Se știe că Dumitru Matcovschi a fost una dintre cele mai distinse personalităţi ale

vieţii literare şi artistice contemporane, care timp de patru decenii în şir a trudit, cu

perseverenţă şi totală dăruire, pe ogorul literelor şi spiritualităţii noastre. Pornit din Vadu-

Raşcu, dintr-o familie de ţărani cu vechi tradiţii, Dumitru Matcovschi, ca şi întreaga

generaţie şaizecistă, a adus în literatură mirosul reavăn al brazdei proaspăt răsturnate şi

sentimentul datoriei primordiale faţă de cei rămaşi la baştină, faţă de cei rămaşi în istorie.

Ţăranul, Folclorul şi Istoria sunt cei trei piloni de bază care au alimentat întreg scrisul

polivalent al acestui împătimit al cuvântului şi al zbuciumului creator. Iar când spunem

Ţăran, când spunem Folclor, când spunem Istorie subînţelegem în mod firesc legătura

indisolubilă a scriitorului cu sufletul poporului, cu trecutul, prezentul şi viitorul acestui

neam, fecior fidel al căruia s-a conştientizat şi s-a afirmat neabătut pe parcursul întregii sale

activităţi.poet si om a cet. P.61

Academicianul Gheorghe Duca este de părerea că ,,Ipostazele în care se produce Omul

de Cultură Dumitru Matcovschi sunt variate şi plenare. Fiecare dintre ele, chiar dacă scriitorul s-

ar fi limitat la una singură, ar fi fost suficientă pentru a vorbi de o individualitate creatoare

distinctă.’’ Membru titular al Academiei, Scriitor al Poporului, Laureat al Premiului de Stat,

poet, prozator, dramaturg, publicist, traducător, editor de reviste culturale, sunt titluri şi

preocupări care acoperă un destin.Akademos pag.3

Este cert fapul că Dumitru Matcovschi a fost o prezenţă complexă, neordinară și activă

în viaţa artei și culturii din Republica Moldova, un scriitor cu largă audienţă la public, cunoscut

fiind atât prin cărţile sale, cât şi prin angajarea vie în bătăliile pentru spirit, pentru renaşterea

naţională din anii 80-90 ai secolului trecut.

Chiar și exegetul Victor Crăciun remarcă acest fapt: Dumitru Matcovschi este un

scriitor complex, iar tendinţa lui a fost să devină ,,un creator total de literatură’’. Columna

p.10

Iar criticul literar Eliza Botezatu relevă ideea că ,,Primul lucru pe care îl subliniem la

Dumitru Matcovschi este polivalenţa înzestrării... Iar al doilea aspect ce se cere relevat este

legătura de continuitate dintre genurile şi speciile abordate; o legătură la nivelul motivelor şi al

mesajului, la nivelul formulei artistice şi al tipologiei personajelor. ’’.akademos p.13

Suntem pe deplin de acord și cu opiniile exegeților (Gheorghe Duca, Mihai Cimpoi,

Haralambie Corbu, Eugen Doga, Ion Hadârcă, Nicolae Dabija, Nicolae Bileţchi, Anatol

Ciobanu,) care afirmă că ,,Dumitru Matcovschi a fost un scriitor prodigios şi multiaspectual – a

scris peste 50 de cărţi: poezie, proză, dramaturgie, publicistică, de angajare plenară în problemele

arzătoare ale timpului, de atitudine polemică şi combativă și de mare respiraţie patriotică şi

cetăţenească.’’ Lit si arta

Într-adevăr, creația lui Dumitru Matcovschi are un farmec aparte, aceasta se datorează

calităților pe care le posedă opera lui, printre ele se numără: rigoarea stilistică, armonia,

muzicalitatea, măsura, echilibrul, simţul cuvântului şi al întregului, consistenţa ideatică etc. Poet

si om la cet p. 17

Arta literară al acestui scriitor basarabean posedă un dar rar: de a fi mesagera unor

emoţii, gânduri şi idei însemnate pentru toţi acei care-şi iubesc şi preţuiesc fierbinte glia

strămoşească, istoria şi spiritualitatea acestui blând şi generos popor. Poet si om al cet p.39

Opera Domniei Sale a fost și este apreciată chiar și de către publicul din afara granițelor

țării noastre. Ea a fost  tradusă în mai multe limbi: rusă, franceză, ucraineană, belorusă,

lituaniană, letonă, polonă, bulgară, kirghiză etc.

E de menționat și faptul că de-a lungul anilor, lui Dumitru Matcovschi i-au fost

consacrate numeroase studii, eseuri, articole sub semnătura unor nume cu rezonanță în literatura

contemporană: Gheorghe Duca, Eliza Botezatu, Ion Ciocanu, Mihai Cimpoi, Niolae Dabija,

Gheorghe Mazilu, Mihail Dolgan etc.

Reputatul critic literar Constantin Ciopraga spunea: „Matcovschi este o prezență

verticală, un arbore ale cărui frunze nu îngălbenesc niciodată. Este deopotrivă inflexiv și reflexiv

– sensibilitatea sa este potențată de rațiune. A vorbi despre el înseamnă a vorbi despre o etapă

importantă a poeziei românesti din Basarabia”.

Convingătoare în acest sens este afirmația lui Victor Crăciun: Plămada lirică a lui

Dumitru Matcovschi este parte integrantă a poeziei basarabene din ultimele două decenii, în

lupta de mare acuitate dar şi fineţe pentru nedezrădăcinare, pentru pământul, casa

părintească, mama, limba, neamul, în ultimii ani venind conştiinţa de ţară, drapelul tricolor,

suveranitatea, independenţa.columna p.10

Poezia maestrului Matcovschi, de confesiune intimă, de atitudine etică sau civică,

mobilizatoare şi combativă, muzicală şi senină, cucereşte prin simplitatea şi claritatea

discursului, prin armonia sonorităţilor, dar şi a sentimentelor (dorul de viaţă, de casa părintească,

de grai, de femeie, de oameni).

Nu putem să nu relevăm și faptul că Dumitru Matcovschi a scris numeroase texte

pentru cântece (Sărut , femeie, mâna ta; Bucurați-vă; Tu, Moldovă; Doar Femeia; Chișinăul

meu cel mic; Tu ești dragostea mea; Să tot trăiești; Tangoul bunelor speranțe ; Pădure verde,

pădure deasă; Pâinea, Sfântă-i casa părintească etc). Sunt câteva din cântecele care au fost

interpretate de-a lungul timpului de renumiți artiști din țara noastră: Anastasia Lazariuc, Ion

Suruceanu, Olga Ciolacu, Ion Aldea – Teodorovici, Ioana Căpraru, Sofia Rotaru etc.

O serie întreagă din textele poetice o constituie poezia cântată. Gama aici este diversă, de

la meditaţii şi elegii până la textele cu pronunţat mesaj civic şi patriotic. Dumitru Matcovschi

este ,,poetul care a reabilitat valoric textele scrise pentru cântec’’akademos p.3

Dar poezia marelui martir al neamului este şi de un dramatism profund, în reverberaţiile

unei voci tremurânde de nelinişte, un „strigăt existenţial” cu accente tragice, trecând şi în

registrul major al discursului justiţiar, viguros, răspicat. ,,Lirica patriotică, fie tulburătoare,

dramatică, mesianică, fie solemnă şi înălţătoare, fie militantă şi mobilizatoatre alcătuieşte un

compartiment notabil al poeziei sale.’’ Akademos p.3

Totuși, în contextul general al poeziei din Basarabia, lirica lui Dumitru Matcovschi se

distinge prin faptul că, în ansamblu, nu este declarativă - patetismul ei este structural, de

profunzime; versurile se înşiruie, spontane, găsindu-şi parcă fără prea mare efort haina,

culoarea, sunetul.OM AL CETATII P.19

O activitate fructuoasă, a efectutat Dumitru Matcovschi și în proză. Domnia Sa a dat

câteva naraţiuni lirico-dialogice şi nuvele. În 1973 Dumitru Matcovschi trăieşte experienţa unui

al doilea debut - acela de prozator. În primul roman Duda, scriitorul, și-a afirmat vocaţia de po-

vestitor, vocaţie netulburată de ambiţii experimentale şi metaliterare. Mai apoi a oferit publicului

și alte scrieri, de un interes aparte bucurându-se romanele: Bătuta (1975), Toamna

porumbeilor albi (1979), Focul din vatră (1982), Roman teatral (1984) toate constituind

performanţe notabile în acest domeniu. La plăsmuirea acestor opere, autorul a preferat un

discurs apropiat de cel al povestitorului popular, fără risipă de cuvinte, dar şi fără a constrânge

gândul sau fraza: naraţiunea curge firesc, în fraze largi şi arborescente, cu notaţii de atmosferă,

cu un timbru specific. Privită din perspectiva facturii şi a turnurii stilistice, proza ţine de spiritul

întregii creaţii a scriitorului, prilej de a consemna o legătură de continuitate — organică şi nece-

sară — cu poezia şi dramaturgia lui. Poet si om al cetatii p.23

Chiar și Stela Luca susține într-un articol publicat în ziarul Moldova Suverană din 19

octombrie 1999 că ,, proza lui Dumitru Matcovschi este organică, plină de vitalitate, caldă’’

Nu se întâmplă prea des ca un poet să treacă direct la roman, fără să treacă prin proza

scurtă, considerată, până odinioară, un fel de şcoală pentru prozatori. Dumitru Matcovschi o face

cu uşurinţă, pentru că şi în proză el rămâne poet. Este în logica lucrurilor să-i comparăm proza cu

poezia. S-a cristalizat şi în romanele lui un stil, s-au configurat nişte preferinţe tematice, s-a

conturat o tipologie de personaje, temperamentul artistic şi structura sufletească a autorului

relevându-se şi în proză. Ca problematică şi mesaj romanele continuă poezia lui Dumitru

Matcovschi: despiritualizarea şi pierderea unor idealuri sau întoarcerea spre ele, omul între

oameni, setea de bine şi de frumos, dragostea, vârstele...Poet si om al cetati p.93

Obârşia ţărănească şi cunoaşterea tradiţiilor, obiceiurilor, a lumii străbunilor săi îi

canalizează forţa expresivă spre vitalele probleme ale lumii satului, cu dilematicele căutări

sociale şi morale, de cele mai multe ori imposibil de străbătut şi de învins în epoca bântuită de

fantasmele comuniste.

Așadar, o particularitate definitoare a prozei lui Dumitru Matcovschi e legată de faptul că

Matcovschi – prozatorul rămâne poet, plăsmuind o proză lirică de atmosferă, impregnată de o

impunătoare încărcătură afectivă. Natura eminamente lirică a scriitorului e vizibilă deopotrivă în

structura subiectului, în digresiuni şi în registrul imagistic (unele pagini par a fi veritabile poeme

în proză). Un regim metaforic bogat şi variat, tehnica sugestiei exploatată din plin, modulaţiile

lirice ale tonului, un sistem de referinţe poetice, întâlnite şi în versuri, apetenţa pentru poetizare

— sunt câteva din elementele care intensifică lirismul prozei lui Dumitru Matcovschi. Poet si

om al cetatii p.26

În această ordine de idei, amintim și spusele lui Andrei Hropotinschi, semnalate într-un

studiu aprofundat, O modaliate de oglindire – confesiunea lirică, în revista Nistru (nr.10,

1975) ,,Matcovschi este un prozator de factură lirică, implicându-şi autobiograficul cu stările

lui văzute într-o construcţie românească destul de vagă’’. De altfel, chiar eroul din Duda se

defineşte: mă năvălesc amintirile şi mi-e teamă să îndrăznesc a face ordine în ele.Andrei

hropotinschi in columna.

De altfel, Dumitru Matcovschi s-a afirmat şi ca autor dramatic, îmbogăţind repertoriul

teatral naţional prin câteva piese de rezistenţă: Preşedintele , Cântec de leagăn pentru bunici,

Tata, Pomul vieţii, Abecedarul, Troiţa, Sperietoarea, Ion Vodă cel Viteaz, Bastarzii etc .

Diferite ca problematică, mesaj, conflicte şi grad de realizare, au fost nişte reuşite notorii

ale dramaturgiei naţionale. Punerea lor în scenă a constituit un act de cultură demn de laudă. Prin

aceste piese Dumitru Matcovschi s-a arătat un dramaturg cu personalitate, cu gândire teatrală şi

cu fantezie. Valorificând îndelungata experienţă dramaturgică a confraţilor de breaslă,

dramaturgul se remarcă prin configuraţia conflictelor, prin lirism şi psihologism, prin structura

eroilor şi atitudinea faţă de probleme, în centrul preocupărilor continuă să se afle problemele

spirituale ale vieţii: ce a pierdut şi ce a câştigat omul în drumul său de zbucium şi căutare, cum

se încadrează în problemele existenţiale contemporane căutările şi problemele omului de la ţară,

datoriile neachitate ale semenilor. Poet si om cet p.26.

Am menționat anterior că Dumitru Matcovschi s-a manifestat și în domeniul

publicisticii. A scris articole, eseuri, tablete în întreaga presă din Basarabia. Un compartiment

aparte în creaţia scriitorului şi cetăţeanului Dumitru Matcovschi îl constituie literatura de

atitudine. Mesajul civic, spus direct şi ferm, este prezent în multe dintre textele poetice, în

romane şi în piese. Totuşi, această atitudine exprimată tranşant (comparabilă cu articolele lui M.

Eminescu), este expusă în formula memorabilă a publicisticii sale. Oricare ar fi fost temele

abordate (istoria naţională, ecologia naturii şi ecologia sufletului, problemele teatrului şi ale

literaturii, probleme etice şi civice etc.), vocea sa este distinctă, opiniile sunt spuse fără

menajamente, deranjant şi contradictoriu. O pagină distinctă în activitatea Domniei Sale este

perioada de editare a revistei „Nistru” (din septembrie 1990: „Basarabia”), adică anii 1988-1997.

Promovarea literaturii autohtone de calitate, integrarea în contextul literar general naţional (al

literaturii române, în ansamblu) şi, în mod deosebit, deschiderea accesului pentru cititor, prin

intermediul revistei, la patrimoniul cultural (închis/limitat multă vreme), deşteptarea conştiinţei

naţionale prin texte literare şi articole de atitudine sunt câteva dintre performanţele revistei sub

conducerea poetului şi publicistului Dumitru Matcovschi.akademos p.3

E cert faptul că Dumitru Matcovschi a scris pentru publicul de toate vârstele, și nu putem

să nu reamintim că în creația marelui scriitor un loc aparte îl au cărțile pentru copii. Printre cele

care i-au adus succes se numără: Numai eu şi numai cerul , Clopoţei , Greeraşul Puiu, Hora

mare, Jurământul.

Într-adevăr, Dumitru Matcovschi a înfăptuit o operă bogată, exprimându-se într-o

zonăextinsă de genuri și registre, o literatură plină de dramatism, emoție și suflet, de caracter,

har și sinceritate. Cititorii lui rămân cu un suflet tragic ardent dar și ci înfiorarea unei

tonalitățisentimentale și elegiace. Dacia literara p.113

Acest fapt este confirmat și de către criticul literar, Eliza Botezatu, care menționează

într-un studiu al ei Dumitru Matcovshi: între rapsodie și pamflet că ,,Dumitru Matcovschi a

plăsmuit o operă bogată şi variată, mobilizatoare ca idee şi sentiment, emoţionantă şi plină de

suflet.’’

Manifestându-se, aşa cum s-a văzut, într-o arie întinsă de genuri şi specii, el s-a exprimat

aproape în toate registrele lirice, vădind totuşi o constantă predilecţie pentru o anumită sferă de

probleme, o anumită ţinută, un anumit tip de poezie. Lirismul de factură specifică, bogatul mesaj

etic, sugestivitatea şi dramatismul, sinceritatea şi consecvenţa sunt câteva trăsături ale scrisului

său. „La început a fost cuvântul, zice el într-o poezie, şi dacă este Dumnezeu — un cuvânt este”

(Cuvântul). Cu această încredere în cuvânt îşi trăieşte el opera. Iar criticul literar Mihai Cimpoi

remarcă faptul că ,,Pentru Matcovschi a scrie înseamnă a trăi. Deci a fi sincer, a fi în elementul

său, a fi copil al firii. Scrisul este esențialmente spovedanie, deschidere sufletească, rostire

ființială’’ poet si om la cetatii p.28

După cum am văzut, de numele lui Dumitru Matcovschi se leagă numeroase pagini de o

valoare inestimabilă din literatura națională. Ne asumăm răspunderea să afirmăm că Dumitru

Matcovschi s-a remarcat drept unul dintre cei mai prolifici și profunzi  scriitori din Republica

Moldova din ultimile decenii, moștenirea sa literară urmând să fie încă valorificată.