CAP. IV NORMAREA MUNCII

ormarea muncii reprezintă activitatea prin care se stabileşte sub formă de norme, cantitatea şi calitatea de muncă necesare executării unor lucrări în ritm normal şi cu intensitate normală, în anumite condiţii tehnico –

organizatorice precizate. Prin normă de muncă se înţelege sarcina de muncă ce se stabileşte unui

executant (individual sau colectiv), care are calificarea corespunzătoare, pentru executarea unei lucrări, în anumite condiţii tehnico – organizatorice date.

Normarea muncii trebuie să acţioneze asupra organizării locului de muncă, aceasta având o influenţă importantă asupra desfăşurării lucrărilor şi consumului de timp de muncă.Studiile de normare tehnică trebuie să stabilească pentru fiecare operaţie:

- dimensiunile cele mai potrivite ale locului de muncă;- modul de amplasare a materialelor;- aşezarea muncitorilor în poziţii comode care să asigure libertate de acţiune.

Diversitatea factorilor care influenţează consumul de timp de muncă în desfăşurarea proceselor de producţie în construcţii, necesită ca activitatea de normare tehnică să fie îndreptată spre o analiză detaliată a fenomenelor, ceea ce implică şi cunoaşterea structurii consumului de timp de muncă al executantului precum şi al timpului de folosire a utilajului.

Pentru determinarea normelor de timp trebuie observat şi studiat consumul de timp de muncă.

1. Metode de observare a timpului de muncă

Şeful punctului de lucru trebuie să urmărească muncitorii pe şantier şi producţia pe care aceştia o realizează. În funcţie de aceasta şeful punctului de lucru sau compartimentul specializat al firmei urmează să stabilească răsplata muncii (salariul angajatului). Pentru aceasta, în primul rând trebuie cunoscute metodele de observare a timpului de muncă. Cele mai importante metode sunt următoarele:1. Metoda fotografierii zilei de muncă2. Metoda cronometrării procesului tehnologic3. Metoda fotocronometrării4. Metoda observării instantanee5. Metoda filmării şi oscilografierii

1. Constă în înregistrarea tuturor activităţilor şi opririlor care au loc în decursul unei zile de muncă precum şi producţia realizată.

2. Urmăreşte analiza detaliată a acestuia în vederea obţinerii unui timp mediu pentru fiecare operaţie.

3. Este o formă combinată de urmărire a proceselor continue cum ar fi: tencuielile, zidăria, etc.

- 30 - - -

N

4. Constă în înregistrarea de moment a activităţii, în diferite momente ale zilei pentru stabilirea ponderii de timp pentru fiecare operaţie.

5. Metode moderne de măsurare a consumului de timp de muncă care folosesc aparatele de filmat sau oscilografele cu celulă fotoelectrică.Folosirea oricărei metode trebuie făcută cu atenţie, deoarece muncitorii pot avea

impresia că scopul este de a mări norma de producţie şi automat micşorarea veniturilor. Pentru muncitorii direct productivi plătiţi în regie, faptul că se ştiu urmăriţi poate constitui un stimulent deoarece în cazul unor pauze nejustificate li se pot tăia din ore.

2. Structura timpului de muncă

Prin timp de muncă se înţelege durata stabilită dintr-o zi sau dintr-o săptămână, în care este obligatorie efectuarea muncii la locul de muncă, în cadrul contractului individual de muncă.

Durata normală a zilei de muncă este în medie de 8 ore într-o zi sau 40 de ore într-o săptămână. Peste durata normală de muncă timpul de lucru se compune din:

– ore suplimentare; – timpul care din cauza specificului muncii nu se poate încadra în programul

normal de lucru;– orele prestate peste program, în scopul asigurării serviciului pe unitate.Prin regulamentul de ordine interioară şi regulamentul de funcţionare se

stabilesc orele de începere şi terminare a programului de lucru, precum şi organizarea lucrului.

Există şi situaţii mai deosebite în care durata de lucru este mai mică de 8 ore pe zi, cum ar fi:- procesul de producţie se desfăşoară în condiţii deosebite ca de exemplu lucrul în prezenţa gazelor toxice, prezenţa zgomotelor peste nivelul normal, etc.- pentru tinerii sub 16 ani- pentru anumite categorii de personal cărora trebuie să li se asigure o protecţie specială, cum ar fi femeile gravide, persoanele cu handicap, etc.

Această diminuare a programului de lucru nu diminuează nici salariul, nici vechimea în muncă. Stabilirea locurilor de muncă şi a categoriilor de personal pentru care se face o reducere a programului de lucru sunt următoarele:- natura factorilor nocivi şi mecanismul de acţiune asupra organismului;- intensitatea de acţiune şi combinarea acestor factori nocivi; - durata de expunere;- sarcinile de servici implică un efort fizic mare;- condiţiile de microclimat nefavorabile cum ar fi: zgomotele puternice, vibraţii şi altele;- condiţiile de muncă implică o solicitare nervoasă mare, un ritm intens de lucru, etc.- condiţiile de lucru pot duce la uzura prematură a organismului;- munca pe timp de noapte (programul se reduce cu o oră).

Timpul de lucru poate fi prelungit în anumite ramuri cu condiţii specifice cum ar fi construcţiile, agricultura şi altele. Nici în acest caz durata medie lunară, trimestrială sau anuală nu poate depăşi durata normală a zilei de muncă. Orele prestate suplimentar

- 31 - - -

vor fi compensate cu timp liber corespunzător, dar în situaţiile în care acest lucru nu este posibil, se va acorda un spor salarial astfel:- 50 % din salariul de bază în cazul depăşirii cu două ore a programului normal;- 100 % din salariul de bază pentru următoarele ore;- 100 % din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în zilele declarate nelucrătoare;- munca prestată peste orele de program normal de către persoanele cu funcţii de conducere nu se plătesc suplimentar.

Cum activitatea de construcţii este un sector cu o activitate deosebită de celelalte ramuri, programul de lucru este în general de 10 ore pe zi (în perioada caldă a anului), fără a fi acordate aceste sporuri salariale. În mod normal acest surplus de muncă ar trebui compensat în perioada rece a anului, perioadă în care, de obicei, muncitorii sunt trimişi în concediu fără plată.

Timpii de odihnă ce pot fi acordaţi salariaţilor sunt următorii:- pauza de masă în timpul programului de lucru

½ de oră în cazul programului de muncă (acest timp nu se scade din timpul de muncă) (pentru programul de lucru de 6 ore acest timp poate să nu fie acordat)

dacă timpul pauzei de masă este mai mare de ½ de oră, el se va scădea din timpul de lucru

- timpul de odihnă între două zile de muncă trebuie să fie de cel puţin 12 ore consecutive cu excepţia lucrului în schimburi, dar şi în acest caz nu poate fi mai mic de 8 ore;- repausul la sfârşit de săptămână trebuie să fie de cel puţin 24 de ore consecutive acordate de obicei (dar nu obligatoriu) duminică. În funcţie de procesul tehnologic şi la înţelegere cu salariatul, acest repaus se poate cumula;- zilele de sărbători legale şi alte zile în care nu se lucrează;- concedii de odihnă care pot fi împărţite în mai multe categorii:

concedii de bază (care se acordă în raport cu vechimea în muncă) ; concedii suplimentare; concedii acordate tinerilor sub 18 ani.

- concedii fără plată;- zile libere plătite în cazul unor evenimente familiale deosebite.

Conform schemei din Anexa 4.2.A timpii au următoarele semnificaţii:- timpul de muncă este timpul de care dispune muncitorul pentru îndeplinirea sarcinilor de producţie;- timpul de muncă productiv este timpul de muncă folosit efectiv la realizarea obiectivului propus;- timpul de muncă neproductiv îl constituie întreruperile care au loc în activitatea executantului, indiferent de natura acestora;- în timpul de pregătire şi încheiere se creează condiţiile necesare unei bune desfăşurări a procesului tehnologic (la începutul zilei de muncă) şi aducerea locului de muncă în starea iniţială (la sfârşitul zilei de muncă);- cel mai important şi cu ponderea cea mai mare este timpul operativ în cursul căruia se face transformarea calitativă şi cantitativă a obiectului muncii;

- 32 - - -

- în timpul de deservire a locului de muncă se asigură buna funcţionare a utilajelor, pe întreaga zi de muncă;- timpul de întreruperi reglementate este timpul pentru odihna şi necesităţile fiziologice ale muncitorilor precum şi întreruperile cauzate de procesul tehnologic;- timpul de muncă neproductiv este timpul în care executantul desfăşoară o activitate care nu este necesară desfăşurării normale a procesului productiv;- timpul de întreruperi nereglementate sunt întreruperile procesului de muncă din cauze nereglementate, care pot fi dependente sau nu de executant;- în timpul de bază muncitorul efectuează sau supraveghează modificările asupra obiectivului muncii;- timpul ajutător este timpul în care nu se acţionează asupra obiectului muncii în mod direct, dar se efectuează operaţii fără de care procesul productiv nu poate avea loc;- timpul de deservire tehnică este timpul în care muncitorul asigură menţinerea în stare de funcţionare a sculelor şi utilajelor;- aprovizionarea şi organizarea locului de muncă se face în timpul de muncă organizatorică;- timpul de întreruperi independente de executant sunt întreruperile provenite din cauze organizatorice, tehnice sau alte cauze naturale care nu depind de executant;- timpul de întreruperi dependente de executant sunt întreruperile cauzate de încălcarea disciplinei de către muncitor.

În structura normei de timp a oricărei activităţi intră doar timpii care sunt utili procesului de producţie (Anexa 4.2.B). Ceilalţi timpi care sunt neproductivi formează timpul nenormat. În pontajele zilnice se vor trece timpii normaţi la care se poate adaugă eventual timpul de întreruperi independente de executant (mai exact întreruperile datorate unei slabe organizări a punctului de lucru de către inginerul constructor).

Fiecare şef de punct de lucru trebuie să aibă un carnet de pontaj în care trebuie să noteze prezenţa fiecărui muncitor zilnic. Un astfel de carnet este prezentat în Anexa 4.3.A şi 4.3.B. Se vor trece numărul de ore lucrate, iar în cazul absenţelor se va preciza motivul (bolnav, învoit, nemotivat, etc.). În cazul în care muncitorul îşi va schimba punctul de lucru în timpul lunii, iar noul punct de lucru este în subordinea aceluiaşi şef, se va preciza în acest carnet şi punctul de lucru unde muncitorul a lucrat.

Pontajele la sfârşit de lună se pot face pe un formular de genul celui din Anexa 4.1. Pe un astfel de formular se trece pontajul unei singure echipe deoarece la el se anexează raportul de lucru al echipei respective. Pentru muncitorii din echipă care au lucrat la mai multe puncte de lucru, se va completa câte un formular pentru fiecare punct de lucru, urmând ca pe un formular separat să se facă un centralizator.

Pe foaia colectivă de prezenţă se poate trece raportul de lucru lunar, în care se specifică toate lucrările efectuate de echipa respectivă, având grijă ca la activităţile care se compun din mai multe operaţii, să se aproximeze procentual pentru fiecare operaţie. De exemplu, pentru tencuieli se poate aproxima şpriţul la 25%, grundul la 45% şi tinciul la 30%.

Tot pe acest pontaj se pot trece indici care să-i diferenţieze pe muncitori în funcţie de calificarea avută, precum şi indici care să ateste productivitatea fiecăruia. Indicii de productivitate pot să însemne până la ±20% din suma cuvenită. În funcţie de

- 33 - - -

aceşti indici, de orele lucrate şi de raportul de lucru se stabileşte salariul fiecărui membru al echipei. În continuarea raportului de lucru se pot trece sumele de bani pe care echipa (sau un muncitor) trebuie să le plătească din diverse motive (imputări, furturi, degradări ale materialelor, etc.). Aceste sume se vor scădea din totalul sumei ce trebuie primită, după care se va face repartizarea banilor fiecărui muncitor în parte.

Un lucru foarte important care trebuie foarte bine ştiut de fiecare inginer constructor este partea introductivă a fiecărui capitol din indicatoarele de norme de deviz şi în special partea care se referă la condiţiile de măsurare a lucrărilor şi conţinutul normelor. Aceasta, deoarece aici sunt prezentate toate operaţiile care compun norma de deviz precum şi modul în care se măsoară lucrările. Dacă aceste lucruri nu sunt cunoscute se pot comite greşeli atât în rapoartele de lucru cât şi în plata muncitorilor.

3.Normarea muncii în construcţii

Normarea tehnică a muncii constă în analiza detaliată a operaţiilor de producţie având drept scop proiectarea unui proces de producţie raţional care să constituie o bază tehnică şi temeinică pentru stabilirea volumului de muncă necesar normei tehnice. Astfel, prin normarea tehnică de muncă se stabileşte o relaţie raţională între lucrarea de executat şi volumul de muncă necesar.

4. Metode de normare

A. metode empirice sau sumareB. metode analitice sau tehnice

A. 1. metoda aprecierii2. metoda statistică3. metoda comparativă

B. 1. metoda de cercetare analitică2. metoda de calcul analitică3. metoda de comparaţie analitică

A.1. foloseşte experienţa observatorului pentru estimarea normei.A.2. constă în stabilirea normelor pe baza datelor statice privind timpul efectiv consumat cu realizarea producţiei.A.3. stabileşte norma prin compararea ei cu alte norme similare.B.1. pentru determinarea timpului de muncă se fac studii şi măsurători directe pe baza cronometrării şi fotografierii.B.2. timpul de muncă se determină cu ajutorul calculelor fundamentate cu cercetări analitice asupra altor procese de muncă similare.B.3. determinarea timpului de muncă se face prin compararea acestuia cu normele unor lucrări similare.

- 34 - - -

Există:- norme de timp care precizează timpul necesar pentru realizarea unei unităţi de produs- norme de producţie care determină cantitatea de produs ce poate fi realizată în unitatea de timp

NT=1/NP

După gradul de complexitate:- norme elementare – pentru operaţii simple de lucru, ca de exemplu săpăturile;- norme simple – folosite pentru procesele elementare, cum ar fi prepararea mortarului - norme compuse – pentru procese alcătuite din mai multe procese simple, un exemplu fiind realizarea zidăriei;- norme complexe – folosite pentru procese complexe de lucru, cum ar fi realizarea planşeului;- norme globale – utilizate pentru părţi de obiect; aceste norme se pot folosi doar în cazul obiectelor asemănătoare.

După sfera de aplicare:- norme locale – pentru condiţii specifice unei singure unităţi; - norme unificate – valabile pe întreg teritoriul ţării.

După stadiul de aplicare:- norme provizorii – utilizate pentru procese, materiale sau tehnologii noi; se aplică la nivel local, cu valabilitate de cel mult 3 luni;- norme de însuşire – folosite pentru procese mai greu de asimilat şi care se corectează în permanenţă până la determinarea corectă a normei de timp; se aplică pe o perioadă de 6, maxim 12 luni;- norme definitive.

Se mai folosesc:- norma de personal care arată numărul de muncitori, calificarea, meseria necesare unui proces de muncă;- norma de deservire defineşte locul de muncă cu spaţiile aferente; - sfera (norma) de atribuţii care arată ansamblul sarcinilor de muncă stabilite unui executant; se folosesc în special în locurile unde prescripţiile prevăd posturi fixe.

În norma de timp de muncă se include timpul productiv şi timpul corespunzător întreruperilor reglementate. Suma acestor două categorii de timp reprezintă timpul normat (Tn).

- 35 - - -

Ca atare, nu se includ în normă, timpul consumat pentru întreruperile nereglementate precum şi timpul de muncă neproductiv consumat pentru remedieri, aceştia reprezentând timpul nenormat.

Pe şantier există multe situaţii în care şeful punctului de lucru trebuie să stabilească termenele de execuţie pentru lucrări pentru care nu există norme de timp. În acest caz trebuie să se reducă la metode empirice de normare. Pentru aceasta, în funcţie de mărimea lucrării ce trebuie executată se apelează la una din metodele de observare a timpului de muncă şi se stabileşte o normă pentru întreaga lucrare.

De asemenea, în cazul muncitorilor plătiţi în regie, este foarte importantă existenţa şi cunoaşterea normelor pentru a avea un control asupra cantităţilor de lucrări ce trebuie şi pot fi executate.

Toate normele stabilite pe şantier de către şefii de punct de lucru se vor trece în situaţiile de lucrări ca norme asimilate a normelor existente. Bineînţeles, normele de timp, cele de utilaj se vor trece cele determinate pe şantier, iar consumurile de material se vor trece cele reale.

Pentru stabilirea cât mai exactă a unei norme trebuie cunoscută foarte bine structura timpului de muncă cu toate componentele lui.

5. Determina rea structurii unei echipe

Determinarea structurii unei echipe, în funcţie de condiţiile impuse se poate face în felul următor:1. Se cunoaşte numărul de muncitori şi procesul de muncă ce trebuie realizat şi se cere

determinarea structurii pe grade de calificare.Procesul de muncă este turnarea betonului în fundaţii, iar echipa este formată din 12 muncitori.Din I.N.D. conform articolului CA01B1 structura normată pe meserii şi calificări este:

- Betonist 3.2 – - Betonist 2.2 0,38- Betonist 1.2 0,50- Dulgher 2.1 0,08- Muncitor deservire 2.1 2,09

N.T. 3,05 om ore / mcPonderea fiecărei meserii şi calificări din total este:

- Betonist 3.2 – - Betonist 2.2 12,46 %- Betonist 1.2 16,39 %- Dulgher 2.1 2,63 %- Muncitor deservire 2.1 68,52 %

Total 100,00 %Componenţa echipei este următoarea:

- Betonist 3.2 0 x 12 = 0 muncitori- Betonist 2.2 0,125 x 12 = 1,50 muncitori

- 36 - - -

- Betonist 1.2 0,164 x 12 = 1,97 muncitori- Dulgher 2.1 0,026 x 12 = 0,31 muncitori- Muncitor deservire 2.1 0,685 x 12 = 8,22 muncitori

Pentru rotunjire procedăm în felul următor:La acest proces de muncă nu este nevoie de o muncă de înaltă calificare deci

este suficient un singur betonist 3.2 şi vom aduce un dulgher 2.1 pentru remedierea eventualelor cofraje care s-ar putea rupe. Deci în final componenţa echipei este următoarea:- Betonist 3.2 0 muncitori- Betonist 2.2 1 muncitori- Betonist 1.2 2 muncitori- Dulgher 2.1 1 muncitori- Muncitor deservire 2.1 8 muncitori

Total 12 muncitori2. În varianta în care există mai multe variante ale aceluiaşi proces de muncă:Procesul de muncă este zidăria care se realizează cu 16 muncitori cu următoarele variante de execuţie:- ziduri cu grosimea de 7,5 cm 3 mc- ziduri cu grosimea de 12,5 cm 7 mc- ziduri cu grosimea de 25 cm 24 mc- ziduri cu grosimea de 37,5 cm 52 mc

Din I.N.D. conform articolului CA01B1 structura normată pe meserii şi calificări este:

CD04 B1 G1 I1 K1- Zidar 4.2 8,67 – – 1,88- Zidar 3.2 – 5,31 2,80 –- Zidar 2.2 – – 1,60 –- Zidar 1.2 1,56 0,07 0,07 1,94- Dulgher 2.1 0,35 – – –- Dulgher 1.1 0,80 0,49 0,20 0,13- Muncitor deservire 3.1 1,83 1,66 1,66 1,67- Muncitor deservire 2.1 – 1,25 1,34 1,34

N.T. 13,21 8,78 7,67 6,99 om ore / mcPonderea variantelor de execuţie din total este următoarea:- A 3,5 %- B 8,1 %- C 27,9 %- D 60,5 %

Ceea ce înseamnă că ponderea meseriilor şi categoriilor în întregul proces de muncă este:

CD04 B1 G1 I1 K1 Total %

- Zidar 4.2 0,303 – – 1,137 1,440 19,14- Zidar 3.2 – 0,430 0,781 – 1,211 16,09

- 37 - - -

- Zidar 2.2 – – 0,446 – 0,446 5,93- Zidar 1.2 0,055 0,006 0,020 1,174 1,255 16,68- Dulgher 2.1 0,012 – – – 0,012 0,16- Dulgher 1.1 0,028 0,040 0,056 0,079 0,203 2,70- Muncitor deservire 3.1 0,064 0,134 0,463 1,010 1,671 22,21- Muncitor deservire 2.1 – 0,101 0,374 0,811 1,286 17,09

Total 7,524 100,00Iar repartiţia pe meserii şi categorii a celor 16 muncitori este:

- Zidar 4.2 3,10- Zidar 3.2 2,56- Zidar 2.2 0,94- Zidar 1.2 2,67- Dulgher 2.1 0,03- Dulgher 1.1 0,43- Muncitor deservire 3.1 3,55- Muncitor deservire 2.1 2,72

Total 16,00Pentru rotunjire procedăm în felul următor:Avem nevoie de 9,27 zidari calificaţi pe care îi repartizăm în felul următor:

- Zidar 4.2 3,00- Zidar 3.2 2,00- Zidar 2.2 1,00- Zidar 1.2 3,00

Adică trebuie acoperit necesarul de muncă de cea mai înaltă calificare (impusă de normativ) iar în rest se rotunjesc valorile încât preţul manoperei să fie cât mai scăzut (muncitorii cu calificare superioară sunt plătiţi mai bine la aceeaşi muncă şi în aceleaşi condiţii).

În continuare este nevoie de 1 dulgher pentru diverse activităţi cum ar fi construirea caprelor şi schelelor, tăierea diblurilor, etc.

Muncitorii necalificaţi sunt distribuiţi în aceeaşi idee cu cei calificaţi. Distribuţia finală este următoarea:- Zidar 4.2 3,00- Zidar 3.2 2,00- Zidar 2.2 1,00- Zidar 1.2 3,00- Dulgher 2.1 0,00- Dulgher 1.1 1,00- Muncitor deservire 3.1 3,00- Muncitor deservire 2.1 3,00

Total 16,003. În varianta în care există mai multe procese de muncă:Procesele de muncă sunt următoarele:- Cofraje la planşee

45 mp

- 38 - - -

- Sprijiniri cu popi metalici 28,0 buc- Turnarea betonului în plăci cu hplacă=12 cm 6,2 mc- Montarea armăturilor în plăci 760,0 kg- Fasonarea armăturilor pentru plăci cu d = 6 – 8 mm din OB 37 760,0 kgEchipa este compusă din 14 muncitori.

Procesele de muncă sunt următoarele:1. CB04A1 Cofraje la planşee2. CB44A1 Sprijiniri cu popi metalici3. CA02J1 Turnarea betonului în plăci cu hplacă=12 cm4. CC02C1 Montarea armăturilor în plăci5. CZ0302R1Fasonarea armăturilor pentru plăci cu d = 6 – 8 mm din OB 37

Meseria \ Pr de m 1. 2. 3. 4. 5.Dulgher 4.2 0,09Dulgher 3.2 0,20Dulgher 2.2 0,27 0,21Dulgher 2.1 0,19Dulgher 1.2 0,14 0,09Dulgher 1.1 0,18Fierar 3.2 0,19 0,015

Fierar 2.1 0,012Fierar 1.2 0,015Fierar 1.1 0,011Betonist 5.2 0,53Betonist 3.2 0,23Betonist 2.2 0,76Muncitor des 3.1 0,12 0,14 0,47 0,003Muncitor des 2.1 0,99

Total 0,82 0,44 3,54 0,033 0,023Totalul de ore necesar fiecărui proces de muncă este.

1. Cofraje 0,82 x 45 = 36,90 ore2. Sprijiniri 28 x 0,44 = 12,32 ore3. Turnarea betonului 6,2 x 3,54 = 21,95 ore4. Montare armături 760 x 0,033 = 25,08 ore 5. Fasonarea armăturilor 760 x 0,023 = 17,48 ore

Total 113,73 orePonderea fiecărui proces de muncă este

1. Cofraje 32,45 %2. Sprijiniri 10,83 %3. Turnarea betonului 19,30 %4. Montare armături 22,05 %5. Fasonarea armăturilor 15,37 %

- 39 - - -

Total 100,0 %Ceea ce înseamnă că totalul pe meserii este:

Meseria \ Procesul de muncă 1. 2. 3. 4. 5. TotalDulgher 4.2 0,029 0,029Dulgher 3.2 0,065 0,065Dulgher 2.2 0,088 0,023 0,110Dulgher 2.1 0,037 0,037Dulgher 1.2 0,045 0,010 0,055Dulgher 1.1 0,035 0,035Fierar 3.2 0,037 0,003 0,040Fierar 2.1 0,002 0,002Fierar 1.2 0,003 0,003Fierar 1.1 0,002 0,002Betonist 5.2 0,102 0,102Betonist 3.2 0,044 0,044Betonist 2.2 0,147 0,147Muncitor deservire 3.1 0,039 0,015 0,091 0,001 0,146Muncitor deservire 2.1 0,191 0,191

Total 1,008Ponderea fiecărei meserii este:

Dulgher 4.2 2,90 %Dulgher 3.2 6,44 %Dulgher 2.2 10,95 %Dulgher 2.1 3,64 %Dulgher 1.2 5,48 %Dulgher 1.1 3,45 %Fierar 3.2 3,97 %Fierar 2.1 0,18 %Fierar 1.2 0,33 %Fierar 1.1 0,17 %Betonist 5.2 10,15 %Betonist 3.2 4,40 %Betonist 2.2 14,55 %Muncitor deservire 3.1 14,43 %Muncitor deservire 2.1 18,96 %

Total 100,0 %Distribuţia muncitorilor pe meserii şi categorii este următoarea:

Dulgher 4.2 0,41Dulgher 3.2 0,90Dulgher 2.2 1,53Dulgher 2.1 0,51Dulgher 1.2 0,77Dulgher 1.1 0,48Fierar 3.2 0,56

- 40 - - -

Fierar 2.1 0,03Fierar 1.2 0,05Fierar 1.1 0,02Betonist 5.2 1,42Betonist 3.2 0,62Betonist 2.2 2,04Muncitor deservire 3.1 2,02Muncitor deservire 2.1 2,65

Total 14,00Rotunjirea se face în felul următor:

- dulgheri 4,60 - fierari 0,65- betonişti 4,08- necalificaţi 4,67

Trebuie ales cel puţin un dulgher cu cea mai mare categorie, un fierar şi din cauza faptului că în urma rotunjirilor ar fi nevoie de un muncitor în plus, un betonist poate fi înlocuit de un dulgher deoarece în mod normal dulgherul poate să participe la turnarea betonului pe când un betonist nu are cunoştinţe de dulgherie. În consecinţă distribuţia finală este:

Dulgher 4.2 1Dulgher 3.2 1Dulgher 2.2 1Dulgher 2.1 1Dulgher 1.2 1Dulgher 1.1 0Fierar 3.2 1Fierar 2.1 0Fierar 1.2 0Fierar 1.1 0Betonist 5.2 1Betonist 3.2 1Betonist 2.2 2Muncitor deservire 3.1 2Muncitor deservire 2.1 2

Total 14,00

Numărul de muncitori necesari se poate determina împărţind volumul de muncă necesar la numărul de zile în care trebuie să se termine lucrarea. pentru aceasta este bine să se folosească metode probabiliste pentru planificarea lucrărilor (metoda Drumului critic) şi nu metode deterministe (metoda Gantt). Metodele probabiliste ţin cont de condiţiile climaterice, de organizarea punctului de lucru, de probabilitatea ca muncitorii să se încadreze sau nu în normele republicane, de absenţele acestora la lucru ş.a.m.d.

Pentru exemplul 3 dacă lucrarea trebuie terminată în 8 zile atunci sunt necesari:114 ore x 1,6 / (8 ore/schimb x 2 schimburi) = 11,4 muncitori 12 muncitori

- 41 - - -

- 1,6 este coeficientul de probabilitate ca procesul de muncă să nu se încadreze în termenul de execuţie.

Cei 12 muncitori vor fi aleşi pe meserii şi categorii conform exemplului de mai sus.

- 42 - - -