1

1.Mediul înconjurător şi acţiunea umană 1.1. Noţiuni introductive

►Mediu înconjurător (mediu, mediu ambiant, mediu de viaţă) reprezintă totalitatea factorilor fizici, chimici, meteorologici, biologici dintr-un loc dat (areal) cu care un organism vine în contact. ►După Legea nr.265 /2006 pentru aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.195/ 22.12.2005 privind protecţia mediului, mediul înconjurător reprezintă: „Ansamblu de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, aspectele caracteristice ale peisajului, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interacţiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale, calitatea vieţii şi condiţiile care pot influenţa bunăstarea şi sănătatea omului.”

1.1.1Tipuri de mediu 1.după consistenţă (biotop) şi organismele care-l populează (biocenoză) deosebim 3 tipuri

de mediu: ♦ mediu acvatic: mediu de viaţă al organismelor acvatice, care constituie biotopul biocenozelor acvatice; este reprezentat de râuri, fluvii, lacuri, bălţi, oceane; ♦ terestru: litosfera: biotopul pentru numeroase biocenoze terestre; ♦ aerian: învelişul atmosferic aerian al pământului, în care pătrund radiaţiile solare necesare climatului şi vieţii terestre populat de aeroplancton (sporii bacteriilor, ciupercilor, alge, polenul plantelor superioare, insecte, păsări) este un spaţiu cuprins între 2,8-5 km.

2.după influenţa umană deosebim: ♦ mediu natural: zone ale scoarţei terestre pe care fenomenele se desfăşoară în cadrul unor parametri puţin modificaţi de om. ♦ mediu artificializat: este creat de om; omul adăugând elementelor naturale, noi elemente create prin activitatea socială (unelte, locuinţe, produse cu diverse destinaţii, etc.), care modifică ansamblul caracteristic al mediului natural. Mediul locuit de oameni este spaţiul constituit dintr-un mozaic de medii naturale şi artificiale, alcătuind „oikomenul”(la vechii greci „oikomenul denumea lumea locuită, habitatul uman special) (Chifu T., Murariu A.,1999).

1.1.2 Biosfera – ecosfera Este un termen introdus în ştiinţă de Eduard Suess şi provine din cuvintele „bios”-viaţă şi ”spharein” – sferă. Din punct de vedere biologic: biosfera este sistemul viu, care include în sine toate vieţuitoarele Pământului, este stratul sau învelişul viu al Planetei, cuprinzând şi societatea umană. Din punct de vedere ecologic: biosfera include toate ecosistemele adică biocenozele şi mediul abiotic al acestora. De aceea paralel cu biosfera se utilizează termenul de ecosferă, deoarece biosfera include şi mediu abiotic. În sens restrâns: biosfera ═ totalitatea vieţuitoarelor şi comunităţilor vii (biocenoza); ecosfera ═ vieţuitoarele şi mediul de trai al acestora. Termenii nu sunt sinonimi, termenul de ecosferă este mai potrivit deoarece el semnifică unitatea dintre biocenoze şi biotop.

Unităţile de lucru ale ecosferei sunt reprezentate de ecosisteme (figura 1.1).Componentele ecosistemului realizează patru funcţii distincte: energetică - implicată în transferul de energie; de circulaţie a materiei - asigură participarea acestuia la circuitele biogeochimice; informaţională – asigură fluxul de informaţii între componentele ecosistemului; de autoreglare şi autocontrol – este rezultatul interacţiunilor primelor trei funcţii.

2

Fig. nr. 1.1 Unităţile de lucru ale ecosferei

Ecosistemele: integrează într-un tot unitar biocenoza şi biotopul său pe seama curentului de energie, materie şi

informaţie ce se stabileşte între cele două componente (biotop şi biocenoză).

Biotopul (abiota) - reprezentat de factorii fizico-climatici şi

partea nevie a solului - formează un puternic filtru de selecţie

al speciilor care-l populează

1.Climatop: mezo şi microclimat 2. Edafotop: sol şi substratul geologic

3. Hidrotop: apă

Biocenoza (biota): suma populaţiilor diferitelor specii componente,

cuprinse în sectoare interdependente:

Fitocenoza: cu o contribuţie la biomasa

ecosistemului de 95 %;

Zoocenoza: cu o contribuţie la biomasa

ecosistemului de 2 %;

Microbiocenoza: cu o prezenţă în biomasa ecosistemului de 3 %

1.2. Factorii de degradare ai ecosferei Se clasifică în două categorii: naturali şi antropici. a. Factorii naturali provoacă adevărate catastrofe naturale. Sunt reprezentaţi de:

o seisme: provoacă falii, ridicări de munţi, etc. o erupţii vulcanice: prin scurgerile de lavă şi noroi acoperă şi distrug viaţa pe mari suprafeţe. o cicloane (uragane): provoacă pagube, distrug vegetaţia, produc inundaţii schimbând cursul

râurilor, arhitectura oceanului, alunecări de teren, etc. b. Factorii antropici sunt reprezentaţi de: b.1 factorii tehnologici; b.2 creşterea demografică; b.3 poluarea.

b.1 factorii tehnologici ♦ focul: a fost prima achiziţie tehnologică a omului; prin descoperirea lui omenirea a intrat în epoca degradării mediului. Consecinţe :

o modificarea covorului vegetal; o scăderea productivităţii biotopului; o reducerea biodiversităţii (sărăcirea florei şi faunei).

♦ agricultura:a reprezentat prima cauză a dezechilibrului natural. Consecinţe:

o distrugerea iremediabilă a unor suprafeţe imense de teren prin despăduririle masive şi punerea în cultură a unor soluri fragile în regiunile temperate şi tropicale;

o modificarea zoocenozelor (domesticirea animalelor, eliminarea faunei mari); o distrugerea covorului vegetal prin suprapăşunat; o modificarea productivităţii ecosistemelor prin: cultivarea unor soluri fragile, irigare

necontrolată şi fără discernământ, suprapăşunat; o suprafeţe întinse de teren au fost degradate până la deşertificare;

Teme pentru verificarea şi

evaluarea cunoştinţelor

1.Explicaţi termenii:

mediu înconjurător, ecosistem, biosferă, ecosferă.

2.Enumeraţi funcţiile unui ecosistem.

3.Daţi exemple de ecosisteme

din zona temperată.

3

o apariţia primelor aglomerări urbane care au determinat contaminarea mediului cu reziduuri menajere sau ale metalurgiei neferoase, etc.

Civilizaţia agricolă n-a modificat semnificativ ciclul materiei şi fluxul energetic al ecosferei. Această formă de societate s-a integrat în ansamblul fenomenelor ecologiei naturale. ♦ revoluţia industrială:a constituit prologul unor transformări majore a raportului dintre om şi natură - a reprezentat o ruptură între om şi natură... Omul s-a îndepărtat de natură şi-a creat un mediu artificial. Consecinţe:

o dezvoltarea industriei a dus la contaminarea mediului cu reziduuri industriale (unele dintre ele puţin biodegradabile, chiar nebiodegradabile);

o reducerea diversităţii biocenozelor prin: extinderea spaţiilor de locuit, distrugerea covorului vegetal spontan, restrângerea suprafeţelor împădurite, extinderea culturilor agricole;

o modificarea circuitului substanţelor în natură prin: acumulare în mediu a unor deşeuri nereciclabile prin procese naturale de degradare şi mineralizare;

o inhibarea acţiunii microorganismelor datorită substanţelor toxice (inhibă puterea de epurarea mediului);

o apariţia în mediu a unor produşi chimici de sinteză pentru care nu există circuite naturale (deşeuri industriale, pesticide, etc); diversificarea fără precedent a poluanţilor chimici; reducerea resurselor minerale : omul a scos din mediu diverse metale sau minerale, unele dintre ele foarte puţin frecvente în litosferă precum mercurul);

o modificarea fluxului energetic global prin : reducerea resurselor primare de energie (petrol, cărbuni, gaze naturale) - resursă epuizabilă, ca urmare a consumurilor energetice ridicate aferente civilizaţiei industriale.

b.2 creşterea demografică

Constituie unul din factorii principali de degradare a ecosferei. Privind istoria creşterii demografice umane, se constată că actualmente pe Terra trăiesc 5 % din efectivele umane care au populat planeta de-a lungul timpului. Este evidentă o reducere puternică a timpului de dublare a populaţiei pe glob. Astfel: - durata de dublarea a populaţiei de la 1 miliard (1810) la 2 miliarde (1930) a fost de 120 de ani; - următoarea dublare de la 2 la 4 miliarde (1975) s-a făcut în numai 45 de ani; Ritmul mediu de creştere al populaţiei globului este estimat la 1,8-1,9 % pe an, cu mari diferenţe de la o zonă la alta. Se constată de asemenea, tendinţa unei urbanizări excesive: în anul 2025 circa ⅔ din populaţia globului va trăi în oraşe din care ⅓ în oraşe, cu peste 1 milion locuitori. În ritmul actual de creştere, în anul 2050, populaţia umană va ajunge la 10 miliarde de locuitori. Cele mai ridicate valori sunt estimate pentru India (1,7miliarde), China (1,4 miliarde) şi SUA (400 milioane). Deşi în multe ţări industrializate dinamica populaţiei tinde să se stabilizeze (chiar să fie în scădere), în multe ţări în curs de dezvoltare din Asia, America Latină şi Africa tropicală, continuă să rămână puternic ascendentă (Luck G. W., şi colab.2004 cf. Primarck R., şi colab.2008). Unii experţi în demografie, consideră că în timp ce numărul oamenilor creşte în progresie geometrică, resursele alimentare nu pot creşte decât liniar, în anumite limite, determinate de suprafeţele agricole disponibile. Consecinţe:

o intensificarea agriculturii în scopul obţinerii de surse alimentare suplimentare, ceea ce antrenează supraexploatarea şi degradarea solului;

o reducerea resurselor energetice (epuizarea resurselor energetice neregenerabile în perioade scurte de timp), de materii prime şi a rezervelor de apă dulce;

o intensificarea industrializării ceea ce adus la poluarea mediului; o exodul populaţiei rurale spre oraş, cu extinderea urbanizării şi consecinţele acesteia; o inechitatea distribuirii veniturilor ceea ce a adus la apariţia sărăciei şi a bogăţiei care

afectează sănătatea planetei.

b.3 poluarea Este cea mai subtilă şi larg răspândită formă de degradare a ecosferei. Poluarea nu este un fenomen punctiform ci afectează suprafeţe din ce în ce mai extinse şi la distanţe mari de sursele

4

de emisie. Ca urmare a fenomenului de poluare transfrontalieră sunt afectate aproape toate spaţiile geografice: mări, oceane, regiunile polare, spaţiul cosmic. Poluarea ameninţă omul şi mediul său de viaţă deoarece limitele capacităţii de apărare ale ecosferei au fost depăşite, poluanţii s-au răspândit în toate mediile; au generat pericole grave.

1.3.Dezechilibre provocate de civilizaţia umană

Dezechilibrele provocate de civilizaţia umană pot fi sintetizate astfel: a. deteriorarea solului; b. reducerea biodiversităţii şi a productivităţii ecosistemelor; c. reducerea resurselor energetice, minerale şi a rezervelor de apă; d. degradarea ecosistemelor şi modificarea peisajului.

a. Deteriorarea solului (Alterarea fizico-chimică) Cauze: 1. incendiile din pădurile mediteraneene şi tropicale determină: ● pierderea unei cantităţi de humus (o importantă sursă de azot); ● solubilizarea masivă a elementelor din sol ceea ce a dus la creşterea pH-ului (cu formare de compuşi bazici); ● scăderea capacităţii de reţinere a apei. 2. practicarea unei agriculturi intensive:

o pe soluri fragile, cu o structură pedologică specială, ceea ce a dus la alterarea ireversibilă a solului. Tehnologiile greşite de irigare au determinat concentrarea unei cantităţi mari de săruri la suprafaţa solului (NaCl) - soloneţuri (ex. India, Pakistan, Mali, etc).

o în zonele aride de stepă cu sol nisipos (sau particule aluvionare) a dus la apariţia unui proces activ de eroziune eoliană: furtunile de praf, tornade care au măturat solul fertil, rămânând roca goală, nefertilă (ex: Texas, Colorado, etc).

3. despăduririle intensive: din zonele tropicale, cu umiditate mare şi insolaţie puternică au dus la fenomenul de laterizare : - solul este expus soarelui şi precipitaţiilor foarte puternice, îşi pierde prin spălare substanţele nutritive; în sol se formează o crustă maronie; - în straturile superficiale se acumulează oxizi de fier şi aluminiu, pH-ul devine acid, ceea ce nu permite dezvoltarea vegetaţiei; - solurile îşi pierd fertilitatea, sunt supuse eroziunii hidrice (ex. Nigeria, Gana). 4. tăierea pădurilor de pe versanţi, suprapăşunatul au determinat fenomenul de eroziune hidrică. Stratul fertil (humus) este spălat de ape, fapt ce a dus la scăderea productivităţii solului.

5. deşertificarea - este stadiu ultim de degradare a ecosistemelor terestre şi reprezintă expansiunea biotopului deşertic în zone aride şi semiaride ca urmarea a despăduririi, suprapăşunatului, practicarea unei agriculturi intensive, necontrolate.

b. Reducerea biodiversităţii şi a productivităţii ecosistemelor I. Reducerea diversităţii floristice

Cauze: 1.defrişările masive de pădure: au constituit prima etapă a distrugerii vegetaţiei şi a mediilor de viaţă primitive. S-au efectuat cu următoarele scopuri: pentru extinderea suprafeţelor agricole (s-au înfiinţat culturi agricole şi culturi de plante tehnice şi industriale), înfiinţarea fermelor de animale, extinderea zonelor de păşunat, utilizarea lemnului drept combustibil sau în scopuri industriale.

2.păşunatul în păduri contribuie la: reducerea capacităţii biologice de regenerare (se consumă seminţişul şi puieţii speciilor arborescente; la o ruinare a vegetaţiei şi ambianţei forestiere, imposibil de remediat prin reconstrucţie ecologică. 3.incendierea savanelor (africane pentru a obţine iarbă proaspătă în sezonul uscat) ⁄ pădurilor şi păşunatul intensiv în stepe, preerii, pajişti a contribuit la: reducerea numărului de specii erbacee; modificarea compoziţiei floristice prin dispariţia unor plante perene care sunt înlocuite cu plante anuale cu creştere rapidă; invadarea terenurilor păşunate cu o vegetaţie dispreţuită de animale (specii cu spini: Eringium sp., Cirsium sp., Carduus sp.etc.). 4.modificarea concurenţei interspecifice prin introducerea de specii noi

5

Exemplu: - introducerea în 1939 a catusului Opunţia inermis - în Australia avut ca efect acoperirea rapidă a 24 milioane de ha ; - zambila de apă (Eichhornia crassipes) originară din America de Sud s-a răspândit pe o suprafaţă mare determinând afectarea echilibrului ecologic din numeroase ecosisteme. 5.comerţul cu plante (ilegal): orhidee, cactuşi rari din Mexic, SUA şi alte specii sunt vândute în scop comercial sau pentru Grădini Botanice particulare şi colecţii particulare; - supraexploatarea speciilor ierboase şi lemnoase în scop alimentar, medicinal, comercial, sau pentru obţinerea de profit. Se estimează că anual sunt comercializate 9 -10 milioane (indivizi) orhidee, 7-8 milioane (indivizi) de cactuşi (World Resources Institute, 2000;2005 cf. Primarck R., şi colab.2008). ) Datele din literatura de specialitate privind productivitatea covorului vegetal arată faptul că, plantele sintetizează de 10-30 ori mai multă substanţă organică decât este necesar pentru întreţinerea organismului; surplusul se acumulează. II. Reducerea diversităţii faunistice Reducerea diversităţii faunei terestre şi acvatice s-a produs de-a lungul timpului prin trei procese majore: a. modificarea profundă sau dispariţia biotopurilor la care erau adaptate anumite specii (se corelează cu reducerea suprafeţei de pădure, distrugerea savanelor, asanarea mlaştinilor, lacurilor, bălţilor, modificarea cursurilor râurilor). Cauze :

o naturale: cutremure, uragane, erupţii vulcanice care modifică biotopul şi distrug biocenozele;

o artificiale sunt reprezentate de urbanizare şi industrializare: despăduriri ( ex. în R. Malgaşă (Africa) s-au distrus biotopuri unice ale unor specii de păsări, diptere, lemurieni, necunoscute în alte părţi ale lumii); distrugerea vegetaţiei din stepe şi savane; desecarea mlaştinilor şi lacurilor, construirea de baraje hidroenegetice şi devierea fluviilor au determinat reducerea numărului sau dispariţia unor specii rare; întreruperea ciclului de reproducere al peştilor migratori datorită formării barajelor; scăderea producţiei de peşte;

b. supraexploatarea speciilor (prin vânătoare şi pescuit): este o cauză esenţială de dispariţie a speciilor. Se face din mai multe motive: ♦ alimentare : vânarea animalelor sălbatice constituie o sursă suplimentară de hrană);

♦ în unele cazuri în scop medicinal (ex. căluţii de mare – sunt supracolectaţi fiind utilizaţi în medicina tradiţională chineză. ♦ comerciale: se apreciază că 40 % dintre animalele sălbatice sunt ameninţate cu dispariţia prin vânătoarea comercială în scopul valorificării pieilor, blănurilor sau pentru a furniza animale vii pentru grădini zoologice, circuri, etc. ● vânătoare comercială în scopul valorificării pieilor, a blănurilor (pentru confecţionarea obiectelor de lux: paltoane de blană, accesorii din piele, piele de reptile, etc) a fost cauza principală a reducerii numărului de feline (pantere, gheparzi, tigri, jaguari,etc.), şinşila (Chinchilla sp.), vicunia (Vicunga vicunga), canguri (pentru piele), reptile. ● comerţul cu fildeşi: scăderea numărului elefanţilor africani (Loxodonta africana: pentru virtuţile sale afrodisiace şi medicale - antipiretice şi antihemoragice), micşorarea numărului de rinoceri asiatici este în legătură cu utilizarea cornului de rinocer negru. ● numeroase specii de egrete, papagali, colibri, păsări ale paradisului sunt vânate pentru penele lor ornamentale. ● numeroase specii de fluturi, moluşte marine, peşti tropicali pentru acvarii, reptile, păsări, mamifere, primate sunt capturate şi vândute vii (pentru colecţii particulare, acvarii, ca animale de voliere, de companie, pentru grădini zoologice private, adesea pentru alte scopuri comerciale) printr-un comerţ ilegal (ţările sărace - vânzător; cele bogate - cumpărător). ● recoltarea ouălelor de păsări marine de către colecţionari sau prepararea unor mâncăruri sofisticate este o altă modalitate de scădere a efectivelor şi de dispariţie a unor specii. ♦ vânătoarea şi pescuitul sportiv: au fost cauza dispariţiei şi rarefierii unor specii precum lupul, ursul brun, ursul grizly, cocori americani (America de N), bizoni, feline din Asia şi alte specii de animale rare (Europa).

6

Dintre animalele dispărute din România cităm: bourul, calul sălbatic, capra de munte, marmota alpină, etc. Dintre animalele cu efective numerice scăzute enumerăm: râsul, vulturul pleşuv, cocoşul de mesteacăn, etc. c. modificarea concurenţei interspecifice în ecosisteme prin introducerea de specii noi

Aceste specii noi (originare) din alte continente sunt lipsite de prădători şi competitori naturali; se înmulţesc peste măsură în detrimentul speciilor indigene, a căror nişă ecologică este ocupată de noul venit. Speciile introduse voluntar sau involuntar pot determina dezechilibre ecologice. Exemplu: 1.aclimatizarea iepurelui de vizuină european (Orictolagus cunniculus) – în Australia a dus la creşterea numerică devenind concurent al ierbivorelor domestice; apoi s-au introdus vulpi (din Europa) care au mâncat alte specii din fauna locală mărind dezechilibrul. 2. introducerea mangustei (Herpestes auropunctatus) carnivor din Indo - Malayezia, în Jamaica pentru a distruge şobolani; în 10 ani s-a înmulţit considerabil şi a început să consume alte specii de animale.

c. Reducerea rezervelor energetice, minerale şi de apă dulce

►Sursele de energie utilizate de omenire în societatea tehnologică contemporană se grupează în două categorii: - neregenerabile: combustibil fosili şi materiale radioactive; - regenerabile (inepuizabile): energia solară, geotermală, hidrică şi cea eoliană. În ultimii 150 de ani s-a constatat o creştere rapidă şi continuă a consumului de combustibili fosili dar şi modificări calitative ale consumului în sensul trecerii treptate de la combustibilii solizi (cărbune de lemn şi cărbune de pământ) la combustibilii lichizi (petrol) şi gazoşi (gaze naturale). De la jumătatea secolului al XX- lea, s-a început utilizarea unei surse de energie - energia nucleară. Ritmul de creştere al consumului energetic mondial la sfârşitul secolului al XX- lea la 2,6 - 4,4 % ⁄ an. Date din literatura arata faptul că, rezervele de cărbune ar putea fi epuizate în circa 500 de ani, iar cele de petrol şi gaze naturale în perioade mult mai scurte de timp. ►Pe baza datelor recente privind rezervele de minereuri indispensabile activităţii industriale se apreciază că în ritmul actual de exploatare şi consum, rezervele de Ag, Zn, Hg, Pb ar putea fi epuizate în cel mult 50 de ani, cele de Ni şi Cu în 75 de ani cele de Fe în cca 200 de ani, Al şi Cr în 300 de ani. Prelungirea acestor perioade poate fi făcută prin reciclarea avansată a acestor metale şi prin punerea la punct a unor tehnologii de utilizare a minereurilor cu concentraţii reduse de elemente utile. ►Resursele de apă Din volumul total al hidrosferei, 97,3 % este apa marină iar 2,7 % este apa dulce din care 3⁄4 este blocată în calotele polare ( 77 %); 22, 4 % sunt ape subterane; 0,35 % - apa din lacuri; 0,04 %- vaporii de apa din atmosfera; 0,01 % - apa din râuri. În diferite zone ale globului, cantitatea de apă dulce disponibilă este inegal răspândită. În acest sens deosebim :

● ţări cu rezervă bogată de apă dulce: Brazilia, SUA, Canada; ● ţări cu rezervă săracă de apă dulce: ţările Africii, Mexic, parte din ţările arabe.

Referitor la resursa specifică de apă dulce (m3 ⁄ locuitor ⁄ an) menţionăm următoarele : ● primele locuri sunt ocupate de Canada - 122.000 m3 ⁄ locuitor ⁄ an, Norvergia -112.000 m3 ⁄ locuitor ⁄ an, Brazilia - 55.000 m3 ⁄ locuitor ⁄ an; ●Europa este o regiune deficitară de apă, cantitatea raportată la numărul de locuitori reprezintă 1 ⁄ 2 din media mondială - 8000 m3 ⁄ locuitor ⁄ an. În acest sens deosebim:

♦ ţări europene cu resurse reduse de apă dulce : Spania, Polonia, Belgia; ♦ ţări europene cu resurse bogate de apă dulce : Norvegia, Bulgaria, Suedia;

♦ România se află în grupul ţărilor cu resurse relativ reduse faţă de media europeană (4000 m3 ⁄ locuitor ⁄ an); resursa specifică de apă dulce (m3 ⁄ locuitor ⁄ an) este de 1650 (provenită din apele interioare), dacă se adaugă şi apele Dunării se ajunge la 3246 m3 ⁄ locuitor ⁄ an. În România, din punct de vedere al utilizării resursei de apa brută (pentru populaţie, industrie şi agricultură) se constată o scădere de la 20,4 miliarde m3 în anul 1990 la 6,98 miliarde m3 în 2007 datorită diminuării activităţii industriale, reducerii consumurilor de apă în procesele tehnologice, reducerii pierderilor şi aplicării mecanismului economic în gospodărirea apelor (Planul naţional de acţiune pentru Protecţia mediului, 2008).

7

d. Degradarea ecosistemelor şi modificarea peisajului ►Cauza principală: urbanizarea şi industrializarea: construcţia de oraşe, unităţi industriale, căi de comunicaţie (aerodroame, porturi, şosele, autostrăzi), baraje, tuneluri, poduri, amenajări turistice,etc. Astfel, ansamblurile de vacanţă împreună cu reşedinţele secundare din zonele montane sau litorale modifică peisajul, distrug situri montane deosebite - zone superioare ale etajului subalpin şi alpin (păduri, pajişti) -, dunele litorale. Exemplu: pentru o autostradă, cu parcare, restaurant şi magazin este necesar un spaţiu 8 ha ⁄ km.

Teme pentru verificarea şi evaluarea cunoştinţelor

1.Clasificaţi factorii de degradare a ecosferei şi exemplificaţi fiecare categorie de factori. 2.Subliniaţi răspunsurile corecte pentru următoarele afirmaţii: a) consecinţele revoluţiei industriale sunt: distrugerea iremediabilă a unor suprafeţe imense de teren; modificarea productivităţii ecosistemelor;modificarea circuitului substanţelor în natură;reducerea resurselor de energie; intensificarea agriculturii b) cauzele deteriorării solului sunt:incendiile; poluarea; suprapăşunatul; despăduririle; agricultura intensivă, necontrolată; reducerea diversităţii faunistice. 3. Enumeraţi câte 3 cauze care au contribuit la reducerea diversităţii floristice şi respectiv faunistice; prezentaţi consecinţele acestora.

Teme pentru examinarea finală

1. Enumeraţi cauzele degradării ecosistemelor şi a peisajului în zona dv. de reşedinţă. 2.Stabiliţi asociaţii corecte între următorii termeni: reducerea diversităţii faunistice, suprapăşunat; despăduriri, incendii, supraexploatarea speciilor, urbanizare, deşertificare, deteriorarea solului, modificarea concurenţei interspecifice, creştere demografică, degradarea ecosistemelor, poluare, erupţii vulcanice, reducerea diversităţii floristice, reducerea rezervelor de apă dulce, degradarea peisajelor, reducerea resurselor energetice, desecarea mlaştinilor şi lacurilor, modificarea profundă sau dispariţia biotopurilor, comerţul ilegal, intensificarea agriculturii, uragane, păşunatul în păduri, modificarea compoziţiei faunistice, modificarea compoziţiei floristice, eroziune a solului, pescuit, vânătoare, ruderalizarea pădurii. 3. Răspundeţi prin adevărat sau fals la următoarele întrebări: Ecosistemele participă la circuitele biogeochimice? Poluarea şi unele tehnici de pescuit degradează recifele de corali ? Supraexploatare este o cauză esenţială de dispariţie a speciilor? Combustibilii lichizi sunt surse de energie regenerabile?