Capitolul II (1)

7/21/2019 Capitolul II (1)

http://slidepdf.com/reader/full/capitolul-ii-1-56d96a07e6af8 1/44

Capitolul II. Analiza activităţii de producţie şi comercializare


1. Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi

comercializare

2. Analiza cifrei de afaceri – indicator de performanţă în

caracterizarea activităţii de comercializare a firmei

3. Analiza marjei comerciale

4. Analiza valorii adăugate5. Analiza producţiei fizice

6. Analiza calităţii produselor

1. Analiza situaţiei generale a activităţii de producţie şi comercializare

Diagnosticarea activităţii de producţie şi comercializare desf ăşurate de o firmă implică obună cunoaştere a principalilor indicatori ce o caracterizează. În acest context, identificămdrept indicatori principali ce caracterizează activitatea de producţie şi comercializare: cifra deafaceri, producţia obţinută destinată livrării, producţia exerciţiului, valoarea adaugată şivaloarea adaugată netă.

a) Cifra de afaceri netă (CA)

Cifra de afaceri netă este indicatorul fundamental pe baza căruia se apreciază capacitateaunei firme de a obţine venituri din operaţiunile comerciale curente. În termeni concreţi, ea faceparte din categoria indicatorilor de rezultate economico-financiare, contribuind la diagnosticareaşi evaluarea economică a firmei, la estimarea eficienţei managementului practicat.

Cifra de afaceri netă cuprinde sumele rezultate din vânzarea de produse şi furnizarea deservicii care se înscriu în activitatea curentă a entităţii, după deducerea reducerilor comerciale şi ataxei pe valoarea adăugată, precum şi a altor taxe legate direct de cifra de afaceri1.

b) Producţia obţinută destinată livrării (Qf)

Indicatorul producţia obţinută destinată livrării mai este cunoscut şi sub denumirea deproducţia marf ă fabricată. El reprezintă rezultatul direct şi util al activităţii industriale productive,exprimând valoarea produselor fabricate, a lucrărilor executate şi serviciilor prestate în cursul uneiperioade de timp şi care urmează a fi vândute.

Pentru stabilirea producţiei obţinute destinate livrării se utilizează informaţiile dincontabilitatea de gestiune a firmei, dar şi din contabilitatea financiară. Determinareaproducţiei obţinute destinate livrării implică preluarea din contabilitatea financiară şi însumareainformaţiilor privind:

-

rulajele debitoare ale conturilor 346 “Produse reziduale”, 347 “Produse agricole”, 345„Produse finite“ şi 341 „Semifabricate“ şi rulajul contului 348- rulajele creditoare ale conturilor 704 „Venituri din servicii prestate“, 705 „Venituri din

studii şi cercetări“, 708 „Venituri din activităţi diverse“ şi 706 “Venituri din redevenţe,locaţii de gestiune şi chirii”.

Producţia obţinută destinată livrării se poate determina şi pe baza următoarei relaţii2:

Qf = Vpf + Vle + Vsp

unde: Vpf = Qv + (Sf – Si)

în care:Qf – producţia obţinută destinată livrării;

1 Ordinul 3055/2009, publicat în Monitorul Oficial cu numărul 766 din data de 10 noiembrie 20092 a!ile "obu, Analiza eficienţei utilizării capitalului societăţi lor comerciale industriale , #ipo$rafia % &ditura 'ecore(,)ucure*ti, 199+, pa$ 67




Vpf – valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate destinate livrării şiproduse reziduale);

Qv – valoarea produselor fabricate (produse finite, semifabricate destinate livrării şiproduse reziduale) vândute în perioada analizată; determinarea valorii produselor fabricatevândute în perioada analizată se face pe baza informaţiilor preluate din rulajele creditoare aleconturilor 346 “Produse reziduale”, 347 “Produse agricole”, 345 „Produse finite“ şi 341

„Semifabricate“ şi a diferenţelor de preţ aferente preluate din rulajul contului 348;Vle – valoarea lucrărilor executate;Vsp – valoarea serviciilor prestate;(Sf – Si) sau ∆Qs – stocurile de produse la sfârşitul şi respectiv la începutul perioadei

sau variaţia producţiei stocate.O altă modalitate de calcul a indicatorului producţia obţinută destinată livrării este dată

de relaţia de calcul:Qf = Qvv + (Sf – Si)

unde: Qvv= producţia vândută, exprimată în preţuri de vânzare

În acest caz, informaţii privind indicatorul producţia vândută se obţin din contul deprofit şi pierdere – componentă a situaţiilor financiare anuale - şi se calculează prin însumarearulajelor creditoare preluate din balanţa de verificare pentru următoarele conturi de venituri:701. ”Venituri din vânzarea produselor finite”; 702. ”Venituri din vânzarea semifabricatelor”;703. ”Venituri din vânzarea produselor reziduale”; 704. ”Venituri din servicii prestate”; 705.”Venituri din studii şi cercetări”; 706. ”Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii” şi708. ”Venituri din activităţi diverse”.

(Sf – Si) reprezintă variaţia stocurilor de produse finite şi se calculează pe baza datelorpreluate din balanţa de verificare ca diferenţă între soldul final şi soldul iniţial pentruurmătoarele conturi de stocuri: 345 ”Produse finite”, 346 “Produse reziduale” şi 348“Diferenţe de preţ la produse”.

Indicatorul producţia obţinută destinată livrării nu este un indicator ce poate fi regăsit caatare în situaţiile financiar-contabile. Analiza producţiei obţinute destinate livrării implică uncalcul bazat în principal pe date preluate din rulajele conturilor din balanţele de verificare, date cetrebuie în primul rând testate din punct de vedere al corectitudinii informaţiilor furnizate. O altă problemă ce apare în analiza producţiei obţinute destinate livrării constă în caracterul neomogen alacesteia, dat fiind faptul că nu toate elementele componente sunt valorizate prin acelaşi preţ (decost sau de vânzare). Acest neajuns este însă eliminat dacă firma desf ăşoară doar activitate deproducţie sau doar execută lucrări sau prestează servicii. În ciuda dificultăţilor privind calcululacestui indicator, totuşi analiza producţiei obţinute destinate livrării oferă informaţii necesareanalizei gradului de utilizare a capacităţii de producţie a firmei, eficienţei activităţii desf ăşurate.

c) Producţia exerciţiului sau producţia globală (Qe)

Producţia exerciţiului, denumită şi producţia brută (globală), reflectă în expresievalorică volumul total al activităţii de producţie desf ăşurate de către firmă pe perioada unuiexerciţiu financiar.

Acest indicator î şi dovedeşte necesitatea şi utilitatea, în principal, în analiza activităţii întreprinderilor cu ciclu lung de fabricaţie unde producţia neterminată are un volum însemnat,iar finalizarea produselor se realizează după o lungă perioadă de timp.

Producţia exerciţiului este formată din producţia vândută, veniturile aferente costuluiproducţiei în curs de execuţie (în care se includ stocurile de produse finite, semifabricate,producţie neterminată etc.) şi producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şicapitalizată (respectiv, costul imobilizărilor corporale şi necorporale realizate în regieproprie), astfel:

Qe = Qv + ∆Qs + Qi




în care:Qv – producţia vândută;∆Qs – veniturile aferente costului producţiei în curs de execuţie;Qi – producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată.Informaţiile necesare pentru determinarea indicatorului producţia exerciţiului sunt

regăsite în contul de profit şi pierdere – componentă a situaţiilor financiare anuale. Astfel,

indicatorul producţia vândută din contul de profit şi pierdere se calculează prin însumarearulajelor creditoare preluate din balanţa de verificare pentru următoarele conturi de venituri:701. "Venituri din vânzarea produselor finite”; 702. "Venituri din vânzarea semifabricatelor”;703. "Venituri din vânzarea produselor reziduale”; 704. "Venituri din servicii prestate”; 705."Venituri din studii şi cercetări”; 706. "Venituri din redevenţe, locaţii de gestiune şi chirii” si708. "Venituri din activităţi diverse”.

Veniturile aferente costului producţiei în curs de execuţie exprimă prin costuri deproducţie evoluţia stocurilor de produse şi servicii faţă de începutul perioadei analizate.Informaţiile privind dimensiunea acestui indicator sunt preluate din contul de profit şipierdere – componentă a situaţiilor financiare anuale – şi sunt date :

- fie de soldurile conturilor 711 "Venituri aferente costurilor stocurilor de produse"şi/sau 712 "Venituri aferente costurilor serviciilor în curs de execuţie" preluate în stabilirearezultatului exerciţiului;

- fie de diferenţa între soldul final şi soldul iniţial pentru următoarele conturi de stocuri:331 “Produse în curs de execuţie”, 332 “Servicii în curs de execuţie”, 341 ”Semifabricate”,345 ”Produse finite”, 346 “Produse reziduale” şi 348 “Diferenţe de preţ la produse”.

Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată exprimă princosturi de producţie valoarea imobilizărilor necorporale, corporale şi a investiţiilor imobiliareefectuate în regie proprie de către firmă în perioada analizată. Informaţii privind dimensiuneaacestui indicator sunt preluate din contul de profit şi pierdere – componentă a situaţiilorfinanciare anuale – şi sunt date de însumarea rulajelor următoarelor conturi de venituri: 721

”Venituri din producţia de imobilizări necorporale”, 722 ”Venituri din producţia deimobilizări corporale” şi 725 “Venituri din producţia de investiţii imobiliare” (în cazulfirmelor ce aplică Standardele de raportare financiară).

Având în vedere structurarea producţiei exerciţiului, constatăm că în componenţaacesteia se regăseşte producţia obţinută destinată livrării, dar şi veniturile aferente producţieineterminate şi producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată.

Qe = Qf + ∆Qstnet + Qi

Rezultatele analizei indicatorului producţia exerciţiului pot fi denaturate datorită componentelor sale ce nu au o valorizare omogenă. Dacă ponderea producţiei vândute în totalproducţie a exerciţiului este semnificativă, acest neajuns este atenuat. Cu toate acestea,utilitatea acestui indicator este de necontestat în ceea ce priveşte calculul şi analiza calcululuiproductivităţii muncii, corelarea cu alţi indicatori valorici ai activităţii de comercializare şiproducţie, analiza gradului de utilizare a capacităţii de producţie etc. Nu trebuie neglijat nicirolul producţiei exerciţiului în calculul şi analiza soldurilor intermediare de gestiune.

d) Valoarea adăugată (VA)

Valoarea adăugată reprezintă surplusul de venituri peste valoarea consumurilorprovenind de la terţi, respectiv bogăţia creată prin valorificarea resurselor tehnice, umane şifinanciare ale firmei. În analiza-diagnostic, valoarea adăugată prezintă importanţă, pe de oparte, ca indicator de performanţă economico-financiară a firmei, iar pe de altă parte, caindicator în sistemul fiscalităţii. Sintetic, în cazul firmelor cu activitate de producţie, valoareaadăugată se determină prin deducerea din producţia exercitiului a consumurilor intermediare(totalul consumurilor de bunuri şi servicii furnizate de terţi).




VA=Qex-M

De unde rezultă că valoarea adaugată este componentă a producţiei exerciţiului, alăturide consumurile intermediare:

Qex=VA+M

unde: M = consumuri intermediare

Dimensiunea consumurilor intermediare se calculează pe baza contului de profit şipierdere - componentă a situaţiilor financiare anuale - prin însumarea următoarelor elemente:- cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile (conturile 601+602-7412);- alte cheltuieli materiale (conturile 603 + 604 + 606 + 608);- alte cheltuieli externe - cu energie şi apă - (conturile 605 - 7413);- cheltuieli privind prestaţiile externe (conturile 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623 +624 + 625 + 626 + 627 + 628 - 7416).

e) Valoarea adăugată netă (Van)

Valoarea adăugată netă reprezintă valoarea adaugată din care se deduce cheltuiala cuamortizarea, pornind de la premisa că aceasta nu reprezintă plus de valoare adus de firmă, cimai degrabă valoare creată de furnizorii activelor amortizabile.

Van=VA- Cham

Activitatea de producţie şi comercializare poate fi caracterizată pe baza corelaţiilor întreindicatorii valorici. În acest sens se pot folosi comparaţii între indicii indicatorilor valorici, darşi rapoarte statice şi dinamice. Raportul static se determină pe baza mărimilor absolute aleindicatorilor valorici şi permite caracterizarea evoluţiei elementelor care diferenţiază unindicator valoric de altul. Raportul dinamic se stabileşte pe baza indicilor indicatorilor

valorici (cu bază fixă) şi caracterizează evoluţia acestora faţă de o anumită bază de comparaţie(de regulă, perioada precedentă). Prezentăm principalele corelaţii ce se pot face în scopulcaracterizării activităţii de producţie şi comercializare:

i. Corelaţia între producţia vândută şi producţia obţinută destinată livrării

Prin compararea producţiei vândute (Qv) cu producţia obţinută destinată livrării (Qf) se caracterizează evoluţia stocurilor de produse finite.

Dacă Qf Qv I I = , atunci se poate spune că s-a menţinut ponderea stocurilor de produse

finite în total producţie obţinută destinată livrării. O scădere a ponderii stocurilor de produse

finite în total producţie obţinută destinată livrării este reflectată de relaţia Qf Qv I I > . Ocreştere a ponderii stocurilor de produse finite în total producţie obţinută destinată livrării estereflectată de relaţia Qf Qv I I < .

Raportul static dintre producţia vândută (Qv) şi producţia obţinută destinată livrării (Qf)reflectă modificarea stocurilor de produse finite.

1<≥

Qf

Qv

Raportul dinamic dintre indicele producţiei vândute ( )QvI şi indicele producţiei

obţinute destinate livrării Qf I reflectă relaţia dintre ritmul vânzărilor şi ritmul producţiei.




1<≥

Qf

Qv

I

I

Dacă 1>

Qf

Qv

I

I , ritmul vânzărilor este superior ritmului producţiei, ceea ce conduce la

diminuarea stocurilor de produse finite.

ii. Corelaţia între producţia fabricată şi producţia exerciţiului

Prin comparaţia producţiei obţinute destinate livrării (Qf) cu producţia exerciţiului (Qe)se caracterizează evoluţia stocurilor de produse neterminate, dar şi a producţiei realizate deentitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizate.

Dacă dinamica producţiei obţinute destinate livrării este superioară celei înregistrate deproducţia exerciţiului ( QeQf I I > ), atunci are loc o scădere a ponderii stocurilor de produse

neterminate, dar şi a producţiei realizate de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizate în total producţie a exerciţiului.

Raportul static dintre producţia obţinută destinată livrării (Qf) şi producţia exerciţiului(Qe) reflectă modificarea stocurilor de produse neterminate, dar şi a producţiei realizate deentitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizate.

1<≥

Qe

Qf

Raportul dinamic dintre indicele producţiei obţinute destinate livrării Qf I şi indicele

producţiei exerciţiului Qe I reflectă legătura dintre ritmul finalizării producţiei şi ritmulvolumului total de activitate de producţie.

1<≥

Qe

Qf

I

I

iii. Corelaţia între producţia vândută şi producţia exerciţiului

Prin compararea producţiei vândute (Qv) cu producţia exerciţiului (Qe) secaracterizează evoluţia stocurilor de produse finite şi neterminate, dar şi a producţiei realizate

de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizate.Dacă dinamica producţiei vândute este inferioară celei înregistrate de producţia

exerciţiului ( QeQv I I < ), atunci are loc o creştere a ponderii stocurilor de produse finite şi

neterminate, dar şi a producţiei realizate de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizate în total producţie a exerciţiului.

Raportul static dintre producţia vândută (Qf) şi producţia exerciţiului (Qe) reflectă modificarea stocurilor de produse finite şi neterminate, dar şi a producţiei realizate de entitatepentru scopurile sale proprii şi capitalizate.

1<

≥

Qe

Qv




Raportul dinamic dintre indicele producţiei obţinute destinate livrării Qv I şi indicele

producţiei exerciţiului Qe I reflectă legătura dintre ritmul vânzării şi ritmul volumului total

de activitate de producţie.

1<≥

Qe

Qv

I

I

iv. Corelaţia între valoarea adaugată şi producţia exerciţiului

Evoluţia consumurilor intermediare este caracterizată prin prisma corelaţiei întrevaloarea adaugată (VA) şi producţia exerciţiului (Qe). Un indice al valorii adăugate mai maredecât indicele producţiei exerciţiului ( I I VA Qe> ) va reflecta o scădere a ponderii

consumurilor intermediare în total producţie a exerciţiului.

Raportul static dintre valoarea adăugată (VA) şi producţia exerciţiului (Qe) evidenţiază modificarea consumurilor intermediare de la terţi în volumul total de activitate de producţie.

1<QeVA

Raportul dinamic dintre indicele valorii adăugate ( )VA I şi indicele producţiei

exerciţiului Qe I reflectă creşterea sau scăderea gradului de valorificare a resurselor

materiale, respectiv a consumurilor provenite de la terţi.

1<≥

Qe

VA

I

I

v. Corelaţia între valoarea adăugată (VA) şi valoarea adăugată netă (VAn)

O dinamică a valorii adăugate nete superioară celei înregistrate de valoarea adăugată ( VAVAn I I > ) reflectă scăderea ponderii cheltuielilor cu amortizarea.

Raportul static dintre valoarea adăugată netă (VAn) şi valoarea adăugată (VA)evidenţiază modificarea cheltuielilor cu amortizarea în valoarea adăugată.

1<VA

VA n

Raportul dinamic dintre indicele valorii adăugate nete ( )nVA

I şi indicele valorii

adăugate ( )VA I reflectă ritmul de modificare a cheltuielilor cu amortizarea.

1<≥

VA

VA

I

I n




“A analiza economico-financiar activitatea unei firme f ă ră a

cunoaş te contabilitate este ca şi cum ai încerca să prepari o

delicatesă f ă ră a cunoaş te ingredientele necesare” Iulia David Sobolevschi

2. Analiza cifrei de afaceri – indicator de performanţă în caracterizarea activităţii de

comercializare a firmei 2.1. Necesitatea şi importanţa cifrei de afaceri2.2. Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceri

2.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri

2.4. Reflectarea modificării cifrei de afaceri în principalele performanţe economico-

financiare ale firmei

2.1 Necesitatea şi importanţa cifrei de afaceri

Cifra de afaceri este un indicator de rezultate cu rol fundamental în caracterizareavolumului activităţii desf ăşurate de o firmă. Astfel, “cifra de afaceri pune în eviden ţă mărimea tranzac ţ iilor de vânzare realizate de o întreprindere cu ter ţ ii săi, fiind egală cuvânzările de mărfuri plus produc ţ ia vândut ă”.3 Analiza cifrei de afaceri permite furnizareainformaţiilor necesare în caracterizarea capacităţii firmei de a vinde, în aprecierea loculuifirmei în cadrul sectorului în care î şi desf ăşoară activitatea, în caracterizarea structurală aactivităţii firmei. Totodată, în funcţie de dimensiunea cifrei de afaceri, este stabilită politica,dar şi sarcina fiscală a firmei.

Surse informaţionale de bază în ceea ce priveşte dimensiunea, dar şi structura cifreide afaceri sunt:• Contul de profit şi pierdere - componentă a situaţiilor financiare anuale;• Note explicative ale situaţiilor financiare anuale;• Balanţa de verificare (conturile din grupa 70);

•

Situaţii interne cu privire la cifra de afaceri.Literatura de specialitate prezintă cifra de afaceri sub următoarele forme: cifra de afaceritotală, cifra de afaceri netă, cifra de afaceri încasată, cifra de afaceri medie, cifra de afacerimarginală şi cifra de afaceri critică.

Cifra de afaceri totală ( T CA ) este dată de volumul total al veniturilor ( iv ) din vânzări de

mărfuri, vânzări de produse finite, executări de lucrări şi prestări de servicii, f ără a lua încalcul taxa pe valoarea adaugată.

i

n

iT vCA ∑

=

=1

Cifra de afaceri totală se calculează:- fie pe baza balanţei de verificare, prin însumarea rulajelor creditoare ale conturilor

701.< Venituri din vânzarea produselor finite>, 702.< Venituri din vânzareasemifabricatelor>, 703.< Venituri din vânzarea produselor reziduale>, 704. <Venituridin servicii prestate>, 705. <Venituri din studii şi cercetări>, 706. <Venituri dinredevenţe, locaţii de gestiune şi chirii>, 707. <Venituri din vânzarea mărfurilor>, 708.<Venituri din activităţi diverse> şi 7411. <Venituri din subvenţii de exploatareaferente cifrei de afaceri>;

- fie pe baza contului de profit şi pierdere - componentă a situaţiilor financiare anuale:

sbvdbvmf vvT V V V QCA +++=

unde:3 Mihai Ristea, Corina Graziella Dumitru – Libertate şi conformitate în standardele şi reglementările contabile,Editura CECCAR, Bucureşti, 2012, pag. 654




=vvQ producţia vândută

=vmf V venituri din vânzarea mărfurilor

=dbV venituri din dobânzi înregistrate de entităţile radiate din Registrul general şi care mai au

în derulare contracte de leasing=sbvV venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri

Cifra de afaceri totală astfel calculată este afectată totuşi de reducerile comercialeacordate în momentul vânzării, însă nu este afectată de reducerile comerciale acordate ulteriorvânzării.

Cifra de afaceri netă ( N CA ) cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi servicii ce

intră în categoria activităţilor curente ale firmei, după scăderea reducerilor comerciale, f ără alua în calcul taxa pe valoarea adăugată.

RCACA T N −=

Cifra de afaceri încasată ( I CA ) este redată de volumul total al încasărilor realizate de firmă din vânzări de mărfuri, executări de lucrări, prestări de servicii. Informaţii privinddimensiunea cifrei de afaceri încasate sunt regăsite în balanţa de verificare, prin prelucrarearulajului creditor al contului 411“Clienţi”, respectiv eliminarea încasărilor aferente anilorprecedenţi, dar şi eventualele reduceri comerciale acordate ulterior vânzării şi corectarea luicu taxa pe valoarea adăugată.

I

C I C

ulterioarereduceri precedent anaferenteincasari RCA

+

−−=

1411

unde:

iC = cota de TVA aplicabilă

Cifra de afaceri medie ( mca ), respectiv cifra de afaceri netă pe unitate de produs sau tip de

prestaţie:

vi

Nim

Q

CAca =

Cifra de afaceri marginală ( mCA ) este definită ca excedentul de vânzare atras de

comercializarea unei unităţi suplimentare de produs sau serviciu:

01

01

vivi

I I

vi

I m qq

CACA

q

CACA

−

−=

∆

∆=

Cifra de afaceri critică ( CRCA ) este acel volum al vânzărilor pentru care este asigurată

acoperirea cheltuielilor, în contextul unui profit nul.

_

1 v

F CACR

−

=

unde:F = suma cheltuielilor fixe, iar_

v = cheltuiala variabilă unitară

Cifra de afaceri restricţionată este cifra de afaceri solicitată în contextul creşterii într-oanumită măsură a capitalurilor proprii. Această formă evidenţiază rolul şi importanţa cifrei de

afaceri în procesul decizional. În determinarea cifrei de afaceri restricţionate se are ca punctde plecare modalitatea de creştere a capitalurilor proprii ( PPK ): majorarea capitalului social,reevaluarea activelor, desf ăşurarea unei activităţi profitabile şi capitalizarea profitului. Dacă




Cota de piaţă absolută ( paC ) exprimă procentual cât din cifra de afaceri realizată la

nivelul sectorului ( S CA ) reprezintă cifra de afaceri înregistrată la nivel de firmă ( ica ).

100×=S

i pa CA

caC

Cota de piaţă absolută este influenţată de dinamica sectorului de activitate (rata de

creştere a sectorului), dar şi de gradul de satisfacţie a clientului. Mărimea gradului desatisfacţie a clientului se află sub incidenţa variaţiei ratei de fidelitate (α ) şi a ratei de atracţie( β ).

Rata de fidelitate exprimă procentul de clienţi care au existat atât în anul precedent, câtşi în anul curent. Rata de atracţie redă procentul de clienţi din anul n care în anul precedent aufost clienţi ai firmelor concurente. Atât mărimea ratei de fidelitate, cât şi a ratei de atracţie sestabilesc prin studii de piaţă.

Pornind de la valoarea cotei de piaţă absolute din perioada curentă (1−n paC ), estimarea

ratei de fidelitate şi a ratei de atracţie, se poate aprecia dimensiunea cotei de piaţă absolute înperioadele viitoare (

n paC ) după relaţia:

)1(11 −−

−×+×=nnn pa pa pa C C C β α

Pentru exemplificare, SC DELTA SA deserveşte în anul N aproximativ 25% dincererea existentă în sectorul în care î şi desf ăşoară activitatea. Pe baza studiilor de piaţă realizate, se estimează următoarea evoluţie a ratei de fidelitate şi a ratei de atracţie:

Nr.

crt.Indicatori N N+1 N+2 N+3

1 Rata de fidelitate 90% 91% 92%

2 Rata de atracţie 8% 6% 5%

3 Cota de piaţă absolută 25% 29% 30% 31%

Pentru perioada N – N+3, se estimeaza creşterea cotei de piaţă absolute de la 25% la31% în principal datorită creşterii ratei de fidelitate a clientelei.

Cota de piaţă relativă ( pr C ) caracterizează poziţia strategică a unei firme în cadrul

sectorului în care î şi desf ăşoară activitatea prin compararea faţă de cifra de afaceri înregistrată de firma considerată leader ( LCA ) .

100×= L

i pr CA

caC

Dacă valoarea cotei de piaţă relative este mai mică de 50%, poziţia societăţii analizateeste nesemnificativă comparativ cu cea deţinută de firma leader. Dacă valoarea cotei de piaţă relative este egală cu 50%, atunci firma analizată realizează jumătate din cifra de afacericorespunzătoare firmei leader. Dacă firma analizată deţine o cotă de piaţă relativă mai marede 50%, atunci ea reprezintă un concurent de bază pentru firma leader din cadrul sectorului.

2.2 Analiza dinamicii şi structurii cifrei de afaceriCaracterizarea evoluţiei cifrei de afaceri faţă de o bază comparativă sau pe o perioadă

de referinţă face obiectul analizei dinamicii cifrei de afaceri. Analiza dinamicii cifrei deafaceri se realizează:

• prin modificări absolute, calculând astfel abaterea asolută a cifrei de afaceri realizate

sau programate faţă de cea înregistrată în perioada considerată bază de referinţă :01 CACACA −=∆




• prin modificări relative pe baza indicilor cu bază fixă sau în lanţ:

1000

1 ×=CA

CA I CA

• prin urmărirea caracterului sezonier al cifrei de afaceriSezonalitatea cifrei de afaceri este dată de variaţii înregistrate în cadrul perioadei

analizate (în cadrul trimestrului sau chiar al lunilor). Atribuirea caracterului sezonier cifrei deafaceri are implicaţii asupra organizării activităţii de aprovizionare şi gestionare a stocurilor,asupra coordonării sistemului de distribuţie, dar şi asupra fluxurilor financiare degajate.

Analiza sezonalităţii cifrei de afaceri se realizează în principal cu ajutorulcoeficientului de sezonalitate, calculat dupa relaţia:

CA

CAKs =

unde:

CA = cifra de afaceri medie lunară sau trimestrială

CA = media generală lunară sau trimestrială a cifrei de afaceri

Pentru exemplificare, prezentăm evoluţia trimestrială a cifrei de afaceri a SC ALFASA, al cărei obiect de activitate îl constituie producţia şi comercializarea de îngheţată:

Cifra de afaceriAni

/

TrimestreTrimestrul

1

Trimestrul

2

Trimestrul

3

Trimestrul

4Total

Cifra de

afaceri

trimestrială

n 420.000 1.300.000 1.500.000 550.000 3.770.000 942.500

n+1 250.000 1.400.000 1.800.000 650.000 4.100.000 1.025.000

Prin prelucrarea informaţiilor privind evoluţia trimestrială a cifrei de afaceri,prezentăm evoluţia coeficientului de sezonalitate:

Coeficient de sezonalitateAni

Trimestrul 1 Trimestrul 2 Trimestrul 3 Trimestrul 4

n 0,45 1,38 1,59 0,58

n+1 0,24 1,37 1,76 0,63

În cazul SC ALFA SA, cifra de afaceri are un caracter sezonier pronun ţat. Aproape jumătate din cifra de afaceri anuală se realizează în trimestrul trei. Situaţia menţionată estecaracteristică atât anului N, cât şi anului N+1, cu toate că în anul N+1 se constată o uşoară accentuare a caracterului sezonier al cifrei de afaceri. Inevitabil, sezonalitatea cifrei de afaceriva marca rezultatele economico-financiare ale firmei: în extrazon este posibilă devansareacifrei de afaceri de cheltuieli, rentabilitatea relativă fiind cu siguranţă mai mică. În trimestrultrei al anului şi chiar în trimestrul doi, cifra de afaceri devansează cheltuielile, degajându-seastfel o rentabilitate relativă superioară. Efortul firmei în organizarea producţiei, îngestionarea stocurilor şi organizarea reţelei de distribuţie în trimestrul trei este cu multsuperior celui depus în celelalte trimestre.

Analiza structurii cifrei de afaceri oferă posibilitatea caracterizării măsurii în carefiecare activitate desf ăşurată sau serviciu prestat sau produs comercializat sau client participă




la realizarea cifrei de afaceri. Informaţii necesare analizei structurii cifrei de afaceri suntregăsite în notele explicative – componente ale situaţiilor financiare anuale. Notele explicativecuprind date privind cifra de afaceri netă, defalcată pe segmente de activităţi şi pe pieţegeografice, ţinând seama de modul de organizare a vânzării de produse şi a furnizării deservicii rezultate din activităţile curente ale firmei.

Există posibilitatea ca un număr relativ redus de produse sau servicii să contribuie la

realizarea cifrei de afaceri într-un procent mai mare de 50%. În acest caz se identifică un gradridicat de concentrare a vânzărilor ce poate atrage de regulă o rentabilitate ridicată a afacerii,dar şi un grad de risc mai mare. În situaţia în care produsele comercializate sau serviciileprestate participă într-o măsură aproximativ egală la realizarea cifrei de afaceri, discutămdespre distribuţia relativă a vânzărilor, ce poate atrage o rentabilitate mai mică, dar şi un gradde risc scăzut al afacerii.

În analiza structurii cifrei de afaceri se pot folosi: a) Mărimile relative de structură, ce presupun determinarea ponderii deţinute de diferite

elemente (produse, mărfuri, servicii, activităţi, secţii etc) în totalul cifrei de afaceri:

100×=

CA

cag i

i

în care:gi – ponderea deţinută de cifra de afaceri corespunzatoare categoriei „i“ în totalul cifrei

de afaceri;cai – cifra de afaceri realizată de categoria „i“;CA – cifra de afaceri.

b) Comparaţii ale structurii activităţii economice aferente mai multor exerciţii financiare,caz în care se utilizează:

- coeficientul de structură Gini-Struck:

1

11

2

−

−

=∑

=

n

gn

G ii

în care:n – numărul de termeni ai seriei;gi – structura vânzărilor pe categorii de activităţi, grupe de produse, unităţi operative ş.a.

Coeficientul de concentrare Gini-Struck poate lua valorile care aparţin intervalului[0;1), semnificaţia acestora fiind:

- dacă G→1, atunci în structura activităţii firmei un număr redus de elementecomponente deţine o pondere foarte importantă în cifra de afaceri, altfel spus,gradul de concentrare a activităţii este ridicat;

- dacă G→0, vânzările sunt repartizate relativ uniform între categoriile destructurare a activităţii.

- coeficientul de concentrare Herfindhal: 2

1i

n

i

g H ∑=

=

În cazul indicelui Herfindhal, limitele de variaţie sunt incluse în intervalul [n

1;1],

astfel:- dacă H→1/n, vânzările sunt repartizate în proporţii aproape egale între

activităţile, produsele sau unităţile participante la structurarea cifrei deafaceri;

- dacă H→1, în structura activităţii firmei un număr redus de elementecomponente participă cu o pondere importantă la realizarea cifrei de afaceri,gradul de concentrare a activităţii fiind foarte mare.




Pentru exemplificare, considerăm societatea Alfa ce are ca obiect de activitatecomercializarea de confecţii şi încălţaminte. Pentru anii N şi N+1 se cunoaşte următoareastructură a cifrei de afaceri înregistrate:

An Gi (Gi)2 Nr.

crt.

Sortiment

N N+1 N N+1 N N+1

1 Încălţăminte bărbaţi 1.820.000 1.590.000 0,46 0,61 0,2081 0,3740

2 Încălţăminte femei 450.000 280.000 0,11 0,11 0,0127 0,0116

3 Confecţii bărbaţi 900.000 220.000 0,23 0,08 0,0509 0,0072

4 Confecţii femei 620.000 260.000 0,16 0,10 0,0241 0,0100

5 Confecţii copii 200.000 250.000 0,05 0,10 0,0025 0,0092

TOTAL 3.990.000 2.600.000 1,00 1,00 0,2983 0,4120

Pe baza datelor mai sus prezentate, sintetizăm evoluţia valorilor înregistrate decoeficientul Gini, respectiv coeficientul Herfindhal:

Denumire N N+1

Coeficientul Gini-Struck 0,260 0,540

Coeficientul Herfindal 0,298 0,412

În anul N, societatea Alfa poate fi caracterizataă prin distribuţia relativ uniformă avânzărilor pe cele 5 categorii de produse comercializate. În anul N+1 se constată că 61% dinvânzări sunt realizate prin comercializarea categoriei <îmbrăcăminte bărbaţi>, ceea ceconsemnează creşterea gradului de concentrare a vânzărilor. Aceasta situaţie este evidenţiată şi de creşterea coeficientului Gini de la 0,26 în anul N la 0,54 în anul N+1, respectiv decreşterea coeficientului Herfindhal de la 0,298 la 0,412.

c) Utilizarea metodei ABC (Pareto sau 20/80).

Metoda ABC este folosită pentru analiza structurală a cifrei de afaceri peproduse/sortimente, dar şi pe clienţi. Prezentăm în cele ce urmează utilizarea metodei ABC înanaliza structurală a cifrei de afaceri sub impactul gradului de participare a clienţilor larealizarea acesteia, caz în care se caracterizează în mod evident şi puterea de negociere a

firmei cu clienţii.Metoda ABC este rezultatul studiului comportamentului firmei în raport cu clienţii,efectuat pe un număr important de firme6. În funcţie de contribuţia pe care o au la realizareacifrei de afaceri, clienţii pot fi împărţiţi în trei grupe de semnificaţie (A, B, C):

Grupa A: cuprinde 10%-15% din numărul total de clienţi, care realizează 60%-65%din cifra de afaceri – grupa clienţilor importanţi;

Grupa B: cuprinde 20%-25% din numărul total de clienţi, care realizează 20%-25%din cifra de afaceri – grupa clienţilor de nivel mediu;

Grupa C: cuprinde 10%-15% din numărul total de clienţi, care realizează 10% dincifra de afaceri – grupa clienţilor mici.

Curba teoretică aferentă celor trei grupe se prezintă după cum urmează:

6 Gh. Vâlceanu, V.Robu, N. Geogescu – Analiza economico-financiară, Editura Economică, 2005, pag. 61-62

Curba teoretică

Curba reală

(%)CA100

90C

B




A

Conform graficului prezentat, se identifică trei zone: Zona A aparţine clienţilor foarte importanţi care asigură cu mult peste 50% din cifra de afaceria firmei:

în general, aceştia sunt clienţi mari şi derulează contracte ferme, de valori mari cufirma analizată;

profitul pe produs în această zonă este mic din cauza condiţiilor stricte impuse decătre clienţi; profitul total este ridicat datorită volumului ridicat de vânzări;

dependenţa firmei analizate faţă de clienţii încadraţi în această zonă este ridicată;activitatea firmei analizate este supusă unui risc mare – pierderea oricărui client dinaceastă zonă conduce la reducerea semnificativă a cifrei de afaceri şi implicit lagrave dificultăţi financiare;

puterea de negociere a firmei analizate în raport cu clienţii este redusă.

Zona B, din punctul de vedere al puterii de negociere, al riscului afacerii, al rentabilităţii şi alcifrei de afaceri reprezintă o zonă de echilibru pentru firma analizată.Zona C se caracterizează prin:

cuprinderea unui număr foarte mare de clienţi, de regulă cu mult peste 50%; valoarea redusă a tranzacţiilor comerciale derulate cu fiecare client în parte; cheltuieli de comercializare mai mari decât în zona A cauzate de numărul mare de

tranzacţii; rentabilitate minimă a firmei din cauza decalajului dintre venituri şi cheltuieli; putere de negociere foarte mare, risc minim al afacerii.

Prin prelucrarea datelor ce caracterizează cifra de afaceri din punct de vedere al

gradului de participare a clienţilor la realizarea acesteia, există următoarele posibilităţi:- curba reală este plasată deasupra curbei teoretice, caz în care putem discuta despre un gradridicat de concentrare a vânzărilor, risc mare al afacerii, rentabilitate totală mare şi putere denegociere cu clienţii scăzută.- curba reală este plasată sub curba teoretică, situaţie în care putem discuta despre distribuţiarelativ uniformă a vânzărilor, risc mic al afacerii, rentabilitate totală scăzută şi putere denegociere ridicată cu clienţii.

2.3. Analiza factorială a cifrei de afaceri

Scopul analizei factoriale este de a identifica factorii a căror variaţie a condus la oanumită evoluţie a cifrei de afaceri, de a cuantifica impactul modificării fiecărui factor înparte asupra cifrei de afaceri. Cu siguranţă rezultatele analizei factoriale sunt utile în stabilireastrategiei viitoare privind creşterea cifrei de afaceri în condiţii de eficienţă. Pentru analiza




factorială a cifrei de afaceri se pot utiliza, în funcţie de specificul activităţii desf ăşurate defirmă, mai multe modele printre care menţionăm:

a) Modelul multiplicativ de analiză a cifrei de afaceri, ce corelează evoluţia acesteia cucea a numărului mediu de salariaţi, a productivităţii medii anuale şi a gradului devalorificare a producţiei obţinute destinate livrării:

Qf

CA

Ns

Qf NsCA ××=

unde:CA = cifra de afaceri;

Ns = numărul mediu de salariaţi;Qf = producţia obţinută destinată livrării;

Ns

Qf = productivitatea medie anuală calculată pe baza producţiei obţinute destinate livrării;

Qf

CA= gradul de valorificare a producţiei obţinute destinate livrării.

În acest caz, ordinea impusa în analiza factorilor este:

Modelul este recomandat în analiza cifrei de afaceri la firmele ce desf ăşoară activitatede producţie. Se evidenţiază evoluţia cifrei de afaceri sub influenţa factorilor extensivi (numărmediu de salariaţi, timp mediu de lucru pe un salariat), dar şi a celor intensivi (productivitatemedie orară şi grad de valorificare a producţiei obţinute destinate livrării). Este de dorit ocreştere a cifrei de afaceri sub incidenţa factorilor intensivi, situaţie ce asigură eficienţaactivităţii desf ăşurate de firmă.

b)

Un al doilea model ce este recomandat în analiza factorială a cifrei de faceri în cazulfirmelor ce desf ăşoară activitate productivă pune în evidenţă relaţia cu capitalul fixutilizat, eficienţa utilizării lui, dar şi cu gradul de valorificare a producţiei fabricatedestinate livrării:

Qf

CA

Mf

Qf

Mf

Mf

Ns

Mf NsCA ×=

'*

'**

unde:

Mf = valoarea medie anuală a activelor fixe;

' Mf = valoarea medie anuală a activelor fixe direct productive;

Ns Mf = gradul de înzestrare tehnică;

. cantitativ:

N S

f. cantitativ:

aW

f. calitativ: α

f. cantitativ: t

f. calitativ:

hW

A




Mf

Mf ' = ponderea activelor fixe direct productive în totalul activelor fixe;

' Mf

Of = randamentul activelor fixe direct productive (producţia obţinută destinată livrării la un

leu active fixe).

Qf CA = gradul de valorificare a producţiei obţinute destinate livrării.

c) Modelul de analiză factorială a cifrei de afaceri în funcţie de cantitate şi preţ, pretabilnu numai pentru activitatea de producţie, ci şi pentru activitatea de comerţ sau prestăride servicii

i

n

ivi pqCA

_

1∑

=

=

unde:n= numărul de categorii de produse sau sortimente comercializate de firmă

=viq cantitatea vândută din unitatea de produs/sortiment i=i p preţul mediu de vânzare pentru produsul/sortimentul i

În analiza factorială a cifrei de afaceri după modelul mai sus prezentat există următoarele situaţii:

a) Producţia (vânzarea) nu are caracter omogen

u i

n

ivi pqCA

_

1∑

=

=

Unde:−−

−

=

=

×=×=∑

∑ a

n

ivin

ivi W NS

NS

q

NS q 1_

1

−−

−

=

−

= ×=×==∑∑

h

n

ivi

n

ivi

a W t NS

T

T

q

NS

q

W 1

_

1

iar:

=−

NS numărul mediu de salariaţi;T = fond total de timp de lucru (ore);t = timp mediu lucrat de un salariat în perioada analizată (ore);

_

aW = productivitatea medie anuală pe un salariat;_

hW = productivitatea medie orară pe un salariat;

În acest caz, în analiza factorială a cifrei de afaceri ordinea de analiză a factorilor este:




Principala dificultate întâmpinată în utilizarea acestui model este dată de exprimareavalorică a producţiei vândute în perioada curentă prin preţul perioadei de referinţă

( 0

_

11 i

n

ivi pq∑

=

). În acest scop se poate folosi fie:

- indicele preţurilor: p p

n

i ivi

i

n

ivi p I

CA I

pq pq

p p I 11

_

11

0

_

11

0

1 ==→= ∑∑ =

=

,

fie

- indicele de volum: q

n

iqivii

n

ivi I CA I pq pq

q

q Iq ×=×=→= ∑∑

==

01

_

000

_

11

0

1 )(

b) Producţia (vânzarea) are caracter omogen

__

1 pQ pqCA vi

n

ivi ×== ∑=

unde:

Qv = volumul total al vânzărilor;

i p = preţ mediu de vânzare.

Evoluţia cifrei de afaceri este marcată de acţiunea a trei factori:

Pentru exemplificare, considerăm societatea Delta pentru care se cunosc următoareleinformaţii privind evoluţia cifrei de afaceri:

f. calitativ: i p

A

. cantitativ:

1

n

vii

q=

∑

f. cantitativ: NS

f. calitativ aW

. cantitativ: t

f. calitativ: hW

factor cantitativ: vQ

factor structural: gi

factor calitativ i p

∆CA




Cantitatea

vândută

Preţ de

vânzareCifra de afaceri gi(%)

Produs

N N+1 N N+1 N N+1 N N+1

A 2.500 3.400 53 55 132.500 187.000 10,25% 12,34%

B 3.400 2.300 59 61 200.600 140.300 13,93% 8,35%

C 5.430 8.600 47 46 255.210 395.600 22,25% 31,22%

D 4.320 3.400 35 36 151.200 121.040 17,70% 12,34%

E 8.750 9.850 27 30 231.875 293.530 35,86% 35,75%

Total 24.400 27.550 40 41 971.385 1.137.470 100,00% 100,00%

Variaţia cifrei de afaceri faţă de perioada luată ca bază de referinţă este:

01 CACACA −=∆ = 1.137.470 - 971.385 = 166.085 lei

În determinarea influenţelor modificării factorilor asupra variaţiei cifrei de afaceri sepot utiliza două procedee:

A. Procedeul direct1. Influen ţ a modificării volumului vânzărilor asupra varia ţ iei cifrei de afaceri

=×−=×−×=∆ ∆

0010001)( )( pQQ pQ pQQ vvvv

CAv (27.550 – 24.400) × 40 = +125.404 lei

2. Influen ţ a modificării structurii vânzărilor asupra varia ţ iei cifrei de afaceri

=−×=×−×=∆ ∆ )( 01011

)( p pQ pQ pQg r vv

r v

CAi 27.550 × (39,93 – 40) = 3.336 lei

unde: 93,39100

2775,35...5935,85334,12

10001 =

×+×+×=

×∑= iir pg

p lei

3. Influen ţ a modificării pre ţ ului mediu de vânzare asupra varia ţ iei cifrei de afaceri

=−×=×−×=∆ ∆ )( 11111

)( p pQ pQ pQ p r v

r vv

CAi 27.550 × (41 – 39,93) = 37.345 lei

B. Procedeul indirect1. Influen ţ a modificării volumului vânzărilor asupra varia ţ iei cifrei de afaceri

=×−=×−×=∆ ∆

0010001)( )( pQQ pQ pQQ vvvv

CAv (27.550 – 24.400) × 40 = +125.404 lei

2.

Influen ţ a modificării structurii vânzărilor asupra varia ţ iei cifrei de afaceri

=×−×=∆ ∑=

∆

011

01)( pQ pqg v

n

iivi

CAi (3.400 × 53 + 2.300 × 59 + ... + 9.850) × 27 – 27.550 × 40

= 3.336 lei

3. Influen ţ a modificării pre ţ ului mediu de vânzare asupra varia ţ iei cifrei de afaceri

=×−×=∆ ∑=

∆

01

111)(

i

n

iviv

CAi pq pQ p 27.550 × 41 – (3.400 × 53 + 2.300 × 59 + … + 9.850 × 27)

= 37.345 lei

Din analiza datelor, sintetizăm după cum urmează evoluţia cifrei de afaceri subincidenţa factorilor de influenţă:




Modificarea cifrei de afaceri, din care datorită: 166.085 %

- variaţiei volumului vânzărilor 125.404 75.51%

- modificării structurii vânzărilor 3.336 2.01%

- modificării preţului de vânzare 37.345 22.49%

Faţă de perioada luată ca bază de comparaţie, cifra de afaceri a crescut cu 166.085 lei.75,51% din creşterea cifrei de afaceri este datorată creşterii volumului vânzărilor de la 24.400bucăţi la 27.550 bucăţi. Modificarea structurii vânzărilor are o influenţă minoră asupracreşterii cifrei de afaceri. Astfel, prin creşterea ponderii vânzărilor cu un preţ de vânzare maimare decât preţul mediu stabilit la nivel de firmă, se constată o creştere a cifrei de afaceri cu3.336 lei. În acelaşi timp, se constată creşterea preţului mediu de vânzare de la 40 lei la 41 leişi implicit creşterea cifrei de afaceri cu 22,49% faţă de perioada luată ca bază de comparaţie(respectiv cu 37.345 lei). În perioada viitoare, în scopul creşterii cifrei de afaceri,recomandăm ca principale măsuri:

- creşterea volumului vânzărilor prin: extinderea reţelei de distribuţie; creşterea gradului

de promovare a produselor/serviciilor comercializate; creşterea gradului de pregătireprofesională a personalului angajat;

- creşterea ponderii vânzărilor cu un preţ de vânzare mai mare, dar având în vedererespectarea cererii existente pe segmentul de piaţă căruia se adresează produsele/serviciile;

- creşterea preţului de vânzare, cu condiţia analizei preţurilor produselor similarecomercializate de concurenţă, dar şi a analizei puterii de cumpărare pentru segmentulde clienţi căruia i se adresează produsele/serviciile comercializate.

2.4. Reflectarea modificării cifrei de afaceri în principalele performanţe economico-

financiare ale firmei

Cifra de afaceri, prin modificarea sa, exercită o influenţă asupra următorilor indicatorieconomico-financiari7:

a) asupra profitului brut:

( ) 001 pr CACACA ×−=∆ ,

în care:

pr = profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri (P/CA);

( ) ( )1 1 0 0 1 0 0 0

la 1 leu CA1

PCA CA pr CA pr CA CA pr CA pr

CH P CA CH CA CA pr CA

∆∆ = − = − ⋅ = ∆ ⋅

= − = − = ×

Dacă profitul mediu la 1 leu cifră de afaceri rămâne constant, o creştere/scădere acifrei de afaceri atrage o creştere/scădere a profitului total aferent.

b) asupra cheltuielilor salariale:

( ) )1000(0011000

1CsCACACA ×−=∆ ,

în care:

7Gheorghe Vâlceanu, Vasile Robu, Nicolae Georgescu, Analiză economico-financiară, Editura Economică,2005, Ediţia a 2-a, Bucureşti




( )1000Cs = cheltuieli salariale la 1.000 lei cifră de afaceri;În condiţiile în care cheltuielile salariale la 1.000 lei cifră de afaceri rămân la nivelul

înregistrat în perioada de comparatie, creşterea/scăderea cifrei de afaceri implică ocreştere/scădere a cheltuielilor cu salariile.

c) asupra ratei rentabilităţii economice:

( )100

1

001

At

pr CACACA

×−=∆

în care:At = activele totale;

Creşterea/scăderea cifrei de afaceri faţă de perioada de comparaţie implică ocreştere/scădere a ratei rentabilităţii economice.

d) asupra vitezei medii de rotaţie a activelor circulante, exprimată ca durată medie înzile a unei rotaţii:

TCAAcT

CAAcCA

0

0

1

0 ×−×=∆

în care:Ac = soldul mediu al activelor circulante;T = perioada de analiză (360, 180, 90 zile).

Creşterea/scăderea cifrei de afaceri conduce la accelerarea/încetinirea vitezei de rotaţiea activelor circulante.

e) asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe (pe baza indicatorului cifrei de afaceri la1000 lei mijloace fixe):

000.1000.11

0

1

1 ×−×= f M

CA f M

CACA∆ ,

în care:

f M = valoarea medie anuală a mijloacelor fixe;

f) asupra eficienţei muncii (pe baza indicatorului profitului mediu pe salariat):

( )

1

001

s N

pr CACACA

×−=∆ ,

g) asupra sumei cheltuielilor (totale, variabile, materiale ş.a.):

( ) ( )000.1001000.1

1C CACACA ×−=∆ ; ( ) 000.1000.1 ×=

CA

Cht C

în care:C (1000) = rata cheltuielilor la 1.000 lei cifră de afaceri;

h) asupra marjei comerciale:

( ) 001 mcRCACA100

1CA ×−=∆ ; 100×=

CA

Mcmc R

în care:mc R = rata marjei comerciale (cota medie de adaos);

Mc = marja comercială.




3. Analiza marjei comerciale

3.1 Necesitatea şi importanţa marjei comerciale în caracterizarea activităţii de comercializare3.2 Analiza structurală a marjei comerciale3.3 Analiza factorială a marjei comerciale

3.1 Necesitatea şi importanţa marjei comerciale în caracterizarea activităţii de

comercializare

Marja comercială este indicatorul ce caracterizează în exclusivitate activitatea firmelor decomerţ sau numai activitatea comercială a firmelor cu profil mixt (industrial şi comercial). Încazul firmelor cu profil mixt, indicatorul marja comercială reprezintă mai degrabă o măsură afluxului global al activităţii de comerţ cu mărfuri decât un indicator de rezultat real. Definiţiaclasică atribuită marjei comerciale o comensurează ca excedent al vânzărilor de mărfuri înraport cu costul de cumpărare.

Modalitatea de formare a marjei comerciale

Politicile comerciale aplicate impun însă tratarea marjei comerciale şi sub impactulreducerilor comerciale primite/acordate (primite ulterior facturării, respectiv acordate ulteriorfacturării). În consecinţă, desprindem două forme ale marjei comerciale: marja comercială brută şi marja comercială netă.

Marja comerciala brută ( )b MC reprezintă diferenţa dintre cifra de afaceri din vânzări demărfuri ( CA ) şi cheltuielile privind mărfurile vândute ( mf C ):

mf b C CA MC −=

Marja comercială netă ( n MC ) reprezintă marja comercială brută ajustată cu reducerile

comerciale primite ( p R ) şi reducerile comerciale acordate - a R (primite ulterior facturării,

respectiv acordate ulterior facturării):)()()()()( pab pamf pmf an R R MC R RC CA RC RCA MC −−=−−−=−−−=

sau

mfnn pmf an C CA RC RCA MC −=−−−= )()(

unde:nCA = cifra de afaceri netă din vânzări de mărfuri;

mfnC = cheltuielile nete privind mărfurile vândute.

Comparaţia dintre marja comercială brută şi marja comercială netă permite furnizareainformaţiilor necesare caracterizării politicii comerciale practicate de firma analizată.Informaţiile necesare determinării marjei comerciale sunt preluate din următoarele documentefinanciar-contabile :- contul de profit şi pierdere, componentă a situaţiilor financiare anuale;- balanţa de verificare, prin utilizarea rulajelor conturilor: 707.”Venituri din vânzareamărfurilor”, 709. „Reduceri comerciale acordate”, 607. „Cheltuieli privind mărfurile”, 609.

„Reduceri comerciale primite”.Mărimea marjei comerciale trebuie apreciată în funcţie de tipul politicii de vânzări promovatede firmă. Astfel, în cazul firmelor specializate în comerţ de lux sau comerţ tradiţional,

Vânzări de

mărfuri

Cost decumpărare

Marja comercială




corespunzător unei cifre de afaceri reduse îi revine o marjă comercială ridicată; firmele carepractică metode de vânzare prin autoservire şi dispun de suprafeţe mari, de regulă

înregistrează o marjă comercială redusă în condiţiile unei cifre de afaceri ridicate.Marja comercială comparată cu cifra de afaceri a firmelor cu activitate comercială esteregăsită sub denumirea de rată a marjei comerciale. Astfel, se poate calcula:

- rata marjei comerciale brute )( b MC R : 100×= CA

MC

Rb

b MC

- rata marjei comerciale nete )( MCn R : 100×=n

n MC CA

MC R

n

Rata marjei comerciale evidenţiază impactul politicii comerciale privind preţurile practicate şisursele de aprovizionare utilizate asupra rezultatului activităţii. Analiza evoluţiei ratei marjeicomerciale permite caracterizarea strategiei firmei de maximizare a profitului şi de asemeneaconferă o bază reală pentru comparaţii între firme pe o perioadă mai mare de timp. Utilitateaacestei rate este regăsită şi în estimarea profiturilor viitoare ale firmei. O firmă cu o rată amarjei comerciale de dimensiune redusă este vulnerabilă la schimbările de preţ care pot anulasau reduce serios profiturile. Riscul este cu atât mai mare dacă firma are costuri fixe mari în

contextul scăderii cifrei de afaceri sau al creşterii costurilor.Rata marjei comerciale brute, în cazul firmelor cu vânzare cu amănuntul, poate fi comparată cu rata medie a marjei aferente stocului de marf ă Mst R( )

100×=mf

st Mst St

M R

unde:

st M = marja aferentă stocului de marf ă (valoarea soldului final al contului 378 „Diferenţe de

preţ la mărfuri” din balanţa de verificare);

mf St = valoarea la preţ cu amănuntul a stocului de marf ă corectată cu TVA (valoarea soldului

final debitor al contului 371 „Mărfuri” din care se scade soldul final creditor al contului 4428„TVA neexigibilă”).O valoare a ratei marjei comerciale brute apropiată de rata marjei aferente stocurilordemonstrează o bună estimare a preţurilor de vânzare cu amănuntul, o gestionare riguroasă aactivităţii de vânzare. Eventuale decalaje semnificative pot indica fraude sau erori saudeficienţe în activitatea de vânzare.Rata marjei comerciale dă o imagine internă asupra politicii de profitabilitate a firmei.Variaţiile acestei rate pot indica fraude sau erori dacă nu pot fi explicate prin schimbări alepoliticii de preţ ale firmei sau al mixului de vânzări. Iată de ce este privită ca un indicatorimportant de către auditori financiari.Posibile cauze ale variaţiei de la un an la altul ale ratei marjei comerciale sunt:

creşterea costurilor care nu s-a alocat în mod proporţional către clienţi prin creştereapreţurilor;

încheierea de contracte de vânzare la preţuri mai mici decât marjele normale de profit; schimbări în mixul de vânzări (vânzare de produse cu înalt grad de profitabilitate, sau

vânzări mai mici de produse cu marjă de profit mică, sau viceversa) erori în procedura « cut-off » ;

3.2 Analiza structurală a marjei comerciale

Pentru firmele cu activitate comercială, reperul în diagnosticarea profitului îl constituiedepartajarea cifrei de afaceri nete în funcţie de costul net al mărfurilor vândute şi marjacomercială netă. Marja comercială netă, prin dimensiunea sa, trebuie să fie capabilă să acopere cheltuielile de distribuţie şi să asigure firmei profitul dorit.




Cifra de afaceri netă

Cheltuieli nete

privind mărfurile

vândute

Marja comercială netă

Cheltuieli de

distribuţie

Rezultat brut

Impozit pe

profit

Rezultat

net

În structura marjei comerciale nete identificăm două componente: cheltuielile de distribuţie şiprofitul. În consecinţă, este necesară o creştere a marjei comerciale nete ca rezultat al creşteriiprofitului, în condiţiile scăderii valorii cheltuielilor de distribuţie. Pentru aceasta se impune unindice al profitului superior celui înregistrat de marja comercială, cu efect în creştereaponderii profitului în marja comercială.

3.3 Analiza factorială a marjei comerciale

Factorial, marja comercială se poate analiza pe baza modelelor:- în cazul marjei comerciale brute:

b MC b RCA MC ×= - în cazul marjei comerciale nete:

n MC nn RCA MC ×= Analitic, rata medie a marjei comerciale poate fi calculată:

2100∑ ×

=mcii

mc

r g R ,

unde:gi = structura vânzărilor de mărfuri;rmci = rata marjei comerciale pe tipuri de mărfuri.Sistemul factorial de analiză a marjei comerciale brute este:

CA

MCb gi

b MC R

rmcbi iar al marjei comerciale nete:

CACAn

RaMCb

gi

n MC R

rmcni

Pentru exemplificare, considerăm firma Delta SRL pentru care se cunosc următoareleinformaţii :




n-1 n n-1 n n-1 n n-1 n n-1 n n-1 n

A 1.200.000 1.100.000 80.000 90.000 1.120.000 1.010.000 840.000 792.000 50.000 30.000 790.000 762.000

B 4 00 .0 00 6 00 .0 00 2 5. 00 0 3 5.0 00 3 75 .0 00 5 65 .0 00 3 00 .0 00 4 32 .0 00 1 0.0 00 1 2. 00 0 2 90 .0 00 4 20 .0 00

C 7 00 .0 00 6 00 .0 00 3 5. 00 0 5 0.0 00 6 65 .0 00 5 50 .0 00 5 32 .0 00 4 74 .0 00 2 0.0 00 2 5. 00 0 5 12 .0 00 4 49 .0 00

D 1.500.000 1.200.000 100.000 80.000 1.400.000 1.120.000 1.080.000 900.000 45.000 35.000 1.035.000 865.000

E 3 00 .0 00 6 00 .0 00 1 5. 00 0 5 5.0 00 2 85 .0 00 5 45 .0 00 2 40 .0 00 4 68 .0 00 1 0.0 00 1 5. 00 0 2 30 .0 00 4 53 .0 00

F 6 00 .0 00 8 00 .0 00 7 5. 00 0 9 0.0 00 5 25 .0 00 7 10 .0 00 4 92 .0 00 6 40 .0 00 5 0.0 00 3 5. 00 0 4 42 .0 00 6 05 .0 00

Total 4.700.000 4.900.000 330.000 400.000 4.370.000 4.500.000 3.484.000 3.706.000 185.000 152.000 3.299.000 3.554.000

Costul net al

mărfurilor vânduterodusCifra de afa!eri

"edu!eri !omer!iale

a!ordateCifra de afa!eri netă

Costul mărfurilor

vândute"edu!eri #rimite

Prin prelucrarea informaţiilor mai sus prezentate, se calculează datele necesare analizeifactoriale a marjei comerciale:

n-1 n n-1 n n-1 n n-1 n n-1 n n-1 n

A 36 0. 00 0 3 08 .00 0 3 30 .0 00 2 48 .0 00 3 0, 00 % 28 ,0 0% 2 9, 46 % 2 4, 55 % 2 5,5 3% 2 2,4 5% 2 5, 63 % 22 ,4 4% 6 ,7 3% 6, 61 %

B 10 0.00 0 168.00 0 85 .0 00 145.000 25,00% 28 ,0 0% 2 2,67% 25,6 6% 8 ,51% 12 ,24% 8,58% 12,5 6% 3 ,06% 3,70 %

C 16 8. 00 0 1 26 .00 0 1 53 .0 00 1 01 .0 00 2 4, 00 % 21 ,0 0% 2 3, 01 % 1 8, 36 % 1 4,8 9% 1 2,2 4% 1 5, 22 % 12 ,2 2% 2 ,9 4% 3, 60 %

D 42 0. 00 0 3 00 .00 0 3 65 .0 00 2 55 .0 00 2 8, 00 % 25 ,0 0% 2 6, 07 % 2 2, 77 % 3 1,9 1% 2 4,4 9% 3 2, 04 % 24 ,8 9% 6 ,8 6% 7, 33 %

E 6 0.00 0 132.00 0 55 .0 00 92.000 2 0,00 % 22 ,0 0% 1 9,30% 16,8 8% 6 ,38% 1 2,24% 6,52% 12,11% 2 ,45% 3,57 %

F 10 8.00 0 160.00 0 83 .0 00 105.000 18,00% 20 ,0 0% 1 5,81% 14,7 9% 12 ,77% 16 ,33% 12,01% 15,7 8% 2 ,94% 4,65 %

Total 1.216.000 1.194.000 1.071.000 946.000 25$87% 24$37% 24$51% 21$02% 100$00% 100$00% 100$00% 100$00% 24$98% 29$46%

&i C'n(%)rm!ni re!rm!*i re!rodus

+ar,a !omer!ială

*rută

+ar,a !omer!ială

netă

"ata mar,ei

!omer!iale *rute

"ata mar,ei

!omer!iale nete&i C' (%)

Evoluţia marjei comerciale sub incidenţa factorilor de influenţă a fost cuantificată după cumurmează:

Explicaţie Valoare

Variaţia marjei comerciale brute -22.000

influenţa variaţiei cifrei de afaceri 51.745

influenţa variaţiei ratei marjei comerciale brute -73.745

influenţa modificării structurii vânzărilor -43.745

influenţa variaţiei ratei marjei pe categorii de produse -30.000

Marja comercială brută a scăzut în anul n comparativ cu anul n-1 cu 22.000 lei. Creştereacifrei de afaceri de la 4.700.000 lei la 4.900.000 lei a condus la cre şterea marjei comercialebrute cu 51.745 lei. Efectul favorabil al creşterii cifrei de afaceri asupra marjei comercialebrute a fost anulat de scăderea ratei marjei comerciale brute. Astfel, scăderea ratei marjeicomerciale brute de la 25,87% la 24,37% s-a reflectat în scăderea marjei comerciale brute cu73.745 lei. Scăderea ratei marjei comerciale brute a fost datorată atât modificării structuriivânzărilor, cât şi scăderii ratei marjei pe categorii de produse. Creşterea ponderii vânzărilorpentru produsele E, F şi C pentru care rata marjei este mai mică decât rata medie a marjei

stabilită la nivel de firmă (25,87%) este reflectată în scăderea marjei comerciale cu 43.745 lei.Scăderea ratei marjei pentru produsele A, C, D, produse care asigură mai mult de 50% dinvânzări) justifică scăderea marjei comerciale brute cu 30.000 lei.

Completăm rezultatele analizei factoriale a marjei comerciale brute cu cele obţinute prinanaliza marjei comerciale nete:

Explicaţie Valoare

Variaţia marjei comerciale nete -125.000

influenţa variaţiei cifrei de afaceri nete 31.860

influenţa variaţiei cifrei de afaceri 49.016influenţa reducerilor comerciale acordate -17.156

influenţa variaţiei ratei marjei comerciale nete -156.860




influenţa modificării structurii vânzărilor nete 223.032

influenţa variaţiei ratei marjei pe categorii de produse -379.893

Constatăm scăderea marjei comerciale nete cu 125.000 lei, scădere cu mult mai semnificativă decât cea înregistrată de marja comercială brută, justificată de diminuarea reducerilor

comerciale primite şi de creşterea celor acordate. Influenţa modificării structurii vânzărilor încorporează în acest caz impactul reducerilor comerciale acordate. Cu toate că efectulcreşterii reducerilor comerciale acordate s-a concretizat în creşterea cifrei de afaceri, totuşi aucondus la scăderea marjei comerciale nete cu 17.156 lei.În scopul creşterii marjei comerciale se identifică următoarele măsuri:- creşterea cifrei de afaceri;- o mai bună sincronizare a reducerilor comerciale primite cu cele acordate, dar şi cu cifra deafaceri realizată;- creşterea ponderii vânzărilor cu o rată a marjei comerciale mai mare decât rata mediestabilită la nivel de firmă, respectând însă cererea existentă pe piaţa consumatorilor;- creşterea ratei marjei comerciale pe categorii de mărfuri, analizând însă impactul asupra

preţurilor şi suportabilitatea acestora de către segmentul de consumatori căruia i se adresează firma.

4. Analiza valorii adăugate

4.1. Necesitatea şi importanţa valorii adăugate ca indicator de performanţă

4.2. Analiza dinamică şi structurală a valorii adăugate

4.3. Analiza factorială a valorii adăugate

4.1. Necesitatea şi importanţa valorii adăugate ca indicator de performanţă

Valoarea adăugată exprimă creşterea de valoare rezultată prin utilizarea factorilor deproducţie, îndeosebi a forţei de muncă şi a capitalului, peste valoarea bunurilor şi serviciilorprovenind de la terţi în cadrul activităţii curente a firmei. Ea reprezintă sursa acumulărilorcare permite remunerarea participanţilor direcţi şi indirecţi la activitatea economică a firmei.Valoarea adăugată prezintă interes nu numai în calitatea sa de indicator de performan ţă, ci şipentru faptul că poate măsura contribuţia firmei la crearea produsului intern brut. Acestindicator se pretează la comparaţii între firme, f ără a introduce distorsiuni între firmele aflate

în diferitele faze ale procesului de transformare şi distribuţie, deoarece valoarea adăugată neutralizează incidenţa consumurilor intermediare. „Valoarea adaugată, ca rezultantă a

combinaţiei factorilor de producţie, constituie sursa de remunerare şi determinarecomportamentală a acestora, asigurând menţinerea societăţii pe piaţă”8.Se poate discuta despre rolul valorii adăugate în stabilirea sarcinii fiscale a firmei, dată fiindcontribuţia la calculul impozitului indirect taxa pe valoarea adăugată.Metodele de calcul pentru valoarea adăugată întâlnite în literatura de specialitate sunt metodasintetică şi metoda aditivă.Metoda sintetică presupune determinarea valorii adăugate pornind de la volumul total deactivitate desf ăşurată de firmă, din care se scad consumurile de la terţi. Particularităţi apar îndeterminarea valorii adăugate prin metoda sintetică în funcţie de specificul activităţiidesf ăşurate: producţie, comerţ sau prestări de servicii. Astfel:

•

Dacă firma analizată desf ăşoară activitate comercială, atunci:

8 Monica Petcu – Analiza economico-financiară a întreprinderii, Ed. Economică, Bucureşti, 2003, pag. 332




M Cmf CAVA nn −−=

unde:

nCA = cifra de afaceri netă din vânzări de mărfuri (rulajul contului 707 “Venituri din vânzari

de mărfuri” corectat cu rulajul contului 709 “Reduceri comerciale acordate” sau componenţacifrei de afaceri nete din “Contul de profit şi pierderi”);

nCmf = costul mărfurilor vândute (rulajul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile“ sau“Costul mărfurilor vândute” corectat cu rulajul contului 609 “Reduceri comerciale primite”prezentat drept componentă a cheltuielilor de exploatare în cadrul “Contul de profit şipierderi”); M = consumuri intermediare de la terţi, corespunzătoare activităţii comerciale desf ăşurate defirmă.În categoria consumurilor intermediare sunt incluse: cheltuieli cu materii prime, materiale,cheltuieli cu energia şi apa, cheltuieli cu prestaţii externe (cheltuieli de protocol, reclamă,cheltuieli poştale şi de telecomunicaţii, cheltuieli cu comisioanele bancare, alte cheltuieli cuprestaţiile externe). Informaţii cu privire la consumurile intermediare sunt regăsite în “Contulde profit

şi pierdere” (în componen

ţa cheltuielilor de exploatare) sau în balan

ţa de verificare,

în rulajele conturilor 600 – 628 (exclusiv rulajul contului 607 “Cheltuieli privind mărfurile” şi609 “Reduceri comerciale primite”).

Cifra de afaceri netă

Costul net al mărfurilor vândute Marja comercială netă

Consumuriintermediare

Valoarea adaugată

Figura 1: Formarea valorii ad ăugate la o firmă ce desf ăşoar ă activitate de comer ţ

• Dacă firma desf ăşoară activitate productivă, atunci:

pex M QVA −=

unde:

exQ = producţia exercitiului, respectiv producţia vândută ( vQ ) corectată cu variaţia producţiei

stocate ( st Q∆ ), dar şi cu producţia imobilizată ( imQ ):

imst vex QQQQ +∆+=

p M = consumuri intermediare de la terţi corespunzătoare activităţii productive desf ăşurate de

firmă.

• Dacă firma desf ăşoară atât activitate productivă cât şi activitate comercială, atunci:

)( Pexn M M Q MC VA +−+=

Marja comercială netă

(+)

Producţia exerciţiului

(-)

Consumuri intermediare

Valoarea adaugată Figura 2: Formarea valorii ad ăugate la o firmă ce desf ăşoar ă atât activitate de produc ţ ie,cât şi activitate de comer ţ




Metoda aditivă presupune determinarea valorii adăugate prin însumarea elementelor salecomponente, stabilite în funcţie de factorii participanţi la desf ăşurarea activităţii firmei:

xplcor t I AmCd CpVA Re, ++++= unde:

Cp = cheltuieli cu personalul; Cd =cheltuieli cu dobânzile; Am =cheltuieli cu amortizareacapitalului fix; t I , = Impozite şi taxe, altele decât impozitul pe profit, taxa pe valoareaadăugată;

xplcor Re = Rezultatul exploatării corectat cu ajustările privind provizioanele şi deprecierile(altele decât amortizarea capitalului fix), alte venituri/cheltuieli de exploatare şi cheltuielile cudobânzile

*expl R : rezultat din exploatare corectat cu:

Practic, metoda aditivă evidenţiază valoarea adăugată drept indicator ce cumulează măsura încare sunt remuneraţi factorii participanţi la desf ăşurarea activităţii firmei: forţa de muncă,sistemul bancar, capitalul fix, statul, acţionarii/asociaţii. Sinoptic, formarea valorii adăugateatât prin metoda aditivă, cât şi prin metoda sintetică, poate fi reprezentată astfel:

Schema 1: Formarea valorii adăugate prin metoda sintetică şi metoda aditivă

Abilitatea firmei de a repartiza plusvaloarea creată între factorii participanţi la derulareaactivităţii sale joacă un rol esenţial în lupta de <supravieţuire> în condiţii de criză economică,dar şi financiară. Cu siguranţă se poate discuta despre scăderea globală a valorii adăugate, daraceastă scădere trebuie regăsită la toţi factorii participanţi. Dacă rezultatul exploatării corectat

înregistrează valori negative, chiar şi în condiţiile scăderii valorii absolute a elementelor denatura cheltuielilor, nu se poate discuta despre <supravieţuire> decât în cazul unei puternicesusţineri financiare din <exteriorul> firmei.

(–) alte venituri din exploatare;

(+)cheltuieli despăgubiri, donaţii

(+) cheltuieli cu provizioane pentruriscuri, pentru deprecierea activelorcirculante

(– )cheltuieli cu dobânzile

–

Materii prime–

Apă, combustibil–

Servicii prestate deterţi

Producţia exerciţiuluiQex

Firma Prelucrare

= consumuri

intermediare (M)

Forţa de muncă Capital fix Banca

Cheltuieli cupersonalul

Amortizări Dobânzi

Statul Acţionarii/asociaţii

Impozite şi taxe Profit+ + + + = VA




Cu ajutorul valorii adăugate se calculează următoarele rate:

a. rata de creştere a firmei :

01 0 0c

V A R

V A

∆= ×

unde: VA∆

= variaţia valorii adăugate şi=

0VA valoarea adăugată înregistrată în perioada luată ca bază de comparaţieCu cât rata de creştere a firmei este mai mare, cu atât capacitatea acesteia de a adăuga valoareeste mai mare.

b. rata gradului de integrare a firmei:

1 0 0G I V A

RC A

= ×

În funcţie de dimensiunea ratei gradului de integrare, putem aprecia dacă o firmă desf ăşoară activitate comercială (caz în care rata înregistrează valori cuprinse între 20% şi 30%) sauactivitate productivă (valoarea ratei este mai mare de 40%).

c. ratele de structură ale valorii adaugate

Ratele de structură (remunerare) ale valorii adăugate reprezintă ponderea deţinută de fiecareelement component (ca expresie a remunerării partenerilor sociali) în valoarea adăugată.Astfel, regăsim în literatura de specialitate următoarele rate de structură ale valorii adăugate:

Rata de remunerare a personalului angajat: Rp= 100 pC

VA × .

Dimensiunea ratei de remunerare a personalului angajat este dependentă de specificulactivităţii desf ăşurate de firmă, de politica de salarizare a personalului angajat, de gradul de

tehnologizare a activităţii.

Rata de remunerare a capitalului: Rc= 100amC

VA × .

Ponderea cheltuielilor cu amortizarea în valoarea adăugată reflectă, prin nivelul său,consecinţele procesului de reînnoire a capitalului fix, dar şi al politicii de amortizare aacestuia. Un nivel ridicat al acestei rate este cu atât mai mult apreciat, cu cât cre ştereagradului de tehnicitate se realizează pe baza autofinanţării.

Rata de remunerare a statului: , 100ST I T R VA= ×

Cu siguranţă, politica fiscală existentă în mediul în care-şi desf ăşoară firma activitatea î şipune amprenta asupra ponderii impozitelor şi taxelor în valoarea adaugată.

Rata de remunerare a sistemului bancar: 100dobSB

C R

VA= ×

Aceasta este influenţată de politica de finanţare a activităţii firmei, dar şi de costul creditelorcontractate:




Rata de remunerare a firmei:

*expl

100 Î

R R

VA= ×

Desf ăşurarea unei activităţi profitabile, în condiţii de eficienţă, implică o valoarecorespunzătoare pentru rata de remunerare a firmei.

4.2. Analiza dinamică şi structurală a valorii adăugate

Analiza dinamică şi structurală a valorii adăugate se realizează cu ajutorul:

• Modificărilor absolute: 01 VAVAVA −=∆

• Indicilor: 1000

1 ×=VA

VA I VA

• Ponderilor elementelor componente în total valoare adăugată: 100×=VA

eg i

i

În analiza structurală a valorii adăugate se recurge la compararea dinamicii elementelor

componente cu cea înregistrată de valoarea adăugată: dacă indicele valorii adăugate este

superior /inferior indicelui unui element component, atunci cu siguranţă se înregistrează

scăderea/creşterea ponderii acelui element. În componenţa valorii adăugate se disting două

categorii de elemente: prima categorie cuprinde elemente de natura cheltuielilor, iar a doua

categorie cuprinde rezultatul exploatării corectat. Situaţia firmei este considerată normală

atunci când scade ponderea elementelor de natura cheltuielilor şi creşte ponderea rezultatului

exploatării corectat. Pentru aceasta trebuie ca dinamica valorii adăugate să fie superioară celei

înregistrate de elementele de natura cheltuielilor.∗

CH corectat ch E VAiRiE I I gg >⇔⇒↑↓

Pentru exemplificare, considerăm firma Delta SA pentru care se cunosc următoareleinformaţii privind structura valorii adăugate:

An gi (%)Nr.

crt.Indicatori

N N+1 N N+1I (%)

1 Cheltuieli cu personalul 3.165.264 3.090.959 48,00% 49,00% 97,65%

2Cheltuieli cu amortizarea şiprovizioanele

989.145 1.072.374 15,00% 17,00% 108,41%

3 Cheltuieli cu impozite şi taxe 461.601 378.485 7,00% 6,00% 81,99%

4 Cheltuieli financiare cu dobânzile 1.186.974 820.050 18,00% 13,00% 69,09%

I Elemente de natura cheltuielilor 5.802.984 5.361.868 88,00% 85,00% 92,40%

II Rezultatul exploatării corectat 791.316 946.212 12,00% 15,00% 119,57%

Valoarea adăugată 6.594.300 6.308.080 100,00% 100,00% 95,66%

∗ V. Robu, N. Georgescu – Analiza economico-financiară, Ed. ASE, Bucureşti, 2001




Din analiza datelor prezentate se constată scăderea valorii adăugate faţă de perioada luată cabază de comparaţie cu 4,34%. Scăderea valorii adăugate nu denotă scăderea eficienţeiactivităţii desf ăşurate de firmă, deoarece se observă o creştere a profitului din exploatarecorectat (19,57%) concomitent cu scăderea elementelor de natura cheltuielilor cu 7,6%. Caefect implicit sesizăm creşterea ponderii profitului din exploatare corectat de la 12% la 15% şi

scăderea elementelor de natura cheltuielilor de la 88% la 85%.

4.3. Analiza factorială a valorii adăugate

Pentru cuantificarea influenţelor modificărilor factorilor asupra variaţiei valorii adăugate, serecomandă următoarele modele de analiză factorială:

a) vaQexQex

M QexVA ×=

−×= 1

b) vaaW s N

Qex

VA

s N

Qexs N VA ××=××=

c)Qex

VA

Mf

Qex

Mf

Mf

s N

Mf s N VA ××××=

'

'

d)_

)1( va MC MC

M MC M MC VA n

nnn ×=−×=−=

unde:Qex – producţia exerciţiului; n MC – marja comercială netă;

T – fond total de timp total de muncă;Wa – productivitatea medie anuală, determinată pe baza producţiei exerciţiului;

wh – productivitatea medie orară; s N – numărul mediu de personal;t – numărul mediu de ore lucrate de un salariat;

va – valoarea adăugată medie la 1 leu producţie a exerciţiului/marja comercială netă;

Primul model de analiză factorială are la bază metoda sintetică de calcul a valorii adăugate şieste recomandat firmelor care desf ăşoară activitate de producţie:

Ordinea de analiză a factorilor este prezentată după cum urmează:

aex

ex

exex vQVA

Q

M Q M QVA ×=⇒

−=−= 1*

Valoarea medie adăugată la un leu producţiaexerci iului

factor calitativ

av

A

Factor cantitativ:Qex

factor cantitativ

NS

factor calitativ

aW

factor cantitativ:

t

factor calitativ

hW if. structura: g (%)

I.

factor calitativ: a iv




unde:

−−

−

−

×=×=a

ex W NS NS

Q NS Qex ;

−

−

−

×=×=h

ex

aW t

T

Q

NS

T W ;

100

1∑

==

n

iii vag

va

vai – valoarea adăugată la 1 leu producţie a exerciţiului pe produse sau tipuri de activităţi.gi – structura producţiei exerciţiului pe produse sau pe tipuri de activităţi.

Pentru exemplificare considerăm firma SC Delta pentru care se cunosc următoarele informaţii

privind evoluţia valorii adăugate:

Indicatori N N+1 I%

Nr mediu salariati 152 160 105.26%Fond total de timp de munca 282,720 291,200 103.00%Timp mediu de lucru pe salariat 1,860 1,820 97.85%Productia exercitiului 10,780,000 12,930,000 119.94%Consumuri intermediare 5,282,200 5,430,600 102.81%Valoarea adaugata 5,497,800 7,499,400 136.41%

Valoarea medie adaugata la un leu productia exercitiului 0.510 0.580 113.73%Productivitatea medie orara 38.130 44.402 116.45%Valoare adaugata la un leu productia exercitiului recalculata 0.575

Prin prelucrarea informaţiilor, se constată creşterea valorii adăugate faţă de perioada luată cabază de comparaţie cu 2.001.600 lei, respectiv cu 36,41%. Analizând modificarea fiecăruifactor de influenţă în parte, sintetizăm următoarele:

II.

factor calitativ

VA

factor cantitativ:Qex

factor cantitativ:T

factor calitativ

W

factor cantitativ:

factor calitativ:

t

if. structura: g (%)

factor calitativ: a iv




Variatia valorii adaugate, din care datorita: 2,001,600

Pondere in

variatia

valorii

adaugate

variatiei productiei exercitiului, din care: 1,096,500 55%

datorita variatiei fondului total de timp de munca, din care: 164,903 8%

datorita variatiei numarului mediu de salariati 289,358datorita variatiei timpului mediu pe salariat -124,455

datorita variatiei productivitatii medii orare 931,597 47%

variatiei valorii medii adaugate la un leu productia exercitiului,

din care: 905,100 45%

datorita variatiei structurii productiei exercitiului 840,450 42%datorita variatiei valorii medii adaugate la un leu productie aexercitiului pe categorii structurale 64,650 3%

Creşterea valorii adăugate a fost cauzată atât de creşterea producţiei exerciţiului, cât şi decreşterea valorii medii adăugate la un leu produţtie a exerciţiului. Totuşi, sesizăm că 55% dincreşterea valorii adăugate este generată de factorul extensiv - producţia exerciţiului şi doar45% de factorul intensiv - valoare medie adăugată la un leu producţie a exerciţiului. Astfel,datorită creşterii producţiei exerciţiului cu 19,94%, valoarea adaugată a fost cu 1.096.500 leimai mare decât în perioada luată ca bază de comparaţie. De apreciat este că în cea mai mareparte, creşterea producţiei exerciţiului este rezultat al creşterii productivităţii medii orare.Productivitatea medie orară a crescut cu 16,45% şi implicit a atras creşterea valorii adăugatecu 931.597 lei. Creşterea productivităţii medii orare poate fi efectul:- creşterii gradului de pregătire profesională a personalului angajat;- creşterii gradului de mecanizare şi automatizare a activităţii desf ăşurate;

- folosirii eficiente a timpului de lucru etc.Fondul total de timp de muncă a crescut doar cu 3% faţă de perioada luată ca bază decomparaţie şi a condus la creşterea valorii adăugate cu 164.903 lei. Fondul total de timp demuncă a fost afectat în mod diferit de cei doi factori de influenţă: număr mediu de salariaţi şitimp mediu de lucru pe un salariat. Numărul mediu de salariaţi (factor extensiv de altfel) acrescut cu 5,26% şi a atras creşterea valorii adăugate cu 289.358 lei. La baza creşteriinumărului mediu de salariaţi se pot afla următoarele cauze:- extinderea reţelei de distribuţie;- creşterea cererii într-o mai mare măsură decât în perioada luată ca bază de comparaţie, etc.Paralel cu creşterea numărului mediu de salariaţi are loc scăderea timpului mediu lucrat de unsalariat cu cca 2,15% şi implicit scăderea valorii adăugate cu 124.455 lei. Scăderea timpului

mediu de lucru pe un salariat poate fi cauzată de:- creşterea numărului de zile aferente concediilor medicale, concediilor de odihnă;- creşterea numărului de zile considerate sărbători legale;- creşterea timpilor nelucraţi datorită nefuncţionării utilajelor etc.Valorea medie adăugată la un leu producţie a exerciţiului a crescut cu 13,73% şi a condus lacreşterea valorii adăugate cu 905.100 lei faţă de perioada luată ca bază de comparaţie,deoarece:- s-a modificat structura producţiei exerciţiului. Prin creşterea ponderii producţiei cu o valoaremedie adăugată la un leu producţie a exerciţiului mai mare decât cea stabilită ca medie pesocietate în perioada luată ca bază de comparaţie (0,51 lei) are loc creşterea valorii adăugatetotale cu 840.450 lei;

- creşterea valorii medii adăugate la un leu producţie a exerciţiului pe categorii structurale acondus la creşterea valorii adăugate totale cu 64.650 lei.




Considerăm justificată modificarea structurii producţiei exerciţiului dacă are la bază modificarea cererii de pe piaţă.În perioada viitoare se recomandă, în scopul creşterii valorii adăugate la nivel de firmă:- creşterea valorii medii adăugate la un leu producţie a exerciţiului pe categorii structurale;- creşterea ponderii producţiei cu o valoare medie adăugată la un leu producţie a exerciţiuluimai mare decât cea stabilită la nivel de firmă, dar cu respectarea cererii de pe piaţă;

- creşterea productivităţii medii orare prin creşterea gradului de pregătire profesională apersonalului angajat şi folosirea eficientă a timpului de lucru;- creşterea timpului mediu de lucru pe un salariat, însă cu respectarea prevederilor legale învigoare în domeniu.

5. Analiza producţiei fizice

5.1.Analiza calităţii produselor

5.2.Analiza realizării programului de producţie pe sortimente

5.3.Analiza structurii producţiei

5.4.Corelaţiile posibile dintre coeficientul mediu de sortiment, coeficientul

mediu de structură şi indicele mediu de realizare a volumului producţiei

5.1.Analiza calităţii produselor

5.1.1. Analiza calităţii produselor diferenţiate pe clase de calitate

5.1.2. Analiza calităţii produselor nediferenţiate pe clase de calitate

5.1.3.Consecinţele modificării calităţii produselor diferenţiate pe clase de calitate (prin

intermediul preţurilor medii de vânzare unitare) asupra performanţelor economico-

financiare

Calitatea este un concept care se utilizează în toate domeniile vieții economice și

sociale, însă care prezintă caracter subiectiv și care are semnificații particulare pentru domeniisectoare, funcțiuni sau obiecte specifice. Calitatea superioară a produselor sau serviciiloroferite de firme constituie criterii de bază pentru obținerea satisfacției clienților șiprofitabilității firmelor. Un nivel ridicat de calitate va determina o satisfacție mai deplină aclientului, permițând deseori reducerea costurilor, creșterea profitabilității și asigurareacompetitivității produselor/serviciilor pe piață.9 In functie de masura in care produsele pot fi grupate pe clase de calitate, in analiza calitatiiacestora se pot utiliza mai multe procedee.

5.1.1. Analiza calităţii produselor diferenţiate pe clase de calitate

Analiza calităţii produselor diferenţiate pe clase de calitate (identificate in functie de criteriispecifice domeniului) se poate realiza pe fiecare produs în parte, precum şi la nivel de firma.La nivel de produs, analiza calităţii se poate efectua cu ajutorul coeficientului mediu decalitate pe produs determinat pe baza coeficientului clasei de calitate sau pe bazacoeficientilor de echivalenta si a pretului mediu de vinzare. Astfel:

a) coeficientul mediu de calitate pe produs ( iK ) determinat ca medie aritmetică ponderată între volumul producţiei ( iq ) sau ponderea fiecărui sortiment în totalul producţiei

( ig ) şi coeficientul clasei de calitate ( iK ):

100

, ∑

∑

∑==

iii

i

iii

K gK sau

q

K qK Kc 1

9 http://ro.wikipedia.org/wiki/Calitate, accesat la data de 29.11.2013




Calitatea produsului creste atunci când valoarea coeficientului mediu de calitate pe produs

tinde către 1 prin descreştere ( 01 ii K K < ). Gradul de îmbunătăţire a calităţii producţiei( ik I ∆ ) se determină ca diferenţă între 100 şi indicele coeficientului mediu de calitate peprodus ( ik I )10:

ii k I k I −=∆ 100 unde 1001

0

×= iK

iK k I i

Pentru exemplificare, consideram societatea Delta, pentru care se cunosc pentru doi aniconsecutivi cantitatea (q) si pretul de vinzare (p) pentru cele patru clase de calitate identificatepentru produsul X:

q g (%)Clasa de calitate

n-1 np

n-1 n

1 1000 1200 100 75,19% 86,96%

2 100 90 80 7,52% 6,52%

3 200 70 60 15,04% 5,07%4 30 20 30 2,26% 1,45%

Total 1330 1380 100,00% 100,00%

Pe baza datelor se calculeaza coeficientul mediu de calitate in functie de coeficientul clasei decalitate atit pentru anul n cit si pentru anul n-1:

n-1 nkc

1,44361 1,21015

Valoarea coeficientului mediu de calitate in anul n este mai mica decit valoarea inregistrata in

anul n-1, calitatea produsului imbunatatindu-se. Cresterea ponderii productiei din clasa 1 decalitate de la 75,1% la 86,96% justifica o mai buna calitate a produsului X in anul ncomparativ cu anul n-1.

b) coeficientul mediu de calitate pe produs, determinat pe baza coeficienţilor de

echivalenţă ( iKe ):

100, ∑

∑∑

==ii

i

i

iii

KegKesau

q

KeqKe

în care: iKe – coeficientul de echivalenţă al clasei de calitate „i“.

Coeficientul de echivalenţă al unei clase de calitate se calculeaza prin raportarea preţului dinclasa de calitate „i“ la preţul de vânzare din clasa de calitate superioară. Cu cât valoareacoeficientului de calitate se apropie de 1 prin creştere, cu atât calitatea produsului este mai

bună ).( 01 eiK eiK > În acest caz, gradul de îmbunătăţire a calităţii producţiei ( eik I ∆ ) se

determină ca diferenţă între indicele coeficientului mediu ( eik I ) şi 100:

100−=∆ eiei k I k I unde 1000

1 ×=Kei

Keik I ei

Pe baza datelor prezentate pentru societatea Delta determinam coeficientul mediu de calitatein functie de coeficientii de echivalenta:

10 Ghe. Valceanu, V. Robu, N. Georgescu – Analiza economico-financiara. Editia a doua revizuita si adaugita,Ed Economica, Bucuresti, pag 101




q gClasa de calitate

n-1 np

n-1 nke

1 1000 1200 100 75,19% 86,96% 1

2 100 90 80 7,52% 6,52% 0,8

3 200 70 60 15,04% 5,07% 0,6

4 30 20 30 2,26% 1,45% 0,3

Total 1330 1380 100,00% 100,00%

n-1 nke

0,90902 0,95652

Din analiza datelor se observa ca 01 eii K Ke > , valoarea coeficientului mediu de calitate

apropiindu-se de 1 prin crestere, dovada a imbunatatirii calitatii produsului.

Kc 1 kce 1 c) preţul mediu de vânzare ( p ) determinat ca medie aritmetică ponderată între

volumul producţiei ( iq ) sau ponderea fiecărui sortiment în totalul producţiei ( ig ) şi pretul

unitar corespunzator fiecarei clase de calitate ( i p ):

pq p

qsaup

g pi i

i

i i= =

∑∑

∑100

în care: i p – preţul unitar al produselor din clasa de calitate „i“.

Nivelul calităţii pe baza preţului mediu de vânzare ( Kp ) poate fi relevat prin raportul dintre

preţul mediu de vânzare ( 1 p ) şi cel aferent bazei de comparaţie ( 0 p ):0

1

p

pKp = . Când

1>Kp , aceasta reflectă o îmbunătăţire a calităţii producţiei pe produs ( 01 p p > ), ca efect al

creşterii ponderii producţiei de calitate superioară în totalul producţiei aferente produsuluianalizat11.Calculam pretul mediu de vinzare pentru produsul X in cazul societatii Delta:

q gClasa de calitate

n-1 np

n-1 n

1 1000 1200 100 75,19% 86,96%

2 100 90 80 7,52% 6,52%

3 200 70 60 15,04% 5,07%

4 30 20 30 2,26% 1,45%

Total 1330 1380 100,00% 100,00%

n-1 np

90,9023 95,6522

Kp 1,052





Pretul mediu de vinzare pentru produsul X fiind mai mare in anul n comparativ cu anuln-1 si implicit nivelul calitatii fiind supraunitar, putem confirma imbunatatirea calitatiiprodusului.

Pentru analiza calitatii la nivel de firma se pot fi utiliza:

a) coeficientul mediu generalizat al calităţii (

_____

KG ):

100∑

=ii K g

KG

în care:

ig – structura producţiei fabricate pe produse;

iK – coeficientul mediu de calitate pe produs calculat in functie de coeficientul claseide calitate.

Modificarea coeficientului mediu generalizat al calităţii se explică prin influenţa

structurii producţiei ( ig ) şi a coeficientului mediu de calitate pe produs ( iK ), cu urmatoarea

ordine de anaaliza a factorilor impusa de metoda substitutiei:1. ig

_____

KG

2. iK

Pentru societatea Delta SA, pentru cele patru produse comercializate se cunosc pentru anii n-1si n urmatoarele date: structura productiei si coeficientul mediu de calitate pe produs calculatin functie de coeficientul clasei de calitate:

gi Ki gi*kiProdusn-1 n n-1 n n-1 n

gi1*ki0

a 10,00% 40,00% 1,10 1,15 0,11 0,46 0,044

b 20,00% 30,00% 1,2 1,21 0,24 0,363 0,072

c 30,00% 20,00% 1,3 1,29 0,39 0,258 0,078

d 40,00% 10,00% 1,4 1,45 0,56 0,145 0,056

Total 100,00% 100,00% 1,3 1,226 0,25

Variatia coeficientului mediu generalizat al calităţii este:

01 KGKGKG −=∆ = 1,226-1,3 = -0,074din care, datorită:

1. variatiei structurii productiei fabricate:

00001

100100KGKG

K gK gg

r iiiii −=−=∆

∑∑ =0,25-1,3=-1,05

2. variatiei coeficientul mediu de calitate pe produs:

KGKG

K gK g

K

r iiii

i −=−=∆

∑∑1

0111

100100 =1,226-0,25=0,976




Calitatea productiei in anul n comparativ cu anul n-1 s-a imbunatatit. Cei doi factori auinfluentat in mod diferit calitatea productiei fabricate. Astfel, modificarea structurii productieifabricate a influentat favorabil calitatea la nivelul firmei. Modificarea structurii productiei esteexplicata prin:

-cresterea ponderii produselor a si b de la 10% la 40% respectiv de la 20% la 30%pentru care coeficientul mediu de calitate pe produs (1,1 si 1,2) este mai mic decit coeficientul

stabilit la nivel de firma (1,3);-scaderea ponderii produsului d de la 40% la 10% pentru care coeficientul mediu de

calitate pe produs (1,4) este mai mare decit coeficientul stabilit la nivel de firma (1,3).Cresterea coeficientului mediu de calitate pentru 80% din productia fabricata, respectiv

pentru produsele a si b si d (de la 1,1 la 1,15, respectiv de la 1,2 la 1,21 si 1,4 la 1,45), ainfluentat nefavorabil calitatea la nivelul firmei.

In scopul imbunatatirii calitatii la nivelul firmei, se impun urmatoarele masuri:- cresterea ponderii productiei fabricate cu un coeficient mediu de calitate inferior celui

inregistrat la nivel de firma (in contextul respectarii cererii de pe piata);- imbunatatirea calitatii pe fiecare produs in parte, concretizata in scaderea

coeficientului mediu de calitate.

b) coeficienti de structura calculati ca raport intre valoarea produselor de calitatesuperioară si valoarea totală a produselor diferenţiate pe clase de calitate:

100×=calitatedeclase peiate ţ diferen produselor aă ltotaValoarea

ăr superioacalitatede produselor Valoareag s

5.2.3. Analiza calităţii produselor nediferenţiate pe clase

de calitate

Analiza calităţii produselor nediferenţiate pe clase de calitate, procedeele utilizate in

acest sens, sunt influentate de specificul activitatii desfasurate de firma, natura produselorfabricate. Literatura de specialitate prezinta in principal urmatoarele procedee ca fiind folositein analiza calitatii produselor nediferentiate pe clase de calitate:

a) coeficientul echivalenţei tehnice sau al parametrului unic, prin care calitatea unuiprodus este apreciata in functie de însuşirea de baza pentru manifesta interes utilizatorul;

b) procedeul grilelor de evaluare, folosit in special in analiza calitatii produselorcomplexe, cu caracteristici tehnico-functionale bine definite. Procedeul implica parcurgereaurmatoarelor etape: stabilirea criteriilor de evaluare (carateristici tehnice, materiale,functionale); stabilirea coeficienţilor de semnificaţie pentru fiecare criteriu de evaluare inparte; notarea criteriilor şi stabilirea notei ponderate. Îmbunătăţirea nivelului tehnic-calitatival produsului este reflectata de un punctaj al produsului analizat superior oricarui alt produsfolosit drept baza de comparatie.

c) rata defectelor, calculata ca raport intre valoarea productiei cu defecte si valoareatotala a productiei fabricate. Scaderea valorii ratei defectelor fata de perioada de comparatiesemnifica o imbunatatire a calitatii produselor.

d) rata cheltuielilor de intretinere, calculata ca raport intre cheltuielile de intretinereefectuate pe durata de functionare a produsului (pe baza informaţiilor de la utilizatori) şipreţul de achizitie al acestuia.

e) rata refuzurilor din partea clientilor, calculata ca raport intre valoareaproduselor refuzate si valoarea totală a vinzarilor;

f) cheltuielile cu reparatiile în perioada de garanţie a produselor, calculate ca nivel

la 1.000 lei cifră de afaceri.




5.1.3. Consecinţele modificării calităţii produselor diferenţiate pe clase de calitate

(prin intermediul preţurilor medii de vânzare unitare) asupra

performanţelor economico-financiare

Calitatea produselor, reflectata prin intermediul pretului de vinzare, influenteazaurmatorii indicatori economico-financiari12:

a) Cifra de afaceri: )( 011 iivi p pq −∑ b) Cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri:

000.1000.101

01

11

01×−×

∑∑

∑∑

ivi

ivi

ivi

ivi

pq

cq

pq

cq

c) Cheltuieli fixe la 1.000 lei cifră de afaceri:

000.1000.101

0

11

0 ×−×

∑∑iviivi pq

Cf

pq

Cf

d) Profitul aferent cifrei de afaceri: ∑∑ − 0111 iviivi pq pq

e) Rata medie a rentabilităţii resurselor consumate:

1001100110

00

11

11×

−−×

−

∑∑

∑∑

ivi

ivi

ivi

ivi

cq

pq

cq

pq

f) Rata medie a rentabilităţii comerciale:

1001100101

01

11

01×

−−×

−

∑∑

∑∑

ivi

ivi

ivi

ivi

pq

cq

pq

cq

g) Rata medie a rentabilităţii economice:

1001

0111×

−∑ ∑ At

pq pq iviivi

h) Eficienţa utilizării potenţialului uman, prin intermediul profitului mediu pe salariat:

1

0111

Ns

pq pq iviivi∑ ∑−

i) Eficienţa utilizării activelor fixe:

000.11

0111×

−∑ ∑ Af

pq pq iviivi





5.2.Analiza realizării programului de producţie pe sortimente

Activitatea de productie a oricarei firme este organizata pe baza unui program deproductie realizat in functie de contractele incheiate cu clientii, de comenzile ferme primite inacest sens. Realizarea programului de productie este necesara in contextul necesitatiirespectarii clauzelor contractuale, fiind primordiala in asigurarea continuitatii activitatii

firmei, al mentinerii si imbunatatirii imaginii firmei in cadrul sectorului in care isi desfasoaraactivitatea. Dat fiind faptul ca in programul de productie sunt incluse mai multe sortimente,esentiala este urmarirea realizarii lui nu numai pe total ci si pe fiecare sortiment in parte.

Analiza realizarii programului de productie presupune utilizarea:a) indicilor individuali de îndeplinire a programului de producţie pe fiecare sortiment

în parte, calculati in functie de volumul fizic:

1001

pq q

qi =

unde:

1q – volumul fizic al producţiei realizate;

pq - volumul fizic al producţiei programate.

b) Coeficientul mediu de sortiment ( sK )

Coeficientul mediu de sortiment se foloseste in analiza realizarii programului deproductie in cazul in care aceasta are caracter eterogen. Determinarea coeficientului mediu desortiment impune neacceptarea compensarilor depasirilor înregistrate la anumite sortimente cunerealizarile de la alte sortimente. Drept urmare, valoarea maxima a coeficientului mediu desortiment este 1.

Daca:

sK = 1, atunci programul de productie a fost realizat pentru toate sortimentele;

sK <1, atunci exista cel putin un sortiment pentru care programul de productie nu a fostrealizat.Principalele modalităţi de determinare a coeficientului mediu de sortiment sunt

următoarele13:

a)∑∑

= pq

pqsK

p

min

unde:

∑ pqmin – valoarea recalculată a producţiei fabricate în limitele programate, care se

stabileşte comparând valoarea efectivă cu valoarea programată a producţiei pe fiecaresortiment, luându-se în calcul valoarea minimă;

∑ pq p – valoarea programată a producţiei fabricate.

Pentru exemplificare, consideram societatea Delta SA pentru care se cunoscurmatoarele informatii privind productia programata si realizata:

13 D. Margulescu si colectivul, Analiza economico-financiara a intreprinderii – metode si tehnici, EdituraTribuna Economica, Bucuresti, 1994, pag 91




qfSortiment

p 1pret iq pqmin pq p

a 10000 11200 1000 112,00% 10.000.000 10.000.000

b 20000 18000 800 90,00% 14.400.000 16.000.000

c 30000 28900 1300 96,33% 37.570.000 39.000.000d 40000 52000 1500 130,00% 60.000.000 60.000.000

Total 100000 110100 110,10% 121.970.000 125.000.000

97576,0000.000.125

000.970.121

00

0min===

∑∑

pq

pqsK

b)

∑

∑ ∆−=

pq

qpKs

p

1

unde:

∑ ∆qp reprezintă suma abaterilor negative pe sortimente, respectiv suma nerealizărilor faţă

de programul de fabricaţie.

∑ pq p – valoarea programată a producţiei fabricate.

qfSortiment

p 1pret pq p pq1 [▲qp]

a 10000 11200 1000 10.000.000 11.200.000b 20000 18000 800 16.000.000 14.400.000 1.600.000

c 30000 28900 1300 39.000.000 37.570.000 1.430.000

d 40000 52000 1500 60.000.000 78.000.000

Total 100000 110100 125.000.000 141.170.000 3.030.000

97576,0000.000.125

000.030.311 =−=

∆−=

∑∑

pq

qpKs

p

Valoarea coeficientului mediu de sortiment este mai mica decit 1, ceea ce inseamna caexista cel putin un sortiment pentru care programul de productie nu a fost realizat. Cu toate cape total firma productia a fost depasita cu 10,10%, exista totusi sortimentele b si c pentru careexista nerealizari ale programului de productie.

c) Coeficientul de nomenclatură ( Kn):

5,04

211 =−=−=

N

nKn

în care:

N – numărul total al sortimentelor (poziţiilor) din nomenclatorul de fabricaţie;n – numărul sortimentelor (poziţiilor) la care programul de producţie nu a fost realizat.




Daca:

nK =1, atunci programul de productie a fost realizat pentru toate sortimentele;

nK <1, atunci exista cel putin un sortiment pentru care programul de productie nu a fost

realizat.Calculul coeficientului de nomenclatura in cazul societatii Delta SA:

5,04211 =−=−=

N nKn

Modificarea volumului fizic al producţiei obţinute sau vândute pe sortimenteinfluenţează următorii indicatori economico-financiari ai firmei14:

a) Valoarea producţiei obţinute destinate livrării: ( )qf qf pii

n

i i11

0 0=

∑ −

unde: qf i – volumul fizic al producţiei obţinute destinate livrării, pe tipuri de produse.

b) Cifra de afaceri: ( )qv qv pii

n

i i11

0 0=∑ −

unde: qv – volumul fizic al producţiei vândute, pe tipuri de produse.

c) Cheltuieli fixe la 1.000 lei cifră de afaceri: 000.1000.100

0

01

0 ×−×∑∑ pq

Cf

pq

Cf

vv

unde: Cf 0 – suma cheltuielilor fixe programate sau aferente perioadei luate ca bază decomparaţie.

d) Costul pe produs: 00 cf

i

cf

q

−

unde: cf 0 – cheltuieli fixe programate sau ale perioadei anterioare pe unitatea de produs.

e) Profitul aferent cifrei de afaceri: )100(0 −qv I P

unde:P0 – profitul total, la nivelul bazei de comparaţie;Iqv – indicele volumului fizic al producţiei vândute.

∑

∑= 100

pq

pqI

00v

01vqv .

f) Profitul pe produs:- direct: (qv1 – qv0) (p0 – c0)

- indirect: )( 00

1 cf i

cf qv

q

−−

unde: (p0 - c0) – profitul pe unitatea de produs, la nivelul bazei de comparaţie.

g) Rata medie a rentabilităţii economice: 100)100(

1

0×

−

At

I P qv





h) Eficienţa utilizării activelor fixe:- prin intermediul cifrei de afaceri, asupra indicatorului „Cifra de afaceri la 1.000 lei

active fixe“:

000.1„a“iaţrela

1

× Af

- prin intermediul profitului aferent cifrei de afaceri, asupra indicatorului „Profit la

1.000 lei active fixe“: 000.11

× Mf

„f“ia ţ rela

i) Eficienţa utilizării activelor de exploatare şi a capitalurilor (prin intermediul profitului

la 1.000 lei active de exploatare sau capitaluri): 000.1×11 K sau Ae

„f“ia ţ rela

j) Eficienţa utilizării potenţialului uman (prin intermediul profitului aferent cifrei de

afaceri asupra indicatorului „Profit mediu pe salariat“):1s N

„f“ia ţ rela

5.3.Analiza structurii producţiei

Urmarirea realizarii programului de productie trebuie sa aiba in vedere si structura,respectiv ponderea pe care o deţine fiecare sortiment în totalul producţiei. In acest sens sefolosesc:

a) ponderile, caz in care se compară ponderile efective cu cele programate pe fiecaresortiment în parte, iar orice abatere rezultată, în sensul creşterii sau scăderii, denotă nerespectarea structurii stabilite prin programul de productie;

b) coeficientul mediu de structură sau asortiment ( aK )

∑ ∆−= gaK 100

unde:

∑ ∆g – suma abaterilor negative ale ponderilor pe sortimente;

Mărimea coeficientului mediu de structură poate fi egală sau mai mică decât 1 sau 100

( 1001 sauaK ≤ ):

coeficientul este egal cu 1 sau 100 în situaţia în care programul de producţie a fost îndeplinit în proporţie de 100%, depăşit sau neîndeplinit în aceeaşi proporţie la toatesortimentele prevăzute în nomenclatorul de fabricaţie al firmei;

coeficientul este mai mic decât 1 sau 100 când programul pe sortimente a fostrealizat în proporţii diferite.

Calculul coeficientului mediu de structura pentru societatea Delta SA este prezentat incele ce urmeaza:




∑ ∆−= gaK 100 =100-7,25% = 92,75%

Data fiind valoarea coeficientului de structura mai mica decit 100, rezulta ca programulpe sortimente a fost realizat in proportii diferite.

Modificarea structurii producţiei influenţează următorii indicatori economico-

financiari ai firmei:

a) Cheltuieli la 1.000 lei cifră de afaceri: 000.1000.100

00

01

01×−×

∑∑

∑∑

pq

cq

pq

cq

v

v

v

v

b) Profitul aferent cifrei de afaceri: ( ) vvv IqPcq pq 00101 −− ∑∑

c) Rata medie a rentabilităţii economice:( )

1001

00101×

−−∑ ∑ At

IqPcq pq vvv

d) Rata medie a rentabilităţii resurselor consumate:

10011001 00

00

01

01×

−−×

−

∑

∑

∑

∑cq

pq

cq

pq

v

v

v

v

e) Rata medie a rentabilităţii comerciale: 1001100100

00

01

01×

−−×

−

∑∑

∑∑

pq

cq

pq

cq

v

v

v

v

f) Profitul mediu pe un salariat:( )

1

00101

Ns

IqPcq pq vvv −−∑ ∑

g) Eficienţa utilizării activelor fixe:( )

000.11

00101×

−−∑ ∑ Mf

IqPcq pq vvv

5.4.Corelaţiile posibile dintre coeficientul mediu de sortiment, coeficientul

mediu de structură şi indicele mediu de realizare a volumului producţiei

Intre coeficientul mediu de sortiment şi de structură, cu ajutorul indicelui mediu derealizare a programului de producţie la nivel de firma exista următoarele corelaţii:

a)

=

=

=

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

In acest caz la nivelul fiecărui sortiment în parte şi în medie pe total firma, programul deproducţie a fost îndeplinit în proporţie de 100%.

qf giSortiment

p 1pret pq p pq1

p 1[▲g]

a 10000 11200 1000 10.000.000 11.200.000 8,00% 7,93% 0,07%

b 20000 18000 800 16.000.000 14.400.000 12,80% 10,20% 2,60%

c 30000 28900 1300 39.000.000 37.570.000 31,20% 26,61% 4,59%d 40000 52000 1500 60.000.000 78.000.000 48,00% 55,25%

Total 100000 110100 125.000.000 141.170.000 100,00% 100,00% 7,25%




b)

>

=

=

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

Această corelaţie poate fi întâlnită în cazul în care programul de producţie a fost depăşit

pe total şi pe fiecare sortiment în parte, dar în aceeaşi proporţie.

c)

>

<

=

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

Situatia in cauza denota o depăşire a programului de producţie pe fiecare sortiment şi înmedie la nivel de firma, însă în proporţii diferite.

d)

>

<

<

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

La nivel de firma depăşirea realizată este efectul compensării nerealizărilor înregistratela unele sortimente, cu depăşirile de la alte sortimente.

e)

<

=

<

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

Programul de producţie nu a fost îndeplinit la nici un sortiment şi, în consecinţă, nici la

nivel de firma, în aceeaşi proporţie.

f)

<

<

<

100

)100(1

)100(1

Iq

aK

sK

Programul de producţie nu a fost îndeplinit la nivel de firma, datorită nerealizărilor înregistrate la anumite sortimente care pot fi mai mari decât depăşirile aferente altorsortimente. La aceeaşi situaţie (Iq < 100%) se poate ajunge şi atunci când programul deproducţie nu s-a realizat la nici un sortiment, dar în proporţii diferite.

Capitolul II (1)

Documents

Transcript of Capitolul II (1)