cu medicina, analiza-diagnostic îşi propune să evidenţieze
punctele forte şi punctele slabe interne şi externe, pornind de la simptomele semnificative, să
identifice cauzele care le-au generat şi să formuleze recomandări pentru valorificarea punctelor
forte şi pentru eliminarea sau atenuarea punctelor slabe.
Analiza - diagnostic se poate clasifica după mai multe criterii, cele mai reprezentaive
fiind: sfera de cuprindere şi obiectivele urmărite. Dupa sfera de cuprindere deosebim
diagnostic general, diagnostic parţial şi diagnostic de specialitate.
Diagnosticarea generală se referă la organizaţie în ansamblul său, vizând structura şi
funcţionarea acesteia ca sistem global şi pe această bază, stabilirea unui program de măsuri
pentru toate activitaţile, inclusiv sistemul managerial al acesteia. De regulă, diagnosticarea
generală se efectuează când organizaţia esle confruntată cu probleme foarte dificile sau când se
preconizează modificări majore în activităţile acesteia. Totodată, acest tip de analiză-diagnostic
se impune cu ocazia elaborării strategiei şi a planului firmei.
Diagnosticarea parţială se referă la unul dintre domeniile de bază ale firmei.
Activitatea de ansamblu poate fi segmentată în următoarele domenii semnificative: financiar,
comercial, producţie, factorul uman, cercetare-dezvoltare şi managerial. Acest tip de analiză -
diagnostic se efectuează când sunt evidente deficienţele într-un domeniu de activitate.
Diagnosticul de specialitate este axat pe o problemă majoră, cum ar fi: calitatea
produselor, costurile de producţie, rentabilitatea firmei sau a unor grupe de produse, şi altele.
După obiectivele urmărite, deosebim diagnostic de rezultate, diagnostic de potenţial,
diagnostic de ambianţă şi diagnostic de evaluare.
Diagnosticul de sănătate sau de rezultate vizează analiza principalelor rezultate
49
obţinute de firmă în trecut. În acest tip de diagnosticare se compară rezultatele obţinute la un
moment dat cu obiectivele stabilite şi cu rezultatele obţinute în trecut. Rezultatele evidenţiază
starea de sănătate a firmei. Diagnosticul de rezultate evidenţiază evoluţia firmei în timp
Diagnosticul de vitalitate evidenţiază potenţialul organizaţiei de a face faţă unor
cerinţe şi situaţii viitoare şi capacitatea de a se redresa în cazul unor dificultăţi mari înregjstrate
în perioada trecută.
Diagnosticul de ambianţă vizează aprecierea funcţionării ca sistem, ce face parte din
sistemul economiei naţionale, care este macrosistemul. În acest tip de diagnostic se analizează
atât legăturile interne între verigile organizatorice, cât şi legăturile firmei cu mediul ambiant
extern, adică legăturile cu furnizorii, cumpărătorii, băncile, mass-media etc.
Diagnosticul de evaluare vizează analiza obiectivelor firmei şi fumizarea de informaţii
pentru stabilirea obiectivelor pentru o perioadă viitoare. Acest tip de diagnostic reprezintă o
sinteză a primelor trei tipuri de diagnosticare.
Etapele studiilor de diagnosticare sunt următoarele: pregătirea analizei - diagnostic,
investigaţia şi analiza şi postdiagnosticul.
Pregătirea analizei - diagnostic este etapa în care se rezolvă unele probleme
organizatorice privind elaborarea studiilor de analiză – diagnostic. În această etapă se
întreprind următoarele acţiuni mai importante: se delimitează aria studiului, se constituie
colectivul de diagnosticare în funcţie de aria studiului, se stabilesc datele de referinţă şi se aleg
metodele de culegere, prelucrare şi sistematizare a datelor, se aleg întreprinderile din ţară şi
străinătate folosite ca bază de comparaţie, se întocmeşte planul de acţiune cu precizarea
termenului de începere a studiului, de încheiere a diferitelor etape intermediare şi de finalizare
a studiului.
În cadrul acestei etape o problemă importantă se referă la constituirea colectivului de
diagnosticare. Studiile de diagnosticare şi îndeosebi cele care vizează activitatea de ansamblu a
organizaţiei se elaborează în echipă, datorită caracterului multidisciplinar al acestora. Analiza -
diagnostic abordează probleme din domeniul economic, tehnic, juridic, al sociologiei, al
managementului.
Colectivul de diagnosticare poate fi constituit numai cu specialiştii din organizaţie,
numai cu specialiştii din afara acesteia sau pe principiul mixt, participând alături de specialiştii
din firmă şi specialişti din afara acesteia.
50
Rezultate bune se obţin prin constituirea unor colective mixte, întrucât se combină
cunoaşterea în detaliu a activităţii de către specialiştii din organizaţie cu obiectivitatea şi
experienţa specialiştilor din afara acesteia în elaborarea unor astfel de studii. De altfel, în
practica mondială se realizează studii de diagnosticare cu participarea consultanţilor în
management din afara organizaţiilor diagnosticate.
O altă problemă metodologică importantă în cadrul acestei etape o constituie alegerea
datelor de referinţă pentru stabilirea punctelor slabe şi a punctelor forte ale activităţii în diferite
domenii. Atunci când medicul pune un anumit diagnostic, are în vedere o stare normală a
organismului, dată de o anumită temperatură, tensiune, capacitate de efort, reacţii
psihomotorii etc., iar în determinarea diagnosticului se serveşte de aceste elemente. Se pune
întrebarea: "în diagnosticul activităţii organizaţiei, care sunt elementele de referinţă?".
Elementele de referinţă necesare elaborării unui studiu de diagnoză generală sunt următoarele:
situaţia economică generală a organizaţiei reflectată prin nivelul unor indicatori şi
indici de mare sinteză - profitul, cifra de afaceri, disponibilităţile băneşti,
randamentul activelor totale, rata rentabilităţii calculată în funcţie de cifra de
afaceri etc.
situaţia înregistrată în domeniile de bază ale firmei - financiar, comercial, al
producţiei, al factorului uman, al cercetării-dezvoltării şi managerial - reflectă în
nivelul unor indicatori specifici fiecărui domeniu, cum sunt: stocurile normate şi
supranormative de materii prime şi produse finite, număr de produse şi tehnologii
noi şi îmbunătăţite, coeficientul mediu al ritmicităţii producţiei, coeficientul
mediu de calificare, valoarea rebuturilor, normele de consum de materiale şi de
timp pe produse, număr de propuneri privind invenţiile şi inovaţiile, câştigul
mediu lunar al salariaţiilor etc. Totodată, se investighează nivelul de dezvoltare aI
managementului, apreciat prin raţionalitatea structurii organizatorice, a sistemului
informaţional, a deciziilor adoptate, prin folosirea unor sisteme, tehnici şi
instrumente ştiinţifice de management.
realizările firmei în comparaţie cu rezultatele obţinute de competitorii din ţară şi
din străinătate. Aceasta permite depistarea decalajelor faţă de alte firme şi a
cauzelor care o generează.
situaţia mediului ambiant extern al firmei în domeniile economic, tehnic şi
51
tehnologic, managerial, demografic, sociocultural, politic, ecologic şi a capacităţii
de adaptare a firmei la cerinţele acesrui mediu. Datele privind mediul ambiant
extern al firmei servesc la identificarea oportunităţilor şi a pericolelor care
favorizează sau ameninţă dezvoltarea firmei.
tendinţele previzionate în domeniile de bază ale firmei. Analiza - diagnostic, în
primul rând, este concepută ca un ansamblu de acţiuni prin care se urmăreşte
descoperirea punctelor slabe şi a punctelor forte ale organizaţiei, pe baza
rezultatelor obţinute în perioada precedentă. Dar acest demers este insuficient,
având în vedere mediul deosebit de dinamic în care işi desfăşoară activitatea.
Desigur că viitorul, în special pe perioade scurte, se edifică pe prezent şi trecut,
iar eliminarea punctelor slabe şi valorificarea celor forte privite prin prisma
trecutului poate să asigure succesul firmei. Dar, într-o perspectivă mai
îndepărtată, anumite puncte forte ale organizaţiei pot deveni puncte slabe. De
exemplu, într-o anumită etapă de dezvoltare, structura profesională şi calificarea
forţei de muncă pot constitui un punct forte, având în vedere tehnologiile
existente în acea etapă, dar pentru o perioadă mai îndelungată, în condiţiile unor
noi tehnologii, acest punct forte se poate transforma într-un punct slab. În
consecinţă, se impune urmărirea conexiunilor dintre diagnoză şi prognoză.
Diagnoza reprezintă o bază pentru prognoză, dar, totodată, este necesar ca pe
baza rezultatelor prognozei să se reconsidere diagnoza elaborată iniţial. Această
abordare poate să asigure atât succesul într-un viitor apropiat, cât şi într-o
perspectivă mai îndepărtată.
3.2. ANALIZA PRINCIPALILOR INDICATORI ECONOMICO-FINANCIARI
Compararea indicatorilor economico financiari ai scietăţii din perioada 2002 - 2004
necesită o exprimare a acestora în valori comparabile. Pentru aprecierea corectă a situaţiei
economico-financiare a societăţii, ţinând cont de faptul că una din principalele caracteristici ale
economiei româneşti în tranziţie o constituie inflaţia, este necesar ca datele din evidenţa
primară a societăţii să fie transformate din preţuri curente în preţuri comparabile. Pentru
aceasta vom utiliza indicii medii generali ai preţurilor de consum din perioada 2002 – 2004,
52
luând ca bază anul 2002. Datele aferente anului 2002 rămân nemodificate, datele aferente
anului 2003 se împart la 1,153 iar cele ale anului 2004 la 1,290.
Principalele rezultate economico-financiare ale S.C. ALDA - SIM IMPEX S.R.L. în
preţuri curente şi în preţuri comparabile 2002 sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Principalele rezultate economico financiare ale S.C. ALDA - SIM IMPEX S.R.L.
-mii lei -
Tabelul 3.2.1.
Nr.crt. Denumire
2002 2003 2004
Preţuri curente
Preţuri compara-
bile
Preţuri curente
Preţuri compara-
bile
Preţuri curente
Preţuri compara-
bile1 Total activ 128807135 128807135 156264303 135528450 387985316 300763811
2Active imobilizate
71731 71731 34043 29526 334658 259425
3Active circulante
68052422 68052422 68590076 59488357 1304627947 1011339494
4 Stocuri 8810381 8810381 11634287 10090448 15402155 119396555 Total pasiv 128807135 128807135 156264303 135528450 387985316 300763811
6Capitaluri proprii
3216684 3216684 9163453 7947487 82010108 63573727
7 Datorii 125590451 125590451 149007805 129234870 305975208 237190084
8Venituri totale
161895532 161895532 249756743 216614695 471438410 365456132
9Cheltuieli totale
159612080 159612080 237958953 206382440 454277904 352153414
10Cifra de afaceri
161130896 161130896 248664835 215667680 468097301 362866125
11 Profit brut 2283451 2283451 11797790 10232255 17160506 1330271812 Profit net 670028 670028 4319487 3746303 2059088 1596192
Analiza cifrei de afaceri este esenţială pentru aprecierea locului agentului economic în
sectorul său de activitate, a poziţiei sale pe piaţă, a aptitudinilor acestuia de a lansa, respectiv
de a dezvolta diferite activităţi profitabile. Cifra de afaceri a avut o evoluţie ascendentă pe
parcursul perioadei analizate, astfel încât în anul 2003 a fost cu 33% mai mare decât în anul
2002 iar în anul 2004 a crescut cu 125% faţă de anul 2002 şi cu 68% faţă de anul 2003.
O tendinţă de creştere înregistrează, de asemenea, veniturile totale. Astfel, nivelul
acestui indicator a crescut în anul 2003 cu 33% faţă de anul 2002, iar în anul 2004 cu 125%
faţă de anul 2002 şi cu 69% faţă de anul 2003.
53
În perioada analizată cheltuielile totale au crescut, respectiv cu 29% în anul 2003 faţă de anul
2002, cu 120% în anul 2004 faţă de anul 2002 şi cu 70% în anul 2004 faţă de anul 2003.
Remarcăm însă că ritmul de creştere a cheltuielilor totale a fost inferior ritmului de
creştere a veniturilor totale, fapt ce reflectă o situaţie favorabilă pentru agentul economic
analizat.
Profitul brut reprezintă rezultatul exerciţiului înaintea impozitării; acesta nu este
omogen, în compoziţia sa intrând şi rezultatele din diferitele activităţi. Se remarcă faptul că
profitul brut a crescut de la un an la altul, majorându-se înperioada analizată cu 30%, ceea ce
reflectă o îmbunătăţire a rezultatelor firmei. Profitul net reprezintă diferenţa dintre rezultatul
brut şi impozitul pe profit. Anii 2003 şi 2004 arată o creştere a profitului net, respectiv, cu
459% în anul 2003 faţă de anul 2002, cu 138% în anul 2004 faţă de anul 2002, reducându-se
cu 58% faţă de anul 2003.
Datoriile totale au crescut în anul 2002 faţă de 2003 cu 2%, cu 88% în anul 2004 faţă
de 2002 şi cu 83% în anul 2004 faţă de anul 2003.
3.3. ANALIZA MĂRIMII ŞI STRUCTURII PATRIMONIULUI FIRMEI
3.3.1. DINAMICA ŞI STRUCTURA ACTIVULUI
Activul bilanţului cuprinde bunurile sau mijloacele de care dispune firma. Ordinea de
dispunere a elementelor de activ este, de regulă, inversă în raport cu gradul lor de lichiditate.
Situaţia elementelor de activ şi evoluţia în dinamică a acestora este prezentată în Tabelul
3.3.1.:
Evoluţia activului în preţuri comparabile (mii lei)
Tabelul 3.3.1.
Indicatori 2002 2003 2004
Active imobilizate – total
71731 29526 259425
Active circulante – total
68052422 59488357 1011339494
Stocuri - total 8810381 10090448 11939655
54
Alte active circulante - - -Creanţe 38460437 40363903 80072818Disponibilităţi 10674482 9034005 9127021
TOTAL ACTIV 128807135 135528450 300763811
Activele imobilizate reprezintă bunurile şi valorile destinate să servească o perioadă
îndelungată în activitatea unităţii patrimoniale care nu se consumă la prima utilizare. La active
imobilizate se observă o reducere în prima parte a perioadei analizate, cu 59% în 2003 faţă de
2002, urmată de o creştere spectaculoasă a acestora 261% în 2004 faţă de 2002 şi în anul 2004
cu 778% faţă de 2003.
Se constată diminuare a activelor circulante în anul 2003 faţă de 2002 cu 13%. În anul
2004 faţă de 2002, pe fondul majorării semnificative a crenţelor tendinţa de evoluţie s-a
inversat. Evoluţia activului total a fost crescătoare în perioada analizată; creşterea înregistrată
a fost de 5% în anul 2003 faţă de 2002, de 133% în anul 2004 faţă de anul 2002, respectiv de
121% în anul 2004 faţă de anul 2003.
3.3.2. DINAMICA ŞI STRUCTURA PASIVULUI
Elementele de pasiv cuprind sursele de finanţare (capitaluri proprii şi capitaluri atrase) şi
datoriile la termen ale agentului economic. Evoluţia pasivelor firmei este prezentată în Tabelul
3.3.2.:
Evoluţia pasivului în preţuri comparabile (mii lei)
Tabelul 3.3.2.
Indicatori 2002 2003 2004
Capitaluri proprii 3216684 7947487 63573727Datorii – total 125590451 129234870 237190084Furnizori şi conturi asimilate 37007148 43369104 42169300
TOTAL PASIV 128807135 135528450 300763811
Din informaţiile prezentate în tabelul de mai sus se constată o evoluţie crescătoare a
capitalurilor proprii, creşterea fiind de 147% în anul 2003 faţă de 2002, de peste 19 ori în anul
2004 faţă de anul 2002 şi de peste 7 ori în anul 2004 faţă de 2003.
55
În perioada analizată se constată o creştere a nivelului datoriilor în anul 2003 faţă de anul
2002 cu 2%, cu 88% în anul 2004 faţă de anul 2002, şi cu 83% în anul 2004 comparativ cu
anul 2003
Pentru elementul furnizori şi conturi asimilate se constată o evoluţie oscilantă în
perioada analizată, astfel: o majorare faţă de anul 2002 cu 17% în anul 2003 şi cu 13% în 2004
faţă de 2003. În anul 2004 comparativ cu anul 2003 nivelul acestui element s-a redus cu 3%.
Evoluţia pasivului total a fost crescătoare în perioada analizată; creşterea înregistrată a
fost de 5% în anul 2003 faţă de 2002, de 133% în anul 2004 faţă de anul 2002, respectiv de
121% în anul 2004 faţă de anul 2003.
3.4. INDICATORII DE STANDING FINANCIAR AI FIRMEI
Indicatorii şi indicii economico – financiari specifici de apreciere a performanţelor şi
viabilităţii firmei permit compararea performanţelor firmei atât în timp, cât şi cu alte firme din
domeniul său de activitate.
3.4.1. INDICATORI DE PROFITABILITATE
Aceşti indicatori reflectă capacitatea firmei de a obţine profit în scopul extinderii activităţii
acesteia, dar şi în scopul remunerării capitalurilor. Evoluţia principalilor indicatori de
profitabilitate ai firmei este prezentată în Tabelul 3.4.1.1.:
Evoluţia indicatorilor de profitabilitate
Tabelul 3.4.1.1.
Indicatori de profitabilitate
Formula 2002 2003 2004
Rezerva de profit net0,41 1,73 0,43
Rata profitului1,41 4,74 3,66
Randamentul activelor totale 1,77 7,54 4,42
Rentabilitatea economică 0,52 2,76 0,53
56
Rata rentabilităţii financiare 2,08 5,95 2,51
Din analiza indicatorilor de profitabilitate se desprind următoarele concluzii:
- toţi indicatorii analizaţi au înregistrat evoluţii pozitive în prima parte a perioadei
analizate, după care performanţa economică globală a firmei s-a diminuat;
- creşterea rezervei de profit net evidenţiază îmbunătăţirea eficienţei economice a
activităţii iar creşterea ratei profitului arată că, de la un an la altul, firma a reuşit să-şi asigure o
structură corespunzătoare a portofoliului de activităţi;
- evoluţia crescătoare a randamentului activelor totale arată creşterea eficienţei
utilizării mijloacelor materiale şi financiare alocate pentru desfăşurarea activităţii;
- creşterea rentabilităţii economice reliefează eficienţa utilizării activelor societăţii iar
creşterea rentabilităţii financiare şi a capitalului social arată utilizarea eficientă a acestor
capitaluri.
3.4.2. INDICATORI ŞI INDICI DE LICHIDITATE ŞI SOLVABILITATE
Lichiditatea reprezintă proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma în
bani, capacitatea firmei de a-şi satisface orice obligaţie pe termen scurt.
Indicatori de lichiditate şi solvabilitate Tabelul 3.4.2.1.
Indicatori de lichiditate şi solvabilitate
Formula 2002 2003 2004
Rata lichidităţii generale70,77 62,6 61,59
Rata autonomiei financiare globale 2,49 4,64 21,13
Se constată că rata lichidităţii generale, al cărei nivel a fost aproximativ acelaşi în
perioada analizată (70,77% în 2002, 62,6% în 2003, respectiv 61,59% în 2004) nu se situează
în intervalul admis de testul limită de situaţie favorabilă (200-250%), relevând incapacitatea
firmei de a-şi onora obligaţiile de plată pe termen scurt. În ceea ce priveşte rata autonomiei
financiare globale, se constată că, în pofida unei semnificative majorări în anul 2004, nivelul
57
acestui indicator se situează în permanenţă sub pragul limită de 33%, reflectând o slabă
autonomie financiară a firmei.
3.4.3. INDICATORI PRIVIND CREANŢELE ŞI DATORIILE
Studiul acestor indicatori permite identificarea motivelor pentru care firma se
confruntă sau nu cu blocaje financiare.
Indicatori privind creanţele şi datoriile Tabelul 3.4.3.1.
Indicatori privind creanţele şi datoriile
Formula 2002 2003 2004
Perioada de recuperare a creanţelor
110 zile
68,31 zile
80,54zile
Gradul de îndatorare97,5% 95,35% 78,86%
Rata de îndatorare globală97,5% 95,35% 78,86%
Principalele aspecte ce rezultă din analiza indicatorilor privind creanţele şi datoriile sunt:
- în pofida evoluţiei descrescătoare a perioadei de recuperare a creanţelor, se constată
că valorile acestui indicator s-au situat în permanenţă peste limitele considerate normale (între
0 şi 30 zile);
- înregistrînd o uşoară reducere, gradul de îndatorare şi rata de îndatorare globală s-au
menţinut, de asemenea în limitele normale (<100), evidenţiind o situaţie favorabilă pentru
firmă.
3.4.4. INDICATORI PRIVIND ACTIVITATEA
Indicatori privind activitatea Tabelul 3.4.4.1.
58
Indicatori privind
activitatea
Formula2002 2003 2004
Productivitatea muncii
217745 mii
lei/pers.
242596 mii
lei/pers.
324277 mii
lei/pers.Eficienţa utilizării activelor
125,09% 159,13% 120,64%
Rotaţia stocurilor
19,95 17,07 12,00
Principalele concluzii care se desprind din analiza acestor indicatori sunt următoarele:
- comparativ cu anul 2002, productivitatea muncii a crescut în anul 2003 datorită creşterii
numărului de salariaţi ai firmei într-un procent mai mic decât creşterea cifrei de afaceri. În
anul 2004 productivitatea muncii a înregistrat o creştere cu 33% faţă de anul 2003, ceea ce
constituie un aspect pozitiv în ceea ce priveşte eficienţa cu care este cheltuit factorul muncă;
- deşi în prima parte a perioadei analizate a înregistrat o creştere cu 27% în anul 2003 faţă de
anul 2002, în anul 2004 eficienţa utilizării activelor firmei a înregistrat o uşoară reducere, ceea
ce reflectă diminuarea eficienţei exploatării activelor firmei.
3.4.5. INDICATORI PRIVIND IMOBILIZĂRILE DE CAPITAL
Evoluţia indicatorilor privind imobilizările de capital Tabelul 3.4.5.1.
Indicatori privind imobilizările de capital
Formula 2002 2003 2004
Rata activelor imobilizate 0,05 0,02 0,08
Rata imobilizărilor corporale 0,02 0,01 0,03
Rata activelor circulante 5,27 43,9 336,2
Rata stocurilor 6,83 7,44 3,96
Principalele aspecte ce rezultă din analiza acestor indicatori sunt următoarele:
- rata activelor imobilizate relevă, prin evoluţia crescătoare în perioada analizată, o
creştere a gradului de investire a capitalului în cadrul firmei;
59
- o tendinţă de creştere în perioada analizată prezintă şi rata imobilizărilor corporale,
fenomen care, asemenea celui anterior, poate fi apreciat drept favorabil din punct de vedere al
flexibilităţii societăţii, respectiv al capacităţii sale de a se adapta la schimbare;
- rata activelor circulante a cunoscut o evoluţie asscendentă pe toată perioada în cauză,
în timp ce rata stocurilor a avut o evoluţie oscilantă.
3.5. ANALIZA POTENŢIALULUI INTERN
Viabilitatea economică a întreprinderii, performanţele acesteia sunt dependente de
volumul, structura şi eficienţa utilizării resurselor de care dispune.
Resursele umane pot fi abordate:
- ca dimensiune şi structură;
- de pe poziţia eficienţei utilizării personalului.
Analiza circulaţiei şi fluctuaţiei personalului Tabelul 3.5.1
Specificaţie2002 2003 2004
nr. pers.
%nr.
pers.%
nr. pers.
%
A. A. Total intrări 60 8,1 178 20 264 23,5B. Total ieşiri din care: 27 3,6 29 3,26 34 3- transfer 8 1 9 1 7 0,6- pensie 4 0,5 5 0,5 6 0,5- demisie 4 0,5 4 0,4 3 0,2- desfăcut contract de muncă disciplinar 1 0,1 - - 4 0,3- întrerupere îngrijire copil 3 0,4 7 0,7 6 0,5- plecat în armată 5 0,6 2 0,2 4 0,3- şomaj - - - - - -- deces 2 0,2 2 0,2 4 0,3C. Mişcare totală de personal 80 10,8 207 23,2 298 26,6D. Coeficient de fluctuaţie 1,7 1,4 1,2E. Număr total de persoane 740 100 889 100 1119 100
Analizând datele din tabelul de mai sus se constată că coeficientul intensităţii intrărilor
înregistrează valori mai mari decât coeficientul intensităţii ieşirilor pe intervalul analizat (fapt
ce conduce în final la creşterea semnificativă a numărului de salariaţi. Coeficientul de
fluctuaţie înregistrează, de asemenea valori mici în perioada analizată, demonstrând un grad
mare de stabilitate a forţei de muncă la S.C. ALDA - SIM IMPEX S.R.L.
Structural, numărul mediu de personal a înregistrat următoarea situaţie:
60
Structura personalului la S.C. ALDA - SIM IMPEX S.R.L Tabelul 3.5.2.Nr.crt.
Categorii de personal 2002 2003 2004
1. Muncitori direct productivi 488 521 6092. Muncitori indirect productivi 148 226 3093. Total muncitori 636 747 9184. Personal TESA 104 142 2015. Total personal 740 889 1119
Din punct de vedere structural, ponderea cea mai mare o au muncitorii (85,9% în
2002, 84% în 2003 şi 82% în 2004), iar în cadrul acestora muncitorii direct productivi.
De asemenea, pe categorii socio-profesionale şi din punct de vedere al pregătirii,
situaţia înregistrată la S.C. ALDA - SIM IMPEX S.R.L este următoarea:
Structura personalului S.C. ALDA - SIM IMPEX S.R.L. conform pregătirii
Tabelul 3.5.3.
Nr. crt.
Categorii de personal 2002 2003 2004
1.
Studii superioare, total din care:- pregătire tehnică- pregătire economică - altele
74
451217
82
491419
91
621613
2. Studii medii 482 516 7203. Cultură generală 184 291 3074. Total 740 889 1119
În ceea ce priveşte structura personalului cu studii superioare se remarcă ponderea
determinantă a inginerilor (peste 60%) în timp ce ponderea economiştilor este de 15%.
3.6. ANALIZA SISTEMULUI DE MANAGEMENT
3.6.1. ANALIZA SUBSISTEMULUI METODOLOGIC
În acest subcapitol ne vom axa în special pe analiza instumentarului managerial utilizat
efectiv în exercitarea proceselor şi funcţiilor manageriale la nivelul S.C. ALDA - SIM IMPEX
S.R.L şi a unor componente structurale a acesteia. Analiza tipologiei instrumentarului
61
managerial folosit, şi, mai ales, a elementelor metodologice pe care se bazează utilizarea sa,
relevă câteva aspecte, după cum urmează:
- cele mai utilizate metode de management în practica managerială la S.C. ALDA -
SIM IMPEX S.R.L. sunt:
şedinţa (fără a se respecta regulile de organizare statutate de managementul
ştiinţific);
delegarea (se utilizează la aproape toate nivelurile ierarhice, începând cu
managementul de nivel superior şi mediu);
- se manifestă o serie de aspecte negative, cum sunt:
mentalitatea conform căreia rezolvarea unor probleme necesită apelarea unui
conducător de nivel superior;
lipsa unei ordini de priorităţi în abordarea unor probleme cu care se confruntă
societatea.
Putem aprecia, aşadar, că situaţia metodologică a managementului la S.C. ALDA -
SIM IMPEX S.R.L este departe de ceea ce ar trebui să reprezinte un subsistem metodologic,
respectiv elementul declanşator al unor schimbări de fond în managementul firmei.
3.6.2. ANALIZA SUBSISTEMULUI DECIZIONAL
Componentă a managementului firmei subsistemului decizional cuprinde atât deciziile
microeconomice cât şi mecanismele de adoptare a acestora.
Din informaţiile furnizate este evidenţiat faptul că organismele participative la
management îţi exercită atribuţiile, competenţele şi responsabilităţile conform legislaţiei în
vigoare, iar managerii individuali, situaţi pe diferite niveluri ierarhice, au precizate sarcini,
competenţe şi responsabilităţi care le permit să intervină decizional în funcţie de situaţia
existentă. Aceste aspecte sunt reflectate în documentele formalizate ale organizaţiei cât şi
chestionarele completate de factori de conducere din S.C. ALDA - SIM IMPEX S.R.L., care
reliefează principalele tipuri de decizii adoptate.
Analiza acestui subsistem scoate în evidenţă şi următoarele aspecte:
- cele mai multe decizii se iau la nivelul managementului superior;
- predomină deciziile cu caracter tactic, adoptate aleator, faţă de cele strategice;
62
- din punct de vedere al fundamentării ştiinţifice a deciziilor, nu se apelează la
metode decizionale care sp respecte cerinţele managementului ştiinţific;
- în ceea ce priveşte completitudinea deciziilor (posedarea unor parametri care s-
o facă clară, de înţeles) la marea majoritate a deciziilor sunt precizate: data adoptării,
decidentul, termenul de realizare, nefiind precizate: obiectivele deciziei, modalităţile de
realizare, responsabilul cu aplicarea.
3.6.3. ANALIZA SUBSISTEMULUI INFORMAŢIONAL
Subsistemul informaţional reprezintă componenta majoră a managementului
întreprinderii, prin care se asigură, pe de o parte fundamentarea deciziilor, iar pe de altă parte
fundamentarea acţiunilor pentru aplicarea acestora.
În cadrul acestei analize ne vom referi succint la o serie de aspecte cum sunt:
informaţiile, fluxurile şi circuitele informaţionale, mijloacele de tratare a informaţiilor şi
documentele specifice utilizate.
În ceea ce priveşte informaţiile vehiculate, gama acestora este foarte variată, situaţie ce
reclamă o mulţime de documente informaţionale. Unele informaţii cuprinse în documentele
informaţionale nu sunt valorificate în procese decizionale adecvate iar altele nu sunt de
calitatea dorită, ceea ce generează unele deficienţe majore (supraîncărcarea circuielor
informaţionale, redundanţa, etc.).
Fluxurile şi circuitele informaţionale care reflectă traseul parcurs de informaţiile
regăsite în diverse documente (situaţii informaţionale) de la emiţători la beneficiari nu sunt
precizate în documentele de formalizare a structurii organizaţionale. De aceea, accesul la unele
informaţii este îngreunat, iar unele dintre ele nu sunt valorificate corespunzător, atât cantitativ
cât şi calitativ.
Procedurile informaţionale sunt, de regulă, precizate în situaţiile informaţionale sub
forma unor algoritmi de calcul. Nu există proceduri coerente de transmitere, culegere,
înregistrare şi transmitere a informaţiilor la care să se alinieze toate componentele structurale.
Mijloacele de tratare a informaţiilor sunt atât manuale cât şi automatizate, în ultima perioadă
crescând ponderea aplicaţiilor informatice.
3.6.4. ANALIZA SUBSISTEMULUI ORGANIZATORIC
63
Din analiza încadrării cu personal a structurii funcţionale rezultă discordanţe între natura
activităţilor desfăşurate în unele compartimente (Resurse Umane, Marketing) şi nivelul şi
structura pregătirii profesionale a personalului încadrat. Se constată o frecventă încadrare a
înginerilor pe posturi de natură economică, şi, concomitent, o concentrare a personalului cu
pregătire economică în Serviciul Financiar. Se remarcă, de asemenea, ponderea redusă a
personalului ocupat cu elaborarea şi implementarea de strategii.
Documentele de formalizare a structurii organizatorice prezintă deficienţe referitoare la:
neconcordanţa dintre organigramă, Regulamentul de Organizare şi funcţionare şi celelalte
documente organizatorice, enunţuri vagi ale unor atribuţii şi sarcini în cadrul unor fişe de
funcţii şi posturi, lipsa corespondenţei dintre structura aprobată prin organigramă şi cea reală.
Aceste deficienţe se datorează proiectării lor necorespunzătoare şi insuficientei lor adaptări la
specificul societăţii în dinamica sa.
3.7. EVIDENŢIEREA CAUZALĂ A PRINCIPALELOR PUNCTE FORTE ŞI SLABE
Identificarea punctelor forte şi slabe constituie una din cele mai importante etape ale
diagnosticului intern al firmei, deoarece, pe de o parte, ele sunt cele care determină
principalele simptome semnificative ce caracterizează activitatea firmei, iar, pe de altă parte,
de maniera în care sunt identificate depinde pertinenţa recomandărilor şi opţiunilor strategice.
3.7.1. EVIDENŢIEREA CAUZALĂ A PRINCIPALELOR PUNCTE FORTE
Punctele forte reprezintă reprezintă atu-urile întreprinderii, caracterizări ale
simptomelor pozitive ce explică existenţa unor zone cu potenţial de viabilitate crescută.
Sinoptic, punctele forte ale societăţii analizate se prezintă astfel:
Evidenţierea cauzală a principalelor puncte forte Tabelul 3.7.1.1Nr.crt.
Puncte forteTermen de comparaţie
Cauze Efecte
Domeniul Financiar
64
1.Îmbunătăţirea profitabilităţii firmei
Nivelul realizat în anul 2002
Creşterea profitului brut şi net
Asigurarea premiselor pentru dezvoltarea activităţii
2.Creşterea volumului vânzărilor
Nivelul realizat în anul 2002
Încheierea de noi contracte
Asigurarea premiselor pentru obţinerea profitului şi a unor rate de rentabilitate pozitive
Domeniul Comercial
3.Competitivitate ridicată
Firmele concurente
Calitate bună a serviciilorNivelul tarifelor
Crearea premiselor pentru încheierea de noi contracte şi mărirea segmentului de piaţă
4.Existenţa unei pieţe relativ stabile
Cerinţele economiei de piaţă
Respectarea termenelor contractuale şi presterea unor servicii de calitate
Existenţa unui segment stabil de clienţi
5.Respectarea termenelor contractuale
Contracte
Profesionalismul şi seriozitatea celor implicaţi în procesul de producţie
Fidelizarea clienţilor, creşterea prestigiului firmei
Domeniul Producţie
6.
Înnoirea permanentă a nomenclatorului de produse
Conţinutul nomenclatorului de produse în diferite momente de timp
Apariţia unor noi segmente de cerere internă.Intensificarea concurenţeiCreşterea exigenţei clienţilor
Adaptarea continuă la cerinţele pieţei.Creşterea competitivităţii
Domeniul Resurse Umane7. Preocuparea pentru Cerinţe Necesitatea ridicării Creşterea
65
ridicarea nivelului de pregătire a personalului
gradului de calificare al personalului
productivităţii muncii
9. Stabilitatea personalului
Firmele concurente
Dorinţa redusă a personalului de a-şi asuma riscuri. Ataşamentul faţă de firmă.
Acumularea unei experienţe în desfăşurarea activităţii. Adaptarea facilă la sarcinile de muncă noi
Domeniul Managerial
10.
Regăsirea majorităţii activităţilor necesare realizării obiectivelor în pofida dimensionării procesuale şi umane a unora dintre ele
Cerinţele econo-miei de piaţă
Orientarea managerilor spre performanţă
Crearea premiselor pentru promovarea unor sisteme organizatorice flexibile, dinamice
11.
Reprezentarea subsistemului organizatoric în documente organizatorice: R.O.F., organigramă, fişe de post.
Cerinţele principiului reprezentării subsistemului organizatoric
Conştientizarea rolului subsistemului organizatoric în obţinerea de performanţe economice
Asigurarea unor premise favora-bile pentru ordine, disciplină şi rigurozitate în derularea proce-selor de muncă
3.7.2. EVIDENŢIEREA CAUZALĂ A PRINCIPALELOR PUNCTE SLABE
Evidenţierea cauzală a principalelor puncte slabe Tabelul 3.7.2.1.Nr.crt.
Puncte slabeTermen de comparaţie
Cauze Efecte
Domeniul Financiar
1Scăderea vitezei de rotaţie a stocurilor în perioada analizată
Nivelul realizat în anul 2002
Necorelarea pro-ceselor de apro-vizionare cu pro-cesul de desfacere
Creşterea cheltuielilor de stocare
66
2.Diminuarea ratei lichidităţii generale
Nivelul realizat în anul 2002Intervalul admis de testul limită de situaţie favorabilă (200-250%)
Raport necorespunzător între active circulante şi datorii
Incapacitatea firmei de a-şi onora obligaţiile de plată pe termen scurt
3.Independenţă financiară redusă
Pragul minim admis de testul limită de situaţie favorabilă (33%) pentru rata autonomiei financiare globale
Ponderea redusă a capitalurilor proprii în totalul surselor de finanţare.Apel la împrumuturi bancare pe termen mediu şi lung
Capaciatate redusă de autofinanţare
Domeniul Comercial
4.Ineficienţa activităţii de marketing
Cerinţe
Deşi există un departament specializat în marketing, nu se efectuează studii de piaţă
Incapacitate de sesizare a modificărilor din mediul de acţiune al firmei şi de răspuns la tendinţele cererii şi acţiunile concurenţei
Domeniul Producţie
5.Activitate necorespunzătoare de întreţinere şi reparaţii
CerinţeInexistenţa personalului de specialitate
Amplificarea întreruperilor accidentale în funcţionarea utilajelor
Domeniul Resurse Umane
6.Condiţii de muncă neadecvate în perioadele foarte reci sau foarte calde
Cerinţe
Nealocarea resurselor necesare pentru îmbunătăţirea condiţiilor de muncă
Efecte negative asupra climatului organizatoric, asupra muncitorilor
7. Pondere mică a personalului cu studii superioare
Cerinţele managementului ştiinţific
Deficienţe în managementul resurselor umane
Valorificarea insuficientă a unor resurse de
67
amplificare a eficienţei
Domeniul Managerial
8.Grad redus de informatizare a managementului
Cerinţele managementului ştiinţific
Dotare tehnică deficitară.Lipsa per-sonalului cu pregătire în domeniul informatic şi lipsa de atenţie acordată dome-niului respectiv.
Dificultăţi în fundamentarea deciziilor stra-tegice şi tactice.
9.
Structură decizională orientată spre funcţiile de organizare şi antenare şi funcţiunea de personal la managementul de nivel superior
Cerinţele managementului ştiinţific
Orientarea prioritară spre problemele presante ale firmei.Tendinţa unor mamageri de a "pasa" rezolvarea unor probleme spre nivelurile ierarhice superioare
Creşterea ponderii deciziilor tactice. Amplificarea dimensiunii operaţionale a managementului
10.
Conţinut deficitar al documentelor organizatorice
Cerinţele managementului ştiinţific
Deficienţe ale unor documente organizatorice (R.O.F., fişe de post) ca urmare a neactualizării acestora în conformitate cu cerinţele managementului ştiinţific
Manifestarea unor paralelisme în exercitarea proceselor de muncă.
11.
Neutilizarea unor sisteme de management moderne
Cerinţele managementului ştiinţific
Amatorismul unor manageri şi necunoaşterea conţinutului şi modului de utili-zare a unor me-tode şi tehnici de management moderne
Dificultăţi în adoptarea deci-ziilor.Management neperformant.Greutăţi în adaptarea firmei la cerinţele pieţei.
68
3.8. RECOMANDĂRI STRATEGICO-TACTICE
Din analizele întreprinse, s-au desprins o serie de concluzii privind eficienţa, dar şi
disfuncţionalităţile activităţii desfăşurate în cadrul S.C. ALDA - SIM IMPEX S.R.L., aceasta
înregistrând mai multe puncte slabe şi forte, multidimensionate cauzal. Recomandările
solicitate de acestea şi orientate spre amplificarea potenţialului de viabilitate economică sunt
prezentate în Tabelul 3.8.1:
Recomandări strategico-tactice Tabelul 3.8.1Nr.crt.
RecomandăriCauza avută în
vedereResursele
suplimentare necesareEfecte
1.
Elaborarea unei strategii şi a unor politici realiste bazate pe studii de diagnosticare, studii ecologice şi de prognoză
Lipsa unorproiecţii strate-giceşi tactice veritabile
-
Crearea premiselor şi managerialenecesarepentru eficienti-zareaactivităţii firmei.
2. Reorganizarea Compartimentului Resurse Umane prinstructurarea activităţii în trei servicii şi anume:- Selecţie, recrutare şi încadrare;- Formare profesională,
Unele din activităţile specifice funcţiunii de personal nu se realizează corespunzător.
-Luarea în considerare a rolului factorului uman, privit ca cea mai importantă resursă a firmei. Creşterea gradului de motivare şi adeziunea mai
69
evaluare şi promovare;- Salarizare, motivare şi protecţia personalului.
mare a salariaţilor la obiectivele firmei.
3.
Reproiectarea documentelor de formalizare a structurii organizatorice (R.O.F., organigramă, fişe de post)
Deficienţele documentelor organizatorice
-
Corelarea mai bună a cerinţelor postului cu calităţile, cu-noştinţele, aptitudinile titularului de post.Delimitarea rigu-roasă a activită-ţilor
4.
Gestiunea judicioasă a stocurilor prin implementarea unui sistem computerizat de evidenţă la depozite.
Dotarea insuficientă cu tehnică de calcul.
-
Corelarea proceselor de aprovizionare cu cele de stocare. Reducerea chel-tuielilor de sto-care.
5.
Organizarea unor cursuri de pregătire în domeniul mana-gementului la care să participe managerii din toate eşaloanele de conducere
Necesitatea profesionalizării managementului
90.000 mii lei
Creşterea nivelului calitativ al deciziilor. Utilizarea instrumentarului decizional în fundamentarea deciziilor.Îmbunătăţirea comunicării şi motivării în cadrul firmei.
6. Reconsiderarea indicatorilor de eficienţă (productivitatea muncii, ratele rentabilităţii, lichiditatea, solvabilitatea, etc.)
Necesitatea armonizării obţinerii de valoare pentru clienţi cu obţinerea de valoare pentru acţionari
- Consolidarea economică şi financiară a societăţii, prin accentul pus pe aspectele calitative ale derulării proceselor de muncă pe criterii
70
de performanţă.
71