Cap. 2 Datele macroeconomiei1. PIB ul este egal cu venitul total castigat in economie si ch. totala facuta cu productia de bunuri si servicii a economiei.PIB masoara atat veniturile tuturor in economie, cat si totalul cheltuielilor iesirilor din economie, a bunurilor si serviciilor. PIB poate masura doua lucruri in acelasi timp pentru ca amandoua reprezinta de fapt acelasi lucru: pentru economia ca un intreg veniturile trebuie sa fie egale cu cheltuielile. Precum arata si diagrama de flux circular ilustrata in text, acestea alterneaza, fiind echivalentul a cailor( metodelor) de masurare a fluxului dolarului in economie. 2. Indexul preturilor de consum masoara nivelul global a preturilor in economie. Ne spune pretul fix al unui cos cu bunuri comparativ cu pretul aceluiasi cos in anul de baza. 3. Biroul de statistica a muncii clasifica fiecare persoana in una din urmatoarele trei categorii: angajat, somer, sau neinclus in forta de munca. Rata somajului, care reprezinta procentul fortei de munca care este neangajata, este calculata astfe:

Rata somajului= nr. pers somere / forta de munca x 100Ia aminte ca forta de munca e reprezentata de numarul persoanelor angajate plus numarul persoanelor somere. 4. Legea lui Okun se refera la relatia negativa care exista intre somaj si PIB real. Muncitorii angajati ajuta la producerea de bunuri si servicii pe cand somerii nu. Cresterea ratei somajului este prin urmare asociata cu scaderea PIB real. Legea lui Okun poate fi rezumata prin ecuatia:

Asta este, daca somajul nu se schimba, cresterea ratei PIB real cu 3%. Pentru fiecare modificare a procentului somajului (de exemplu o scadere de la 6 la 5% sau o crestere de la 6 la 7%) schimba productia cu 2% in directia opusa. Probleme si aplicatii 1. Un numar mare de statistici economice sunt lansate regular. Acestea includ urmatoarele :* produsul intern brut - valoarea de piata a tuturor bunurilor si serviciilor finale produse intr-un an;* rata somajului - procentul fortei de munca civile care nu au o slujba;* profiturile corporative - profiturile contabile ramase dupa taxele corporatiilor de fabrica. Ne indica sanatatea financiara generala a sectorului corporativ. * Indicele pretului de consum - o masura din media pretului pe care consumatorii o platesc pentru bunurile pe care le cumpara; schimbari ale indicelui reprezinta o masura a inflatiei. * Balanta comerciala - reprezinta diferenta dintre valoarea bunurilor exportate in afara tarii si valoarea bunurilor importate din afara tarii. 2. Valoarea adaugata de fiecare persoana este valoarea bunului produs minus valoarea pe care persoana a platit-o pentru materialele necesare pentru a obtine acel bun. Asadar, valoarea adaugata de un fermier e $1 ($1-0=1). Valoarea adaugata de morar e $2: ea vinde faina brutarului cu $3, dar plateste $1 pentru faina. Valoarea adaugata de brutar e $3: ea vinde painea inginerului cu $6, dar i-a platit $3 brutarului pentru faina. PIB este totalul valorii adaugate, adica $1+$2+$3=$6. Ia aminte ca PIB reprezinta valoarea bunului final (painea). 3. Cand o femeie se marita cu majordomul ei, GDP scade cu suma reprezentata de salariul acestuia. Asta se intampla din cauza ca venitul total masurat, prin urmare si GDP, scade cu suma salariului pe care majordomul nu il mai ia. Daca GDP masoara intr-adevar valoarea bunurilor si serviciilor, atunci mariajul nu ar trebui sa afecteze GDP, pentru ca suma totala a activitatii economice ramane neschimbata. Totusi, actualul GDP este o masura imperfecta a activitatii economice pentru ca valoarea unor bunuri si servicii este lasata pe dinafara. Odata ce munca majordomului devine parte din treburile casnice, serviciile lui nu mai sunt numarate in GDP. Precum ilustreaza acest exemplu, GDP nu include valoarea oricarei productie realizata in casa. In mod similar, GDP nu include alte bunuri si servicii, cum ar fi chiria imputata bunurilor de folosinta indelungata (masini si frigidere) si orice alta marfa ilegala. 4. a. achizitiile publice b. investitie c. exportul net d. consumul e. investitie5. Datele de la partile a) pana la g) pot fi descarcate de pe site-ul biroului de analiza economica... Majoritatea informatiilor ( nu neaparat anul anterior) pot fi gasite de asemenea in raportul economic al presedintelui. Despartind fiecare componenta de la a) la g) prin GDP nominal si multiplicand cu 100, obtinem urmatoarele procente:

Printre alte lucruri, observam urmatoarele tendinte in economie in perioada 1950-2000:a) cheltuielile de consum personal au reprezentat cam doua treimi din GDP, cu toate ca aceasta cota a crecut cu aproape 5 puncte de procentaj intre anii 1975 si 2000. b) Cota GDP din investitiile interne brute a scazut din 1950 pana in 1975, dar mai apoi s-a ridicat. c) Cota venita din achizitiile de consum guvernamentale a crescut cu mai mult de 6 puncte procentuale din 1950 pana in 1975 dar s-a retras oarecum de atunci. d) Exporturile nete, care erau pozitive in 1950 si 1975, au devenit substantial negative in anul 2000.e) Cota venita din achizitiile de aparare nationala a cazut din 1975 pana in 2000. f) Cota din achizitiile locale si de stat a crescut din 1950 pana in 1975. g) Importurile au crescut rapid comparativ cu GDP. 6. a) i. GDP nominal reprezinta valoarea totala a bunurilor si serviciilor masurate la pretul curent. Asadar:

ii. GDP real reprezinta valoarea totala a bunurilor si serviciilor masurate la preturi constante. Asadar, pentru a calcula GDP real in 2010( cu anul de baza 2000), multiplicam cantitatile obtinute in anul 2010 cu preturile din 2000:

GDP real este calculat multiplicand cantitatile din anul 2000 cu preturile din anul 2000. Cum anul de baza este 2000, GDP real pe anul 2000 este egal cu GDP nominal pe anul 2000, adica $10,000,000. Prin urmare, GDP real ramane acelasi intre anii 2000 si 2010. iii. Deflatorul implicit de pret pentru GDP compara preturile curente ale bunurilor si serviciilor produse cu preturile acelorasi bunuri si servicii in anul de baza. Se calculeaza astfel:

Acest calcul arata ca preturile bunurilor produse in anul 2010 au crescut cu 52% comparativ cu preturile bunurilor vandute in 2000. ( pentru ca 2000 este anul de baza, valoarea pentru deflatorul implit de pret ptr anul 2000 este 1.0 pentru ca GDP nominal si real este acelasi in anul de baza)iv. Indicele pretului de consum (IPC) masoara nivelul preturilor in economie. IPC este numit indice de greutate fixa pentru ca foloseste un cos de bunuri fix pentru a cantari preturile in timp. Daca anul de baza e 2000, IPC in 2010 este o medie a preturilor din 2010, dar ponderata de compozitia bunurilor produse in 2000. IPC este calculat dupa cum urmeaza:

Acest calcul ne arata ca pretul bunurilor cumparate in 2010 a crescut cu 60% comparativ cu preturile cu care aceste bunuri ar fi fost vandute in 2000. IPC - ul pentru anul 2000, anul de baza, este egal cu 1.0. b. Deflatorul implicit de pret este un index Paasche pentru ca este calculat cu un cos de bunuri schimbator; IPC-ul este un index Laspeyres deoarece este calculat cu un cos de bunuri fix. De la ( 5.a.iii.) deflatorul implicit de pret pentru anul 2010 este1.52, ceea ce indica faptul ca preturile au crescut cu 52% de la cat erau in anul 2000. De la ( 5.a.iv.) IPC-ul pentru anul 2010 este 1.6, ceea ce indica faptul ca preturile au crescut cu 60% de la cat erau in 2000.Daca preturile tuturor bunurilor au crescut, sa zicem cu 50%, atunci putem spune fara ezitare ca nivelul pretului a crecut cu 50%. Totusi, in exemplul nostru, preturile relative s-au schimbat. Pretul masinilor a crescut cu 20%; pretul painii a crescut cu 100%, facand painea relativ mai scumpa. Cum discrepanta dintre IPC si deflatorul implicit de pret ilustreaza, schimb. la nivelul pretului depinde de cum sunt calculate preturile bunurilor. IPC-ul calculeaza pretul bunurilor prin cantitatea obtinuta in anul 2000. Deflatorul implicit de pret calculeaza pretul bunurilor prin cantitatea obtinuta in 2010. Cantitatea de paine consumata a fost mai mare in 2000 decat in 2010, asa ca IPC-ul pune o greutate mai mare pe paine. Cum pretul painii a crescut relativ mai mult decat pretul masinilor, IPC-ul arata o crestere mai mare in nivelul pretului. c. Nu exista un raspuns clar la aceasta intrebare. Ideal, se vrea o masura a nivelului pretului care prezinta clar costul de trai. Cum un bun devine relativ mai scump, oamenii il cumpara mai rar si mai mult din alte bunuri. In acest exemplu, consumatorii au cumparat mai putina paine si mai multe masini. Un index cu calcule fixe, cum e IPC-ul, supraestimeaza schimbarea costului de trai pentru ca nu se ia in calcul ca oamenii pot inlocui bunurile mai putin scumpe cu cele care devin mai scumpe. Pe de alta parte, un index cu cslcule schimbatoare, cum ar fi GDP deflator, subestimeaza schimbarea costului de trai pentru ca nu ia in calcul ca aceste inlocuiri induse le fac oamenilor mai bine fara. 7. a. Indexul pretului de consum foloseste pachetul de consum din anul 1 pentru a ilustra cum sa calculezi pretul unui bun dat : Potrivit IPC, preturile s-au dublat. b. Cheltuielile nominale reprezinta valoarea totala a iesirilor produse intr-un an. In anul 1 si anul 2, Abby cumpara 10 mere cu $1 bucata, asa ca cheltuielile ei nominale raman constante la $10. De ex.

c. Cheltuielile reale reprezinta valoarea totala a iesirilor peoduse in fiecare an evaluate la pretul prediminant din anul 1. In anul 1, anul de baza, cheltuiala ei reala este egala cu cheltuiala nominala de $10. In anul 2, ea consuma 10 mere verzi care sunt evaluate in anul 1 la pretul de $2, asadar cheltuiala ei reala este de $20. Aceasta e ecuatia

Prin urmare, cheltuiala reala a lui Abby creste de la $10 la $20.d. Deflatorul implicit de pret este calculat impartind cheltuiala nominala a lui Abby din anul 2 cu cheltuiala reala a ei din acelasi an :

Astfel, deflatorul implicit de pret sugereaza ca preturile au scazut la jumatate. Motivul este ca deflatorul estimeaza cat valoreaza Abby merele ei utilizand preturile predominante din anul 1. Din aceasta perspectiva merele verzi par foarte valoroase. In anul 2, cand Abby consuma 20 mere verzi, arata ca a crescut consumul ei pentru ca deflatorul evalueaza merele verzi ca fiind mai scumpe decat cele rosii. Singura cale prin care ar putea cheltui tot $10 pe un pachet de consum mai mare este daca simte pretul bunului pe care il consuma.e. Daca Abby crede ca merele rosii si cele verzi sunt substituienti perfecti, atunci costul de trai in aceasta economie nu s-a schimbat- in oricare an costa $10 sa consume 10 mere. Potrivit IPC, oricum costul de trai s-a dublat. Asta e din cauza ca IPC ia in calcul doar faptul ca pretul merelor rosii s-a dublat; IPC ignora scaderea pretului merelor verzi din cauza ca nu erau in pachetul de consum in anul 1. In contrast cu IPC, deflatorul implicit de pret estimeaza injumatatirea costului de trai. Prin urmare, IPC-ul, un index Laspeyres, supraestimeaza cresterea costului de trai si deflatorul, un index Paasche, il subestimeaza. Acest capitol al textului discuta diferenta dintre indicii Laspeyres si Paasche mai detaliat. 8.a. GDP real scade pentru ca Disney nu produce nici un serviciu cat timp e inchis. Aceasta corespunde cu o scadere in bunastarea economica pentru ca venitul muncitorilor si actionarilor Disney scade ( venitul ,parte a conturilor nationale), si consumul oamenilor la Disney scade (cheltuiala , parte a conturilor nationale ).b. GDP real creste deoarece capitalul original si munca in productia fermei produc acum mai mult grau. Aceasta corespunde cu o crestere in bunastarea economica a societatii, cum oamenii pot acum consuma mai mult grau. (daca oamenii nu vor sa consume mai mult grau, atunci fermierii si ferma pot fi schimbate sa produca alte bunuri pe care societatea le apreciaza). c. GDP real scade din cauza putinilor muncitori, firmele producand mai putin. Aceasta reflecta clar o scadere a bunastarii economiei. d. GDP real scade pentru ca firmele care concediaza muncitorii produc mai putin. Aceasta scade bunastarea economica pentru ca venitul muncitorilor scade( partea veniturilor) si sunt mai putine bunuri pentru ca oamenii sa cumpere( partea cheltuielilor). e. Este probabil ca GDP real sa scada, cum firmele fac trecerea spre metode de productie care produc mai putine bunuri dar emit mai putina poluare. Bunastarea economica totusi poate creste. Economia produce acum mai putine iesiri masurate dar mai mult aer curat; aerul curat nu este vandut in market si prin urmare nu apare masurat de GDP, dar este totusi un bun apreciat de oameni. f. GDP real creste pentru ca studentii de liceu pleaca de la o activitate unde nu produc bunuri si servicii pt market la una in care produc. Totusi, bunastarea economica poate scadea. In conturi nationale ideale, sa urmezi scoala poate arata ca o investitie deoarece probabil creste productivitatea muncitorului. Conturile nationale actuale nu masoara acest tip de investitie. De asemenea, ia aminte ca viitorul GDP poate fi mai scazut decat daca studentii ar sta in scoli, cum viitoarea forta de munca ar fi mai putin educata. g. GDP real calculat scade pentru ca tatii petrec mai putin timp producand bunuri si servicii ptr market. Problema actuala a bunurilor si serviciilor nu trebuie sa fi cazut, totusi. Productia masurata (ceea ce sunt platiti tatii sa faca) scade, dar productia nemasurata a serviciilor de crestere a copilului creste. 9. Cum a punctat senatorul Robert Kennedy, GDP este o masura imperfecta a performantei bunastarii economice. In adaugarea spuselor pe care Kennedy le-a citat, GDP ignora de asemenea chiria imputata bunurilor de folosinta indelungata cum sunt masinile, frigiderele si masinile de tuns iarba; multe servicii si produse fabricate pentru uzul casnic, cum ar fi gatitul si curatenia; si valoarea bunurilor produse si vandute in activitati ilegale, cum ar fi comertul cu droguri. Aceste imperfectii in masurarea GDP-ului nu reduc neaparat utilitatea sa. Atata timp cat aceste probleme de masurare raman constante peste timp, atunci GDP este folositor in compararea activitatii economice de la an la an. Mai mult, un GDP mai mare ne lasa sa ne permitem o ingrijire medicala mai buna pentru copii nostri, carti noi pentru educatia lor si mai multe jucarii pentru joaca lor.

Cap. 3: venitul national - de unde vine si unde se duce1. Factorii si tehnologia de productie determina suma cheltuielilor pe care economia le produce. Factorii de productie reprezinta intrarile care sunt folosite pentru a produce bunuri si servicii; cei mai importanti factori sunt banii (capitalul) si munca. Tehnologia de productie determina cate cheltuieli pot fi produse din orice cantitati date de aceste intrari. O crestere a unuia dintre acesti factori de productie sau o imbunatatire in tehnologie duce la o crestere a cheltuielilor din economie. 2. Cand o firma decide cat de mult sa foloseasca un factor de productie, se considera ca aceasta decizie afecteaza profiturile. De exemplu, folosind o unitate de munca in plus creste vanzarea si prin urmare creste si venitul; firma compara acest venit suplimentar cu costul suplimentar de la fondul de salarii mai mari. Venitul suplimentar pe care firma il primeste depinde de produsul marginal al muncii (MPL) si de pretul bunului produs (P). O unitate de munca suplimentara produce unitati suplimentare de cheltuieli a MPL, care se vand pentru P in dolari. Prin urmare, venitul suplimentar al firmei este PxMPL. Costul angajarii unei unitati de munca suplimentare este salariul W. Asadar, aceasta decizie de angajare are urmatorul efect asupra profitului:

Daca venitul suplimentar, PxMPL, depaseste costul (W) angajarii unitatii suplimentare de munca, atunci profitul creste. Firma va angaja unitati de munca pana cand nu mai este profitabil, asta pana MPLscade la punctul unde schimbarea in profit este zero. In ecuatia de mai sus, firma angajeaza unitati de munca pana profitul= 0, adica pana cand (PxMPL) = S. Aceasta conditie o putem scrie astfel: MPL = W/P .Asadar, o firma competitiva cu profit maxim angajeaza unitati de munca pana cand produsul marginal de munca este egal cu salariul real. Aceeasi logica se aplica si la decizia firmei de a inchiria capital: firma va inchiria capital pana cand produsul marginal de capital va fi egal cu pretul real de inchiriere. 3. O functie de productie are randamente constante la scara daca un procent egal al cresterii tuturor factorilor de productie produc o crestere a cheltuielilor aceluiasi procentaj. De exemplu, daca firma isi creste folosirea capitalului si a muncii cu 50%, si cheltuielile cresc cu 50%, atunci functia de productie are randamente constante la scara. Daca functia de productie are randamente constante la scara, atunci venitul total ( sau echivalentul tuturor cheltuielilor), intr-o economie a firmelor competitive de profit maxim este impartit intre intoarcerea la munca, MPLxL si intoarcerea la capital MPKxK. Asta se intampla sub randamente constante la scara, profitul economic fiind zero. 4. Consumul depinde pozitiv de venitul disponibil - totalul venitului dupa ce au fost platite toate taxele. Cu cat e mai mare venitul disponibil, cu atat e si consumul mai mare. Cantitatea bunurilor de investitie cerute depinde negativ de rata reala a dobanzii. Pentru ca o investitie sa fie profitabila, randamentul ei trebuie sa fie mai mare decat costul ei. Din cauza faptului ca rata reala a dobanzii masoara costul fondurilor, o rata reala a dobanzii mai mare face ca si costul investitiei sa fie mai mare, asa ca cererea pentru bunurile de investitie scade. 5. Achizitiile publice sunt acele bunuri si servicii cumparate direct de la guvern. De exemplu, guvernul cumpara rachete si tancuri, construieste drumuri, si ofera servicii precum controlul traficului aerian. Toate aceste activitati fac parte din GDP. Transferul de plati reprezinta plata catre persoane fizice care nu sunt in schimb pentru bunuri sau servicii. Ei sunt opusul taxelor: taxele reduc venitul disponibil al populatiei, pe cand transferul de plati il creste. Exemple de transfer de plati includ: plata de asigurari sociale pentru batrani, asigurarea de somaj si beneficii pentru veterani. 6. Consumul, investitia si achizitiile publice determina cererea pentru iesirile economiei, pe cand factorii de productie si functia de productie determina furnizarea iesirilor. Rata reala a dobanzii se ajusteaza pentru a asigura ca cererea pentru bunuri si servicii este egala cu oferta. 7. Cand guvernul creste taxele, venitul disponibil scade, si prin urmare scade si consumul. Scaderea consumului este egala cu suma cu care taxele s-au marit inmultita cu inclinatia marginala de a consuma (MPC). Cu cat MPC este mai mare, cu atat creste si efectul negativ al cresterii taxelor asupra consumului. Din cauza faptului ca iesirile sunt fixate de factorii de productie si de tehnologia de productie, si achizitiile publice nu s-au schimbat, scaderea consumului trebuie sa fie compensata de o crestere a investitiei. Pentru ca investitia sa creasca, rata reala a dobanzii trebuie sa scada. Prin urmare, o crestere a taxelor duce la o scadere a consumului, o crestere a investitiei si o scadere a ratei reale a dobanzii.Probleme si aplicatii1. a. Potrivit teoriei neoclasice de distributie, salariul real este egal cu produsul marginal al muncii. Din cauza diminuarii randamentului muncii, o crestere a fortei de munca face ca produsul marginal al muncii sa scada. Prin urmare, salariul real scade. b. Pretul real de inchiriere este egal cu produsul marginal al capitalului. Daca un cutremur distruge cateva stocuri de capital ( dar nu mod miraculos nu omoara pe nimeni si scade forta de munca), produsul marginal al capitalului creste si prin urmare cresc si preturile reale de inchiriere. c. Daca un avans tehnologic imbunatateste functia de productie, este improbabil sa creasca produsul marginal al muncii si al capitalului. Prin urmate, cresc amandoua, si salariul real si pretul real de inchiriere. 2. O functie de productie are randamente scazute la scara daca o crestere procentuala egala a tuturor factorilor de productie duce o crestere procentuala mai mica a iesirilor. De exemplu, daca dublam intrarile de capital si munca mai mult decat dublam iesirile, atunci functia de productie are randamente scazute de capital si de munca. Aceasta se poate intampla daca exista un factor fix cum ar fi pamantul in functia de productie, si acest factor fix devine insuficient cand economia creste. O functie de productie are randamente la scara crescute daca o crestere procentuala egala a tuturor factorilor de productie duce la o crestere procentuala mai mare a iesirilor. De ex. daca dublam intrarile de capital si de munca mai mult decat dublam iesirile, atunci functia de productie are randamente crescute la scara. Asta se intampla daca specializarea muncii devine nai mare odata cu cresterea populatiei. De ex. daca un muncitor construieste o masina, atunci ii trebuie mult timp pentru ca trebuie sa invete diferite calificari, si trebuie sa schimbe constant sarcinile si uneltele; toate acestea sunt destul de incete. Dar daca mai multi muncitori construiesc o masina, atunci fiecare din ei se poate specializa pe o sarcina anume si devine foarte rapid la ea. 3. a. Potrivit teoriei neoclasice, progresul tehnic care creste produsul marginal al agricultorilor face ca salariul lor real sa creasca. b. Salariul real (de la a.) este masurat in ceea ce priveste bunurile agricole. Adica, daca salariul nominal este in dolari, atunci salariul real este W/PF, unde PF reprezinta pretul in dolari a bunurilor agricole. c. Daca productivitatea marginala a frizerilor este neschimbata, atunci si salariul lor real este neschimbat. d. Salariul real de la (c) este masurat in ceea ce priveste tunsorile. Adica, daca salariul nominal este in dolari, atunci salariul real este W/PH, unde PH reprezinta pretul in dolari a unei tunsori.e. Daca muncitorii sunt liberi sa se schimbe intre a fi agricultori sau frizeri, atunci ei trebuie sa fie platiti acelasi salariu W in fiecare sector. f. Daca salariul nominal este acelasi in ambele sectoare, dar dar salariul real in ceea ce priveste bunurile agricole este mai mare decat salariul real in ceea ce priveste tunsorile, atunci pretul tunsorilor trebuie sa creasca relativ cu pretul bunurilor agricole. g. Ambele grupuri beneficiaza de progres tehnologic in agricultura. 4. Efectul unei cresteri guvernamentale a taxei cu 100 bilioane de dolari in (a.) economisire publica, (b.) economisire privata, si (c.) economisire nationala poate fi analizat folosind urmatoarele relatii:

a. Economisirea publica - cresterea taxei c provoaca o crestere de 1- la -1 in economisirea publica. Taxa creste cu 100 bilioane dolari si prin urmare creste si economisirea publica cu 100 bilioane dolari. b. Economisirea privata - Cresterea taxelor scade venitul disponibil cu 100 bilioane. Cum inclinatia marginala de a consuma este 0,6, consumul scade cu 0,6 x 100 bilioane, adica 60 bilioane dolari. Deci:

Economisirea privata scade cu 40 bilioane de dolari. c. Economisirea nationala - din cauza ca economisirea nationala reprezinta suma economisirii publice si privata, putem trage concluzia ca, cresterea taxei cu 100 bilioane conduce la o crestere a economisirii nationale cu 60 bilioane dolari. Un alt mod de a vedea acest lucru este folosirea celei de-a treia ecuatie aratata mai sus pentru economisirea nationala, unde economisirea nationala este egala cu Y C(Y T) G. Cresterea taxei cu 100 bilioane reduce venitul disponibil si face sa scada consumul cu 60 bilioane. Cum nu se schimba nici G sau Y, economisirea nationala creste prin urmare cu 60 bilioane. d. Investitia - Pentru a determina efectul cresterii taxei asupra investitiei, amintesc identitatea contului national Y = C(Y T) + I(r) + GRearanjand, avem Y C(Y T) G = I (r). Partea stanga a ecuatiei reprezinta economisirea nationala, asa ca ecuatia spune doar ca economisirea nationala este egala cu investitia. Cum economisirea nationala a crescut cu 60 de bilioane dolari, investitia trebuie sa creasca de asemenea cu 60 bilioane. Cum are loc aceasta crestere in investitie? Stim ca investitia depinde de rata reala a dobanzii. Pentru ca investitia sa creasca, rata reala a dobanzii trebuie sa scada. Figura 3-1 descrie economisirea si investitia ca functii ale ratei reale a dobanzii.

Cresterea taxei cauzeaza economisirea nationala sa creasca, deci curba de aprovizionare pentru fondurile de imprumut se schimba spre dreapta. Echilibrul ratei reale a dobanzii scade si investitia creste. 5. Daca consumatorii cresc suma pe care o consuma azi, atunci economisirea privata si prin urmare cea nationala va scade. Stim asta din definitia economisirii nationale:

O crestere in consum scade economisirea privata, deci economisirea nationala scade. Fig. 3-2 descrie eco. si investitia ca functii a ratei reale a dobanzii. Daca economisirea nationala scade, curba aprivizionarii pentru fondurile de imprumut se schimba spre stanga, astfel crescand rata reala a dob. si reducand investitia.

6. a. Economisirea nationala reprezinta suma venitului disponibil, Y-T, care nu este consumat :

Eco. publica reprezinta suma taxelor pe care guvernul le-a lasat dupa ce si-a facut achizitiile. Eco. totala reprezinta suma dintre eco. privata si cea publica.b. Echilibrul ratei reale a dobanzii este valoarea lui r care sterge piata pentru fondurile de imprumut. Stim deja ca economisirea nationala este 750, asa ca nu trebuie decat sa o facem egala cu investitia: S = I => 750 = 1000 50rRezolvand aceasta ecuatia pentru r aflam ca r este 5%. c. Cand guvernul isi creste cheltuiala, economisirea privata ramane la fel ca inainte (ia aminte ca G nu apare in economisirea privata de mai sus) in timp ce economisirea guvernului scade. Punand noul G in ecuatie avem:

d. Inca o data, echilibrul rate reale a dobanzii sterge piata pentru fondurile de imprumut: S = I => 500 = 1000 50r. Rezolvand ecuatia pt r, aflam ca r este 10%. 7. Pentru a determina efectul asupra investitiei a unei cresteri egale a taxelor si a cheltuielilor guvernului, se considera ca conturile de venit national se identifica cu economisirea nationala:

Stim ca Y este fixat de factorii de productie. Stim de asemenea ca schimbarea in consum este egala cu inclinatia marginala de a consuma inmultita cu schimbarea venitului disponibil. Asta ne spune ca :

Ecuatia de mai sus ne spune ca impactul economisirii unei cresteri egale a T si G depinde de marimea inclinatiei marginale de a consuma. Cu cat e MPC mai aproape de 1, cu atat e scaderea economisirii mai mica. De ex. daca MPC este egal cu 1, atunci scaderea consumului este egala cu cresterea achizitiilor publice, asa ca economisirea nationala este neschimbata [Y-C(Y-T)-G]. Cu cat e MPC mai aproape de 0, (si prin urmare, este mai mare suma economisita, mai degraba decat cea cheltuita pentru o schimbare de un dolar in venitul disponibil), cu atat e mai mare impactul asupra economisirii. Pentru ca presupunem ca MPC este mai mic decat 1, ne asteptam ca economia nationala se incadreaza in raspuns la o crestere egala a taxelor si cheltuielilor guvernului. Reducerea in economisire inseamna ca furnizarea curbei fondurilor de imprumut trece la stanga in fig. 3-3. Rata reala a dobanzii creste iar investitia scade.

8.a. Curba cererii pentru investitii in afaceri se schimba pentru ca subventia creste numarul de oportunitati de investitii profitabile pentru orice rata a dobanzii date. Curba cererii pentru investitii rezidentiale ramane neschimbata. b. Curba totala a cererii pentru investitii in economie se schimba deoarece reprezinta suma investitiilor de afaceri care schimba investitia rezidentiala, care ramane neschimbata. Ca urmare, rata reala a dob. creste ca in fig. 3-4.

c. Cantitatea totala a investitiilor nu se schimba pentru ca este constransa de furnizarea inelastica a economiilor. Creditul fiscal de investitii duce la o crestere a investitiei in afaceri, si la o scadere de compensare a investitiilor rezidentiale. Ca este mai mare rata dobanzii inseamna ca investitiile rezidentiale scad (o schimbare de-a lungul curbei), in timp ce schimbul exterior al curbei investitiei de afaceri conduce investitia de afaceri sa creasca cu o suma egala. Figura 3-5 prezinta aceasta schimbare. Retineti ca

9. In acest capitol am ajuns la concluzia ca o crestere a cheltuielilor guv. reduce economisirea nationala si ridica rata dobanzii; de aceea investitiile se aduna cu suma totala a cresterii cheltuielilor publice. In mod similar, o reducere a impozitelor creste venitul disponibil si prin urmare a consumului; aceasta crestere a consumului se traduce intr-o scadere a economisirii nationale- din nou, investitia se aduna. In cazul in care consumul depinde de rata dobanzii, atunci aceste concluzii despre politica fiscala sunt oarecum modificate. In cazul in care consumul depinde de rata dobanzii atunci depind si economisirile. Cu cat e mai mare rata dob., cu ata revenirea la economisire e mai mare. Prin urmare, pare rezonabil sa credem ca o crestere a ratei dobanzii poate creste economisirea si reduce consumul. Fig. 3-6 arata economisirea ca o functie crescatoare a ratei dobanzii.

Luati in considerare ce se intampla cand achizitiile publice cresc. La orice nivel dat a ratei dobanzii, economisirea nationala scade prin schimbarea in achizitiile publice, aratate in fig. 3-7. Figura arata ca, daca functia de economisire e inclinata in sus, investitia scade cu mai putin decat suma cu care achizitiile publice se ridica; acest lucru se intampla deoarece scade consumul si economisirea creste, ca raspuns la rata dobanzii mai mare. Prin urmare, cu cat e consumul mai receptiv la rata dobanzii, cu atat mai putin achizitiile publice .... evictiune?? investitia.

Mai multe probleme cap. 31.a. O functie de productie Cobb-Douglas are forma: Y = AKL 1- . n anexa am artat c produsele marginale pentru funcia de producie Cobb-Douglas sunt:MPL = (1 )Y/L => MPK = Y/KMaximizarea profitului firmelor competitive angaja forta de munc pn cand produsul su marginal este egal cu salariul real, si nchiriaza capital pn cand produsul su marginal este egal cu rata real de nchiriere. Folosind aceste fapte a produselor marginale de mai sus pentru functia de productie Cobb-Douglas, gsim:W/P = MPL = (1 )Y/LR/P = MPK = Y/ KRescriind => (W/P)L = MPL x L = (1 ) Y si => (R/P)K = MPK x K = Y .Termenii (W/P)L si (R/P)K sunt fondul de salarii si respectiv randamentul total la capital. Avnd n vedere c valoarea = 0,3, atunci formulele de mai sus indic faptul c munca primeste 70% din productia total, care este (1 - 0,3), si capitalul primeste 30% din productia total.b. Pentru a determina ce se ntmpl cu productia total, atunci cnd forta de munc creste cu 10%, ia n considerare formula pentru functia de productie Cobb-Douglas: Y = AKL 1-S egalam Y1 cu valoarea initial a productiei si Y2 rezultatul final. Stim c = 0,3. De asemenea, stim c munca L creste cu 10%:Y1 = AK0.3 L0.7 si Y2 = AK0.3 ( 1.1L )0.7Retineti c am nmultit L cu 1,1 pentru a reflecta cresterea de 10% din forta de munc. Pentru a calcula modificarea procentual a productiei, impartim Y2 cu Y1:Productia a crescut cu 6.9%Pentru a determina modul n care cresterea fortei de munc afecteaz pretul de nchiriere de capital, consideram formula pentru pretul real de nchiriere de capital R/P: R/P = MPK = AK-1 L 1-Stim c = 0,3 iar munca (L) creste cu 10%. Fie (R/P)1 egal cu valoarea initial a pretului de nchiriere de capital, si (R/P)2 egal cu pretul final de inchiriere de capital dup ce forte de munc creste cu 10%. Pentru a gsi (R/P)2, nmultim L cu 1,1 pentru a reflecta cresterea de 10% din forta de munc:(R/P)1 = 0.3 AK-0.7 L 0.7(R/P)2 = 0.3 AK-0.7 (1.1L) 0.7Pretul de inchiriere creste cu relatia:

Deci, pretul de nchiriere creste cu 6,9%. Pentru a determina modul n care cresterea fortei de munc afecteaz salariul real, s ia n considerare formula salariul real W / P: W/P = MPL = (1 ) AK L -Stim c = 0,3 si c munca (L) creste cu 10%. Fie (W/P)1 egal cu valoarea initial a salariului real si (W/P)2 egal cu valoarea final a salariului real. Pentru a gsi (W/P)2, nmultim L cu 1,1 pentru a reflecta cresterea de 10% din forta de munc:(W/P)1 = (1 0.3 ) AK0.3 L 0.3(W/P)2= (1 0.3 ) AK0.3 (1.1L) 0.3pentru a calcula cu cat la suta s-a schimbat salariul real impartim (W/P)2 cu (W/P)1: => = (1.1) 0.3 = 0.972 . salariul real scade cu 2.8%.c. folosim aceeasi logica ca la punctul b. sa:Y1 = AK0.3 L 0.7 Y2 = A(1.1K)0.3 L 0.7Aceast ecuatie arat c de produsul creste cu 2%. Observati c