UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

FACULTATEA URBANISM ŞI ARHITECTURĂ

CATEDRA “DESIGN DE INTERIOR”

INTERIORUL APARTAMENTULUI

Indicaţie metodică pentru elaborarea proiectului de curs

Chişinău U.T.M. 2010

  2

CZU 7.05:645(076.5)

I-58

Această indicaţie metodică este destinată pentru studenţii specialităţii "Design de Interior" (581.3), anul 3, care îndeplinesc proiectul de curs la disciplina „Proiectarea interiorului” la tema „Interiorul apartamentului”.

 Autori: docent, doc. în arh. Т. Buimistru lector superior. E.Prodan docent, doc.arh. А.Cocin Redactor responsabil: lector superior., V.Grozavu Recenzent: doc. în arh. N.Luchianov

 

 

Descrierea CIP a Camerei Nationale a Cartii

Interiorul apartamentului : Indicatie metodica pentru elab. proiectului de curs / alcat.: T.Buimistru, E.Prodan, A.Cocin ; Univ. Tehn. a Moldovei, Fac.Urbanism si Arhitectura, Catedra ”Design de interior”. –Ch.: UTM, 2010. – 50 p.

Bibliogr.: p.50. – 100 ex.

ISBN 978-9975-45-127-7.

ISBN 978-9975-45-127-7

©U.T.M.,2010

  3

INTRODUCERE "Locuinţa şi omul" - unul din cele mai interesante şi actuale subiecte în societate. În special, această problemă are un rol important pentru designerii pe plan profesional - profesionişti care creează interioare de case si apartamente, în care oamenii ar trebui să se simtă confortabil şi în siguranţă, relaxându-se şi comunicând împreună cu prietenii şi familia, restabilindu-şi forţele fizice, intelectuale şi spirituale. Proiectarea de interior a apartamentelor este una dintre sarcinile cele mai importante şi provocatoare, în designul interior, motivată de o varietate mare de probleme care apar la proiectarea interiorului unei casei. De la designer sunt necesare cerinţe specifice, care se impun diferitor familii şi locuinţei acestora; procesele funcţionale care au loc în apartament; documente normative pentru proiectarea interiorului în domiciliu; legile de expresie artistică; tendinţele actuale şi a evoluţiilor inovatoare în domeniul de mobilier, utilaj, decorare şi decoraţiuni interioare. Numai o aplicare combinata a acestor cunoştinţe pot garanta crearea unui apartament modern, funcţional şi confortabil cu înalte calităţi estetice, artistice şi cu un caracter individual care reflectă stilul de viaţă şi nevoile persoanelor într-un mod individual. Valorificarea acestei teme „Interiorul apartamentului” este importantă şi esenţială în procesul de pregătire a tinerilor designeri.

1.SCOPURILE ŞI OBIECTIVELE PROIECTULUI DE CURS

Scopul proiectului de curs – consolidarea şi aprofundarea cunoştinţelor teoretice acumulate de către studenţi. Obiectivele proiectului de curs:

-instruirea studenţilor în soluţionarea principalelor sarcini de proiectare a interiorului apartamentului; -contribuirea la dezvoltarea gîndirii creative în procesul de predare; -acumularea deprinderilor în materialele de design grafic şi pregătirea desenelor de lucru obligatorii pentru proiectul de design;

  4

Proiectul trebuie să fie conceput de studenţi avînd în vedere practica internaţională şi naţională de proiectare a interiorului apartamentului iar deciziile profesionale să includă un set de scopuri creative de proiectare:

-organizarea funcţională a domiciliului; -alegerea optimă a dimensiunilor mobilierului şi echipamentelor; -utilizarea armonioasă a culorilor şi soluţiilor ce ţin de iluminare; -utilizarea de finisaje moderne şi de decoraţie.

2. OBIECTIVELE PRINCIPALE ŞI MIJLOACELE DE FORMARE A

INTERIORULUI APARTAMENTULUI

La proiectarea interiorului apartamentului, designer-ul urmăreşte să creeze o astfel de locuinţă, care să fie funcţională, psihologică şi estetică pentru a satisface nevoile vitale ale oamenilor care locuiesc în ea.

Necesităţile individuale ale oamenilor pot fi variate, deoarece acestea depind de caracteristicile socio-demografice ale fiecărei familii, structura şi mărimea familiei, vârsta şi componenţa sexuală a familiei, caracteristicile sociale şi tipul de muncă, orientările de valoare, natura relaţiilor de familie, etc. Dar sunt şi necesităţi comune, standarde pentru orice individ, familie.

Locuinţa (apartamentul), menţinând în acelaşi timp funcţia de recuperare (somn, alimentaţie, igiena personală) este, de asemenea, un loc unde oamenii se pot odihni după serviciu, unde se poate aduna toată familia şi prietenii ei. În plus, în apartament se desfăşoară zilnic diferite procese şi activităţi interne. Indiferent de caracteristicile socio-demografice ale familiilor în fiecare apartament două funcţii rămân aceleaşi: locuinţa trebuie să fie locul individual al persoanei şi locul pentru comunicarea socială.

Există mai multe tipuri de zonare spaţială a apartamentelor – unirea legăturilor funcţionale între grupuri de încăperi:

- în dependenţă de vârstă, în cazul în care se separă zona de părinţi şi copii, precum şi zonele de deservire;

- de ora de zi, când spaţiul este împărţit în două grupuri distincte, spaţii folosite ziua sau noaptea;

-pe eterogenitatea proceselor, distins cu zonele publice (colective) şi private (personal, intim).

În prezent, cea mai populară este zonarea spaţială în două părţi a apartamentului - separarea zonelor comune şi private. Zona publică este nu numai pentru petrecerea timpului împreună cu familia, dar de asemenea, este destinată pentru primirea oaspeţilor, întruniri de afaceri. În această zonă se

  5

include adesea holul de intrare, camera de zi, salonul, bucataria, sufrageria, salonul, grupul tehnico-sanitar pentru oaspeţi. Zona Privată - spaţiul personal. Din această zonă fac parte - dormitoare, birouri, camere pentru copii, băi, grupuri tehnico-sanitare, camere de zi pentru o persoană.

De obicei, zona publică este situată mai aproape de intrarea în apartament. Zona privată se află în îndepărtate de intrare. Diviziunea distinctă între aceste zone aduce ordine şi confort în viaţa oricăror familii.

Atribuţiile de bază în proiectarea interiorului apartamentului: -funcţionale (satisfacerea cerinţelor funcţionale şi conformitatea cu stilul

de viaţă specific al familiei); -psihologice (crearea confortului psihologic pentru viaţa întregii familii

şi individuale); -estetice (crearea din punct de vedere estetic - interior expresiv şi

individual, luând în considerare interesele diverse ale familiei).

Metode profesioniste de proiectare, rezolvarea acestor probleme sunt următoarele:

1.Organizarea sistematizării- spaţiale a apartamentului; 2.Mobilarea şi echiparea încăperii; 3. Finisări decorativ-artistice.

Organizarea sistematizării - spatiale a apartamentului include: zonarea

spaţială şi funcţională; alegerea unei soluţii compoziţionale; executarea replanificării (dacă este necesar, în vederea proiectării a unei mai bune soluţii a sarcinilor de bază), aplicarea dispozitivelor noi structurale (pereţi despărţitori, podiumuri, deschideri, etc) Mobilarea şi echiparea spaţiilor include: alegerea mobilierului şi utilajelor, inclusiv şi preferinţele practice în decursul anilor de management dovedit de standardele ergonomice pentru dimensiunile lor şi tehnicile de plasare pentru a crea confort deplin în toate odăile; creşterea nivelului confortului locuinţei prin creşterea nivelului de echipamente de elemente moderne şi instalaţii sanitare.

Finisările decorativ-artistice includ alegerea: stilului, culoarea şi soluţiile de iluminat, materiale de finisaj, elemente de decor. La elaborarea proiectului unui apartament aceste mijloace, care formează design-ul interior, se dezvoltă în paralel, se împletesc permanent şi se afectează reciproc.

  6

3. ZONELE FUNCŢIONALE ŞI AMENAJAREA CORESPUNZĂTOARE A APARTAMENTELOR CU TEHNICĂ ŞI

MOBILĂ

Aşa cum am menţionat mai devreme, apartamentul poate fi împărţit în două zone mari spaţiale - publice şi private. La rândul lor, aceste zone sunt împărţite în funcţie de procesele funcţionale în zone funcţionale mai mici (fig. 3.1): - zona de intrare; - zona de comunicare şi recreere; - zona de alimentare (pregătirea şi luarea mesei); - zona igienei; - zona de dormit; - zona de pregătire a lecţiilor individuale; - zona de depozitare şi păstrare a lucrurilor.

Fiecare dintre aceste zone poate lua forma unei unităţi separate, dar pentru a crea un mediu semnificativ şi eficient de viaţă este posibil şi suprapunerea acestor zone (de exemplu, de alimentaţie şi de odihnă), care poate fi realizată prin unirea lor la nivel de proiect. Mijlocul de transformare a spaţiilor se poate realiza prin utilizarea pereţilor despărţitori, prin dulapuri pentru diferite scopuri. La elaborarea proiectului unui apartament, de regulă sunt incluse minimile încăperi care permit realizarea principalelor procese ale vieţii – spaţiul locativ (care include: camera comună şi dormitorul) şi spaţiul utilităţii (bucătăria, holul, baia, duşul, WC-ul şi spaţiul de gospodărie).

În afară de acestea, într-un apartament cu mai multe odăi în spaţiul locativ pot fi incluse – sufrageria, biroul, holul, biblioteca, odaia individuală pentru copil şi alţi membri adulţi ai familiei.

În cazul elaborarii designul-ui interior al unui apartament cu suprafaţă mare pentru familii înstărite pot fi incluse şi spaţii suplimentare cum ar fi: living-ul, o sală de fitness, camera verde – oranjeria, camera de dormit pentru oaspeţi, camera pentru servitoare.

  7

 

Fig.3.1 Schema funcţională de zonificare a apartamentului: 1 – zona de intrare; 2 - zona de comunicare şi recreere; 3 – zona de alimentare (pregătirea şi luarea mesei); 4 – zona igienei; 5 – zona de dormit; 6 – zona de pregătire a lecţiilor individuale; 7 – zona de depozitare şi păstrare a lucrurilor; 8 - holul. Este necesar de a lua în consideraţie (cap.3) căile de utilizare în formarea unui spaţiu locativ confortabil şi estetic prin zonări principale ale apartamentului şi corespunzător fiecărei încăperi.

ZONA DE INTRARE. ANTREU, HOL. Antreul este legătura principală de comunicare dintre diferite zone din apartament. Opţiunile de comunicare a antreului pot fi diferite, însă principalul este că această legătură trebuie să fie organizată în mod direct cu camera comună, sufrageia, blocul sanitar comun.

O altă funcţie a antreului este - organizarea comodă de intrare în apartament – care este realizată datorită amplasării unui echipament bine gîndit, care depinde de locaţia intrării pe uşă în apartament şi alte odăi. Este foarte comod dacă în afară de dulapul pentru haine şi încălţăminte în antreu ar fi prezent şi un umerar deschis, oglindă, masă, scaun. Locuitorii acestui apartament şi oaspeţii lor trebuie să aibă posibilitatea de a plasa lucruri ca poşete, pălării, umbrele precum şi alte lucruri în antreu.

De asemenea antreul mai poate avea şi funcţia de organizare a unui colţ comun familiar: aici poate fi amenajat un loc de vizionare a TV, ascultarea

  8

muzicii, vobirea la telefon, amenajarea unui peisaj decorativ cu compoziţie din apă ş.a. Atunci, acesta se transformă într-un hol pentru care este necesar lumina naturală. La luarea deciziilor de planificare arhitecturală şi transformarea golurilor de intrare şi a pereţilor despărţitori antreul poate fi ocazional combinat cu spaţiul total al camerei. Dimensiunile unui antreu pot fi între 8-24 m.p, iar lăţimea trebuie să fie proiectată minimum de 1,4m. Dispozitivul dulapurilor încorporate nu trebuie să creeze treceri nu mai puţin de 90cm (fig.3.2) Pentru ca în apartament să fie realizată o trecere cît mai confortabilă dintre odăile de locuit şi alte încăperi este necesar să fie prevăzute holuri cu treceri.

Lăţimea lor trebuie să fie nu mai mare decît 1,31m dacă acestea duc spre camera de locuit şi nu mai mica decît 0,85m în celelalte cazuri. Uneori, în antreu se organizează antresol (dulapuri de sus pentru depozitarea hainelor) care ar trebui să creeze o înălţime la coridoare ce duc spre odăile de locuit, nu mai puţin de 2,1m. (fig.3.3)

  

   

Fig.3.2 Lăţimea minimă a holului oferind condiţii normale de funcţionare

  9

А B

Fig. 3.3 Condiţiile de stabilire a sistematizării holului. А – lăţimea minimă a holului oferind condiţii normale de exploatare; B – lăţimea holului în dependenţă de amplasarea golurilor pentru uşă.

ZONA DE COMUNICARE ŞI RECREERE. CAMERA COMUNĂ.

De obicei, zona comună de comunicare şi de odihnă este centrul unificator şi funcţional a întregului apartament. Acesta are rolul de a crea un loc confortabil pentru recreerea tuturor membrilor familiei, pentru petrecerea diferitor activităţi creative şi de afaceri, un loc pentru lectură, primirea oaspeţilor, un loc pentru consumarea individuală sau în grup a diferitor mîncăruri şi băuturi, petreceri de zi sau de noapte, jocuri pentru copii etc.

La crearea acestei zone şi anume la proiectarea unei camere comune este necesar de a se lua în consideraţie modul de viaţă a familiei, interesele culturale ale membrilor familiei.

  10

O organizare raţională a camerei comune este în cazul în care sunt prezente zone separate care corespund diferitor activităţi, ce redau o atmosferă familiară de petrecere a timpului liber. Despărţirile dintre aceste zone pot fi condiţionate de: covorul de pe podea va oferi o zonă de agrement, rafturi deschise plasate perpendicular pe perete – zona de pregătire a lecţiilor şi altele. Alcove, nişe, pardoseli multi-nivelate, pereţi despărţitori – toate acestea acordă un oarecare spaţiu camerei comune. De asemenea este posibilă o asociaţie a acesteia ca de exemplu: o cameră ermanentă sau una temporară cu bucătărie, sufragerie, etc.

Între timp fiecare zonă însăşi în mod izolat trebuie proiectată în conformitate cu opţiunile minim necesare şi posibile pentru a asigura condiţii normale de funcţionare a acesteia. De exemplu, dacă în camera comună se propune de a fi proiectată un loc pentru vizionarea televizorului sau alteor transmisii video atunci această zonă ar trebui să fie fără treceri prin ea, la o anumită izolare de uşă, pentru a crea condiţii favorabile pentru utilizarea acestui spaţiu de recreere.

De asemenea trebuie de reţinut, faptul că distanţa până la ecranul televizorului nu ar trebui să fie mai mică de 2,5 -3m (fig.3.4). Suprafaţa camerei comune variază în funcţie de tipul familiei, stilul de viaţă, astfel încît aceasta poate fi de la 15 la 70m.p. Forma camerei comune poate fi atît standard-dreptunghiulară precum şi de alta configuraţie – ovală, rotundă, trapezoidală, care îi va reda un design mai original.

Procesele care sunt realizabile în camera comună de obicei sunt însoţite de un nivel ridicat de activitate acustică (conversaţie, muzică, etc). Iar prin urmare acestea ar trebui să fie suficient de izolate de camerele de dormit şi pregătire a lecţiilor. În acelaşi timp camera comună trebuie sa aibă un acces la zona de intrare în apartament precum şi la blocul sanitar.

Fig. 3.4 Dimensiunile aranjamentului de mobilier ergonomic în zona camerei comune

  11

ZONA DE DORMIRE. DORMITORUL.

Asigurarea condiţiilor pentru dormire, este una dintre cele mai eficiente forme de recreere şi mijloc de menţinere a sănătăţii – sarcina primordială a fiecărui locuitor. Zona dată are nevoie de o izolaţie maximă vizuală, acustică şi psihologică. Pe plan igienic spaţiul de dormit trebuie să fie bine aerisit. Aceste cerinţe sunt prevăzute la amplasarea zonei de dormit în odăi separate – dormitoare. Tipurile de dormitoare pot fi clasificate în felul următor: - dormitor pentru o singură persoană; - dormitor conjugal; - dormitor pentru părinţi şi copil (pînă la trei ani); - dormitor pentru două persoane (pentru copii de acelaşi sex).

Pentru realizarea unei izolaţii cît mai bune a zonei de dormit este necesar ca aceasta să fie plasată la o distanţă de zona de intrare şi de spaţiile zgomotoase. Însă legătura acesteia cu blocul sanitar ar trebui să fie cât mai scurtă. Uneori în apartamentele cu două nivele dormitorul adulţilor este separat de dormitorul copiilor.

Deseori, în dormitor, în funcţie de vârstă şi de nevoile spirituale ale locuitorilor, în afară de organizarea funcţiei de somn pot fi organizate diverse funcţii de recreere, studiere, privirea televizorului, ascultarea radioului, educaţie fizică, etc. În dormitor este de dorit sa fie prevăzute locuri suplimentare de dormit (sosirea oaspeţilor, şi altele) cu ajutorul mobilei ce poate fi transformată, ca de exemplu canapeaua sau alte elemente de acest gen. În dependenţă de numărul locuitorilor suprafaţa dormitoarelor poate varia de la 12 la 36 m.p. Iar lăţimea dormitoarelor nu trebuie să fie mai mică de 2,5m (fig.3.5; 3.6; 3.7). De asemenea în dormitoare pot fi plasate dulapuri încorporate, mici dulapuri pentru haine sau acestea pot fi direct legate printr-o cameră separată pentru depozitarea hainelor. Pe lîngă aceste spaţii de depozitare a hainelor şi albiturilor în dormitoare sun plasate şi noptiere, rafturi de perete, masa (fig.3.8; 3.9)

  12

   

Fig. 3.5 Spaţiul minim dintre mobilă şi zona de somn  

А B

    Fig.3.6 А - Lăţimea minimă a dormitorului pentru o singură persoană. B - Lăţimea minimă a dormitorului pentru două persoane.

  Fig.3.7 Lăţimea minimă a dormitorului conjugal.

  13

 

Fig. 3.8 Dimensiunile paturilor şi a dulapurilor.

   

Fig. 3.9 Metode de grupare a paturilor în dormitoarele pentru două persoane

  14

ZONA DE ALIMENTARE.

BUCĂTĂRIA, SUFRAGERIA, CAMERA COMUNĂ

În organizarea spaţială a apartamentului o decizie importantă va constitui amenajarea zonei alimentare. Cerinţele pentru acest domeniu sunt: - Scopul principal este asigurarea procesului de gătit şi de mîncare. Pregătirea mîncării (mesei) – este una dintre cele mai intense procese de muncă pentru întreţinerea familiei, deoarece pentru aceasta este nevoie de echipament şi tehnică. Luarea mesei – acest proces joacă un rol important în asigurarea sănătăţii. Aici este necesar de un regim stabil, de un anturaj calm şi estetic. - Pentru economisirea timpului petrecut la procedura de pregătire a mesei este necesar de a fi asigurată lungimea minimă care conectează aceste procese între ele. În cazul familiilor cu mulţi membri zona de mîncare trebuie să fie divizată în două părţi şi anume o parte unde se pregăteşte mîncarea (bucătăria) şi partea unde se ia masa (sufrageria) ; -  Aceasta trebuie să asigure o funcţie de plasare cît mai convenabilă a tuturor membrilor familiei; - În afară de toate cele relatate aceasta mai poate servi şi ca un loc pentru diverse activităţi pentru întreaga familie, pentru a îndeplini rolul tradiţional de „familii de bază” - De asemenea aceasta trebuie să aibă o legătură confortabilă cu zona de intrare a apartamentului. La fel poate avea o legătură permanentă sau episodică cu zona comună de ohihnă prin intermediul unor elemente transformatoare. Într-un apartament modern zona de alimentare poate fi împărţită în: combinate, separate sau mixte. Acestea se formează în dependenţă de procesul de gătit şi luare a mesei. Principalele tipuri de spaţii pentru pregătirea şi luarea mesei. (tab.1). Bucătărie - nişă - reprezintă un spaţiu într-o nişă amplasată în spaţiul comun al camerei de zi. De obicei, adîncimea ei nu trebuie să fie mai mică de 0,7m iar lungimea de la 1,5 la 3,2m. O condiţie obligatorie pentru bucătăria – nişă este prezenţa doar a sobei electrice precum şi a unei hote calitative. Amplasarea aragazului în alte tipuri de bucătării de asemenea necesită prezenţa unei hote calitative, obligatoriu lumină naturală precum şi o izolare constructivă de celelalte odăi.

  15

Bucătăria de lucru – izolare de sine stătătoare a încăperii, avînd intrare din antreu (hol). Această bucătărie poate avea legături cu sufrageria sau camera comună printr-o uşă, goluri de ferestre sau pereţi transformatori. Suprafaţa astfelor de bucătării variază între 8-14m. Lăţimea minimă a bucătăriei de lucru nu ar trebui să fie mai mică de 1,9m. Bucătărie cu zonă de nutriţie episodică – acest tip de bucătărie este complet echipat ca o zonă de preparare a mîncării şi o zonă de luat masa pentru 1-3 persoane. Zona de alimentare în acest caz este importantă de a fi amplasată în sufragerie sau camera comună. Suprafaţa recomandată unei astfel de bucătării este de 8-16mp. Bucătărie - sufragerie – este o cameră separată, care cu excepţia zonei de pregătire a mîncării echipată cu utilajele necesare mai prevede şi o zonă completă de luare a mesei – spaţiu în care este inclusa masa de servire pentru întreaga familie. Suprafaţa recomandată a bucătăriei – sufragerii este de 10 – 18m. Sufrageria – este o cameră separată, care este destinată pentru luarea mesei de zi cu zi precum şi primirea oaspeţilor sau serbărilor familiale. Sufrageria ar fi bine să fie învecinată cu o cameră de zi care ar permite anumite transformări cu ajutorul pereţilor despărţitori sau a uşilor glisante. Suprafaţa recomandată a sufrageriei este de 14-24m.p. În alegerea dimensiunilor optimale a sufrageriei pot influenţa astfel de factori ca: nr. membrilor de familie, stilul de viaţă, starea materială, dimensiunile mobilierului (masă, scaun, dulapuri, comoduri) şi plasarea acestora în dependenţă de normele ergonomice. Sufrageria - camera comună - zona în care se serveşte masa fiind combinată cu alte activităţi culturale ale familiei. Pregătirea mîncării are loc într-un spaţiu separat. De obicei astfel de zonă de luare a mesei se selectează după tipul de familii (adulţi + copii). Buătăria – sufrageria – camera comună - aceasta este un exemplu de bucătărie unde are loc prepararea mîncării, luarea mesei şi petrecerea activităţilor culturale ale familiei. În acest caz acestea ocupă o funcţie dominantă.

SCHEMA DE AMPLASARE A UTILAJULUI DE BUCĂTĂRIE O proiectare raţională a bucătăriei, plasarea corectă a utilajelor necesare în funcţie de succesiunea de lucrări în zona de gătire a mîncării oferă acestor locuitori un minim efort fizic şi economisirea timpului. Mai întîi de toate, în

  16

zona de pregătire a mîncării este necesar de a fi stabilit locul pentru depozitarea productelor, pregătirea şi păstrarea mîncării. Pentru pregătirea bucatelor se recomandă următoarele utilaje principale: frigider – chiuveta – masa de lucru – aragaz – masa de deservire (fig.3.10; 3,11) în următoarea ordine: depozitarea – spălarea – pregătirea, care poartă denumirea de „triunghi de lucru” iar distanţa ideală dintre acestea este de la 4 pînă la 7m. O distanţă prea mare ar duce la un mers obositor iar o distanţă prea mică la o aglomerare. În dependenţă de structura bucătăriei, dimensiunea acesteia, proporţii, de plasare a uşilor şi a golurilor de ferestre, utilajele de bucătărie pot fi amplasate conform schemei (fig.3.12): Plasarea utilajului într-un rînd dea lungul unui perete. Lungimea recomandată a spaţiului de lucru depinde de nr.membrilor de familie precum şi de modul de comportament al gospodăriei, aceasta fiind de la 2,3 la3m. Lăţimea bucătăriei unde este plasat utilajul într-un rînd de-a lungul unui perete nu trebuie să fie mai mică de 1,9m. Plasarea în două rînduri liniare a utilajelor la doi pereţi opuşi. Amenajarea simplă şi compactă – soluţia ideală: chiuveta şi aragazul într-o parte a peretelui iar frigiderul pe partea opusă. Lăţimea minimală a încăperii -2,2m; Plasarea utilajului în trei rînduri de-a lungul celor trei pereţi adiacenţi (în formă de U) este o amenajare compactă şi convenabilă. Distanţa dintre utilaje faţă de pereţii opuşi trebuie să fie suficientă, nu mai puţin de 1,2m. Plasarea unghiulară a utilajului de la doi pereţi adiacenţi (forma L) – o astfel de amplasare a utilajului permite crearea unei bucătării cu luarea meselor ocazionale unde la pereţii liberi de utilaje poate fi plasată o masă. Peninsulară. Astfel de schemă deseori este utilizată în tipurile de bucătărie- sufragerie. Ca de obicei, peninsula care separă zona de pregătire a bucatelor de zona de luare a mesei – reprezintă o tejghea bar sau masa de servire. Insulară. Aceasta include în sine un sistem cu o suprafaţă de lucru la mijloc (chiuveta, aragaz, masa de lucru) şi este potrivită pentru suprafeţe mari şi necesită o muncă suplimentară cu privire la amenajarea căilor de comunicaţie (gaz, reţele electrice, conductă de apă). În afară de utilajul inclus în „triunghiul obligatoriu de lucru” pot fi incluse de asemenea şi o maşină de spălat vase, dulapuri pentru depozitarea alimentelor, veselei, detergenţi, hote, etc. Dimensiunile optimale a utilajului de bucătărie şi a mobilierului precum şi integrarea cerinţelor ergonomice pentru plasarea lor sunt prezentate în fig..3.13; 3.14.

  17

Таbelul.1 Principalele tipuri de spaţii în zona alimentară.

 Încăperi pentru

luarea mesei Denumirea încăperii Utilizarea funcţională de spaţiu în zona de nutriţie

1 

 

Bucătăria – nişă

 

2 

 

Bucătătia de lucru  

3 

 

Bucătărie cu zonă de nutriţie epizodică

 

4 

 

  

Bucătăria sufragerie

 

5 

 

  

Sufragerie

 

6 

 

  

Camera comună

 

7 

 

  

Bucătărie - sufragerie – camera

comună

  18

  

Fig.3.10 Succesiunea elementelor de bază a utilajului de bucătărie.  

1

23

45

6

78

910

11

  

Fig.3.11 Succesiunea amplasării utilajelor din zona de ucru a bucătăriei: I – păstrarea productelor (1 – frigider, dulap); II – loc pentru prepararea bucatelor (2 – dulap pentru veselă, 7 – masa de lucru, 8 - chiuveta); III – pregătirea mîncării (4 – dulap pentru veselă , 5 - hotă, 6 - dulap 9,11 – masa de lucru, 10 – aragaz); IV – chiuveta şi loc pentru uscarea vesei (3 – dulap de uscare , 8 - chiuveta); V – locul de luat masa.

  19

                                                                                                                                                                                                                              

Chiuveta

Frigider Aragaz

«Triunghiul de lucru»

                                                                                     Plasarea utilajului într-un Plasarea utilajului în două rînd. rînduri.                               

                                                                                                                           Plasarea în trei rînduri a Plasarea (forma - L) unghiulară utilajului (forma – U ) a utilajului                                                          

                                                    Peninsulară Insulară Fig. 3.12 Schema de bază pentru amplasarea utilajului de bucătărie.

  20

. Fig.3.13 Dimensiunile minimale de trecere în bucătărie  

А

B 

    

  C  

 

 Fig.3.14 Echiparea sufrageriei.

  21

А – dimensiunile luate în consideraţie la organizarea locurilor pentru luarea mesei B – dimensiunile mesei de sufragerie în dependenţă de nr.de locuri; C – metode de amplasare a mesei şi scaunelor.

ZONA IGIENEI. INSTALAŢII SANITARE. De cele mai multe ori măsura de confort a apartamentului se estimează în funcţie de nivelul de restabilire şi formele utilajului amplasate în zona de igienă. De ani de zile s-au folosit doar trei tipuri de instalaţii sanitare: toaletă saperată, camera de baie separată sau toaleta şi baia combinate. În prezent amplasamentul instalaţiilor sanitare pot fi prezentate în următoarea ordine:

- weceu (1,5 – 3mp); - weceu cu chiuvetă (2 – 3mp); - camera de baie cu cadă şi chiuvetă (3,5 – 6mp); - camera de baie cu cadă, bideu şi chiuvetă (4,5 – 8mp); - camera igienică cu cadă, weceu, bideu, chiuvetă, (6 – 9mp); - camera igienică cu cadă, bideu, chiuvetă, un loc pentru proceduri

cosmetice (9 – 12 mp); - sala igienică cu baie, bideu, chiuveta, un loc pentru proceduri cosmetice şi medicale, pentru exerciţii fizice (12 – 14m);

- camera de duş cu chiuvetă (2 – 3m); - baie cu duş, chiuveta (2,5 – 4mp); - duş cu saună (3,5 – 5mp); - baie cu sauna (4,5 – 6 mp); - spaţiu pentru spălarea şi uscarea hainelor (6 – 10mp). Spaţiile igienice pot fi amplasate în apropiere de loggie, terasă, bazin,

saună, lîngă camera pentru exerciţii fizice şi sport formînd o atmosferă de casă numită „grup de sănătate”. În afară de procedurile pentru igiena personală în acest spaţiu de asemenea pot fi puse în aplicare şi proceduri cosmetice (cu organizarea unei zone speciale sau fără astfel de zonă).

În afară de tradiţionalele grupuri sanitare concepute pentru o folosire în comun este posibilă proiectarea unui grup sanitar pentru oaspeţi cu toaletă şi chiuvetă care se va situa în apropiere de bucătărie, de intrarea principală, camera de zi fiind total echipat cu utilaj. În apartamentele de elită de asemenea este posibilă amplasarea băii la fiecare dormitor în parte. Este interzisă amplasarea spaţiilor igienice deasupra odăilor locuibile. În zonele cu

  22

climă caldă se recomandă proiectarea grupurilor sanitare cu ventilare şi iluminare naturală (prezenţa de ferestre).

În apartamente pentru familii mici (pentru două persoane sau o persoană) este posibilă combinarea grupurilor sanitare în care sunt incluse toaleta, chiuveta şi cada (duş). Iar în toate celelalte apartamente grupurile sanitare sunt separate. Dimensiunile toaletei nu trebuie să fie mai mici de: - la deschiderea uşii în interior - 0,8 х 1,5 m; - la deschiderea uşii în exterior – 0,8 х 1,2 m. Dimensiunea băii trebuie să fie cel puţin 1,75 х 1,5 m. Dimensiunile optimale a grupurilor sanitare şi a utilajului vezi fig.3.15; 3.16. Încăperea igienică este locul cel mai vizitat de către toţi membrii familiei. Aceste încăperi au nevoie de o combinare a confortului şi frumuseţii cu avantaje practice ale instalaţiilor sanitare moderne. Confortul igienic a utilajului modern din apartament poate fi extins şi consolidat prin reglarea regimului de temperatură şi umiditate în încăperea respectivă variind cu fundalul de lumină, culoare şi sunet şi cu multe alte inovaţii tehnice.

  

Fig.3.15 Dimensiunile aproximative a utilajelor sanitare în baie.

  23

I

II

   

Fig.3.16 Grupuri sanitare în apartamente. I – spaţiul necesar pentru folosirea utilajului sanitar; II – tipurile şi dimensiunile minimale a grupurilor sanitare.

  24

ZONA DE PLASARE ŞI DEPOZITARE A LUCRURILOR. CĂMARE, , DULAPURI, ÎNCĂPERI ANEXE

Spaţiile pentru plasarea şi depozitarea articolelor de uz casnic sunt destinate pentru folosirea întregii familii. Izolarea lor este necesară pentru a asigura condiţii favorabile la depozitarea lucrurilor. La astfel de spaţii se includ cămarele, vestiarele. Dulapurile încorporate şi antresolurile îndeplinesc o funcţie similară (fig.3.17). Garderoburile şi dulapurile încorporate care sunt destinate pentru o folosinţă personală, de exemplu pot fi amplasate în dormitoare. Cămarele şi dulapurile încorporate pot avea următoarele dimensiuni: - adîncimea cămarei – nu mai puţin de 0,8m, dulap - 0,6m; - superafaţa cămarei – 1mp şi mai mult, dulap - 0,6 m.p şi mai mult. Suprafaţa garderobei – de la 3 m.p şi mai mult (fig. 3.18). Acestea pot avea iluminare şi ventilare naturală. Apartamentele sunt prevăzute cu spaţii suplimentare şi anume – loggii şi balcoane. Scopul principal al acestor spaţii - este crearea unui bloc suplimentar pentru odihnă, luarea mesei şi lucru. Dacă acestea nu sunt acoperite cu geamuri termoizolate atunci acestea ar trebui izolate de la camerele adiacente ale apartamentului cu scopul de a proteja de efectele negative ale microclimatului a mediului. În acest caz aceasta poartă denumirea de spaţii de vară deschise iar în afară de procesele descrise mai sus pot fi puse în aplicare cum ar fi depozitarea produselor alimentare, articolelor de uz casnic, uscarea şi aerisirea hainelor.

   

Fig.3.17 Regulile de plasare a principalelor zone de depozitare:

  25

А – zona de amplasare a lucrurilor; В – zona uşilor deschise; С – zona în apropierea dulapurilor.

 

Fig.3.18 Dimensiunile cămarelor.

4.PREZENTAREA DECORATIV – ARTISTICĂ A INTERIORULUI APARTAMENTULUI

Al treilea mijloc în formarea unui interior confortabil şi estetic cu caracter individual este prezentarea decorativ – artistică a interiorului apartamenului. Mai exact – este un set de mijloace, incluzînd în sine alegerea de stil şi decizia compoziţională a întregului apartament, finisarea, decizia asupra culorii şi iluminării, decorarea. Alegerea acestor mijloace depinde de organizarea planificată din punct de vedere arhitectural al apartamentului, compoziţia şi vîrsta membrilor de familie, stilul lor de viaţa, interesele şi gusturile estetice, tradiţiile familiale. Anume aceşti factori se manifestă în primul rînd în caracterul general al interiorului al unei familii – un caracter pur funcţional şi de afaceri sau unul confortabil şi democratic or, unu ceremonial şi reprezentativ. La caracterul general al interiorului se supun şi stiluri a tuturor elementelor sale componente. Un anumit stil al interiorului – este unirea tuturor elementelor interioare (structurale şi ornamentale), unele caracteristici generale stilistice – ce repetă

  26

formele, ornamentul de acelaşi tip, unitatea de culoare şi materialele de finisare, obiectele de mobilier decorativ. O formare decorativă a apartamentelor se supune după cum am menţionat mai sus ideii de ansamblu compoziţional a organizaţiilor sale arhitecturale şi de planificare. Dacă spaţiul întregului apartament se rezolvă pe principiul unităţii, structurilor comunitare cu legături deschise între încăperi atunci şi mijlocul de decorare ar trebui să fie abordat în corelaţie cu aceste poziţii. În acest caz în diferite spaţii se utilizează aceleaşi metode de finisare a pereţilor, tavanelor, pardoselelor, uşilor, nuanţelor apropiate combinaţiei de texturi precum şi culoarea, factura a suprafeţelor principale. În cazul în care amenajarea apartamentelor şi caracterul acestor interioare sunt construite pe principiul compoziţional de accentuare a centrului dominant apoi de finisare a metodelor şi mijloacelor de decorare trebuie să abordeze aceleaşi probleme de lucru – culoarea şi factura principalelor suprafeţe. În acest caz se aplică contrastul – unul dintre principalele elemente de compoziţie şi a fonurilor neutre. În afară de aceste tehnici compoziţionale pot fi folosite şi tehnici de creare a finisajelor independente în funcţie de natura şi stilul de decorare a unor spaţii din apartament cu expresia ei estetică şi accente emoţionale. Principalul trebuie să ne amintim că atmosfera individuală a locuitorului ar trebui să ofere doar un efect emoţional pozitiv asupra oamenilor – de a le crea o bună dispoziţie, a restabili forţele fizice, intelectuale şi spirituale.

Impactul cel mai eficient asupra stării psihologice şi fiziologice a omului o are decizia culoristică a interiorului.

Utilizînd cunoştinţele despre culori – ştiinţa despre culoare – puteţi crea nu doar o anumită stare de spirit dar de asemenea puteţi şi influenţa percepţia vizuală a dimensiunii şi proporţiilor spaţiului precum şi îmbunătăţirea iluminării acestor spaţii.

Cu privire la impactul psihologic asupra oamenilor culorile sunt impărţite în „calde” (roşu, oranj, galben, galben-verde şi alte combinaţii ale acestora) precum şi culori „reci” (albastru, albastru-verde, violet ).

Culoarea pur verde – „culoare neutră”. Culorile calde sunt potrivite pentru încăperile ale căror ferestre sunt îndreptate spre nord. Culorile reci sunt folosite de obicei la finisarea şi decorarea unor spaţii bine iluminate cu lumină naturală şi care sunt orientate spre partea de sud.

Cu ajutorul proprietăţilor spaţiale ale culorilor acestea pot influenta percepţia vizuală a parametrilor odăii. Pentru a putea schimba impresiile negative asupra proporţiilor încăperii se pot folosi mijloace culoristice vizuale apropiind sau depărtînd suprafeţele acoperite de ele.

  27

Încăperea ale căror pereţi sunt vopsite în culori „bogate – calde ” va arăta mai mică decît dimensiunea reală, iar în cazul în care se va folosi culoare „săracă – rece ” atunci încăperea va arăta mai spaţiosă.

Culorie climaterice din interior nu doar că afectează percepţia spaţială dar are de asemenea un impact psihologic asupra oamenilor. În funcţie de gama de culori ale interiorului dispoziţia omului poate fi atât veselă, calmantă cît şi cu senzaţie de iritare, oboseală.

S-a constatat că cel mai mare impact benefic asupra psihicului uman o are gama de tonuri luminoase.

Culorile intense şi deschise (de exemplu, culoarea roşie şi violetă) predau interiorului un caracter dinamic. Însă abundenţa acestora poate influenţa asupra sistemului nervos, pote obosi ochii sau mări tensiunea. De asemenea culorile influenţează şi asupra stării fiziologce asupra omului.

La fel, trebuie avut în vedere faptul că percepţia culorilor se schimbă în dependenţă de vîrstă. Copii de o vîrstă mai mică preferă în interior culori cu mult mai calde (roşu, roz, oranj deschis), adolescenţii preferă – o combinaţie de culori contrastante (albastru cu galben sau roşu cu alb şi negru).

Persoanele cu o vîrstă mai inaintată preferă o gamă de culori calde, liniştite. Acest lucru ar trebui să fie avut în vedere la deciziia de alegere a gamei de culori în odăi pentru membrii de familie de toate vîrstele.

Alegerea soluţiei culoristice a apartamentului depinde de scopul funcţional al spaţiului precum şi de alegerea tipului de materiale de finisaj şi a metodelor de finisare a apartamentului.

Un criteriu important în alegerea materialelor de finisare constă în simplitatea şi siguranţa de exploatare, acustica, calitatea termică şi tehnică a materialelor, proprietăţile fizice a igienei.

Cele mai frecvente tipuri de finisări şi materiale de finisaj sunt: - pentru pereţi şi tavane - tapetarea, vopsirea cu lacuri şi vopsea,

executarea cu tencuială decorativă, placarea cu plăci ceramice, cu piatră naturală sau artificială, placarea cu lambriuri din lemn sau cu panouri din lemn, placarea cu plăci de polistiren şi lastic, tapiţarea cu stofă, etc.

- pentru pardosele – acoperirea cu linoleum, ochetă, cu gresie din PVC, cu ceramica, marmură, granit, plăci ceramice de granit, pardosea din parchet, acoperirea cu parchet, laminat, plută, etc.

Un rol important în design-ul unui apartament îl constituie iluminarea artificială creată de corpuri de iluminat.

Diferite după destinaţie, după dispozitiv, aspectul interior, forma, culoarea - acestea nu numai că creează un confort vizual dar şi constituie un element estetic – expresiv al interiorului. Plasarea şi forma corpurilor de iluminat de

  28

asemenea sunt importante pentru asigurarea condiţiilor optime vizuale, pentru impactul psihologic asupra oamenilor.

Tipurile de iluminare în odăi pot fi: - generale - locale. Iluminarea locală este destinată pentru iluminarea suplimentară a suprafeţei

de lucru sau zonei funcţioale. În spaţii mai mici de exemplu ca holul care poate fi iluminat doar de iluminare generală. În toate celelalte cazuri se utilizează o iluminare combinată cît mai raţională – zonală.

Proiectarea estetic generală a sistemelor de iluminare precum şi accentuarea iluminării se realizează printr-o iluminare decorativă. Acestea pot fi corpuri de iluminat cu forme decorative, suporturi, candelabre, lămpi de podea, corp de perete dând o culoare specifică care creează o atitudine psihologică corespunzătoare.

Alegerea corpurilor de iluminat depinde de stilul interiorului şi acestea pot juca un rol semnificativ în individualizarea spaţiului interior.

De orientarea stilistică a încăperii depinde şi alegerea unor astfel de elemente decorative din interiorul unui apartament cum ar fi: ţesături decorative (tapiserie, perdele, jaluzele, covoare); lucrări de artă (picturi, tablouri, tapiserii, ceramică, porţelan, lemn, metal, sticlă, etc).

De asemenea, este necesar de a menţine o corelaţie între material, culoare, pictură şi dimensiunea încăperii, iluminarea, decoraţiile, caracterul şi culoarea mobilei precum şi alte obiecte.

Opţiunile tehnice de combinare a articolelor utilitare şi decorative sunt practic nelimitate, astfel încît este imposibil de a fi creată o anumită regulă. Însă poate fi oferit un sfat – de a nu supraîncărca. Rezolvarea acestei sarcini necesită tact şi mai presus de toate – un simţ al proporţiei.

O metodă „veche şi bună” la realizarea confortului interior al unui apartament este înverzirea spaţiului cu flori. Acesta nu este doar un decor ci şi un element de educaţie estetică.

Plantele acţionează benefic asupra vederii, organelor de simţ, sistemului nervos, împrospătează aerul din încăperi. Decizia de alegere şi amplasare a acestora depinde de orientarea încăperii, proiectul întregului apartament, de stilul şi gama de culori a fiecărei încăperi în care acestea se vor afla, de stilul de viaţă al familiei.

Ca şi alte elemente înverzirea decorativă va contribui la crearea unui spaţiu confortabil şi estetic cu un caracter individual al interiorului.

  29

5. SARCINI PENTRU PROIECTARE Sarcina dată de proiectare prevede elaborarea detailată a proiectului de design a interiorului unui apartament. 5.1 CONŢINUTUL PROIECTULUI Design – proiectul constă din trei părţi principale: partea grafică, albumul proiectului de execuţie şi macheta. Partea grafică:

-planul apartamentului cu amplasarea mobilierului, utilajului şi hotărîrea pardoselii – SC 1:100, 1:50; -desfăşuratele pereţilor (secţiunile de bază a odăilor din apartament) - SC 1:50, 1:25; -planul tavanului a întregului apartament – SC 1:100, 1:50; -imagini tridimensionale a încăperilor -detaliile elementelor decorative, mobilierului sau utilajului proiectate individual – SC 1:10, 1:5.

Partea grafică se execută pe minim două planşete cu dimensiuni de 60*90cm. Tehnica – la alegerea studentului, dar aceasta trebuie neapărat să includa rezolvarea culoristică. Аlbumul proiectelor de execuţie: -date generale (borderoul desenelor, borderoul materialelor de finisare); -planul apartamentului, desen de releveu– SC 1:100, 1:50;

-plan de montare şi demontare - SC 1:100, 1:50; -plan de amplasare a mobilierului şi utilajului – SC 1:100, 1:50; -planul pardoselei – SC 1:100, 1:50; -planul tavanului de dezaxare a corpurilor de iluminat – SC 1:100, 1:50; -planul amplasarii prizelor si întrerupătoarelor – SC 1:100, 1:50; -desfăşurata pereţilor (secţiuni) – SC 1:50, 1:25; -elementele desenelor decorative, mobilier şi utilaj proiectate individual – SC 1:10, 1:5.

Toate desenele se execută cu cotarea conform Gostul-ui 21-101-97 «Система проектной документации для строительства. Основные требования к проектированию и рабочей документации.»

  30

Desenele de execuţie se realizează pe foi format A3. Маchet – volum compoziţional a proiectului finalizat executat din diferite materiale: carton, plastic, hîrtie colorată şi altele. – SC 1:50, 1:25. 5.2 ETAPELE DE LUCRU Întregul proces de executare a proiectului se clasifică în 4 etape: Prima etapă – elaborarea schiţei-idei. A doua etapă – elaborarea detailată a proiectului. A treia etapă – executarea părţii grafice a proiectului şi macheta. A patra etapă – predarea lucrării. Prima etapă începe cu un curs introductiv predat de către profesor, unde acesta dezvăluie tema proiectului de curs, obiectivele şi sarcinile cursului predat, de asemenea le fac cunoştinţă studenţilor cu literatura de specialitate şi le arată materialele didactice a catedrei (lucrările studenţilor) la această temă.

Studenţii trebuie să se familiarizeze cu analogiile şi să le prezinte la orele următoare conduse de profesori.

La această etapă se elaborează schiţa, scopul principal fiind stabilirea informaţiilor obţinute cu privire la un apartament modern şi o reflectare a înţelegerii lor proprii către studenţi.

Întreaga etapă este dedicată pentru găsirea de informaţii şi executarea schiţei – ideii a interiorului apartamentului. Schiţa – idee include în sine executarea: organizarea spaţială a apartamentului (alegerea sistemului de zonare funcţională, stabilirea modurilor de reamenajare a apartamentului şi aplicarea unor noi unităţi structurale), planuri preliminare cu amplasarea mobilei şi a utilajului, planuri a etajelor şi plafoanelor, prezentarea decorativ artistică a interiorului apartamentului. A doua etapă de execuţie a proiectului constă în specificarea şi îmbunătăţirea ca o idee generală unele secţiuni ale proiectului. Princialul scop al acestei etape – constă în finisarea detailată a executării proiectului. Această etapă de asemenea se poate încheia cu punerea în aplicare a „schiţei”. A treia etapă – punerea în aplicare a proiectului. Această etapă include executarea părţii grafice a proiectului pe planşee, desenelor de execuţie, a albumului şi machetarea. Compoziţa şi dimensiunile proiectului sunt indicate în sarcina de proiectare.

  31

A patra etapă include organizarea expoziţiei cu lucrările studenţilor, vizionarea comună şi apărarea lucrării – proiect executat de către student. 5.3 ETAPELE DE EVALUARE 1. Prezentarea analogiilor. 2. Schiţa de schiţă (notă) 3. Vizionarea schiţei – idei. 4. Aprobarea schiţei – idei (procentarea, notele). 5. Vizionarea detailată a părţii grafice în creion. 6. Amplasarea grafică pe planşe. 7. Vizionarea desenelor de execuţie a albumului (procentarea, evaluarea). 8. Executarea machetei. 9. Predarea proiectului (notă).

  32

LITERATURA

1. СНиП – Л.1-71. Жилые здания. Нормы проектирования. – М.: Стройиздат,1978.

2. СНиП 2.08.01 -89 . Жилые здания. – М.,1989 3. ГОСТ 21-101-97 «Система проектной документации для строительства. Основные требования к проектированию и рабочей документации. »

4. Краткий справочник архитектора.- Киев,1975. 5. Милославлевич Р.А. Азбука современной квартиры. - М.: Стройиздат,1980.

6. Рубаненко Б.Р., Карташова К.К., Тонский Д.Г.и др. Жилая ячейка в будущем. - М.:Стройиздат,1982.

7. Лисициан М.В., Новикова Е.Б., Петунина З.В. Интерьер общественных и жилых зданий. - М.: Стройиздат,1973.

8. Блашкевич Р.Н., Звездина Т.И., Мельников В.Е., Бурский В.Б. Интерьер современной квартиры. – М.:Стройиздат, 1988

9. Барташевич А.А., Богуш В.Д. Квартира, коттедж, дача. – Мн.: ООО «Лазурак»,1995.

10. Губернский Ю.Д., Лицкевич В.К. Жилище для человека. – М.: Стройиздат, 1979.

11. Васечкин Д., Торопова Л. Дизайн интерьера квартиры. – М.: Эксмо, 2005.

12. 11. Интерьер квартиры: от проекта до воплощения. – М.: Ниола – Пресс, 2006.

13. Буймистру Т.А. Колористика. Цвет – ключ к красоте и гармонии. М.: Ниола – Пресс, 2008.

14. .Грожан Д.В. Справочник начинающего дизайнера. – Ростов–на - Дону, 2006.

15. Периодические издания: «Идеи вашего дома», «Красивые квартиры», « АРХИ - ДОМ», «Красивые дома», «Лучшие интерьеры», «Современный дом», «Время ремонта».

  33

Anexa Nr.1

PROIECT – MODEL

«Design-ul interior al unui apartament cu două odăi»

Albumul desenelor de execuţie

Аutori: grupa arhitecţilor «ГРА+Д»

  34

СUPRINS INTRODUCERE…………………………………………………… 3 1. Scopurile şi obiectivele proiectuui de curs……………………… 3 2. Obiectivele principale şi mijloacele de formare a interiorului apartamentului…………………………………………….………… 4 3. Zonele funcţionale şi amenajarea corespunzătoare a apartamentelor cu tehnică şi mobilă…………………………………………………… .6 4. Prezentarea decorativ – artistică a interiorului apartamentului… 25 5. Sarcini pentru proiectare………..………………………..………. 29 5.1. Conţinutul proiectului……………………..…………… 29 5.2. Etapele de lucru……………………………………………30 5.3. Etapele de evaluare……………………………………… 31 LITERATURA……………….………………………………………32 ANEXĂ……………..……………………………………………… 33

  35

INTERIORUL APARTAMENTULUI

Indicaţie metodică

pentru elaborarea proiectului de curs

Autori: Т.Buimistru E.Prodan A.Cocin

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– 

Bun de tipar 20.10.10.        Formatul hârtiei 60x84 1/8. 

                                             Hârtie ofset. Tipar RISO    Tirajul 100 ex. 

Coli de tipar 6,25                 Comanda nr. 107 

––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––– 

U.T.M., 2004, Chişinău, bd. Ştefan cel Mare, 168. 

Secția Redactare şi Editare a U.T.M. 

2068,Chişinău, str. Studenților, 9/9 

 

   

  36

 

UNIVERSITATEA TEHNICĂ A MOLDOVEI

INTERIORUL APARTAMENTULUI

Indicaţie metodică pentru elaborarea proiectului de curs

Chişinău 2010