Educația reprezintă un prices orientat spre un scop bine determinat de formare a atitudinilor emoționale valoroase față de realitatea înconjurătoare, față de lume, față de sine, care servesc ca bază de formare a sferei motivaționale și a personalității. Modul de integrare a personalității în raporturi sau atitudini sociale determină orientarea, conținutul și amploarea formării ei ca personalitate. Definirea educației la nivelul unui concept fundamental presupune stabilirea unor repere metodologice necesare pentru delimitatea funcțiilor specifice activității de formare-educare a personalității și a structurii specific de proiectare și de realizare a acesteia.

Nu există la moment o definiție exacta a calității în domeniul educational, care ar fi comună pentru toate țările europene. Situația este paradoxală: nu există o definiție, încadrată în anumite norme stricte a calității în învățămînt, unul din aspectele esențiale ale demersului, calitate fiind și definirea normelor comune. Efortul de a elabora un ansamblu de indicatori-cheie reprezentativi ai calității constituie, cu certitudine, o tentativă de a acoperi insuficienta reflecție conceptuală despre noțiunea de ,,calitate,, în educație la nivelul politicii educaționale nivel ,,macro,, prin elaborarea, spre exemplu, a standardelor de formare profesională, a curriculei în învățămîntul profesional, etc.

Personalitatea trebuie înzestrată cu astfel de calități: sentimentul autocritic; tendința către tot ce este nou și valoros; încrederea în sine; aprecierea adecvată a rezultatelor muncii; proprietatea de a-și vedea neajunsurile și de a fi în stare să le corecteze; perceperea de a-și înțelege în mod real și rațional locul în viață. Mileniul lll ne cere nu doar educație dar o educație calitativă. Dar ce este calitatea educației? ,,Doar căutînd perfecțiunea găsim succesul!,, Calitatea reprezintă totalitatea caracteristicilor și trăsăturile unui produs, serviciu care determină capacitatea acestuia de a satisface nevoile afirmate și implicite ale elevilor. Calitatea reprezintă nivelul de satisfacție pe care-l oferă eficacitatea ofertei educaționale din domeniul învățămîntului și formării profesionale stabilită prin atingerea unor standarte cerute și a unor rezultate excelente. Calitatea educației reprezintă o prioritate pentru orice instituție, organizație sau unitate de învățămînt precum și pentru angajații acestora. Calitatea în educație poate fi asigurată prin planificarea și realizarea efectivă a rezultatelor așteptate ale învățării, prin evaluarea internă și externă a acestora. Scopul principal îl constituie îmbunătățirea continuă a rezultatelor în educație. Problema asigurării și menținerea calității serviciilor educaționale este una deosebit de importantă cu

un impact imediat și pe termen lung asupra beneficiilor direcți ai acestora- elevii cît și asupra beneficiarilor indirecți- comunitatea, societatea etc. Elevii sunt cei cărora trebuie să li se asigure educația cea mai bună. Activitatea școlilor este într-o luptă continuă pentru calitate. Societatea de astăzi este una concurențială. Școala este supusă în mod constant aprecierii și evaluării celor pe care servește: elevii, părinții, comunitate, societate. Deja e timpul ca școala noastră să iasă din normele stricte ale ideii simplului transfer de cunoștințe către elevi. Ea trebuie să fie locul unde elevii primesc informații, dar accentul să nu cadă pe dimensiunea informativă, ci din ce în ce mai mult pe formare, interogare, relaționare. Politica educațională trebuie să aibă un caracter prioritar în activitatea organelor de stat și nonguvernamentale, fapt menționat în legea învățămîntului și alte documente. Cu acest scop ar trebui susținută elaborarea și implimentarea unui șir de proiecte în diverse domenii: educația juridică, educația civică, educația istorică, educația pentru sănătate, dezvoltarea gîndirii critice, comunicare eficientă și învățarea prin cooperare. De o politică reușită în domeniul educațional depinde stabilitatea actuală în cadrul statului și asigurarea viabilității lui în viitor. Aceasta nu se poate de realizat fără ridicarea statutului profesorului în societate, care ar trbui să fie strategia de bază a activității organelor de stat a comunității. Sistemul de învățămînt ar trebui să ofere șanse pentru toți elevii pentru identificarea și realizarea capacităților și competenților personale. De asemenea politica educațională nu poate fi realizată fără cultivarea sentimentului de responsabilitate, pentru rezultatele instruirii și educației începînd cu elevii și terminînd cu factorii de decizie. Calitate educațională este dependentă de valorile sociale în care funcționează sistemul de educație. Ea se realizează după anumite interese. Valorile calității în educație sunt:

--comunicarea ;

--educarea individului ca membru critic și responsabil al grupului;

-- democrația;

--autonomia intelectuală și morală;

--calitatea relațiilor interpersonale;

--îmbogățirea comunității;

--forța de muncă calitativă;

--umanismul;

--studierea și înțelegerea lumii multiculturale, adică educația în spiritul toleranței și cooperării interculturale;

--contribuția la prosperarea culturii naționale și a civilizației.

Calitatea învățămîntului reprezintă coraportul dintre scopurile stabilite și rezultatele obținute cu condiția ca scopurile să fie operaționalizate adecvat potențialului maxim al elevului. Creșterea calității oferite de școală se poate realiza prin:

1. Creșterea calității instruirii2. Creșterea calității activității elevilor3. Îmbogățirea exsperienței de învățare a elevilor prin noi strategii și metode

de învățare, creșterea performanțelor ce se observă în rezultatele școlare4. Creșterea calității mediului de învățare5. Creșterea calității personalului6. Creșterea prestigiului școlii, nivelul de participare a părinților și a altor

membri ai comunității în viața școlară7. Creșterea nivelului de autonomie și responsabilitate a elevilor, să-i învățăm

să învețe și să se orienteze în societate.8. Și aici am putea spune că orice educație este autoeducație, iar noi

profesorii cerem de fapt doar un context favorabil autoeducației elevilor. Trebuie să realizăm contextul optim pentru ca prin noi elevul să se educe singur așa cum trebuie el să se educe prin propriul său destin lăuntric. Conform aforismului lui Aristotel educația are nevoie de trei lucruri: sacrificiu, știință, exersare.