Capitolul 6 CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR ......Înainte de secolul al XX-lea, cercetarea...

Investigarea omorului săvârşit cu arme de foc 181

Capitolul 6 CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR

CREATE CU ARME DE FOC

Apariţia acestui domeniu din cadrul „tehnicii criminalistice" denumit generic „balistică

judiciară", a fost impus datorită frecvenţei folosirii armelor de foc în săvârşirea de infracţiuni,

dar şi datorită particularităţilor ce sunt întâlnite cu ocazia cercetării la faţa locului şi a

examinărilor specifice de laborator.

Aşa se explică şi existenţa unor lucrări de specialitate, monografii sau pălii din anumite

cursuri ori tratate de criminalistică1.

Înainte de secolul al XX-lea, cercetarea armelor de foc era abordată separat, în diverse

lucrări, în funcţie de profilul acestora, cum ar fi: Medicina Legală, Balistica militară,

Criminalistica etc.

Spre deosebire de balistica generală, balistica judiciară îşi propune, printre altele, să

identifice o armă după urmele lăsate pe tub, să determine distanţa de la care s-a tras, după

urmele secundare, să stabilească vechimea aproximativă a împuşcăturii, unghiul de tragere etc.2

Din punct de vedere tehnic, investigarea balistică judiciară se realizează pe baza

principiilor ce vizează identificarea criminalistică, precum şi prin apelarea la metode şi procedee

criminalistice (fizica, chimia, microscopia de comparare, fotografierea în radiaţii invizibile,

analize spectrale etc.).

.Urmele create de interiorul ţevii armei pe proiectil

Ca urmare a acţiunii mecanismului de dare a focului, se produce împuşcătura. Iniţial se

aprinde încărcătura capsei care are o sensibilitate deosebită la acţiuni mecanice şi care aprinde

încărcătura de azvârlire.

Ca urmare a acestui proces, se degajă o mare cantitate de gaze, presiunea gazelor făcând

posibilă aruncarea proiectilului pe canalul ţevii spre exterior.

La trecerea glonţului prin canalul ţevii, suprafaţa acestuia va intâlni opoziţia reliefului

format de ghinturi1. Proiectilele au diametrul mai mare decât interiorul ţevii armei, insă, cămaşa

proiectilelor fiind confecţionată din cupru sau alamă se taie în ghinturi, umplând profilul

canalului ţevii.

Glonţul intrând în ghinturi, alăturat mişcării de înaintare i se va imprima şi o mişcare

spiralată. Mişcarea de rotaţie este mică în canalul ţevii, ea crescând după ieşirea din ţeavă

(această mişcare de rotaţie are loc în jurul axei longitudinale a proiectilului).

În primul rând pe glonţ se vor imprima ghinturile, sub forma unor striaţii vizibile cu ochiul

liber2. Apoi, suprafaţa glonţului va prezenta o serie de dâre, zgârieturi foarte fine, uneori vizibile

cu ochiul liber, alteori numai la microscop3.

___________________ 1 Printre lucrările de specialitate amintim:

- Em. Stancu. Tratat de criminalistică, ed a IV-a, revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2007, pp. 233-253.

- P.F. Cecaldi. The Examination of the arms and Ammunition Methods of Forensic Science, Interseience Pub, New York, 1961. - V. Măcelaru. Balistica Judiciară, Ed. Ministerului de Interne, Bucureşti, 1972.

2 Em. Stancu. op. cit., p. 234

Deoarece numărul, direcţia, înclinaţia şi lăţimea ghinturilor diferă de la un model de armă

la altul, urmele de pe proiectil, asociate cu date referitoare la calibrul, forma şi materialul din

care a fost confecţionat proiectilul, se pot face aprecieri cu privire la modelul de armă cu care s-

a tras glonţul respectiv.

Urma creată de ghinturi pe proiectil nu este niciodată dreaptă în raport cu axa proiectilului,

ci întotdeauna înclinată, ori spre dreapta ori spre stânga, reprezentând unghiul de rotire al

ghinturilor.

Lăţimea ghintuirii poate apărea pe glonţ aşa cum este ea în realitate, dar numai în situaţiile

în care cu arma în cauză s-au tras puţine focuri. Prin trageri repetate spaţiul dintre ghinturi se

măreşte datorită procesului de frecare la temperaturi înalte între gloanţe şi canalul ţevii1.

Ţevile armelor de foc suferă un continuu proces de modificare datorat întrebuinţării,

implicit urmele create de gloanţele trase, vor avea o altă configuraţie2.

Asupra macro şi microreliefului canalului ţevii acţionează presiunea şi temperatura foarte

mare create în momentul detonaţiei. Presiunea în canalul ţevii atinge valori între 1000 kg/cm2 şi

3600 kg/ cm2, iar temperatura variază între 2000°C şi 3000°C. În general, canalul ţevii suportă

aceste presiuni şi temperaturi înalte, dar datorită întrebuinţării repetate relieful canalului ţevii

suferă modificări.

În al doilea rând, suprafaţa canalului ţevii, suportând trecerea repetată a proiectilelor, este

erodată. Apoi, intervine metalizarea canalului ţevii, adică depunerea de particule metalice

pulverulente, care datorită temperaturii ridicate se sudează de canalul ţevii.

Proasta întreţinere a armei duce, în mod inevitabil, la ruginire. Rugina din canalul armei

fiind îndepărtată prin trageri, va rămâne un spaţiu inexistent până atunci, care se datorează

acţiunii corosive a ruginii.

Asperităţile canalului ţevii sub forma unor zgârieturi pe suprafaţa glonţului, pot fi şterse

prin însăşi acţiunea ghinturilor sau de o altă asperitate mai mare.

Zgârieturile de pe glonţ pot avea poziţii foarte variate în raport cu axul longitudinal al

glonţului: spre stânga, paralel cu axul, început paralel cu urma glonţului, spre dreapta ori paralel

cu urmele create de ghinturi pe proiectil.

Un glonte cu diametrul mai mic decât diametrul canalului ţevii va avea mai puţine

zgârieturi pe suprafaţa sa, iar sensul şi unghiul de rotaţie, precum şi lăţimea urmelor create de

ghinturi, nu vor fi reale.

Urma cea mai pregnantă ce va exista pe un asemenea proiectil, este cea de lovire şi

depunere a sa, ca urmare a jocului şi impactului pe ţeava.

___________________ 1 În acelaşi sens, Em. Stancu în Tratat de Criminalistică, ed a V-a, revăzută şi adăugită, Ed. Universul

Juridic, 2010, p. 277. 2 N.A. - Pentru început se determină grupul sau categoria din care face parte arma (modul, tip, calibru

etc.), iar ulterior are loc identificarea propriu-zisă prin examenul comparative al caracteristicilor individuale, specific fiecărei arme.

3 S.D. Kustanovici, Mistica judiciară, Moscova, 1956, p. 45. 1 Idem, p. 50. 2 S.D. Kustanovici. op cit., p. 156 şi urm., C. Suciu. op cit., p. 370 şi urm.

\

6.1. Urmele create de piesele armei pe tubul cartuş

Arătam la începutul acestui capitol, că împuşcătura se produce ca urmare a acţiunii

mecanismului percutor asupra capsei şi producând aprinderea încărcăturii de pulbere.

Privind însă înainte de realizarea percuţiei şi anume, în momentul încărcării, apoi a

percutării capsei, iar după producerea împuşcăturii evacuarea tubului tras, vom constata

formarea următoarelor urme, de această dată nu pe glonţ, ci pe tubul cartuşului:

- urma extractorului pe rebordul razelor tubului cartuş, care se formează în

momentul introducerii cartuşului în camera de explozie şi în momentul extragerii cartuşului, din

camera de explozie după producerea împuşcăturii;

- urma cuiului percutor pe suprafaţa capsei, care se formează în momentul în

care acesta loveşte capsa, care, la rândul său, este împinsă înapoi de reculul armei;

- urma închizătorului pe suprafaţa rozetei tubului cartuş, se formează în

momentul împuşcăturii când tubul cartuşului, împins de gaze, este presat pe suprafaţa

închizătorului;

- urma extractorului, în faza a doua, când prinde tubul de marginea rozetei şi îl

trage înapoi;

- urma ejectorului (de obicei la marginea rozetei), formată prin blocarea tubului,

dăndu-i poziţia de evacuare din armă,

- urmele lăsate de pereţii camerei de explozie pe corpul tubului cartuş, având

forma unei nervuri longitudinale.

După această prezentare se poate face o clasificare a urmelor exacte pe tubul cartuşului1.

A. Urmele formate în timpul încărcării armei (la trecerea cartuşului din încărcător în

camera de explozie).

B. Urmele formate în timpul producerii împuşcăturii (urma cuiului percutor, urmele

peretelui închizătorului şi urmele create de pereţii camerei de explozie).

C. Urmele formate în timpul extragerii tubului cartuş tras (urmele extractorului, ale

ejectorului şi ale ferestrei de evacuare)2.

Trebuie avut în vedere faptul că nu toate piesele enumerate mai sus există la orice tip de

armă. Bunăoară, armele de vânătoare, pliante nu au închizător, tubul sprijinindu-se pe un disc.

La revolverele Hagan tubul este susţinut de un sabot: o serie de arme nu au ejector; unele

revolvere americane vechi nu au cui percutor, cocoşul lovind direct capsa.

Urmele particulare care se creează pe tubul cartuşelor de vânătoare nu prezintă nicio

importanţă pentru activitatea de identificare. Aceasta fiindcă, tuburile cartuşelor de vânătoare se

refolosesc şi, în consecinţă, prezintă importanţă doar capsa (care se înlocuieşte).

Procesul de formare a urmelor create de piesele armei pe tubul cartuș1

1 N.V. Popov, Medicina judiciară, Bucureşti, 1954, p. 184.

6.3 Urmele create de proiectile pe corpul victimei şi diverse materiale

Din cauza presiunii mari in camera cartuşului, respectiv capul tubului,proiectilul nu găseşte altă

ieşire decât spre ţeava, unde datorită acţiunii ghinturilor şi vitezei mari de deplasare, se imprimă

o mişcare spirală.

Zborul glontelui pe traiectorie, după ieşirea din ţeava se poate solda cu: pătrundere,

străpungere sau ricoşare, datorită densităţii obiectului şi unghiului mic de incidenţă.

Trecerea proiectilului prin diverse obiecte, precum şi infundarea sau ricoşarea au ca urmare

crearea a o serie de urme.

Corpul uman constituie un obstacol în calea proiectilului fiind alcătuit din ţesuturi de

consistenţă şi duritate diferite.

Țesutul osos se deosebeşte de celelalte ţesuturi, în ce priveşte consistenţa şi rezistenţa sa,

orificiile create în ţesutul osos vor fi din punct de vedere al diametrului, mai apropiate de

mărimea reală a proiectilului.

În cazul ţesuturilor moi sau al organelor cavitate orificiile pot avea diametrul mai mare sau

în situaţia în care ţesutul se contractă, mai mic decât cel al proiectilelor1.

Diametrul şi forma orificiilor sunt condiţionate de valoarea energiei cinetice a proiectilului

în momentul lovirii. Cu cât energia cinetică este mai mare, cu atât proiectilul va forma un

orificiu cu diametrul apropiat de diametrul său, când energia cinetică scade, orificiul va fi mai

mare şi de formă neregulată, proiectilul creând rupturi mari ale ţesuturilor cu care vine în

contact.

În orice obiect pe care-l traversează implicit şi in corpul omului, glonţul creează trei feluri

de urme:

- orificiul de intrare;

- orificiul de ieşire;

- canalul cuprins intre cele două orificii.

În corpul omului, orificiul de intrare poate avea forme variate determinate de o serie de

factori: unghiul de lovire; viteza glonţului; felul ţesutului lovit; distanţa de la care s-a tras.

În cazul unor perforări perpendiculare orificiul de intrare este rotund, în cazul unei perforări

oblice forma orificiului de intrare va fi ovală. În situaţia tragerilor efectuate de la distanţe mici

ori cu ţeava lipită de ţesut, orificiul de intrare va avea o formă neregulată din cauza acţiunii

gazelor (rondă, stelată).

Orificiul rotund ia o formă ovală ulterior, datorită contracţiei musculare sau a contractării

inegale a ţesuturilor.

În general orificiul de intrare are o formă mai regulată şi este mai mic, mai aproape de

diametrul real al proiectilului. Pielea sau ţesutul muscular întinse de glonţ în momentul

impactului se retracta, ceea ce face ca orificiul să tic mai mic decât diametrul glonţului1.

Astfel, un proiectil cal. 7.65 mm va crea un orificiu de intrare ce variază în jur de 5-6 mm2.

În cazul orificiilor create la nivelul craniului, dimensiunea orificiului de intrare este

aproape egală cu diametrul glonţului sau poate fi cu ceva mai mare.

Dacă glonţul nu pătrunde perpendicular pe suprafaţa pielii, ci intr-un unghi ascuţit, atunci

orificiul de intrare va avea o formă ovala, iar dimensiunile orificiului vor fi determinate de

direcţia fibrelor cutanate. Orificiile create de glonţ în cutele pielii apar mai mici, dar odată cu

desfacerea cutelor se vor mări. În cazul tragerilor de la mică distanţă (sub 10 cm) orificiul de

intrare este mai mare decât diametrul glonţului, datorită cumulării tuturor factorilor tragerii

(flacără, presiunea gazelor, viteză mare etc.).

Cu mult mai mare decât diametrul glonţului va fi şi orificiul de intrare format in cazul unui

unghi de incidenţă foarte mic (sub 10).

Când vârful proiectilului este rotunjit sau teşit, marginile orificiului de intrare vor fi

neregulate din cauza contuziei şi ruperii ţesutului3. Gloanţele cu vârf ascuţit vor forma orificii de

intrare cu marginile netede.

Caracteristica fundamentală a orificiului de intrare este lipsa de ţesut, ceea ce îl deosebeşte

de toate celelalte plăgi impunse, dar şi de orificiul de ieşire.

Uneori, în jurul orificiului de intrare, vom întâlni fisuri radiale şi o serie de alte urme.

datorate factorilor suplimentari ai împuşcăturii.

Când tragerea s-a efectuat cu o armă de vânătoare, folosind cartuşe cu alice, vom deosebi

după cum s-a tras de la distanţă mică sau de la distanţă mare. O tragere sub 50 cm va produce un

orificiu de intrare unic, de forma unui crater neregulat, prezentând o pierdere mare de substanţă.

Când tragerea s-a făcut peste această limită, vom deosebi următoarele feluri de critici de intrare:

intre 0.50 şi 2,50 m vor exista câteva orificii de intrare (două până la patru) formate de grupuri

de alice şi mai multe orificii mici create de fiecare alică in parte. Peste aceste limite fiecare alică

va crea un orificiu de intrare1.

Urmele proiectilelor create in alte materiale decât corpul victimei vor avea forme variate,

în funcţie de energia cinetică a proiectilului in materialul perforării şi de rezistenţa materialului.

În sticlă orificiul de intrare a glonţului are forma unui con, cu baza în direcţia tragerii,

deoarece proiectilul împinge înainte părţi din materialul prin care trece.

Dacă tăblia din sticlă este perforată perpendicular orificiul de intrare va avea formă

rotundă, iar fisurile concentrice şi radiate se vor întinde uniform în toate direcţiile.

Când perforarea se produce sub un unghi mai mic de 90°, orificiul de intrare are formă

ovală, iar crăpăturile sticlei sunt mai numeroase în sensul direcţiei glonţului.

_____________

1 N.V. Popov, op. cit., p. 184. 2 M. Kernbach. Medicină judiciară, Ed. Medicală, Bucureşti, 1953, p. 205. 3 În acelaşi sens, D. Şchiopu în Tratat de medicină legală, vol. I. Ed. Medicală, Bucureşti, 1995, p. 748.

Caracteristicile orificiului de intrare intr-o tăblie de sticlă diferă în funcţie de distanţa de

tragere, implicit de energia cinetică a proiectilului şi de unghiul de incidenţă. De pildă, dacă s-a

tras de la distanţă mică şi sub unghiul de 90°, orificiul de intrare va avea o formă rotundă cu

diametrul foarte apropiat de cel al glonţului (crăpăturile radiate putând chiar să lipsească)2.

Aceasta presupune o energie cinetică mare şi o viteză apropiată de viteza iniţială la gura

ţevii.

La o tragere efectuată de la mare distanţă, geamul nu mai prezintă orificiu de intrare,

întrucât energia cinetică şi viteza proiectilului scade astfel încât contactul cu sticla se aseamănă

cu spargerea realizată de o piatră.

Orificiul de intrare in tăblie de sticlă diferă şi în funcţie de forma vârfului glonţului. Astfel,

un glonte cu vârful ascuţit (în condiţiile in care unghiul de incidenţă este de 90°, energia cinetică

şi viteza mare) perforând o tăblie de sticlă s-ar putea să nu producă fisuri radiale.

Orificiul creat va fi rotund şi foarte apropiat de diametrul glonţului. Acest fenomen se

explică prin aceea că glonţul, in acest caz, va acţiona asemeni unui burghiu.

Proiectilele cu vârful teşit (in aceleaşi condiţii de tragere), vor crea orificii rotunde şi

apropiate de dimensiunile lor. Spre deosebire de proiectilele ascuţite la vârf, cele teşite vor crea

întotdeauna fisuri radiale.

Orificiu creat în tăblie de sticlă de proiectil cal. 7,62mm (Tokarev 1933), tragere efectuată de la o distanţă de 100 tu

Orificiile de intrare in tăbliile metalice vor avea un diametru aproape identic cu

proiectilele care le-au creat1.

În scândură uscată, orificiul de intrare este mai mare decât diametrul glonţului, deoarece

acesta va antrena în mişcare particule din lemn. Spre deosebire de lemnul uscat, lemnul verde

sau umed va prezenta un orificiu de intrare mai mic decât diametrul glonţului, datorită

elasticităţii fibrelor.

-_____________________________

1 N.A. - Datorita multiplelor caracteristici, leziunea produsă cu o armă de foc pune uneori probleme de

diagnostic diferenţial făţă de atle leziuni traumatice, dar având în vedere atipiile, toi mai frecvent întâlnite (în funcţie de perfecţionarea armelor), leziunile de ..tip clasic”, tind să devină din ce în ce mai rare în ceea ce priveşte particularităţile lor.

2 Ghe. Păşescu, Interpretarea criminalistică a orificiilor descoperite în sticla ferestrelor, în Revista Criminalistica nr. 3/1999, p. 8.

Această caracteristică o întâlnim şi la materialele elastice de genul pielii neprelucrate şi

cauciucului, în cauciuc este chiar foarte greu de găsit acest orificiu.

Orificiu de ieşire a proiectilului creat într-o tăblie de lemn

Pielea tăbăcită şi ţesuturile dese vor prezenta un orificiu de intrare apropiat ca diametru de

mărimea glonţului.

Orificiul de ieşire il întâlnim numai atunci când proiectilul nu şi-a pierdut energia cinetică,

putând străpunge obiectul in care a pătruns.

Când tragerea este efectuată de la mare distanţă sau când proiectilul a străpuns mai multe

obiecte pe traiectorie işi pierde energia cinetică, împrejurare în care va crea un orificiu de intrare

şi un canal la capătul căreia se va opri1.

În corpul uman, spre deosebire de orificiul de intrare, orificiul de ieşire nu va mai prezenta

„minus ţesut", respectiv pierdere de substanţă, datorită faptului că acum, glontele „desface"

ţesutul2.

În marea majoritate a cazurilor şi mai ales când este vorba de arme cu ţeava scurtă,

gloanţele trecând prin corp pierd o parte atât de însemnată din energia lor, încât ieşind din corp

acţionează asupra pielii ca o pană, despicând-o. De aceea, orificiul de ieşire prezintă forme

1 N.V. Popov, op. cit., p. 186. 2 Idem. p. 19.

neregulate: fantă, conic, stelat, ruptură. Marginile sale se apropie fără pierderi de substanţă,

punând în evidenţă forma orificiului.

Esste posibil ca la trecerea sa prin corp, glontele să sufere deformări sau fragmentări. În

aceste cazuri, ţesuturile şi pielea se rup în alt mod decât in cazul unui proiectil intact. De pildă,

un proiectil deformat sau turtit va crea un orificiu de ieşire rupt, neregulat, cu marginile

răsfrânte.

În cazul în care proiectilul se fragmentează, poate exista un singur orificiu de intrare şi mai

multe orificii de ieşire. Acest aspect poate să apară şi în situaţia in care proiectilul desprinde şi

antrenează pe traiectul său fragmente osoase.

Se poate întâmpla ca glontele să se rostogolească in urma unei ricoşări interne, când

orificiul de ieşire va avea formă de fantă îngustă, lungă de 1-2 cm, datorită faptului că glonţul nu

străpunge, ci lo\eşte cu partea laterală.

Când proiectilul şi-a pierdut energia cinetică vom întâlni fie o despicare incompletă a

pielii, fie o înfundare spre exterior a pielii, în dreptul cărora pot să apară fisuri care prin

deshidratare au forma şi aspectul unor zgârieturi.

Dacă forţa vie a glonţului este mare (distanţa de tragere fiind relativ mică), la trecerea prin

organele cavitare pline cu substanţe lichide sau vâscoase, datorită acţiunii hidrodinamice a

proiectilului se pot produce rupturi foarte mari.

Acţiunea hidrodinamică a proiectilului se manifestă de obicei în situaţiile in care sunt

utilizate arme de calibru mare şi care folosesc muniţie cu o încărcătură de pulbere considerabilă

(puşti, pistoale mitralieră). Foarte rar se întâmplă acest fenomen în cazul armelor de calibru mic,

în aceste cazuri numai in împrejurarea in care glontele se rostogoleşte în momentul impactului.

Proiectilul pătruns în stomac sau în inimă aflată în stare de diastolă (pauză), precum şi în

alte organe consistente în apă (ficat, vezică) va produce dilacerarea acestora. Acţiunea

hidrodinamica a proiectilului se manifestă şi la trecerea prin substanţa cerebrală.

În toate aceste cazuri orificiul de ieşire va ti foarte mare, uneori poate să lipsească datorită

exploziei organului.

La trecerea printr-o tăblie de sticlă, proiectilul va crea un orificiu de ieşire mai mare decât

cel de intrare, pentru că împinge înainte aşchii din material sticlos. Baza conului rezultat prin

perforarea sticlei este orificiul de ieşire. Aceste caracteristici le va avea şi orificiul de ieşire intr-

un os cranian.

În materialul lemnos, orificiul de ieşire are aceleaşi caracteristici ca şi în cazul orificiului

de intrare, în sensul că un material lemnos uscat, va prezenta un orificiu de ieşire mai mare decât

diametrul glonțului, iar un material lemnos verde (umed) va prezenta un orificiu de ieşire cu un

diametru mai mic decât acela al glonţului.

În scândură subţire şi plată, orificiul de ieşire prezintă aşchieri, iar în tabla de metal,

marginile orificiului de ieşire sunt răsfrânte în sensul deplasării proiectilului.

O altă categorie de urme principale pe care le pot crea proiectilele sunt urme de ricoşeu1.

Ricoşeul este o respingere a proiectilului de suprafaţa unui obiect, datorită unghiului mic

de incidenţă.

A - Punctul de impact al proiectilului cu asfaltul la o tragere efectuată sub un unghi de 70

de grade.

B - Proiectilul fragmentat în urma ricoşeului.

Urma de ricoşeu are forma unui şănţuleţ care prezintă o întorsătură finală spre dreapta sau

stânga, în funcţie de mişcarea giroscopică a glonţului. Uneori, întorsătura finală este foarte

pronunţată şi diferită de sensul de rotaţie al glonţului, ca urmare a unui contact al acestuia cu un

material mai dens, la ieşirea decât la intrarea în ricoşeu (de exemplu un nit).

De multe ori s-a întâmplat ca proiectilul să pătrundă in pământ până la o oarecare

adâncime, ca apoi să revină la suprafaţă şi să capete o traiectorie din punct de vedere al

unghiului - asemănătoare cu cea de intrare în ricoşeu.

1 S.D. Kustanovici. op., cit., p. 258.

Între orificiul de intrare şi cel de ieşire sau între orificiul de intrare şi punctul de infundare,

glontele creează un canal a cărui formă şi caracteristici variază de la un material la altul.

În corpul uman, canalul poate fi: direct sau deviat. Vom întâlni un canal direct când el este

prelungirea directă a traiectoriei glonţului imprimată de armă şi deviat când din diferite motive

(proiectilul loveşte uşor un ţesut osos) traiectul se modifică şi implicit şi sensul canalului.

Lăţimea canalului este, de obicei, mai mare decât diametrul glonţului. În ţesutul osos,

forma canalului diferă în funcţie de distanţa de tragere, structura osului şi energia cinetică a

proiectilului. Proiectilul poate produce fracturi orificiale, cominutive, eschile sau simple fisuri.

În oasele late (craniu, omoplat, femur) când proiectilul pătrunde perpendicular, va crea un

canal în formă de tronconică cu baza mare în direcţia de tragere. Când pătrunde sub un unghi

ascuţit va forma un canal neregulat îndreptat iniţial pe traiectoria proiectilului, apoi în trunchi de

con, cu baza spre orificiul de ieşire1.

O formă specială de canal este „canalul tangenţial’’ creat de proiectil atunci când pătrunde

intr-o parte rotunjită a corpului, ca de pildă în coapsă, umăr, cutie craniană, sub un unghi ascuţit

şi iese aproape de locul de intrare2.

Adeseori aceste răni sunt numai subcutanate, mai rar ele ating muşchii şi organele interne

situate aproape de suprafaţă.

Dacă proiectilul alunecă de-a lungul pielii, o rupe şi se vor forma plăgi lungi rupte.

Spre deosebire de canalele tangenţiale există şi canale în seton, acestea se formează numai

atunci când energia cinetică a proiectilului este foarte mică, acesta modificându-şi traiectoria

(neputând pătrunde în os) şi alunecând pe sub piele.

Canalul va corespunde cu relieful porţiunii peste care trece.

Proiectilul, intrând sub pielea care acoperă cutia craniană şi realizând forţa necesară

străpungerii osului, îşi modifică traiectoria, pornind pe un canal subcutanat, până când, datorită

formei calotei craniene şi a inerţiei, va ieşi afară.

1 N.V. Popov, op. cit., p. 195. 2 Ibidem, p. 196.

1 M. Basarab, Criminalistica, Ed. Universității Babeș Bolyai, Cluj-Napoca.

Asemenea canale se pot forma şi atunci când glontele întâlneşte un muşchi care,

contractându-se, ii modifică traiectoria iniţială sau îl expulzează afară. În sticlă, canalul creat de

proiectil va avea forma unui trunchi de con cu baza mare in direcţia tragerii, ca de altfel şi

canalul din oasele plate.

Lemnul (atât umed, cât şi uscat), precum şi tabla metalică, vor prezenta canale cu lăţimi

aproximativ egale pe tot parcursul (cu foarte mici denivelări, în cazul materialului lemnos,

datorate nervurilor).

Apreciez că, în categoria urmelor principale intră: urmele formate de arma de foc pe

elementele cartuşului: urmele create de proiectil in zborul său pe traiectorie (orificiul de intrare,

orificiul de ieşire, canalul, urmele de ricoşeu).

6.2. Urmele secundare

În momentul producerii împuşcăturii, pe lângă proiectil, pe ţeavă mai ies şi alte produse

din încărcătura cartuşului: gaze, flăcări, funingine, pulbere arsă incomplet şi pulbere nearsă1.

Aceste produse încadrate în categoria factorilor suplimentari ai tragerii, vor crea o serie de urme

caracteristice, şi anume:

- rupturile provocate de presiunea gazelor: arsurile provocate de flacără şi de temperatura

înaltă a gazelor;

- afumările create de pulberea arsă;

- tatuajul creat de pulberea arsă sau arsă incomplet;

- inelul de frecare format prin depunerea pe orificiul de intrare (margini) şi uneori pe canal,

a particulelor aderente pe proiectil (uleiuri, parafină, reziduuri de pulbere arsă);

- inelul de metalizare, format prin desprinderea unor particule fine din compoziţia

proiectilului (cămaşă) şi depunerea lor pe orificiul de intrare. La pătrunderea in corpul uman,

inelul de metalizare îl întâlnim de obicei, la pătrunderea proiectilului în oase;

- inelul de imprimare relevă gura ţevii canal şi îl întâlnim la tragerile cu ţeavă lipită,

datorită acţiunii reculului1.

6.4.1. Rupturile

Rupturile sunt provocate de presiunea gazelor şi se prezintă sub formă de stea sau cruce, în

funcţie de rezistenţa materialului în care s-a tras. Rupturile provocate de acţiunea mecanică a

gazelor le întâlnim numai in cazul tragerilor de la mică distanţă (până la 10 cm), iar mărimea

acestora este în funcţie de armamentul şi muniţia folosite2.

Acţiunea gazelor este mai mare in cazul armelor care folosesc muniţie cu încărcătură de

pulbere mare, ceea ee creează un volum mare de gaze. La armele cu ţeava scurtă, acţiunea

gazelor este mai mare datorită situării punctului de presiune maximă a gazelor la o distanţă în

principiu - de 64,5 mm de la camera de explozie, unde presiunea atinge circa 2800 kgf/cm2.

O împrejurare demnă de semnalat este legată de forma rupturilor create de gaze.

La tragerile efectuate din apropiere asupra corpului uman, pe articolele de îmbrăcăminte, în

zona orificiului de intrare se observă că rupturile provocate de gaze produc o răsfrângere în

direcţia inversă sensului de înaintare a proiectilului a marginilor rupturii.

Acest fenomen se explică prin faptul că gazele pătrund uşor prin articolele textile, prin

orificiul creat de proiectil, însă la contactul cu ţesutul cutanat ele revin producând ruptura

materialelor textile şi răsfrângerea marginilor rupturii în direcţia inversă sensului de înaintare al

proiectilului.

Aceeaşi situaţie o întâlnim şi la tragerile cu ţeava lipită de cutia craniană, gazele pătrund

sub piele însă la contactul cu ţesutul osos revin şi produc ruptura ţesutului cutanat şi

răsfrângerea marginilor acestuia în sensul arătat.

Trebuie cunoscut acest fenomen deoarece există riscul de a confunda orificiul de intrare cu

cel de ieşire. Prezenţa urmelor de funingine şi a arsurilor create de flacără indică însă cu

certitudine că este vorba de un orificiu de intrare şi nu de ieşire.

6.4.2. Arsurile

Sunt urme secundare create de acţiunea flăcării şi se prezintă la marginile orificiului de

intrare.

Aceste urme apar cu precădere in cazul utilizării pulberii negre (cu fum) care nu arde

complet în canalul ţevii aşa cum se întâmplă cu pulberea coloidală.

În momentul tragerii cu o armă, a cărei Încărcătură constă din pulbere neagră, pe țeavă va

ieşi o flacără a cărei lungime depinde de cantitatea de pulbere din încărcătură şi de lungimea

țevii.

Pulberea neagră arde mai încet decât cea coloidală, formând o cantitate de substanţe solide

sub formă de săruri de potasiu, iar cărbunele şi sulful nu ard complet.

O parte din aceste substanţe devin incandescente in canalul ţevii, evident, ieşind şi afară.

Pe măsura ieşirii din ţeava ele se răcesc ca la o distanţă de 10-20 cm flacăra să dispară.

Depunându-se în jurul orificiului de intrare pe piele sau încălţăminte, particulele

incandescente vor provoca o arsură. Pielea (prin deshidratare) va căpăta un aspect pergamentos,

de „piele tăbăcită", iar părul se adună in mănunchiuri, la fel şi articolele de îmbrăcăminte din

lână. Bumbacul şi alte ţesături se pot aprinde fie parţial, fie total.

Dacă pulberii coloidale nu-i este caracteristică formarea flăcării, aceasta nu înseamnă că

împuşcătura realizată prin folosirea ei nu ar produce arsuri.

În cazul împuşcăturilor realizate prin folosirea pulberii coloidale arsurile se datorează

temperaturii ridicate a gazelor. Acest fel de arsuri le întâlnim la tragerile efectuate cu o armă

automată (deoarece sunt trase mai multe cartuşe succesiv) şi în cazul cartuşelor vechi deoarece

punctul maxim de presiune a gazelor se deplasează spre gura ţevii (pulberea arde neregulat).

___________________

1 C. Suciu, op. cit., p 193, Em. Stancu. op cit., p. 241. 2 Em. Stancu. op cit., p. 269.

6.4.3. Afumările

Afumările sunt acele urme care se formează prin depunerea reziduurilor solide rezultate

din arderea pulberii.

Cantitatea de funingine rezultată în urma arderii pulberii va fi mai mare sau mai mică după

cum pulberea este cu fum sau fără fum.

Nitroglicerina şi piroxilina nu formează aproape deloc reziduuri solide, dar pulberea fără

fum conţine totdeauna diferite adaosuri (grafit, difenilamina, derivaţi ai ureei, săruri de bariu

etc.). Aceste substanţe formează un reziduu solid care se va depune in jurul orificiului de intrare,

formând un cerc a cărui consistentă depinde de distanţa de la care s-a tras1.

Cantitatea de funingine care se formează în urma arderii pulberii tară fum este mult mai

mică decât a celei cu fum şi de o coloraţie mai deschisă (cenuşiu şi foarte rar verde).

Funinginea produsă de pulberile cu fum formează un depozit in jurul orificiului de intrare,

de culoare neagră datorită conţinutului mare de cărbune.

Distanţa de zbor a funinginii este, de obicei, până la 30 cm. Funinginea nu poate produce

în mod obişnuit leziuni mecanice datorită greutăţii foarte reduse a particulelor sale2.

Depozitul de funingine este neuniform, insă se poate vedea un strat intern mai dens şi unul

extern mai puţin dens. În jurul plăgii in condiţiile in care se trage de la distanţă mică, se pot

deosebi cele două cercuri, uneori separate unul de celălalt printr-o porţiune liberă cu o depunere

rarefiată de funingine.

La tragerile cu ţeava lipită de piele, raza depozitului de funingine poate fi foarte mică sau

poate să lipsească complet din jurul orificiului de intrare, deoarece particulele de funingine

pătrund impreună cu gazele, in canalul format de proiectil, depunându-se pe pereţii săi interiori.

Pe lângă pulberea arsă, la formarea urmelor contribuie şi reziduurile din capsă, inclusiv

reziduurile tragerilor anterioare. Acestea pot apărea şi pe alte straturi decât cele de la suprafaţă,

cum este cazul obiectelor de îmbrăcăminte3.

Funinginea depusă formează un inel a cărei formă diferă in funcţie de unghiul tragerii.

Astfel, dacă direcţia din care s-a tras formează cu suprafaţa pielii un unghi ascuţit, se va forma

un oval sau o elipsă. Dacă unghiul de tragere este drept, inelul va avea formă rotundă.

În unele cazuri, mai ales la tragerile cu pulbere fără fum, funinginea nu se depune intr-un

cerc închis, ci sub formă de raze.

Funinginea lovindu-se de piele sau de alte obiecte, ricoşează înapoi; în acest caz ea se

depune pe obiectele întâlnite în cale (de pildă mâna care ţine arma). Această urmă se relevă eu

ajutorul lupei prevăzută eu lampă eu radiaţii ultraviolete şi este importantă pentru stabilirea

distanţei de la care s-a tras, pe de-o parte, iar pe de altă parte, pentru elucidarea împrejurărilor

unei sinucideri.

_______________ 1 N.V. Popov. op. cit., p. 203. 2 Idem, p. 204. 3 Em. Stancu. op. cit., p. 242.

Depozitul de funingine se realizează nu numai prin efectul gazelor (care duc cu ele

particule de funingine), ci şi prin acţiunea glontelui care depune funinginea de pe suprafaţa sa

datorită frecării cu obiectul în care pătrunde.

Uneori, afumarea nu apare la suprafaţa obiectului asupra căruia s-a tras, ci la suprafaţa unui

al doilea strat care urmează. Acest fapt se poate observa in cazul tragerilor cu arme la care viteza

iniţială a proiectilului este foarte mare, iar obiectul asupra căruia se trage prezintă mai multe

suprafeţe suprapuse, cum este cazul îmbrăcămintei. Pe primul strat funinginea se depune sub

forma unui inel îngust, pe marginile orificiului de intrare (ca un inel de frecare) şi numai pe al

doilea strat, aflat la o distanţă între 0,5-5 cm, funinginea se va extinde sub forma specilică urmei

de afumare.

6.4.4. Tatuajul

Este o urmă creată de pulberea arsă incomplet care se formează în jurul orificiului de

intrare, având dimensiuni şi densităţi variabile, în funcţie de felul încărcăturii, lungimea ţevii,

distanţa de la care s-a tras, mărimea şi forma particulelor de pulbere.

În unele cazuri tatuajul se produce prin depunerea de către proiectil a particulelor rupte in

timpul exploziei din pereţii tubului cartuş.

Distanţa până la care acţionează particulele de pulbere semiarse este de până la 80 cm la

armele neautomate şi semiautomate. Această limită este depăşită la armele automate care au o

cadenţă de tir foarte mare (peste 1000 lovituri/minut).

Pulberea neagră creează mai frecvent tatuaje datorită dimensiunilor mai mari ale granulelor

şi caracteristicilor armelor de vânătoare1.

Dintre pulberile coloidale, cele în formă cilindrică sunt propulsate mai departe decât cele

lamelare sau în formă de bandă.

Formarea tatuajului, pe lângă condiţiile menţionate este determinată şi de duritatea

obiectului asupra căruia s-a tras. Un obiect cu densitate mică va permite particulelor de pulbere

nearse complet să pătrundă, pe când un obiect dens nu va permite acest lucru, particulelor

depunându-se numai la suprafaţa sa.

6.4.5. Inelul de frecare

Se formează la gura orificiului de intrare ori de-a lungul canalului de perforare.

Această urmă secundară se formează prin depunerea de substanţe aderente la suprafaţa

proiectilului, fie din canalul ţevii, fie pe traiectul exterior (ricoşeu), pe marginile orificiului de

intrare.

Urma de frecare este formată din resturi de uleiuri minerale, parafină, funingine, reziduuri

de pulbere arsă, reziduuri metalice şi substanţe aderente la proiectil.

Inelul de frecare este de culoare cenuşie şi se observă uşor pe obiectele de culoare

deschisă. Când inelul de frecare s-a format pe un obiect de culoare închisă se poate scoate in

evidenţă prin relevarea funinginei cu hârtie fotografică sau prin relevarea stratului de grăsime cu

ajutorul radiaţiilor ultraviolete.

_______________________ 1 C. Suciu, op. cit., p. 196. 2 C. Suciu, op. cit., p. 196.

Examinarea substanţelor care formează inelul de frecare ajută la stabilirea, în parte, a

ordinii tragerilor, şi anume la diferenţierea primului foc de cel de-al doilea foc trase cu aceeaşi

armă.

Inelul de frecare al primului proiectil tras prezintă resturi de ulei şi mai puţină funingine pe

când al doilea proiectil, va mări cantitatea de funingine din inelul de frecare, depunând mai

puţine substanţe uleioase2. Operaţiunile de colectare a reziduurilor sunt deosebit de migăloase şi

cu rezultate neconvingătoare in 90% din cazuri, ceea ce determină o evaluare sub „beneficiu de

inventar " a acestor urme.

6.4.6. Inelul de metalizare

Inelul de metalizare poate fi întâlnit atât la gura orificiului de intrare, făcând corp comun

cu inelul de frecare, cât şi independent de acesta când partea mai densă a obiectului perforat se

găseşte mai spre interior, sau când glonțul a străbătut succesiv mai multe obiecte.

Un proiectil pătrunzând in corpul uman, determină formarea inelului de frecare pe

îmbrăcăminte şi piele, iar inelul de metalizare apare numai la traversarea unui os plat, prin

desprinderea şi depunerea unor particule metalice din cămaşa proiectilului (tombac).

Inelele de metalizare pot fi descoperite numai prin roentgenografie şi spectrografie datorită

cantităţilor foarte mici metal depuse.

Este posibil ca inelul de metalizare să nu poată fi evidenţiat prin metodele susmenţionate

caz in care se poate utiliza microsonda electronică.

Deosebirea dintre inelul de metalizare şi inelul de frecare constă in faptul că, in timp ce

inelul de metalizare conţine numai particule din corpul proiectilului in inelul de frecare sunt

depuse substanţe aderente la suprafaţa proiectilului provenind din canalul ţevii şi din diferitele

corpuri pe care le-a străbătut sau din care a ricoşat (tablă metalică, sticlă, lemn, îmbrăcăminte

etc.).

6.4.7. Urmele formate prin imprimarea ţevii armei

Aceste urme, ultimele din categoria urmelor secundare, sunt rezultatul tragerii cu ţeava

lipită de obiectul în care se trage. Această urmă poate reprezenta conturul complet al gurii ţevii

sau numai o parte a acesteia, iar in unele cazuri pot fi imprimate şi unele piese din apropierea

gurii ţevii sau montate în faţă (vârful superior al vergelei, a doua ţeava la armele de vânătoare,

amortizor, recuperator de recul, ascunzător de flacără, întăritor de recul etc. ).

Orificiul de intrare, in cazul tragerii cu gura ţevii lipită de obiect, este mai mare decât cel

de ieşire. Marginile orificiului vor fi zdren-

țuite, cu rupturi orientate spre direcţia de tragere, contrar regulii adică în direcţia de unde a venit

glontele.

Datorită presiunii mari şi faptului că gazele nu au altă ieşire decât înspre înapoi, acestea

vor crea slărlecări, sfacelări ale ţesutului cutanat sau franjurări ale căror margini vor fi îndreptate

invers cu direcţia de mişcare a proiectilului.

Gura ţevii va crea aşa-numitul „inel de contuzie". Datorită reculului, gura ţevii se retrage;

revenind loveşte ţesutul cutanat provocând deshidratarea suprafeţei lovite, datorită temperaturii

ridicate.

Imprimarea gurii ţevii va fi totală sau parţială în funcţie de unghiul sub care a fost sprijinită

ţeava de obiect:

- imprimarea totală este aceea în care toate părţile proeminente ale ţevii sunt atât de bine

imprimate pe piele, încât permit recunoaşterea conturului acesteia;

- imprimarea poate avea aspect de „semilună", când unghiul sub care s-a sprijinit ţeava a

fost mai mic de 90°.

Dacă urmele principale au fost definite ca fiind un rezultat al acţiunii pieselor şi

mecanismelor armei asupra elementelor cartuşului şi al acţiunii proiectilului în timpul zborului

său pe traiectorie asupra diverselor obiecte întâlnite în cale, urmele secundare, in lumina celor

expuse mai sus, sunt rezultatul factorilor suplimentari ai împuşcăturii (presiunea gazelor,

temperatura acestora, flacăra, arderea incompletă a pulberii etc.).

6. 5. Piese şi dispozitive care pot influenţa acţiunea factorilor suplimentari ai

împuşcăturii şi implicit urmele secundare ale tragerii

Pentru îmbunătăţirea caracteristicilor tehnico-tactice ale armamentului portativ, în special

ale armamentului militar, uzinele producătoare au creat o serie de piese şi dispozitive a căror

menire este aceea de a îmbunătăţi performanţele balistice ale armelor pe care sunt montate.

Aceste piese şi dispozitive, între care enumerăm: ascunzătoarele de flăcări, recuperatoarele

de recul, amortizoarele, influenţează însă in mod considerabil, urmele create de factorii

suplimentari ai împuşcăturii.

6.5.1. Ascunzătorul de flacără

Ascunzătorul de flacără este un dispozitiv care se montează în partea din faţă a ţevii armei

şi care are rolul de a dispersa gazele şi flacăra pentru a împiedica inamicul să depisteze locul din

care se efectuează tragerea.

Particularităţile constructive ale acestui dispozitiv diferă de la un tip de armă la altul.

Astfel, la Pistolul Mitralieră A.K. 47 sunt sub forma unor piese cilindrice care prelungesc ţeava

şi care are la capăt o retezătură în unghi de 450.

P.M. AK 47 dotat cu ascunzător de flacără

Tragerea efectuată cu o armă A.K. 47 cal 7,62 mm fără ascunzător de flacără de la o

distanţă de 10 cm faţă de ţintă va forma un inel de funingine în jurul oriliciuliii de intrare, de

formă circulara având diametrul de aproximativ 15 cm.

În condiţiile in care aceeaşi armă are montat ascunzător de flacără, urmele de funingine din

jurul orificiului de intrare vor avea o forma alungită, mai pronunţată în zona retezăturii.

La pistolul mitralieră M 16 cal 5,6 mm ascunzătorul de flacără are formă cilindrică şi are

prevăzute in lateral patru fante dreptunghiulare.

Tragerea efectuată cu acest lip de armă la o distanţă sub 10 cm faţă de ţintă, in condiţiile in

care nu are montat ascunzătorul de flacără, creează o urmă de funingine de formă circulară

având diametrul cuprins între 5 şi 10 cm. Tragerea efectuată cu acelaşi tip de armă având de

această dată montat ascunzătorul de flacără, creează o urmă de formă circulară însă se constată

că depozitul de funingine este mai diminuat în zona corespunzătoare fantelor, funinginea fiind

dispersată sub formă de raze.

Aceeaşi urmă, sub formă de raze dispuse circular o întâlnim şi în cazul armelor care

utilizează ascunzătoare de flacără de fonnă cilindrică având prevăzute pe pereţii laterali orificii

circulare (P.S.L. cal 7,62 mm)1.

Apreciem că utilitatea din punct de vedere criminalistic al urmelor de acest gen este aceea

că. în funcţie de caracteristicile urmei secundare se poate aprecia dacă s-a utilizat o armă

prevăzută cu ascunzător de flacără.

Comparându-se datele legate de aspectul general al urmei cu cele care pun în evidenţă

calibrul armei se pot face supoziţii cu privire la tipul de armă folosit.

6.5.2. Recuperatorul de recul

Pentru a diminua reculul armei în vederea măririi preciziei tragerilor, inginerii specializaţi

în producţia de armament au realizat un dispozitiv denumit recuperator de recul. Rolul acestui

dispozitiv este acela de a dirija prin două fante laterale denumite „frâne", gazele rezultate în

urma tragerii, realizând o împingere a armei înainte. Acest fenomen duce la o diminuare

considerabilă a reculului.

Armamentul care are montat in faţa ţevii acest dispozitiv este A.K. 74 cal. 5,45 mm.,

proiectat in fosta U.R.S.S. în anul 1974.

1 N.A. –P.S.L. - Puşcă semiautomată cu lunetă folosită de forțele militare.


În urma tragerilor experimentale efectuate cu arma tip A.K. 74 cal. 5,45 mm. s-a constatat

că la tragerile efectuate la 20 cm distanţă pe ţintă nu se evidenţiază urmele factorilor

suplimentari.

Acest fenomen se datorează faptului că gazele, flacăra şi funinginea sunt dirijate in lateral,

pe cele două fante in momentul in care proiectilul depăşeşte cele două orifcii realizându-se un

proces de frânare.

Totuşi nu la orice categorie de muniţie se manifestă acest fenomen, ci numai la muniţia

care utilizează pulbere granulată cu un coeficient de ardere de peste 95%.

La muniţia care conţine pulbere cilindrică cu un coeficient de ardere mai mic, particulele

de pulbere arse incomplet sau nearse, având o greutate specifică mai mare, nu sunt ejectate în

lateral, ci urmează proiectilul şi formează urme secundare in jurul orificiului de intrare insă mult

diminuate sub aspectul volumului.

În aceste cazuri trebuiesc urmărite cu atenţie urmele rămase în jurul orificiului de intrare şi

putem constata existenţa numai a inelului de ştergere deşi tragerea s-a efectuat de aproape.

Determinarea calibrului şi prezent a factorilor suplimentari pe unele obiecte dispuse lateral

faţă de ţintă nu pot indica faptul că s-a putut utiliza o armă prevăzută cu recuperator de recul.

6.5.3. Amortizorul de sunet

Amortizorul de sunet este un dispozitiv utilizat la armamentul cu destinaţii speciale, folosit

de unităţile speciale de poliţie, de structurile anliteroriste, de agenţii serviciilor pentru operaţiuni

speciale, dar în egală măsură de o gamă largă de infractori.

Amortizorul de sunet are rolul de a diminua zgomotul împuşcăturii, pentru a permite celui

care execută foc asupra unor persoane să acţioneze conspirat.

Principiul de funcţionare al dispozitivelor de amortizare a zgomotului împuşcăturii este

similar cu cel utilizat la tobele de eşapament, pentru amortizarea zgomotului produs de

motoarele autovehiculelor.

Toate amortizoarele de sunet sunt de formă cilindrică şi se montează pe partea din fală a

ţevii armei. În interior acestea au mai multe compartimente (camere ceramice), iar partea din

faţă este susţinută printr-o membrană elastică confecţionată din cauciuc.

În urma tragerii, gazele, funinginea şi ceilalţi factori suplimentari ai împuşcăturii care

preced sau succed proiectilul sunt dirijate pe canale laterale în compartimentele amortizorului,

Diferite tipuri de amortizoare de sunet pe calibre

200 Marin Ruiu

ceea ce diminuează semnificativ zgomotul împuşcăturii.

Acest fenomen influenţează foarte mult forma şi volumul urmelor secundare.

Astfel, la o tragere efectuată de la o distanţă de 10 cm faţă de ţintă cu pistolul mitralieră de

asalt INGRAM M 10 de fabricaţie U.S.A. cu muniţie cal. 9 mm, dacă arma nu are montat

amortizorul de sunet, urmele create de funingine pe ţeavă vor fi de formă circulară cu diametrul

de 17 cm. depozitul de funingine fiind repartizat uniform, mai accentuat în jurul orificiului de

intrare şi diminuat spre margini.

Dacă se efectuează o tragere cu aceeaşi armă în aceleaşi condiţii, dar cu utilizarea

amortizorului de sunet, urma de funingine va li de formă circulară, cu diametrul de 8 cm,

depozitul de funingine fiind repartizat concentrat sub formă de cercuri concentrice.

Prin intrarea gazelor în compartimentele laterale ale amortizorului şi o parte din funinginea

rezultată în urma arderii pulberii va fi antrenată în aceste canale. Acest fapt explică diametrul

redus al urmei, totodată membrana din cauciuc face ca urma să fie mai concentrată, sub aspectul

volumului şi să ia forma unor cercuri concentrice.

Aspectul relativ redus, din punct de vedere al diametrului urmei, cât şi prezenţa cercurilor

concentrice, coroborate cu absenta zgomotului împuşcăturii, evidenţiază utilizarea de către

infractori a unor arme prevăzute cu amortizor de sunet.

Au fost cazuri in care autorii unor infracţiuni produse cu arme de foc au utilizai dispozitive

de amortizare a sunetului, improvizate. confecţionate din tuburi spray.

În aceste cazuri, s-a decupat partea din faţă a tubului spray unde este montat ejectorul,

tubul fiind aşezat în faţa armei. Fundul tubului nu se găureşte tocmai pentru a împiedica

difuzarea zgomotului. Fundul tubului fiind perforat de proiectil, funinginea şi celelalte urme

create de factorii suplimentari rămân in proporţie de 95% in interiorul tubului.

În principiu un asemenea amortizor, confecţionat artizanal, putea fi folosit la o singură

tragere.

Au fost cazuri in care interiorul tubului de spray a fost compartimentat, iar partea de care

se ataşa arma adaptată în aşa fel încât dispozitivul artizanal putea fi utilizat ca un amortizor

produs in serie.

Infractorii specializaţi în comiterea acestui gen de infracţiuni folosesc, pentru inducerea în

eroare a organelor de anchetă, şi alte improvizaţii, de pildă, recipiente din material plastic.

Acestea se folosesc în aceleaşi condiţii ca şi tuburile de spray . Interpunerea între armă şi ţintă a

unor obiecte pe care proiectilul le străpunge uşor, reţin urmele secundare rezultate în urma

tragerii.

Utilizarea dispozitivelor de amortizare improvizate sunt de natură a induce in eroare

organele de urmărire penală sub aspectul aprecierii distanţei de la care s-a tras.

În situaţiile în care din datele de anchetă rezultă că tragerea s-a efectuat din apropiere însă

examinarea externă nu evidenţiază prezenţa urmelor secundare, aceste urme trebuiesc căutate şi

pe alte obiecte (perne, articole de îmbrăcăminte) care au putut lî interpuse între armă şi corpul

victimei.

201

Tragere efectuată cu PSL cal. 7,62 mm

de la distanţa de 1 cm Tragere efectuată cu PSL,

cal. 7,62 mm de la distanţa de 10 cm

Marin Ruiu


6.5.4. Regimul în cure se execută focul

Forma şi distanţa la care acţionează factorii suplimentari ai tragerii nu sunt influenţate

numai de dispozitivele şi piesele enumerate mai sus, care sunt montate la gura ţevii, ci şi de

regimul în care se execută focul.

În condiţiile tragerii in regim de foc automat, cu arme a căror cadenţă de tragere depăşeşte

1000 lovituri/minut arma fiind menţinută pe aceeaşi direcţie de tragere, particulele de pulbere

nearse sau arse incomplet acţionează pe distanţe cuprinse între 5-9 m, în funcţie de calibrul

armei şi de numărul de cartuşe trase intr-o rafală.

Condiţiile pentru ca regimul în care se execută focul să influenţeze acţiunea factorilor

suplimentari ai tragerii şi implicit urmele secundare suni:

- focul să se execute în rafale lungi (peste 7 cartuşe);

- arma să fie menţinută pe aceeaşi direcţie de tragere;

- calibrul armei (7,62 mm-9 mm);

- pulberea să nu aibă coeficient de ardere peste 95% (pulbere

granulată).

Fenomenul are următoarea explicaţie: fiecare proiectil tras, în momentul ieşirii din ţeava

armei, are o mişcare elicoidală, pentru menţinerea poziţiei pe traiectorie. Această mişcare

creează in jurul proiectilului curenţi turbionari.

Succesiunea rapidă a proiectilelor pe aceeaşi direcţie accentuează acţiunea curenţilor

turbionari asupra particulelor de pulbere arse, semiarse sau nearse, care fiind în suspensie sunt

antrenate pe traiectorie.

În aceste împrejurări se constată că distanţa la care acţionează factorii suplimentari este

mult mai mare, ea fiind influenţată de condiţiile enunţate mai sus.

În aceste cazuri în jurul orificiului de intrare se evidenţiază particule de pulbere arse

incomplet sau semiarse in anumite situaţii chiar de funingine, care sunt dispuse neuniform şi pe

o rază relativ mare, faţă de tragerile executate de la mică distanţă.

Pentru ilustrarea acestui fenomen redăm următorul caz:

La data de 16 ianuarie 1992 în zona interzisă a perimetrului U.M. 01367 Şimleul Silvaniei

a pătruns un autoturism Aro, soldatul V.I. aliat in post de santinelă a somat şi după executarea

focului de avertisment în plan vertical, militarul a fixat pârghia de siguranţă la foc automat şi a

executat in direcţia autoturismului o rafală de 24 cartuşe. 1 N. Alămoreanu, I. Botoş. Noi cercetări în determinarea distanței de tragere în Probleme de

criminalistică și criminologie, supliment al Buletinului intern editat de Parchetul General nr. 1/1995.

Tragere efectuată cu AK74 cal. 5,45 Tragere efectuată cu AK74 cal. 5,45 mm mm prev. cu recuperator de recul la prev.cu recuperator de recul la o o distanţă de 1 cm distanţă de 20 cm


Ca urmare a focului executat de santinelă asupra autoturismului, numita V.A.. ocupanta

locului din dreapta faţă, a fost împuşcată mortal.

Cu ocazia cercetărilor efectuate la locul faptei, s-a constatat că in jurul orificiilor de intrare

din parbriz, se observau urme secundare create de particule de pulbere arse şi semiarse.

Acest fapt indică o tragere efectuată de la mică distanţă.

Descoperindu-se la o distanţă de 9 m in faţa autoturismului urmele create de încălţămintea

militarului in zăpadă, precum şi un număr de 24 tuburi cartuş cal. 7,62 mm. lateral dreapta la o

distanţă de 2,5 m faţă de urme. S-a concluzionat că acţiunea la o asemenea distanţă a

particulelor de pulbere arse şi semiarse s-a datorat curenţilor turbionari rezultaţi in urma tragerii

in regim de foc automat a unui număr de 24 cartuşe.

Cunoaşterea tuturor factorilor care sunt de natură să influenţeze urmele secundare ale

tragerilor, efectuate cu armele de foc, permit organelor de cercetare penală să aprecieze în mod

corect atât distanţa de la care s-a tras, cât şi modul de formare al urmelor.

Pentru a evita elaborarea unor concluzii greşite este indicat ca in funcţie de particularităţile

şi complexitatea fiecărui caz. să se efectueze experimente in vederea v erificării ipotezelor

emise1.

Cunoscând urmele de foc, modul de funcţionare al acestora, precum şi urmele care se

formează ca urmare a împuşcăturilor, se poate trece la cercetarea faptelor ilicite comise cu

aceste tipuri de arme.

Pericolul pe care-l prezintă armele de foc este relevat de uşurinţa cu care acestea pot

provoca decesul unei persoane; mai mult, deţinerea lor în afara condiţiilor stabilite de Legea nr.

295/2004 constituind infracţiuni.

Pentru aceste motive se impune o activ itate energică de depistare a persoanelor care deţin

ilegal arme de foc şi muniţii.

Un interes major ii prezintă şi fabricarea artizanală a armelor de foc. Din materiale diverse

s-a reuşit construirea unor arme de foc, variate ca formă, sistem de dare a focului, calităţi

balistice şi muniţie.

În general armele confecţionate artizanal sunt rudimentare, având calităţi balistice net

inferioare armelor fabricate in serie. Cu toate acestea, infractorii in numeroase cazuri reuşesc să

îşi realizeze scopul propus.

Construirea artizanală a armelor de foc, vizează scopuri ilicite, demonstrând periculozitatea

atât a îndeletnicirii, cât şi a armelor. Urmele create de aceste arate sunt întotdeauna particulare

faţă de aratele produse in unităţi specializate.

Cercetarea amănunţită a urmelor formate prin întrebuinţarea unei arme de foc este

necesară, întâi de toate, pentru o corectă apreciere din punct de vedere criminalistic a obiectelor

găsite la locul faptei. Bunăoară, necunoaşterea modului de formare şi a caracteristicilor urmelor

secundare ale împuşcăturii poate influenţa negativ desfăşurarea cercetărilor şi rezultatul

anchetei.

Necunoaşterea urmelor care se formează pe elementele cartuşului şi a valorii lor in

identificarea armei cu care s-a tras, pot duce la crearea accidentală a altor urme fapt care poate i


nfluenţa rezultatul examinărilor de laborator.

6.5.5. Identificarea criminalistică a armelor de foc prin utilizarea sistemelor automate

Pentru soluţionarea cauzelor de omor prin folosirea armelor de foc sunt imperios necesare

efectuarea unor constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize care diferă de la o situaţie la alta, dat

fiind particula-

rităţile urmelor şi mijloacelor materiale de probă descoperite cu prilejul efectuării diferitelor

activităţi de urmărire penală (cercetarea la ţaţa locului, percheziţii, ridicarea unor înscrisuri,

constatarea infracţiunii flagrante etc.).

Prin urmare, cu ocazia cercetării unor asemenea infracţiuni grave pot fi dispuse şi

constatări tehnico-ştiinţifice sau expertize grafoscopice, traseologice, expertiza tehnică a unor

documente, dactiloscopice, dar specifice unor astfel de investigaţii la care ne-am referit sunt

constatările tehnico-ştiinţifice sau expertizele balistice1.

Ar fi de un real ajutor, utilizarea unor sisteme automate in vederea identificării

criminalistice, pană in momentul efectuării propriu-zise a expertizei balistice judiciare2.

Aceste sisteme informatice nu substituie activitatea de expertiză realizată de expertul

criminalist specializat in domeniul balisticii judiciare, ci o sprijină prin strângerea ariei

căutărilor şi comparărilor în evidenţe; totodată menţionăm că această bancă în care sunt stocate

informaţiile cu privire la armele deţinute legal de persoanele fizice, constituie o inovaţie

însemnată în domeniul criminalisticii, prin identificarea armelor de foc, de la descoperirea

microscopului comparator (de acum aproape 90 de ani)3.

Legislaţia naţională în materie4 deschide drumul pentru astfel de sisteme prin instituirea

Registrului Naţional al Armelor, in cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române, ca sistem

complex de prelucrare a datelor ce vizează evidenţa armelor, a deţinătorilor de arme, precum şi

a operaţiunilor cu arme şi muniţii5.

1 V. Bercheşan. Metodologia investigării infracţiunilor, vol. I. ed. I. Ed. Paralela 45, Piteşti, 1998, p. 145. 2 N.A. - Ca in cazul urmelor digitale prelucrate prin sistemul AFIS. 3 Pliilipp O. Gravelle, de profesie chimist, pasionat de microscopie, microfotografie şi arme, a creat, la începutul anului 1925, microscopul comparator. Charles F. White abia înfiinţase la New York „Burrcau of Forensic Balistics”, primul institut de acest fel din lume; el a cooptat în cadrul acestui institut pe fizicianul John H. Fisher. pe Philipp O. Gravelle şi pe medicul pasionat de arme, Calvin Goddard. Cel din urmă avea să devină, după moartea lui Charles F.White, în 1926, şeful necontestat al „trinităţii balistice”, care a intrat în istoria criminalisticii. 4 Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, publicată în M. Of. nr. 583 din 20 iunie 2004. 5 Idem. art. 97 alin. 1

206 Marin Ruiu

În realizarea atribuţiilor sale, Registrul Naţional al Armelor beneficiază de datele înscrise

in registrele de evidenţă1, ţinute de armurierii care produc arme şi muniţii, precum şi de cele din

certificatele de omologare, pentru armele fabricate in România: evidenţa armelor militare, a

armelor de apărare şi pază. precum şi a muniţiilor corespunzătoare, constituie informaţii secrete

de stat şi se ţine in registre separate.

Pentru armele produse in străinătate se au în vedere datele din documentele de procurare,

elementele de marcare aplicate pe arme. precum şi certificatele de atestare a îndeplinirii

condiţiilor de omologare.

Această activitate de constituire a R.N.A. şi de realizare a evidenţei informatizate aflândti-

se la început de drum, opinăm că nu este lipsită de interes experienţa SUA in materia sistemelor

automatizate.

6.6. Evoluţia sistemelor automatizate

Evoluţia domeniului balisticii judiciare pe continentul american este strâns legată de

evoluţia criminalităţii şi de existenţa unor instituţii specializate ce au pus la punct programe care

să contribuie la reducerea fenomenului infracţional atât la nivel statal, cât şi la nivel federal,

motiv pentru care vom analiza perioada de după anul 1980, oprindu-ne asupra punctelor

importante.

Către sfârşitul anului 1980, după un proiect pilot de 2 ani, în cadrul căruia au participat

specialişti din mai multe laboratoare criminalistice, ocazie eu care FBI a permis accesul la

G.R.C.2 Programul la care am făcut referire (G.R.C.) oferea aproximativ 18.000 de măsurători

ale caracteristicilor armelor, în momentul implementării (nu reprezenta un număr mare de date,

dar era un început). Respectivele măsurători vizau următoarele:

numărul ghinturilor:

1 Legea nr. 295/2()04, art. 89 alin. 2. lit. b-d: “indicativul armurierului care le produce; indicativul corespunzător categoriei prevăzute în anexa din care face parte arma sau, după caz, muniţia, pe care se aplică; anul de fabricaţie al armelor şi muniţiilor şi numărul de ordine al fiecărei arme”. 2 G.R.C. - General Rilling Characteristics.

numărul flancurilor;

direcţia de răsucire a ghinturilor (spre stânga sau spre dreapta);

măsurători ale impresiunilor plinurilor etc.

Acestea au fost puse la punct de laboratorul FBI, dar şi de laboratoarele care au pus la

dispoziţie componentele ce au intrat in sistem, iar programul GRC s-a dovedit a fi un instrument

folositor. Pentru a dezvolta programul de instruire a specialiştilor criminalişti şi pentru a reveni

în întâmpinarea nevoilor individuale şi colective ale propriilor agenţii. AFTE1 a elaborat şi

publicat un manual oficial de instruire al acestora în anul 1982.

După o perioadă de aproximativ 10 ani a fost anunţat de către FBI, implementarea unui

nou program DRUGFIRE, reprezentând o bază electronică de date şi o reţea computerizată,

realizată cu scopul de a capta digital fotografii ale tuburilor trase şi ale proiectilelor pentru a

putea fi folosite în toate laboratoarele care utilizează echipamente similare, având ca rezultat

soluţionarea cauzelor cu autori necunoscuţi.

Din anul 1992, A.T.F.2 a început implementarea programului “ceasefire”, destinat

combaterii infracţiunilor in care sunt folosite armele de foc. Programul „ceasefire" viza

dezvoltarea unui sistem naţional computerizat pentru stocarea tuturor datelor obţinute din

activitatea personalului ATF de investigaţii.

ATF avea in intenţie sa permită membrilor agenţiilor statale şi locale să se folosească de

informaţii în efectuarea investigaţiilor şi totodată să cedeze informaţii din propriile investigaţii

in cauzele in care s-au folosit arme de foc, in ideea de a forma o bancă de date cu privire la

armele folosite in săvârşirea de infracţiuni.

La începutul anului 1993, ATF a participat la prezentarea unei aparaturi de tehnică

criminalistică efectuată de F.T.I., a noii sale tehnologii denumită Bulletproof. Acest echipament

permitea experţilor in balistică judiciară să analizeze intr-un timp scurt un mare număr de

proiectile trase. Sistemele Bulletproof puteau fi de asemenea legate pentru a colecta informaţii,

permiţând o eficientă descoperire a autorilor unor infracţiuni aflaţi in continuă mişcare

(infractori voigiori).

ATF a închiriat un sistem Bulletproof de la FTI1

pentru a-l instala in laboratorul din

Rockville, Maryland şi a început exploatarea calităţilor acestei tehnologii, ocazie cu care au

adus in discuţie numărul scăzut de experţi calificaţi în balistică, deoarece corelarea efectuată de

sistem trebuie confirmată de un expert in balistică şi un număr suficient de profesionişti este

necesar pentru succesul sistemelor informatice.

Pentru aceste nevoi ATF în 1995, a dezvoltat planurile unei academii pentru pregătirea de

experţi in balistică.

Ulterior a fost adăugată sistemului Bulletproof, cea de-a doua componentă destinată

identificării tuburilor trase - Basscatcher, ceea ce a condus la înfiinţarea IBIS2, sistem ce a

permis utilizarea in aceeaşi platformă a ambelor componente, pentru proiectile şi pentru tuburi.

1A.F.T.E. - Association of Firearm and Toolmark Examiners. 2 A.T.F. - Bureau of Alcohol Tobaceo and Fireams.


La începutul anului 1996, ATF şi FBI au confirmat necesitatea ca IBIS şi Drugfire să fie

interoperabile, adică dacă sistemele sunt capabile să capteze imagini în conformitate cu un

protocol standard şi în al doilea rând să realizeze un transfer electronic de imagine captată de un

sistem să poată fi analizată şi corelată în cadrul celuilalt, ocazie cu care NIST3 a fost desemnat

pentru a asigura asistenţă tehnică în domeniul interoperabilităţii sistemelor balistice.

1 F.T.I. - Forensic Technology Incorporated - companie producătoare de tehnică criminalistică. 2 IBIS – Integrated Ballistics identification System 3 NIST - National Institute of Standards, and Technology.

De asemenea, cu aceasta ocazie a fost emis şi un raport de NIST pentru a defini

specificaţiile minime pentru această interoperativitate, furnizând producătorilor IBIS şi Drugfire

direcţii pentru modificarea hardware şi software a sistemelor în vederea atingerii

interoperativităţii.

La data de 2 decembrie 1999, ATF şi FBI au semnat un memorandum ce avea rolul de a

delimita atribuţiile fiecărei agenţii in crearea reţelei NIBIN1, in acest sens ATF fiind

responsabilă la operaţiunile din teren, incluzând cumpărarea echipamentului şi pregătirea

utilizatorilor, iar FBI se angaja să întreţină reţelele de comunicaţii.

La scurt timp, sistemul automat de identificare balistică era localizat în peste 250 de

laboratoare ale forţelor de ordine federale statale şi locale, executând peste 10.000 de corelări ce

au făcut legătură între 20.000 de infracţiuni in care au fost folosite arme de foc.

Din datele existente a rezultat că un număr mare de omucideri sunt comise utilizând arme

semiautomate şi alte tipuri de arme de foc care expulzează tuburile trase, faţă de cele în care

sunt folosite revolvere care reţin tuburile.

Armele semiautomate fiind relativ costisitoare, mulţi infractori păstrează armele şi le

folosesc la alte infracţiuni de omor ori alte genuri de infracţiuni, in timp ce alţi autori vor să

scape de ele (de regulă le pot vinde altor criminali), iar în aceste condiţii, persoana în posesia

căreia se află arma poate fi mai uşor convinsă (atunci când este informată că arma a fost folosită

Post de lucru folosit de IBIS


la comiterea unui omor), să coopereze în cadrul investigaţiilor efectuate de autorităţi.

Trebuie precizat că aceste sisteme sunt destinate să-i ajute şi. nu sâ-i înlocuiască pe experţi.

Deşi pe piaţă există mai multe tipuri de sisteme automate, ne vom opri numai asupra

sistemului IBIS, sistem care şi-a dovedit fiabilitatea de-a lungul timpului, fiind folosit şi în ţara

noastră.

Acesta oferă posibilitatea preluării de date de la gloanţe şi tuburi trase, a înregistrării de

informaţii într-o bază de date şi a executării de corelări între un specimen dat şi un segment

indicat de utilizator din baza de date.

Datele captate sunt o reprezentare bidimensională a suprafeţei specimenului bazată pe

variaţii ale intensităţii luminii aşa cum este reflectată de subiect.

1 NIBIN - National integrated Ballistic Information NetWork.

Sistemul IBIS, captează imagini video ale striaţiilor de pe glonţ şi ale urmelor lăsate pe

tubul tras prin intermediul microscopului comparator.

Aceste imagini sunt folosite pentru a produce o semnătură electronică care va fi stocată in

baza de date, apoi sistemul compară această semnătură cu cea a altor gloanţe ori tuburi trase sau

cu o bază de date.

Reţeaua hardware şi software permite transferuri şi comparări ale probelor criminalistice iu

laboratoare diferite.

O importanţă deosebită o are componenta tehnică menită să răspundă cerinţelor de la faţa

locului şi să asigure rapiditate in rezolvarea cazurilor.

Componenta de la faţa locul Autolaboratorul criminalistic1

Imaginea este recepţionată de această componentă, şi poate fi transmisă prin modem,

telefon mobil sau prin orice reţea locală (LAN)2

la staţia de Recepţie a Datelor (DAS)3, unde un

operator o va verifica din punct de vedere calitativ şi va extrage „semnătura” acesteia.

1 Sisteme automatizate folosite în identificarea criminalistică a armelor de foc, Revista de criminologie, de

criminalistică, nr. 3-2005, p. 57 (N. Grofu) 2 LAN – Local Area NetWork. 3 DAS - Data Acquisition Station.


În continuare, vom prezenta o serie de cazuri in care sistemele automate de identificare

balistică şi-au dovedit eficienţa.

În Los Angeles s-au tras asupra a doi ofiţeri de poliţie mai multe focuri de armă. Nu a fost

lovit niciunul dintre aceştia. Ulterior, doi suspecţi au fost arestaţi, identificându-se asupra lor un

pistol folosit anterior într-o tâlhărie, în care o persoană în vârstă de 11 ani a fost ucisă.

O armă a fost ridicată de poliţie în Washington D.C. Datele acesteia au fost introduse în

evidenţele NIBIN. Trei luni mai târziu aceeaşi armă a fost folosită intr-un omor legat de traficul

eu droguri. Anterior arma a fost depozitată de poliţie ca probă, la corpuri delicte. NIBIN a făcut

legătura şi s-a constatat că arma fusese furată din depozitul poliţiei1.

În august 1998. Departamentul Poliţiei din Alabama a contactat Laboratorul Regional de

Criminalistică din Tallahossee, fiind vorba de un caz de omor. Din datele prezentate a mai

rezultat că vehiculul suspecţilor a fost urmărit de poliţie, iar ulterior a fost găsit abandonat, cu o

armă in interior2. Investigaţiile din Alabama au concluzionat faptul că unul dintre cei doi

suspecţi, prinşi ulterior, care aveau posibile legături în Tallahossee era posibil sa fi săvârşit alte

infracţiuni de omor. În aceste condiţii personalul laboratorului din Alabama a testat arma

respectivului şi a transmis imaginile pentru a fl introduse in evidenţele NIBIN. Concomitent,

imaginile respective au fost transmise electronic şi laboratorului de la Tallahossee, ocazie cu

care a fost identificată perechea elementelor de identificare a muniţiei dintr-un caz de tâlhărie

investigat de Departamentul Poliţiei din Tallahossee, în urma căruia victima fusese împuşcată.

O femeie a fost arestată pentru furt din magazine in Baltimore, Maryland. După efectuarea

controlului asupra acesteia, in geanta ce o avea asupra sa a fost găsit un pistol Smith & Weeson

de 9 mm.

După tragerile experimentale şi introducerea datelor în evidenţele NIBIN s-a constatat că

pistolul fusese folosit in două schimburi de focuri care s-au soldat cu moartea unei persoane1.

În octombrie 2005, agenţi din cadrul Biroului Şerifului din Florida au identificat o armă,

ridicată de la patru suspecţi de jaf ca fiind anterior folosită intr-un alt caz de tâlhărie in locuinţă,

in speţă este vorba despre un telefon care a fost dat la Biroul Şerifului, prin care se anunţa un jaf

armat. Cu această ocazie poliţistul de serviciu a intervievat victima, care a declarat că trei

bărbaţi mascaţi şi înarmaţi au pătruns in locuinţa sa şi au cerut bani de la fiul său.

1 http//www.justice.gov./mn/press.html. 2 http//www.justice.gov./atr/cases/.

Semnătura de pe tubul cartuş


Victima s-a refugiat in dormitor şi a încercat să ţină uşa închisă, în timp ce forma apelul de

urgenţă. Suspecţii au tras mai multe focuri de armă în uşă, au luat banii şi cheile casei de la fiul

său, după care au fugit. Poliţia a ridicat proiectilele trase la faţa locului şi le-a trimis la

laboratorul din Orlando, pentru a fi prelucrate cu ajutorul NIBIN. După o perioadă relativă de

timp (18 zile), la Biroul Şerifului s-a anunţat un nou jaf armat în locuinţă. După o descriere

amănunţită a autovehiculului suspecţilor s-u ajuns la localizarea acestuia la scurt timp.

Fiind urmăriţi de poliţie, suspecţii au abandonat autovehiculul şi au fugit. După folosirea

armamentului, poliţiştii i-au reţinut pe cei patru suspecţi şi i-au arestat. De la suspecţi au fost

ridicate mai multe arme, iar una dintre acestea a fost identificată ca lîind cea de la care

proveneau urmele descoperite de la primul jaf armat.

Este de reţinut faptul că un astfel de sistem face legătura între cazuri cu autori necunoscuţi,

în care au fost folosite arme de foc, indiferent de locaţie sau de jurisdicţie.

De asemenea, sistemul stochează imagini de la toate agenţiile, pentru a putea fi comparate

ulterior şi furnizează la nivel naţional prin baza de date a gloanţelor şi tuburilor, putând, de

asemenea, să asigure piste pentru anchetatori în rezolvarea diferitelor cazuri, fără a înlocui insă

examinările existente.

Concluziile desprinse de experţii criminalişti au condus la ideea că sistemele sunt un real

succes şi a crescut eficienţa activităţii poliţiei iu soluţionarea cauzelor cu autori neidentificaţi.

În urma rezultatelor testelor efectuate au fost desprinse o serie de concluzii printre care:

identificarea balistică, folosind informaţii 3D de pe suprafaţa proiectilelor trase

este necesar a fi instituită la nivelul Institutului de Criminalistică dar şi în cadrul

Serviciilor Criminalistice Judeţene pentru a îmbunătăţi sistemele automate de

identificare balistică;

datele să fie procesate cu mare atenţie pentru o comparare eficientă a informaţiilor

ee privesc suprafaţa gloanţelor;

pregătirea specialiştilor prezenţi la faţa locului, astfel încât condiţiile în care aceste

date au fost preluate să nu poată avea o influenţă negativă minimă.

Datele utilizate in cadrul examinării comparative nu depind de operatorul care le-a

introdus, de componenta hardware utilizată în prelucrarea lor, iar metodologiile 3D prezintă un

avantaj net faţă de cele 2D, tocmai datorită parametrilor acestora (corectarea erorilor de

coaxialitate prin intermediul datelor 3D.

Practica în domeniu a demonstrat că impresiunile plinurilor de la ţevile armelor ghintuite

conţin informaţii valoroase de cele mai multe ori şi apreciem că încorporarea datelor cu

particularităţi din impresiunile plinurilor poate îmbunătăţi performanţele sistemelor automate.

Fenomenul infracţional, in care sunt folosite arme de foc, ca şi a celor caracterizate prin

uzul de armă, evoluţia acestora pe viitor, constituie un motiv întemeiat pentru a lua în

considerare avantajele pe care le prezintă această bancă de date, în pofida costurilor pe care le

presupune implementarea datelor (trageri experimentale, recoltarea tuburilor trase şi

implementarea).

Registrul Naţional al Armelor beneficiază de datele înscrise în registrele de evidenţă1,

ţinute de armurierii care produc arme şi

1Legea nr. 295/2004, privind regimul armelor și al munițiilor, publicată în M.Of. nr 583 din 30 iunie 2004,

art. 89 alin. (2), lit. b)-d); “Indicativul producătorului, indicativul corespunzător categoriei prevăzute în anexa

din care face parte arma sau, după caz, muniţia pe care se aplică, anul de fabricaţie al armelor şi muniţiilor şi

numărul de ordine al fiecărei arme”.


muniţii, precum şi cele din certificatele de omologare. Faţă de cele spuse propun: finalizarea

activităţii de introducere in evidenţă a caracteristicilor necesare de la armele deţinute legal, dar

şi introducerea datelor armelor găsite la faţa locului ori deţinute ilegal de anumite persoane (cetăţeni romani şi străini).

6.7. Aspecte ce vizează formarea, compoziţia chimică şi examinarea urmelor secundare ale împuşcăturii

Detectarea şi identificarea USI se realizează in mod curent cu scopul de a determina dacă

un suspect a tras sau nu cu o armă de loc, precum şi in vederea determinării orificiului de intrare

al proiectilului sau pentru determinarea distanţei de tragere.

Rezid de tragere, imagine după „www firearmsid, com/.A

distance - GSR.htm”

În timpul tragerii cu o arma de foc, cuiul percutor loveşte capsa de iniţiere a cartuşului

determinând aprinderea pulberii de iniţiere, cu producerea unei flăcări în interiorul tubului

cartuşului. Praful de puşcă

din interiorul tubului cartuşului începe să ardă, transformându-se din solid în gaz. Acest volum

de gaze generat în urma arderii prafului de puşcă creează presiune în interiorul cartuşului,

presiune care va forţa proiectilul să avanseze de-a lungul ţevii armei. Presiunea generată in

spatele proiectilului este eliberată imediat după ce acesta părăseşte gura ţevii. Când glonţul

părăseşte gura ţevii armei, presiunea împinge cu viteză mare reziduurile de tragere în afara ţevii

armei. Reziduurile sunt împrăştiate din ţeavă sub forma unui con fumegând1.

Pulberile de iniţiere utilizate cel mai frecvent conţin stifnat de plumb, azotat de bariu,

sulfură de stibiu şi ca urmare RT conţin in principal elementele chimice Pb, Ba, Sb. Elemente

chimice mai puţin comune sunt: Al, S, Sn, Ca, K, Cl, Si.

Se pot întâlni şi pulberi de iniţiere pe bază de mercur, în special în muniţia fabricată in

Europa de Est şi utilizată in Orientul Mijlociu. În prezent însă, din motive ecologice, pentru a

evita contaminarea aerului cu plumb, majoritatea producătorilor de muniţie pentru armele de foc

oferă muniţie fără plumb care conţine Al, Si, Cu şi Zn, asociate uneori cu elementele Sr, Sn, K

şi/sau Ba2.

Tubul cartuşului este confecţionat de obicei din alamă (90% cupru, 10% zinc), iar unele

dintre ele, foarte puţine, sunt confecţionate din nichel.

Miezul proiectilului este confecţionat cel mai adesea din Pb sau Sb, dar mai există şi

proiectile care conţin aliaje feroase.

Pulberile din interiorul cartuşului pot fi pulbere fără fum sau pulbere neagră (cu fum).

Pulberea neagră conţine o combinaţie de azotat de potasiu (75%), cărbune (15%) şi sulf (10%).

Conform unui studiu recent al FBI, pulberea fără fum poate să conţină până la 23 de compuşi

organici. Această pulbere este compusă din nitrat de celuloză (acceleram), nitroglicerină

(material energetic) şi aditivi, cum ar fi difenilamina (stabilizator), etilcentralită sau

metilcentralită (stabilizatori sau/şi agenţi de gelifiere), izomeri ai dinitrotoluenului. Difenilamina

se descompune în N-nitrozodifenilamină şi diferiţi nitroderivaţi.

1 L . F ojlasek, I K mjec. Time periods of GSR partide deposition after discharge - final results.

Forensie Science International 2005, p. 153. 2 S.S. Krishan. Detection of Gunchot Residue, ed. Forensie Science Handbook, Prentice Hall, 1982, pp.

572-591.


2 Vincent di Maio. Gunshot wounds practical aspects of firearms. Ballistics and forensie techniqnes. Library of Congrese, CRC Press, Boca Raton, Florida, 2000, pp. 102-109.

6.7.1. Prelevarea urmelor secundare ale împuşcăturii

A. De pe mâinile trăgătorului

- metoda de prelevare care utilizează alcool polivinilic (PVAL). Are avantajul că permite

colectarea urmelor secundare ale împuşcăturii, precum şi a altor urme materie cum ar ti sângele,

care poate fi analizat ulterior pentru identificarea ADN;

- kituri speciale cu butoni metalici prevăzuţi cu bandă dublu adezivă normală sau de

carbon. Urmele secundare ale împuşcăturii sunt prelevate de la persoanele suspectate de

utilizarea unei arme de foc prin tamponare repetată cu butoni metalici, prin presarea fermă a

materialului adeziv pe degetul mare şi arătător, precum şi pe partea superioară a palmelor.

Prelevarea particulelor RT de pe mâinile trăgătorului trebuie să se realizeze imediat sau cel mult

pană la trei ore după tragere1 . B. De pe obiectele de îmbrăcăminte

- cu butoni metalici prevăzuţi cu bandă dublu adezivă simplă sau de carbon;

- prin utilizarea unui aspirator prevăzut cu un dispozitiv special de filtrare.

În cazul în care suprafaţa adezivă a benzii aplicate pe butonii metalici este nonconducţivă,

aceasta se acoperă cu un film subţire de carbon înaintea analizei SEM/EDS.

Prelevarea urmelor secundare ale împuşcăturii prin tamponare cu butoni metalici prevăzuţi

cu bandă dublu adezivă poate să fie însoţită uneori de depuneri consistente ele celule epiteliale,

de grăsimi sau sânge care acoperă urmele secundare ale împuşcăturii şi determină rezultate

neconcludente2.

1 L.Fojtasek. I. Kmjec, Time periods of GSRpar ti cle deposition after dicharge – final results. Forensic Science Internaţional 2005, p. 153.

În aceste situaţii, se îndepărtează mai întâi depunerile cu o soluţie de hipoclorit de sodiu şi

calciu. Această soluţie se aplică timp de 5 min direct pe suprafaţa butonului metalic (pentru a

produce digestia completă a depunerilor şi pentru a preveni contaminarea prin precipitare), după

care, butonul este spălat cu apă distilată şi supus analizei SEM/EDS1.

6.7.2. Examinarea şi analiza urmelor secundare ale împuşcăturii de natură organică

Examinarea şi analiza urmelor secundare ale împuşcăturii de natură organică se realizează

cu următoarele tehnici:

- Teste de culoare cu difenilamină şi reactivul Griess pentru evidenţierea urmelor de

compuşi organici din categoria nitroderivaţilor;

- Cromatografie in strat subţire;

- Lichid cromatografie eu spectrometrie de masă (LC-MS);

- Spectrometrie de mobilitate ionică (IMS);

- Electroforeză capilară (CE) pentru identificarea şi analiza ionilor anorganici conţinuţi

în pulberile fără fum arse şi nearse2:

1 D.M. Wright, M.A. Trimpe, Summary of the FBI Laboratorys Gunshot Residue Symposium, 2005, Forensie

Science Communications 2006; 8(3). 2 S.S. Krishan. Op. cit., pp. 572-591.

- Cromatografie gazoasă cu analizor de energie termică - T EA;

- Cromatogralie gazoasă cu spectrometrie de masă (GC-MS).

6.7.3. Examinarea şi analiza urmelor secundare ale împuşcăturii de natură anorganică

Examinarea şi analiza urmelor secundare ale împuşcăturii de natură anorganică se realizează cu următoarele tehnici;

- Teste de culoare cu difenilamină şi reactivul Griess pentru evidenţierea urmelor

Suprafaţa unei probe înainte şi după tratamentul de clorinare


de compuşi anorganici din categoria azotaţilor; - Teste pentru identificarea stibiului cu iodură de trifenilmetilarsonium (coloraţie

portocalie), a plumbului şi bariului cu rodizonat de sodiu (coloraţie roşie pentru ambele elemente, care la adăugare de acid elorhidrie diluat dev inc purpurie indicând prezenţa plumbului);

- Spectrometria de absorbţie atomică; - Chemoluminiscenţa; - Spectrometria de emisie atomică cu plasmă cuplată inductiv (ICP/AES); - Spectrometria de fluorescenţă de raze X (XRF); - Microscopia electronică cu baleiaj cu spectrometrie de raze X cu dispersie după energie

(SEM/EDS). Nu toate tehnicile enumerate pot să ofere specificitatea necesară identificării USI in

criminalistică deoarece majoritatea lor nu analizează particulele ca atare. Singurul echipament care poate să furnizeze informaţii morfologice şi analitice referitoare la particulele analizate într-o manieră nedistructivă şi permite detecţia şi identificarea particulelor USI cu specificitate maximă este microscopul electronic cuplat cu spectrometru de raze X.

Acest instrument este folosit considerabil pentru a identifica faze bazate pe analiza chimică calitativă şi/sau structura cristalină. Categoric nu există un echipament care să aibă o aplicabilitate mai bună în morfologia şi analiza urmelor secundare ale împuşcăturii decât micro-scopul electronic cu baleiaj. Precizia măsurătorii şi măsurarea caracteristicilor microparticulelor este asigurată cu ajutorul microscopului electronic

1. Analiza şi imaginile obţinute cu acesta sunt

folosite pentru

1 A.J. Schwoeble. Current methods in forensic gunchot residue analysis, CRC PRESS. ISBN 084300290,

New York, 2006, pp. 135-189.

a face o discriminare rapidă a fazelor în probele care an în componenţa lor faze multiple. Folosirea acestuia in determinarea caracteristicilor microparticulelor USI este critică. Achiziţia de date este foarte rapidă şi probele necesită o preparare prealabilă minimă.

Rezoluţia ridicată a imaginilor obţinute este esenţială în identificarea şi separarea

microparticulelor urmelor secundare ale împuşcăturii. Acesta utilizează un fascicul de electroni

pentru a vizualiza obiectul de analizat. El prezintă o profunzime a câmpului de 200 ori mai mare

decât un microscop optic, o rezoluţie extrem de înaltă şi o capacitate de magnificare mai mare

de 100 000. Suplimentar, în momentul bombardării probei, electronii dau o parte din energia lor

elementelor prezente in componenţa probei şi această energie poate fi reemisă sub formă de raze

X, la o lungime de undă specifică fiecărui element chimic.

Microscopia electronică cuplată cu spectrometrie de raze X după lungimea de undă este o

metoda standardizată de analiză a urmelor secundare ale împuşcăturii şi conform STAS-ului

1588-2008, USI pot fi identificate/analizate manual sau automat.

Majoritatea particulelor tip urmelor secundare ale împuşcăturii sunt foarte mici (0,5-10

microni) şi, deoarece sunt împrăştiate pe o suprafaţă relativ mare, este necesar să se verifice/

analizeze suprafeţe mari pentru a obţine rezultate valide din punct de vedere statistic. În aceste

condiţii, căutarea manuală a microparticulelor de interes printre mii de alte particule existente

intr-o probă nu este practică, este mare consumatoare de timp şi este supusă unui risc marc de

introducere de erori. Din aceste motive, alternativa automată a identificării/analizei urmelor

secundare ale împuşcăturii este mult mai atractivă, permiţând rularea rapidă, nesupravegheată a

mai multor probe in timpul nopţii, oferindu-i astfel timp operatorului pentru validarea şi

procesarea datelor.

În conformitate cu standardul ASTM E1588-08, evaluarea particulelor metalice detectate

prin microscopie electronică de baleiaj cuplată cu spectrometrie de raze X, se realizează pe baza

morfologiei şi compoziţiei chimice elementale a acestora. Din punct de vedere morfologic,

particule cu diametrul cuprins între 0, 5-5µm, cu formă sferică sau ovală, dar şi agregate cu

forme neregulate, cu mărimi cuprinse intre 1-100 µm, rezultate in urma fuziunii particulelor de

mici dimensiuni, sunt încadrate in categoria urmelor secundare ale împuşcăturii1. Forma

particulelor este considerată secundară in raport cu compoziţia chimică elementală, pe baza

căreia particulele detectate sunt clasificate in „caracteristice" şi „indicative".


1 ASTM E1588-2008, Standard guide for gunshot residue analysis by scannng electron

microscopy/energy-dispersive spectroscopy, American Society for Testing and Materials, pp. 1-29.

Astfel, sunt considerate ca particule „caracteristice", exclusive pentru reziduurile de

tragere, particule de formă sferică (foto nr. 1 şi nr. 2) cu diametrul cuprins între 0,5 şi 5,0 µm,

care conţin plumb, bariu şi stibiu (PbBaSb). Alte compoziţii chimice sunt considerate

„indicative" reziduurilor de tragere: BaSb, PbSb, PbBa, Pb, Sb, Ba, BaAl, BaCaSi cu sau tară

urme de sulf1.

Atât in particulele „caracteristice", cât şi în cele „indicative" reziduurilor de tragere, unul

sau mai multe din următoarele elemente pot fi prezente: Si, Ca, Al, Cu, Fe, S, P, Zn, Ni (numai

dacă Cu şi Zn sunt prezente), K, Cl şi Sn.

Programul automat aferent microscopului electronic permite detecţia şi identificarea

urmelor secundare ale împuşcăturii pe baza caracteristicilor morfologice şi a compoziţiei

elcmcntale a particulelor, fiecare buton este scanat în întregime, iar după analiza morfologică şi

elementală, particulele identificate sunt clasificate automat in „caracteristice" şi „indicative".

Programul automat este validat cu un standard special de calibrare alcătuit din particule cu

compoziţie chimică cunoscută, al căror număr total, dimensiune şi locaţie este cunoscută şi bine

definită1. Distribuţia particulelor de aur pe suprafaţa standardului de calibrare este prezentată în

foto. nr. 3.

1 C.R. Midkriff, Analylical methods for detection of firearms residues Mat H Ho. ed. Analytical Methods

in Forensic Chemistry, Nes York, 1990, pp. 390-404

Foto nr. 1 Foto nr. 2

Rezultatul analizei unui standard de calibrare format din 264 particule de aur cu diverse

dimensiuni este prezentat în imaginile din foto nr. 4 şi nr. 5, precum şi în tabelul nr. 1. 17

1 ASTM E1588-2008 - Standard guide lor gunshot residue analysis by seanning electron

microscop/energy-dispersive spectroscopy, American Society for Testing and Materials, p. 5.

Tabelul nr. 1

Clasa <100 100-200 200 - 300 > 300

All Features 157 64 23 30

Au v small 85 0 0 0

Au small 72 15 0 0

Au medium 0 40 18 0

Au large 0 0 5 30

Foto nr. 4


În cazul analizei probelor reale, se obţin particule de bariu, slibiu. plumb, clasificate in

caracteristice sau indicative, cu distribuţia ca in foto nr. 6, respectiv tabelul nr. 2. O particulă

caracteristică urmelor secundare ale împuşcăturii şi spectrul de raze X al acesteia sunt ilustrate

în foto nr. 7 şi nr. 8.

Foto nr. 5

Tabelul nr. 2

Tip Clasa Particule % 1 otal particule

Aria particulei (sq. n m)

“o Aria totală

SbBaPb caracteristice 51 7.0 6.051 ! 02 3.89E-03

SbBa indicative 3 0.5 6.98E+00 4.49E-05 SbPb indicative 440 68 9.93 IJ 02 6.38E-03 BaPb indicative 3 0.5 2.04E+00 I.3IE-05

Sb mediu 34 5.3 5.47E+01 3.52E-04 Pb mediu 30 4.6 I.28E+03 8.21E-03 Cu mediu ** 0.5 4.36E4 00 2.80E-05


226 Marin Ruiu

Foto nr. 7

6.7.4. Interpretarea urmelor secundare ale împuşcăturii

Pentru a evalua corect rezultatele analitice, criminaliştii trebuie să aibă informaţii corelate

cu evenimentele produse la tăia locului, cu referire la următoarele aspecte:

Contaminarea şi transferul USI ca urmare a unor manipulări greşite sau prin

contaminarea cu USI de la o tragere anterioară, aspecte care pot să conducă la rezultate fals

pozitive.

Spălarea mâinilor sau purtarea mănuşilor poate să conducă la rezultate fals negative.

— Timpul de depunere a particulelor USI in vecinătatea persoanei care a tras cu o armă de

foc. În literatura de specialitate se precizează că depunerea particulelor USI pe suprafeţele din

vecinătatea locului împuşcăturii se realizează intr-un interval de câteva minute după producerea

împuşcăturii. Este posibil ca o persoană care a intrat în zona locului producerii împuşcăturii

imediat după ce s-a tras cu o armă de foc să fie contaminata, iar persoana care a tras şi care a

părăsit locul imediat, să prezinte mai puţine particule USI decât ar ti de aşteptat.

- Tipul muniţiei utilizate. Datorită utilizării tot mai crescute a muniţiei fără

plumb, nu mai este posibilă identificarea particulelor conţinând plumb, bariu, stibiu ca şi

caracteristice, specifice tragerii cu arme de foc, ceea ce împiedică identificarea corectă a

particulelor tip USI şi poate conduce la rezultate fals negative.

- Particule care prezintă compoziţii similare (Pb, Sb şi Ba) cu cele de tip USI pot proveni

din alte surse decât tragerea cu o armă de foc. Până în prezent pirotehnica, ingineria electrică,

industria automobilelor au fost identificate ca surse de particule cu compoziţie similară cu cea a

USI. Articole conţinând plumb şi brom se găsesc şi în emisiile rezultate din combustia

produselor petroliere. Plumbul se poate găsi în materialele utilizate în instalaţiile sanitare, in

baterii, aliaje poligrafice, sticlă şi vopsea. Stibiul se poale găsi in câteva aliaje adesea împreună

cu plumbul, iar oxidul de stibiu este utilizat ca element de întârziere în industria fibrelor

poliesterice şi de bumbac. Bariul se găseşte în vopsele, in vaselina auto, iar sulfatul de bariu din

compoziţia hârtiei este probabil una din cele mai importante surse de bariu de pe mâini1.

Datorită diferenţelor intre modul lor de formare, distribuţia spaţială a elementelor diferă în

cele două tipuri de particule şi acest efect poate fi vizualizat sub acţiunea razelor X prin


construirea unei hărţi a obiectului în litigiu.

1 L. Garofano, M. Capra, F. Ferrari, G.P. Bizzaro, D.Di. Tullio, Gunshot residue; further studies on particles' of environmental and occupational origin, Forensic Sci.Int. 103, pp. 1-21.

Metodele dezvoltate în laboratoarele criminalistice europene pentru analiza USI se bazează

mai ales pe stabilirea aspectului „caracteristic" al particulelor detectate, decât pe interpretarea

statistică a rezultatelor.

În abordarea „formală", particulele tip USI evidenţiate intr-o probă sunt interpretate

conform regulilor unui protocol general de interpretare, pentru a determina dacă particulele

provin dintr-o sursă specifică sau nu. Problema cea mai importantă a abordării ..formale" o

constituie faptul că anumite muniţii (muniţia fără plumb) nu produc particule USI

„caracteristice".

În abordarea „specifică", „de la caz la caz", particulele tip USI descoperite pe o suprafaţă

sunt comparate cu muniţia utilizată. Se apreciază că această abordare este de mai mult ajutor in

justiţie. Ea permite utilizarea rezultatelor subestimate de abordarea formală in anumite situaţii şi

evită supraestimarea rezultatelor in altele. Este recomandat ca abordarea „specifică", „de la caz

la caz" să fie urmată ori de câte ori este posibil în interpretarea particulelor tip USI.

Consideraţiile statistice şi bazele de date pot fi de ajutor nu numai in exprimarea „gradului de

unicitate" al diverselor particule descoperite, dar mai ales în evaluarea valorii unei ipoteze

particulare. Se consideră necesară dezvoltarea unor modele similare celor existente pentru alte

mijloace de probă (fibre, sticlă etc.) în vederea utilizării teoremei lui Bayes în interpretarea USI.

În câteva publicaţii internaţionale este prezentată utilizarea principiilor teoremei lui Bayes,

in interpretarea USI, nu neapărat in stabilirea unor rapoarte de probabilitate (LR), ci mai ales in

discutarea probabilităţilor prioritare. Se argumentează necesitatea utilizării teoremei lui Bayes

prin faptul că experţii sunt singurii care au experienţa practică şi cunoştinţe teoretice pe baza

cărora pot să evalueze toţi aceşti factori.

Pentru a evalua importanţa unei particule tip USI corelate unui suspect sau unei infracţiuni,

este important să se compare două ipoteze, prima fiind ipoteza acuzării (suspectul a tras cu arma

de foc intr-o anumită situaţie), iar a doua fiind ipoteza apărării (suspectul nu a fost implicat în

acea tragere). Descoperirea unei particule tip GSR pe o suprafaţă poate să fie ca urmare a

descărcării unei arme sau ca urmare a contactului cu o altă suprafaţă contaminată cu GSR (o

armă, mâinile trăgătorului, un cartuş ars, consumai etc.).

Raportul de probabilitate (LR) pentru evaluarea importanţei unei probe sub ipoteze

contfictuale permite expertului criminalist să considere nu numai informaţia relativă la o

posibilă sursă a uneia sau mai multor particule, ci mai ales dacă aceasta este corelată cu

activitatea specifică a unui suspect. Se apreciază in literatura de specialitate că metodele

dezvoltate pe baza teoriei lui Bayes nu pot incorpora întreg spectrul de aspecte care pot apare

intr-un anume caz1, dar ajută foarte mult în prezentarea in justiţie a rezultatelor analitice.

Vitezele de depunere, transfer şi persistenţa particulelor tip USI nu sunt încă înţelese, deşi

sunt critice pentru orice interpretare. Fără aceste studii, o particulă care nu este „caracteristică"


poate fi lăsată deoparte ca fiind fără valoare in justiţie, in timp ce un fragment de sticlă,

care deţine un conţinut informativ mai redus, poate fi considerat valoros, deoarece cercetarea a

demonstrat aceasta.

6.7.5. Cazuistică

1. În urma unui incident soldat cu rănirea unei persoane, s-a constatat că doi suspecţi

cercetaţi pentru comiterea infracţiunii de furt calificat au avut o altercaţie cu mai multe

persoane, împrejurare în care unul dintre cei doi a tras mai multe focuri cu o armă letală. Arma

nu a fost găsită cu ocazia cercetărilor efectuate la faţa locului. Pentru a stabili persoana care a

folosit arma în cazul acestui incident, s-a dispus efectuarea unei expertize fizico-chimice care să

stabilească dacă pe probele ridicate de la faţa locului (folii adezive eu urme materie prelevate de

pe mâinile suspecţilor şi obiecte de îmbrăcăminte ale acestora) se pun în evidenţă urme

secundare ale împuşcăturii. În acest sens s-au efectuai mai multe analize fizico-chimice

specifice.

1 L. Fojiasek, T. Kmjec, Time periods of GSR partide deposition after discharge - final results, Forensic

Science International 2005, p. 153.

230

Foto nr. 10

Pentru determinarea compoziţiei elementale a microurmelor materie recoltate de pe

probele puse la dispoziţie, acestea au fost analizate prin microscopie electronică cu baleiaj la un

microscop electronic tip JEOL JSM-6480 LV prevăzut cu un spectrometru de raze X tip INCA

x-Sight model 7574 eu dispersie după energie (EDS) (foto nr. 9 şi nr. 10). Probele au fost

acoperite în prealabil cu cărbune, utilizând un dispozitiv de acoperire tip Polaron model CA

74625.

Investigarca omorului săvârşii cu arme de foc 231

Analiza calitativă şi cantitativă s-a efectuat în puncte diferite pe suprafaţa fiecărei probe,

iar din studiul spectrelor de raze X, se constată prezenţa în probe a următoarelor elemente

chimice care intră in compoziţia urmelor secundare ale împuşcâturii/reziduurilor de tragere:

bariu, plumb, stibiu, aluminiu, cupru şi fier. O particulă caracteristică USI, mărită de I300x şi

spectrul de raze X al acesteia sunt ilustrate în foto nr. 11 şi nr. 12.

Foto nr. 12

2. În urma unei dispute referitoare la un loc de parcare in faţa blocului în care locuieşte,

victima a fost lovita şi ameninţată cu pistolul, de către un individ. Existând indicii că arma ar ti

fost folosită, fără a rezulta răniri de persoane, dar individul nerecunoscând aceasta, s-a dispus

efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice pentru a stabili dacă au existat focuri de armă in

timpul disputei şi pentru a identifica persoana care a folosit arma. Au fost prelevate probe de pe

mâinile suspectului şi de pe armă.

Pentru determinarea compoziţiei elementale a microurmelor materie recoltate de pe

mâinile suspectului şi de pe armă, acestea au fost analizate prin microscopie electronică cu

baleiaj la un microscop electronic tip JEOL JSM-6480 LV prevăzut cu un spectrometru de raze

X tip INCA x-Sight model 7574 cu dispersie după energie (EDS) (foto nr. 5 şi nr. 6). Probele au

fost acoperite în prealabil cu cărbune, cu un dispozitiv de acoperire tip Polaron model CA

74625.

În urma analizelor efectuate s-a stabilit atât faptul că au fost trase focuri de armă în timpul

incidentului, cât şi persoana care a tras, în foto nr. 13 şi nr. 14 sunt ilustrate o microparticulă

caracteristică USI şi spectrul de raze X al acesteia.

Foto nr. 13

3. În urma unui scandal in care au fost implicate mai multe persoane, cu ocazia cercetării

la faţa locului, in apropierea locuinţei părţii vătămate au fost identificate 3 tuburi cartuş

provenind de la cartuşe cu bilă de cauciuc. Din cercetările efectuate a reieşit un suspect care a

tras focurile de armă, în urma cărora au rezultat tuburile de cartuş. S-au prelevat probe de pe

mâinile acestuia şi s-a dispus efectuarea unei expertize fizico-chimice pentru a stabili dacă pre-

supusul suspect este cel care a tras focurile de armă. Probele prelevate au fost analizate eu

ajutorul microscopului electronic cu baleiaj tip JEOL JSM-6480 LV prevăzut cu un

spectrometru de raze X tip INCA x-Siglit model 7574 eu dispersie după energie (EDS).

Programul automat folosit pentru microanaliza acestui tip de probe a evidenţiat mieroparticulele

specifice urmelor secundare ale împuşcăturii de pe probele in litigiu, demonslrându-se astfel

faptul că suspectul a tras cele trei tuburi de cartuş găsite in apropierea locuinţei părţii vătămate1.

Studiul combinat al morfologiei şi analiza calitativă a USI sugerează faptul că distribuţia

neomogenă a acestora constituie un factor important în identificarea şi separarea de particulele

găsite in mediul înconjurător în mod normal. Experimentele care se desfăşoară în Laboratoarele

de Chimie din cadrul Institutului de Criminalistică vor evidenţia alte elemente specifice şi mai

puţin specifice ale particulelor de USI, aspecte importante care aduc lumina în cazul

infracţiunilor care implică arme de foc.

Capitolul 6 CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR ......Înainte de secolul al XX-lea, cercetarea...

Documents

Transcript of Capitolul 6 CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A URMELOR ......Înainte de secolul al XX-lea, cercetarea...