Capitolul 4 - Sol

RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN ROMÂNIA

107

4. SOL FONDUL FUNCIAR PRESIUNI ASUPRA STĂRII DE CALITATE A SOLURILOR CALITATEA SOLURILOR MONITORIZAREA CALITĂŢII SOLURILOR ZONE CRITICE SUB ASPECTUL DEGRADĂRII SOLURILOR ACŢIUNI INTREPRINSE PENTRU RECONSTRUCŢIA ECOLOGICĂ A TERENURILOR DEGRADATE PENTRU AMELIORAREA STĂRII DE CALITATE A SOLURILOR

Solul este definit ca stratul de la suprafaţa scoarţei terestre. Este format din particule minerale, materii organice, apă, aer şi organisme vii. Este un sistem foarte dinamic care îndeplineşte multe funcţii şi este vital pentru activitaţile umane şi pentru supravieţuirea ecosistemelor.

Ca interfaţa dintre pământ, aer şi apă, solul este o resursă neregenerabilă care îndeplineşte mai multe funcţii vitale:

• producerea de hrană/biomasă;

• depozitarea, filtrarea şi transformarea multor substanţe;

• sursă de biodiversitate, habitate, specii şi gene;

• serveşte drept platformă/mediu fizic pentru oameni şi activităţile umane;

• sursă de materii prime, bazin carbonifer;

• patrimoniu geologic şi arheologic.

Principalele opt procese de degradare a solului cu care se confruntă Uniunea Europeană sunt:

• eroziunea; • degradarea materiei organice; • contaminarea; • salinizarea;


108

• compactizarea; • pierderea biodiversităţii solului; • scoaterea din circuitul agricol; • alunecările de teren şi inundaţiile. Solul nu a constituit, până acum, subiectul unei politici comunitare specifice de

protecţie a solului. Câteva aspecte referitoare la protecţia solului se regăsesc în acquis, astfel încât diferite politici comunitare au contribuit în mod difuz la protecţia solului. Este cazul unor prevederi ale legislaţiei comunitare referitoare la apă, deşeuri, chimicale, prevenirea poluării industriale, protecţia naturii şi pesticide. 4.1. Fondul funciar 4.1.1. Repartiţia fondului funciar al României pe categorii de folosinţe

În funcţie de destinaţia lor, terenurile se împart în mai multe categorii: • terenuri cu destinaţie agricolă; • terenuri cu destinaţie forestieră; • terenuri aflate permanent sub ape; • terenuri din intravilan, aferente localităţilor urbane şi rurale pe care sunt amplasate

construcţiile, alte amenajări ale localităţilor, inclusiv terenurile agricole şi forestiere; • terenuri cu destinaţii speciale cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere,

feroviare, navale şi aeriene, plajele, rezervaţiile, monumentele naturii, ansamblurile şi siturile arheologice şi istorice etc. Din tabelul 4.1.1. se remarcă faptul că în anul 2005 ponderea principală o deţin

terenurile agricole (61,84 %), urmate de păduri şi de alte terenuri cu vegetaţie forestieră (28,28 %). Alte terenuri ocupă 9,88 % din suprafaţa ţării (ape, bălţi, curţi, construcţii, căi de comunicaţie, terenuri neproductive).

Tabel 4.1.1. Repartiţia terenurilor pe categorii de folosinţe în anul 2005

CATEGORIA DE FOLOSINŢĂ SUPRAFAŢA, 2005 ha %

Terenuri agricole 14.741.214 61,84 Păduri şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră, din care: 6.742.825 28,28

• Păduri 6.233.000 Construcţii 657.100 2,76 Drumuri şi căi ferate 391.100 1,64 Ape şi bălţi 841.400 3,53 Alte suprafeţe 465.500 1,95

Total 23.839.139 100


109

Fig. 4.1.1. Repartiţia terenurilor pe categorii de folosinţe în anul 2005

61,84%

28,28%

1,64% 3,53% 1,95%2,76%

Terenuri agricole Păduri ş i alte terenuri cu vegetaţie forestierăConstrucţii Drumuri ş i căi ferate

Ape ş i bălţi Alte suprafeţe

În tabelul 4.1.2 se prezintă repartiţia terenurilor agricole pe tipuri de folosinţe în perioada 1999-2005.

Suprafaţa terenurilor arabile ocupă 63,9% din totalul suprafeţei agricole, iar restul se repartizează între păşuni (circa 22,82%), fâneţe (circa 10,28 %), vii (1,52%) şi livezi (1,48%).

Ca urmare a creşterii indicelui demografic, în ultimii 65 ani, suprafaţa arabilă pe locuitor a scăzut de la 0,707ha în anul 1930 la 0,43 ha în anul 2005.

Tabel 4.1.2. Repartiţia terenurilor agricole pe tipuri de folosinţă în anul 2005

TIPUL DE FOLOSINŢĂ SUPRAFAŢA, 2005 ha %

Total agricol 14.741.214 100 Arabil 9.420.205 63,90 Păşuni 3.364.041 22,82 Fâneţe 1.514.645 10,28 Vii 224.082 1,52 Livezi 218.241 1,48

Din care proprietate privată 14.087.125 95,56


110

Fig. 4.1.2. Repartiţia terenurilor agricole pe tipuri de folosinţă în anul 2005

63,90%

22,82%

10,28%1,52% 1,48%

Arabil Păşuni Fâneţe Vii Livezi 4.2. Presiuni ale unor factori asupra stării de calitate a solurilor din România 4.2.1. Îngrăşăminte

În tabelul 4.2.1. se prezintă situaţia aplicării fertilizanţilor chimici pe solurile agricole în etapa 1986-2005. Se remarcă scăderea cantităţilor medii de substanţă activă (NPK aplicate pe terenuri arabile) de la 129,9 kg/ha în anul 1986 la 36,5 kg/ha în anul 2000 şi o creştere cu 12,5 kg/ha în anul 2005 faţă de anul 2000, iar pe total terenuri agricole, de la 86,4 kg/ha în anul 1986 la 31,3 kg/ha în anul 2005, cu o creştere de 8,3 kg în acelaşi an comparativ cu anul 2000. O problemă deosebită o ridică fertilizarea cu fosfor, care s-a redus drastic, aplicându-se în anul 2000 doar pe circa 3,7 mil.ha faţă de 4,4 mil.ha în anul 1996, şi cu doze mai reduse (24 kg/ha, faţă de 35 kg/ha în aceeaşi perioadă, revenind în medie 9 kg/ha, iar pe total agricol 6 kg/ha. În anul 2005 a crescut cu 44137 t cantitatea de fosfor aplicată faţă de anul precedent.

Datele prezentate pentru terenuri arabile ş i pentru total agricol reprezintă, asa cum s-a aratat, valori medii, cantităţile aplicate fiind practic variabile în funcţie de posibilităţile financiare ale fermierilor.


111

Tabel 4.2.1. Utilizarea îngrăşămintelor chimice în agricultura României

ANUL INGRĂŞĂMINTE CHIMICE FOLOSITE (tone substanţă activă)

N+P2O5+K2O

(kg.ha-1)

N P2O5 K2O Total Arabil Agricol

1986 706934 387375 200990 1295299 129,9 86,4 1990 656094 313108 133873 1103075 117,0 74,8 1995 305800 149600 14700 470100 49,7 31,8 1999 225000 93000 13000 331000 35,4 22,5 2000 239300 88300 14600 342200 36,5 23,0 2001 268000 87000 14000 369000 39,3 24,8 2002 239000 73000 14000 326000 34,7 22,0 2003 252000 95000 15000 362000 38,5 25,6 2004 270000 94000 16000 380000 40,3 25,8 2005 299135 138137 24060 461392 49,0 31,3

Sursa: Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi InstitutulNaţional de Statistică.

Fig. 4.2.1. Repartiţia terenurilor agricole pe tipuri de folosinţă în anul 2005

0

200000

400000

600000

800000

1000000

1200000

1400000

1986 1990 1995 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005

N P2O5 K2O Total


112

A scăzut, de asemenea, cantitatea de fertilizanţi organici aplicaţi în perioada 1985-2000, de la 2,3 t/ha la 1,07 t/ha pe totalul agricol, iar pe terenuri arabile de la 3,65 t/ha la 1,69 t/ha (tabelul 4.2.2).

Practic, în etapa 1996-2000 suprafaţa fertilizată organic a scăzut de la circa 700 mii ha (7,09% din suprafaţa cultivabilă) la 674 mii ha (6,8% din suprafaţa cultivabilă), revenind 25,5-23,5 t/ha pentru suprafaţa efectiv fertilizată şi de la 1212 kg/ha la 1068 kg/ha de suprafaţă agricolă (tabelul.4.2.2).

În etapa 2001-2004, cantităţile de îngrăşăminte naturale aplicate au fost cuprinse între 15.327.000 t şi 17.749.000 t.

Dinamica fertilizării arată că din acest punct de vedere nu există o “presiune” asupra solului, ci doar un factor principal de reducere a recoltelor, în afară de secetă şi de ceilalţi factori restrictivi.

Tabel 4.2.2. Cantitatea de îngrăşăminte naturale aplicate în perioada 1996-2004

ANUL TOTAL

ÎNGRĂŞĂMINTE

SUPRAFAŢA PE CARE S-A APLICAT

PONDEREA SUPRAFEŢEI DE APLICARE FAŢĂ DE SU-

PRAFAŢA CULTIVABILĂ

CANTITATEA MEDIE LA HA

la suprafaţa aplicată

la suprafaţa agricolă

t % ha % % kg/ha % kg/ha %

1996 17.870.978 100 701.395 10

0 7,09 25.479 100 1212 100

1997 16.513.098 92 682.239 97 7,09 24.204 95 1120 94 1998 15.841.903 89 665.026 95 6,90 23.821 93 1074 89 1999 16.685.312 93 680.016 97 6,90 24.537 96 1129 93 2000 15.812.625 88 674.200 96 6,80 23.454 92 1068 88 2001 15.327.000 86 1032 85 2002 15.746.000 88 1061 86 2003 17.262.000 97 1173 97 2004 17.749.000 99 1200 99 2005 16.316.316 91 632947 90 6,78 25.778 101 1103 91

Sursa: Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi InstitutulNaţional de Statistică. 4.2.2. Produse pentru protecţia plantelor (fitosanitare)

Comparativ cu ţările membre ale U.E., România nu se

găseşte nici pe departe în situaţia de a fi “saturată” cu produse de uz fitosanitar, consumul mediu în ţara noastră la hectarul de teren arabil a scăzut de la 2,11 kg s.a./ha în anul 1991 la 1,61 kg s.a./ha în anul 1994 şi la 0,72 kg s.a./ha în anul 2005 (tabelul 4.2.3). Cantităţile efectiv aplicate la ha au


113

fost mai mari, ţinând seama de faptul că nu toate culturile înfiinţate în diferite perioade au fost tratate.

Reducerea consumului produselor fitosanitare şi scăderea suprafeţelor şi a culturilor tratate a fost determinată de reorganizarea si restructurarea proprietăţilor din agricultură,

concomitent cu creşterea preţurilor la tratamentele fitosanitare.

Sortimentul actual de produse de uz fitosanitar include peste 300 de substanţe active din diverse clase de compuşi chimici, sortiment care se completează şi se perfecţionează sistematic, în concordanţă cu cerinţele tot mai severe care se impun, şi anume: • realizarea de compuşi noi cu

activitate biologică ridicată la doze reduse de utilizare (g/ha) şi cu impact minim asupra mediului înconjurător;

• reducerea numărului de stropiri, diminuarea riscului formării raselor rezistente, creşterea eficacităţii şi lărgirea spectrului de acţiune;

• perfecţionarea compoziţiei, a formelor de condiţionare şi a modului de aplicare, în vederea diminuării impactului asupra sănătăţii oamenilor, animalelor şi a mediului înconjurător.

Tabel 4.2.3. Situaţia consumului produselor de protecţie a plantelor în perioada

1994-2005 ANUL 1994 1999 2000 2004 2005

Consum total de pesticide (tone substanţă activă) din care:

15043,7 10963,51 8341,64 8240,56 6790,44

• insecticide 2369,30 1548,86 1343,05 2206,30 968,91 • fungicide 9197,53 5475,59 3959,16 3288,96 3304,79 • erbicide 3476,87 3939,06 3039,43 2744,54 2513,25

Regulatori de creştere 0,357 Produse biologice 0,76 3,128 Revin pe 1 ha arabil total (kg substanţă activă) din care:

1,61 1,18 0,89 0,88 0,72

• insecticide 0,25 0,17 0,14 0,24 0,10 • fungicide 0,99 0,59 0,42 0,35 0,35 • erbicide 0,37 0,42 0,33 0,29 0,27

Sursa: Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (2006).


114

Fig. 4.2.2. Situaţia consumului produselor de protecţie a plantelor în perioada 1994-2005

0

2000

4000

6000

8000

10000

12000

14000

16000

1994 1999 2000 2004 2005

Total Insecticide Erbicide Fungicide

4.2.3. Soluri afectate de reziduuri zootehnice Conform inventarelor efectuate, în anii 1992-1998, erau

afectate de poluarea cu reziduuri zootehnice (ape uzate, nămoluri, dejecţii animale) circa 5000 ha. Ca urmare a scăderii şeptelului, au scăzut şi cantităţile de poluanţi zootehnici, iar trecerea de la creşterea animalelor în complexe, la creşterea în gospodării a redus într-o anumită măsură concentrarea reziduurilor în anumite puncte şi disiparea reziduurilor pe suprafeţe mai întinse, dar cu o încărcare mai redusă.

Din datele preliminare ale ultimei inventarieri a terenurilor poluate a rezultat doar suprafaţa de 706,5ha ca fiind afectată de reziduuri zootehnice.

4.2.4. Situaţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare/agricole În tabelul 4.2.4. se prezintă evoluţia amenajărilor agricole

în anii 2005-2006. Suprafaţa amenajată cu diverse lucrări în fondul agricol la nivelul anului 2006 însuma 7.926.702 ha, cu 483 ha mai puţin decât în anul 2005. Ponderea principalelor tipuri de amenajări este următoarea: • suprafaţa amenajată pentru irigaţii are teoretic o pondere

de 37,85% din totalul amenajărilor, scăzând cu 598 ha faţă de anul 2005;

• suprafaţa amenajată cu lucrări de desecare-drenaj cuprinde 35,94% din totalul amenajărilor şi a scăzut în anul 2006 cu 2499 ha faţă de anul 2005;

• suprafaţa amenajată cu lucrări antierozionale este de 26,21 % din totalul amenajărilor şi a crescut în anul 2006 cu 2814 ha faţă de anul 2005.


115

Tabel 4.2.4. Evoluţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare în anii 2005-2006

ANUL

SUPRAFAŢA AMENAJATĂ

SUPRAFAŢA AMENAJATĂ

pentru irigaţii cu lucrări de desecare- drenaj cu lucrări de combatere a

eroziunii solului

ha % ha % ha % 2005 3001091 37,86 2851181 35,97 2074913 26,17 2006 3000493 37,85 2848482 35,91 2077727 26,21

± -598 -2699 +2814 Sursa: Institutul Naţional de Statistică şi Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi

Dezvoltării Rurale. Fig. 4.2.3. Evoluţia amenajărilor de îmbunătăţiri funciare în anii 2005-2006

37,86 35,97

26,17

37,85 35,91

26,21

0

5

10

15

20

25

30

35

40

2005 2006

irigatii lucrari desecare - drenaj lucrari antierozionale

Starea amenajărilor menţionate este departe de a fi satisfăcătoare, unele din

acestea nefiind funcţionale din cauza lipsei echipamentelor de exploatare, a neîntreţinerii diferitelor părţi componente, a lipsei fondurilor de întreţinere şi exploatare.

Practic, după Anuarele statistice, în etapa 2000-2005 s-au irigat suprafeţe reduse, cuprinse între 85.000 ha şi 569.100 ha, iar în anul 2006, 96.224 ha (tabelul 4.2.5.).

Tabel 4.2.5. Suprafaţa efectiv irigată (cu cel puţin o udare) în perioada 2000-2006

SUPRAFAŢA ANUL

2000 2001 2002 2004 2005 2006 ha 85000 216100 327900 569100 45719 96224 % 100 254 286 670 54 113


116

Pierderi determinate de factorii de risc. După datele MAPDR, în anul 2005 fiecare judeţ al ţării a suferit de pe urma factorilor de risc, din care o bună a parte se referă la inundaţii, al căror efect se resimte prin pierderi produse pe o suprafaţă de 622.380,7 ha în valoare totală de 403.276.825 mil. lei (tabelul 4.2.6.). Pagubele respective se referă la compromiterea diferitelor culturi agricole, la acestea adăugându-se distrugerea locuinţelor, anexelor gospodăreşti, a drumurilor, precum şi pierderile de vieţi omeneşti, ca şi pierderi în cadrul efectivelor de animale.

Tabel 4.2.6. Situaţia pierderilor determinate de factorii de risc în perioada 01.04.2005-31.09.2005

Suprafaţa afectată total, ha

Din care (ha): Valoarea totală a pierderilor pe

suprafaţa afectată,

lei

Din care (lei): Afectată total

(cu peste 50% din producţie)

Afectată parţial (cu până la 50%

din producţie)

Afectată total/ parţial

622.380,7 344.160,0 278.220,7 403.276.825,2 280.654.900,2 / 122.621.925,0

Sursa: MAPDR-2005. 4.2.5. Poluarea solurilor în urma activităţii din sectorul industrial (minier, siderurgic, energetic etc.)

Solul poate fi poluat: • direct prin deversări de deşeuri

pe terenuri urbane sau rurale, sau din îngrăşăminte şi pesticide aruncate pe terenurile agricole.

• indirect, prin depunerea agenţilor poluanţi ejectaţi iniţial în atmosferă, apa ploilor contaminate cu agenţi poluanţi “spalaţi” din atmosfera contaminată, transportul agenţilor poluanţi de către vânt de pe un loc pe altul, infiltrarea prin sol a apelor contaminate.

Calitatea solurilor este afectată în diferite grade de poluarea produsă de diferite activităţi industriale, aşa cum rezultă din datele obţinute prin inventarierea parţială efectuată în anii 2004-2005 (tabelul 4.2.7.).


117

Tabel 4.2.7. Suprafeţe totale afectate de diferite procese de poluare (date preliminare)

COD DENUMIRE SUPRAFATA (ha) SI GRADUL DE AFECTARE

slab moderat puternic Foarte

puternic excesiv Total

01

Poluare prin lucrări de excavare la zi

(exploatări miniere la zi, balastiere,

cariere etc.)

111 255 485 23017,5 23868,5

02

Poluare cu deponii, halde, iazuri de

decantare, depozite de steril de la

flotare, depozite de gunoaie etc.

180,3 18 157 310 5412,14 6077,44

03

Deşeuri şi reziduuri anorganice

(minerale, materii organice, inclusive

metale, săruri, acizi, baze), de la

industrie (inclusiv industria extractivă)

10 115 53 378,1 556,1

04

Poluare cu substanţe purtate de

aer (hidrocarburi,etilenă, dixid de sulf, cloruri,

fluoruri, oxizi de azot, compuşi cu

plumb etc.)

201832 74660 24818 15530 2254 319094

05 Poluare cu materii

radioactive 500 32,9 532,9

08 Poluare cu dejecţii

animale 120 454 12 120,5 706,5

19

Poluare cu apă sărată şi/sau petrol

(de la extracţia petrolului)

719,3 710,5 397,2 68 585 2480

20

Poluarea cu produse petroliere de la prelucrare şi

utilizare

431 288 5 13 737

TOTAL GENERAL 202741,6 76665,5 26422,2 16410 31813,14 354052,4


118

Tipurile de poluare şi gradul de afectare a solurilor sunt cele prevăzute în anexa 1.1 din Metodologia elaborării studiilor pedologice vol. III (1987) şi în Sistemul Român de taxonomie a solurilor (2003) (indicatorii 28 şi 29).

Poluarea (degradarea) solurilor prin exploatări miniere la zi, balastiere, cariere. Dintre formele de poluare de acest tip,

cea mai gravă este distrugerea solului pe suprafeţe întinse produsă de exploatarea minieră “la zi” pentru extragerea cărbunelui (lignit). Ca urmare se pierde stratul fertil de sol, dispar diferite folosinţe agricole şi forestiere. În judeţul Gorj au fost recultivate 3.333 ha astfel distruse şi, urmează să fie amenajată o suprafaţă de 12.092,5 ha afectate, iar în judeţele Vâlcea şi Mehedinţi sunt amenajate 318 ha şi, respectiv, 94 ha, urmând să fie recultivate 1.074 ha şi, respectiv, 466 ha. Suprafeţe importante sunt afectate de balastiere (circa 1.500 ha), care adâncesc albiile apelor, producând scăderea nivelului apei freatice.

După datele preliminare, în total sunt afectate excesiv de poluarea produsă de acest tip de poluare 23.868,5 ha, din care excesiv 23.017,5 ha.

Poluarea cu deponii, halde, iazuri de decantare, depozite de steril de la flotare, depozite de gunoaie etc.

Creşterea volumului deşeurilor industriale şi menajere ridică probleme deosebite, atât prin ocuparea unor suprafeţe de teren importante, cât şi pentru sănătatea oamenilor şi animalelor. Iazurile de decantare în funcţiune pot afecta terenurile înconjurătoare în cazul ruperii digurilor de retenţie, prin contaminarea cu metale grele, cu cianuri de la flotaţie, cu alte elemente în exces (cum a fost cazul în anii precedenţi la Baia Mare). Acelaşi efect îl au iazurile de decantare aflate în conservare (de exemplu la Mina Bălan – iazul Fagul Cetăţii din judeţul Harghita – unde se păşunează în condiţii de poluare a solurilor cu metale grele).

Din datele inventarierii preliminare rezultă că acest tip de poluare afectează 6.077 ha în 30 judeţe din care 5.412 ha excesiv. Cele mai mari suprafeţe se înregistrează în judeţele Alba-372,5 ha, Băcău–340 ha, Cluj-344 ha, Dolj-670 ha, Harghita 227 ha, Hunedoara 736 ha, Maramureş 617 ha etc.

Poluarea cu deşeuri şi reziduuri anorganice (minerale, materii anorganice, inclusiv metale, săruri, acizi, baze) de la industrie (inclusiv industria extractivă).

Se apreciază că acest tip de poluare afectează 556 ha, majoritatea fiind în judeţele cu activitate minieră, de industrie siderurgică şi de metalurgie neferoasă (Galaţi - 177ha, Maramureş 103 ha, Timiş – 106ha etc.) În prezent se estimează, că pe total ţară, suprafaţa afectată este de peste 4.000 ha.

Poluarea cu substanţe purtate de aer (hidrocarburi, etilenă, amoniac, doxid de sulf, cloruri, fluoruri, oxizi de azot, compuşi cu plumb etc.)

Aceasta se produce în jurul unor surse industriale, cum sunt unităţile de metalurgie neferoase (Romplumb Firiza S.A., Phoenix Baia Mare, Sometra Copşa Mică, Combinatele


119

Siderurgice Galaţi, Hunedoara etc.), efectele unora fiind resimţite, chiar după sistarea activităţii (cazul Ampellum Zlatna S.A.). De asemenea, suprafeţe importante sunt afectate de emisiile din zona combinatelor de îngrăşăminte, de pesticide, de rafinare a petrolului, cum este cazul în judeţul Bacău, unde sunt afectate slab-moderat 103538 ha de terenuri agricole, precum şi al combinatelor de lianţi şi azbociment. În cazul metalurgiei neferoase (Baia Mare, Copşa Mică, Zlatna) au fost afectate în diferite grade de conţinutul de metale grele şi de emisia de dioxid de sulf, 198.624 ha, care produc maladii ale oamenilor şi animalelor din zonele învecinate pe o rază de 20-30 km. Solurile suferă de acidificare, care determină sărăcirea acestuia în elemente nutritive, se destructurează, se declanşează procese de pantă (eroziune şi alunecări), uscarea vegetaţiei etc.

Poluarea aerului cu substanţe care produc ploi acide (SO2, NOx etc.) produse de combinatele de îngrăşăminte chimice, de termocentrale etc. afectează calitatea aerului, mai ales în cazul metalurgiei neferoase, contribuind la acidificarea solurilor în diferite grade, care determină levigarea bazelor din sol spre adâncime şi reducerea drastică a conţinutului de elemente nutritive, în special de fosfor mobil.

Un alt tip de poluare cu substanţe purtate de aer este cea produsă de combinatele de lianţi şi azbociment, care, pe lângă impurificarea aerului, acoperă plantele cu pulberi conţinând calciu, care în prezenţa apei formează hidroxidul de calciu, determinând dereglări ale aparatului foliar.

În total sunt afectate de poluarea cu substanţe purtate de aer 319.094 ha, din care puternic-excesiv, 42.602ha.

Poluarea cu materii radioactive Conform datelor preliminare, în total sunt afectate de acest tip de poluare 532,9 ha,

din care excesiv pe 32,9ha. Acest tip de poluare se manifestă în cazul judeţelor Arad, Braşov, Harghita, Suceava.

Poluarea cu dejecţii animale Aceasta constă în dereglarea compoziţiei chimice a solului prin îmbogăţirea cu

nitraţi, care pot avea efecte toxice şi asupra apei freatice. Sunt afectate în diferite grade 706,5 ha, din care moderat 453 ha. În general, prin desfiinţarea a numeroase complexe zootehnice, s-a redus suprafaţa afectată de acest tip de poluare, care în anii 1992-1998 se resimţea pe 5.000 ha.

Poluarea cu ape sărate (de la extracţia de petrol) sau asociată şi cu poluarea cu ţiţei

Prin acest tip de poluare este dereglat echilibrul ecologic al solului şi apelor freatice pe 2.480 ha, din care puternic-excesiv, pe 1.050 ha. Conţinuturile ridicate de apă sărată, în cazul unor “erupţii”, care schimbă drastic chimismul solurilor, în sensul pătrunderii sodiului în complexul adsorbtiv, cu efecte toxice pentru plante, apărând flora specifică sărăturilor şi impurificând apa freatică. În cazul terenurilor în pantă apar alunecări de teren. De asemenea poate fi dereglată compoziţia apelor freatice, care alimentează puţurile din gospodăriile locuitorilor aflate pe teritoriul învecinat.

Poluarea cu petrol de la extracţie, transport şi prelucrare. Procesele fizice care au loc datorită activităţii de extracţie a petrolului constau în

deranjarea stratului fertil de sol în cadrul parcurilor de exploatare (suprafeţe excavate, reţea de transport rutier, reţea electrică, conducte sub presiune şi cabluri îngropate sau la suprafaţa solului etc.). Toate acestea au ca efect tasarea solului, modificări ale configuraţiei terenului datorate excavării şi, în final, reducerea suprafeţelor productive agricole sau silvice.


120

Procesele chimice sunt determinate de tipul de poluare: • cu petrol, cu apă sărată şi mixtă; • poluare ascendentă, descendentă şi suprapusă.

Pe plan naţional predomină poluarea ascendentă, care se datorează, în general, spargerii unor conducte sub presiune, scurgerile din acestea putând ajunge în pânza pedofreatică. Capacitatea de reţinere în sol a produselor petroliere depinde de conţinutul de argilă, acestea putându-se infiltra, în general, până la 70-80 cm şi chiar mai mult, îngreunând procesul de depoluare. Un indicator important care ilustrează reţinerea acestor produse în sol îl constituie raportul carbon/azot (C/N). 4.2.6. Poluarea solurilor cu emisii de la termocentralele pe cărbune

În ultimii ani s-au efectuat determinări ale caracteriticilor fizice şi chimice ale solurilor din zona de influenţă a unor termocentrale. Din analiza datelor obţinute se remarcă următoarele elemente: • poluarea în faza incipientă a solurilor cu cantităţi mici-moderate de metale grele; • o acidificare slabă a solurilor sub impactul emisiei scăzute de SO2, ca urmare a

utilizării lignitului, mai putin bogat în sulf; • efectele poluării cu emisii ale termocentralelor se extind pe un areal larg, dar cel mai

afectat este cel din jurul unităţii, precum şi din zona haldelor de steril amplasate pe terenuri, depresionare, cu pericol de pătrundere în apa freatică a metalelor grele şi a noxelor acide, care prezintă o concentraţie mai ridicată în materialele depozitate. Deşi, aparent, mai puţin poluante decât metalurgia neferoasă, termocentralele pe

cărbune impun o serie de măsuri, şi anume: • monitorizarea în continuare a stării de poluare a solurilor şi vegetaţiei din zona

afectată; • retehnologizarea unităţilor respective prin înlocuirea filtrelor uzate, desulfurarea

cărbunilor, mai ales în cazul utilizării celor bogaţi în sulf, recultivarea haldelor etc. 4.3. Calitatea solurilor 4.3.1. Repartiţia terenurilor pe clase de calitate

Calitatea terenurilor agricole cuprinde atât fertilitatea solului, cât şi modul de manifestare a celorlalţi factori de mediu faţă de plante. Din acest punct de vedere, terenurile agricole se grupează în 5 clase de calitate, diferenţiate după nota de medie de bonitare (clasa I – 81-100 puncte......clasa a V-a – 1-20 puncte). Clasele de calitate ale terenurilor dau pretabilitatea acestora pentru folosinţele agricole.

În tabelul 4.3.1. se prezintă încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate după nota de bonitare medie pe ţară, pentru anul 2005, fără aplicarea măsurilor pedoameliorative.

Se remarcă faptul că, în cazul terenurilor arabile, care ocupă 63,34% din suprafaţa cartată, cele mai multe terenuri se grupează în domeniul claselor de calitate a II-a şi a III-a. Practic în clasa I de calitate la arabil intră 8,77% din totalul terenurilor, restul claselor prezentând diferite restricţii. În cazul păşunilor şi al fâneţelor, majoritare sunt clasele III-V, în cel al viilor, clasele II-IV, iar al livezilor, clasele III-V.


121

Tabel 4.3.1. Încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate după nota de bonitare pe ţară – anul 2005

Folosinţa

Suprafaţa

totală cartată Din care pe clase de calitate:

ha/% din

total agricol

Clasa I Clasa II Clasa III Clasa IV Clasa V

ha/% din

total

folosinţă

ha/% din

total

folosinţă

ha/% din

total

folosinţă

ha/% din

total

folosinţă

ha/% din

total

folosinţă

Arabil 9226961,28

63,34%

809067,66

8,77%

2626381,24

28,47%

3366189,15

36,48%

1765440,92

19,13%

659882,31

7,15%

Păşuni +

Fâneţe

4806544,82

32,99%

56264,75

1,17%

328486,36

6,84%

1256004,03

26,13%

1950571,83

40,58%

1215217,85

25,58%

Vii 278239,90

1,91%

9390,50

3,37%

58038,57

20,86%

90588,88

32,56%

94608,83

34,00%

25613,12

9,21%

Livezi 256496,85

1,76%

1145,54

0,44%

24085,61

9,39%

80766,91

31,49%

114342,93

44,58%

36155,86

14,10%

Total

agricol

14575606,72

100%

1) După centralizarea informaţiilor din studiile de bonitare judeţene în banca de date pedologice (BDP) la ICPA (Vlad şi colab.).

2) Suprafaţa totală agricolă din evidenţa cadastrală la data 31.12.2004 : 14.711.552 ha. Fig. 4.3.1. Încadrarea terenurilor agricole în clase de calitate după nota de bonitare

pe ţară – anul 2005

63,34

32,99

1,91

1,76

0 10 20 30 40 50 60 70

Sup

rafa

ţa to

tală

cart

ată

% din total agricol

Arabil Pasuni, fanete Vii Livezi


122

4.3.2. Principalele restricţii ale calităţii solurilor

Aceste restricţii sunt determinate, fie de factori naturali (climă, formă de relief, caracteristici edafice etc.), fie de acţiuni antropice agricole şi industriale; în multe cazuri factorii menţionaţi pot acţiona sinergic în sens negativ şi având ca efect scăderea calităţii solurilor şi chiar anularea funcţiilor acestora.

Principalele restricţii ale calităţii solurilor agricole sunt prezentate în tabelul 4.3.2.

Tabel 4.3.2. Suprafaţa terenurilor agricole afectate de diverşi factori limitativi ai capacităţii productive

Denumirea factorului Suprafaţa afectată1, mii ha

Total Arabil Secetă 7100 Exces periodic de umiditate în sol 3781 Eroziunea solului prin apă 6300 2100 Alunecări de teren 702 Eroziunea solului prin vânt 378 273 Schelet excesiv de la suprafaţa solului 300 52 Sărăturarea solului, 614 • din care cu alcalinitate ridicată 223 135

Compactarea solului datorită lucrărilor necorespunzătoare ("talpa plugului") 6500 6500

Compactarea primară a solului 2060 2060 Formarea crustei 2300 2300 Rezervă mică-extrem de mică de humus în sol 7485 4525 Aciditate puternică şi moderată 3424 1867 Asigurarea slabă şi foarte slabă cu fosfor mobil 6330 3401 Asigurarea slabă şi foarte slabă cu potasiu mobil 787 312 Asigurarea slabă cu azot 5110 3061 Carenţe de microelemente (zinc) 1500 1500 Poluarea fizico-chimică şi chimică a solului, din care: 900

• poluarea cu substanţe purtate de vânt 3192 • distrugerea solului prin diverse excavări 242

Acoperirea terenului cu deşeuri şi reziduuri solide 18 1) Aceeaşi suprafaţă poate fi afectată de unul sau mai mulţi factori restrictivi. 2) Date din anul 2005. Seceta se manifestă pe circa 7,1 milioane ha, din care şi pe cea mai mare parte a

celor 3,2 milioane ha amenajate anterior cu lucrări de irigaţie. După datele M.A.P.D.R. şi din Anuarele statistice ale României reiese o creştere a suprafeţelor irigate în intervalul 1980 -


123

1995, după care s-a înregistrat un declin puternic, ajungându-se ca în anul 2006, să fie irigate doar 96.224 ha.

Excesul periodic de umiditate în sol afectează circa 3,8 milioane ha, din care o mare parte din perimetrele cu lucrări de desecare-drenaj. Periodic sunt inundate o serie de perimetre din areale cu lucrări de îndiguire vechi sau ineficiente, neîntreţinute, înregistrându-se pagube importante prin distrugerea gospodăriilor, culturilor agricole, şeptelului, a căilor de comunicaţie şi pierderi de vieţi omenesti.

Eroziunea hidrică este prezentă în diferite grade pe 6,3 milioane ha, din care circa 2,3 milioane amenajate cu lucrări antierozionale, în prezent degradate puternic în cea mai mare parte; aceasta împreună cu alunecările de teren (circa 0,7 milioane ha) provoacă pierderi de sol de până la 41,5 t/ha.an.

Eroziunea eoliană se manifestă pe aproape 0,4 milioane ha, cu pericol de extindere, cunoscând că, în ultimii ani, s-au defrişat unele păduri şi perdele de protecţie din zone cu soluri nisipoase, susceptibile acestui proces de degradare.

Conţinutul excesiv de schelet în partea superioară a solului afectează circa 0,3 milioane ha.

Sărăturarea solului se resimte pe circa 0,6 milioane ha, cu unele tendinţe de agravare în perimetrele irigate sau drenate şi iraţional exploatate, sau în alte areale cu potenţial de sărăturare secundară, care însumează încă 0,6 mil. ha.

Deteriorarea structurii şi compactarea solului ("talpa plugului") se manifestă pe circa 6,5 mil. ha; compactarea primară este prezentă pe circa 2 mil. ha terenuri arabile, iar tendinţa de formare a crustei la suprafaţa solului, pe circa 2,3 mil ha.

Poluarea fizico-chimică şi chimică a solului afectează circa 0,9 mil. ha; efecte agresive deosebit de puternice asupra solului produce poluarea cu metale grele (mai ales Cu, Pb, Zn, Cd) şi dioxid de sulf, identificată în special în zonele critice Baia Mare, Zlatna, Copşa Mică. În total, poluarea cu substanţe purtate de vânt afectează 0,319 mil. ha.

Distrugerea solului prin diverse lucrări de excavare afectează circa 24.000 ha, aceasta constituind forma cea mai gravă de deteriorare a solului, întâlnită în cazul exploatărilor miniere la zi, ca de exemplu, în bazinul minier al Olteniei. Până la sfârşitul lucrărilor de exploatare vor fi afectate 26 472 ha, din care 15.490 terenuri agricole şi 10.982 ha păduri. Pretabilitatea terenurilor afectate de acest tip de poluare a scăzut cu 1-3 clase, astfel că unele din aceste suprafeţe au devenit practic neproductive.

4.4. Monitorizarea calităţii solurilor 4.4.1. Monitorizarea solurilor la nivel local

În cadrul judeţelor se execută conform Legii nr. 444/2002, studii pedologice la nivel de teritoriu comunal, determinându-se în principal clasele de calitate a solurilor, iar rezultatele se centralizează la fiecare judeţ şi se transmit la ICPA pentru Banca de date pedologice (B.D.P.) precum şi date privind diferite procese, cum sunt: alunecările de teren,


124

terenurile inundabile, excesul de apă din stagnarea apei sau din apă freatică, terenuri erodate în suprafaţă şi în adâncime, alunecări etc. În momentul de faţă lucrările privind aceşti indicatori sunt în curs de execuţie, periodicitatea determinărilor fiind de 10 ani. 4.5. Zone critice sub aspectul degradării solurilor 4.5.1. Inventarul terenurilor afectate de diferite procese

La nivel de ţară se estimează că

suferă în diferite grade de pe urma proceselor de pantă următoarele suprafeţe: eroziunea prin apă 6.300.000 ha, prin vânt 378.000 ha, iar alunecările de diverse tipuri se manifestă diferit pe 702.000 ha.

În tabelul 4.5.1. se prezintă inventarul preliminar efectuat în ultimii 4 ani al terenurilor afectate de procese de pantă (eroziune de suprafaţă, de adâncime şi alunecări de teren) din România.

Conform datelor din tabelul 4.5.1. sunt afectate de procese de pantă 2.822.970,85 ha, din care 1.449.198,14 ha eroziunea de suprafaţă şi în adâncime şi 1.373.742,71 ha alunecări, prăbuşiri etc.

4.6. Acţiuni care trebuie întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor 4.6.1. Modalităţi de investigare La baza investigării şi evaluării diferitelor procese de degradare stau studiile

pedologice, executate de către Oficiile judeţene de studii pedologice şi agrochimice, conform Legii 444 privind întocmirea şi finanţarea studiilor pedologice şi agrochimice şi finanţarea Sistemului naţional de monitorizare sol-teren pentru agricultură, precum şi sol vegetaţie pentru silvicultură (Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 223 din 3.03.2002).

Metodologia de lucru pentru realizarea obiectivelor menţionate a fost aprobată prin Ordinul Ministrului Agriculturii şi Alimentaţiei nr. 223 din 22.05.2002, iar programele informatice pentru toate lucrările executate în baza Legii 444 sunt elaborate şi coordonate de I.C.P.A.

Studiile pedologice sunt aprobate de comisii de avizare, din care fac parte şi specialişti din cadrul Institutului Naţional de Cercetare pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia mediului (ICPA).

Dintre indicatorii specifici protecţiei mediului menţionăm: procesele de degradare a solurilor, procesele de poluare (contaminare), iar pentru reconstrucţia ecologică a solului interesează caracteristicile terenului (pantă, expoziţie, altitudine etc.), precum şi caracteristicile fizice şi chimice (conform indicatorilor specifici din “Metodologia elaborării studiilor pedologice-MESP, 1987).


125

Tabel 4.6.1. Situaţia preliminară a suprafeţelor afectate de diferite procese de pantă (eroziune, alunecări) la nivel de ţară

COD DENUMIRE

SPECIFICAŢII

SUPRAFAŢA + (ha) ŞI GRADUL DE AFECTARE

slab moderat puternic foarte

puternic excesiv Total

10

Eroziune şi

alunecări de teren

Eroziune de

suprafaţă şi în adîncime

602778.85

317546.44

224134.12

183976.3

147201.16

1449198.14

Alunecări de teren

120070,53

525800,77

451501,63

173061,93 76899,45 1373772

,71

Total General

722849.38

843347.21

675635.75

357038.23

224100.61

2822970.85

4.6.2. Reconstrucţia ecologică a solurilor

În cadrul zonelor critice care trebuie refăcute din punct de vedere ecologic

menţionăm arealele afectate intens de poluarea chimică (de exemplu, Baia Mare, Copşa Mică, Zlatna), precum şi suprafeţele cu întindere mare cum sunt cele care suferă de pe urma secetei, excesului de apă, eroziunii şi alunecărilor, care tind să se extindă, în condiţiile schimbărilor climatice.

În cadrul lucrărilor de reconstrucţie ecologică a solurilor afectate de diferite procese trebuie avute în vedere măsuri generale şi măsuri specifice solurilor agricole şi forestiere.

Măsurile cu caracter general vor viza: aplicarea rezultatelor cercetării în domeniul ştiinţei solurilor şi al studiului ecosistemelor, reanalizarea structurii folosinţelor, stabilirea măsurilor de prevenire şi reducere a degradării solurilor, constituirea perimetrelor de ameliorare, continuarea monitorizării stării de calitate a solurilor.

Măsurile privind solurile agricole au în vedere următoarele obiective generale, cuprinse în Planul Naţional de Acţiune pentru Protecţia Mediului şi în strategia în domeniu: • retehnologizarea amenajărilor de îmbunătăţiri funciare, urmărindu-se refacerea şi

modernizarea lucrărilor de irigaţii din arealele cu cerinţe stringente (2 milioane ha), a amenajărilor antierozionale de pe 2,5 milioane ha şi extinderea acestora, modernizarea lucrărilor de apărare-îndiguire şi desecări, executate până în prezent pe 2,8 milioane ha şi extinderea acestora conform cerinţelor, modernizarea lucrărilor de ameliorare a terenurilor sărăturate, a nisipurilor şi a solurilor nisipoase;

• refacerea stării fizice a solurilor prin afânarea adâncă pe 6,5 milioane ha şi combaterea crustei pe 750 mii ha;

• corectarea reacţiei solului pe circa 2,3 milioane ha, refacerea rezervei de materie organică pe minimum 5,3 milioane ha şi a celei de elemente nutritive (în special de fosfor şi microelemente);

• prevenirea şi reducerea poluării chimice a solurilor cu metale grele, sulf, fluor, reziduuri petroliere, pesticide etc., definitivarea şi aplicarea tehnologiilor de reconstrucţie a terenurilor afectate;

• prevenirea şi reducerea poluării solului cu deşeuri, reziduuri lichide şi nămoluri şi elaborarea de tehnologii pentru valorificarea unora din aceste produse ca apă de irigaţie, fertilizanţi sau amendament;


126

• retehnologizarea exploatărilor miniere la zi, precum şi modernizarea şi aplicarea tehnologiilor de reconstrucţie ecologică a solurilor distruse;

• elaborarea şi aplicarea tehnologiilor moderne de haldare a deşeurilor şi a reziduurilor solide (fosfogips, cenuşă de termocentrală, steril etc.), precum şi a celor de transformare a acestora în mediu de viaţă pentru plante superioare terestre şi evitarea riscurilor de poluare a mediului înconjurător. În anul 2006, la nivelul celor 8 regionale au fost întreprinse diverse acţiuni privind

reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate, de exemplu: Regiunea 1 Nord – Est:

• lucrări de redare în circuitul productiv a terenurilor scoase temporar din circuitul agricol;

• eliminarea excesului de umiditate prin lucrări de drenaj; • fertilizarea cu îngrăşăminte chimice, organice; • lucrări de proiectare pentru ameliorarea fertilităţii solurilor şi redare în circuitul

productiv pe care urmează să se execute lucrările de reconstrucţie ecologică. Regiunea 2 Sud – Est:

• lucrări de împădurire sau reînţelenire a terenurilor excesiv de degradate, cu pericol major de intensificare a proceselor de degradare şi cu productivitate agricolă scăzută;

• reintroducerea perdelelor forestiere pentru protecţia terenurilor agricole, colaborând în acest sens cu primăriile din zonele afectate, în special de eroziunea de suprafaţă;

• este în derulare proiectul de reconstrucţie ecologică a Exploatării Miniere Altîn Tepe. A fost finalizat proiectul de închidere şi ecologizare a Sectorului Minier Somova şi urmează a se pune în aplicare HG nr.720/1999 privind închiderea exploatării Iulia. Proiectele au ca scop refacerea terenurilor degradate şi repunerea lor în circuitul agricol, precum şi refacerea cadrului peisagistic şi aducerea suprafeţelor la starea naturală iniţială. Regiunea 3 Sud – Muntenia: Pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor (în cazul terenurilor afectate de

alunecări active, eroziune de suprafaţă sau de adâncime, cu exces permanent de umiditate sau terenuri nisipoase expuse erodării de către vânt sau apă), s-au realizat sau sunt în curs de realizare lucrări de: îndiguiri şi regularizări ale cursurilor de apă, desecări, amenajări pentru combaterea eroziunii solului şi ameliorarea terenurilor afectate de alunecări, perdele forestiere.

Regiunea 4 Sud – Vest: • s-au efectuat studii agrochimice pentru amendarea solurilor acide; • s-au propus studii pedologice pentru terenurile degradate afectate de eroziunea

eoliană prin înfiinţarea de perdele de protecţie; • pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate de activităţile miniere s-au

întreprins acţiuni de recuperare a solului fertil înaintea excavaţiilor şi conservarea lui corespunzătoare, urmând ca acesta să fie folosit la redarea în circuitul economic a suprafeţelor eliberate de sarcini tehnologice. Regiunea 5 Vest:

• în judeţul Arad s-au realizat lucrări de reconstrucţie ecologică pe suprafeţe restrânse au vizat doar amendarea solurilor acide (reducerea acidifierii secundare a solului) şi unele lucrări de combatere a eroziunii solurilor;

• în judeţul Caraş - Severin, în cursul anului 2000 s-a promovat la nivel de judeţ studiul “Inventarierea terenurilor degradate din fondul agricol şi forestier“, întocmit de ISPIF Bucureşti;

• lucrări de ameliorare şi împădurire cu specii forestiere;


127

• Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare Timişoara şi Iazuri Moldomin, a întreprins următoarele acţiuni: placare cu pământ vegetal, înierbare cu amestec de ierburi perene şi împădurire cu puieţi forestieri (salcâm, sălcioara, cătină albă), împrejmuire cu gabioane şi cleionaje duble, lucrările fiind efectuate de către S.C. Pajiştea S.A.

• lucrări de reconstrucţie ecologică a terenurilor afectate de activitatea minieră. Regiunea 6 Nord - Vest: În judeţul Bihor în anul 2006, au fost întreprinse activităţi penru reconstrucţia

ecologică a terenurilor degradate, dintre care amintim: • realizarea unor lucrări pentru utilizarea cât mai judicioasă a resurselor de sol din

judeţ, în contextul unor etici ecologice şi al principiilor dezvoltării durabile; • efectuarea unor studii care să asigure o folosire raţională a îngrăşămintelor şi

amendamentelor, în vederea îmbunătăţirii stării de asiguare cu nutrienţi şi a prevenirii poluării solurilor şi apelor;

• elaborarea unor studii pentru redarea în circuitul agricol a terenurilor agricole afectate de diferite activităţi economice şi sociale;

• realizarea studiilor pentru fertilizarea fazială a culturilor. La nivelul judeţului Bistriţa–Năsăud nu există programe de reconstrucţie ecologică

propriu-zise, dar în programele de închidere a minelor şi a depozitului de deşeuri industriale periculoase (halda de zgură) sunt prinse măsuri de reecologizare a solului în siturile contaminate.

CNMPM Remin SA Baia–Mare: • la Mina Valea Blaznei urmează a fi reintrodusă în circuitul natural o suprafaţa de

1,2 ha afectată de exploatarea minereurilor complexe, data finalizării fiind la 31.12.2007;

• la Mina Făget se va decontamina şi reabilita o suprafaţă de 3,2 ha poluată până la data de 31.12.2007;

• la Uzina de preparare Făget, care avea ca obiect de activitate anterior recuperarea minereurilor utile şi hidrotransportul sterilului la iazul de decantare, are întocmit proiectul „Lucrări de închidere a depozitului de deşeuri industriale periculoase – uzina de preparare Făget”, în vederea decontaminării şi reabilitării unei suprafeţe de 0,03 ha, poluată cu concentrate de pirită. Data de finalizare a lucrărilor fiind 30.09.2007;

• la Iazul de decantare steril Valea Glodului va fi reintrodusă în circuitul natural, până la data de 31.12.2007, o suprafaţă de 2,1 ha, prin măsuri de ecologizare a iazului, respectiv prin acoperirea cu pământ vegetal şi plantarea de puieţi –


128

pentru fixarea terenului şi reducerea efectelor erozive ale apelor pluviale şi ale vântului.

În judeţul Cluj au fost întreprinse o serie de acţiuni pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate, cum ar fi: • monitorizarea calităţii solurilor în areale limitate, în funcţie de resursele financiare; • activităţi de cartare pedologică şi agrochimică.

În judeţul Satu Mare în cursul anului 2006 s-au constituit, în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, perimetre de ameliorare pe o suprafaţă de cca 556 ha.

Regiunea 7 Centru: Lucrările de ameliorare a calităţii solului dar şi lucrările de reconstrucţie ecologică

demarate în anii anteriori au fost continuate şi în anul 2006: • lucrări de îmbunătăţiri funciare; • urmare a sistării lucrărilor de exploatare (Baia de Aries, Abrud, Roşia Montana,

Zlatna) în vederea reducerii riscurilor de accidente miniere produse de iazurile de decantare, au fost promovate proiecte de închidere şi ecologizare a acestora;

• în judeţul Covasna principalele acţiuni întreprinse şi programate pentru reconstrucţia ecologica a terenurilor degradate au fost pentru suprafeţele afectate de activităţile miniere 421,4 ha;

• în judeţul Sibiu procesul de reconstrucţie ecologică se află în desfăşurare, în perioada 1999-2006 s-au realizat lucrări complexe (gărduleţe, cleionaje, împăduriri, administrat amendamente şi îngrăşăminte, întreţineri, etc) şi pe terenuri degradate de poluare din zona Copşa Mică pe o suprafaţă de 205 ha, în raza Ocolului Silvic Mediaş. Lucrările au fost executate în baza unor documentaţii întocmite de ICAS şi alte instituţii abilitate în acest sens.

Regiunea 8 Bucureşti: Poluarea solurilor provine în special din traficul rutier şi al construcţiilor, şi mai puţin

din agricultură. Interzicerea producerii şi folosirii pesticidelor a contribuit mult la reducerea poluării solului datorită agriculturii.

În prezent datorită fondurilor reduse se remarcă o preocupare mai slabă pentru întreţinerea şi refacerea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare. Având în vedere pierderile importante de suprafeţe în diferite zone ale ţării datorită neîntreţinerii amenajărilor existente şi agravării efectelor unor factori atmosferici asupra terenurilor agricole şi a gospodăriilor este necesară relansarea acţiunilor pentru stoparea acestor fenomene care produc importante pierderi materiale şi umane.

Capitolul 4 - Sol

Documents

Transcript of Capitolul 4 - Sol