Cap6. Metod. Aplic. Noului Curric. Proiectare Didactica

5/10/2018 Cap6. Metod. Aplic. Noului Curric. Proiectare Didactica - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/cap6-metod-aplic-noului-curric-proiectare-didactica 1/50

CAPITOLUL 6

METODOLOGIA APLICĂRII NOULUI CURRICULUM.

PROIECTAREA DEMERSULUI DIDACTICCUPRINS:6.1. Delimitări conceptuale6.2. Paşii proiectării curriculare

6.2.1. Lectura programei şcolare6.2.2. Planificarea calendaristică orientativă (macroproiectarea

instruirii)

6.2.3. Proiectarea unităţii de învăţare6.3. Proiectarea unei lecţii; relaţionarea lecţiei cu unitatea de învăţare6.3.1. Lecţia – formă de bază a organizării predării-învăţării6.3.2. Etape şi operaţii specifice proiectării didactice a lecţiei6.3.3. Proiectul didactic – consideraţii metodologice6.3.4. Relaţia lecţie – unitate de învăţare6.3.5. Proiecte didactice ale unor lecţii - exemplificări

OBIECTIVE:- evidenţierea elementelor de noutate introduse prin NoulCurriculum Şcolar în proiectarea curricular ă

- identificarea şi enunţarea etapelor proiectării curriculare- stă pânirea algoritmului proiectării pedagogice- exemplificarea rolului planificării calendaristice orientative- aplicarea schemei de proiectare a unităţii de învăţare la o situaţie

reală

- compararea proiectului unei unităţi de învăţare cu proiectuldidactic al unei lecţii

- elaborarea de proiecte didactice pentru diferite tipuri şi variantede lecţii

CUVINTE – CHEIESARCINI DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ REFERINŢE BIBLIOGRAFICE



6.1. Delimitări conceptuale

În realizarea proiectării didactice la disciplinele economiceatenţia este focalizată pe curriculum, care descrie ofertaeducaţională pentru un parcurs şcolar determinat, prezentând ostructur ă comună cu programele oricărei alte discipline dinînvăţământul liceal. În aceste condiţii, profesorul trebuie să aibă oimagine de ansamblu bine conturată asupra întregului curriculumalocat unui an de studiu, urmând să identifice acele teme majore

prin intermediul cărora elevul urmează să dobândească o serie de

competenţe generale şi specifice care să-l ajute să se dezvoltearmonios.Evident, formarea competenţelor presupune activităţi de

învăţare adecvate nivelului de dezvoltare ontogenetică a elevului şispecificul disciplinei de studiu (exemple de activităţi de învăţarespecifice disciplinelor economice: învăţarea prin descoperire,

problematizarea, învăţarea prin cooperare, simularea, jocul de rol).În toate cazurile, profesorul poate opta pentru folosirea unora dintre

activităţile sugerate în programa şcolar ă sau poate proiectaactivităţi proprii, exemplele din programă fiind doar orientative;aceasta pentru că în contextul noului curriculum conceptul centralal proiectării didactice este demersul didactic personalizat, iar instrumentul acestuia este unitatea de învăţare.

Demersul didactic personalizat exprimă, în fapt, dreptul sau posibilitatea reală a profesorului de a decide cu privire la

modalităţile optime de predare-învăţare, astfel încât elevii să beneficieze de un parcurs şcolar individualizat, în funcţie decondiţii şi cerinţe concrete. În consecinţă, proiectarea demersuluididactic (anticiparea etapelor şi acţiunilor concrete de realizare a

predării-învăţării) presupune trei acţiuni concrete:- lectura avizată a programei;- planificarea calendaristică orientativă;- proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare şi/sau a

lecţiilor.



Noul model de proiectare didactică este centrat pedistribuirea conţinutului disciplinei pe unităţi mari de ordinulcapitolelor sau sistemelor de lecţii, ordonate într-o anumită

succesiune şi care urmează să fie abordate în decursul unuisemestru sau an şcolar – denumite unităţi de învăţare.

O unitate de învăţare reprezintă o structur ă didactică deschisă şi flexibilă, care are următoarele caracteristici:

- determină formarea la elevi a unui comportamentspecific, generat prin integrarea unor obiective de referinţă;

- este unitar ă din punct de vedere tematic;

- se desf ăşoar ă în mod sistematic şi continuu pe o perioadă de timp;- se finalizează prin evaluarea sumativă;- este stabilită de către profesor.Detaliem în continuare cele trei etape ale proiectării

demersului didactic.

6.2. Paşii proiectării curriculare

6.2.1. Lectura programei şcolare

Deoarece programa şcolar ă reprezintă elementul esenţial al proiectării didactice, nu trebuie privită ca o „tablă de materii” amanualului sau ca un element restrictiv pentru profesor, ci ca un

document reglator în sensul că stabileşte obiective, respectiv ţintelede atins prin intermediul activităţii didactice. Din acesteconsiderente, programa se citeşte pe orizontală. Fiecărui obiectivcadru/competenţă generală îi sunt asociate două sau mai multeobiective de referinţă. Pentru realizarea obiectivelor dereferinţă/competenţelor specifice, profesorul poate organiza diferitetipuri de activităţi de învăţare (vezi schema de mai jos). Unele suntrecomandate de programă, deci profesorul poate opta pentru

folosirea unora dintre aceste activităţi proprii. Exemplele din



programă au caracter orientativ, de sugestii, neimplicândobligativitatea utilizării numai a acestora în activitatea didactică.

Atingerea obiectivelor de referinţă/competenţelor specifice

se realizează cu ajutorul unităţilor de conţinut – cadrul didacticselectând din lista cu „conţinuturile învăţării” acele unităţi deconţinut care mijlocesc atingerea obiectivelor/competenţelor

preconizate.

Schemă de „citire” a programei şcolare

I. – pentru clasa aIX-aObiectiv Obiective Activităţi de

Conţinuturicadru de referinţă învăţare

II. – pentru clasele X-XII/XIII

Competenţă Competenţe Activităţi deConţinuturi

generală de referinţă învăţare

Notă: Deoarece clasele IX-XII/XIII apar ţin unor cicluri curricularediferite, programele şcolare dimensionează conţinuturile învăţării

prin rapoartare la obiective educaţionale şi respectiv competenţe derealizat. Astfel, clasa a IX-a apar ţine ciclului curricular deobservare şi orientare, care include şi clasele a VII-a – a VIII-a degimnaziu, programa şcolar ă păstrând structura iniţială, specifică claselor I-VIII, care asigur ă o pregătire şi formare generală şimomogenă, obiectivul major al acestui ciclu fiind orientareaelevului în vederea optimizării opţiunii şcolare şi profesionale(este perioada din viaţă în care elevul îşi descoper ă propriileafinităţi, aspiraţii şi valori, construindu-şi o imagine de sine

pozitivă, urmând să-şi prezinte opţiunea pentru o anumită profesie).



Pentru clasele a-X-a – a XII/XIII-a, programa şcolar ă estecentrată pe competenţe ce urmează a fi formate la elevi. Clasele aX-a şi aXI-a apar ţin ciclului curricular de aprofundare, care

vizează, în principal, adâncirea studiului în profilul şi specializareaaleasă, simultan cu continuarea pregătirii generale pe bazaopţiunilor din celelalte arii curriculare. Astfel, sunt stabilite seturide competenţe de nivel cognitiv şi socio-cultural pe care urmează să şi le formeze elevul (a se vedea şi capitolul 3). Elevii clasei aXII-a/ a XIII-a sunt incluşi în ciclul curricular de specializare, careare ca obiectiv major pregătirea intensă a elevului în vederea fie a

continuării studiilor (integrarea eficientă în învăţământuluniversitar de profil), fie a inser ării pe piaţa muncii. În consecinţă, programele şcolare pentru clasele a X-a – aXII-a/aXIII-a suntcentrate pe competenţe generale şi specifice cu caracter acţional,ceea ce permite o evaluare orientată spre perspectiva iminenţeiintegr ării elevilor în viaţa socială şi profesională. În plus,

proiectarea curricular ă centrată pe competenţe asigur ă o mai mareeficienţă proceselor de predare – învăţare şi evaluare, actul didactic

fiind focalizat pe achiziţiile finale ale învăţării şi pe dimensiuneaacţională a acestora în modelarea personalităţii elevului, care aresuficientă experienţă şi posibilităţi reale să transforme cunoştinţeleşi deprinderile dobândite în situaţii/contexte noi şi dinamice.

Precizăm că unităţile de învăţare contribuie direct larealizarea finalităţilor generale şi/sau de referinţă precizate în

programa şcolar ă. Astfel:

-

un obiectiv de referinţă/competenţă specifică poate firealizat prin intermediul mai multor unităţi de învăţare (reperultemporal fiind anul şcolar);

- pe parcursul anului putem identifica mai multe etape alerealizării obiectivului de referinţă/competenţelor specifice: etapa deformare, etapa de consolidare şi aprofundare, etapa de utilizare aacestora ca resursă în formarea sau consolidarea altor obiective/competenţe.



De regulă, obiectivul de referinţă/competenţa specifică estenominalizat(ă) o singur ă dată (în etapa formării), celelalte etaperegăsindu-se în proiectarea unităţilor de învăţare. Spre exemplu, la

disciplina Economie, clasa aX-a, pentru obiectivul de referinţă 2.1.-„să asocieze trebuinţele cu resursele în cadru activităţii umane…”

pot fi selectate, pe parcursul anului, următoarele unităţi de conţinut(de învăţare): „Ştiinţa economică”;”Nevoi şi resurse, mediuleconomic”; „Costul de oportunitate”. Concluzionând, se impunecitirea cu atenţie a programei şcolare şi adecvarea la condiţiile şinevoile concrete ale predării - învăţării.

6.2.2. Planificarea calendaristică orientativă

(macroproiectarea instruirii)

În contextul noului curriculum, planificarea calendaristică este prima operaţie importantă pe care o realizează profesorul laînceputul anului şcolar, realizată pe baza programei şcolare în care

sunt indicate obiectivele generale şi de referinţă, capitolele, temeleşi numărul de ore posibil de alocat pentru tratarea lor. Planificareacalendaristică – anuală sau semestrială-este un instrument necesar şi util activităţii didactice în măsura în care:

- ofer ă o imagine clar ă asupra modului de realizare în timpa obiectivelor de referinţă/competenţă specifice;

- este funcţională (destinată uzului didactic şi ca

instrument de autocontrol, pentru profesor);- este realizată într-o formă simplă, accesibilă.În elaborarea planificării calendaristice se recomandă

parcurgerea următoarelor etape:1. realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinţă şi

conţinuturi. Normal, asocierea ar trebui să se facă pornind de laobiective cărora li se vor aloca conţinuturi special selecţionate

pentru a se asigura atingerea lor, dar momentan încă se parcurge



decursul invers, de la conţinuturi la obiective, pentru a se asigura păstrarea logicii interne a succesiunii acestora;

2. împărţirea în unităţi de învăţare. Se realizează pentru

ca profesorul să identifice în conţinuturile sugerate de programă acele module sau păr ţi de materie (unităţi de învăţare) care să satisfacă următoarele cerinţe:

- să fie supraordonate lecţiilor;- să aibă coerenţă vizibilă,- să fie relativ uşor de denumit;- să vizeze aceleaşi competenţe specifice;

-

să acopere minim 2 ore şi maxim 7-8 ore;- să se finalizeze printr-o evaluare sumativă.3. stabilirea succesiunii de parcurgere a unităţilor de

învăţare. Se realizează în funcţie de succesiunea conţinuturilor sugerate de programă, dar în anumite situaţii bine argumentate delogica instruirii, unele unităţi de învăţare (sau păr ţi ale acestora) potfi plasate în planificarea calendaristică şi în altă ordine cu condiţiasă asigure atingerea obiectivelor asumate şi să susţină

sistematizarea şi continuitatea învăţării.4. alocarea timpului considerat necesar pentru fiecare

unitate de învăţare, în concordanţă cu obiectivele de referinţă şiconţinuturile vizate (difer ă de la un profesor la altul, în funcţie demediul educaţional, structura anului şcolar, alţi factori).

Rubricaţia recomandată este următoarea:

Şcoala---------- Profesor -----------Disciplina------Clasa-----------

Nr. ore/să pt.-----Anul şcolar -----



Planificare calendaristică orientativă (anuală/semestrială)

Unităţide învăţare

Obiective

dereferinţă/competenţespecifice

Conţinuturiselectate Nr. orealocate Săptămâna Observaţii

1 2 3 4 5 6

Specificări:- Unitatea de învăţare – se indică titlurile (temele)

stabilite de către profesor;- Obiective de referinţă/competenţe specifice – se trec

numerele obiectivelor de referinţă/competenţelor specifice din programa şcolar ă a disciplinei respective (exemplu 1.1.; 3.2….)

- Conţinuturi selectate – se extrag din lista de conţinuturia programei.

- Număr ore alocate – este stabilit de către profesor înfuncţie de nivelul de pregătire şi capacităţile de învăţare aleelevilor, precum şi în funcţie de experienţa profesorului.

- Săptămâna(ile) – se stabilesc conform structurii anuluişcolar, începând cu să ptămâna 1; poate să cuprindă şi intervalulnumeric (să ptămâna 1-4, de exemplu) sau repere de date (17-29 X,de exemplu)

- Observaţii – se menţionează eventualele modificări de planificare, determinate de aplicarea efectivă la clasă (de regulă sunt devansări de termene sau repoziţionări de evaluări).

O planificare anuală sau semestrială, corect întocmită,trebuie să acopere integral programa şcolar ă la nivel de obiectivede referinţă/competenţe specifice şi conţinuturi. În interiorul

planificării anuale se poate face o demarcaţie între semestre.



Exemplu de planificare calendaristică semestrială la disciplinaECONOMIE.

Şcoala:Colegiul economic „Hermes” Profesor:Voiculescu SandaDisciplina: Economie Nr. să ptămâni sem.I=12Clasa: a X-a Nr. ore/să pt.: 1 or ă

PLANIFIAREA CALENDARISTICĂ –SEMESTRUL IAnul şcolar: 2003-2004

Unitareade învăţare Competenţespecifice Conţinuturi Nr. orealocate Săptămâna ObservaţiiŞtiinţaeconomică

2.1; 3.1; 4.1 Ce este ştiinţa economică?Rolul ştiinţei economice

2 1-2 Se va avea în vederecă este materie nouă şi început de anşcolar

Nevoi şi resurse,mediuleconomic

2.1; 4.1 Nevoile. Resursele. Mediuleconomic.

1 3

Costul deoportunitate

2.1; 4.1; 5.1 Exemple de situaţiiconcrete de alegeri şirenunţări. Ce este costul deoportunitate. Cum se

calculează?

1 4 Se va apela laexperienţa de viaţă aelevilor, la interesele,nevoile şi sursele de

care ei dispun„Consuma-torulrege” şi alegereaconsumato-ruluiraţional

4.1; 5.1; 1.1 Subordonarea producţieifaţă de consum. Utilitateamarginală şi totală.

2 5-6 Accentul va fi pus peexerciţii şi probleme.Elevii vor efectuamicrocercetări cucerinţe structurate

„Formareacererii pe piaţă”,legea cererii şielasticitateacererii

3.1; 5.1; 4.1 Definirea cererii.Clasificarea bunurilor.Legea cererii. Elasticitateacererii în funcţie de preţ şiîn funcţie de venit.

3 7-9 Se va valorificaexperienţa decumpăr ători aelevilor. Accentul vafi pus pe efectuareade exerciţii,robleme, aplicaţii,

mici studii de piaţă de piaţă.

Producăto-rul-întreprinză-tor

1.2; 2.2; 3.2; 4.2 Definirea întreprinzătoruluişi a producţiei. Factorii deroducţie. Proprietatea.

2 10-11 Va fi caracterizatîntreprinzătorul – roducător caurtător al ofertei



6.2.3. Proiectarea unit ăţ ii de învăţ are

Lectura curriculumului şi planificarea calendaristică

reprezintă premisele actului didactic eficient. Prin urmare,următoarea acţiune o constituie proiectarea secvenţială a unităţilor de învăţare, după aceeaşi metodologie:

- identificarea competenţelor (dintre cele menţionate în planificare) şi notarea simbolică a acestora (1.1; 3.4; 5.2; etc);

- selectarea, din programă, a conţinuturilor necesare; apar aici inclusiv detalieri de conţinut necesare în explicitarea unor

parcursuri pedagogice, respectiv în cuplarea lor la baza proprie decunoaştere a elevilor (la ceea ce deja au învăţat);

- analiza resurselor, respectiv specificări de timp, loc,forme de organizare a clasei, logistică didactică necesar ă,metodologie, nivelul iniţial etc.;

- determinarea activităţilor de învăţare care pot determinasau facilita formarea competenţelor asumate; de regulă, sunt cele

din programa şcolar ă pe care profesorul le completează, le modifică sau chiar le înlocuieşte cu altele în funcţie de obiectivele propuse;

- stabilirea instrumentelor de evaluare şi apoi construirealor. Este necesar ă o atentă pregătire în domeniu deoarece evaluareaeste un demers relativ complex şi semnificativ atât pentru profesor cât şi pentru elevi.



Proiectul unităţii de învăţare poate fi întocmit pornind de laurmătoarea rubricaţie:

Şcoala------- Clasa------------Disciplina--------- Nr. ore/să pt.---------

Să ptămâna------------

Proiectul unităţii de învăţare

Unitatea de învăţare-------------------

Nr. ore alocate-------------------------Conţinuturi

(subteme/detalieride conţinut)

Obiectivede

referinţă/Competenţespecifice

Activităţide învăţare Resurse Evaluare

1 2 3 4 5

Notă: Unitatea de învăţ are se evaluează prin probă scrisă cu fi şă de evaluareanexat ă .

În completarea rubricaţiei, se urmăreşte corelareaelementelor celor cinci coloane. Practic, pe baza indicaţiilor din

planificare (obiectivele de referinţă/competenţele specifice şiconţinuturi) se fac detalieri pe orizontală în ordinea derulăriiactivităţilor, pe care le raportăm la câte un obiectiv de referinţă şispecificăm resursele necesare procesului didactic.

Concomitent cu proiectarea demersului de predare –

învăţare şi în concordanţă cu acestea se proiectează şi activitatea deevaluare, aşa încât să fie evidenţiat randamentul şcolar înregistratde elev. Se recomandă specificarea tipului de evaluare (iniţială,sumativă, formativă), instrumentul de evaluare (test docimologic,lucrare de control, probă practică de laborator etc.), momentulevaluării. La finalul unităţii de învăţare se va programa o or ă deevaluare sumativă.



Indiferent de unitatea de învăţare ce urmează a fi proiectată, profesorul iniţiază şi derulează mai multe acţiuni şi operaţiiconcrete, încercând să r ăspundă ştiinţific şi implicit pedagogic la o

serie de întrebări. Astfel, schema conceptuală a oricărei proiectărididactice la nivel de unitate de învăţare este, în principiuurmătoarea:

Evident că în parcurgerea celor cinci etape deoperaţionalizare a proiectării unităţii de învăţare, profesorulactivează propria-i competenţă profesională şi psihopedagogică,

creativitatea şi inventivitatea, talentul pedagogic şi inspiraţia.Pentru aceasta, profesorul trebuie să delimiteze corect tema unităţiide învăţare, raportându-se la programa şcolar ă şi apelând la diversesurse ştiinţifice în scopul realizării ţintelor propuse.

Aten ţ ie! Viziunea personală a profesorului implică luarea înconsideraţie a tuturor elementelor care caracterizează învăţarea(interesul elevilor, achiziţiile anterioare, ritmul de învăţare,

integrarea conţinuturilor pe nivele de explicitare – abstract şiconcret -, învăţarea prin cooperare, asigurarea interdisciplinarităţiietc.).

De asemenea, este importantă şi stabilirea atentă asuccesiunii de parcurgere a subtemelor unităţii de învăţare, creândelevilor posibilitatea să sesizeze şi să înţeleagă cauzalitateafenomenelor economice, de exemplu, şi să rezolve probleme cugrade diferite de complexitate apelând la observare, investigare şi

reflecţie.

De ce voiface?

Ce voi face? Cu ce voiface?

Cum voi face? Cât s-arealizat?

Identificareaobiectivelor

/competenţe-lor

Selectareaconţinuturilor

Analizaresurselor

Determinareaactivităţilor de învăţare

Stabilireainstrumentelor

de evaluare

I II III IV V



După cum am menţionat, în proiectarea unităţilor deînvăţare profesorul este preocupat şi de stabilirea modurilor şiinstrumentelor de evaluare a demersului didactic de predare-

învăţare, aşa încât să fie posibilă evidenţierea nivelului de formarea competenţelor preconizate. Este importantă atât evaluareacantităţii de informaţie de care dispune elevul, cât mai ales,evaluarea capacităţilor şi competenţelor dobândite (ce poate să facă efectiv elevul cu ceea ce ştie, a învăţat). În acest sens, esteimportant ca profesorul să iniţieze simultan mai multe acţiuni:

- să se raporteze la obiectivele cadru şi de referinţă (respectiv competen

ţele generale

şi specifice) ale programei;

- să stabilească performanţele (cel puţin minime) pe carele pot atinge elevii, pentru a demonstra că au atins aceste obiective(respectiv competenţe);

- să stabilească când urmează să evalueze;- să precizeze tipurile şi instrumentele de evaluare.În acest sens, se recomandă realizarea unui echilibru

dinamic între evaluarea sumativă (care doar inventariază,

selectează şi ierarhizează prin notă achiziţiile şcolarului) şievaluarea formativă (care vizează valorificarea potenţialului decare dispun elevii). În activitatea didactică este recomandată folosirea întrebărilor care solicită elevilor să reflecteze, să speculeze, să reconstruiască, să creeze sau să integreze un r ăspuns.

Preocupările referitoare la folosirea întrebărilor seconcretizează în diverse instrumente cu destinaţie didactică, cum ar fi taxonomia interogării adaptată de Sanders după Bloom (întrebăriinterpretative, întrebări aplicative, întrebări analitice, întrebărisintetice, întrebări de evaluare etc).

Fiecare activitate de evaluare a rezultatelor şcolare va fiînsoţită, sistematic, de o autoevaluare sau de evaluare princonsultare.



Prezentăm, în continuare, un exemplu de proiectare a uneiunităţi de învăţare, pe baza planificării calendaristice orientative.

Şcoala: Colegiul economic „Hermes”Disciplina:EconomieClasa: a X-a

Nr. ore/să pt. 1Să ptămâna: 3Anul şcolar: 2003/2004

Proiectul unităţii de învăţare

„Nevoi şi resurse; mediul economic” Număr ore alocate: 2

Conţinuturi -detalieriCompetenţe

specificeActivităţi de învăţare Resurse Evaluare

Concept economic: „nevoi”şi „resurse”. Tensiune întreacestea

2.1 Brainstorming; identificareaunei situaţii concrete şigruparea nevoilor şi aresurselor după diferitcriterii

•organizareacolectivului de elevientru desf ăşurarea

brainstorming-ului;•mass-media cu

referire la tipuri denevoi şi resurse, atensiunilor dintreacestea;•experienţa de viaţă aelevilor în identificareanevoilor şi resurselor lor.

Observareasistematică acomportamentuluielevilor (completarea

fişelor deobservaţie)

Alegere şi renunţare;avantaje şi dezavantaje

2.14.1

Identificarea avantajelor şidezavantajelor pentru fiecarealegere sau renunţare, înraport cu conţinutul fişei delucru

•lucru în echipe;•elevilor li se solicită înainte cu o or ă să completeze o fişă delucru care să cuprindă

nevoile şi resursele lor actuale, avantajele şidezavantajele fiecăreialegeri.

Autoevaluarea(fiecare echipă desemnează unreprezentant careapreciază

calitateacomparaţiei înfuncţie de criteriiclar stabilite)

Definirea conceptelor: nevoi,resurse, mediu economic

2.1 Reactualizarea regulilor definiţiei. Conturarea princooperare a definiţiilor corecte

•dialog frontal;•manuale şi dicţionareeconomice cu referirela conceptele de nevoişi resurse;•ziare, reviste (pentru aface deosebirea delimbajul comun),utilizări în diferitecontexte a conceptelor

Fişa de observaţiecalitativă (seurmăreştecalitateadefiniţiilor,respectarearegulilor dedefinire şi aexemplificării)



Conţinuturi -detalieriCompetenţe

specificeActivităţi de învăţare Resurse Evaluare

de nevoi, resurse etc.Temeiul decizieieconomice=raţionamentuleconomic

4.1 Studiu de caz (profesorulsupune analizei o situaţieconcretă de alegere)

•lucru în echipe;• situaţie de alegereelaborată de profesor sauselectată dintr-unmanual, tratat, ziar,revistă.

Autoevaluareadupă criteriileargumentăriicorecte.

Evaluare Pe grupe Fişa deevaluaresumativă (vezi anexa)

Notă: Competen ţ ele 2.1. şi 4.1. sunt specificate în programa şcolar ă a disciplinei

„Economie”

6.3. Proiectarea unei lecţii; relaţionarea lecţiei cu unitateade învăţare

6.3.1. Lec ţ ia – formă de baz ă a organiz ării pred ării-învăţării

În ansamblul formelor de lucru desf ăşurate cu elevii, lecţia

deţine un loc important, constituind o formă principală a diadei profesor-elev. În literatura pedagogică s-au dat numeroase definiţiilecţiei, având la bază fie criteriul organizatoric, fie cel alconţinutului. În didactica modernă lecţia este definită ca “o unitatedidactică fundamental ă , o formă a procesului de învăţă mânt prinintermediul că reia o cantitate de informa ţ ii este perceput ă şiasimilat ă activ de elevi, într-un timp determinat, pe calea uneiactivit ăţ i inten ţ ionate, sistematice, cu autoreglare, provocând în

sfera biopsihică a acestora o modificare în sensul formă rii dorite” (Ionescu, M. Radu, I. (coord.), 1995, pag 225).

Prof.univ.dr. I.Nicola (1996, pag.437) defineşte lecţia ca unmicrosistem de instruire care condensează într-un tot unitar elemente şi variabile ale predării şi învăţării:

obiectivele instructiv-educative ale lecţiei; conţinutul informaţional;

alegerea şi folosirea unor strategii de instruire;



variabilele personalităţii profesorului şi variabilele personalităţii elevului;

organizarea colectivului de elevi;

elemente de conexiune inversă; variabila temporală; variabila fizică.În literatura pedagogică întâlnim o varietate de puncte de

vedere cu privire la tipologia lecţiei. S-au avut în vedere criteriile:a) sarcina didactică fundamentală;

b) forma de activitate dominantă;c) locul de desf ăşurare;d) conţinutul specific al lecţiei;e) metoda dominantă.Criteriul acceptat în literatura de specialitate de la noi este

cel al sarcinii didactice fundamentale (dominante), în funcţie decare s-au stabilit mai multe tipuri de lec ţ ie.

Prin tip de lec ţ ie se înţelege un anumit mod de organizare şidefinire a acesteia în vederea realizării sarcinii didactice

fundamentale (Nicola, I., 1996, p. 439).Cum trebuie interpretat tipul de lecţie pentru a permite profesorului folosirea tipului de lecţie ca un instrument de lucruflexibil şi nu ca pe o schemă-şablon? I. Cerghit arată că “tipul delecţie poate fi considerat drept model care are sarcina de a reduceun şir de lecţii asemănătoare prin finalităţile lor la o structur ă maisimplă, dar fundamentală, reprezentativă pentru întreaga categorie.Aceasta înseamnă că nu există o lecţie tip, o lecţie model care să

poată fi reprodusă mereu în acelaşi mod, ci numai situaţiiasemănătoare care sugerează o structur ă asemănătoare, tipică

pentru o categorie dată (…). Tipologia filtrează similarităţile cât şidiferenţele dintre lecţii, îndemnând la construcţii care valorifică experienţe atestate deja, f ăr ă să impună vreo restricţie căutărilor noi, creaţiei, originalităţii. (1983, p. 117-118).

Prin variant ă de lec ţ ie se înţelege modalitatea concretă de

organizare a unei lecţii, modalitate determinată, pe de o parte, de



tipul căruia îi apar ţine, iar, pe de altă parte, de factorii variabili careintervin.

Tipurile de lec ţ ie corespunzătoare sarcinilor didactice

fundamentale (dominante) sunt:a) Lecţia de transmitere şi însuşire de noi cunoştinţe;

b) Lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor;c) Lecţia de recapitulare şi sistematizare;d) Lecţia de verificare şi apreciere (lecţia de evaluare).În afara acestor tipuri de lecţie, practica şcolar ă a impus şi

tipul de lec ţ ie mixt (combinat). Evenimentele instruirii care se derulează pe parcursul unei

lecţii sunt:• captarea şi păstrarea atenţiei;• informarea elevilor cu privire la obiectivele urmărite;• reactualizarea acelor cunoştinţe anterior învăţate şi

capacităţi formate, necesare noului demers didactic;• transmiterea noului conţinut şi dirijarea învăţării;• obţinerea performanţei;• asigurarea conexiunii inverse (feed-back-ul);• evaluarea performanţelor;• transferul.În principiu, evenimentele instruirii (secvenţe/momente ale

lecţiei) sunt valabile pentru toate tipurile de lecţii. Numărul, ponderea şi succesiunea lor difer ă, însă, de la o variantă de lecţie laalta.

Deoarece problematica lecţiei, tipurilor şi variantelor delecţii a fost tratată “în extenso” în cadrul cursului de “Pedagogie”, predat în anul de studii precedent, nu ne propunem să revenimasupra descrierii fiecărui tip de lecţie/variantă. Vom exemplificamodul cum se realizează diverse proiecte de lecţie la o serie dediscipline economice, pentru a facilita aplicaţiile.



6.3.2. Etape şi opera ţ ii specifice proiect ării didactice a lec ţ iei

Proiectarea lecţiei este un act de decizie pe care profesorul o

ia pentru a pune în corelaţie elementele prioritare ale activităţii saleşi a găsi varianta optimă în raport cu situaţia educaţională concretă.

Schema de principiu a situaţiilor asupra cărora profesorultrebuie să delibereze şi să decidă ar putea fi constituită dinr ăspunsurile la câteva întrebări esenţiale, care conturează etapele

proiect ă rii didactice. Acestea sunt:a. Ce voi face?

b. Cu ce voi face?c. Cum voi face?d. Cum voi şti dacă ceea ce trebuie realizat s-a realizat?I.Jinga şi I. Negreţ (1994, p.79) au realizat o sistematizare a

etapelor şi operaţiilor proiectării, plecând de la aceste patruîntrebări:

I CEVOI FACE? I Înainte de a face orice altceva, precizaţi înmod clar OBIECTIVELE EDUCA-

ŢIONALE ale activităţii didactice pe careintenţionaţi să o realizaţi!

II CU CE VOIFACE?

II Analizaţi atent RESURSELE EDUCA-ŢIONALE de care dispuneţi pentru arealiza activitatea!

III CUM VOIFACE?

III Alcătuiţi STRATEGII EDUCAŢIONALE potrivite pentru a realiza obiectivele!

IV CUM VOI ŞTI

DACĂ S-AREALIZATCEEA CETREBUIA?

IV Stabiliţi un SISTEM DE EVALUARE

(CONTROL) A EFICIENŢEI activităţii pe care o veţi realiza!



Înainte de a trece practic la realizarea lecţiei, profesorul ia oserie de decizii privind componentele cheie ale lecţiei, care seconcretizează în următoarea succesiune de acţiuni (Cucoş, C.,

1996, p. 125):a) analiza generală a lecţiei prin consultarea programei, amanualului sau a altor materiale bibliografice;

b) determinarea obiectivului de referinţă/competenţeispecifice şi a obiectivelor operaţionale prin decelareacapacităţilor umane ce pot fi identificate, măsurate,exprimate;

c) selectarea şi organizarea conţinutului învăţării în unităţişi teme principale, care să fie convergente şi să slujească obiectivele fixate;

d) alegerea şi combinarea metodelor şi procedeelor didactice pentru situaţiile concrete, în acord cusecvenţele de conţinut, particularităţile elevilor,obiectivele lecţiei;

e) selectarea unor mijloace de învăţământ sau proiectarea

unor materiale cerute de fiecare eveniment al instruirii;f) stabilirea modalităţilor de activitate cu elevii (activitatefrontală, abordare individualizată, lucrul în grupuri sau

pe grupe de nivel, activitate combinată);g) alegerea metodelor şi a instrumentelor de evaluare

corespunzătoare pentru a constata nivelul realizăriiobiectivelor propuse.

Proiectarea lecţiei se finalizează cu elaborarea unui proiectde lecţie.



6.3.3. Proiectul didactic – considera ţ ii metodologice

Proiectarea unei lecţii, concepută ca o activitate mentală, de

anticipare amănunţită a ceea ce urmează să realizeze cadruldidactic în clasă, se materializează într-un document cunoscut subdenumirea de proiect didactic.

Elaborarea proiectului didactic, document de conducere aoricărei activităţi de învăţământ, marchează trecerea de laanticiparea mentală a scenariului didactic la materializarea practică a acestuia. Evident, proiectul didactic este construit în funcţie detipul de lecţie şi de structura acesteia (a se vedea cursul de

Pedagogie).Se impune o precizare: nu există un model prestabilit şi

obligatoriu de proiect didactic al unei lecţii; profesorul are posibilitatea reală de a decide ce variantă/model de proiectaresecvenţială adoptă, pentru aceasta consultând literatura despecialitate şi activându-şi creativitatea şi competenţa pedagogică.Prezentăm, cu titlu de exemplu, câteva modele de proiectare alecţiei, urmând ca dumneavoastr ă să decideţi:

Model Negre ţ -Dobridor

Obiectiveoperaţionale

Conţinutesenţial

Capacităţi de învăţaredisponibile

Strategii didactice(sarcini şi situaţii de

învăţare)

Itemii testuluide evaluare

La sfâr şitul activităţii

toţi elevii vor fi

capabili:

O1 – să explicemecanismele ocupăriiresurselor de muncă

CO1 – schimbărilesurvenite înocuparearesurselor de

muncă

Clasa are un efectiv de 30elevi, toţi apţi de învăţătur ă,fiind de nivel:G1 – 5 cu ritm lentG2 – 15 cu ritm mediu

G3 – 10 cu ritm înalt

SO1+G1+G2 identifică înmanual şi notează în caieteG3 lucrează cu alte sursede informareStrategia de învăţare:

-lucru cu cartea-problematizarea

I(01)-G1+G2 identificaţi înmanualschimbărilesurvenite în

ocuparearesurselor demuncă G3 – comparaţimodul în care serealiza ocuparearesurselor demuncă îneconomia dirijată şi în economia deiaţă

O2 – să … CO2 ……… So2…….. I(O2)……



Modelul BDate generale (şcoala, clasa, data, disciplina, tema (unitatea

de învăţare), subiectul, obiective, tipul lecţiei, metode şi mijloace

didactice, bibliografie)

TimpObiective

operaţionaleMetodeşi tehnici

Formede

organizare

Modalităţide

participarea elevilor

Resursematerialenecesare

Mediude

instruire

Evaluareaperformanţelor

---

---

---

---

---

---

---

---

Comentariu ------------

Modelul C

Date generale -----------

Modalităţi de realizare

Obiective Conţinut TimpCe s-a …. Ce se ….

Condiţii saulimite minim

Modulde organizare

a elevilor(grup, frontal etc)

---

---

---

---

---

---

---

Evaluare: ----------Comentariu: ----------

Model D

I Date generale: ------------II. Tema: ---------------------III. Obiective: ---------------IV. Desf ăşurarea activităţii didactice:

1. Momente pedagogiceale lecţiei

2. Conţinutul activităţilor 3. Tehnici de instruire 4. Activităţi speciale aleelevilor (în clasă şi înafara clasei)



V. Schema generală a cunoştinţelor transmise -----------VI. Lista mijloacelor didactice necesare predării temei ----------

Modelul E

I. Date generale (elemente de identificare) ---------II. Construcţia proiectării:

Secvenţeleinstruirii

Timpulde instruire

Obiectiveleoperaţionale

Conţinutul(arii sau unităţi

de conţinut)

Strategiileinstruirii

(metode, formede organizare)

Evaluarearezultatelor

---

---

---

---

---

---

III. Criterii de optimalitate (niveluri aşteptate, moduri derealizare, conversii metodologice, interacţiuni, climat decomunicare, condiţii psihologice de aplicare şi realizare a

proiectului) ….IV. Comentariu

Indiferent de modelul ales, important este ca proiectuldidactic să fie posibil de aplicat (să fie “bine gândit”). Pentruaceasta, el trebuie să întrunească o serie de calităţi sub aspectulconţinutului şi al formei sale. Astfel:

a) sub raportul conţinutului:

- să precizeze obiectivele instruirii în termeni decomportament observabil şi testabil;

- să precizeze atâtea obiective operaţionale câte pot fi atinse în timpul alocat activităţii didacticerespective;

- să acopere conţinuturile esenţiale ale materiei destudiu;



- să permită diferenţierea instruirii în funcţie de pregătirea şi de ritmul celor care învaţă (rapid/normal/lent);

- să precizeze sarcinile de lucru pentru realizareafiecărui obiectiv. b) sub raportul formei:

- să aibă o dimensiune rezonabilă (este un proiect,nu un plan detaliat!);

- să fie clar redactat, pentru a se putea urmărimodul în care fiecare obiectiv se transformă într-un rezultat concret;

- să conţină doar specificaţiile care privesc drumul parcurs de la obiective la rezultate.

Sursa: I.Jinga şi I. Negreţ – Învăţarea eficientă, p. 128-129.În sinteza acestor consideraţii metodologice menţionăm

faptul că o lecţie nu este o entitate autonomă, ci o parte integrantă şi integrată unui sistem de activităţi care reprezintă o unitate deînvăţare a disciplinei respective.

6.3.4. Rela ţ ia lec ţ ie-unitate de învăţ are

Lecţia este, în fapt, o componentă operaţională a unităţii deînvăţare, la o scar ă temporală mai mică, vizând termene scurte şisarcini de învăţare concrete, punctuale şi de realizat pe parcursulunei singure ore didactice. Proiectul didactic al unei lecţii este, de

regulă, centrat pe comportamente direct observabile la elev şieventual testabile.

Limitele proiectării didactice “lecţie de lecţie” se refer ă la: dominarea rolului profesorului; atitudinea destul de pasivă aelevilor; şablonismul în structurare; diversificarea şi dozareasarcinilor de învăţare doar în timpul strict alocat lecţiei; dominareascopului informativ şi a activităţii frontale; uniformizarea tratării

elevilor; centrarea este aproape exclusiv centrată pe obiectivele



stabilite doar pentru lecţia respectivă şi în insuficientă măsur ă pecomportamentul elevului etc.

În literatura de specialitate se regăsesc lucări de poziţie faţă

de oportunitatea proiectării lecţiei, în condiţiile în care se operează deja cu un nou concept pedagogic – unitatea de învăţare – carecrează un mediu de învăţare coerent şi flexibil, în care aşteptărileelevilor devin clare şi operaţionabile pe termen mediu şi lung,elevii fiind – cel puţin în principiu implicaţi în “proiecte de învăţare

personale” pe termen mediu.Se consider ă, la ora actuală, că proiectul unei unităţi de

învăţare conţine suficiente elemente pentru a oferi o imagine asuprafiecărei activităţi didactice. Ca urmare, în tabelul care sintetizează

proiectarea unităţii de învăţare, se pot delimita, prin linii orizontale(puncte), spa ţ iile corespunză toare unei ore de curs. Astfel, pentrufiecare lecţie, proiectul unităţii de învăţare ofer ă date referitoare laelementele de conţinut şi obiectivele de referinţă vizate la care seraportează anumite activităţi de învăţare; totodată, sunt indicateresurse materiale, forme de organizare a clasei etc., pentru fiecare

activitate, precum şi instrumente de evaluare necesare la nivelullecţiei (orei). În consecinţă, dacă proiectul unităţii de învăţare este bine construit, nu mai este necesar ă detalierea la nivelul proiectuluide lecţie, pentru că el deja ofer ă o derivare simplă a lecţiilor componente. ca urmare, trecerea de la unitatea de învăţare la olecţie – parte componentă a acesteia – trebuie să permită o“replicare” în acelaşi timp funcţională, structurală şi operaţională (de ce?, cu ce?, cum?) a unităţii de învăţare în fiecare lecţie.

Concluzionând, este la latitudinea profesorului dacă şi când proiectează pedagogic o lecţie. Indiferent de opţiunea şi abordarea propusă de către fiecare profesor în parte, un lucru nu trebuie uitat:este obligatorie proiectarea dinspre obiective/competenţe spreconţinuturi şi activităţi de învăţare, aşa încât să se asigure centrareademersului didactice pe necesităţile de formare ale elevului.



Prezentăm în continuare, cu titlu de exemplu, câteva modelede proiecte didactice destinate lecţiilor la diverse disciplineeconomice.

6.3.5. Proiecte didactice ale unor lec ţ ii – exemplificări

I LECŢIA DE ASIMILARE DE NOI CUNOŞTINŢE,ÎN VARIANTA MIXTĂ VIZIUNE

INTENSIV-PARTICIPATIVĂ

CLASA: aXI-a

TEMA: Piaţa: Cerere, Ofertă, Preţ

TITLUL LECŢIEI: Oferta

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

însuşirea noţiunilor de ofertă, elasticitate a ofertei,coeficient de elasticitate a ofertei;

rezolvarea unei probleme, în cel mult 15 minute.

OBIECTIVE CU EFECT ASUPRA PERSONALITĂŢII:

cognitive: însuşirea de noi cunoştinţe, înţelegerea şi aplicarea

lor în practică; afective: satisfacţia de a r ăspunde corect; psihomotorii: formarea deprinderii de calcul corect şi rapid.

TIPUL LECŢIEI: lecţie de asimilare de noi cunoştinţe, în variantamixtă, în viziune intensiv-participativă.



METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE: explicaţia, munca cumanualul, chestionarul cu autocontrol.

MATERIAL DIDACTIC: fişe pentru verificarea cunoştinţelor, planşe, scheme, manual.

DURATA: 50 minute

LOCUL DESFĂŞUR ĂRII: cabinet de economie.

DESFĂŞURAREA LECŢIEI:

Lecţia de asimilare de noi cunoştinţe în varianta mixtă, cutitlul “Oferta”, în viziune intensiv-participativă prezintă o serie de

particularităţi în ceea ce priveşte verificarea cunoştinţelor anterioare şi asimilarea celor noi.

Această modalitate de realizare a lecţiei se desf ăşoar ă

eficient după o lecţie de recapitulare şi sistematizare pentru averifica însuşirea cunoştinţelor din lecţia anterioar ă.

După momentul organizatoric, se verifică cunoştinţeleelevilor cu ajutorul chestionarului de autocontrol , modalitate ce

permite elevilor să-şi acorde note în baza punctajului realizat.Chestionarul cuprinde un set de întrebări cu mai multe

variante de r ăspuns (tip grilă), dintre care una singur ă este corectă.Pentru a înlătura caracterul aleatoriu al alegerii variantei der ăspuns, li se cere elevilor să noteze varianta considerată corectă,motivând alegerea f ăcută.

Pentru fiecare r ăspuns corect se acordă 2 puncte.



CHESTIONAR CU AUTOCONTROL

Punctaj

Nr.crt.

Intrebare

R ă s p un s

R ăspuns corectA c or d a t

R e al i z a t

1. Factorii care influenţează cererea:

a. preţul; b. preţul şi venitul;c. preţul, venitul, productivitatea b. preţul şi venitul 2p

2. Piaţa are ca variabile:

a. cererea; b. cererea şi oferta;c. cererea, oferta, preţul

c. cererea, oferta, preţul

2p

3. Un bun economic poate să aibă cerereelastică dacă:

a. 1/ ⟩ peo K ;

b. peo K / = 1;

c. K eo/p < 1

a. 1/ ⟩ peo K ; 2p

4. Noţiunea de cerere se refer ă la:

a. cantitatea care se cumpăr ă; b. cantitatea care se vinde;c. amândouă

a. cantitatea care secumpăr ă

2p



Punctaj

Nr.crt.

Intrebare

R ă s p u

n s

R ăspuns corectA c o

r d a t

R e a

l i z a t

5. Elasticitatea cererii la preţ se determină pe baza formulei:

1P

P:

1Q

QK .c

0P

P:

0Q

QK . b

0P

P:

0Q

QK .a

p/eo

p/eo

p/eo

∆∆=

∆∆=

∆∆−=

0P

P:

0Q

QK p/eo

∆∆−=

2p

TOTAL PUNCTAJ 10p

- Completarea chestionarului se face cu cerneală sau pastă,

iar notarea r ăspunsurilor corecte, stabilite ulterior cu clasa, se vaface cu creionul. Elevii vor determina nota finală însumând punctele obţinute pentru fiecare r ăspuns corect.

- Profesorul verifică corectitudinea notării şi trece noteleîn catalog.

- Chestionarul cu autocontrol poate fi conceput şi subformă de întrebări f ăr ă a alege un r ăspuns corect din mai multe



CHESTIONAR CU AUTOCONTROL

Punctaj

Nr. crt. Intrebare R ăspuns R ăspuns corectA c or d a t

R e al i z a t

1. Care sunt variabilele pieţei?

Cerere, ofertă, preţ 2p

2. Factorii careinfluenţează cererea.

Preţul şi venitul 2p

3. Când un bun arecerere elastică?

1/ ⟩ peo K ;2p

4. Noţiunea de cerere serefer ă la ….

cantitatea care se cumpăr ă (cere)

2p

5. Care este formula pe baza căreia sedetermină elasticitatea cereriiraportat la preţ?

0P

P:

0Q

QK p/eo

∆∆−=

2p

TOTAL PUNCTAJ 10P

- Partea a doua a lecţiei constă în prezentarea sintetizată anoilor cunoştinţe, cu întocmirea unei scheme succinte pe tablă, pecare elevii o trec pe caiete.

OFERTA

Oferta: o reprezintă producţia de bunuri de consum şiservicii realizată de producători (firme).

1. Noţiune:Oferta = cantitatea dintr-un bun care se vinde (ofer ă) de la

un anumit preţ într-o anumită perioadă de timp.



2. Caracteristica ofertei: elasticitatea ofertei.Elasticitatea ofertei = modificarea ofertei în funcţie de

factorii care o influenţează

3. Factorii care influenţează oferta:Principalul factor este preţul bunului respectiv, care

influenţează oferta direct propor ţional astfel încât dacă preţul bunului creşte, producătorul creşte oferta acestuia şi invers.

4. Tipuri de bunuri: bunuri cu ofertă elastică; bunuri cu ofertă unitar ă; bunuri cu ofertă inelastică.

5. Condiţiile ofertei: modificarea costului de producţie pentru bunul respectiv; preţul altor bunuri economice; numărul de firme care produc acelaşi bun;

evenimentele socio-politice şi naturale; taxele şi subsidiile.

6. Modalităţi de determinare a ofertei raportate la preţ: pe baza coeficientului de elasticitate a ofertei la preţ, K eo/p.

0:

0/ P

P

Q

Q K peo

∆∆=

unde: ∆Q = modificarea absolută a cantităţii ofertei; Q0 = cantitatea oferită iniţial; ∆P = modificarea absolută a preţului; P0 = preţul iniţial.



Dacă: K eo/p > 1 = > bunul are ofertă la preţ elastică; K eo/p = 1 => bunul are ofertă la preţ unitar ă;

K eo/p < 1 => bunul are ofertă la preţ inelastică.

- Lecţia continuă cu activitatea independentă a elevilor,constând în citirea lecţiei din carte, în integralitate şi apoi pe

paragrafe, extragerea ideilor principale, înscrierea acestora pecaiete şi însuşirea lor, cu atenţie şi apelând la logică.

- Pentru operaţionalizarea cunoştinţelor se dă sprerezolvare problema:

T Q(ofertă) buc. P(preţul) u.m.0 5.000 501 8.000 80

Se cere:1. Calculaţi: K eo/p;2. Stabiliţi ce fel de ofertă la preţ are bunul respectiv.

Pentru a vedea dacă elevii posedă cunoştinţele necesarerezolvării temei, profesorul formulează întrebările:

- Ce formulă trebuie folosită?- Ce fel de ofertă cunoaşteţi?Cu r ăspunsurile primite se completează schema de pe tablă.

Urmează munca independentă a elevilor după care se stabilesc

rezultatele corecte cu clasa şi se face eventualele corecturi pecaiete.1. K eo/p = 12. Bunul are ofertă la preţ unitar ă.



Ca temă pentru acasă elevii primesc spre rezolvare o problemă cu următorul conţinut:

T Q(ofertă) buc. P(preţul) u.m.0 10.000 801 6.000 40

Se cere:1. Calculaţi K eo/p;2. Specificaţi ce fel de ofertă la preţ are bunul.

II. LECŢIA DE RECAPITULARE ŞI SISTEMATIZAREA PRICEPERILOR ŞI DEPRINDERILOR

ŞCOALA: Liceul “Ion Creangă”, Bucureşti

CLASA: a IX-a

DISCIPLINA: Economie

TEMA: Cerere. Ofertă, Preţ

TITLUL LECŢIEI: Piaţa: Cererea, Oferta, Preţ

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

Generalizarea cunoştinţelor privind cererea, oferta, preţul; Sistematizarea achiziţiilor pe criterii de raţionalitate.

OBIECTIVE CU EFECT ASUPRA PERSONALITĂŢII: Cognitive: formarea capacităţii de sistematizare şi analiză a

categoriilor economice însuşite; aplicarea practică a acestora îndiverse contexte;



Afective: stimularea interesului pentru utilizarea cunoştinţelor însuşite, creşterea coeficientului de satisfacţie în condiţiileaplicării corecte şi oportune a unor formule de calcul învăţate;

Psihomotorii: formarea deprinderii de calcul corect şi rapid.

TIPUL LECŢIEI: lecţie de recapitulare şi sistematizare a priceperilor şi deprinderilor.

METODE ŞI PROCEDEE DIDACTICE: munca independentă,conversaţia, problematizarea

MATERIAL DIDACTIC: planşe, scheme, retroproiector

TIMP DE LUCRU: 50 minute.

LOCUL DESFĂŞUR ĂRII: cabinet economie.

DESFĂŞURAREA LECŢIEI:

- Lecţia de recapitulare şi sistematizare a priceperilor şideprinderilor, cu titlul “Piaţa- cerere, ofertă, preţ”, începe cumomentul organizatoric, după care se verifică dezvoltarea planuluide recapitulare dat cu o or ă înainte şi tema avută ca sarcină demuncă independentă şi studiu individual (s-a folosit fişa de lucruindividual).

PLAN DE RECAPITULARE (DAT)

1. Modalităţi de determinare a coeficientului de elasticitatea cererii la preţ (K ec/p) a coeficientului de elasticitate a cererii lavenit (K ec/v) şi a coeficientului de elasticitate a ofertei la preţ (K ec/p);

2. Calculul K ec/p

, K ec/v

, K ec/p

;



3. Stabilirea preţului de echilibru (Pe) şi a cantităţii deechilibru (Qe) pe o anumită piaţă.

-

Se dă tema de lucru în clasă:- Se va lucra în echipe de 6 elevi (pentru a le dezvolta şispiritul de echipă)

“Pe baza următorilor indicativi din tabel stabiliţi preţul deechilibru (Pe) şi cantitatea de echilibru (Qe) prin reprezentaregrafică.

T P C O C = OExcesCerere

Exces

Ofert ă

1 100 600 100 100 500 -2 200 500 200 200 30 -3 300 400 400 400 - -4 400 300 500 300 - 2005 500 100 500 100 - 500”

- e adresează elevilor câteva întrebări cognitiv – reproductive, pentru a verifica dacă aceştia stă pânesc cunoştinţelenecesare rezolvării temei de lucru:

Noţiunea de preţ de echilibru (Pe); În ce condiţii se formează preţul de echilibru (Pe); În ce condiţii se formează cantitatea de echilibru (Qe);- Cu ajutorul r ăspunsurilor primite de la fiecare grup de

lucru, profesorul întocmeşte o minischemă.

PLAN DE RECAPITULARE

1. Noţiunile de: piaţă, cerere, ofertă, preţ de echilibru (Pe);2. Condiţiile de formare a preţului de echilibru (Pe);3. Tipul de piaţă pe care se formează preţul de echilibru

(Pe);



4. Condiţiile de formare a cantităţii de echilibru (Qe).

- Pe timpul activităţii independente a elevilor, profesorul

urmăreşte modul de lucru al fiecărui elev în parte, sesizând uneleerori de calcul şi identificând problemele ce vor fi rediscutate cuclasa.

- La expirarea timpului se stabilesc rezultatele corecteîmpreună cu clasa, rezolvându-se graficul la tablă.

P

C O500

400

Pe 300

200

100

100 200 300 400 500 600 QQe

Rezultate: Pe = 300 u.m. Oe = 400 buc.- Profesorul apreciază modul în care cunoştinţele

recapitulate de elevi au devenit operante, iar pentru o mai bună consolidare a acestora dă ca temă pentru acasă problema:



Pe baza Următorilor indicativi din tabel, stabiliţi prinreprezentare grafică:

1. preţul de echilibru (Pe);

2.

cantitatea de echilibru (Qe).T P C1 70 1002 60 2003 50 3004 30 5005 20 600

III. PROIECT DIDACTIC AL LECŢIEIMIXTE – VARIANTA CLASICĂ

DISCIPLINA: Contabilitate

CLASA: a IX-a

UNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Contabilitatea stocurilor

SUBIECTUL: Contabilitatea mărfurilor

OBIECTIVE OPERAŢIONALE PERFORMANTE:La sfâr şitul lecţiei elevii vor fi capabili:

- să identifice mărfurile;- să înţeleagă natura operaţiilor privind mărfurile;- să aplice regulile de înregistrare în contabilitate a

mărfurilor în operaţiile contabile;- să fie capabili să distingă şi să rezolve particularităţile

mărfurilor întâlnite în practica contabilă;- să fie capabili să distingă metodele de inventariere ale

mărfurilor.



OBIECTIVE CU EFECT ASUPRA PERSONALITĂŢII:

COGNITIVE:

-

să aprecieze specificul mărfurilor faţă de imobilizărilecorporale;- să fie capabili să identifice tipurile de mărfuri;- să generalizeze în cadrul tipurilor de mărfuri dar să

cunoască şi cazurile particulare.

AFECTIVE:- la sfâr şitul lecţiei elevul să aibă satisfacţia cunoaşterii

înregistr ărilor contabile privind mărfurile, precum şi circuituldocumentelor de înregistrare în contabilitate specifice mărfurilor.

PSIHOMOTORII:- formarea unei gândiri economice adecvate, rapiditate în

rezolvarea operaţiilor economice privind înregistr ările încontabilitate a mărfurilor şi mai ales în gândire.

COMPETENŢE SPECIFICE:- însuşirea unor cunoştinţe privind natura mărfurilor,

înregistrarea în contabilitate a operaţiunilor economice specifice,asimilarea unor noţiuni privind circuitul documentelor contabilespecifice şi asimilarea unor noţiuni privind circuitul documentelor contabile specifice ţinerii unei evidenţe corecte a mărfurilor.

TIPUL LECŢIEI: Lecţia de asimilare, dobândire şi însuşire de noi cunoştinţe; Varianta lecţie mixtă; Forma clasică.

METODE ŞI PROCEDEE:Expunerea, conversaţia euristică, explicaţia, demonstraţia,exerciţiul, problematizarea.



MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT:- documente contabile;- caiete;

-

manual.DURATA LECŢIEI: 50 minute

DATA (PERIOADA): 19 MARTIE 2003

LOCUL DE DESFĂŞURARE: cabinet de contabilitate

BIBLIOGRAFIE:- manual: “Contabilitate” clasa a XI-a, prof. Mihai Ristea

coordonator, Valentina Capotă, Ilie Văduva, Roxana Ionescu,Doina Ana Maria Petre, Camelia Panciu, Editura Didactică şiPedagogică, 1997

DESFĂŞURAREA LECŢIEI

1. MOMENT ORGANIZATORIC: - prezenţa;- condiţii didactico-materiale;- aspecte ale disciplinei.

Profesorul va capta atenţia prin adresarea formulei de salut.

2. DESFĂŞURAREA LECŢIEI:

2.1. Verificarea cunoştinţelor din lecţia anterioară (10-15 minute)

“Să vorbim despre rezolvarea aplicaţiei care aţi avut-o catemă pentru acasă. Cine vrea să scrie pe tablă rezolvareaaplicaţiei?”



Se anunţă un elev pentru r ăspuns.“Citeşte enunţul problemei, pentru cei care nu ştiu despre ce

este vorba”.

Urmează citirea problemei.“Mulţumesc. Scrie, te rog pe tablă rezolvarea problemei”.Elevul scrie pe tablă înregistr ările contabile, în timp ce

restul elevilor urmăresc rezolvarea şi confruntă cu ceea ce au srisei.

“Mulţumesc. Poţi merge în bancă, problema este corectrezolvată”.

“Există vreo nelămurire sau ceva la care aţi vrea să

revenim?” Nimeni nu are nelămuriri. Dacă există elevi care nu au

înţeles problema se va relua rezolvarea aplicaţiei mai amănunţit.

2.2. Întrebări şi exerciţii de rezolvat în clasă:

Pentru început elevii vor primi un chestionar, prin care seurmăreşte a se stabili nivelul de pregătire al clasei la cele predateanterior din acest capitol, apoi se va continua verificarea lor prinrezolvarea unor aplicaţii practice, la tablă.

Chestionarul are ca scop calcularea unei medii pe clasă,care va ajuta profesorul îm stabilirea nivelului de pregătire al claseila acest capitol aşa de important, “Contabilitatea stocurilor”, dar şi

pentru a pregăti elevii pentru un viitor test, la sfâr şitul capitolului.

“Deoarece avem un volum foarte mare de cunoştinţe noicuprinse în acest capitol şi pentru că ele trebuie verificate constant,vă voi împăr ţi nişte chestionare, pe care vă rog să le completaţi înurmătoarele 10 minute.”

După expirarea timpului se vor stabili rezultatele corecte.R ăspunsurile sunt citite de unul sau mai mulţi elevi şi suntconfruntate cu cele prezentate de către profesor.



Chestionarele vor fi schimbate între colegii de bancă şidiscutate în clasă împreună cu profesorul. Fiecare va scrie cu o altă culoare ( preferabil culoarea roşie) r ăspunsul dat de profesor şi vor

face evaluarea după r ăspunsurile corecte şi conform baremuluiacordat.Profesorul va face aprecieri asupra modului în care s-au

pregătit elevii pentru lucrare, sau eventualele observaţii dacă auexistat greşeli grave.

În continuare se va rezolva o aplicaţie la tablă pentru a severifica cunoştinţele elevilor referitoare la noţiunile predate înlecţiile anterioare.

1. Profesorul anunţă elevilor chestionarul de autocontrol

PunctajNr.crt. Întrebare

R ăspunselev R ăspuns corect

Acordat Realizat

1. Definiţi mărfurile Mărfurile reprezintă ansamblul bunurilor economice cumpăratede unităţi patrimoniale învederea desfacerii lor către

consumatorii finali, precum şi produsele finite obţinute

2pct.

2. Enunţaţi metodainventarului

ermanent la cost deachizi ţ ie

Evaluarea stocurilor şi mişcăriimărfurilor se face la cost deachizi ţ ie fluctuant pentruaceleaşi mărfuri

3pct.

3. Enunţaţi formulametodei CMP

Valoarea globală CMP =

Cantitatea globală

2pct.

4. O intreprinderecomercială cumpăr ă mărfuri conformfacturii, 400 buc. X700 lei/buc. Efectuaţiînregistrarea încontabilitate

280000371 = 401.280.000M ă rfuri = Furnizori

3pct.



Scrieţi, vă rog, enunţul unei aplicaţii: La sfâr şitulexerciţiului financiar se recepţionează conform avizului deexpediere în suma de 5.000.000 lei, T.V.A. 19%. În exerciţiul

următor se primeşte factura pentru materialele aprovizionate, carecuprinde: Preţ de facturare = 6.000.000 lei, cheltuieli de transport =200.000 lei, T.V.A. 19%

Rezolvare:a) Se înregistrează intrarea materialelor f ăr ă factur ă:Ex.N

% = 408 200000301 169450

4428 30550

b) În ex. N+1 se primeşte factura:5950000 408 = 401 5950000950000 4426 = 4428 950000

c) Pentru diferenţa de 1000000 şi pentru cheltuielile de transportse primeşte o altă factur ă:

% = 404 200000207 169450

4426 30550

2. Prezentarea noilor cunoştinţeProfesorul va întocmi schema lecţiei la tablă.1. Definirea mărfurilor corporale.2. Contabilitatea intr ărilor de mărfuri

- modul de intrare al acestora- principalele tipuri de înregistr ări cu privire la

intr ările de mărfuri



3. Contabilitatea ieşirilor de mărfuri- modul de ieşire al acestora- principalele tipurui de înregistr ări la ieşirea

mărfurilor

4. Tipuri de mărfuri

3. Comunicarea noilor cunoştinţe: 20-30 minute

a) Anunţarea titlului temei noi de predareAstăzi vom discuta despre o nouă temă din contabilitatea stocurilor,şi anume contabilitatea mărfurilor, în speţă “contabilitatea

imobilizărilor corporale”b) Transmiterea cunoştinţelor esenţiale ale noii teme:

1. Definirea mărfurilor

Defini ţ ie: Mărfurile reprezintă ansamblul bunurilor economicecumpărate de unităţile patrimoniale în vederea desfacerii lor cătreconsumatorii finali, precum şi produsele finite obţinute.

2. Contabilitatea intr ărilor de mărfuri

-modul de intrareIntrarea mărfurilor se poate realiza: prin achiziţionări şi

producţie proprie, obţinute cu titlul gratuit prin donaţie, plusuri deinventar, precum şi prin asocierea, furnizarea sau achiziţionarea deîntreprinderi.- principalele tipuri de înregistr ă ri cu privire la intr ă rile de mă rfuri

Prin achiziţionarea de la furnizori371 = 411

Mărfuri Furnizori4426

TVA deductibilă 411 = 512

Conturi curente la bănci



Prin obţinere din producţiea proprie371 = 722

V din producţia de imob.corporaleObţinut prin donaţie

411 = 131 Subvenţii pentru investiţii

3.Contabilitatea ie şirilor de mărfuri -modalităţile de ieşire

Mărfurile pot ieşi prin: cedare prin vânzare, precum şidatorită unor situaţii excepţionale – lipsuri la inventar, degradărietc.

-principalele tipuri de înregistr ări cu privire la ieşirile de mărfuri:

a) ieşirea prin vânzareDebitori diver şi 461 =721 Venituri din operaţiuni de mărfuri

4427 TVA colectat

4.Metode de inventariere a mărfurilor

a) Metoda inventarului permanent la cost e achizi ţ ie. Evaluareastocurilor şi mişcării mărfurilor se face la cost de achiziţiefluctuant pentru aceleaşi mărfuri, motiv pentru care secalculează costul de achiziţie al mărfurilor vândute potrivitmetodei CMP sau FIFO.

b) Metoda inventarului permanent la pre ţ de vânzare. Evaluareastocurilor, intr ărilor, şi ieşirilor de mărfuri se face la preţ de

vânzare format din cost de achiziţie la care se adaugă marja brută. Conturile utilizate sunt 371 “Mărfuri”, şi 378 “Diferenţede preţ la mărfuri”.

c) Metoda inventarului permanent la pre ţ de vânzare cu T.V.A.Evaluarea stocurilor de mărfuri, a intr ărilor şi a ieşirilor se facela preţ de vânzare plus TVA calculată asupra preţului devânzare, adică TVA neexigibilă. TVA deductibilă este cea dinfactura furnizorului. La scoaterea din evidenţă a mărfurilor

â d l d i î âi TVA l i i



vândute se exclude mai întâi TVA colectată şi apoi secalculează marja aferentă vânzărilor, care se deduce din preţulde vânzare f ăr ă TVA a mărfurilor vândute, în vederea debităriicontului 607 “Cheltuieli privind mărfurile”

5. Fixarea volumului noţional

Profesorul pune întrebări şi solicită exemple pentru averifica modul în care elevii şi-au însuşit cunoştinţele şi se vacompleta schema de la tablă.- Definiţi mărfurile.

- Exemplificaţi care este diferenţa între mărfuri şi obiectivele deinventar.- Prezentaţi modul de intrare al mărfurilor.- Prezentaţi modul de ieşire al mărfurilor.

6. Munca independentă (cu stabilirea rezultatului corect)

Problema de rezolvat în clasă:1. O întreprindere comercială are în stoc marfa X, 1 000 buc. x

800 lei/buc şi cumpăr ă mărfuri, conform facturii, 400 buc. x700 lei/buc:

371 = 401 280000

2. Se vând mărfuri 300 buc x 900 lei/buc, cu încasare ulterioar ă:411 = 707 270000

3. Se vând pe baza efectelor de comer ţ, 600 buc x 920 lei/buc,- vânzarea:

411 = 707 552000- acceptarea efectului:

413 = 411 552000

7 T t ă



7.Tema pentru acasă

Se recomandă elevilor să rezolve problema următoare:O întreprindere achiziţionează mărfuri care implică

următoarele:- valoare la preţ de cumpărare 10.000.000 lei- Ch de transport 1.000.000 lei- TVA deductibil 19% 2.090.000 lei

Total factură 13.090.000 lei- avans acordat 4.000.000 lei- TVA la avans 760.000 lei

Valoare netă de plată 8.330.000 lei

Să se efectueze înregistrările contabile

IV PROIECT PENTRU O LECŢIE



IV. PROIECT PENTRU O LECŢIEDE PREDARE – ÎNVĂŢARE – VARIANTA DEDUCTIVĂ

I. ELEMENTELE DE IDENTIFICARE

DATA: 11.XII.2003UNITATEA ŞCOLAR Ă: Grup şcolar Agricol Ţăndărei,

jud. IalomiţaCLASA: a IX-aDISCIPLINA: Contabilitate financiar ă TEMA LECŢIEI (CAPITOL): Bilanţul contabil

SUBIECTUL LECŢIEI: Structuri bilanţiere şi tipuri demodificăriTIPUL LECŢIEI: Transmitere şi asimilare de noi cunoştinţeVARIANTA LECŢIEI: predare – învăţare deductivă DURATA LECŢIEI: 50 minute

METODE ŞI PROCEDEE

DIDACTICE FOLOSITE: Conversaţia euristică, explicaţia,exerciţiul didactic, problematizarea

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT: retroproiector, fişe de lucruindividualeMATERIAL DIDACTIC: Manual, planul de conturi, planşe

OBIECTIVUL DE REFERINŢĂ: Cunoaşterea structurilor de

Activ, de Pasiv şi a tipurilor de modificări bilanţiere; operarea curespectivele concepte.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:O1 Să definească conceptul “Bilanţ contabil”;O2 Să precizeze posturile de Activ şi Pasiv. ecuaţia fundamentală a

bilanţului;O3 Să identifice modificările de structur ă în Activ-Pasivul bilanţier;

O4 Să rezolve corect modificările de volum creştere/scădere ale



O4 Să rezolve corect modificările de volum creştere/scădere aleActivului şi Pasivului bilanţier, în cel puţin 2 aplicaţii din 4 propusede profesor.

II. CONSTRUCŢIA PROIECTULUI

A. Captarea aten ţ iei elevilor – 1 minutProfesorul anunţă subiectul lecţiei. Cunoscând structurile bilanţuluicontabil, Activ şi Pasiv, elevii vor putea determina modificările

bilanţiere. Se urmăreşte captarea atenţiei elevilor.

B. Enun ţ area obiectivelor opera ţ ionale – 3 minuteProfesorul expune obiectivele. În timpul activităţii de astăzi vomdefini bilanţul, vom clarifica elementele de activ şi de pasiv, vomidentifica, rezolva modificările ce apar în bilanţ.Elevii îşi notează.

C. Reactualizarea cuno ştin ţ elor anterior dobândite – 5 minuteProfesorul verifică dacă elevii îşi reamintesc şi ideile anterioare

punând întrebări, solicitând r ăspunsuri.a) Care este ecuaţia patrimonială?

R ăspuns: BE=D+O

b) Explicaţi ce cuprinde BE şi care sunt D+OR ăspuns: BE = mijloace fixe, mărfuri, materiale

D+O = capital social, furnizori

Elevii r ăspund la întrebări şi îşi notează

D. transmiterea noului con ţ inut informa ţ ional – 25 minute Informa ţ ia I : Profesorul, după ce organizează sarcinile pentru elevi, predă conform obiectivelor.

Bilanţul contabil reprezintă expresia bănească a bunurilor economice şi a surselor de finanţare la un moment dat.

Se va folosi explicaţia conversaţia: Activ – lichiditate



Se va folosi explicaţia, conversaţia: Activ lichiditate,Pasiv – exigibilitate

Elevii notează şi r ăspund la întrebări frontale. Informa ţ ia II : Profesorul prezintă structura activului şi pasivului.Se vor folosi ca metode: conversaţia euristică prin întrebări frontaleşi imperative.

Se precizează ecuaţia fundamentală a bilanţului A = P şi pe baza exerciţiului didactic şi a problematizării se rezolvă o operaţieeconomică pentru stabilirea A = P.

Se prezintă la retroproiector A/P bilanţier. Elevii notează,r ăspund la întrebări productiv-cognitive şi ajung la concluzia că

întotdeauna Activul este egal cu Pasivul. Informa ţ ia III : Profesorul prezintă modificările de structur ă şiecuaţiile acestora. Folosesc ca metode şi procedee explicaţia,,conversaţia euristică alături de exerciţiul didactic. Se prezintă laretroproiector cele 2 modificări de structur ă. Elevii rezolvă pe fişade lucru operaţii economice ce determină aceste modificări:a) încasarea creanţei de la clienţi;

b) achitarea furnizorului prin efect comercial. Informa ţ ia IV : Se prezintă la retroproiector şi pe baza unei schememodificările bilanţiere de volum.

Metode folosite: conversaţia euristică, exerciţiul didactic, problematizarea. Întrebările sunt frontale.

Elevii notează şi întreabă ceea ce nu au înţeles.

E. ASIGURAREA FEED-BACK-ului – 10 minute

Profesorul verifică dacă elevii au înţeles, care este nivelul de performanţă atins. Voi pune întrebări directe şi frontale.a) Ana, precizează ecuaţia de modificare a volumului;b) Explicaţi operaţiile şi ecuaţiile de structur ă. Elevii sunt atenţi şi r ăspund la întrebări.

F. Evaluare formativă – 5 minuet



F. Evaluare formativă 5 minuet Profesorul solicită elevilor să dea exemplu de un element de pasivşi să rezolve un test docimologic de evaluare (T.E.D.), cu 5întrebări din lecţia predată.

G. Asigurarea transferului – 1 minut Profesorul avansează tema pentru acasă.Exerciţiul nr.5 şi nr.6 de la pagina 20 din manual.Elevii notează.

CUVINTE – CHEIE:

- unitatea de învăţare- planificare calendaristică orientativă - proiectarea unităţii de învăţare- proiectarea secvenţială

SARCINI DE MUNCĂ INDEPENDENTĂ - Realizaţi planificarea calendarisitică orientativă (anuală) pentru

o disciplină economică (la alegere), care se predă în licee.- Proiectaţi o unitate de învăţare cuprinsă în planificarea

calendaristică orientativă pe care aţi realizat-o deja.- Elaboraţi proiectul didactic pentru o lecţie de transmitere de

cunoştinţe, variantă problematizată, la disciplina ……

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE



Ţ

1. Cerghit, I. Neacşu, I. Negreţ, I.

Prelegeri pedagogice , EdituraPolirom, Iaşi, 2001

2. Ciobanu, O. Elemente de teoria şi metodologiainstruirii, Editura ASE, Bucureşti,2003

3. Cucoş, C. Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1996

4. Druţă, M.E. Didactica disciplinelor economice ,Editura ASE, Bucureşti, 2002

5. Ionescu, M.Radu, I.

Didactica modernă , Editura Dacia,Cluj-Napoca, 2000

6. Jinga, I. Negreţ, I.

Învăţ area eficient ă , Editura Aldin,Bucureşti, 1999

7. Joiţa, E. Eficienţa instruirii, E.D.P., Bucureşti,1998

8. Neacşu, I. Instruire şi învăţ are, E.D.P.,Bucureşti, 1999

9. XXX Ghiduri metodologice – ariilecurriculare “Om şi societate”,“Tehnologii”, Editura Aramis Print,Bucureşti, 2000

Cap6. Metod. Aplic. Noului Curric. Proiectare Didactica

Documents

Transcript of Cap6. Metod. Aplic. Noului Curric. Proiectare Didactica