Capitolul 1

Pauline Dale [tia, chiar \nainte de a deschide ochii, c` ziuacare tocmai \ncepuse va fi una special` [i plin` de satisfac]ii.Se \ntoarse pe partea cealalt`, se \ntinse cu desf`tare \n pat [ifu cât pe ce s` adoarm` din nou. Nu avea de ce s` segr`beasc`. La acest gând, deschise ochii [i fa]a i se l`rgi \ntr-un zâmbet. Bine\n]eles c` nu avea de ce s` se gr`beasc`.

Era sâmb`t` diminea]a. Nu trebuia s` m`nânce \n grab`,s` priveasc` neputincioas` la autobuzele pline ochi trecândprin fa]a ei, de[i au ro[u la semafor, s` mearg` la birou, s`r`peasc` pu]in timp pentru a lua pânzul. Hot`rât lucru, nu vamai fi nevoit` s` fac` pentru a nu [tiu câta oar` drumul sprecas`.

Sâmb`t` diminea]a ! Oare de ce nu e sâmb`t` \n fiecare zi? {i chiar dac` lucrurile ar sta a[a, \[i spuse ea purtat` de

gianninajollys

imagina]ie, tot n-ar fi de-ajuns. |[i dorea mult mai mult – un[ir nesfâr[it de zile de sâmb`t` \n care s` nu mai aib` de-aface cu via]a ei de pân` atunci. Departe de Londra, sub un ceralbastru cu marea sau cu p`durea sub ochi. {i, lucrul cel maiimportant, un so], nu prea bine conturat \n mintea ei, darcare era vital \n acest tablou al fericirii. Un so] cu o slujb`,ceva vag, dar suficient de satisf`c`tor. O slujb` care s`-i laser`gazul de a o iubi [i alinta, dar care s`-i ofere [i un standardde via]` diferit de al ei.

Ochii Paulinei erau viole]i. |i f`cu mari, punând astfelcap`t visului ei nebunesc. Zâmbi, ca [i cum ar fi supravie]uit\n acest fel realit`]ii micului ei apartament din Edgware Road.Era tot sâmb`t` diminea]a. Ziua ei de trând`veal` pe care ova \ncepe, ca de obicei, cu micul dejun servit \n pat.

Se scul`, trase adânc aer \n piept [i se uit` pe fereastr`.Priveli[tea nu era prea ademenitoare : de acolo, de sus, nu sez`rea decât un bloc de birouri. Dar soarele str`lucea, iarpeticul de cer pe care-l vedea era albastru. Ce bine ar fi fostca peisajul s` con]in` [i câ]iva copaci ! Cât vedeai cu ochii,nici urm` de verdea]`. Undeva, fructele d`deau \n pârg. Vara timpurie o f`cea pe Pauline s` aib` un dor de duc`aproape dureros. Ar fi vrut s` plece cât mai departe de via]aei plat`, monoton`.

Nimic nu o \mpiedica s` plece, \n afar` de faptul c`trebuia s`-[i câ[tige existen]a. Oare câte alte tinere de vârsta

6 MARGARET STANLEY

ei nu tânjeau dup` acela[i lucru ? Adic` dup` libertate. La acest gând, zâmbi din nou. Ar`tase c` e diferit` de celelaltetinere pentru c` f`cuse ceva \n privin]a asta.

|n c`m`ru]a care-i servea de buc`t`rie, se gr`bi s` pun`filtrul de cafea \n priz`, tigaia pentru pr`jit la \ncins [i laptelela fiert.

|n cealalt` c`m`ru]`, care-i servea drept baie, f`cu un du[rapid [i se piept`n`. O pocnitur` o anun]` c` ziarul dediminea]` fusese pus \n cutia po[tal`. |l lu` cu ner`bdare.Avea un motiv special pentru a-l citi \n ziua aceea. Dar \naintede a-l deschide, d`du buzna \n buc`t`rie, unde filtrul decafea f`cea un zgomot intens, iar laptele st`tea s` dea pedinafar`.

|[i a[ez` pe o t`vi]` ni[te grepfrut, un ou, pâine, lapte [imiere. Din fericire, nu trebuia s` fie atent` la siluet`, pentruc` nu-i pusese probleme pân` acum.

A[ezat` \n vârful patului [i servind din cafea, putea acums` citeasc` ziarul pe \ndelete. D`du imediat la pagina careavea coloana "Personale".

Da, anun]ul pe care-l redactase cu atâta migal` [i pe cared`duse atâ]ia bani era acolo:

« TAN~R~ CAPABIL~ de 22 de ani, s`tul` de via]a la ora[,caut` post, de preferat \n str`in`tate, dar nu exclude nici

RAPSODIA P~DURII 7

locuri noi din Regatul Unit. Guvernant`/ |nso]itoare/ {oferi]`/Secretar`. Disponibil acum. Scrie]i la c`su]a… »

Acum nu trebuia decât s` a[tepte s` fie contactat`. Dac` vafi. Sigur, va avea mai multe oferte. Era un anun] dr`gu]. Era mândr` de el [i se \ndoia c` mai era altul ca al ei \n ziarulde diminea]`. Citi câteva pentru compara]ie. Cel mai bundintre ele era era lâng` al ei, pe aceea[i coloan` :

« Se caut` persoan` PL~CUT~, inteligent` pentru \ngrijirecopii \ntr-o cas` izolat` \n p`dure, pe vârful munteluiChiltern. Doi copii de [coal`, unul mai mic. Exist` perspectiva unui salariu m`rit pentru munc` desecretariat pentru so] (om de afaceri).

Permis de conducere indispensabil. Ajutor la p`strareacur`]eniei. Reziden]` permanenet`. Telefon Grimbourne4807. »

« Un anun] dr`gu] », \[i spuse Pauline \n sinea ei. Aproape la fel de dr`gu] ca al ei. |l reciti, \ncercând s`-[iimagineze cum ar`ta \ncânt`toarea cas`. Ei i se p`rufermec`toare. |[i dorise codru, dar mergea [i teren\mp`durit. « Pe vârful muntelui Chiltern » era o formulareaproape poetic`. Evoca o priveli[te desf`t`toare. Cât despreizolare, era ultima persoan` care s` se plâng` de a[a ceva, de

8 MARGARET STANLEY

vreme ce tot tânjea dup` asta. De mult dorea s` lase \n urm`

betonul din ora[, via]a agitat` de la Londra. Acest loc i se

p`rea suficient de interesant pentru a compensa dorin]a ei

de a pleca \n str`in`tate. Se sim]ea preg`tit` pentru a face fa]`

copiilor. Pauline era convins` c` anun]ul fusese scris de o

persoan` fermec`toare.

Tot hoin`rind a[a cu mintea, fu \ncol]it` de o b`nuial`.

Ceva care o f`cu s` nu se mai \mbete cu ap` rece. Dac` acea

fermec`toare cas` nu era decât o mo[ie pe care \[i petrecea

acea familie vacan]a ? Atât [i nimic mai mult! Casa ar putea fi

\ngrozitoare, copiii r`sf`]a]i, iar p`rin]ii insuportabili.

Cât despre ea, ar fi nevoit` s` munceasc` optsprezece ore pe

zi pentru un salariu de nimic.

Pauline \nchise ochii, cânt`rind avantajele [i

dezavantajele.

|n cele din urm`, \[i spuse : merit` s` \ncerc. Nu m` pot

p`c`li, pentru c` voi fi cu ochii-n patru.

Cum \n apartament nu avea telefon, fu nevoit` s` fac`

apelul abia la ora unsprezece, dintr-o cabin` public`.

– Grimbourne 4807. Doamna Addison la telefon.

O voce rece, poate prea rece, \i r`spunse la cel`lalt cap`t

al firului.

– Pauline Dale v` vorbe[te.

– Nu cred c`…

RAPSODIA P~DURII 9

– Nu, nu m` cunoa[te]i. V` sun \n leg`tur` cu anun]ul din

ziarul de azi-diminea]`.

– O, da !

Vocea deveni brusc interesat`, era firesc s` fie a[a.

Pe m`sur` ce conversa]ia \nainta, Pauline \[i d`du seama

c` persoana de la cel`lalt cap`t al firului era demn` de

\ncredere. Mai târziu, va fi poate mai greu s` cad` la \ndoial`.

– De unde suni ?

– Din Londra.

– P`i… e bine c` ai sunat. Crezi c` ai calificarea necesar`

pentru un astfel de post ?

– O, da ! Dar…

– Nu vrei s` \ncepi imediat, spuse Grimbourne 4807.

E normal! E[ti liber`?

– P`i… da.

– Vreau s` spun, nu trebuie s` te duci nic`ieri azi, nu?

– Nu, spuse Pauline cu pruden]`.

Poate c` lucrurile mergeau pu]in cam repede.

– Te \ntreb asta pentru c` momentul cel mai potrivit

pentru a ne vizita e sfâr[itul de s`pt`mân`. Atunci, so]ul meu

are ceva timp la dispozi]ie, iar copiii nu sunt acas`.

– |n]eleg.

Pauline nu se sim]ea \nc` preg`tit` s` fac` pasul.

– Crezi c` ai putea veni la prânz ?

10 MARGARET STANLEY

– O, nu ! Vreau s` spun c` nu am ma[in` personal`, iarcasa dumneavoastr` e izolat`. E deja unsprezece [i…

– Da, ai dreptate. Dar dup`-amiaz`? E un tren care trecepe aici \ntre trei [i patru. Numai pu]in s` verific. Evident, \]ivom pl`ti drumul.

"Totul a mers ca pe roate." \[i spuse Pauline \n timp ceie[ea din cabina telefonic` dup` un minut.

Hot`r\ c` trebuia s` lase lucrurile s` mearg` de la sine.Probabil c` ofertele la anun]ul ei nu \i vor parveni decât pesteo s`pt`mân`. |n cel mai r`u caz, va petrece o dup`-amiaz` pecheltuiala familiei Addison.

Când ajunse la gar`, nu \i fu greu s` recunoasc` ma[ina pecare i-o descrisese Helen Addison. Numai c` \n ma[in` nu eranimeni care s` o a[tepte. Dintr-o dat`, se auzi strigat` de ofemeie \nalt`, \nc`rcat` cu pachete.

– Domni[oar` Dale ? Dumneata trebuie s` fii ! |mi parer`u c` am \ntârziat.

– De-abia am ajuns, spuse Pauline.– Am avut pu]in timp la dispozi]ie, a[a c` nu am ratat

[ansa de a face ni[te cump`r`turi. Acum se gr`bea s` pun` totul \n ma[in`. Era \nalt`, sever`

[i oache[`, iar fa]a ar`ta un om inteligent [i cu sim]ulumorului.

– M` bucur c` ai putut s` vii ast`zi, spuse ea \n timp cep`r`seau gara.

RAPSODIA P~DURII 11

Dup` aceea, o bun` bucat` de timp t`cu, deoarece seconcentra asupra [ofatului. Dup` ce ie[ir` din ora[, se relax`[i \ncepu s` vorbeasc`.

– Sunt aproape cinci mile pân` la ferma lui Grim, spuseea.

– Ferma lui Grim ! repet` Pauline. Nu sun` prea \mbietor.– Sper c` nu crezi c` vrem s` te p`c`lim. Numele e

singurul lucru nepl`cut la casa noastr`. Nu prea putem s`-lschimb`m pentru c` e a[a de secole. {tii, e aproape de [an]ullui Grim. Suntem mândri de partea din [an] care ne revinenou`. Te deranjeaz` ?

– P`i… spuse cu sinceritate Pauline, pare o cas` dintr-unfilm de groaz`. Genul acela de loc \n care Dracula s-ar putea\ntâlni cu Frankenstein.

Helen râse.– Singurii mon[tri sunt copiii no[tri. Nu-]i face griji !

Sunt s`n`to[i [i arat` normal.Informa]iile acestea nu aveau darul de a o lini[ti pe

Pauline. De ce n-ar ar`ta normal cei trei copii ?– Dar \n]eleg ce vrei s` spui, continu` Helen. De aceea

n-am pus adresa \n anun], ci numai num`rul de telefon.– Putea]i s` pune]i num`rul unei cutii po[tale. Eu a[a am

f`cut, spuse f`r` s` se gândeasc` Pauline.– Ai dat [i tu anun]? Stai pu]in ! S` nu-mi spui c` \n

anun]ul t`u era vorba despre o tân`r` capabil` ?

12 MARGARET STANLEY

Pauline era prea surprins` pentru a nu recunoa[te

adev`rul.

– Da. Cum a]i ghicit ?

– Intui]ia, cred. Nu, nu chiar. Ai dou`zeci [i doi de ani,

nu? Iar persoana care ar fi dat anun]ul t`u era exact genul de

persoan` pe care-l c`utam noi, dac` \n]elegi ce vreau s` spun.

Pauline era \ncântat` s` descopere aceast` leg`tur`

nea[teptat` dintre ele [i sim]i imediat un fel de c`ldur`

pentru gazda ei care, nu trebuia s` uite, nu o angajase \nc`.

Helen Addison chicoti. Prin p`rul ei negru [i scurt trecu

vântul.

– Trebuie s`-]i m`rturisesc ceva. Oricum, vei afla.

Am r`spuns anun]ului t`u \n aceast` diminea]`.

– Când am s` primesc scrisoarea, n-am s` m` obosesc s`

r`spund.

– Distruge-o! Economise[ti timp [i nu-]i mai ba]i capul.

Cum \]i place la ]ar`?

– |mi plac p`durile, \n special cele de fag.

Se aflau \ntr-o zon` cu p`dure foarte deas`, iar versan]ii

erau acoperi]i cu fagi. Pauline nu se mai s`tura privind \n

jurul ei. Mergeau pe un drum \ngust, la mare altitudine, [i

pre] de o mil` nu z`rir` nici o cas`. Pe stânga drumului,

copacii l`sau acum locul unor paji[ti.

– Iat` casa noastr` ! spuse Helen cu mândrie.

RAPSODIA P~DURII 13

Pauline ridic` privirea spre vârful dealului. Acolo, se aflasituat` ferma lui Grim. Zidurile erau cenu[ii, iar ]igla, cândvaro[ie, devenise acum maronie.

– Drumul e abrupt, a[a c` se ajunge greu aici, se scuz`doamna Addison. Dar odat` ce ai ajuns aici, \]i dai seama c`a meritat efortul. E o priveli[te frumoas` [i s`lbatic`.

Avea dreptate \n privin]a drumului. Erau trei serpentinede str`b`tut. Dar Pauline \[i p`strase cump`tul \n timpuldrumului.

Se sim]ea deja \n armonie cu \mprejurimile [i, mai ales, cuaceast` cl`dire veche de secole – ferma lui Grim.

|[i d`du seama c` Helen Addison poate fi formidabil`. Se sim]i \n armonie [i cu ea. Era sensibil`, iar Pauline se\n]elegea de minune cu astfel de f`pturi.

***

Când ajunser` cu ma[ina pe creasta dealului, priveli[tease l`rgi. Cât puteai cuprinde cu privirea, erau numai copaci.Dar foarte aproape, chiar \n valea din care veniser`, eraucâmpuri cu oi care p`[teau. Era o imagine demn` de a figura\ntr-un tablou bucolic, sc`ldat` \n lumina str`lucitoare adimine]ii.

14 MARGARET STANLEY

Hellen Addison opri ma[ina pe por]iunea acoperit` cupietri[.

Cl`direa era o locuin]` obi[nuit`. Nu existau obiecte sauma[ini care s` evoce o ferm`.

– Nu-i chiar o ferm`, spuse Pauline dezam`git`. |[i d`duimediat seama c` remarca ei putea fi considerat` ca lipsit` detact.

Cu toate acestea, Hellen Addison nu se sup`r`.– Majoritatea p`mântului de la ferm` e proprietatea

noastr`, explic` ea. Iar George se comport` \n continuare caun fermier. Dar ferma e condus` de Chris, fratele lui George.Locuie[te \ntr-o c`su]`, \n valea aceea. Acolo sunt grajdurilefermei. E [i artist, unul destul de bun.

– Dar so]ul t`u ?– Nu ]i-am spus ? E scriitor. Cred c` o s`-l g`sim la el \n

birou. Vrei s` stai de vorb` cu el \n timp ce preg`tesc ceaiul?Pauline fu de acord, de[i g`sea acest aranjament destul de

ciudat. La urma urmei, urma s` lucreze pentru doamnaAddison [i se a[tepta s` stea de vorb` cu ea. Se \ndreptar`spre u[a din fa]`, o u[` din lemn masiv, b`tut` \n ]inte deo]el, care acum se deschisese primitoare. Zidurile casei eraugroase, construite \n mare parte din piatr`, dar având [icâteva c`r`mizi \n compozi]ie, ceea ce punea \n eviden]`culoarea ]iglei de pe acoperi[.

De undeva din spatele casei se auzeau râsete de copii.

RAPSODIA P~DURII 15

– Ar fi trebuit s` lucreze la piscin`, spuse doamnaAddison.

Una din aceste voci scoase un ]ip`t de furie. Deloc emo]ionat`, mama acestor copii o conduse pe Paulineprin cas`, trecu printr-un coridor larg [i deschise o u[` dinspatele incintei.

– George, aceasta este Pauline Dale. M` duc s` fac ceai. Ai grij` de ea, te rog.

Spunând acestea, plec`, probabil \n buc`t`rie.George Addison era un b`rbat \nalt, cu o \nf`]i[are de

[colar. S`ri de pe scaunul pe care era a[ezat la o mas` marepe care erau \mpr`[tiate fel de fel de hârtii. Se \ndrept` gr`bitspre Pauline, c`reia \i oferi un scaun pe care s` se a[eze. |n timpul acesta, ea studie camera, din ce \n ce mai surprins`.Nu-[i putea imagina cum era posibil ca un apartament atât denepl`cut s`-[i g`seasc` locul \ntr-o cas` veche atât defrumoas`.

Zidurile erau v`ruite \n alb, mobila ascu]it` [i practic`, iarferestrele prost f`cute. Erau atât de sus puse \ncât eraimposibil s` te ui]i prin ele dac` st`teai jos.

George Addison \i citi gândurile imediat.– Da, arat` cam domestic, spuse el. Dar lucrez mai bine

când nu dispun de tot confortul. Ferestrele sunt\ngrozitoare, nu-i a[a ? |mi plac atât de mult p`durile de fagi,\ncât dac` ar fi dup` mine nu m-a[ mai s`tura

16 MARGARET STANLEY

contemplându-le [i a[ uita c` trebuie s` scriu. Acum, spune-mi ce vrei s` [tii.

– P`i… nu prea [tiu nici eu. Poate so]ia dumneavoastr` ?– O, nu ]i-a explicat ? Nu pentru ea vei lucra atât de mult,

ci pentru mine.– Dar \n anun] se spunea c`…– Domni[oar` Dale, suntem – de fapt, eu sunt vinovat de

o inocent` omisiune. Te rog s` m` ier]i.P`rea atât de nelini[tit, \ncât Pauline se sim]i aproape

vinovat`.– D`-mi voie s`-]i explic. Sunt scriitor, dar nu de fic]iune,

ci de un anume tip de biografii. Munca aceasta implic` osus]inut` activitate de cercetare [i nu m` pot descurca f`r`ajutorul unei secretare rezidente. Dar am observat c` multesecretare, de[i foarte bune la b`tutul la ma[in` [i lastenografie, nu prea se \nghesuie s` ocupe acest post.

F`cu o pauz` suficient de lung` \ncât s-o aud` exclamând: « Extraordinar ! »

George Addison p`ru u[urat.– M` bucur s` aud asta. Mie [i lui Hellen ne place aici.

Dar aceste fete – s` nu crezi c` am ceva \mpotriva lor – suntcrescute la ora[ [i cred c` suntem prea izola]i. Iar cu copiii nureu[esc s` se \n]eleag`. Nu c` ar fi ceva \n neregul` cu ei!Sunt inteligen]i [i dezinhiba]i. Dar o s`-i vezi \n curând [i os` po]i s`-]i formezi o p`rere.

RAPSODIA P~DURII 17

Lui Pauline i se strânse inima la gândul c` ace[ti copii suntni[te veritabili anarhi[ti.

Poten]ialul ei angajator se uit` la ea de parc` dorea s`-[icear` scuze din priviri, dup` care spuse :

– A[a c` am redactat ultimul anun] cu mare grij`, dup` unsistem cu totul nou. |n]elegi ce vreau s` spun ?

– Nu, spuse Pauline. Nu \n]eleg.– P`i… l-am f`cut \n a[a fel \ncât nici un candidat s` nu

se mai poate plâng` de izolare sau de copii.– A !… {i dac` treceau testul, puteai s` vezi care le sunt

competen]ele \n materie de secretariat, suger` Pauline.– Ai prins ideea, spuse el recunosc`tor. Acum sper c` m`

vei ierta [i chiar dac` te-am ademenit s` vii sub alt pretext,m`car e[ti aici. Ce vrei s` mai [tii? Oricum, dac` vrei s` te\ntorci la Londra sup`rat` foc, nu te \nvinov`]esc.

Pauline vru s` afle mai multe.– |n mare parte, munca ta va consta din copiere de texte

[i dactilografiere. Câteodat` m` duc la biblioteca BritishMuseum, de unde revin cu multe note pe care le ordonezdictându-le. La fel stau lucrurile [i cu coresponden]a, a[a\ncât trebuie s` stenografiezi foarte repede.

Pauline \l asigur` c` \ndeplinea toate condi]iile.– Splendid ! {i când po]i \ncepe ? Cu cât mai repede, cu

atât mai bine. Nu vreau ca atunci când vii, s` fii preaaglomerat`.

18 MARGARET STANLEY

Pauline [ov`i. |n anun]ul pe care-l d`duse, pretinsese c` eliber`, ceea ce era adev`rat. George Addison va afla \n curândc` ea e autoarea celuilalt anun] de la rubrica "Personale". Dar dincolo de asta, nu era \nc` preg`tit` s` se angajeze.Trebuia s`-i vad` pe copii, « inteligen]i [i dezinhiba]i »,oricare va fi fiind semnifica]ia acestui cuvânt.

– S` nu-mi spui, exclam` George Addison cu dezam`gire\n glas, c` lucrezi deja pentru altcineva. C` dac` e a[a…

– Pot fi liber` peste o s`pt`mân`, dac` vreau, spusePauline cu sub\n]eles. Dar, dincolo de orice, trebuie s` m`ocup de apartamentul meu de la Londra.

– Da, a[a e. N-ar fi trebuit s` te gr`besc. Familiarizeaz`-tecu peisajul de aici, bea ni[te ceai, discut` cu so]ia mea! Cred c` ceaiul e deja gata, a[a \ncât putem merge pe teras`.

|[i d`du seama c` e gata ceaiul dup` vocile care se auzir`\n gr`din`: doamna Addison le spuse s` vin` s` se spele pemâini \nainte de mas`, iar copiii protestar` zgomotos. Când venir` s` o salute pe Pauline erau \ns` cura]i [istr`lucitori. Din fericire, nici unul nu purta ochelari devedere. Sem`nau foarte mult unul cu cel`lalt. Charles, careavea paisprezece ani, era oache[ [i chipe[. Margot, dedoisprezece ani, era oache[` [i ea. P`rea mai matur` decâtvârsta pe care o avea [i promitea s` devin` o frumuse]e.Mezinul, Alan, era un [trengar dolofan. Str`luceau cu to]ii des`n`tate [i for]`.

RAPSODIA P~DURII 19

Pauline \[i spuse \n sinea ei c` aveau senin`tatea a vreozece copii.

Se uitar` cu aten]ie la ea, dup` care Charles, \n calitatealui de frate mai mare, deschise conversa]ia:

– Am cur`]at piscina, spuse el dup` o bucat` de timp. |mi pare r`u c` nu e chiar gata, pentru c` te-am fi invitat s`faci o baie. |]i place s` \no]i ?

– Da, r`spunse Pauline. Dar nu-]i face griji. |mi place \negal` m`sur` s` contemplu peisajele din jur, iar de aici sedeschide o priveli[te foarte frumoas`.

– E considerat` superb`, spuse Margot. Piscina va fi gatas`pt`mâna viitoare, \n caz c` te vei \ntoarce. Nu-i a[a, Alan ?

– Vrea s` spun`, zise Alan cu resemnare, c` va trebui s`trudesc pentru asta, \n vreme ce ea [i Charles sunt la [coal`.Dar va fi gata, plobabil.

Fa]a buc`lat` a lui Alan era mânjit` cu dulcea]`.– Pro-ba-bil, \l corect` sora ei.|n timp ce mama lui \i [tergea fa]a cu [erve]elul, Alan

prinse privirea Paulinei [i-i f`cu cu ochiul.Margot spuse, ca pentru a se scuza :– Alan e \n urm` cu cititul.– Dar de scris, scrie foarte bine, spuse Charles ca pentru

a-l \mb`rb`ta.– La doi ani [i jum`tate, eu [tiam s` citesc, pretinse

Margot.

20 MARGARET STANLEY

– Eu [tiu de la doi ani, spuse Charles pentru a-[i da aere.Se uitar` amândoi la fratele lor, ca [i cum ar fi fost un

\napoiat mintal.Acesta nu p`rea deloc deranjat de remarcele lor.– Mai degrab` ar trebui s` scrie]i amândoi de un million

de ori : « Nu trebuie s` m` laud atât ! », spuse mezinul.Maami, am mâncat destul` dulcea]`.

– A[a e, dragul meu.– Pot s` m` duc la pl`cinte?|[i mânc` pl`cinta [i untul cu mul]umire [i \n tot acest

timp o studie cu mult` aten]ie pe Pauline.– |mi place de tine, spuse el cu hot`râre. Dup` aceea, conversa]ia se purt` \ntre adul]i.Când se termin` masa, Helen Addison \[i duse \napoi

copiii s` cure]e piscina.– Nu trebuie s`-i l`sa]i prea mult de lucru lui Alan, pentru

c` s-ar putea ca bazinul s` nu fie gata pân` la \nceputuls`pt`mânii viitoare.

Tat`l lor se \ntoarse \n birou. Pauline se oferi s` o ajute peHelen la sp`latul vaselor. Aceasta nu-i permise decât s`aranjeze vesela \n teancuri, dup` care o trimise din nou peteras`.

– A[a, \ntreb` doamna Addison cu nelini[te \n glas, cep`rere ai ?

– De copii ?

RAPSODIA P~DURII 21

Hellen \ncuviin]`.

– Nu prea [tii cum s`-i iei la \nceput, m`rturisi Pauline.

Dar cred c` am re]eta. Adaugi cinci ani la vârsta lor biologic`

[i ajungi la vârsta lor mental`. Charles e suficient de matur

pentru a fi \n anul terminal la facultate, iar Margot ar putea fi

\n ultimul an la liceu. E dr`gu]`. {i va fi din ce \n ce mai

dr`gu]`.

– Da, dar pentru numele lui Dumnezeu, s` nu-i spui asta.

Ai dreptate \n ceea ce prive[te vârsta lor psihic`.

Asimileaz` cuno[tin]e ca ni[te bure]i.

– Cred c` e[ti foarte mândr` de ei.

– Da, a[a e. De[i printre ceilal]i p`rin]i e un sentiment

de… cred c` nu-i deloc firesc ce se-ntâmpl` cu copiii no[tri

[i sper` ca m`car la jocuri s` fie b`tu]i. Numai c` nu

se-ntâmpl` asta. Copiii no[tri sunt structuri atletice [i \[i

folosesc mintea [i pe terenul de sport. Uneori m` simt

\ngrozitor, dar ce pot face?

– Oricum, nu trebuie s`-i ascunzi, exclam` Pauline, care

se sim]ea mândr` c` va avea grij` de asemenea copii, ale

c`ror ]ipete, normale pentru vârsta lor, r`zb`teau de la

piscin`.

– M` bucur c` gânde[ti a[a, spuse Hellen Addison, pentru

c` poate…

– Cred c` a[ fi foarte fericit` aici, m`rturisi ea.

22 MARGARET STANLEY

S` fi fost numai priveli[tea pe care o ofereau \mprejurimile, [i tot ar fi meritat osteneala de a veni aici, \[ispuse \n sinea ei. Din locul \n care se afla, cât priveai cu ochii,era numai p`dure. Nici urm` de case.

– Bine ! Va trebui s` ne \n]elegem.– Da, admise Pauline. A[a cred [i eu.– Ar fi o u[urare, dup` ceea ce s-a \ntâmplat cu câteva din

fetele pe care le-am avut. Copiii le f`cuser` s` par` ni[tecretine, a[a \ncât c`p`taser` complexe de inferioritate. |ncercau s` compenseze asta ag`]ându-se de Chris.

– Cumnatul t`u ?– Da. Iar el e practic de neluat.« M` avertizeaz` », se gândi Pauline intrigat` f`r` voie.Helen Addison se explic` :– Chris e un dulce, dar r`mâne insensibil la farmecele

femeilor. Fiind nevoit s` se ocupe de ferm` [i de pictur`, nuprea mai are timp de altceva. A f`cut atât de multe portrete [ischi]e, \ncât chipurile cele mai frumoase [i figurile cele maiinteresante \l las` rece. Dar ele vor \ncerca mereu [i nu vorface decât s` sufere. Cred c` am vorbit suficient desprefamilia mea.

– Pare o familie dr`gu]`, spuse Pauline. Bine, acceptpropunerea.

– M` bucur s` aud asta, Pauline. Nu te deranjeaz` c`-]ispun a[a, nu ? Iar tu ne vei spune George [i Helen, da ?

RAPSODIA P~DURII 23

Pauline \ncuviin]`.– |mi ia mai pu]in de o s`pt`mân` s`-mi rezolv

problemele la Londra. Lucrez pentru una din acele firmepentru care nu e[ti nimic altceva decât un num`r pe statul deplat`. Apartamentul e singura problem`, dar cunosc o fat`care ar fi \ncântat` s` locuiasc` \n el.

– Dar ce va spune familia ta? Nu va surprins` când va aflac` p`r`se[ti Londra ?

– Nu prea am familie, \n afar` de dou` m`tu[i \nShropshire [i de fratele meu. Dar el e plecat mai mereu \nstr`in`tate. Caut` izvoare de ulei. A[a \ncât nu e nici oproblem` din punctul acesta de vedere.

– Totu[i, ai poate prieteni care s` te viziteze. Cred c` ai omul]ime de admiratori. Poate c` ai chiar un iubit… Sau m`amestec \n lucruri care nu m` privesc ?

– O, nu ! {i nu am un iubit acum. Am numai un admiratorconstant, dac` i se poate spune a[a. Dar e prea b`trân. Are vreo patruzeci de ani. F`r` speran]` !

Helen Addison, care ajunsese la vârsta f`r` de speran]`,tres`ri u[or.

– A[a \ncât, continu` Pauline, pot garanta c` nu va veninimeni dup` mine.

Helen nu p`ru deloc u[urat` de aceast` asigurare.« Bine\n]eles, \[i zise Pauline \n sinea ei, ar fi preferat s`

am admiratori, pentru ca \n acest fel s` nu mai par ca o

24 MARGARET STANLEY

poten]ial` amenin]are pentru cumnatul ei, Chris, artistul celinsensibil la farmecele femeilor. M` \ntreb cum arat` ».

– Hai s` mergem \n birou [i s` discut`m cu George desprecum vom proceda, suger` Helen.

Salariul pe care i-l oferea George Addison i se p`rusuficient de bun.

– Cam asta e tot, Pauline, spuse Helen când se \ntoarser`pe teras`. Nu-]i face griji pentru copii. Se joac` [i singuri.Dac` e frumos, stau afar`, iar dac` plou`, stau \n cas` tol`ni]ipe un fotoliu sau pe o canapea [i citesc. Câteodat`, trebuies`-l ajut pe George \n munca lui de cercetare, a[a \ncât am s`te rog pe tine s`-i duci pe Charles [i pe Margot la [coal` [i s`faci cump`r`turi. Astea sunt atribu]iile tale, \n afar` de cetrebuie s` faci pentru George. Ce vrei s` mai [tii ?

– M` \ntreb dac` pot s`-mi v`d camera.– Bine\n]eles. M` bucur c` mi-ai amintit.Dac` Pauline mai avea vreo \ndoial` cu privire la [ederea

ei aici, aceasta \i fu spulberat` \n clipa \n care v`zu camerarezervat` ei.

Era \ncânt`toare, d`dea spre sud, avea ferestre largi cuvedere spre gr`din` [i spre o mare verde de vârfuri de copaciunduindu-se \n vânt.

Cei trei copii \mbujora]i [i plini de praf venir` pentru a-[ilua r`mas-bun, folosind cuvintele unor oameni mari, faptcare le f`cea s` par` atât de ciudate rostite de ei. Le p`rea

RAPSODIA P~DURII 25

sincer r`u c` pleac` [i o asigurar` c` o a[teptau cu ner`bdares` se \ntoarc`.

– Foarte bine, Pauline! Le place de tine, spuse Helen \ntimp ce conducea ma[ina pe drumul acela abrupt.

Stabiliser` ca Pauline s` se \ntoarc` la ferma lui Grim numai târziu de sâmb`ta viitoare. Dac` se putea mai devreme,era [i mai bine. Urm`toarea s`pt`mân` fu una foarte plin`pentru ea. S` renun]e la slujba pe care o avea, era destul deu[or. Mai greu era s` \mpacheteze, s`-i predea apartamentullui Wendy Page, care era \ncântat` s` locuiasc` \n el, \ncât nuse mai sinchisi s` se tocmeasc` la chirie, s`-[i anun]e to]icunoscu]ii cu privire la schimbarea de adres` – exceptându-l, fire[te, pe bietul James Nicholas, admiratorulei – [i s` fac` inventarul.

|n mijlocul acestor activit`]i, primi o scrisoare de la fermalui Grim. Pe plic era scris cu majuscule \ngro[ate. Când odeschise, Pauline citi :

« Drag` Pauline,Vino repede pentru c` mami spune c` pân` atunci am s`

fiu secretara ei, iar eu sunt foarte ocupat cu piscina.

Cu dragoste de la… »

Citi semn`tura cu uimire. Era adev`rat c` avea o gre[eal`de ortografie, dar scrisul cu italice era impecabil. Iar aceste

26 MARGARET STANLEY

rânduri fuseser` scrise nu de Charles sau Margot, ci de Alan,« [trengarul » care nu \ncepuse \nc` [coala. Pauline \i ar`t`scrisoarea lui Wendy Page, care se mutase deja [i caredespacheta mai repede decât \mpacheta ea.

Lui Wendy nu-i venea s` cread`.– Te iau peste picior, spuse ea. Nici un copil de patru ani

n-ar putea s` scrie a[a ceva. E un scris frumos, dar cred c` eal fratelui cel mare. Au f`cut o glum`. Nu e scrisul celui mic.Eu nu cred a[a ceva.

– Ba ai crede, dac` i-ai vedea. Acum, dac` stau s` m`gândesc, Charles a spus c` Alan scrie destul de bine. Iar standardul lor e foarte \nalt.

Dup` ce spuse acestea, Pauline t`cu atât de mult timp,\ncât Wendy o \ntreb` la ce se gânde[te.

– O, la familia Addison.– Adic` la artistul acela misterios, nu ? \ntreb` Wendy, care

reconstruise \ntreaga vizit` a lui Pauline la ferma lui Grim.Pauline \[i d`du capul pe spate cu mândrie.– Bine\n]eles c` nu. N-am nici o inten]ie cu privire la el.

E vorba de copiii ace[tia neobi[nui]i. Sunt normali \n toateprivin]ele, numai c` au un coeficient de inteligen]` foarteridicat. P`rin]ii mi-au spus c` se simt stânjeni]i de aceast`particularitate a copiilor lor, iar acum \i \n]eleg. Dar copiiisunt foarte dr`gu]i, iar micu]ul Alan e un dulce.

|i citi din nou scrisoarea.

RAPSODIA P~DURII 27

– Bine c` mi-am amintit : costumul meu albastru de baiee cam uzat. Ar fi mai bine s`-mi iau ni[te bikini verzi. Ce crezi,Wendy ?

– Verdele ar trebui s`-]i vin` bine. Dar \l comp`timesc pepictor.

– De ce?– Ar face bine s` aib` grij`, spuse Wendy amenin]`tor.– O, nu fi atât de ridicol`!

28 MARGARET STANLEY

Capitolul 2

La urma urmei, sâmb`t` era prima zi \n care Pauline puteas` se \ntoarc` la ferma lui Grim. Totul fu stabilit prin telefon[i la prânz, Helen conducea iar ma[ina prin serpentineleacelea periculoase.

– Ai putea s`-]i la[i lucrurile \n camer` nedespachetate [is` te duci imediat la piscin`. Copiii mi-au cerut \n modspecial s` te rog s` faci asta. De-abia a[teapt` s` te vad`.

Impresionat` de aceast` invita]ie grabnic`, Pauline \[i l`s`valizele pe hol [i str`b`tu peluza sc`ldat` \n soare. Piscina erasuficient de mare \ncât mezinii familiei Addison s` sezbenguie \n ea ca ni[te delfini. Micu]ul Alan fu primul care oz`ri [i ie[i din ap`. Alerg` spre ea [i \[i lipi trupu[orul lui ud[i dolofan de picioarele ei.

– Bine ai venit la ferma lui Grim, drag` Pauline! scand` el.

– Mul]umesc, Alan.|l desprinse de picioarele ei, iar el o lu` de mân`,

tr`gând-o spre piscin`. Margot [i Charles ie[ir` [i ei din ap`pentru a o \ntâmpina cu ur`ri de bun venit mult maipompoase decât cele ale fratelui lor. Alan o trase cuinsisten]` de mân` [i o clip` mai târziu st`teau pe iarba jilav`a gazonului.

– Presupun c` putem sta de vorb`, nu ? o \ntreb` Alanpoliticos.

– Bine\n]eles. Credeam c` \nota]i [i c` v` zbengui]i.– A[a e, dar din când \n când mai [i vorbeam. Ascult`!Fiind sigur c` atr`sese aten]ia tuturor celor prezen]i

asupra sa, Alan \ntreb`:– Margot, de ce por]i aia pe tine? |nainte nu o aveai.|[i \ndrept` degetul acuzator spre partea de sus a bikinilor

surorii lui. Era un articol de \mbr`c`minte foarte vechi, darPauline \[i d`du seama c` fata era foarte mândr` de el [i sepreg`ti s-o salveze de acuza]iile fratelui ei.

Margot se \mbujor`.– Pentru c`, spuse ea pe un ton important, sânii mei

\nmuguresc.– Vrei s` spui c` se dezvolt`, nu ? \i suger` Charles.– |mi place mai mult « \nmuguresc », declar` ea.Alan \ntreb` necru]`tor :– De ce ?

30 MARGARET STANLEY

– Pentru c` pomii \nmuguresc. La fel [i florile. A[a c` m`simt ca ei. |nmuguresc [i eu.

Charles d`du din umeri [i \i zâmbi Paulinei, ca de la egalla egal.

Dar Alan spuse cu gravitate :– Prostule !O alt` idee \i trecu prin cap.– Pauline, tu ai sâni ?– Toate mamiferele au, spuse Charles pe un ton plictisit.Margot \i corect` declara]ia prea general`.– Toate mamiferele femele.– Da, spuse Pauline.– |nmuguresc.– Bine\n]eles c` nu, interveni Charles. S-au umflat cât

trebuia.Pauline g`si c` interven]ia lui nu fu deloc inspirat`.– Au crescut cât trebuia, protest` ea. Nu s-au umflat.– De ce ? insist` Alan.– N-o mai chinui]i atâta, creaturi oribile ce sunte]i !Vocea unui b`rbat o scuti de obliga]ia de a mai da vreo

explica]ie. O siluet` \nalt` se ivi amenin]`toare [i se \ndrept`spre copii :

– Pleca]i de aici ! S`ri]i \n piscin`, de nu v` arunc eu!– O, unchiule Chris ! ]ip` Alan Ea e Pauline! E mai dr`gu]`

decât domni[oara Wells !

RAPSODIA P~DURII 31

Spunând aceste vorbe de efect, plec` din calea unchiului

s`u [i alerg` cât de repede \l puteau ajuta picioru[ele lui spre

piscina \n care s`ri sco]ând un chiot.

– Frumoas` plonjare! spuse Margot dispre]uitoare, dup`

care \[i f`cu o intrare [i mai expert` \n ap`.

Aparent, Chris Addison nu sem`na cu fratele lui.

Avea pielea bronzat`, iar p`rul blond i se deschisese [i mai

mult de la soare. Nu prea [tia cum s`-[i ]in` mâinile [i

picioarele lungi când se a[ez` pe iarb` \n fa]a Paulinei.

– Ei bine, spuse el, [tiu cine e[ti, iar acum [tii [i tu cine

sunt. Cumnata mea m-a trimis s` te salvez \n cazul \n care

dr`cu[orii `[tia nu-]i dau pace.

Pauline se \ntreb` cât de mult auzise.

– Presupun c` au reu[it s` te scoat` din s`rite, spuse el.

– O, nu ! Sunt numai ni[te copii dezinhiba]i, spuse ea \n

ap`rarea copiilor, care acum \[i aruncau fel de fel de vorbe [i

se stropeau cu ap` dup` pofta inimii. Doar nu vrei s` spui c`

\ncercau s` m` nec`jeasc`, nu ?

– N-a[ folosi acest verb la trecut.

– Dar sunt ni[te copii normali.

– Poate. Sincer, nu pot s` p`trund \n mintea lor. Pur [i

simplu sunt mai inteligen]I decât mine. Nu e cinstit. Nu sunt

la \n`l]imea lor. Sunt doar un om care munce[te din greu, un

truditor.

32 MARGARET STANLEY

– Acum, tu e[ti cel care vrea s` m` nec`jeasc`, protest` ea.Dac` nu m` \n[el, e[ti fermier [i artist, nu?

– Asta \nseamn` un lucr`tor de p`mânt [i nu unme[te[ugar. |n ambele cazuri, lucrez cu mâinile.

– Când amesteci culorile, nu o faci cu mintea ?– E din Whistler, nu ? |n cazul meu, e doar \ncercare grea

[i gre[eal`.– Dar le po]i face fa]` copiilor. Ai demonstrat-o mai

devreme.– Doar amenin]ându-i cu for]a. Pentru c` din punct de

vedere intelectual… Evident, copiii `[tia \[i aleg binep`rin]ii. B`trânul George [I Helen sunt amândoi sclipitor deinteligen]i.

Pauline p`ru surprins`. George, da. Dar Helen?– Cumnata mea a terminat ca [ef` de promo]ie la Oxford,

ceea ce \nseamn` ceva.– E grozav !– R`mâne \n priz` ajutându-l pe George. M` a[tept ca

atunci când Alan va merge la [coal`, s` \nceap` s`-iconstruiasc` o carier`. Ar putea chiar s`-l dep`[easc` peGeorge, care nu e r`u deloc \n domeniul lui.

– {i care e domeniul lui de activitate? \ntreb` Pauline. Mi-a spus c` e un fel de biograf. Ce \nseamn` asta ?

– G`se[te o idee nou`.– Ca de exemplu ?

RAPSODIA P~DURII 33

– P`i… ia o poveste cunoscut`, ca de exemplu cea a luiSir Philip Sidney care renun]` la por]ia lui de ap` pentru a ooferi soldatului. George l-ar l`sa pe sir Philip Sidney \n platadomnului pentru a se concentra asupra soldatului. Sau asupra c`l`ului care l-a ucis pe Charles 1. Nu [tiu dac` ascris despre ace[tia doi, dar cred c` ai \n]eles ideea. |i mergedestul de bine, sau oricum suficient de bine pentru acump`ra acest` proprietate [i p`mântul care o \nconjoar`. A \ncercat s` se ocupe de treburile fermei [i de scris \n acela[itimp. N-a rezistat, a[a c` m-a chemat pe mine. Iar eu sunt aici.

– |]i place ?– Nu e o via]` grea, \n afar` de sezonul de braconaj.– Sunt braconieri pe aici ?– Cum s` nu ! Vin dup` fazanii lui George. E o \ntreag`

poveste! De parc` am fi \n Vestul S`lbatic. Sunt o mul]ime deschimburi de focuri prin \mprejurimi când \ncep s` bântuieoamenii r`i.

Paulinei \i venea greu s` cread` una ca asta.– Sun` r`u, spuse ea cu pruden]`.– Deocamdat`, nu ai de ce s`-]i faci griji, o asigur` el.

Pân` la toamn`, nu fac braconaj. Iar eu trebuie s` m` ocupde seceri[ [i de dusul turmelor la p`scut.

Arunc` o privire la ceas.– Trebuie s` m` \ntorc la vaci.– Le mulgi chiar tu ?

34 MARGARET STANLEY

– Nu \ntotdeauna. Avem dou` ajutoare la ferm`, dar Fred

Lagden e liber \n aceast` sear`. O s` v`d cum se va descurca

Rex Iver. Nu-i l`sa pe copii s`-]i fac` zile fripte.

– Nici nu inten]ionez.

– Foarte bine ! Pari mai de isprav` decât Sally Wells.

– Predecesoarea mea ?

– Da. Biata de ea! Nu-i pl`cea deloc via]a la ]ar`. Vacile o

speriau de moarte. {i cu toate astea…

Se opri brusc. Pauline vru s`-l tachineze pu]in [i spuse :

– Las`-m` s` ghicesc ! Biata de ea [i-a \nfrânt teama de vaci

numai pentru a fi cu tine, nu?

– Ce te face s` crezi asta ?

– P`i… aici nu prea sunt vaci. Dar la tine presupun c`

sunt peste tot. {i de ce s-ar duce acolo, dac` n-ar vrea s` te

vad` ? Se pare c` le atragi \n mod fatal pe femei.

– Nicidecum. Numai c` sunt singurul b`rbat liber pe o

arie de trei mile, iar biata de ea se sim]ea singur`, \i era dor

de cas`… {i apoi, nu am aplicat cea mai bun` tactic`.

– De ce, ce ai f`cut ?

– Am fugit ca un iepure, recunoscu el. Asta mi-a dat o

valoare rar`, cred. Ar fi trebuit s` vin aici [i s-o cople[esc cu

aten]iile mele. ~sta ar fi trebuit s` fie [iretlicul meu.

"Asta ai \ncercat s` faci cu mine \n aceast` diminea]`,

domnule Christopher Addison", \[i spuse Pauline \n sinea ei.

RAPSODIA P~DURII 35

– Bietul de tine! spuse ea zâmbitoare. S` fii nevoit s` fugica un iepure! Cred c` e[ti epuizat.

El p`ru s` se gândeasc` mult la \ntâmpl`rile din ultimavreme.

|ntre timp, Pauline r`mase numai \n costumul de baie.– O poz` foarte atr`g`toare, spuse el dintr-o dat`.– Nu pozez, declar` ea cu indignare, de[i [tia bine c` nu

e adev`rat. F`cu stânga-mprejur cu demnitate.– Trebuie s` m` duc s` despachetez.– Iar eu s` mulg vacile.|i urm` exemplul [i se ridic`, dup` care f`cu ocolul casei.

Copiii se agitau \n piscin`, plini de energie.– Ai vrea s` pozezi pentru mine când ai timp ?|ntrebarea p`rea inofensiv`, dar ea sim]i totu[i nevoia de

a se ap`ra.– {tii, nu sunt model.– Bine\n]eles c` nu. Dac` mi-a[ dori a[a ceva, a[ lua pe

cineva din High Wycombe. |mpart cu cineva un studio acolo.Nu, e vorba de p`rul t`u.

– Dar nu te uitai la p`rul meu.– Ba da, o asigur` el calm.– A[ vrea s` \ncerc… da, acel maro deschis… Da, ar

merita s` \ncerc. Ai ceva verde?– Verde ?

36 MARGARET STANLEY

– Da. Cred c` ar trebui s` por]i verde când \mi vei poza.

S-ar potrivi cu p`rul.

Se uita la ea fix, ca un profesionist, cu ochii mic[ora]i din

pricina concentr`rii [i cu mâna stâng` amestecând imaginar

culorile. Asta o f`cu s` se simt` prost.

"La naiba cu b`rba]ii!" \[i spuse \n sinea ei.

– Cred c` de acum \nainte voi fi foarte ocupat`, \i spuse

ea.

Cu aceast` formul` rece de adio se duse \n camera ei.

Totu[i, pe m`sur` ce despacheta, sup`rarea ei se mai

domoli [i \n cele din urm` disp`ru.

Camera era pl`cut`, exact a[a cum [i-o imaginase. Se duse

la fereastr`, scoase capul afar` ca pentru a se apropia mai

mult de p`durea care se \ntindea la nesfâr[it peste dealuri [i

v`i.

Apoi, sosi vremea de a lua ceaiul cu familia, pe teras`.

George \i spuse c` nu avea nimic de f`cut pân` mar]i.

– Dar trebuie s`-]i explic unele lucruri, pentru c` luni

trebuie s` m` duc la Londra. Am s` te las s` ataci jurnalul de

lucru singur`. Ceea ce va fi bine, pentru c` nu voi fi cu ochii

pe tine \n timp ce te lup]i cu scrisul meu.

« Va fi un angajator grijuliu » se gândi Pauline

recunosc`toare.

{i Helen se ar`t` grijulie.

RAPSODIA P~DURII 37

– Când e plecat, aranjeaz`-]i programul \n a[a fel \ncât s`-]i convin`. Dac` vrei s` te plimbi prin p`dure dup`-amiaza,po]i lucra seara.

– Da, mi-ar pl`cea s` m` plimb, spuse Pauline.– Po]i s` ajungi la [an]ul lui Grim, spuser` copiii.– Ce e asta?Cei trei copii \ncepur` s`-i explice. Dar cum o f`ceau to]i

\n acela[i timp, nu prea reu[i s` \n]eleag` mare lucru.– Charles [i Margot vor fi la [coal`, spuse Alan

dispre]uitor. Eu [tiu totul despre [an]ul lui Grim. Mi-a spustata. O s`-]i ar`t. O s` ne plimb`m \mpreun`, Pauline.

Dup` ce servir` ceaiul, George o conduse pe Pauline \nbirou [i-i ar`t` ce a[tepta de la ea. Scrisul lui de mân` era cumult inferior celui al mezinului, dar descifrase ea scrisuri [imai \ncâlcite.

Petrecu majoritatea serii cu Helen. Se sim]eau bine\mpreun`. Poate c` Helen era foarte inteligent`, dar nu prease gr`bea s-o arate [i \i cam pl`cea s` flec`reasc`, asemeneaoric`rei alte femei obi[nuite.

Pe la mijlocul nop]ii Pauline era din nou \n fa]a ferestrei,tr`gând \n piept aerul tare de munte [i bucurându-se denorocul ei. Era \n alt` lume decât cea din Edgware Road.Apartamentul ei i se p`rea la mii de kilometri dep`rtare.G`sise locul pe care [i-l dorea f`r` a fi nevoit` s` c`l`toreasc`\n str`in`tate.

38 MARGARET STANLEY

|[i f`g`dui ei \ns`[i c` va afla tainele p`durii [i c` va "sploata", cum spuse Alan, [i va g`si legendarul [an] al luiGrim. |n treac`t, se hot`r\ s` stea cât mai departe dedomeniul lui Christopher, de oi, de vaci [i de grajduri. El r`m`sese singurul din familia Addison care \i trezea\ndoieli. Totu[i, nimic nu era perfect.

Ce surprins ar fi Chris dac` ar afla c` ea \l consider` opersoan` enervant`.

La acest gând, Pauline zâmbi [i se afund` \n pat. Aerul tarede munte o f`cu s` adoarm` imediat.

***

Pauline p`[i atât de u[or pe covorul de frunze, \ncât unporumbel s`lbatic a[ezat pe creanga unui cire[ \[i continu`cântecul nestingherit când trecu pe lâng` el. Muzica erafrumoas` [i trist`, dar Pauline nu se sim]i atras` decât devraja acesteia. Ultima urm` de sup`rare se risipi. Era a douazi de când sosise, [i se plimba pentru prima dat` prin p`dure.De a doua zi va munci cu toat` seriozitatea, dar ziua de azi \iapar]inea \n \ntregime [i putea s` [i-o petreac` dup` poftainimii. O lu` pe un drum care nu mai fusese umblat de mult[i o ]inu tot a[a pân` ajunse \n vârful unui deal.

RAPSODIA P~DURII 39

Cântecul porumbelului se auzea din ce \n ce mai slab pem`sur` ce urca. |mprejur domnea o t`cere binecuvântat` ;sau cel pu]in aceasta era impresia dac-ar fi fost s` compareatmosfera de aici cu zgomotul ora[ului. |naint` cu muzica \nsuflet, dorindu-[i \ntrucâtva s` descopere printre fagi unsanctuar interior, un rai secret care s` fie numai al ei. Pe cândprivea de la fereastra camerei ei, nu z`rea decât vârfurilecopacilor unduindu-se \n vânt, mi[care pe care o asocia cuaceea a m`rii. |n p`dure, senza]ia r`mânea aceea[i, numai c`acum i se p`rea c` se afund` \n adâncimile unui ocean.Lumina soarelui sc`lda p`mântul cu dansul unduitor alfrunzelor transparente.

Scena era departe de a fi monoton`, deoarece dealurile \[ischimbau contururile, trunchiurile de copaci pozi]ionarea,iar lumina devenea difuz` de fiecare dat` când noriiamenin]au soarele. Un copac imens, scos din r`d`cini, z`ceachiar lâng` poteca pe care mergea Pauline.

Traseul pe care \l urma era marcat \n mod vizibil de dou`f`ga[e paralele. |[i d`du seama c` fuseser` f`cute cu multtimp \nainte de oamenii p`durii. |ntr-un târziu se pierdu,deoarece urma de drum se pierduse. Nu se descuraj`, cip`str` direc]ia pân` z`ri un fel de gr`mad`. Avu senza]ia c`privirea i se \nce]o[eaz`. De parc` \n fa]a ochilor totuldevenise albastru. Când se apropie suficient de mult \ncât s`poat` distinge mai bine, v`zu c` e vorba de o mare de

40 MARGARET STANLEY

clopo]ei alba[tri. Cândva, p`durea fusese probabil plin` deflori. {i-ar fi dorit s` fie aici pentru a se bucura de o asemeneapriveli[te. Ceea ce i se p`ruse la \nceput un fel de piscin`albastr`, era de fapt un loc nespus de frumos. Se a[ez` jospentru a se bucura de descoperirea pe care o f`cuse, sim]indc` a[tepta s` se \ntâmple asta dintotdeauna.

« Vâlceaua mea » \[i spuse \n sinea ei. A[ezându-se pe obucat` de mu[chi jilavi, \[i l`s` mintea s` hoin`reasc`. Un altporumbel \ncepu s` cânte \n apropiere.

"Minunat! Minunat!" exclam` ea. Poate c` tocmai datorit`acestui cântec se sim]i cuprins` de melancolie.

Minunat ? Da, a[a era. Dar se trezi gândindu-se ce bine arfi s` poat` \mp`rt`[i cu cineva aceast` senza]ie minunat`.Ceva atât de frumos nu trebuia decât s` fie \mp`rt`[it.

Imagina]ia o f`cu din nou s`-[i contureze un so] ideal,iubitor [i demn de iubit, dar \nc` necunoscut [i deneidentificat.

St`tu pe gânduri, amuzat` [i deopotriv` trist`, gândindu-se la cei câ]iva b`rba]i din via]a ei pentru care-[ipusese \ntrebarea : « E oare el alesul ? » Dar nu fusese cazul.Poate c` b`rbatul ideal nici nu exista. Poate c` ridicase[tacheta prea sus [i trebuia s` renun]e la speran]ele ei.

A[a ar fi fost cel mai \n]elept, dar ceva \n ea se revolt`\mpotriva acestui fel de a gândi. |ncerc` s`-[i imagineze via]aal`turi de James Nicholas. Avea patruzeci de ani, dar nu ar`ta

RAPSODIA P~DURII 41

r`u, nu era nici ple[uv, nici gras. Numai c` era atât de uscat,de previzibil. Se gândi c` un bilan] contabil ar fi \nsemnat cumult mai mult pentru el decât ni[te clopo]ei. |n calitate deso], ar fi fost foarte generos cu banii. Ar fi r`sf`]at-o. Dar nus-ar fi potrivit deloc. Nu, era ceva care nu se va \mplininiciodat`.

Pentru compara]ie, era genul pe care-l incarna cel maibine Chris Addison. Desigur, el era mai tân`r ; inteligent,chiar dac` o nega. Avea \n el ceva care-l f`cea s` par` viu [i,mai ales, era artist. I-ar fi pl`cut vâlceaua plin` de clopo]eialba[tri pe care o descoperise.

Dar n-ar fi vrut s`-[i \mpart` descoperirea pe care o f`cusecu el. Se ar`tase nedemn de \ncrederea ei. Era preacircumspect cu femeile, prea grijuliu ca s` intre \n vreo\ncurc`tur`.

Buclele abundente lui Pauline se mi[car` când \[i d`ducapul pe spate. Se gândi cu mali]iozitate la faptul c` [i-ar dorica o alt` femeie s`-l \ngenuncheze pe Chris Addison.

Dar cine putea s` aib` prea mult timp gânduri atât deurâte pe o vreme atât de frumoas` [i \ntr-un loc atât deminunat? Sunetele dr`g`stoase pe care le scotea porumbeluls`lbatic de prin preajm` se asemuiau unui cântec de leag`n.Când adormi, fa]a Paulinei fu str`b`tut` de un zâmbet. Era mai frumoas` decât [tia. Dar cine mai era acolo [i se uitala ea ?

42 MARGARET STANLEY

Dormi pu]in. Când se trezi, sim]i din nou dorin]a

imperioas` de a avea al`turi acel partaner potrivit, dar de

neatins.

Alungând din minte asemenea vane dorin]e, se hot`r\ s`

se \ntoarc` la ferma lui Grim. Dar nu plec` \nainte de a-[i lua

câteva puncte de reper pentru a se mai \ntoarce la vâlceaua

cea mic`.

Nu peste mult timp, \[i d`du seama c` se r`t`cise.

|[i aminti c` la venire soarele era \n stânga ei. Dac` va merge

cu soarele la dreapta, nu va avea cum s` se mai r`t`ceasc`.

Poate c` locul pe care-l descoperise \i trezise instinctul de

orientare \n spa]iu.

Copacii, tufi[urile [i ridic`turile de teren c`p`tar` contur

\n mintea ei, fie ca elemente de sine st`t`toare, fie ca grupuri

pitore[ti.

A[a \ncât, nu peste mult timp, recunoscu o ridic`tur` de

teren pe care o \ntâlnise [i la venire. Aceasta o f`cu s` ajung`

pe f`ga[ul fostului drum de [aret`. De aici, nu mai avu

probleme [i ajunse suficient de repede la ferma lui Grim

pentru a fi prezent` la ora ceaiului.

Dup` peregrin`rile ei printre fagii din p`dure, o mas`

luat` \n familie, cu pâine de cas` [i pl`cinte, ar fi putut p`rea

culmea monotoniei. Dar pe Pauline hoin`reala o f`cu s` aib`

o foame de lup.

RAPSODIA P~DURII 43

|n timpul mesei, fiecare se gândea la altceva. George erapu]in confuz, cu mintea la ce va face a doua zi, când urma s`plece la Londra.

– M`nânc` mai mult, dragul meu, \l \ndemn` so]ia lui.|ntorcându-se spre Pauline , \i explic` :– Uit` uneori s` m`nânce atunci când \i vine vreo idee

pentru ce vrea s` scrie.Dup` care se adres` din nou so]ului:– Nu-i a[a, dragule, c` stai toat` ziua \n bibliotec` pân`

vine ora \nchiderii [i te dau afar` ?George d`du din cap a \ncuviin]are, dar tot cu un aer

sp`[it.Copiii p`reau s` se fi obi[nuit cu acest fel de atmosfer`,

a[a \ncât nu-i puneau \ntreb`ri. P`r`sir` \nc`perea \n t`cereacea mai deplin`. Mâncar` cu poft` [i pl`nuir` s`-[i consumeenergia \n mult \ndr`gita lor piscin`.

Dup` ce mânc` pe s`turate, micu]ul Alan \[i arunc`privirea spre cer.

– O s` plou`, spuse el cu siguran]`, adulmecând parc` aerul.Previziunea lui o uimi pe Pauline, care nu vedea decât

soarele str`lucitor de pe cer. Totu[i, ni[te nori se adunauamenin]`tor chiar deasupra p`durilie prin care se plimbasemai devreme.

Nici nu apucar` bine s` duc` ce[tile de ceai \n`untru c` [i\ncepu s` plou`. O ploaie lini[tit`, dar persistent`.

44 MARGARET STANLEY

– P`i, remarc` Helen grijulie, gr`dina are nevoie deploaie.

– {i ferma, ad`ug` George, cuprinzând cu prvireap`mânturile al c`ror proprietar era. Chris se va sim]i u[urat.

|n clipa aceea, Pauline era mai interesat` de ceea ce f`ceaucopiii decât de activitatea lui Chris. Se gândea la ce anume le-ar putea propune copiilor pentru a-[i petrece timpul,\nainte de a sc`pa din frâu [i de a deveni nervo[i.

Helen nu-i \mp`rt`[ea deloc temerile. |[i lu` o carte [i sea[ez` confortabil \ntr-un fotoliu ca s` citeasc`. George se\ntoarse \n biroul lui.

Abia atuci \[i aminti Pauline de faptul c` Helen \i spusesec` odraslele ei stau [i citesc pe o astfel de vreme [i mai alesc` "absorb cuno[tin]ele ca ni[te bure]i". Pauline se uit` la eiintrigat`. Pân` acum, nu-i v`zuse consumându-[i energiadecât fizic. {tia c` trebuie s` mai [i \nve]e, nu numai la [coal`.

Urmând exemplul mamei lor, \[i aleser` fiecare câte o carte.Avur` nevoie de ceva timp pentru asta, deoarece \ntreaga cas`era o imens` libr`rie. Se a[ezar` [i se cufundar` \n lectur`.Margot [i Charles se a[ezar` pe scaune, iar Alan pe un ]ol.

« A[adar, era adev`rat ! » se gândi Pauline. Chiar [i micu]ulAlan \[i \ntorcea ochii \n timp ce citea. C`p[orul lui nu eradeloc mic, ci unul matur. Dac` lucrurile ar fi stat altfel, cumde [i-ar mai fi ales « Dic]ionarul Numelor de Locuri » pentruo lectur` de dup`-amiaz` ?

RAPSODIA P~DURII 45

Mintea aceea sclipitoare \ntr-un c`p[or ! Combina]iaaceasta o f`cu pe Pauline s` nu se simt` deloc confortabil. Era atât de inteligent ! {i atât de ciudat !

Alan ridic` privirea din carte, ca pentru a asimila ceea cecitise. B`g` de seam` c` se uit` la el [i \i arunc` o ochead`.Gestul acesta o f`cu s` se simt` din nou bine. Era inteligent,dar tot un omule] r`mânea.

|i f`cu [i ea cu ochiul.– Ce cite[ti? \ntreb` ea.– Vreau s` aflu de unde vine numele de Glim. Glim al

nostru.Margot se uit` la el cu dispre].– Grim, nu Glim. Trebuie s` mai lucrezi la pronun]ia lui «

r ».Pentru o clip`, Alan se uit` revoltat la sora lui, ca un

b`ie]el prin cu mâ]a-n sac. Dup` care \ncuviin]` :– Sunt de acold. Dar sunt atât de ocupat. Când o s` mai

cresc… »Margot ripost` imediat.– Cât de mare?– O, cu câteva zile, plobabil.– Vorbe[ti de parc-ai fi un b`trânel, spuse fratele lui cu

triste]e. Trebuie s` \nve]i s` pronun]i litera « r » corect. Dar nu aici. Du-te la [an] [i roste[te litera asta pân` nu maipo]i.

46 MARGARET STANLEY

– Sunt de acold. Am s`-mi trec asta \n ploglamul zilnic.– Da, a[a s` faci! Spuse Margot.Cu certitudinea c` a avut ultimul cuvânt, ca orice femeie,

se cufund` din nou \n lectur`.Helen se uita cu aten]ie la ce citea aceasta. To]i \l

considerau pe Alan un \napoiat.Dar ea \l privi cu admira]ie. Ce b`ie]el dr`gu] ! Atât de

potolit, atât de matur pentru vârsta lui !Acesta \[i \ntoarse privirea plin` de afec]iune spre ea.– Pauline, \ntreb` el, pe unde te-ai plimbat ?Pentru c` nu dorea s` spun` nim`nui de descoperirea pe

care o f`cuse, \i r`spunse cu [ov`ial` :– Prin p`dure.D`du din cap, nesl`bind-o din ochi.– A fost o plimbale seclet` ?Ea râse. Ce descriere pentru explorarea pe care o f`cuse

singur` ! Apoi \[i aminti de fascina]ia pe care o are orice copilpentru tot ceea ce e misterios [i nespus.

– Da, \i r`spunse ea, a fost o plimbare secret`.

RAPSODIA P~DURII 47

Capitolul 3

George Addison plec` luni diminea]` foarte devreme laLondra. Se duse pân` la gar` cu ma[ina. So]ia lui lu`camioneta pentru a-i duce pe cei doi copii mai mari la [coal`.

|nainte de a pleca, o \ntreb` pe Pauline :– Te deranjeaz` dac` trece doamna Lagden pe aici azi ?– Bine\n]eles c` nu. Trebuie s`-i transmit ceva ?Helen p`rea u[or amuzat`.– Nu, draga mea. {tie foarte bine ce trebuie s` fac`.Aceste cuvinte erau nu numai o explica]ie, ci [i o

m`rturisire. |ntr-adev`r, doamna Lagden [tia foarte bine cetrebuie s` fac` \n cas`. De cum intr` \n`untru, \[i f`cu unplan de b`taie [i \ncepu s`-l pun` \n aplicare \n mod eficient.Era mic` de statur`, puternic` [i mai degrab` solid` decâtgras`. Pauline \[i schimb` imediat p`rerea despre ea.

Era o "dulce". Se sim]ir` foarte bine \mpreun`.Numele de familie care la \nceput i se p`ruse destul de

neobi[nuit, \i deveni nu peste mult timp destul de familiar.Când doamna Lagden \i spuse c` locuia la o arunc`tur` deb`] de ferm`, Pauline \[i aminti c` Frank Lagden era printrenumele pe care le men]ionase Chris ca ajutoare. Toat` lumeai se adresa acestuia cu numele mic, numai doamna Lagden \ispunea « Lagden ». Numele ei mic era Ann, dar nim`nui nu-itrecea prin cap s` i se adreseze altfel decât cu apelativul : «Doamna Lagden ». Aceast` formul` de adresare i se potriveade minune, deoarece femeia avea un sim] al demnit`]iiprovenit din con[tiin]a propriei valori. Era, \ntr-adev`r, ofemeie de aur.

L`sând-o s`-[i fac` treaba, Pauline intr` \n birou. |i evocao celul`, poate nu de \nchisoare, dar oricum de m`n`stire.Departe de lumea exterioar`, camera fusese f`cut` exactpentru munc`. Nimic nu-]i putea distrage aten]ia. Acasta [ifusese dorin]a lui George Addison, dorin]` pe care o dusesede minune la cap`t.

Se aplec` asupra unui jurnal de lucru. La \nceput, i sep`ru greu [i nu de pu]ine ori \i trecu prin minte gândul c` arfi fost mai bine dac` tat`l ar fi luat lec]ii de scris de la fiul luicel mic. Pân` la prânz, nu prea f`cuse mare lucru.

Servi masa cu Helen, care f`cu multe cump`r`turi, [i cuAlan. Acesta \ncerc` s` o fac` s` vin` cu el la piscin`.

RAPSODIA P~DURII 49

Pauline consider` c` ideea era binevenit`, dar trase detimp.

– Am foarte mult de lucru pentru tat`l t`u. Poate \naintede ceai…

– Bine. S` nu ui]i, Pauline !– N-am s` uit. Ce faci tu pân` atunci ?– Am s` lucrez la modelul pe care-l fac. – Ce modelezi?– |]i ar`t \nainte de a ne sc`lda. Dincolo de asta, lucrez la

pronun]ie.O tuli. |n mod evident, pentru el misteriosul model la care

lucra era o pl`cere, iar buna pronun]are a lui « r » o datorie.N-ar fi putut niciodat` s` se sustrag` unei \ndatoriri. La fel

st`teau lucrurile [i cu Pauline. R`splata pe o primi fu c`, dedata asta, descifrarea scrisului se realiz` mult mai u[or.

Cu un zâmbet triumf`tor, termin` cantitatea dedocumente pe care [i-o alocase pentru ziua aceea. Un teancdestul de mare de texte era frumos aranjat [i gata s`primeasc` inspec]ia autorului.

Ie[ind din birou, u[or z`p`cit` dup` atâtea ore deconcentrare, constat` c` era trecut de ora patru dup`-amiaza.Probabil c` doamna Lagden plecase. Helen se dusese s`-iaduc` pe Margot [i pe Charles de la [coal`. Când se \ntoarsecu ei, \nainte de ora cinci, era vremea potrivit` pentru o baie.Pauline \[i puse costumul de baie cel nou [i alerg` pe peluz`

50 MARGARET STANLEY

\n c`utarea lui Alan. Senza]ia pe care o sim]ea mergânddescul]` prin iarb` era minunat`.

Alan nu era lâng` piscin`, dar o strig` dintr-un ungher decare ea nu avea cuno[tin]`. Când veni al`turi de el, putuconstata c` se juca \ntr-un spa]iu destul de \ntins. Modelul despre care vorbise era din nisip.

– Ce dr`gu]! Spuse ea. Ce e ?– Ghice[te !– Pare… un fel de zid, spuse ea cu speran]a c` nu se

\n[elase prea mult.– Mda, \i r`spunse Alan aprobator. Ce zid?– P`i… zidul roman, poate.– Nu, e mai vechi.– M` dau b`tut`.– E zidul nostru. Zidul lui Glim.– Dar credeam c` e [an]ul lui Grim, suger` Pauline.– A[a \i spun ei, dar se \n[al`, spuse Alan triumf`tor.

Totul a \nceput cu un zid ca acesta. Au adus p`mânt din alt`parte aici pentru a construi acest zid.

O privi ]int` pe Pauline s` vad` dac` a \n]eles, apoi seapuc` s` fac` o mic` sec]iune \n el pentru a-[i ilustra ideea.

– Dup` care au venit ploile [i vântul vreme de secole.Pauline scoase un u[or ]ip`t de protest când Alan lovi cu

latul cazmalei zidul din nisip care se pr`bu[i. Dar [tia foartebine ceea ce f`cea pentru c` se duse de-a lungul « zidului »

RAPSODIA P~DURII 51

aproape pr`bu[it. Vâlceaua din care luase nisipul nu era mai

vizibil` decât creasta joas` care fusese cândva zidul.

Pauline \ncepea s` \n]eleag`.

– A[a deci, de fapt nu [tiau c` fusese un zid. De aceea i-au

spus [an]ul lui Ditch. Cred c` asta a fost \nainte de sosirea

Femeii.

Alan avea ochii larg deschi[i [i pironi]i asupra ei.

Imagina]ia lui era f`r` margini.

– {tiu [i de ce-i spuneau {an]ul lui Glim, pretinse el cu

mândrie. La \nceput, am crezut c` vechiul Glim \nsemna

diavolul. Dar am g`sit ceva \n carte [i tata crede c` sunt o

adev`rat` figur`. Glim e Odin.

– Nu prea aduce a Odin, obiect` Pauline.

– Asta pentru c` Glim nu e chiar Odin. Dar un "glim" era

o masc`, iar ei au crezut c` Odin e o masc`. Când au g`sit

ceva pe care nu-l puteau \n]elege, au crezut c` a fost f`cut de

Odin [i i-au spus Glim.

– |n]eleg, r`spunse Pauline.

|ncepea s` se simt` din ce \n ce mai bine \n prezen]a lui

Alan, dar tot nu reu[ea s` \n]eleag` cum de o fiin]` atât de

mic` reu[ise s` fac` un ra]ionament atât de complicat pentru

a-[i sus]ine teza.

– Evident c` se \n[elau, spuse Alan \n cele din urm`.

Acum, hai s` mergem la piscin`.

52 MARGARET STANLEY

Se b`l`cir` o bun` bucat` de vreme \n ap`, Alan ar`tându-i c` nu-i era deloc greu s`-i ]in` piept. Totu[i, nudup` mult timp, ie[i din ap`.

– Obosit? \ntreb` Pauline.Alan suspin`.– Nu, dar cred c` e mai bine s` lucrez la buna pronun]are

a lui "r". Disp`ru undeva \n direc]ia p`durii.Pauline se l`s` pe spate, cu ochii \nchi[i, bucuroas` c` va

sta \n lumina soarelui pân` la \ntoarcerea lui Helen. Acesta era semnalul c` trebuie s` se preg`teasc` pentru ceai.

De vreme ce nu ap`rea nimic care s-o scoat` din toropealade var`, st`tu a[a, cu ochii \nchi[i. Sunetul unei voci o f`cu s`tresar` [i s`-[i schimbe pozi]ia.

– |ncânt`tor! Deci mi-ai urmat sfatul \n cele din urm`!Era Chris. |ncerc` s` se uite la el, de[i era orbit` de soare,

sim]indu-se \n dezavantaj.– Nu, protest` ea.– Nu te mi[ca ! Stai \n pozi]ia ini]ial`. Nu am nevoie decât

de un minut pentru a face un crochiu. Apoi, am s`-l pot folosipentru un studiu intitulat : « Nimf` surprins` \n timp ce f`ceabaie ».

Dar acum era gata de atac.– }i-am mai spus : nu sunt model, \i aminti ea furioas`.

{i ce-ai vrut s` spui cu acel "deci mi-ai urmat sfatul"?– Por]i verde, a[a cum doream.

RAPSODIA P~DURII 53

Pentru o clip`, indignarea o l`s` f`r` grai.– Chiar crezi c` am dat fuga s`-mi iau un costum de baie

verde numai pentru c` tu…? Te umfli-n pene. {i, te rog, las`deoparte carnetul cu crochiuri.

|[i puse caie]elul [i creionul \ntr-un buzunar – unbuzunar de braconier – \[i spuse Pauline \n sinea ei. Dar nup`rea deloc s`-i par` r`u pentru ce f`cuse sau dornic s`-[icear` scuze.

Plec` ghiulea spre cas`, indignat` [i considerându-l un\ncrezut [i jum`tate.

– Se pare c` nu prea reu[esc s`-]i intru \n gra]ii. A[a s` fie?– Da, \i r`spunse ea cu satisfac]ie.

Nu crezuse nici o clip` \n aerul lui poc`it.– O, draga mea! {i ce pot face s` m` ier]i? zise el cu ironie.Pauline consider` c` nu avea nici un rost s` catadicseasc`

a-i r`spunde. Chiar \n clipa aceea auzi motorul ma[inii luiHelen. Se duse imediat s`-i \ntâmpine. Hot`rât lucru, omulacesta ]inea mor]i[ s` se certe cu ea din orice. Era un gestintil. {i atât de plictisitor. De fapt, nu era plictisitor, cinepl`cut. La fel cum se [i comporta. De fiecare dat` când oenerva, reu[ea s` scoat` ce e mai r`u din ea. Da, o enerva, iarasta era singura pat` \n noua ei via]`.

Cu toate c` avea o rochie de pânz` de culoare verde, alese\n mod voit una alb`. Cel pu]in, nu va mai avea cum s`pretind` c` se \mbr`case a[a cum o sf`tuise el.

54 MARGARET STANLEY

Sim]ea o pl`cere imens` la gândul c`-i va r`spunde cuaceea[i moned`, dar când ajunse pe teras` constat` c` otr`sese din nou pe sfoar` prin simplul fapt c` nu era acolo.

|n timp ce turna ceai \n cea[ca lui Charles, Helen spuse :– L-ai \ntâlnit pe Chris ? S-a dus s`-l ia pe Alan.Nu peste mult timp ap`rur` [i cei doi, iar Alan spuse:– Mi-e foame [i sete– N-ai lucrat la pronun]ie, spuse sora lui cu disperare.– Am \ncelcat.– A fost foarte ocupat, pentru c` mi-a explicat mie cum e

cu [an]ul lui Grim, s`ri Pauline \n ap`rarea lui. Micu]ul nup`rea deloc intimidat, sorbind dintr-o cea[c` de ceai. Dar pentru a fi sigur` c` nu va mai fi ]inta fratelui [i a suroriisale, Pauline se gândi s` schimbe subiectul.

– Mi-a spus totul despre Odin [i masca lui.– Ce [tie el despre Odin, l`sând la o parte chestia cu

m`[tile ? \ntreb` Margot.Pauline b`nui c` [tia mult mai pu]in despre acest subiect

decât fratele ei.– Tat`l lui crede c` are dreptate, spuse Pauline cu o voce

destul de joas`. |ncerc` s` explice teoria lui Alan.Alan ascult`, politicos ca de obicei, pân` la sfâr[it.

Apoi, ar`t` c` nu are deloc inten]ia s` se ascund` \n spatelevreunui adult. |n schimb, cit` o autoritate \n domeniu : « Dic]ionarul Englez al Numelor de Locuri ».

RAPSODIA P~DURII 55

Margot se apuc` s` combat`, f`r` s` fi consultat acel

dic]ionar impresionant.

– Ai face mai bine s` te informezi \nainte, \i suger` mama

ei cu blânde]e.

Fusese mult mai atent` decât crezuse Pauline la

argumenta]ie.

Margot deschise dic]ionarul [i to]i se a[ezar` \mprejurul ei

s-o asculte.

– Dup` câte se pare, are dreptate, spuse Margot dup` ce

asimil` toat` informa]ia despre acest subiect.Presupun c`

vrea s` se fac` arheolog când se va face mare.

Charles fu mai generos.

– Cred c` e deja arheolog.

Pauline aproape c` uitase c` mai e [i Chris acolo, dar asta

se \ntâmpl` pentru c` fusese t`cut \n timpul mesei. |n mod

cert, dubla lui via]`, de artist [i de fermier, era istovitoare.

Asta nu \l scuza cu nimic pentru comportamentul lui arogant.

Dar f`r` s` vrea, \l privi cu simpatie când observ` c` e

\ngrijorat.

Sau poate c` privirea ei insistent` [i p`trunz`toare trezise

\n el ceva anume. Altfel cum s`-[i explice c` se ridic`, schi]`

un zâmbet [i \i anun]` c` trebuie s` plece. Copiii \l rugar` \n

cor s` mai stea, promi]ându-i totodat` c`-i vor ar`ta o figur`

nou` de intrat \n ap`.

56 MARGARET STANLEY

– Poate mâine, r`spunse el. Dac` nu m` \ntorc acum laferm`, Frank va fi nevoit s` r`mân`. Iar doamna Lagden vaveni ]op`ind dup` el.

– Chiar poate s`… spuse Alan entuziast. Vreau s` spun,chiar ]op`ie? Nu mi-o pot \nchipui pe doamna Lagden]op`ind. A[teapt`-m` aici, unchiule, \n timp ce eu m` duc s`v`d dac` a[a stau lucrurile.

– Nu, trebuie s` plec, sadicule mic, spuse Chris. Acum, presupun c` \]i vei petrece dup`-amiaza c`utândcuvântul "sadic". |l vei g`si \ntr-un dic]ionar fran]uzesc albiografiilor na]ionale, dac` o fi existând a[a ceva. Caut` la « Marchizul de Sade ». Voi, intelectualii, crede]i c` ar fi meritats` fie un nobil. Eu, nu. Dar eu nu-s decât un ]`r`noi ne[tiutor.

– Ce e `la, ]`r`noi ?– Eu sunt un ]`r`noi, Alan.– Ba nu e, spuse Pauline. Te tachineaz`, Alan. E artist.– Un ]`r`noi, insist` Chris.|i zâmbi misterios Paulinei [i plec` spre ferm`.

***

|n lunea aceea, George Addison r`mase peste noapte laLondra. Pauline se bucura c` lucrurile st`teau a[a, nu pentru

RAPSODIA P~DURII 57

c` i-ar fi displ`cut compania celui care o angajase, ci pentru

c` ajunsese la concluzia c`, dac` va mai avea câteva zile la

dispozi]ie, va reu[i s` pun` manuscrisul \n ordine pân` la

\ntoarcerea lui.

Era nou` [i tocmai preg`tea ma[ina de b`tut când

telefonul din birou \ncepu s` sune. Ridic` receptorul.

– Helen ?

Recunoscu vocea lui George.

– E plecat`. Pauline la telefon. S`-i transmit ceva ?

– Dar unde e?

P`rea mâhnit, dar \ncerca s` se poarte frumos.

– A plecat s`-i duc` pe copii la [coal`.

– O, da ?

P`ru interesat [i surprins s` aud` aceast` informa]ie.

– Uite ce e, Pauline! Spune-i, te rog, c` m` \ntorc pân` la

ora ceaiului. Am uitat la ce or` ajunge trenul la gar`, dar [tie

ea. Când \i ia pe copii de la [coal`, trece [i pe la gar`. Nu mai

e nevoit` s` fac` dou` drumuri.

– Dar ai plecat cu ma[ina la High Wycombe, \i aminti

Pauline.

– Da ? O, da, a[a e. Mul]umesc pentru c` mi-ai amintit.

O s` fiu al`turi de voi la ora ceaiului. Fiindc` tot e[ti la

telefon…

– Da…

58 MARGARET STANLEY

– S` [tii c` \]i voi dicta ceva \n seara asta. Trebuie s`-mi iaunoti]ele pentru a le avea proaspete \n minte. Ce-ar mai fi despus? O, da ! Ia-]i liber \n aceast` dup`-amiaz` pentru a fiodihnit` disear`.

– Mul]umesc. Am s`-i transmit lui Helen mesajul t`u.– Helen? Da, a[a e. Ce mai face]i voi cu to]ii?– Foarte bine. Alan ne-a vorbit despre teoria lui referioare

la [an]ul lui Grim. Odin, dup` cum [tii.– Chiar a f`cut-o? Cred c` asta i-a trezit interesul lui

Margot, nu?– Nu tocmai. Am avut o discu]ie foarte interesant`.Pauline puse receptorul \n furc`, r`suflând u[urat`.

Aidoma celorlal]i membri ai familiei, George Addison eraimprevizibil. P`rea c`-[i cunoa[te foarte bine copiii. Dar ceconfuz era! Sunase chiar la ora la care so]ia lui era\ntotdeauna plecat`. {i uitase c`-[i luase ma[ina cu el. Era genul acela de b`rbat care chiar avea nevoie de osecretar`, pe lâng` so]ie.

Nu peste mult timp, Helen [i Alan se \ntoarser`. Micu]ul se duse s` se plimbe.

Helen primi mesajul cu mult calm. Alan ]op`i \n jurulPalinei [i al doamnei Lagden ca o p`pu[` programat` s` fac`asta. Dar le permise s` se \ntoarc` la treburile lor, \n timp ceel \[i scoase din dulap o carte groas` [I se \ndrept` sprep`dure \n c`utarea unui loc umbros la poalele unui fag care

RAPSODIA P~DURII 59

s`-i permit` s`-[i continue munca de cercetare pe care o\ncepuse.

|nveseli atmosfera de la mas` prin \ncerc`rile lui de apronun]a « r »-ul ca un sco]ian. F`cuse unele progrese. Helen \l \ncuraj` spunându-i povestea lui Demostene,oratorul Greciei antice care \[i \mbun`t`]ea dic]ia vorbind cugura plin` de pietricele.

– Merg [i cele de marmur`, mami?– Cred c` da, dac` sunt frumoase [i curate.– S` fii atent s` nu le \nghi]i, \l sf`tui Pauline cu nelini[te \n glas.Micu]ul plec` pentru a \ncerca aceast` nou` metod`.Cât despre Pauline, ea se hot`r\ s`-[i petreac`

dup`-amiaza la vâlceaua plin` de clopo]ei alba[tri. Drumul ise p`ru mai prietenos de data aceasta [i, prin urmare, maiscurt. Când ajunse acolo, \[i scoase sandalele, \[i g`si opozi]ie confortabil` [i se \ntinse f`r` nici o sfial` pentru adormi. Merita un pui de somn. Era foarte cald, iar ea va fisecretar` pe tura de noapte.

Dormi la umbra fagilor ei dragi [i se trezi odihnit`. Se sim]i \ndrept`]it` s` cread` c` locul acela \i apar]inea \n\ntregime. Nu [tia [i nici nu-i p`sa cine era proprietarulp`mântului pe care sta. Dar vâlceaua pres`rat` cu flori \iapar]inea de drept pentru simplul fapt c` o descoperise. Era refugiul ei. |nc` o dat`, sim]i nevoia imperioas` de a o\mp`r]i cu cineva. Dar alesul va fi ales pe sprâncean`!

60 MARGARET STANLEY

C`sc` aproape cu pl`cere, se \ntinse [i consider` c` sosisevremea s` se \ntoarc`. Decizia aceasta i se p`ru foarte greu deluat. Urma s` fac` o plimbare pl`cut` prin p`dure. Cuno[tea deja drumul atât de bine \ncât nu-i era team` c` seva mai r`t`ci. La \ntoarcere, va fi \ntâmpinat` de micu]ul Alan[i poate c` [i de ceilal]i copii, dac` se vor fi \ntors de la [coal`al`turi de mama lor. Nici George nu va \ntârzia s` apar`.Paulinei \i pl`ceau foarte mult aceste ore petrecute \n aerliber pe teras`. Se sim]ea primit` cu afec]iune de membriifamiliei, a[a \ncât sim]ea c` face parte din ea.

Ma[ina era parcat` \n fa]a u[ii de la intrare. A[adar, Helense \ntorsese. O \ntâmpin` pe Pauline cu un zâmbet.

– Ai un vizitator, spuse ea, iar Pauline \i remarc` imediatsclipirea din priviri.

– Un vizitator ? Dar nimeni nu [tie c` sunt aici \n afar` deWendy Page [i de-abia…

– E vorba de domnul Nicholas.Nimeni altcineva nu putea fi mai neavenit decât el.– Dar… dar, bâigui ea, nu l-am invitat. Nu [tiu de ce

Dumnezeu a venit.. |mi pare atât de r`u. Am s`-l trimit\napoi.

– A f`cut atâta drum de la Londra [i a trimis taxiul \napoi.– Sun imediat s` vin` altul, spuse Pauline.– Nu po]i s`-l la[i s` plece f`r` a-i oferi o cea[c` de ceai.

Pare un om de treab`.

RAPSODIA P~DURII 61

– Nu are ce c`uta aici, spuse Pauline cu furie. }i-am promis c` nu voi avea astfel de vizite. A stricat totul.Cum a[ putea s`-mi cer scuze?

– N-ai de ce s`-]i ceri scuze, Pauline. S` nu-mi spui c`omul acesta este cel despre care mi-ai vorbit…

– Chiar el e.Helen oft`.– P`i, Margot [i Charles trebuie s`-[i fac` temele, iar Alan

st` de vorb` cu b`rbatul acela, cred.– Unde?– |n gr`din`.– Sper ca Alan s`-l fi \mpins \n piscin`, spuse Pauline

amenin]`tor \n timp ce se ducea s`-l \ntâmpine pe vizitatorulnepoftit.

St`tea destul de aproape de piscin`, dar Alan se comportairepro[abil. James Nicholas st`tea cu spatele la cas`, a[a \ncâtnu avea cum s-o vad` pe Pauline apropiindu-se.

Pe aceasta o frap` contrastul dintre el [i mediul \n care seafla. Era \mbr`cat impecabil. Poate prea. Probabil c` a[a fusese\mbr`cat la birou. Acum se apropia zgomotos de ei. Prinse ofrântur` din conversa]ia lor. |n clipa aceea, Alan vorbea.

– Are [i sâni, spuse el reu[ind s` nu fac` nici o gre[eal` depronun]ie. Cel mai bine \i vezi când \noat`. O, bun` Pauline! Acesta e prietenul t`u, domnul Nicholas. Unde ai fost ? Ai f`cut o plimbare secret` ? De ce e[ti a[a de ro[ie?

62 MARGARET STANLEY

– Sunt fierbinte. Aceast` remarc` era adev`rat`, chiar dac` nu \n \ntregime.– Ar trebui s` faci o baie. Hai s` facem o baie.Alan adres` aceast` invita]ie [i domnului James Nicholas,

care se \ntorsese cu fa]a la Pauline [i-i privea pe amândoi custupoare [i groaz`.

– Po]i s` \no]i pu]in dac` vrei. Am s` vin [i eu mai târziu,suger` ea. Domnul James trebuie s` plece imediat.

– Vrei s` vorbe[ti cu el \nainte de a pleca?– Nu, ba da. Cred c` da. Du-te, Alan!|n timp ce b`ie]elul plonja \n ap`, Pauline [i James

Nicholas \ncepur` s` vorbeasc` \n acela[i timp.– Ce Dumnezeu cau]i aici ? se \ntrebar` unul pe cel`lalt.– {i cum ai aflat unde sunt ? ad`ug` ea.– Interesându-m` de tine la apartament, bine\n]eles, \i

replic` James Nicholas.Reu[i \n cele din urm` s` revin` la felul lui normal de a

vorbi– Nu mi-a venit s` cred c` ai plecat din Londra f`r` s`-mi

dai noua ta adres`, a[a \ncât ner`spunzându-mi lascrisoare…

– Ce scrisoare ?– O invita]ie la cin` [i la teatru. N-are importan]`, spuse

James Nicholas pentru care toate astea erau de fapt foarteimportante, dar de obicei e[ti atât de dr`gu]` [i-mi r`spunzi.

RAPSODIA P~DURII 63

Neprimind nici un r`spuns, m-am temut c` te-ai \mboln`vit [iam plecat s` v`d ce ]i se \ntâmpl`.

– Da, da, spuse Pauline, \n]elegând acum totul. Oare dece n-o prevenise pe Wendy? Dar de ce ai venit pân` aici dup`mine ?

– S` v`d ce nu merge.– Totul e bine.– Spui c` totul e bine, de[i ai dat cu piciorul la o slujb`

promi]`toare la Londra pentru a veni aici, \n acest loc rupt delume. {tii c` ]in la tine, Pauline…

– A[ fi vrut s` nu fie a[a, \i replic` ea.– Ce vrei s` spui ? }i-ai ie[it din min]i ?– E u[or de \n]eles. Am plecat din Londra. Uram slujba

aceea. Nu mi-am ie[it deloc din min]i. Ba de-abia acum amajuns s` gândesc. {i nu [tiu ce-a[ putea face al`turi de tine,domnule Nicholas.

– Ai putea m`car s`-mi spui James.– Nu pot s` fac asta. {tiu c` e[ti animat de cele mai bune

inten]ii. Ai fost foarte bun cu mine, dar nu cred c` ]i-am datvreun motiv s` te sim]i \ndrept`]it de a veni dup` mine pân`aici. Sunt fericit` aici, sau cel pu]in a[ fi dac` m-ai l`sa \npace.

– Habar n-ai ce spui, zise el cu nelini[te \n glas. Locul acestauitat de Dumnezeu… [i copilul `la. E… ciudat. N-am mai auzitun copil de o asemenea vârst` s` vorbeasc` astfel.

64 MARGARET STANLEY

– Nu e ciudat, spuse ea cu \nfl`c`rare.– Dar, spuse James Nicholas cu voce joas`, a insinuat c` ai

f`cut baie goal`.– N-am f`cut. {i chiar dac` a[ fi f`cut asta, nu te prive[te.– Ba m` prive[te, Pauline. }in foarte mult la tine.– M` duc s` chem un taxi, spuse ea luând-o \nainte.Poate c` \n]elesese c` nu era momentul pentru o cerere \n

c`s`torie. Se ab]inu [i spuse numai « Am venit s` te iau deaici. »

– Poate Helen \mi va \mprumuta ma[ina ei pentru a teduce la gar`. Cu toate c` nu meri]i…

– Ai auzit ce-am spus?– Da, dar nu vei reu[i s` m` iei de aici [i s` nu care cumva

s` \ndr`zne[ti pentru c` am s` chem poli]ia. Cred c` tu e[ticel care [i-a ie[it din min]i.

Charles se \ndrepta spre ei cu o fa]` zâmbitoare. Li seadres` :

– Mama te invit` s` iei ceaiul cu noi, domnule.A[adar, \ncercarea lui James Nicholas de a o scoate pe

Pauline din acest col] uitat de Dumnezeu se sfâr[i lamentabil.B`u o cea[c` de ceai [i aproape fu luat pe sus de Pauline careconsultase mersul trenurilor [i aflase de o curs` spre Londranu peste mult timp. Helen \i d`du ma[ina cu pl`cere [i astfelpornir` la drum.

– Nu te-am urm`rit.

RAPSODIA P~DURII 65

– Ba m-ai urm`rit de la Londra, spuse Pauline cu o logic`

impecabil`. Acum, te rog s` m` la[i s` m` concentrez asupra

[ofatului. Drumurile acestea sunt periculoase [i nu vreau s`

se \ntâmple ceva r`u.

Restul drumului fu mâhnit [i nu se sim]i deloc \n apele

lui. |[i luar` r`mas-bun printr-un politicos « Noapte bun` » [i

Pauline se \ntoarse la ferma lui Grim numai foc [i par`.

|[i repro[` c` acceptase prima invita]ie a lui James Nicholas.

Nu f`cuse decât s` ia cina din când \n când cu el, dar iat` ce

ajunsese s` cread`. Ajunsese s` cread` c`-i poate spune cum

anume s`-[i conduc` via]a [i ce decizii s` ia.

Dup` ce parc` ma[ina cu mult` aten]ie, \i ceru din nou

scuze lui Helen, care \nchise imediat subiectul.

George sorbea dintr-o cea[c` mare de ceai. A[a cum

prezisese so]ia lui, uitase s` m`nânce la prânz. Pauline era

liber` pân` ce George va fi gata.

N-avea deloc chef s` \noate, a[a c` se a[ez` \ntr-un col]

mai retras cu o carte \n mân`. Reu[i s` se mai lini[teasc` pân`

ap`ru Chris Addison. Pe m`sur` ce \nainta, Pauline se uita la

el cu aten]ie. Nu mai avea asupra lui carne]elul [i creionul.

Era \mbr`cat cu pantaloni din catifea reiat` [i cu un tricou

albastru, descheiat la gât. Cel pu]in era \n acord cu mediul \n

care tr`ia, gândi Pauline. Aproape c` sim]i nevoia de a-i ura

bun venit.

66 MARGARET STANLEY

Dar el era, ca de obicei, u[uratic [i gata mereu s-otachineze

– E[ti singur`? \ntreb` el pe un ton voit misterios.– P`i, tu e[ti [i dup` câte se pare, [i eu.– Carevas`zic`, prietenul t`u nu st` la pând` \n bosche]i ?– Nu e prietenul meu, s`ri ea ca ars`.Felul \n care-i r`spunse se \ntoarse \mpotriva ei.

Chris zâmbi cu satisfac]ie.– A[a m-am gândit [i eu. Charles mi-a spus c` are vreo

[aizeci de ani.Pauline era prea sup`rat` s`-i r`spund`.– Dar presupun c` Charles exagereaz`, spuse Chris.

Mi-a spus c` sunt un om mort. Cred c` nu ]i-ar strica pu]in`mi[care, Pauline. Hai s` facem o plimbare.

Aceasta sim]i c` ur`[te \ntreaga semin]ie b`rb`teasc` \nclipa aceea.

– Te rog s` pleci, spuse ea cât putu de r`spicat.– Da, cred c` a[a am s` fac, \i r`spunse el.

RAPSODIA P~DURII 67

Capitolul 4

A doua zi diminea]` primi dou` scrisori de la JamesNicholas. Una fu direc]ionat` de Wendy Page de laapartament. Era invita]ia despre care pomenise. Totu[i, cealalt`, fusese trimis` direct la ferma lui Grim.Pauline \[i imagin` c` o scrisese \n timpul c`l`toriei cu trenulcare-l ducea \napoi la Londra [i c` se dusese imediat la celmai apropiat oficiu po[tal pentru a o pune.

Era o simpl` not` scris` pe un ton rece. |[i cerea scuzepentru vizita neanun]at` pe care i-o f`cuse. "|mi pare r`u c`te-am luat prin surprindere \ntr-un mod atât de nepl`cut, darnu am crezut c` voi fi primit \n felul acesta [i am s` \ncerc s`evit pe viitor o astfel de situa]ie. Draga mea Pauline, cred \ncontinuare c` trebuie s` te \ntorci la Londra, s` p`r`se[tis`lb`ticia aia.

Crede-m`, m` gândesc numai la binele t`u. Cu drag, James. »

Pauline reciti singura foaie pe care i-o scrisese. F`r` \ndoial`, via]a pe care \ncepuse s-o duc` la ferm` nu eradeloc pe gustul lui. Nu se putu ab]ine s` nu schi]eze unzâmbet. I se p`rea c` scrisoare are \n ea ceva vetust, de parc`ar fi fost scris` de un personaj dintr-un roman de JaneAusten.

Dar zâmbetul i se stinse repede pe buze. Era tentat` s` sebucure de faptul c` bietul James Nicholas e la picioarele ei.Fu surprins` de faptul c` renun]ase atât de u[or la lupt`,tocmai pentru c` [tia c` nu se las` b`tut atât de u[or. Putu acum s`-[i dea seama \n ce situa]ie dificil` fusese pus`cu o zi \nainte. James Nicholas se purta irepro[abil \nsocietate, iar faptul c` fusese considerat un intrus, un musafirnepoftit, \l f`cuse probabil s` aib` mustr`ri de con[tiin]`. A[a se explica probabil faptul c` reac]ionase atât de diferit defelul lui obi[nuit de a fi.

Pesemne c` sentimentele pe care le \ncerca pentruPauline erau foarte puternice dac` ajunsese s` se pun` \ntr-ositua]ie atât de neobi[nuit` pentru el. Cel mai greu \i fuseses`-[i cear` scuze. Chiar [i acum r`m`sese la p`rerea lui. Nimic nu p`rea a-l fi clintit din convingerea c` trebuia « salvat` » din locul acela [i c` el era omul potrivit pentrurolul cavalerului r`t`citor care s`-i sar` \n ajutor.

RAPSODIA P~DURII 69

De un lucru era sigur`. Nu va mai veni dup` ea la familiaAddison. Dar acesta era singurul câ[tig [i la acest gând avu ostrângere de inim`. Nu era genul de om care s` se lase \nfrântde vreme ce-[i pusese ceva \n gând.

S`-i scrie [i s`-i spun` r`spicat s` stea departe de ea ? Asta ar fi mers \n cazul unui b`rbat de vârsta ei, dar nu [i cuunul care ar fi putut s`-i fie aproape tat`. {i care, pedeasupra, avea ideile fixe [i voin]a lui James Nicholas. Ar fifost \n stare s` treac` peste multe, chiar dac` ar fi fost vorbade lucruri care intrau \n contradic]ie cu planurile sale.

Pauline suspin` din nou. Niciodat` nu avusese unpretendent mai nedorit decât acesta. Cu el planând mereu cao amenin]are [i cu permanenta surs` de iritare pe care oreprezenta Chris Addison, via]a ei va deveni insuportabil` !Chiar [i pe so]ul ideal \l p`[tea pericolul de a disp`rea dinvisele ei.

|n acea diminea]`, Pauline se duse s` lucreze \n birou maiu[urat`. Severitatea aproape monastic` a acestei \nc`peri of`cea s` se simt` departe de multele complica]ii ale lumii.Considera]ia de care se bucura din partea lui George Addisono mai lini[ti. Sc`p`rile lui de memorie o f`cur` s` secomporte mai protector cu el, iar remarcele sale nu le maif`cu pe un ton moralizator.

Nu \ndr`zni \nc` s`-i sugereze s`-[i schimbe programul,care uneori o obliga s` lucreze peste orar. Nu g`sea nici o

70 MARGARET STANLEY

dificultate \n faptul c` trebuia s` scrie dup` dictare la miezulnop]ii. Se sim]ea chiar mai treaz` seara, pe r`coare, decâtziua pe z`pu[eal`.

Dac` era liber` dup` prânz, se ducea \ntr-o « plimbaresecret` », dup` cum frumos se exprimase micu]ul Allan.Str`b`tu p`durea-n lung [i-n lat, dar de cele mai multe ori seduse la vâlceaua ei. Clopo]eii \ncepuser` s` se ofileasc`,frunzele fagilor \ncepur` s` se \ng`lbeneasc`. Cu toateacestea, Pauline se sim]ea \n continuare vr`jit` de acest loc.Acolo g`sea oricând un covor moale de mu[chi [i frunze viucolorate. Z`bovi mult acolo [i nu se \ntoarse decât pentru afi al`turi de copii la piscin`.

Clipele petrecute aici i se p`reau foarte pl`cute. Fie c`avea un somn agitat, fie c` visa la b`rbatul ideal care s-oiubeasc`, de fiecare dat` când deschidea ochii d`dea pesteacelea[i frunze [i crengi, peste acela[i cer, senin sau \nnorat.

|ntr-o sear`, o figur` se ivi amenin]`toare [i se aplec`asupra ei. De[i era ame]it`, totu[i Pauline avu sentimentul c`discerne foarte bine ce se petrece. Figura aceea o privea fix.

– Bun` seara, spuse Chris Addison.Se ridic` \ntr-o rân`, privindu-l cu stupoare.– A[a deci, mi-ai g`sit vâlceaua, spuse ea cu repro[.– E vâlceaua mea.– O, \n]eleg. S` \n]eleg c` ai mai venit pe aici, nu?– |ntotdeauna vin aici.

RAPSODIA P~DURII 71

– {i eu la fel. Va trebui s` te \mpart, draga mea vâlcea.– Chiar e a ta ? \ntreb` ea.– Bine\n]eles c` nu. P`durea e a lui George. Dar eu am

descoperit locul `sta.– {i eu la fel. Dac` \mi vei spune când vrei s` vii aici, am

s` fac \n a[a fel \ncât s` nu fiu prin preajm`.– Nu asta am vrut s` spun prin "a \mp`r]i".– Sunt sigur` c` nu vrei s` fiu aici \n timp ce tu…– Ce te face s` crezi asta ? \ntreb` el imediat.– Ai \ncercat prin toate mijloacele s`-mi ar`]i c` nu-]i place

compania mea, nu? Nu crezi c-a sosit vremea s` \ncetezi?|n]eleg destul de bine [i nu am nici cea mai mic` inten]ie s`stau lâng` tine. De ce \]i displac atât de mult femeile, iat` unlucru pe care nu pot s`-l \n]eleg. Dar e problema ta.

Pauline avu impresia c` acest atac era destul de nedrept.Nu-i pl`ceau b`rba]ii \n general, tot a[a cum lui nu preap`rea c`-i plac femeile.

Chris ridic` din sprâncene, dar spre marea ei surprindere,Pauline v`zu c` e amuzat [i curios de reac]ia ei. Se a[ez`lâng` ea, cu mâinile \n poal`.

– Draga mea Pauline, nici nu [tii cât te \n[eli. M` tem c`te-am cam deranjat.

– Da, dar nu sunt chiar atât de naiv`. Ui]i c` mi-ai spus c`metoda cea mai eficace pentru a o face pe o femeie s` fug` es` o urm`re[ti peste tot pân` o faci s` i se fac` grea]` de tine.

72 MARGARET STANLEY

– Da, a[a am spus, admise el sco]ând un hohot de râs. Dar nu m` refeream la tine.

– Mie a[a mi s-a p`rut.D`du din cap a negare.– Voi, intelectualii, sunte]i prea subtili pentru mine.

Cred c` ]i-am spus c` nu sunt decât un simplu b`iat de la]ar`.

– Ba nu e[ti. Cred c` am mai vorbit despre asta.– Sunt mai direct \n ceea ce fac. {tii, pân` [i b`trânul

George a avut o mul]ime de babe drept secretare…– Babe? \ntreb` ea, nevenindu-i s` cread`.– Babe prin felul de a gândi, dac` nu chiar prin ani.– Nu \n]eleg ce vrei s` spui.– Am s`-]i ar`t.|[i scoase din buzunar carne]elul [i creionul [i pre] de

câteva zeci de secunde desen` ceva. Dup` aceea, \ntoarsefoaia spre ea.

– Aceasta e respectabila ta predecesoare, spuse el.Toat` demnitatea Paulinei se risipi \ntr-un hohot de râs.

Ochii ace[tia ie[i]i din orbite, gura aceasta imens` ! Chiar c`ar`ta \ngrozitor!

– N-am mai v`zut pân` acum o femeie care s` arate \n felulacesta, spuse ea printre sughi]uri.

– Ba cred c` i-am f`cut un portret mult mai frumos decâtoriginalul, pretinse el f`r` remu[care. Acum \n]elegi ce-am

RAPSODIA P~DURII 73

vrut s` spun, nu? Dup` ea [i multe altele de acela[i fel, tu e[tio schimbare binevenit`. E[ti o companie foarte pl`cut`. Din ce alt` cauz` crezi c` am vrut s`-]i fac un crochiu [i apois` te pictez?

P`rea destul de serios, dar observase c` avea un sim] alumorului imprevizibil, a[a \ncât r`mase suspicioas`.

– Poate c` ai vrut s`-mi faci [i mie o caricatur`, a[a cum aif`cut acestei doamne.

|[i ridic` privirea, serioas`, [i \ntoarse pagina carne]eluluicu schi]e. Fa]a aceea \ngrozitoare f`cuse loc altui desen \ncare ea era protagonista.

– O s` fii probabil furioas`, spuse el, pentru c` mi-ai spusc` nu vrei s` fii folosit` ca model. Dar cel pu]in nu m` po]iacuza c` ]i-am f`cut o caricatur`.

Asta era adev`rat. Crochiul o prezenta \ntr-o postur`romantic`. Tr`s`turile fe]ei erau bine conturate. Nu se puteaplânge c`-i deformase \nf`]i[area. Dac` a[a o vedea ochiulartistului, nu putea decât s` se simt` mândr`.

Covorul de frunze nu era bine conturat. Era clar c`desenul nu fusese terminat. |n josul paginii era scris : « Frumoasa adormit` ».

|i era greu s` vorbeasc` deta[at despre propriul portret,dar f`cu o \ncercare curajoas` [i spuse :

– Arat`-mi-l când e gata !Chris Addison cl`tin` din cap [i spuse :

74 MARGARET STANLEY

– Tot a[a va ar`ta, fie c` lucrez la el o or` sau dou`. Nu pot dezvolta fiecare schi]`.

– Bine, admise ea vizibil dezam`git`. S` \n]eleg c` aceastanu e suficient de bun` pentru a fi \mbun`t`]it`.

– E bun` a[a cum e. O figur` frumoas`, dar care seodihne[te. Chiar cufundat` \n somn.

– Ce politicos e[ti ! Vrei s` spui c` atunci când dorm, suntneinteresant`, iar atunci când sunt treaz`, sunt o afurisit` [ijum`tate. A[a e?

El râse din nou, iar asta ajunsese s-o irite din ce \n ce maimult pe Pauline

– |n cele din urm`, nu. Habar n-ai ce am ob]inut \n felulmeu ciudat. Pentru mine, aceast` scen` e un \ntreg – figura,florile, plantele, copacii. Cred c` e nevoie de o tu[`dramatic`. A[a v`d eu lucrurile, de[i s-ar putea s` m` \n[el.Dar am de-a face cu o frumoas` adormit`, iar dramafrumoasei adormite a fost mai puternic` nu atunci când aadormit, ci atunci când …

– Când s-a trezit, nu?– Nu, când a fost trezit`. E o diferen]`, nu? Am nevoie de

un prin], dar pentru c` nu am de unde s`-l iau, n-am s`folosesc acest desen. E numai o \ncercare f`r` finalitate.

– Ce pierdere !– Poate c` arta e o pierdere de vreme. Dar nu \n

\ntregime. Trebuie s`-mi mai exersez mâna. {i pentru a

RAPSODIA P~DURII 75

reveni la argumentul meu de baz`, cred c` am fost \n stare

s`-]i dovedesc c` nu te-am caricaturizat, oricare ar fi p`rerea

mea despre tine.

– Cu alte cuvinte, chiar m` consideri o afurisit`…

– Ba nu, ba nu! Frumoasa care se odihne[te, a[a cum am

spus. De-a dreptul formidabil` când e provocat`.

Reu[ise s` o uimeasc`.

– De-a dreptul formidabil`? se mir` ea, nevenindu-i s`

cread`

El \ncuviin]`.

– Sunt destul de protejat, dar m` sperii de moarte, sau m`

rog, aproape.

– M` bucur c` ai spus numai aproape, nu chiar.