Calitatea transporturilor

Calitatea Transporturilor

I. CALITATEA TRANSPORTURILOR (Generalităţi)

I.1 Definitie.

Transportul reprezintă un domeniu al activităţii social-economice prin care se realizează

deplasarea bunurilor materiale şi a oamenilor în spaţiu, cu ajutorul unor vehicule sau instalaţii

speciale, pe anumite căi de circulaţie, în vederea satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale

ale societăţii.

Există caracteristici generale care diferenţiază calitatea serviciilor de cea a produselor:

intangibilitatea, inseparabilitatea, variabilitatea, perisabilitatea, lipsa proprietăţii, precum şi

sferele largi de extindere a calităţii transporturilor în viaţa economico-socială şi în problemele

mediului natural şi artificial în care se desfăşoară.

Acţiunile de creştere a calităţii se extind progresiv, de la un serviciu izolat de transport, la

companie, la mod de transport si la sistem de transport, la nivel national, continental sau

planetar. Această tratare permite să se pună în evidenţă, în mod gradat, într-o structură ierarhică,

legătura dintre diferitele aspecte ale calităţii proiectate şi realizate şi eficienţa consumului de

resurse pentru o activitate utilă, circumscrisă cerinţelor sociale fundamentale, ale respectului faţă

de mediu şi ale responsabilităţilor privind calitatea vieţii.

La nivelul economiei naţionale, calitatea serviciilor se caracterizează prin gradul de

satisfacere a nevoilor de transport ale ţării în condiţiile asigurării integrităţii mărfurilor şi a

promptitudinii în deplasare. Calitatea transporturilor, la acest nivel, poate fi măsurată, de

exemplu, prin: cantitatea de mărfuri transportată sau numărul de călători transportaţi într-o

anumită perioada de timp; mărimea specifică a pierderilor din valoarea mărfurilor în timpul

transportului (raportată la volumul traficului sau la cantitatea de mărfuri transportată); cantitatea

de mărfuri (sub formă valorică sau naturală) care se găsesc la un moment dat în procesul de

transport.

La nivelul sectorului transporturilor, calitatea serviciilor poate fi măsurată prin: siguranţa

circulaţiei; viteza şi durata de deplasare; păstrarea integrităţii mărfurilor transportate. Este

evident că aceşti indicatori pot fi regăsiţi în elementele de determinare a calităţii activităţii din

transporturi la nivelul economiei naţionale.

La nivelul întreprinderii de transport calitatea serviciului poate fi evaluată printr-un

sistem întreg de indicatori calitativi, cum sunt: parcursul mediu zilnic; încărcătura statică sau

dinamică; perioada de reutilizare; viteza de circulaţie; costul specific al prestaţiei etc

I.2. Noţiuni generale

1


Sistemele de transport

Prin sistem de transport al unei ţări se înţelege totalitatea subsistemelor formate din

instalaţii, construcţii şi mijloace de transport, folosind anumite tehnici de deplasare, care

acţionează independent sau coordonat, asigurând deplasarea mărfurilor şi călătorilor.

Dacă sistemului de transport al ţării îi corespunde ramura transportului, subsistemelor le vor

corespunde subramurile de transport: feroviar, rutier, naval, aerian, prin conducte.

Obţinerea funcţionării optime a sistemului de transport cere cunoaşterea suficientă a

factorilor de influenţă.

În acest sens, se conturează mai multe grupe de factori: naturali, tehnici, social-poitici,

economici. Factorii naturali includ poziţia geografică a ţării, starea mediului natural,

caracterul şi amplasarea bogăţiilor naturale etc. Factorii tehnici se referă la capacitatea de

transport, vitezele de circulaţie, adaptarea mijloacelor de transport la cerinţele de transport. În

factorii social-politici se cuprind: diviziunea socială a muncii, nivelul de transport, aspecte

strategice de apărare. În cazul factorilor economici ne referim la dezvoltarea industrială,

modificările de structură, nivelul şi structura agriculturii, organizarea circulaţiei mărfurilor,

mărimea produsului intern brut, venitul naţional, structura transporturilor în teritoriu, tarifele

de transport pe sisteme, nivelul cheltuielilor de transport etc.

În raport cu caracteristicile elementelor tehnice ale sistemului, precum şi ale

încărcăturii care este deplasată, transporturile pot fi clasificate în următoarele moduri:

Astfel, având în vedere obiectul activităţii de transport, există următoarele categorii de

transport: transporturi de persoane, transporturi de mărfuri.

După mijloacele de transport întrebuinţate, acestea pot fi: feroviare, rutiere, navale (maritime

şi fluviale), aeriene, speciale (prin conducte), combinate.

Există si alte criterii de clasificare a transporturilor, ca de exemplu, dupa natura marfurilor

transportate, dupa modul de folosire al mijloacelor de transport.

Particularităţile activităţii de transport

În prezent, transportul a devenit un element indispensabil vieţii, întrucât oferă

membrilor societăţii posibilităţi de deplasare, comunicare, de percepere şi asimilare, a cât mai

mult din ce oferă civilizaţia. Civilizatia modernă, caracterizată printr-un ritm intens de dezvoltare

în cele mai diverse domenii, printr-un schimb masiv de valori materiale şi spirituale, reclamă o

2


continuă deplasare de bunuri, o permanentă deplasare a oamenilor dintr-un loc în altul.

Procesul de producţie în transporturi constă în deplasarea de bunuri sau persoane dintr-un loc în

altul, pe distanţe variabile, în general, cu ajutorul mai multor mijloace de transport (terestre,

subterane, navale sau aeriene), în condiţii de siguranţă, confort, comoditate.

Dezvoltarea economică a oricărei ţări măreşte considerabil volumul de bunuri economice create

şi accentuează mobilitatea populaţiei în cadrul aşezărilor urbane.

În transporturi nu se creează bunuri economice, ci servicii, motiv pentru care, producţia

în acest domeniu de activitate se exprimă în unităţi de masură abstracte.

Transportul reprezintă, de fapt, prelungirea proceselor de producţie în sfera circulaţiei.

Cheltuielile de muncă socială pentru efectuarea transportului măresc valoarea bunurilor

economice, atât prin transimterea valorii mijloacelor folosite, cât şi prin valoarea adăugată

acestora de munca depusă de lucrătorii de transporturi.

Rolul si importanţa transporturilor nu pot fi evidenţiate decât prin analiza relaţiilor

dintre acestea şi relaţiile economice, sociale şi politice desfăşurate de membrii societăţii.

1. Relaţiile dintre transporturi şi activităţile economice se referă la legăturile care se

stabilesc atât între membrii societăţii (comunităţii în care trăiesc şi muncesc), cât şi între aceştia

şi natură.

Lipsa transporturilor ar fi determinat ca producţia de bunuri economice să se limiteze strict la

resursele existente pe plan local. Dezvoltarea transporturilor, prin apariţia de noi mijloace de

transport perfecţionate, a eliminat izolarea economică, a permis specializarea şi schimbul de

activităţi, formarea pieţei naţionale şi a pieţei mondiale, dezvoltarea comerţului pe plan intern şi

internaţional.

2. Relaţiile dintre transporturi şi activităţile sociale se referă la:

- deplasarea liberă a oamenilor, schimbul de idei si de experienţă, care au cotribuit la îmbogăţirea

tezaurului universal al gândirii şi cunoaşterii umane;

- activitatea de turism pentru odihnă şi recreere, atât pe plan intern, cât şi internaţional, care s-a

extins. Mijloacele de transport mai rapide şi mai sigure, precum şi preţurile rezonabile ale

transportului, la orice distanţă, au stimulat şi stimulează în continuare dezvoltarea turismului

intern şi internaţional;

- locuitorii din zonele mai slab populate nu mai sunt izolaţi de serviciile medicale, personalul de

3


specialitate deplasându-se uşor, iar bolnavii, care necesită un tratament mai deosebit, pot fi

transportaţi la spitale centrale.

3. Relaţiile dintre transporturi şi activităţile politice vizează, în principal:

-implementarea politicii de amplasare a factorilor de producţie pe teritoriul ţării;

- dezvoltarea economiei naţionale prin înlăturarea limiteleor impuse de distanţa dintre centrele

economico-sociale şi circulaţia rapidă şi operativă a mărfurilor şi persoanelor;

- întărirea capacităţii de apărare a ţării împotriva oricărei agresiuni etc.

I.3. Istoric

Dacă la început, activitatea de transport constituia parte a activităţii de comerţ, ulterior,

prin adâncirea diviziunii muncii ea se individualizează, devine de sine stătătoare, contribuie la

apariţia marii industrii, pe care o serveşte. Transformarea transporturilor într-un domeniu distinct

se datorează progresului tehnic deosebit de puternic din această perioadă.

O influenţă decisivă asupra dezvoltării transporturilor a avut-o, de exemplu, inventarea

maşinii cu abur, care a facilitat apariţia căilor ferate, a navigaţiei cu ajutorul navelor maritime şi

oceanice puse în mişcare prin forţa aburului. O serie de alte descoperiri în domeniul tehnicii:

construcţia primului automobil acţionat de un motor cu ardere internă (1855); inventarea

motorului cu ardere internă cu aprindere cu scânteie (1899); inventarea primului avion (1905) –

sunt tot atâtea evenimente care marchează evoluţia şi diversificarea transporturilor (apariţia

transportului auto şi apoi a celui aerian).

Dezvoltarea transportului de pasageri, în general, a transporturilor urbane şi suburbane, în

special, s-a impus datorită dezvoltării economice, politice şi social-culturale a societăţii, în

decursul diferitelor etape istorice. Astfel, la noi, în decursul dezvoltării social-economice, acestea

au parcurs patru etape distincte:

a) prima etapa de dezvoltare a transporturilor de pasageri, în general şi a transporturilor urbane,

în particular, a început după formarea statelor romane. În această etapă, mai ales la inceputul ei,

transportul de pasageri se efectua cu cărucioare trase de cai denumite “olace” si “menziluri”

(această etapă a durat pana la jumătatea secolului XIX), iar transportul urban de pasageri se

realiza cu omnibuze si tramcare.

4


În 1828 în oraşe apare trăsura de piaţă cu 2-4 cai. În 1848 s-a înfiinţat serviciul de

diligenţe rapide, iar în anul 1850 pe teritoriul ţării noastre circulau mijloace de transport ale altor

ţări, care făceau legătura cu ţara noastră. Este vorba de poşta austriacă şi poşta rusească.

Aşadar, această etapă se consuma înainte de apariţia transporturilor mecanice.

b) cea de-a doua etapa a fost impusă de dezvoltarea vertiginoasă pe care au căpătat-o oraşele

după a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când întinderile unor oraşe ajung să depaşească 30

de km în diametru, iar curenţii de pasageri pe oră şi sens să fie cuprinşi între 5000 si 10000. În

această perioadă se poate consemna apariţia locomotivei cu abur, capabilă să răspundă

distanţelor şi vitezelor impuse de dezvoltarea respectivă.

În ţara noastră, după anul 1850 a fost organizat în oraşe transportul cu tramvaiul cu cai,

evenimentul fiind consemnat în anul 1871.

Acesta, alături de alte vehicule concura la rezolvarea necesităţilor de transport public ale

pasagerilor.

c) etapa a treia este dominată de folosirea energiei electrice pentru tracţiune în transportul urban.

Pentru prima dată în lume, anul 1879 marchează folosirea tracţiunii electrice în acest scop şi

totodată, începutul dezvoltării transportului urban. În această perioadă apar tramvaiul electric,

metroul electric şi trenurile electrice subterane. În ţara noastră tramvaiul electric a fost introdus

în anul 1894 în Bucureşti. Troleibuzul a fost introdus în 1904 la Sibiu unde a funcţionat 3 luni.

d) etapa a patra a început o dată cu adoptarea automobilului ca mijloc de transport public

(automobilul fiind denumirea generică a tuturor autovehiculelor utilizate în transportul de marfă

şi pasageri).

Troleibuzele şi reţeaua de transport corespunzătoare au apărut în ţara noastră după al doilea

război mondial. În anul 1950 existau 7 km de reţea în oraşul Bucureşti, ceea ce reprezenta 0.8%

din totalul reţelei urbane a României în acel an. Treptat, lungimea liniilor de troleibuze s-a

extins.

Dezvoltarea si modernizarea infrastructurii transportului urban sub impulsul măririi

considerabile a fluxurilor de pasageri au creat condiţii pentru creşterea numărului de vehicule şi

pentru diversificarea acestora, în raport cu necesităţile de deplasare şi cu cerinţele de creştere a

eficienţei social-economice. Astfel, au apărut autobuzele al căror număr şi importanţă au crescut

treptat.

5


II. OBIECTIVELE SISTEMULUI DE TRANSPORT PUBLIC DE

CĂLĂTORI

II.1. Tendinţe şi reducerea poluării în transportul urban

Un sistem eficient de transport urban are următoarele scopuri:

asigurarea unei capacităţi de transport suficiente; realizarea accesibilităţii; realizarea unui timp

minim pe traseul origine-destinaţie; siguranţa realizării prestaţiei pe orice vreme; un confort

acceptabil pentru pasager; efecte negative minime asupra liniştii locuitorilor şi mediului

înconjurător.

Aceste scopuri trebuie realizate la un preţ posibil de suportat de către beneficiarii prestaţiei de

transport.

Principalul obiectiv al transportului urban de pasageri este servirea acestora la cel mai exigent

nivel al cerinţelor.

6


Prin transportul urban de pasageri se asigură reducerea timpului pierdut pentru deplasarea în

favoarea timpului destinat odihnei, destinderii, autoinstruirii, educaţiei copiilor, preocupărilor

politice sau de afaceri.

Obiectivul menţionat se poate realiza numai prin dezvoltarea si modernizarea activităţilor de

transport public, mai concret, se poate realiza prin: dotarea cu vehicule noi a organizatiilor de

transport; retehnologizarea proceselor de întreţinere şi reparaţii; achiziţionarea şi/sau producerea

echipamentelor de dispecerizare şi control automat al circulaţiei; reducerea costurilor de

exploatare; protecţia mediului înconjurător.

Transportul urban pe plan mondial

Pe plan mondial, în funcţie de nivelul de dezvoltare al oraşelor, necesitatea de deplasare a

locuitorilor a fost satisfăcută în mod diferit. În Europa de Vest, automobilul a cucerit piaţa

serviciilor de transport urban în defavoarea transportului public, iar intensa utilizare a acestuia, a

avut drept rezultat un trafic dificil, generator de stres, limitarea spaţiului de parcare şi mişcare,

creşterea poluării etc.

Pentru ca activităţile sociale, economice şi culturale să se desfăşoare eficient, iar calitatea

mediului să nu se înrăutăţeasacă, este necesară impunerea transportului public în viaţa oraşului,

prin îmbunătăţirea calităţii serviciilor oferite de acesta. În oraşele Europei de Est, până în anii

’90, transportul urban public deţinea rolul principal, în ultimii ani, însă, transportul urban public

din Europa de Est este concurat serios de deplasrea populaţiei cu autoturisme personale. Datorită

situaţiei financiare precare, companiile (regiile) de transport nu-şi pot permite aplicarea imediată

a unor măsuri radicale de revigorare. Adevarata redresare a companiilor (regiilor) est-europene

de transport se va realiza pe baza unei strategii pe termen lung şi va fi susţinută fianciar de

companiile (regiile) de transport, cu sprijinul autorităţilor locale. Politica adoptată faţă de

transportul public este o opţiune pe termen lung. La elaborarea principiilor pentru un sistem

integrat de transport, trebuie să se aibă în vedere că, rentabilitatea transportului public nu trebuie

apreciată pe baza balanţelor proprii de venituri şi cheltuieli, ci, în funcţie de efectele utile pe care

acesta le produce asupra vieţii oraşului. În oraşele occidentale, rolul social al transportului urban

de pasageri, rezultă din obiective bine definite, iar finanţarea acestuia este o problemă a întregii

comunităţi şi nu numai a companiilor de transport sau autorităţilor locale.

Tendinţe pe plan mondial

7


Pe plan mondial, din studiile efectuate în legatură cu utilizarea vehiculelor de transport

public, se desprind următoarele tendinţe: proiectarea şi construcţia de metrouri; proiectarea şi

construcţia de sisteme extrastradale (de regulă, subterane) pentru oraşe cu o populaţie de peste un

milion de locuitori şi autobuze sau tramvaie rapide; utilizarea pe scară largă a autobuzelor;

utilizarea troleibuzelor în zonele urbane mai puţin aglomerate; utilizarea tramvaielor pe cale

proprie, separată de restul traficului în zonele periferice şi semicentrale ale oraşelor, cu trecerea

în subteran în zonele centrale.

Peste tot în lume transportul public este prioritar, iar funcţionarea sa este recunoscută drept o

utilitate publică.

Se lucrează intens la studierea şi perfecţionarea diverselor tipuri de vehicule şi

dispozitive pentru transportul urban.

Direcţiile principale în care se depun eforturi sunt următoarele: adaptabilitate sporită la condiţii

diferite de trafic; diminuarea tuturor tipurilor de noxe; crearea de noi tehnologii, eficiente sub

aspect economic; sporirea confortului pasagerilor în timpul deplasărilor; sporirea vitezelor medii

de deplasare, în vederea creşterii volumului de transport şi a reducerii timpului de călătorie.

Transportul urban şi poluarea

Poluarea mediului înconjurător constă în acele acţiuni care pot produce ruperea

echilibrului ecologic sau să dăuneze sănătăţii, liniştii şi stării de confort ale oamenilor, ori să

provoace pagube economiei naţionale, prin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin

activităţile umane.

Poluarea chimică prin gazele de ardere ale motoarelor şi poluarea fonică produsă de

vehicule influenţează negativ calitatea vieţii în oraşele moderne.

Transporturile reprezintă una din sursele importante care influenţează negativ calitatea

mediului ambiant. Principalii factori nocivi, asociaţi procesului de transport şi activităţilor

auxiliare, legate de acestea, sunt: poluarea fonică (prin zgomot), poluarea aerului şi a apelor.

Transportul prin natura sa este zgomotos, combaterea zgomotului putându-se realiza pe două căi

principale, şi anume: prin perfecţionarea motoarelor şi izolarea fonică a compartimentelor în care

sunt montate acestea; prin îmbunătăţirea calităţii materialului rulant, precum şi a suprafeţelor de

rulare, prin introducerea în construcţia acestora a materialelor fonoabsorbante. Reducerea

8


poluării sonore se poate realiza şi prin: scoaterea traficului în tranzit în afara perimetrului

localităţii; separarea cartierelor de locuit, de străzi şi de magistrale; restricţii cu privire la

utilizarea claxonului etc.

Cel mai uşor şi cel mai direct mod de a acţiona în problema poluării aerului este intervenţia la

nivelul producerii noxelor. Echiparea tuturor vehiculelor noi cu mecanisme de reţinere a

poluanţilor, în momentul în care ei sunt produşi, va însemna şi rezolvarea problemelor.

III. ELABORAREA STANDARDELOR DE CALITATE ALE

TRANSPORTULUI URBAN, ÎN CONFORMITATE CU

NORMELE EUROPENE IMPUSE

Conceptul de transport durabil se referă la acel sistem complex de transport care trebuie să

satisfacă nevoile de mobilitate ale generaţiilor actuale fără să pună în pericol deplasările

generaţiilor viitoare.

Pericolul pentru mobiliatea viitorului este reprezentat prin degradarea mediului, ineficienţa

consumurilor energetice şi nu în ultimul rând prin scăderea nivelului de sănătate al populaţiei.

Conceptul de transport integrat se referă la interdependenţa dintre transport şi utilizarea

teritoriului precum şi la aplicarea unui management unitar într-un singur mediu de transport creat

la nivelul unei anumite regiuni.

În spiritul acestor concepte au fost adoptate „Cartea Verde” şi „Cartea Albă” ale Uniunii

Europene.

9


„Cartea Verde” al cărui titlu complet este „ Către o strategie eurpoeană pentru securitatea

aprovizionării energetice” a fost adoptată la 29 noiembrie 2000 pe următoarele considerente:

Comunitatea Europeană consumă din ce în ce mai multă energie şi, cum producţia energetică

proprie a devenit insuficientă, dependenţa energetică externă este în continuă creştere. Se

estimează că, dacă nu se vor dopta măsuri concrete legate de transport, sectorul casnic şi

furnizarea energiei electrice, care sunt majoritar tributarehidrocarburilor, în următorii 20 – 30 ani

importul de energie al Uniunii Europene va creşte cu cca. 50%. Aceste tendinţe se vor accentua o

dată cu extinderea Uniunii Europene dacă noii membri vor fi consumatori ineficienţi de energie,

deoarece cea mai mare parte a importurilor provine din Orientul Mijlociu şi Rusia.

Direcţiile principale ale strategiei energetice pe termen lung sunt:

- realizarea unui echilibru între politica ofertei şi cea a cererii prin acţiuni focalizate mai

ales în domeniul cererii;

- orientarea cererii către consumuri mai bine administrate şi mai puţin poluante prin

promovarea unor măsuri fiscale adecvate;

- promovarea unor noi forme de energie;

Se recomandă promovarea transportului public având în vedere că în cazul transporturilor

colective, consumurile energetice pe călător x km sunt de 4 – 5 ori mai mici comparativ cu

transporturile individuale motorizate. Aceasta în condiţiile în care afectarea mediului este mult

mai redusă, iar siguranţa în trafic creşte de cel puţin 10 ori, în cazul transporturilor colective.

Aceste concepte de transport durabil şi de transport integrat se regăsesc şi în „Cartea

Albă” a Uniunii Europene care prezintă obiectivele transporturilor până în 2010. Astfel se

urmăreşte protecţia mediului prin dezvoltarea unui sistem durabil de transport. Dezvoltarea unui

sistem de transport urban integrat de calitate prin promovarea transportului intermodal şi

creşterea eficienţei transportului public. Se urmăreşte de asemenea respectarea principiului

general al Uniunii Europene conform căruia utilizatorii şi cei ce poluează trebuie să plătească.

Direcţiile Generale de Transport şi de Energie ale Uniunii Europene au adoptat Strategia de

Transport Metropolitan care promovează conceptul de mobilitate viabilă, cu următoarele

principii:

1) Sistemul de transport trebuie să satpsfacă nevoile de mobilitate atât pentru populaţie

cât şi pentru mărfuri;

2) Activităţile de orice tip: administrative, comerciale, personale nu trebuie să fie afectate

de întârzierile cauzate de trafic;

3) Transportul în comun şi traficul în general trebuie să funcţioneze de o manieră fiabilă

şi previzibilă;

10


4) Sistemele de transport nu trebuie să afecteze mediul ambiant, care trebuie să „se

refacă” prin adoptarea unor standarde mai înalte în domeniul transporturilor;

5) Soluţiile adoptate trebuie să poată fi suportate din punct de vedere al costurilor directe

şi indirecte, de către societate şi să satosfacă continuu, nevoile pe termen mediu şi

lung;

6) Procesul trebuie să poată fi susţinut politic şi să se menţină din puct de vedere politic.

În prezent, în România, pentru transportul urban de călători, există două standarde, aprobate

de Institutul Român de Standardizare, privind parametrii tehnici şi vocabularul folosit. Aceste

două sunt SR 13342/1996, pentru parametrii tehnici şi respectiv SR 13326/1996, pentru

vocabular.

Spre exemplu Asociaţia Franceză de Standardizare, are definit pentru transportul public

de călători standardele privind calitatea serviciului, obiectivele şi măsurile, prin NF EN

13816/2002.

La nivelul Uniunii Europene există indicatori de calitate care trebuie adaptaţi la nivel

naţional prin elaborarea standardelor naţionale de calitate integrate recomandărilor Uniunii

Europene.

Pentru elaborarea Criteriilor de calitate în transportul urban de călători, experţii francezi

au contribuit prin norma europeană XP x 50 – 805. Acest document standardizat are ca principal

obiectiv punerea în aplicare a calităţii în exploatare în domeniul transportului public.

11


IV. CALITATEA ÎN TRANSPORTUL URBAN DE CĂLĂTORI

III.1. Definiţii şi criterii de apreciere a calităţii

Calitatea trebuie înţeleasă ca o noţiune complexă şi dinamică. Abordarea problematicii

calităţii în complexitatea ei reprezintă o necesitate, deoarece orice tratare unilaterală duce la

urmări nedorite, uneori grave, din punct de vedere tehnic şi economic. Calitatea în domeniul

transporturilor de pasageri are câteva trăsături caracteristice care decurg din natura “obiectului”

transportat, omul, cu cerinţele lui specifice.

Procesul de transport pentru pasageri începe din momentul procurării biletului de

călătorie, continuă cu staţionarea-aşteptarea în staţia de plecare, cu efecturea călătoriei propriu-

zise şi se termină cu trecerea prin staţia de sosire şi părăsirea acesteia. Această precizare este

necesară, deoarece, deseori confortul călătoriei nu este asigurat tocmai în fazele adiacente

călătoriei (de exemplu, lipsa tonetelor, în zona staţiilor de oprire, pentru procurarea biletului).

În ceea ce priveşte termenul de “confort”, acesta nu trebuie confundat cu noţiunea de

“lux”. Confortul călătoriei trebuie înţeles în sensul asigurării condiţiilor normale de deplasare a

pasagerilor cu vehicule.

O primă condiţie a calităţii călătoriei constă în informarea completă a pasagerilor asupra

orarului de circulaţie al vehiculelor, iar procurarea biletelor (abonamentelor) trebuie să se facă

12


facil şi operativ.

Densitatea circulaţiei şi orele de plecare-sosire a vehiculelor care transportă pasageri constiutuie

un factor important al calităţii serviciului prestat. De asemenea, reducerea duratei călătoriei, prin

creşterea vitezei comerciale a vehiculelor constituie un factor calitativ de o deosebită importanţă.

Cerinţele calităţii serviciilor de transport

Calitatea în transportul de persoane reprezintă ansamblul de măsuri tehnico-

organizatorice care conduc la satisfacerea în bune condiţii a cererilor de transport public de

călători. Asigurarea calităţii serviciilor de transport trebuie să fie o preocupare permanentă a

lucrătorilor din transport.

Calitatea în transporturi depinde de: factorul om – pentru o calitate deosebită în servirea

publicului călător, în transportul de pasageri, trebuie întărită disciplina în munca lucrătorilor din

acest domeniu de activitate şi asigurată creşterea gradului de conştiinţă a responsabilităţii sociale

a acestora faţă de siguranţa circulaţiei, precum şi a solicitudinii care trebuie să fie o componentă

inseparabilă a pregătirii profesionale; gradul de dotare şi de pregătire tehnică a vehiculelor;

sistemul informaţional pentru publicul călător; urmărirea activităţii vehiculelor în trasee etc.

Calitatea în transporturi poate fi percepută din punctul de vedere al clientului şi / sau din

punctul de vedere al prestatorului, aaşa cum se observă în figura de mai jos:

Punctul de vedere al clientului Punctul de vedere al prestatorului

Calitate asteptatã a serviciului Mãsurarea satifacatiei

Calitate perceputã a

serviciului

Beneficiarul serviciului:

Cãlãtori si comunitate

Calitatea doritã a serviciului

Evolutia performantelor

Calitatea furnizatã

serviciului

Prestatori:

Operatori, autoritãti tutelare, politie

13


I. Punctul de vedere al clintului: Calitatea serviciilor se bazează în principal pe aspectele

serviciilor de transport public care influenţează direct percepţia calităţii de către călători, pentru

o anumită călătorie.

I. 1. Măsurarea satisfacţiei:

Calitatea unei călătorii în transporturi poate fi apreciată print-o multitudine de cerinţe,

esenţiale fiind: siguranţa, regularitatea, ritmicitatea şi punctualitatea, rapiditatea, confortul,

capacitatea de a face faţă cu promptitudine cerinţelor noi apărute, comportarea civilizată a

personalului călător, durata redusă a călătoriei,etc.

I.1.1. Calitatea aşteptată a serviciului se referă la nivelul calităţii dorit, explicit sau implicit, de

clienţi.

Siguranţa în circulaţie constituie condiţia fundamentală a transporturilor. Ea se

realizează numai atunci când toate mijloacele şi instalaţiile de transport funcţionează neîntrerupt

şi în condiţii perfecte, evitându-se astfel, pe de o parte, accidentarea pasagerilor şi a personalului

de mişcare, iar pe de altă parte, avarierea sau distrugerea mijloacelor şi instalaţiilor de transport.

Siguranţa circulaţiei impune: asigurarea stării tehnice perfecte a vehiculeleor şi instalaţiilor fixe;

pregătirea completă a vehiculelor pentru executarea misiunii; instruirea corespunzătoare a

personalului, atât a celui de intreţinere a mijloacelor şi instalaţiilor de transport, cât şi a celui de

mişcare (de bord); verificarea periodică a cunoştinţelor personalului; verificarea stării de sănătate

a personalului de bord; controlul permanent al respectării instrucţiunilor de serviciu pe toate

treptele ierarhice.

Regularitatea circulaţiei, exprimată prin respectarea strictă a orarului de mers, deci a

graficelor de circulaţie ( a timpilor de plecare şi sosire), are o importanţă deosebită în transportul

de pasageri deoarece orice întârziere înseamnă consum de timp suplimentar şi, deseori,

prelungirea călătoriei.

Ritmicitatea şi punctualitatea vehiculelor pe o linie constituie atât factor calitativ

foarte important din punctul de vedere al pasagerului, cât şi factor de eficienţă pentru

transportator. Experienţa arată că atât ritmicitatea cât şi punctualitatea sunt foarte fragile

deoarece pot fi perturbate cu uşurinţă de: accidente, defecţiuni ale vehiculelor sau ale instalaţiilor

fixe, felul în care este condus vehiculul etc.

Ritmicitatea în transporturi se asigură, potenţial, prin graficele de circulaţie şi se

realizează concret prin regularitatea în circulaţie.

14


Punctualitate: prin punctualitate se înţelege măsura în care, într-o anumită perioadă de

timp, vehiculele unei linii trec printr-o staţie în timpii prevăzuţi de itinerar.

Cerinţele privind rapiditatea au în vedere reducerea timpului cât pasagerii sunt scoşi din

activitatea pe care o prestează în organizaţiile economice şi sociale. Pe de altă parte, rapiditatea

vehiculelor contribuie la creşterea ponderii timpului acordat odihnei şi agrementului în bugetul

de timp al populaţiei.

Confortul este o condiţie specifică transportului de pasageri. Studiile ergonomice arată

că procesul de transport oboseşte organismul uman. Pentru a diminua oboseala este necesar să se

asigure, pe durata călătoriei, un anumit grad de confort. Cerinţele de confort în timpul călătoriei

se realizează prin: iluminat corespunzător în salonul vehicului; vehicule silenţioase, dotate cu

instalaţii de încălzire şi ventilaţie; încărcare optimă a vehiculelor. O componentă importantă a

confortului călătoriei este starea tehnică şi igienică a vehiculului (exterior, interior şi a

instalaţiilor sanitare ale acestuia). Menţinerea unei stări igenice corespunzătoare a vehiculelor

este obligatorie, tinând seama de faptul ca acestea constituie un loc de polarizare a populaţiei,

ceea ce favorizează transmiterea unor boli contagioase.

Cerinţele privind durata călătoriei constau în reducerea duratei călătoriei prin folosirea

de metode moderne pentru servirea publicului călător. Durata călătoriei este influenţată de o

serie de indici ai calităţii şi anume: densitatea reţelei de transport, lungimea traseelor raportată la

populaţia localităţii, numărul de linii de transport, durata propriu-zisă de deplasare, ritmicitatea,

numărul de “căderi în traseu”, numărul de întârzieri la ieşirea parcului în traseu, lipsa la program

a personalului, numărul şi durata blocărilor şi durata devierilor de la traseu. Cerinţele urbanistice

sunt legate de aspectul vehiculelor (forma, culoare, inscripţii) corelate cu urbanismul, precum şi

asigurarea siguranţei în circulaţie. Cerinţele urbanistice impun ca prin circulaţia vehiculelor să nu

se ocupe întreaga suprafaţă carosabilă a străzii, acestea să se încadreze armonios în circulaţia

generală, pentru a nu crea efecte negative în estetica localităţii.

Cerinţele privind capacitatea de a satisface pasagerii în condiţii speciale sunt date de

modul de asigurare a condiţiilor de transport spre zonele de agrement, pentru acţiunile sportive şi

social-culturale şi de flexibilitatea programelor de utilizare a parcului de vehicule pentru

satisfacerea solicitărilor speciale.

Cerinţele de informare a publicului călător constau în existenţa mijloacelor de informare din

salonul vehiculului sau din afara acestuia pentru popularizarea traseelor, programului de

15


circulaţie şi a regulilor de călătorie. Cerinţele privind comportarea personalului de bord şi a

personalului de mişcare în relaţiile cu publicul călător impun o anumită conduită din partea

personalului de bord şi de mişcare în raport cu publicul călător, întrucât activitatea de transport

este o activitate perstatoare de servicii. Pentru satisfacerea acestei cerinţe trebuie desfăşurată o

temeinică instruire profesională cu întreg personalul.

I.1.2. Calitatea percepută a serviciului

Din punctual de vedere al populaţiei, indicatorii caracteristici serviciilor de transport

public se referă la atingerea obiectivelor comunităţii. Indicatorii din această categorie se referă

la impactul serviciilor de transport public asupra diferitelor aspecte comunitare, cum ar fi număr

de angajaţi, valoarea proprietăţilor sau dezvoltarea economică. În această categorie sunt incluse

de asemena şi indicatorii care cuantifică influenţa transportului public asupra mobilităţii

populaţiei şi efectele transportului public asupra mediului. Mulţi din aceşti indicatori reflectă

aspecte importante şi din punct de vedere al călătorilor, dare le nu sunt percepute direct în urma

realizării unei călătorii în sistemul de transport public.

Calitatea percepută a serviciului este aceea percepută de client şi depinde de experienţa sa în

domeniul serviciului sau ale prestaţiei asociate acestuia, precum şi din informaţiile referitoare la

serviciu.

Uneori calitatea percepută seamănă puţin cu aceea realizată. Calitatea percepută poate fi

masurată direct prin sondaje. Distanţa dintre calitatea realizată şi cea percepută depinde de

cunoaşterea de către client a serviciului realizat, cât şi experienţei sale datorită serviciului sau

mediului cultural sau social. Intervalul dintre “calitatea aşteptată”şi “calitatea percepută”reflectă

gradul de satisfacţie a clientului.

Intervalul dintre “calitatea aşteptată” şi cea dorită exprimă capacitatea responsabililor de

furnizare a serviciului şi este o masură a eficienţei responsabililor serviciului în îndeplnirea

obiectivelor.

II. Punctul de vedere al prestatorului:

Din punctul de vedere al operatorului, transportul public este o afacere şi aşa dar

performanţele lui sunt analizate în primul rând sub aspect economic. Deşi operatorii sunt

interesaţi de toate aspectele serviciilor de transport public, ei acordă o atenţie deosebită

caracteristicilor economice şi de fiabilitate. Operatorii urmăresc, în general, numai indicatori

care caracterizează aceste aspecte.

16


Criterii de apreciere a calităţii serviciilor de transport

Criterii Elemente Măsuri de performanţă [%]1 2 3

Oferta operatorului de transport Mijloace Accesul la moduri de transport, adecvate cerinţelor cãlãtorilor

% persoane care au acces la fiecare mod de transport

Reţea Posibilitatea de a merge oriunde, în orice moment; Comoditatea

% cãlãtori care efectueazã deplasãrile fãrã transferuri

Exploatare Frecvenţa % realizării frecvenţei minime

Adaptarea ofertei Pentru o anumitã categorie de cãlãtori, de exemplu:persoane cu dizabilitãţi, copii, persoane în vârstã

Oferirea unui serviciu adaptat unei categorii speciale de cãlãtori

Fiabilitatea Încrederea în serviciul de transport public

Servicii care inspirã încredere cãlãtorilor

Accesibilitatea sistemului de transport public

Accesul la sistem Accesibilitatea; Facilitatea de a putea accesa serviciul

Accesibilitatea definită în funcţie de diferite criterii.

Accesul în interiorul sistemului

Existenţa scãrilor rulante, a peroanelor

Durata de deplasare; Timp de acces, de ieşire, de transfer; Distanţă/timp de mers între două puncte ale reţelei.

Legitimaţii de călătorie; Facilitatea de obţinere a legitimaţiilor de călătorie; Tarife diferenţiate

Achiziţionare legitimaţii de călătorie prin dispozitive de încărcare electronică în exteriorul reţelei; Posibilitatea alegerii celui mai avantajos mod de a obţine un bilet, adecvat nevoilor utilizatorilor

Număr călătorii vândute

17

Calitatea Transporturilor1 2 3

Sistem de informare a călătorilor Informaţii generale : Disponibilitatea informaţiilor şi claritatea informaţiilor

Disponibilitatea orariilor de circulaţie şi a dispozitivului informativ

% răspunsuri la solicitările telefonice de informaţii

Informaţii referitoare la călătorie în condiţii normale

Informţii în staţii şi în mijloacele de transport; Disponibilitatea informaţiilor; Precizia şi utilitatea informaţiilor

Informaţii în staţii; Aptitudinea personalului de a oferi cu amabilitate informaţii execte

Informaţii referitoare la situaţii speciale

Informaţii în staţii şi în mijloacele de transport; Disponibilitatea informaţiilor; Precizia şi utilitatea informaţiilor în timp util

Precizia şi promptitudinea informaţiilor

Durata deplasãrii Durata deplasãrii Reducerea duratei deplasãrii Volum total minute * cãlãtori; Durata de mers în vehicul; Durata de mers pe jos; Durata necesarã cumpãrãrii biletului de cãlãtorie.

Respectarea programului de circulaţie: Punctualitatea în raport cu programul de circulaţie

Reducerea abaterilor de la programul de circulaţie

Timp de aşteptare; % cãlãtori care sosesc la destinaţie în momentul planificat; % cãlãtori care sunt expediaţi cu întârziere/în avans; Volum total (minute întârziere)*cãlãtori; Timpi suplimentari de mers; Timpi suplimentari de aşteptare în mijloacele de transport; Timpi suplimentari pentru cumpãrarea biletului de cãlãtorie

Atenţia acordatã cãlãtorilor Relaţii cu pasagerii: Capacitatea de a rezolva solicitãrile şi reclamaţiile cãlãtorilor

Criterii de conformitate şi timpul de rãspuns la reclamaţii

Durata de rezolvare a reclamaţiilor

Personal : Atitudinea personalului; Ţinutã/comportament; Disponibilit. personalului

Disponibilitatea personalului pentru toţi cãlãtorii

Aptitudinea personalului de a oferi cu amabilitate informaţii exacte; Ţinuta personalului.

18

Calitatea Transporturilor1 2 3

Atenţia acordatã cãlãtorilor Asistenţã: Comunicarea cu pasagerii; Amabilitatea personalului

Disponibilitatea personalului Informarea corectã şi în timp util în staţii şi în mijloacele de transport

Confortul Funcţionarea echipamentelor destinate cãlãtorilor

Disponibilitatea echipamentelor în staţii; Disponibilitatea echipamentelor în mijloacele de transport

% echipamente în stare de funcţionare

Confortul cãlãtorilor Confortul şi curãţenia în mijloacele de transport

Gradul de curãţenie

Condiţii ambientale: Condiţii ambientale în staţii; Condiţii ambientale în vehicule

Condiţii ambientale plãcute Nivel de zgomot; Temperaturã

Instalaţii suplimentare: Disponibilitatea instalaţiilor în staţii; Disponibilitatea instalaţiilor în mijloacele de transport

Instalaţii care sã asigure confortul cãlãtorilor

% instalaţii în stare de funcţionare

Siguranţã şi securitate Prevenirea accidentelor SiguranţãProtecţia împotriva agresiunilor: Asigurarea sentimentului de securitate

Oferirea unui serviciu în condiţii de siguranţã şi securitate

% accidente, diferenţiat în raport cu consecinţele; persoane agresate.

Efectele asupra mediului Nivelul de poluare Nivel de poluare redus % vehicule care rãspund normelor de protecţia mediului

Resurse naturale utilizate: Consum de energie

Reducerea consumului de energie Consumul de energie

Infrastructurã: Spaţiul ocupat de infrastructura de transport public

% din suprafaţa urbanã ocupatã de infrastructura de transport public.

19


V. INDICATORI DE CALITATE

V.1. Evoluţia performanţelor se împarte în :

V.1.1. Calitatea dorită a serviciului se referă la nivelul calităţii pe care prestatorii l-au stabilit ca

obiectiv. Aceasta se defineşte în funcţie de calitatea”aşteptată”de clienţii, de presiunile externe şi interne

sistemului de transport public, de restricţiile bugetare şi de performanţele serviciilor concurente. Definirea

acestui nivel ţine seama de următorii factori:

- definirea concisă a unui obiectiv, de exemplu:

- respectarea programului de circulaţie;

- oferirea unui răspuns rapid la comentariile sau reclamaţiile făcute de clienţi;

- stabilirea unui nivel de exigenţă, adică a unui procent de utilizatori care beneficiază de servicii

conform obiectivelor propuse, de exemplu:

- 98% din călători beneficiază de servicii conform programului de circulaţie (fără întârzieri).

V.1.2. Calitatea furnizată a serviciului

Calitatea globală a serviciilor de transport public este caracterizată de un set de criterii:

Criteriile de calitate:

Criteriu Descriere1 Oferta de serviciu descrierea serviciilor oferite prin zona geografică deservită,

program de circulaţie, frecvenţa, mod de transport2 Accesibilitate accesul la sistemul de transport public şi interfaţa cu alte

moduri de transport3 Informaţia sistemul de informare pus la dispoziţia călătorilor pentru

planificarea şi realizarea deplasărilor4 Durata timpul necesar planificării şi realizării deplasării5 Atenţia acordată călătorilor elemente ale serviciului introduse pentru a realiza cât mai

bine posibil solicitările fiecărui călător6 Confortul elemente introduse pentru asigurarea unei deplasări cât mai

agreabile7 Securitatea asigurarea sentimentului de securitate fiecărui călător8 Efecte aspura mediului efectele asupra mediului în urma realizării serviciului de

transport public.

20


Se pot defini opt categorii principale de criterii:

- primele două criterii descriu serviciul de transport public general;

- categoriile3 -7 sunt utile pentru descrierea detaliată a realizării serviciului ;

- ultima categorie se referă la efectele serviciului asupra mediului, pe care le percep atât utilizatorii

serviciului, cât şi restul populaţiei.

Niveluri de analiză a calităţii serviciilor de transport public

Indicatorii ai calităţii serviciilor de transport public

Staţii Segmente de rute Sistem

Accesibilitate Frecvenţa Perioada în care sunt

oferite serviciile

Zona de influenţă

Confort şi comoditate Coeficient de încarcare Fiabilitate Durata călătoriei

Aceşti indicatori nu sunt întotdeauna suficienţi pentru o descriere completă a calităţii serviciilor

de transport public.

În tabelul următor este realizată o clasificare a indicatorilor performanţelor şi este prezentat modul în care

calitatea serviciilor de transport public se încadrează într-o categorie de indicatori ai performanţelor

transportului public. Unele din aceste categorii sunt influenţate mai mult decât altele, de experimentele

călătorilor care utilizează serviciile. Fiecare categorie poate fi alocată unuia sau mai multor puncte de

vedere.

21


Indicatori ai performanţelor serviciilor de transport public

PO

PU

LA

ŢIE

CĂ

LĂ

TO

RI

Durata călătoriei -timp de mers

-timp de transfer

Accesibilitate -zona de influenţă

-refuzarea serviciilor

-frecvenţa

-perioada de oferire a serviciilor

Confort si Comoditate -respectarea orarului

-confort

-ambient

-satisfacerea cerinţelor călătorilor

Siguranţa şi Securitate -procentul de vehicule accidentate

-procentul de persoane accidentale

-procentul de decese

-procentul de vehicule cu instalaţii de siguranţă

Fiabilitate -număr de reparaţii

-coeficient de reînnoire a parcului

-consum piese de schimb

OP

ER

AT

OR

Economic -călători transportaţi

-fiabilitatea parcului de vehicule

-eficienţă

-eficacitate

Efecte -efecte economice asupra populaţiei

-efecte asupra angajaţilor

-efecte asupra mediului

-mobilitate

Capacitate -capacitatea vehiculelor

-raportul volum-capacitate

-capacitatea căilor de transport

Durata călătoriei -întârzieri

-viteza de transport

22


1. Durata călătoriei

Durata totală a călătoriei este formată din timpul de mers până la staţie, timpul de aşteptare în

staţie, timpul de circulaţie, timpul de mers până la destinaţie şi eventual timpul de transfer între linii.

Durata călătoriei este determinată de o serie de factori: poziţia rutei şi a staţiilor (influenţează timpul

de acces), frecvenţa serviciului (influentează timpul de aşteptare), caracteristicile traficului, intervalele

de semaforizare, sistemul de plată a călătoriei.Durata călătoriei pote fi evaluată independent sau în

comparatiţie cu alte moduri.

Puncte de transfer pot face un serviciu mai eficient pentru operator, dar mai puţin atractiv pentru

călători, în funcţie de circumstanţe. Fiecare transfer determină prelungirea duratei călătoriei, cauzată

de timpul de aşteptare între mijloacele de transport. Totuşi, introducerea unui punct de transfer pe o

rută care anterior fusese directă, poate fi apreciată de călători dacă este îmbunataţită frecvenţa

serviciului sau sunt oferite noi conexiuni.Transferul însă poate crea dificultăţi pentru un călător care se

deplasează pentru prima dată pe această rută şi îl poate face să renunţe la serviciul respectiv.

Perceperea timpului de către călători

Călătorii percep diferit intervalele de timp corespunzătoare segmentelor componente ale deplasării

(mers pe jos, timp de aşteptare, timp de circulaţie). În urma unor studii privind valoarea timpului pe care o

asociază persoanele care se deplasează la muncă s-au obţinut valorile prezentate în tabelul următor.

De exemplu, valoarea 2 înseamnă că un minut din componenta timpului (de exemplu timp de aşteptare)

este de două ori mai oneros pentru persoana respectivă decât un minut petrecut în vehicul.

Importanţa relativă a componentelor duratei de călătorie – pentru călătoriile spre locul de muncă

Timpul în

vehicul

Timpul de mers

pe jos

Timpul iniţial

de aşteptare

Timp de transfer

Valoare medie 1,0 2,2 2,1 2,5

Limite 1,0 0,8- 4,4 0,8 -5,1 1,1 – 4,4

23


Criterii Valoare Subcriterii

Valori pentru

Subcriterii conform

IRS

Durata

călătoriei

Durata

întârziere < 3

minute

Viteza comercială [km/h] este viteza

medie pe care o realizează vehiculele

între cele două capete de linie (ţine

seama de timpii de staţionare la opririle

de pe traseu)

-autobuze 18-20

-troleibuze 14-16

-tramvaie 12-14

-metrou 30-35

Viteza de exploatare [km/h] este viteza

medie pe care o realizează vehiculele pe

traseu în intervalul de timp dintre ieşirea

şi intrarea acestora în depou sau garaj

(ţine seama de toate staţionările, inclusiv

cele de pe traseu şi de la capetele de

linie)

-autobuze 16-18

-troleibuze 11-15

-tramvaie 10-12

-metrou 26-30

-microbuze 30-40

2. Accesibilitatea

Gradul de accesibilitate al reţelei de transport public urban de călători:0,2…0,3

Densitatea materialului rulant pe reţeaua de transport,vehicule/kilometru:

- autobuze 1…1,5

- troleibuze 2…3

- tramvaie 1,5…2,5 garnituri de tramvaie(vagon +remorcă) respectiv tramvaie articulate;

- metrou (1…2) rame de metrou

Densitatea reţelei de transport public ( Dr) este un parametru funcţional al reţelei de transport

urban;

Reţeaua de transport urban este constituită din totalitatea traseelor de pe teritoriul unei localităţi.

Densitatea reţelei de transport public se obţine ca raport între lungimea tuturor traseelor [km]

corespunzător tuturor modurilor de transport urban public (Lt) şi suprafaţa localităţii(Sl) [km2]:

24


Dr= [km/km2]

Valorile acestui indicator conform IRS este1,5…3.

Distanţa şi durata medie de călătorie pe reţeaua de transport public

Număr de transbordări acceptate: una, maxim două transbordări.

Interstaţia optimă (doptim) este definită ca distanţa între două staţii successive de pe traseu, care asigură cel

mai înalt grad de economicitate în utilizarea vehiculelor.

Aceasta se calculează cu ajutorul următoarei relaţii de calcul:

doptim= [m] ;

unde:

2L- lungimea traseului dus – întors;

Pci – parcul circulant;

D – distanţa medie de călătorie;

Vp-viteza de deplasare a pietonilor;

Tsdf- timpul suplimentar de demarare şi frânare, corespunzător unei opriri.

Valoarea optimă a distanţei dintre staţii (l0), din punct de vedere al pasagerului (pierderea de timp a

acestora sa fie minimă) , este:

l0= [km] ;

unde:

l-distanţa medie de călătorie a unui pasager în vehicul [km];

t0- timpul mediu de staţionare în staţie al vehiculului [min];

Vp-viteza pasagerului de mers pe jos 5km/h;

Distanţa recomandată între staţii de oprire (interstaţia) conform Standard Roman SR 13342 sunt

prezentate în tabelul următor:

25


Categoria de

vehicule

Distanţa între staţii

Valoarea

medie

În zone dens

populate

Km

Autobuze/Troleibuze 0,500 0,400

Tramvaie 0,500 0,300…0,400

Metrou 1,250….1,500 0,85…1,000

Ritmicitatea circulaţiei

Intervalul optim de urmărire între vehicule succesive existente pe acelaşi traseu conform precizărilor din

tabelul următor:

Categoria de vehicule

Reţea de transport public urban*

Primară** secundară terţiară

Interval urmărire [min]

Autobuze 2-4 5-10 10-30

Troleibuze 3-5 5-10 10-20

Tramvaie 2-3 4 5-8

Metrou 1,5-5 - -

Microbuze funcţie de situaţia şi dotările locale

Note

-* reţea primară: reţea care asigură legături între cartierele principale;

-reţea secundară: reţea care asigură legăturile între cartierele centrale şi cele periferice;

-reţea terţiară: reţea care asigură legături spre zonele suburbane

26


-**În cazul reţelelor primare se admite un interval de urmărire între vehicule successive şi sub valorile

specificate în tabel, pentru cazul suprapunerii traseelor deservite de aceeaşi categorie de vehicule sau de

mai multe categorii de vehicule.

Coeficient de aglomerare (călători pe metru pătrat de suprafaţă interioară a vehiculului):

-la orele de vârf 6-6,5 cal/m2 (pe măsura creerii condiţiilor se tinde spre 4 cal/m2);

-între orele de vârf:4cal/m2.

Benzi de circulaţie exclusive destinate autovehiculelor de transport public la frecvenţe mai mari de 20

vehicule/h şi sens:

-banda exclusivă separată constructiv;

-banda exclusivă separată prin marcaje rutiere.

Mod de integrare a sistemelor de transport public urban:

-trasee distincte ale transportului public urban de călători de suprafaţă faţă de traseele de metrou;

-trasee parţial comune cu transport public urban de călători de suprafaţă – metrou;

-integrarea sistemelor de transport aparţinând diferiţilor titulari (trasee, staţii, corespondenţe,

gestionare funcţională şi financiară).

27


Indicatori principali de performanţă

CriteriiValori

din IRSSubcriterii

Valori pentru Subcriterii

conform IRS

Gradul de

accesibilitate0,2 ..0.3

Densitatea materialului rulant pe

reţeaua de transport [vehicule/km]

Autobuze1…1.5

Troleibuze2…3

Tramvaie1,5…2,5

Metrou 1…2

Densitatea reţelei de transport public,

raportul între lungimea tuturor

traseelor corespunzător tuturor

modurilor de transport urban public şi

suprafaţa localităţii

1,5…3

Număr de transbordări acceptate una, maxim două

Interstaţia optimă este definită ca

distanţa între două staţii succesive de

pe traseu [km]

Ritmicitatea

circulaţiei-

Intervalul optim de urmărire între

vehicule succesive existente pe acelaşi

traseu

Coeficientul

de

aglomerare

-

Raportul dintre numărul pasagerilor

transportaţi şi parcursul pasagerilor în

perioada considerată

-la orele de vârf 6-6,5

cal/m2

-între orele de

vârf:4cal/m2.

28


3. Confortul şi comoditatea

În această etapă călătorul compară confortul şi comoditatea serviciului de transport public cu cele

oferite de celelalte opţiuni. Fiecare persoană are propriul sistem de evaluare şi alegerea unui serviciu

de transport public depinde de accesibilitatea altor moduri de transport şi de compararea calităţii

serviciului cu cea a modurilor alternative.

Consecvenţa în oferirea serviciilor de transport public

Indicatorii privind consecvenţa realizării serviciului de transport public evaluează experienţele

utilizatorilor zilnici ai serviciului de transport public. Indicatorii privind realizarea serviciului se referă în

principal la următorii factori:

- Respectarea programului: cât de des serviciul este oferit atunci când este programat?

- Relaţii cu publicul: calitatea relaţiilor între personalul companiei de transport şi călători şi interesul

persoanelor din conducerea companiei pentru perceperea calităţii serviciului de către călător;

- Confortul: confortul fizic al călătorilor în mijloacele de transport şi în spaţiile de aşteptare;

- Îndeplinirea obiectivelor propuse: cât de bine îndeplineşte operatorul obiectivele promise pentru

îmbunătăţirea calităţii serviciului.

Confortul

Asigurarea unor vehicule curate şi a unor staţii amenajate corespunzător va îmbunătăţi imaginea

transportului public, chiar şi printre cei care nu îl utilizează.. De exemplu, amenajarea unor refugii

acoperite va atrage atenţia celor care nu utilizează transportul public asupra existenţei unei staţii în

acea zonă. Pe de altă parte, prezenţa unor refugii acoperite va atrage atenţia celor care nu utilizează

transportul public asupra existenţei unei staţii în acea zonă. Pe de altă parte, prezenţa unor refugii sau

cabine devastate sau murdare pot sugera la un nivel al calităţii transportului public, fără să mai fie

luate în seamă alte aspecte ale calităţii.

Călătorii sunt interesaţi de confortul personal în timpul utilizării transportului public. Principalele

aspecte se referă la:

- asigurarea unui climat corespunzător – cum ar fi încălzirea iarna, aer condiţionat vara;

- scaune confortabile;

- confortul în timpul deplasării (acceleraţii şi deceleraţii, emisii ale vehiculelor).

Multe elemente ale infrastructurii influenţează capacitatea de asiguare a confortului în timpul

circulaţiei. Tipurile de înlesniri oferite sunt în general legate de numărul de călători. Acestea pot fi:

-bănci în staţii;

29


-refugii acoperite care să ofere protejarea de ploaie, vânt, soare;

-iluminarea în staţii care să confere călătorilor sentimentul de securitate;

-afişe care să ofere detalii privind ruta şi programul de circulaţie;

-coşuri de gunoi;

-telefoane publice;

-chioşcuri de ziare, flori, patiserie, ghişee pentru bilete şi abonamente.

Performanţele unui serviciu de transport public pot fi măsurate din mai multe puncte de vedere dar

calitatea serviciului se bazează în principal pe aprecierile călătorilor. Aspectele cele mai importante ale

calităţii serviciilor sunt: accesibilitatea – este sau nu transportul public actual o opţiune pentru o

anumită deplasre şi – confortul şi comoditatea – cum se compară confortul şi comoditatea percepută

de călător cu cele oferite de alte moduri de transport pentru aceeaşi relaţie de deplasare.

Fiind dată o gamă vastă de indicatori ai calităţii, trebuie facută o selecţie a celor care îndeplinesc cel

mai bine următoarele criterii:

- evaluează cel mai bine aprecierile călătorilor;

- pot fi uşor cuantificaţi pe scara nivelurilor serviciului;

- sunt deja utilizati de alti operatori.

Pentru evaluarea calitatii transportului publictrebuie sa se tina seama de dimensiunile orasului, zonei

metropolitane si de zona acoperita de transportul public.

4. Siguranta si Securitatea

Siguranta traficului, ca si securitatea, reprezintă probleme sociale ce nu pot fi analizate fără o definire

precisă a politicilor tintă si a sistemelor de instruire coordonată ce depăsesc heterogenitatea diferitelor

contexte.

În vederea coordonării sistemelor de instruire anumite elemente trebuie luate în considerare, după cum

urmează:

a) Conştientizarea şi importanţa regulamentelor şi nevoilor conducătorilor auto;

b) Înţelegerea, partajarea şi respectarea regulilor privitoare la valorile civile;

c) Dezvoltarea unei independenţe particulare şi a responsabilităţii în procesul

de conducere a vehiculului;

d) Respectarea modului de viaţă al celorlalte persoane şi a drepturilor omului.

30


Dezvoltarea unor legături la distanţă orientate spre partajarea bunei practici şi a experienţei ar

trebui să fie de ajutor în accelerarea procesului de creştere a nivelului de cunoaştere privind siguranţa şi

securitatea procesului de transport, în tendinţa de a atinge aceleaşi niveluri de siguranţă şi securitate în

toate ţările membre UE în termen cât mai scurt.

Companiile europene de transport public trebuie să îsi intensifice eforturile de construire a unui cult

comun, partajat, legat de siguranţă şi securitate, dar şi în ceea ce priveşte unele elemente mai puţin

tangibile, cum ar fi procesul de instruire, organizarea inovativă, schimbul de experienţă şi cunoştinţe.

Ţinând cont de acestea, heterogenitatea diferitelor sisteme de transport va fi redusă şi întregul sistem de

mobilităţi ar putea deveni mai integrat şi mai eficient.

Creşterea nivelului de siguranţă şi securitate

În ultimii patru ani standardele referitoare la politicile de transport au cunoscut o dezvoltare

importantă. Asigurarea securităţii transportului după atacurile teroriste de la 11 septembrie a condus la o

politică de securitate în domeniul transportului de pasageri, considerat ca potenţială ţintă a acţiunilor

maliţioase.

Noi tehnologii sunt în dezvoltare, legate de prevenirea accidentelor si securitate, cum ar fi controlul

electronic al stabilitătii, control SAT, TV cu circuit închis şi camere video în autobuze.

În câteva oraşe din Europa, actorii implicaţi şi companiile de transport lucrează la:

- Îmbunătăţirea accesibilităţii flotei: cu vehicule mai uşor accesibile şi cu acces pentru scaune cu rotile

- Instruirea şoferilor prin cursuri special concepute pentru conducerea autobuzului în condiţii meteo

nefavorabile.

- Îmbunătăţirea mediului de aşteptare: renovarea staţiilor de autobuze şi a adăposturilor

- Îmbunătăţirea securităţii: prin utilizarea de camere CC-TV şi pentru urmărirea infracţiunilor.

Creşterea performanţei siguranţei şi securităţii transportului de suprafaţă necesită ca şoferii şi angajaţii:

- Să participe activ în definirea procedurilor operative interne,

- Siguranţa şi securitatea să fie percepute ca parte integrantă a ţelurilor companiilor de transport,

- Siguranţa şi securitatea să fie prezente în diferite sectoare ale companiei şi la toate nivelurile ierarhice

- Siguranţa şi securitatea trebuie incluse în politicile şi strategiile urmărite

- Şoferii, managerii şi experţii în domeniu să coopereze activ pe o bază comună.

Precauţii legate de siguranţă, securitate, măsuri de sănătate şi protecţie trebuie să devină o parte a

preocupărilor zilnice ale companiei de transport.

31


Marea varietate de sarcini şi complexitatea problemelor care trebuie rezolvate poate fi acoperită doar prin

partajarea informaţiilor şi experienţelor cu experţi bine pregătiţi din universităti, licee, organizaţii sociale,

autorizaţii locale.

Astăzi, siguranţa rutieră aproape întotdeauna începe şi se termină cu responsabilitatea personală a

şoferilor, utilizatorilor drumurilor şi a sectorului de transport.

32


Indicatori principali de performanţă

Nr.crt Criterii Pondere SubcriteriiPondere subcriterii

1.Comportamentuluman

30%

Cuantificarea nr. de şoferi care cunosc cel puţin o limbă straină din nr. total de şoferi

30%

Nr. total de ore de instruire pentru actualizare(in medie pe şofer) raportat la nr. de ore din anual anterior

30%

Raportul dintre numărul total de ore de instruire pentru şoferi în condiţii meteorologice nefavorabile şi nr. din anul anterior(%)

20%

Nr. total de teste de drog si alcool ale şoferilor raportat la nr. din anul anterior (%)

10%

Nr. de sancţiuni pentru şofer sau pasageri pentru probleme comportamentale sau utilizarea improprie a dispozitivelor la bord raportat la nr. din anul anterior

10%

2.Mediul de lucru şi instruire

20%

Procentul de autobuze(raportat la nr. total de autobuze dintr-o zi de lucru)care au început lucrul la timp(+/-1 minut)

30%

Raportul dintre timpul de aşteptare al pasagerilor în cazul în care autobuzul întârzie (în medie)şi timpul de aşteptare planificat

20%

Timpul real, în medie de aşteptare al pasagerilor în staţia peste(sau sub,cu -) timpul planificat

10%

Nr, de defectări ale vehiculelor şi oprile inevitabile în întreaga flota raportat la nr. din anul anterior

10%

Nr de intervenţii pentru îmbunătăţirea mediului de lucru în staţiile şi opririle autobuzelor raportat la nr. din urmă cu 3 ani

30%

3.Echiparea vehiculelor

40%

Raportul dintre nr. vehiculelor pentru pasagerii în scaun cu rotile raportat la numărul total al flotei(%)

30%

Nr de vehicule raportat la totalul flotei în urmă cu 3 ani (in%) - evoluţia defectelor

25%

Raportul dintre nr. total de vehicule verzi(cu vechime mai mică de 3 ani) în zonele urbane şi nr. total de vehicule în flotă(%)

30%

Raportul dintre nr. total de vehicule echipate cu sisteme CC-TV sau monitorizate prin satelit şi nr. total de vehicule în flotă(%)

5%

Raportul dintre nr. total de vehicule echipate cu sisteme restricţie pentru pasagerii cu dizabilităţi şi numărul total de vehicule în flotă(%)

10%

33


4.Sisteme de management

10%

Nr. total de decese şi răniri de persoane raportat la nr. anul anterior

30%

Nr. de acţiuni corective /prevenire implementarea şi soluţionate raporatată nr. Din anul anterior

20%

Nr. de analize ale investigaţiilor accidentelor raportat la nr. din anul anterior.

20%

Rata actualizării informaţiilor pentru pasageri în legatură cu Drepturile şi Comprtamentul acestora în timpul călătoriei şi în situaţii de urgenţă (n.total de documente difuzate raportat la nr. din anul anterior.

20%

Nr. de ţinte incrementale identificate în Planul de Îmbunătăţire referitor la infrastructura şi rezultatul din urmă cu trei ani(in %)

10%

5.Fiabilitatea

Fiabilitatea unui obiect, sistem exprimă siguranța sa în funcționare. Este o funcție de timp F(t),

definită drept probabilitatea ca, în condiții înconjurătoare specificate, obiectul , sistemul să funcționeze

adecvat, menținându-si parametrii prestabiliți în intervalul de timp [0,t).

Practic fiabilitatea este o probabilitate (de bună funcționare), cu o valoare cuprinsă între 0 si1.

La sistemele mai complexe, cunoscând fiabilitatea fiecărei componente în parte, se poate calcula

fiabilitatea (siguranța în funcționare) a întregului sistem.

5.1 Fiabilitatea serviciului de transport, indică în ce masură clientul poate fi sigur ca serviciul promis îi va

fi furnizat.

- Reţea care să inspire încrederea utilizatorilor

6. Capacitatea

Capacitatea de transport a străzii este o mărime fixă, iar fluxurile de circulaţie sunt variabile în

timp.

Creşterea sensibilă a intensităţii traficului conduce la micşorarea vitezei de parcurgere a

distanţelor şi la mărirea timpului necesar pentru deplasare, respectiv, de parcurgere a traseului de către

vehiculele urbane.

Capacitatea de circulaţie depinde de:

34


-prezenţa nodurilor de circulaţie

-durata staţionării în punctele de oprire

-prezenţa sensurilor contrarii

-organizarea generală a circulaţiei

Capacitate de transport a unei linii, într-un sens de circulaţie(C tr), este dată de numărul maxim de

pasageri care pot fi transportaţi într-o oră, în sensul respectiv, cu numărul maxim de vehicule ce pot

circula pe linia considerată.

Ctr =n*c [pasageri/oră şi sens];

Unde:

n – număr maxim de vehicule, pe oră, într-un sens;

c – capacitatea nominală a unui vehicul (nr. max de pasageri, care pot fi transportaţi de acesta)

Capacitatea de transport a unui vehicul este egală cu numărul de locuri pe scaune plus numărul de

locuri în picioare.

c=c1+F*n1 [număr locuri capacitate]

unde:

c1-numarul de locuri pe scaune

F - suprafaţa liberă de podea, in m2;

n1 – numărul de pasageri în picioare, admişi pe m2 de suprafaţă liberă

Volumul de trafic reprezintă totalitatea pasagerilor de transportat măsurat într-un punct al traseului, sau

pe o secţiune a acestuia, exprimat în număr de pasageri.

Într-un punct de polarizare al unui traseu, volumul de trafic cuprinde volumul de trafic propriu-zis şi

volumul de trafic de tranzit.

Între două centre de polarizare se deplasează pasagerii, formând curenţii de trafic, şi care reprezintă

volumul de tranzit transportat într-o unitate de timp şi un sens al traseului, exprimat în pasageri pe oră (zi,

lună, an).

Mişcarea variată de vehicule şi persoane, realizată în timp, constituie fluxul de circulaţie, în aceeaşi

direcţie şi ale căror puncte de origine şi de destinaţie sunt comune,formează fluxurile de circulaţie.

35


Suma fluxurilor de circulaţie, pe ansamblul întregului oraş, raportată la trama stradală, reprezintă

volumul de trafic.

Traficul se exprimă în unităţi de circulaţie (pasageri, vehicule) pe unitatea de timp şi de străzi.

Pentru determinarea volumului de trafic se foloseşte ca metodă sondajul.

Parametrii de exploatare utilizaţi la infiinţarea sau reorganizarea unui traseu de transport public.

Nr. crt. Denumirea Parametrului Valori Eficiente

1. Lungimea traseului [km] 6 – 8

2. Încărcarea vehiculelor [cal/mp]

- la orele de vârf

- în afara orelor de vârf

6,5

4

3. Coeficient de paralelism cu alte trasee[%] 0,3 – 0,5

4. Densitatea vehiculelor [veh/km] 2,7 – 3,5

5. Coeficient de sinuozitate (curbura) 1,15 – 1,25

6. Traseu de acces – retragere [km] 1 – 3

7. Categoria şi starea drumului

8. Coeficient de exploatare (cheltuieli/venituri) ≤ 1

36

Calitatea transporturilor

Documents

Transcript of Calitatea transporturilor