04 Capitolul 4

8/15/2019 04 Capitolul 4

http://slidepdf.com/reader/full/04-capitolul-4 1/28

1

Capitolul 4

Analiza performanţei şi riscurilor întreprinderii pe baza contului de profit şipierdere

CUPRINS:

4.1 Conceptul de performanţă. Sistemul indicatorilor de bază ai performanţei

4.2 Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii

4.3 Analiza rezultatului şi a ratei rentabilităţii 4.4 Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor 4.5 Particularităţi privind analiza performanţelor întreprinderilor cotate pe piaţa de capital

4.1 Conceptul de performanţă. Sistemul indicatorilor de bază ai performanţei

Conceptul de performanţă în domeniul economico-financiar are accepţiuni diferite: creştere,

rentabilitate, productivitate, randament, succes, rezultat al unei activităţi.

Se consideră că o entitate este performantă atunci când este eficientă şi eficace.

Eficienţă: maximizarea efectului obţinut la o unitate de efort consumat

sau

minimizarea efortului consumat la o unitate de efect rezultat.

Eficacitate: realizarea şi depăşirea obiectivelor prevăzute.

În acest capitol abordăm performanţa pe baza rentabilităţii, care are în vedere:

rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de producţie, respectiv

rezultatele recunoscute şi prezentate în contul de profit şi pierdere, precum şi

rezultatul obţinut din deţinerea factorilor de producţie, de natura câştigurilor sau

pierderilor nerecunoscute ca urmare a unor tranzacţii ci ca o componentă a

rezultatului global.

Aşadar , două concepte de rezultat două moduri de abordare a performanţei:

abordare venituri-cheltuieli rezultate din activităţile curente (rezultatul curent );

abordare bilanţieră, care are în vedere rezultatul global (include toate elementele

care influenţează capitalurile proprii în cursul exerciţiului)

8/15/2019 04 Capitolul 4


2

Sistemul de indicatori ai performanţei economico-financiare:

A. Indicatori ai performanţei economice:

- Cifra de afaceri;

- Valoarea adăugată;

- Producţia exerciţiului;

- Producţia marfă-fabricată;

- Producţia fizică;

- Marja comercială.

B. Indicatori ai performanţei financiare pe baza rentabilităţii:

- rezultatul exploatării;

- rezultatul aferent cifrei de afaceri;

- rezultatul financiar;

- rezultatul brut al exerciţiului;

- rezultatul net;

- rezultatul global;

- rata rentabilităţii comerciale;

- rata rentabilităţii resurselor consumate;

- rata rentabilităţii economice;

- rata rentabilităţii financiare;

- etc.

C. Indicatori ai creării de valoare:

- valoarea economică adăugată;

- valoarea de piaţă adăugată;

- valoarea lichidă adăugată;

- rentabilitatea totală a acţionarilor;

- rata rentabilităţii fluxurilor de numerar.

8/15/2019 04 Capitolul 4


3

4. 2. Analiza cheltuielilor aferente veniturilor întreprinderii

După natura activităţilor, după care se realizează şi gruparea în contul de profit şi pierderi,

cheltuielile şi veniturile întreprinderii se grupează astfel:

-

de exploatare;- financiare.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor are menirea de a evidenţia evoluţia acestora şi

factorii care influenţează nivelul lor, precum şi de a identifica rezervele care pot fi puse în valoare

pentru reducerea sau menţinerea lor în limitele de eficienţă care concură la performanţa economico-

financiară a întreprinderii.

Analiza cheltuielilor aferente veniturilor vizează:

1.

structura cheltuielilor şi veniturilor ;2. eficienţa cheltuielilor aferente veniturilor totale.

1. Analiza structurii se realizează prin ratele de structură:

gChi = ( Chi / Cht ) x 100

gVi = ( Vi / Vt ) x 100

2.1. Analiza eficienţei cheltuielilor aferente veniturilor totale se realizează prin indicatorul

cheltuieli la 1000 lei venituri totale numit şi rata de eficienţă a c heltuielilor totale (Rct) ,

care se determină ca raport între cheltuielile totale şi veniturile totale:

Rct = (Cht / Vt ) 1000 = (Chi / Vi ) 1000

sau

Rct = (gi ci(1000)

) / 100, unde ci(1000)

= (Chi / Vi ) 1000,

în care:

Chi - suma cheltuielilor pe cele două categorii de activităţi: de exploatare, financiare;

Vi - suma veniturilor pe grupările similare cheltuielilor;

gi - structura veniturilor pe categorii de activităţi;

ci(1000) – rata de eficienţă a cheltuielilor pe categorii de activităţi (cheltuieli la 1000 lei venituri pe

categorii).

Ţinând cont de modelul de calcul al acestui indicator, respectiv raportul efort / efect, nivelul

descrescând reflectă creşterea eficienţei cheltuielilor.

8/15/2019 04 Capitolul 4


4

2.2. Eficienţa cheltuielilor totale se apreciază şi prin intermediul

coeficientului de elasticitate a cheltuielilor totale în raport cu veniturile totale (ECht/Vt ):

ECht/Vt = (ICht – 100) / (IVt – 100)

Eficienţa creşte atunci când IVt > ICht , adică: la o creştere, de exemplu cu 1% a Vt se

înregistrează o scădere sau o creştere cu mai puţin de 1% a Cht

Analiza factorial ă permite explicarea modificării ratei de eficienţă a cheltuielilor totale

(Rct) . În modelul de analiză Rct = (

gi

ci(1000) ) / 100 factorii de influenţă sunt:

- structura veniturilor (gi)

- cheltuielile la 1000 lei venituri pe grupări operaţionale în structura contului de

profit şi pierdere (ci (1000) ).

Deci: Rct = Rct1 – Rct0 = [(gi1 ci1(1000) ) / 100] – [(gi0 ci0

(1000) ) / 100].

Rct = Rct(gi) + Rct (ci(1000)

)

- influenţa modificării structurii veniturilor:

Rct(gi)= [(gi1 ci0(1000) ) / 100] – [(gi0 ci0

(1000) ) / 100] = Rctr – Rct0 ;

- influenţa modificării cheltuielilor la 1000 lei venituri pe grupări în cadrul contului de profit

şi pierdere:

Rct (ci(1000)

)= [(

gi1 ci1(1000) ) / 100] – [(

gi1 ci0(1000) ) / 100] = Rct1 – Rctr ;

Aşadar, creşterea eficienţei cheltuielilor totale şi, deci, reducerea lui Rct, sunt determinate

de:

- creşterea ponderii activităţilor mai eficiente;

- creşterea eficienţei la nivelul fiecărei grupări operaţionale în structura contului de

profit şi pierdere.

În continuare se poate stabili efectul modificării nivelului ratei de eficienţă a cheltuielilor

totale asupra indicatorului cheltuieli totale, cu ajutorul relaţiei:

[Vt1 (Rct1 – Rct0)] /1000 .

Din cele prezentate mai sus rezultă că măsurile ce trebuie avute în vedere pentru reducerea

nivelului cheltuielilor la 1000 lei venituri totale (Rct) vizează categoriile de activităţi din care

rezultă venituri şi cheltuieli, şi ar putea fi:

- realizarea produselor, serviciilor şi lucrărilor cu respectarea criteriului eficienţei

economice, respectiv preţurile de vânzare şi tarifele practicate să acopere

8/15/2019 04 Capitolul 4


5

costurile şi să permită obţinerea unui profit care să fie stimulativ pentru acţionari;

valorificarea activelor la valori cât mai mari;

- adoptarea acelei structuri de finanţare a mijloacelor economice care să permită

realizarea obiectivelor cu cheltuieli financiare cât mai reduse;

- onorarea obligaţiilor faţă de clienţi (respectarea clauzelor contractuale) precum şi

a celor faţă de bugetul statului.

În mod asemănător se poate realiza analiza eficienţei cheltuielilor de exploatare, care deţin

ponderea cea mai mare, ele fiind în directă legătură cu obiectul de activitate al întreprinderii,

folosind indicatorul cheltuieli la 1000 lei venituri din exploatare, ca parte a întregului reprezentat

de indicatorul anterior analizat. La acest nivel se poate realiza analiza structurală a cheltuielilor în

funcţie de natura cheltuielilor aferente producţiei exerciţiului (cheltuieli materiale directe, cheltuieli

salariale directe, cheltuieli indirecte), urmărindu-se dinamica şi modificările intervenite în structura

cheltuielilor, precum şi analiza structurală a veniturilor din exploatare, de exemplu pe următoarea

structură după cum acestea sunt prezentate în contul de profit şi pierdere: venituri din vânzări,

variaţia stocurilor, venituri din producţia de imobilizări, alte venituri din exploatare.

De asemenea, se poate utiliza în analiză indicatorul cheltuieli la 1000 lei cifră de afaceri.

Exemplu la pag 137 în lucrarea Analiză economico- financiară aprofundată, Editura Alma Mater,

Bacău, 2015, autori: Muntean M., Solomon D.C.

8/15/2019 04 Capitolul 4


6

4.3 Analiza rezultatului şi a ratei rentabilităţii

4.3.1. Rentabilitatea - indicator de performanţă

Rentabilitatea este expresia rezultatului obţinut ca urmare a desfăşurării unei activităţi

economice de transformare şi / sau de schimb.

Rezultatul obţinut nu poate avea semnificaţie decât în raport cu factorii utilizaţi în realizarea

activităţii economice respective (şi, în special, cu capitalul angajat).

Rentabilitatea întreprinderii, bazată pe capacitatea acesteia de a obţine profit, este o

necesitate financiară întrucât asigură dezvoltarea agentului economic, pe de o parte, prin

autofinanţare, iar pe de altă parte, menţine şi consolidează independenţa sa financiară.

Rentabilitatea oglindeşte deci, într -o formă sintetică, eficienţa întregii activităţi economice a

întreprinderii.

Pentru exprimarea rentabilităţii întreprinderii se utilizează două categorii de indicatori:

- indicatori în mărimea absolută – rezultatul (marje de rentabilitate);

- indicatori în mărimea relativă - rata rentabilităţii.

Mărimea absolută a rentabilităţii este oglindită de profit (indicator de volum), iar gradul în

care capitalul sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat în rata rentabilităţii

(indicator al mărimii relative a rentabilităţii).

Rentabilitatea, ca formă de exprimare a eficienţei economice, este definită ca un raport între

r ezultatul obţinut (efect) şi mijloacele utilizate (efort) .

Raţionalitatea oricărei acţiuni umane presupune ca efectul să devanseze efortul.

Rentabilitatea inspiră încredere celor care intră în legătură cu întreprinderea: acţionari,

creditori, furnizori, clienţi etc..

4.3.2. Analiza diagnostic a rezultatului

Ca orice fenomen economic, profitul poate fi analizat structural şi factorial.

4.3.2.1. Analiza structurală a rezultatului pe baza contului de profit şi pierdere

Pe baza contului de profit şi pierdere se poate realiza atât o analiză structurală a rezultatului

cât şi o analiză a fiecăruia dintre elementelor componente ale rezultatului (analiza marjelor derentabilitate).

8/15/2019 04 Capitolul 4


7

Analiză structurală presupune descompunerea rezultatului în elemente componente, care, în

cazul profitului, se poate efectua din mai multe puncte de vedere.

Rezultatul exerciţiului înaintea impozitării sau rezultatul brut (profit brut sau pierdere) nu

este omogen, în compoziţia sa intrând rezultatele din activităţi diferite.

Modelul de formare a rezultatului exerciţiului înaintea impozitării, conform structurii

contului de profit şi pierderi, se prezintă astfel:

Rezultatul din exploatare ( Re)

Venituri din exploatare (Ve)

-Cheltuieli din exploatare (Che)

Rezultatul exerciţiului înainte de impozitare

sau

Rezultatul brut (Rb) Rezultatul financiar (Rf)Venituri financiare (Vf)

-

Cheltuieli financiare (Chf)

Re = Ve – Che.

Rf = Vf – Chf.

Rb = Re + Rf

Rb = Vt – Cht, unde: Vt = Ve + Vf

Cht = Che + Chf

Un indicator foarte important pentru aprecierea performanţelor întreprinderii este rezultatul

exerciţiului după impozitare, respectiv profitul net sau pierderea ( Rn).

Rn = Rb – Ip.

Aceşti indicatori determinaţi în Contul de profit şi pierdere poartă şi denumirea de marje de

rentabilitate



Rezultatul din exploatare poate f i analizat nu numai pe baza contului de profit şi pierdere (cont

de rezultate cu structurarea cheltuielilor şi veniturilor după natură), ci şi pe baza contului de

rezultate în care cheltuielile de exploatare sunt structurate după destinaţie.

Un asemenea model îl poate constitui Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din

exploatare” elaborată de operatorii economici, care se prezintă astfel:

8/15/2019 04 Capitolul 4


8

Nota 4 Analiza rezultatului din exploatare1

- lei -Exerciţiul financiar

Denumirea indicatoruluiPrecedent Curent

0 1 21. Cifra de afaceri netă2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate (3 + 4 +5)3. Cheltuielile activităţii de bază 4. Cheltuielile activităţilor auxiliare5. Cheltuielile indirecte de producţie6. Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete (1 – 2)

7. Cheltuielile de desfacere8. Cheltuieli generale de administraţie9. Alte venituri din exploatare10. Rezultatul din exploatare (6 – 7 – 8 + 9)

Trebuie precizat faptul că Rezultatul brut aferent cifrei de afaceri nete, calculat la rândul

6 în nota explicativă de mai sus, reprezintă marja brută din vânzări (marja brută faţă de costul

de bunurilor vândute) şi este denumit şi rezultat operaţional.



4.3.2.2. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

Pentru analiza rezultatului (performanţei) se procedează la regruparea şi restructurarea

poziţiilor din contul de profit şi pierdere în scopul determinării unor mărimi valorice cunoscute sub

denumirea de solduri intermediare de gestiune (SIG) , care permit înţelegerea modului de formare a

rezultatelor. Modelul care rezultă este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de

„Tabloul soldurilor intermediare de gestiune“ sau „Contul de rezultate cu solduri intermediare“.

Indicatorii cuprinşi în tabloul soldurilor intermediare de gestiune sunt necesari în adoptarea

deciziilor atât la nivelul întreprinderii cât şi la nivelul terţilor cu care firma are legături pe plan

economic şi financiar.

Soldurile intermediare reprezintă indicatori de caracterizare a rentabilităţii şi gestiunii

întreprinderii.

1 Este modelul prevăzut în reglementările contabile aprobate prin OMFP nr. 3055/2009. Actualele reglementăricontabile, aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, nu mai prevăd un asemenea model.

8/15/2019 04 Capitolul 4


9

Soldul intermediar al gestiunii este diferenţa dintre două valori.

În cadrul tabloului soldurilor intermediare de gestiune se calculează în cascadă o serie de

indicatori valorici privind volumul (SIG – activitate) şi rentabilitatea (SIG - rentabilitate)

activităţii întreprinderii. Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta

respectivă de acumulare, motiv pentru care aceşti indicatori mai poartă şi denumirea de marje de

acumulare.

Relaţiile care stau la baza construirii tabloului soldurilor intermediare de gestiune şi

implicit a calculului soldurilor intermediare de gestiune sunt:

I. Pentru SIG – activitate

1. Cifra de afaceri = Producţia vândută + Venituri din vânzarea mărfurilor)

2. Marja comercială = Venituri din vânzarea mărfurilor – Costul mărfurilor vândute

3. Producţia exerciţiului = Producţia vândută ± Variaţia producţiei stocate + Producţia imobilizată

4. Valoarea adăugată = Producţia exerciţiului + Marja comercială – Consumuri intermediare

II. Pentru SIG – rentabilitate

1. Excedentul brut de exploatare (EBE) = Valoarea adăugată + Subvenţii de exploatare –

Impozite, taxe şi vărsăminte asimilate – Cheltuieli cu personalul

Notă: Excedentul brut al exploatării (EBE) reflectă rezultatul economic brut al întreprinderii

determinat de activitatea de exploatare, nefiind influenţat de sistemul de amortizare şi de

provizioane, politica fiscală şi de modul de distribuire a dividendelor.

EBE este surplusul monetar potenţial degajat de către activitatea de exploatare, deoarece

poate fi determinat şi ca diferenţă între veniturile ce generează încasări (imediate sau ulterioare) –

venituri monetare - şi cheltuielile de exploatare ce implică plăţi (imediate sau ulterioare) – cheltuieli

monetare. Veniturile de exploatare urmate de încasări sunt formate din vânzări şi subvenţii de

exploatare. Cheltuielile de exploatare ce implică plăţi sunt formate din: costul de cumpărare al

mărfurilor vândute; consumurile provenind de la terţi; impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;

cheltuieli de personal (cheltuieli cu salariile + asigurările şi protecţia socială).

EBE = Venituri monetare – Cheltuieli monetare

8/15/2019 04 Capitolul 4


10

2. Rezultatul din exploatare = Excedentul brut din exploatare + Venituri din amortizări, ajustări şi

provizioane de exploatare + Alte venituri din exploatare – Cheltuieli cu amortizări, ajustări şi

provizioane privind exploatarea – Alte cheltuieli de exploatare

3. Rezultatul financiar = Venituri financiare – Cheltuieli financiare

4. Rezultatul brut al exerciţiului = Rezultatul din exploatare + Rezultatul financiar

sau Rezultatul brut al exerciţiului = Venituri totale – Cheltuieli totale

5. Rezultatul net al exerciţiului = Rezultatul brut – Impozitul pe profit



Pe baza soldurilor intermediare de gestiune se pot determina diferite rate prin care se

exprimă eficienţa economico-financiară a întreprinderii, cum sunt: rata marjei; rata valorii adăugate;

rata excedentului brut de exploatare; rata rentabilităţii economice.

4.3.2.3. Analiza factorială a rezultatului

Analiza factorială presupune stabilirea factorilor care influenţează asupra profitului şi a

mărimii influenţelor lor.

Din multitudinea formelor sub care se exprimă profitul (sau pierderea) în analiza factorială

reţinem spre aprofundare următorii indicatori:

- rezultatul operaţional (marja brută din vânzări ).

- rezultatul aferent cifrei de afaceri;

4.3.2.3.1. Analiza factorială a profitului operaţional (marja brută din vânzări)

Profitul operaţional, după cum am arătat mai sus, este calculat ca diferenţă între cifra de

afaceri (q v p ) şi costul de producţie al produselor vândute şi serviciilor prestate (q v c p ).

Pentru identificarea factorilor care acţionează asupra rezultatului operaţional (Po) se potfolosi modelele:

8/15/2019 04 Capitolul 4


11

1) Po = q v p – q v c p = q v (p – c p)

2) Po = CA Po / CA) = (q v p) po = (q v p)

pq

cq

v

pv1

3) Po = T ( Mf / T) (CA / Mf) (Po / CA)unde,

CA = cifra de afaceri, calculată după relaţia CA = q v p

q v c p = costul bunurilor vândute şi serviciilor prestate (costul de producţie al acestora)

c p = cost de producţie unitar

p = preţ de vânzare unitar

o p = profit operaţional la un leu cifra de afaceri sau rata marjei brute aferente cifrei de afaceri

o p =

CA

Po=

pq

cq pq

v

pvv =

pq

cq

v

pv1

Mf / T = gradul de înzestrare tehnică a muncii

CA / Mf = randamentul mijloacelor fixe (cifra de afaceri la un leu mijloace fixe)

Profitul operaţional, fiind calculat ca diferenţă între cifra de afaceri (q v p ) şi costul de

producţie al produselor vândute şi serviciilor prestate (q v c p ) are rolul de a acoperi cheltuielile

generale de administraţie şi cheltuielile de desfacere şi, eventual, cheltuielile financiare, astfel încât

profitul obţinut să fie suficient pentru a remunera corespunzător acţionarii.

4.3.2.3.1. Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri

Cifra de afaceri reprezintă partea principală a veniturilor din exploatare, iar rezultatul afer ent

cifrei de afaceri reprezintă partea cea mai însemnată a rezultatului financiar al întreprinderii .

Profitul aferent cifrei de afaceri este diferenţa între cifra de afaceri (q v p ) şi costul

complet al produselor vândute şi serviciilor prestate (q v c).

Pentru identificarea factorilor care acţionează asupra profitului aferent cifrei de afaceri (Pr)

se pot folosi următoarele modelele:

1) Pr = qv p – qv c = qv (p – c)

2) Pr = CA Pr / CA) = CA pr

3) Pr = qv p – (qv cv + Chf ) = (qv p – qv cv) – Chf = qv (p – cv) - Chf4) Pr = Ae (Qf/Ae) (CA/Qf) (Pr / CA)

8/15/2019 04 Capitolul 4


12

5) Pr = T (Qf/T) (CA/Qf) (Pr/CA)

6) Pr = T (Mf/T) (Qf/Mf) (CA/Qf) (Pr/CA)

unde:

T = timpul total de muncă;Mf/T = gradul de înzestrare tehnică a muncii;

Qf/T = productivitatea orară a muncii;

Qf/Ae = eficienţa activelor economice ( producţie marfă la un leu active economice);

Qf/Mf = eficienţa mijloacelor fixe (producţie marfă la un leu mijloace fixe);

CA/Qf = grad de valorificare a producţiei marfă fabricate;

pr = profit mediu la un leu cifra de afaceri sau rata medie a rentabilităţii;

c = costul complet unitar;

cv = costul variabil unitar;

p = preţul de vânzare unitar .



4.3.3. Analiza ratei rentabilităţii

Rata rentabilităţii este o mărime relativă, care exprimă gradul în care capitalul aduce profit.

Ca indicator de eficienţă, indicatorul rata rentabilităţii se determină prin raportarea unui

rezultat obţinut (efectul) la un indicator ce exprimă efortul depus. Aşadar, rata rentabilităţii poate

căpăta forme diferite, în funcţie de elementele care se iau în calcul. De exemplu, la numărător se

poate lua în considerare rezultatul brut, rezultatul din exploatare sau rezultatul net, iar la numitor se

pot lua în considerare diverşi indicatori care exprimă efortul (resurse consumate, capital investit,

capitalul propriu, costul producţiei vândute, cifra de afaceri etc.)

Principalii indicatori prin care se poate analiza rata rentabilităţii:

a) rata rentabilităţii comerciale;

b) rata rentabilităţii resurselor consumate;

c) rata rentabilităţii economice;

d) rata rentabilităţii financiare.

8/15/2019 04 Capitolul 4


13

a) Rata rentabilităţii comerciale (Rv) arată ce profit s-a obţinut la 100 lei cifră de afaceri.

Se calculează astfel:

a.1 pe total producţie: ca raport între rezultatul aferent cifrei de afaceri (Pr) şi cifra de afaceri (CA):

Rv =CA

Pr 100 =

ivi

iviivi

pq

cq pq = 1001

ivi

ivi

pq

cq (%)

Factorii de influenţă sunt:

structura cifrei de afaceri pe produse (gi);

preţul unitar de vânzare al produselor fără TVA (pi);

costul complet unitar al produselor (ci).

a.2. prin calculul ratei pe produse: ca medie ponderată a ratelor rentabilităţii comerciale stabilite lanivelul produselor „i” .

Rv =

100ivi r g

100

100

i

ii

i p

c pg

(%),


structura cifrei de afaceri pe produse (gi)

r vi = rata rentabilităţii comerciale la nivelul fiecărui produs „i”.



b) Rata rentabilităţii resurselor consumate (Rc), denumită şi rata rentabil ităţii costurilor , se

stabileşte ca raport între rezultatul aferent cifrei de afaceri a întreprinderii şi costul producţiei

vândute (cât beneficiu aferent cifrei de afaceri revine la 100 lei producţie vândută evaluată la cost

de complet).

Se calculează astfel:

b.1 pe total producţie: ca raport între rezultatul aferent cifrei de afaceri (Pr) şi costurile aferente

acesteia (Cht)

Rc = 100t Ch

Pr 100

ivi

iviivi

cq

cq pq= 1001

ivi

ivi

cq

pq(%)


structura cifrei de afaceri pe produse (gi);

costul complet unitar al produselor (ci) ; preţul unitar de vânzare al produselor fără TVA (pi).

8/15/2019 04 Capitolul 4


14

b.2 prin calculul ratei pe produs:

Rc =

100ici r g

100

100

i

ii

ic

c pg

(%),


structura cifrei de afaceri pe produse (gi)

r ci = rata rentabilităţii resurselor consumate la nivelul fiecărui produs „i”.



c) Rata rentabilităţii economice (Re) pune în evidenţă eficienţa capitalului investit în activitatea

unei întreprinderi, respectiv eficienţa utilizării activelor totale (At) folosite pentru obţinerea

performanţelor.

În lucrările de specialitate întâlnim mai multe modalităţi de calcul pentru rata rentabilităţii

economice, şi anume:

prin utilizarea rezultatului exploatării - Rexp (rezultatul exerciţiului înainte de

impozitare şi dobânzi). Se va determina o rată independentă atât de politica fiscală

cât şi de structura financiară (politica de finanţare).

Re = 100 At

Rexp

prin utilizarea excedentului brut al exploatării – EBE. Această rată va fi

independentă şi de politica de amortizare, pe lângă politica fiscală şi politica de

finanţare.

Re = 100

NFRE brut imobilizat Activ

EBE = 100

Ae

EBE

unde, Ae = activul economic; Ae = Activ imobilizat brut + NFRE

NFRE = necesarul de fond de rulment din exploatare

prin utilizarea profitului brut – Rbr. Această rată reflectă performanţele economice

ale întreprinderii, inclusiv din activitatea financiară, nu numai din cea de exploatare.

Re = 100 At

Rbr

8/15/2019 04 Capitolul 4


15

In teoria şi practica internaţională (terminologia anglo-saxonă), această rată corespunde

noţiunii de Return On Investment (ROI), respectiv Return On Assets (ROA), ratele fiind calculate

astfel:.

ROI = 100 At

Rnet

ROA = 100 At

EBIT

unde, Rnet = rezultatul net

EBIT – earnings before interests and taxes (rezultatul înainte de impozitare şi dobânzi)

Modele de analiză factorială:

Re = 100 At

Rexp = 100

CA

Rexp

At

CA= 100

CA

Rexp

At

Ac

Ac

CA

Re = 100 At

Rbr = 100

Qv

Rbr

Qe

Qv

At

Qe

(Modelul este aplicabil întreprinderilor cu activitate de producţie)

Re = 100 At

Rbr

= 100 Ac Ai

Rbr

= 100CA

Ac

CA

Ai

CA

Rbr

=

r aivr

Rv

11

unde,

At

CA= viteza de rotaţie a activelor economice (număr de rotaţii);

Ac

CA= vr = viteza de rotaţie a activelor circulante (număr de rotaţii);.

At

Ac= ponderea activelor circulante (lichiditatea activelor);

CA

Rexp= rata rentabilităţii veniturilor (profitabilitatea cifrei de afaceri);

At

Qe= randamentul utilizării activelor economice (producţia exerciţiului la un leu active

economice);

Qv

Rbr = rata rentabilităţii vânzărilor;

Qe

Qv= gradul de realizare a producţiei exerciţiului;

CA

Rbr = rata rentabilităţii comerciale;

8/15/2019 04 Capitolul 4


16

Ai

CA= r ai = randamentul activelor imobilizate;

At = Ai + Ac

Exemplu la pag 207 în lucrarea Analiză economico- financiară aprofundată, Editura Alma Mater,Bacău, 2015, autori: Muntean M., Solomon D.C.

d ) Rata rentabilităţ ii financiare (Rf) exprimă eficienţa utilizării capitalurilor proprii.

Este dată de raportul dintre profitul net (Rnet) şi capitalul propriu (Cpr):

Rf = 100Cpr

Rnet

In terminologia anglo-saxonă, această rată corespunde noţiunii de Return On Equity (ROE).

ROE = 100Cpr

Rnet

Modele de analiză factorială:

Rf = 100 At

Rnet

Cpr

At

Rf = 100CA

Rnet

At

CA

Cpr

At

în care,Cpr

At = factorul de multiplicare a capitalului propriu mediu sau braţul pârghiei financiare ce

caracterizează în mod indirect gradul de îndatorare a întreprinderii.

At

Rnet = o formă a rentabilităţii economice (rentabilitatea globală a capitalului întreprinderii

investit în active fixe şi circulante);

Cum Activele totale (At) = Capitaluri proprii (Cpr) + Datorii (D),

r elaţia Cpr

At

devine:

Cpr

At =

Cpr

DCpr , adică

Cpr

At =

Cpr

D1

Rata rentabilităţii financiare depinde de structura capitalurilor permanente, adică de

proporţia care există între capitalul împrumutat, respectiv datoriile (D) şi capitalul propriu (Kpr).

RaportulCpr

D este un coeficient numit şi “pârghie financiară”, care influenţează rata

rentabilităţii financiare .

8/15/2019 04 Capitolul 4


17

4.4 Pragul de rentabilitate şi evaluarea riscurilor

Noţiunea de risc este inseparabil legată de cea de rentabilitate. Riscul activităţii economice

se traduce în general prin variabilitatea rezultatului. Riscul afectează rentabilitatea activului mai

întâi, şi apoi a capitalului investit. Din punct de vedere al întreprinderii, riscul poate fi abordat atât în calitate de organizator al

procesului de producţie (exploatare) cât şi în calitate de investitor .

În cadrul problematicii analizei riscului sunt abor date următoarele aspecte:

- analiza riscului de exploatare (economic sau operaţional);

- analiza riscului financiar (de capital sau de îndatorare);

- analiza riscului total (global sau economico-financiar).

Evaluarea riscului de exploatarea

Riscul de exploatare exprimă incapacitatea întreprinderii de a se adapta la timp şi cu cel mai

mic cost la variaţiile mediului, reflectând volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de

exploatare.

Aşadar, riscul de exploatare (economic) decurge din fluctuaţiile rezultatului exploatării în

funcţie de poziţia faţă de pragul de rentabilitate (punctul mort) şi de structura costurilor de

exploatare (în fixe şi variabile).

Modalităţi de apreciere a riscului de exploatarea:

- pe baza pragului de rentabilitate;

- pe baza coeficientului levierului de exploatarea (CLE).

A. Pragul de rentabilitate

Pragul de rentabilitate marchează acea dimensiune a activităţii la care toate cheltuielile sunt

egale cu veniturile din vânzarea producţiei, nu se obţine nici profit nici pierdere.

În raport cu dinamica volumului producţiei, elementele cheltuielilor de producţie se

grupează în cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe. Dacă cheltuielile variabile sunt constante ca

mărime pe unitatea de produs (suma lor creşte direct proporţional cu volumul producţiei),

cheltuielile fixe sunt variabile pe unitatea de produs (suma lor fiind constantă, înseamnă că ele se

reduc pe unitatea de produs odată cu creşterea volumului producţiei obţinute prin îmbunătăţireautilizării capacităţii de producţie).

8/15/2019 04 Capitolul 4


18

Pragul de rentabilitate poate fi analizat:

- la nivel de produs

- la nivelul întreprinderii

Analiza Pragului de rentabilitate pe produs

v

cr c p

Chf q

pc

Chf pqCA

v

cr cr

/1

Dacă se doreşte obţinerea unui profit (Pr), atunci relaţia devine:

vc p

Chf

q

Pr Pr

Analiza Pragului de rentabilitate la nivelul întreprinderii

Pragul de rentabilitate la nivelul întreprinderii (Cifra de afaceri critică – CAcr) se determină astfel:

Mcv

cr R

Chf

CA

Chv

Chf CA

1

p

c

pq

cq

CA

Chv vv = cheltuieli varia bile la un leu cifră de afaceri

La pragul de rentabilitate:

- veniturile sunt egale cu cheltuielile;

- profitul = 0;

- marja cheltuielilor variabile (contribuţia brută) = cheltuieli fixe

Principalele avantaje pe care le oferă metoda de analiză a rentabilităţii pe baza punctului critic:- permite stabilirea dimensiunii la care producţia devine rentabilă;

- indică volumul producţiei necesar pentru a obţine un anumit cuantum al

profitului;

- pune în evidenţă corelaţiile dintre dinamica producţiei, respectiv a veniturilor, şi

dinamica costurilor grupate în variabile şi fixe;

- permite determinarea gradului de utilizare a capacităţii de producţie în corelaţie

cu un anumit cuantum urmărit al profitului.

Pe baza valorilor critice se estimează indicatorii de siguranţă, numiţi şi indicatori de poziţie:

8/15/2019 04 Capitolul 4


19

a) Marja de securitate (Ms) sau indicatorul de poziţie absolut , care să permită desfăşurarea unei

activităţi în condiţii de siguranţă.

Exprimă ecartul între valorile efectiv realizate în perioada analizată şi valorile critice.

- Ms = q – qcr (unităţi fizice);

- Ms = CA – CAcr (unităţi monetare).

Cu cât valoarea este mai mare cu atât întreprinderea va avea o flexibilitate şi adaptabilitate

mai mare la evoluţiile pe termen scurt şi mediu înregistrate în sectorul economic în care activează

O creştere a indicatorului denotă o reducere a riscului de exploatare înregistrat de o

anumită firmă

b) I ntervalul de siguranţă (Is) sau indicatorul de poziţie relativ oferit de vânzările efectuate.

Exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi modifica producţia (vânzările) şi de a se adapta lacerinţele pieţei.

- 100

cr

cr S

q

qq I (%);

- 100-

cr

cr

CA

CACA Is (%)

Cu cât valoarea este mai mare cu atât flexibilitatea întreprinderii la variaţiile vânzărilor este

mai ridicată şi riscul economic este mai redus.

c) Indicele de rentabilitate sau sporul de eficienţă (Se), care măsoară marja de securitate în

procente din cifra de afaceri.

- 100

q

qqSe

cr (%);

- 100-

CA

CACASe

cr (%).

Pentru evitarea riscului de exploatare, maxim în zona punctului mort, se consideră necesară

o marjă de securitate de 10 - 20 % peste cifra de afaceri critică. Aşadar, o primă modalitate de apreciere a riscului de exploatare are la bază marja de

securitate şi intervalul de siguranţă, care reflectă poziţia cifrei de afaceri faţă de pragul de

rentabilitate.

Interpretarea valorii intervalului de siguranţă (Is), conform studiilor statistice:

- situaţie instabilă - Is până la 10%

- situaţie relativ stabilă - Is = 20%

-

situaţie confortabilă – Is peste 20%.

8/15/2019 04 Capitolul 4


20

B. Coeficientul levierului de exploatare (CLE) numit şi gradul de echilibrare a funcţionării

întreprinderii

CLE exprimă sensibilitatea (elasticitatea) rezultatului din exploatare (Rexp) la variaţiile

vânzărilor şi măsoară creşterea procentuală a acestuia, ca răspuns la creşterea cu un procent a

vânzărilor (volum fizic sau cifră de afaceri):

Δq/q

exp /Rexp ΔR E CLE Rexp/q

,

ΔCA/CA

exp /Rexp ΔR E CLE

Rexp/CA

Riscul apare atunci când la o creştere cu un procent a volumului vânzărilor rezultatul creşte

cu mai puţin sau chiar scade.

Dacă analiza punctului mort indică grafic efectele unei schimbări a vânzărilor asupra

profitului, coeficientul levierului de exploatare măsoară algebric mărimea acestei schimbări şi

exprimă direct gradul de risc economic (exploatare).

Pentru a evidenţia corelaţ ia coeficientului levierului cu cheltuielile variabile, cheltuielile

fixe şi cifra de afaceri plecăm de la relaţia de calcul a coeficientului levierului de exploatare şi

înlocuim rezultatul exploatării ( Rexp ) cu elementele componente.

xp

Mcv

Chf CV CA

CV CACLE

Re

Relaţia arată că, pentru un nivel dat al producţiei, CLE şi implicit riscul de exploatare, este

cu atât mai mare cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari:

exp

exp

R

Chf RCLE

Pe plan financiar rezultă că, dacă o întreprindere are un coeficient al levierului de exploatare

ridicat , schimbări mici ale vânzărilor vor avea consecinţe majore asupra rezultatului exploatării:

acesta creşte mult la creşterea vânzărilor, dar scade la fel de mult la reducerea acestora; acesta este

riscul de exploatare asumat de întreprindere, care depinde de cuantumul cheltuielilor fixe.

8/15/2019 04 Capitolul 4


21

Interpretarea valorii CLE:

a) Riscul de exploatare este maxim la punctual mort, fiind caracterizat de un coeficient de levier

cu valori ce tind la infinit :

0 Mcv

R McvCLE

exp→ ∞.

În concluzie, la punctul mort (Rexp = 0), cheltuielile fixe deosebit de mari absorb în

întregime marja costurilor variabile [Mcv = q(p - cv) = Chf], riscul economic fiind maxim prin

imposibilitatea acoperirii cheltuielilor fixe din marja costurilor variabile.

b) Riscul de exploatare este inexistent când rezultatul din exploatare are valoarea maximă,

deoarece CLE este egal cu zero:

0exp0

exp

R R McvCLE ,

ceea ce corespunde cazului în care:

Mcv = q(p-cv) = 0, de unde rezultă egalitatea: p = cv.

c) Riscul de exploatare este minor în cazul unor cheltuieli fixe relativ reduse (Cf → 0) neglijabile în

raport cu cheltuielile variabile, CLE fiind egal cu 1:

1

0

cv pq

cv pq

Chf cv pq

cv pq

Chf CV CA

CV CACLE .

În acest caz rezultatul din exploatare evoluează relativ proporţional cu volumul vânzărilor (IRexp= Iq ).

Acest risc este caracteristic întreprinderilor cu muncă predominant manuală, sau celor care

au un utilaj învechit, complet amortizat, la care cheltuielile fixe legate de amortizare sunt relativ

mici sau inexistente.

Concluzii: În urma analizei pragului de rentabilitate şi a efectului de levier din exploatare

rezultă că fluctuaţiile rezultatului exploatării (profitului) care reprezintă de fapt riscul economic al întreprinderii depinde de trei factori:

- cifra de afaceri (volumul vânzărilor );

- structura cheltuielilor (cheltuieli variabile şi cheltuieli fixe);

- vecinătatea punctului critic în raport cu nivelul de producţie.

Situaţia este foarte riscantă dacă un agent economic se găseşte foarte aproape de punctul

critic.

8/15/2019 04 Capitolul 4


22

Noţiunea de risc de exploatare este importantă nu numai pentru a aprecia o întreprindere pe

plan economic ci şi pentru a alege cele mai eficiente măsuri privind finanţarea creşterii sale

economice.


Evaluarea riscului financiar

Riscul financiar, sau de capital, priveşte structura financiară şi depinde de modul de

finanţare a activităţii: dacă aceasta este finanţată exclusiv din capitaluri proprii nu comportă nici un

risc financiar.

Riscul financiar apare în cazul finanţării din surse împrumutate care implică cheltuieli

financiare pentru remunerarea datoriilor (dobânzi), ceea ce influenţează rentabilitatea întreprinderii.

Riscul financiar caracterizează variabilitatea rezultatului net sub incidenţa structuriifinanciare a firmei.

Modalităţi de evaluare:

pe baza efectului levierului financiar

prin stabilirea poziţiei întreprinderii în raport cu pragul de rentabilitate

pe baza coeficientului efectului levierului financiar

A. Efectul levierului financiar (ELF)

ELF rezultă din diferenţa dintre Rf şi Re şi exprimă impactul îndatorării asupra capitalului

propriu al entităţii, proporţia dintre finanţările externe şi cele interne.

R eflectă, deci, influenţa structurii financiare asupra performanţelor întreprinderii.

ELF = Rf – Re = (Re –d) x Cpr

D

Rezultă că ELF = (Re –d) x LF

ELF este cu atât mai mare cu cât diferenţa dintre Re şi rata dobânzii este mai mare .

B. Stabilirea poziţiei întreprinderii în raport cu pragul de rentabilitate

Pragul de rentabilitate pentru analiza riscului financiar (un prag de rentabilitate global) se

determină luând în considerare, pe lângă cheltuielile fixe şi cheltuielile financiare (Chfin):

Mcvv

cr

R

ChfinChf

pc

ChfinChf

CACV

ChfinChf CA

/11

8/15/2019 04 Capitolul 4


23

Pe baza acestei valori se vor estima indicatorii de siguranţă sau indicatorii de poziţie:

- marja de securitate,

- intervalul de siguranţă,

- sporul de eficienţă.

C. Coeficientul levierului financiar

Riscul financiar se manifestă prin sensibilitatea rezultatului net la variaţiile rezultatului

exploatării şi se estimează prin elasticitatea ERnet/ Rexp , indicator denumit şi coeficient de levier

financiar (CLF).

expexp/

/ exp /

R R

Rnet Rnet E CLF Rnet R

.

Valoarea CLF creşte odată cu majorarea cheltuielilor financiare şi reflectă gradul de risc

financiar asumat de întreprinderea care recurge la îndatorare, valorile pe care le poate avea

coeficientul levierului financiar fiind dependente de structura financiară a întreprinderii, care

expune întreprinderea la un risc de îndatorare mai mare sau mai mic.

a) Riscul financiar este inexistent sau nesemnificativ la punctul mort (Rexp = 0).

0

Chfin R

xpCLF

exp

Re.

În acest caz rezultatul net atinge maximul dacă rezultatul financiar este pozitiv.

b) Riscul financiar este minor la finanţarea din capitaluri proprii (Chfin = 0)

10

exp

exp

R

RCLF .

În acest caz, rezultatul net evoluează relativ proporţional cu rezultatul din exploatare (IRnet = IRexp).

c) Riscul financiar este maxim (ce tinde la infinit) în cazul finanţării din împrumuturi însemnate

purtătoare de dobânzi care pot absorbi rezultatul din exploatare (Ch fin = Rexp).:

0

exp

Re

exp R

Chfin xp

RCLF

→ ∞,

!!!!! Coeficientul levierului financiar poate lua valori negative ce prefigurează riscul de

insolvabilitate (faliment).

Concluzii: Importanţa coeficientului de levier financiar în gestiunea financiară curentă şi

previzională decurge din faptul că rezultatul net este sensibil la gradul de îndatorare şi el

8/15/2019 04 Capitolul 4


24

condiţionează mărimea profitului şi dividendelor pe acţiune, interesante pentru acţionari, precum şi

autofinanţarea întreprinderii, care îi potenţează capitalurile proprii.

Riscul financiar adânceşte riscul economic (pe lângă rambursarea împrumuturilor trebuie

plătite şi cheltuielile cu dobânda, generând în cele din urmă incapacitatea de plată care poate

conduce la riscul de faliment.



Evaluarea riscului total (global)

Riscul total (economic - financiar) cumulează riscul economic cu riscul financiar,caracterizează riscul activităţii economice şi financiare şi se evaluează cu ajutorul coeficientului

levierului total (CLT), fiind calculat prin produsul:

CLT = CLE · CLF

CLT = /CA ΔCA

Rnet / ΔRnet

exp Rexp/ ΔR

Rnet / ΔRnet

CA / ΔCA

exp/Rexp ΔR E E Rnet/Rexp Rexp/CA

CLT exprimă sensibilitatea rezultatului net (Rnet) la variaţiile vânzărilor (CA) şi măsoară

creşterea procentuală a rezultatului net ca răspuns la creşterea cu un procent a vânzărilor.

Factorial, coeficientul levierului capătă expresia:

Chfin R

Mcv

Chfin R

cv pq

ChfinCf cv pq

Cf cv p

Cf cv pq

cv pqCLT

expexp

q

Rezultă:

Chfin R

Mcv

Cf cv pq

cv pqCLT

exp

CLT exprimă sensibilitatea rezultatului net (Rnet) la variaţiile vânzărilor (CA) şi măsoară

creşterea procentuală a rezultatului net ca răspuns la creşterea cu un procent a vânzărilor.

Riscul total este:

inexistent când rezultatul exploatării este maxim şi CLE = 0

maxim în cazul cheltuielilor financiare care îl anulează (Rexp = Chfin).


8/15/2019 04 Capitolul 4


25

4.5 Particularităţi privind analiza performanţelor întreprinderilor cotate pe piaţa de capital

Analiza performanţelor unei întreprinderi cotate la bursă comportă un studiu suplimentar ,

efectuat pe baze datelor bursiere. Aceasta presupune calcularea şi interpretarea corelată a celor mai

importanţi indicatori bursieri.

Indicatorii performanţei bursiere a întreprinderii pot fi determinaţi atât la nivel de acţiune,

cât şi la nivel de piaţă bursieră, sau multipli de piaţă.

Indicatorii bursieri, în funcţie de modalitatea de exprimare, pot fi grupaţi astfel:

indicatori bursieri la nivel de acţiune;

rate bursiere sau multipli de piaţă.

Analiza indicatorilor bursieri la nivel de acţiune

1) Profitul pe acţ iune (Earnings per Share – EPS) reflectă rentabilitatea netă la nivel de acţiune

ordinară. Se obţine prin raportarea profitului net (Rnet) la numărul de acţiuni (Na):

EPS = Rnet / Na.Conform IAS 33 Rezultatul pe acţiune, acest indicator se determină în două variante:

- rezultatul pe acţiune de bază;

- rezultatul pe acţiune diluat.

2) Vânzările pe acţiune (Sales per Share – SPS) exprimă valoarea vânzărilor aferente unei acţiuni

şi echivalează cu „productivitatea pe acţiune”. Se obţine prin raportarea cifrei de afaceri (CA) la

numărul de acţiuni (Na):

SPS = CA / Na.

3) Dividendul pe acţiune (Dividend per Share – DPS) este un indicator ce exprimă rentabilitatea

pe termen scurt a acţiunilor. Acest indicator depinde de rata de distribuire a dividendelor şi se

calculează raportând totalul dividendelor distribuite (Div) la numărul de acţiuni (Na):

actiuni de Numar

e distribuit Dividende DPS .

8/15/2019 04 Capitolul 4


26

4) C apacitatea de autofinanţare pe acţiune indică partea din capacitatea de autofinanţate (CAF)

adusă de fiecare acţiune. Se determină prin raportul:

CAFa = CAF/Na.

Acest raport trebuie utilizat cu discernământ la bursă, deoarece acţionarii pot prefera

dividende în detrimentul autofinanţării, autofinanţarea având ca efect reducerea sau renunţarea la

dividende.

5) C apitalurile proprii pe acţiune ( sau activul net pe acţiune ) exprimă valoarea contabilă a unei

acţiuni. Se determină prin raportul:

actiuni de Numar

propriiCapitaluri Cpra .


Analiza ratelor bursiere

Ratele bursiere (multiplii de piaţă) se calculează pe baza cursului bursier şi a indicatorilor

bursieri la nivel de acţiune, permiţând efectuarea de comparaţii intrasectoriale şi în dinamică.

În scopul efectuării unei analize bursiere fundamentale se utilizează mai multe rate bursiere,

dintre care cele mai semnificative sunt următoarele:

1 ) Coeficientul de capitalizare bursieră (PER) este un multiplu de capitalizare (sau multiplu

bursier), adică un raport curs - profit care stabileşte legătura între cursul unui titlu şi rentabilitatea

lui.

Coeficientul se poate calcula în două moduri:

a) Ca raport între capitalizarea bursieră şi rezultatul exerciţiului:

uiexercitiul al net zultatul Re

bursiera reaCapitaliza PER

Capitalizarea bursieră exprimă valoarea pe care bursa o acordă întreprinderii şi se

determină prin multiplicarea numărului de acţiuni emise (Na) cu ultimul curs cotat al unei

acţiuni (Ca):

Cb = Na ×Ca.

8/15/2019 04 Capitolul 4


27

Capitalizarea bursieră permite aprecierea întreprinderii pe baza valorii bursiere a acţiunilor

sale, punând în evidenţă preţul de evaluare al operatorilor, ştiut fiind că una dintre funcţiile pieţei

financiare este şi aceea de acordare a unui preţ întreprinderilor cotate.

b) Ca raport între cursul acţiunii la bursă şi profitul pe acţiune:

EPS actiune pe Profitul

(Ca) actiunii al bursierCursul PER .

Acest multiplu bursier de capitalizare a profitului indică de câte ori este capitalizat profitul

pe acţiune, arătând câţi ani de profit actual costă fiecare afacere cotată.

Prin multiplicarea profitului pe acţiune cu PER se obţine cursul acţiunii la bursă

( PER EPS Ca ), care permite aprecierea randamentului unui plasament în acţiuni, fiind de preferat utilizării unui simplu randament asigurat de dividendele distribuite.

Acţiunile cu un PER ridicat se comportă cel mai bine la bursă, favorizând speculaţii

avantajoase vânzării lor, după cum un PER relativ scăzut indică o evaluare destul de ieftină. De

aceea, acest raport stă la baza unei alte metode de evaluare a întreprinderii, care permite doar o

estimare a profitului întreprinderii pentru anul în curs sau pentru cel următor.

Divizând profitul scontat cu numărul titlurilor, se obţine profitul pe acţiune aşteptat, la care

se raportează preţul actual al acţiunii pentru a obţine, în final, multiplul de capitalizare (PER) alîntreprinderii, care este un indicator al atracţiei pieţei de capital în raport cu plasamentele de

înlocuire.

Raportul curs - profit (PER) variază în timp şi spaţiu şi depinde de profiturile anticipate ale

operatorilor, de evoluţia ratelor dobânzii şi de ritmul inflaţiei, faţă de care evoluează în sens invers.

2) Rata preţ pe valoarea contabilă a unei acţiuni (Price to Book Values Ratio - P /BV ) măsoară

proporţia de acoperire a valorii contabile a unei acţiuni pe seama preţului acesteia. Oferă o referinţă

la cât de scumpă sau cât de ieftină este o acţiune. Se determină ca raport între cursul acţiunii (Ca) şi

capitalurile proprii pe acţiune (valoarea contabilă a acţiunii):

actiune pe propriiCapitaluri

actiuniiCursul P/BV

sau propriiCapitaluri

bursiera reaCapitaliza P/BV .

8/15/2019 04 Capitolul 4


3) Randamentul dividendelor (Dividend Yield - DIVY) caracterizează eficienţa plasamentului în

acţiunile unei întreprinderi, măsurată prin dividendele distribuite. Constituie un indicator ce poate

orienta investitorii interesaţi în plasamente eficiente. Se calculează astfel:

100(Ca) actiuniiCursul

(DPS) actiune pe Dividende DIVY (%), sau

100 bursiera reaCapitaliza

e distribuit Dividende DIVY

4) Rata de distribuire a dividendelor (Pay Out Ratio – POR) exprimă politica în ceea ce priveşte

distribuirea dividendelor. Se calculează raportând totalul dividendelor la rezultatul net:

100

net zultatul Re

e distribuit Dividende POR (%)

Rata prezintă importanţă pentru cei interesaţi în achiziţia de acţiuni în scopul obţinerii unui

venit sub forma dividendelor, sau pentru realizarea unei plus-valori de capital, stimulând mai mult

acţionarii şi mai puţin capitalizarea rezultatelor, pentru reinvestire şi dezvoltarea întreprinderii.

5) Rata preţ pe venituri din vânzări pe acţiune (Price to Sales Ratio - P / S) sau Gradul de

evaluare al pieţei arată modul în care cotează piaţa cifra de afaceri a întreprinderii sau cu cât se

cumpără cifra ei de afaceri pe piaţa de capital. Se determină ca raport între cursul acţiunii (Ca) şi

vânzările pe acţiune (SPS):

SPS

Ca P/S

sau afaceri deCifra

bursiera reCapitaliza P/S

6) Rata rentabilităţii acţiunii (Earnings Yeld) exprimă rentabilitatea plasamentului şi orientează

investitorii interesaţi în plasamente eficiente dacă este peste rata inflaţiei. Ea depinde de profitul pe

acţiune (EPS) şi se cursul acţiunii (Ca). Este inversul PER -ului.

100 PER

1100

Ca

EPS EY .

7) Lichiditatea ac ţiunii (Marketability) exprimă ponderea acţiunilor tranzacţionate într-o perioadă

în totalul acţiunilor emise şi aflate în circulaţie. Este calculată cu ajutorul raportului:

actiuni de total Numar

nate tranzactio actiuni Numar La .

Unele din ratele analizei bursiere sunt utilizate în metodologia de evaluare a

întreprinderilor cotate la bursă

04 Capitolul 4

Documents

Transcript of 04 Capitolul 4