Calistrații Nr. VII

CALISTRAȚII – ADUCEM ISTORIA ÎN PRIM-PLAN Nr.7

3

m

n

Colegiul Național „Calistrat Hogaș” din Piatra - Neamț celebrează 106 ani de

existență. La fel ca și în anii precedenți, evenimentul nostru coincide cu unele de însemnătate

națională și/sau europeană: 150 de ani de la instalarea monarhiei, 139 de ani de la

proclamarea Independenței României, Ziua Europei. Să mai adăugăm că sunt și 100 de ani de

la intrarea Vechiului Regat în Primul Război Mondial cu scopul reîntregirii.

Elevi, profesori, părinți, foști elevi, simpatizanți (într-un fel sau altul „Calistrați”), ne-

am implicat în pregătirea și susținerea numeroaselor manifestări din aceste zile: dezbateri,

concursuri, simpozioane, sesiuni de comunicări, ore deschise pentru elevii de clasa a VIII-a

din oraș dornici să devină „Calistrați”, lansare de publicații etc.

Noul număr al revistei reprezintă și un rămas-bun al unei generații de membri ai

clubului de istorie, remarcabilă, capabilă de performanță (după cum s-a dovedit de atâtea ori),

creativă, sufletistă și persuasivă. Acestui grup, coordonat de Andrei Baltag (care adeseori ne-

a împins de la spate pe toți când totul părea pierdut și ne-a încurajat în momente dramatice),

și întregii sale generații, le urăm, după deviza liceului, „Drum senin în destin, fapte

vrednice de rosturi temeinice!”și, evident, Gaudeamus Igitur!

Prof. Dr. Daniela Mătăsaru-Ionescu


4

x

10 mai

- ziua unui

nou început

pentru un

popor

zbuciumat

Poporul român, de-a lungul istoriei

lui, s-a confruntat cu numeroase crize de

identitate, nereuşind să-şi găsească

propriul drum care să-i respecte propriile

nevoi, valori şi credinţe. Românii s-au

aflat de atâtea ori în această situaţie: pe de-

o parte, din cauza unei absenţe a

conştiinţei naţionale, fie ea şi în forme

primare, lipsă care nu le-a permis să

acţioneze prompt şi cu destulă îndârjire în

vederea îndeplinirii propriilor obiective,

iar pe de altă parte, au existat mereu vecini

la graniţe care au profitat de conjuncturi

favorabile pentru a dobândi cât mai multă

putere, iar acest fapt le-a permis să-şi

exercite influenţa asupra spaţiului

românesc, îngreunând considerabil

evoluţia acestuia ca stat de sine stătător.

Poporul român a trecut astfel dintr-o sferă

de

influenţă în alta, trecând

prin dominaţie (indirectă, iar uneori chiar

directă) cumană, tătară, poloneză,

maghiară şi otomană în Evul Mediu şi

dominaţie rusă, habsburgică, şi din nou

(cea mai covârşitoare ) cea otomană, la

începuturile modernităţii şi chiar mai

departe.


5

Din a doua jumătate a secolului al

XVIII-lea se observă coagularea în

mentalitatea

românească a

unui spirit

revoluţionar,

care

respinge

influenţa

marilor

puteri

conservatoire

asupra propriului

destin. În acest

context, la care se adaugă şi un consistent

ajutor extern, românii din Moldova şi Țara

Românească obţin în anul 1822 o lărgire

considerabilă a autonomiei prin revenirea

la domniile pământene, iar în 1859 chiar o

uniune (iniţial mai mult formală ) a

Moldovei cu Țara Românească, uniune

acceptată de către Marile Puteri doar cât

aceasta era legată de domnia lui Alexandru

Ioan Cuza. După abdicarea acestuia, în

februarie 1866, românii se găsesc din nou

într-un impas întrucât Unirea risca să se

rupă, iar din rândurile politicienilor nu s-a

putut desprinde nici o personalitate destul

de abilă şi impunătoare pentru a prelua

tronul fără a stârni suspiciunea grupărilor

politice. Astfel, pentru consolidarea Unirii,

se accepta încoronarea unui principe

străin. După refuzul lui Filip de Flandra al

Belgiei de a ocupa tronul României, Carol

de Hohenzollern-Sigmaringen accepta

oferta propusă de diplomaţia română, fiind

susţinut prin plebiscit de către popor şi de

către Adunarea Constituantă.

Prințul Carol ajunge la Bucureşti

pe 10 mai 1866 şi depune în aceeaşi zi,

jurământul de investitură ca domnitor al

românilor. Citeşte formula de jurământ

românească, care îi este tradusă principelui

în franceză: „Jur de a fi credincios legilor

ţării, de a păzi religiunea românilor,

precum şi integritatea teritoriului ei şi a

domni ca domn consituţional”(1). Carol

pune mâna dreaptă pe Evanghelie şi

rosteşte cu voce fermă în româneşte:

„Jur!” Astfel, Carol I de Hohenzollern-

Sigmaringen devine domnitorul

Principatelor Unite Române. Totodată, în

momentul depunerii jurământului în faţa

Reprezentanţei Naţionale, tânărul

domnitor rosteşte o frază ce va fi

emblematică în

dezvoltarea

personalităţii

sale pe tronul

României:

„Punând

picioarele

pe acest

pământ, am

şi devenit

român!”(2) Carol I


6

a adus prin prezenţa sa un model exemplar

de conduită civică şi socială, fiind

caracterizat de exactitate şi corectitudine.

Convingerea lui Carol era că avea un rol

civilizator în acestă parte a Europei,

cultivând membrilor familiei regale o

asemenea mentalitate. Permanent

preocupat de asigurarea prestigiului

monarhiei, Carol s-a aflat în situaţia

tragică pentru un om, de a fi mereu izolat,

de a nu avea nici un prieten. Soţia sa

mărturisea că „şi în somn el poartă

coroana pe cap”(3). Persoana regelui

inspira respect, rigiditatea dusă la extrem,

spiritul de ordine ce părea unora a fi

disciplină militară, se manifestă în viaţa de

zi cu zi, ca şi în momentele solemne. A

ştiut să menţină ordinea în stat şi să cultive

un climat de rigoare, absolut necesar într-

un proces de modernizare.

Pentru poporul român, evenimentul

din această zi a funcţionat ca o scânteie de

lumină într-o cameră întunecată,

deschizând noi orizonturi şi oportunităţi. A

reprezentat elementul care le-a dat

românilor puterea de a visa, de a visa la o

viaţă mai bună, de a aspira la îndeplinirea

unor obiective care până atunci păreau

imposibil de realizat, la renunţarea

practicilor de factură feudală care s-au

extins mult prea mult timp în ţara noastră.

Din acestă zi, începe o nouă etapă în

istoria României, o etapă care încearcă să

compenseze toate eşecurile românilor din

secolele precedente. În mai puţin de un

secol, România a trecut printr-o evoluţie

uimitoare. Este proclamată regat în anul

1881, după ce îşi proclamase

independenţa în 1877, se înfăptuiește

Marea Unire la 1 decembrie 1918 şi se fac

progrese considerabile din punct de vedere

cultural, economic şi social, ajungând din

urmă cultura şi civilizaţia europeană în

perioada de aur a României, cea

interbelică.

Ziua de 10 mai are pentru români

o semnificaţie simbolică, marcând

începerea unui lung proces de

evoluţie şi prosperitate.

Familia

Regală a impresionat

mereu printr-un spirit diplomatic

desăvârşit, printr-un rafinament adus din

occident şi printr-o anumită atitudine

demnă de respect. Nu vom putea şti

niciodată cum ar fi arătat România acum

dacă monarhia nu ar fi fost abolită sub

presiune sovietică la 30 decembrie în

1947, cum, la fel de bine, nu vom putea şti


7

dacă este ceva în acest popor care împinge

la o simpatie faţă de sângele albastru sau

au fost doar succesele datorate conjuncturii

favorabile care au dus la o astfel de

atracţie în acele timpuri. Nu se poate spune

dacă, în zilele noastre Casa Regală a

României se bucură sau nu de susţinerea

populaţiei, fiind mai mult ignorată în

spaţial public. Casa Regală a intrat într-o

stare de pasivitate, care sugerează după

unii, renunţarea la orice intenţie de a se

mai implica în politica impregnată cu

corupţie şi fără coloană vertebrală. Nu

mai putem decât să păstrăm vie amintirea

unei Românii prospere, prestigioase la care

prea rar ne ducem cu gândul şi să sperăm

la un 10 mai care poate va mai aduce, încă

o dată, speranţă.

Note:

1) Ioan Scurtu, Monarhia în România,

Editura Danubius, Bucureşti, 1991,

pp. 14-16.

2) Ibidem

3) Grigore Antipa, „Câteva amintiri

despre Regele Carol I” în volumul

Din viaţa Regelui Carol I. Mărturii

contemporane şi documente inedite

culese de Al. Tzigara Samurcaş,

Bucureşti 1939, p.30.

Bibliografie:

1) Ioan Scurtu, Monarhia în România,

Editura Danubius, Bucureşti, 1991.

2) Keith Hitchins, România 1866 -

1947, Editura Humanitas,

Bucureşti, 1996.

Andrei TÎRZILĂ, clasa a XII a F


8

PIATRA -NEAMT ÎN PRIMUL

RĂZBOI MONDIAL

În perioada de neutralitate

(1914-1916), România ducea tratative

secrete pentru a intra în război de partea

Antantei. Negocierile cu Antanta

începuseră dinaintea morții lui Carol I,

fiind materializate prin acordurile de

neutralitate cu Italia și Rusia1.

Conducerea statului român a făcut tot

posibilul pentru a ține ascunse planurile de

acțiune și tratativele cu puterile europene,

străduindu-se „să arate lumii întregi că

înțelege să păstreze neutralitatea „«usque

ad finem2»”3. Însă, austriecii au reușit să

descifreze codul diplomatic italian4,

Puterile Centrale obținând astfel informații

clare despre planurile României.

Propaganda pentru intrarea în război și

eliberarea Ardealului au avut un impact

foarte important asupra opiniei publice

civile: activitățile iredentiste, anti-

maghiare s-au format încă dinaintea

1 Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri și până astăzi, Editura Albatros, București, [f.a.], p. 595. 2 lat. până la sfârșit. 3 Alexandru Dima, Eroi la 16 ani. Însemnările unui fost cercetaș. Jurnal de război 1916-1918, Ediția a

II-a, Editura Ion Creangă, București, 1988, p. 13. 4 Glenn E. Torrey, România în Primul Război Mondial, Meteor Publishing, București, 2014, p. 46.

începerii războiului. România fără Ardeal

era privită ca o absurditate geografică5,

viitorul unei Românii prospere fiind legat

în mod necesar de alăturarea sa. Astfel,

România a intrat în Primul Război

Mondial la data de 14/27 august 1916 de

partea Antantei, obiectivul fiind cucerirea

Transilvaniei. În Campania din 1916,

Armata 1, Armata 2 și Armata de Nord au

fost angajate să desfășoare operațiunile

militare pe frontul din Transilvania, având

un efectiv de 420.324 de militari.

5 Ibidem.


9

Un rol important în desfășurarea

acestor operațiuni de-a lungul campaniei l-

a avut orașul Piatra-Neamț. Pentru a avea

o imagine de ansamblu asupra acestui oraș

, propunem o analiză geografică,

economică și socială: Piatra-Neamț este

situat pe Valea Bistriței, în Nord-Estul

României. Este amplasat parțial (zona

centrală și cea vestică) la altitudinea de

310m, într-un bazin intramontan, străjuit

de culmile Pietricica (590m) la sud-est,

Cozla (679m) la nord, Cernegura (852m)

la sud-vest, Cârloman (617 m) la nord-

vest și Bâtca Doamnei (462 m) la sud-vest

și, parțial extramontan în zona

subcarpatică spre est, pe o parte dintre

terasele Bistriței și din Depresiunea

Cracău-Bistrița. Nu există informații

referitoare la suprafața orașului din timpul

Primului Război Mondial, însă cel mai bun

document care poate prezenta acest lucru

este de la sfârșitul secolului al XIX-lea. O

hartă arată că orașul avea o suprafață de

564,162 hectare6 (astăzi 7700 hectare).

Puterea economică a orașului Piatra-

Neamț în 1914-1919 consta în totalitatea

întreprinderilor care funcționau în acea

perioadă. Unele fabrici funcționau pe bază

de aburi, altele pe benzină, electricitate și

desigur, manual (fabrica de lumânări de

ceară). Trebuie amintită și uzina

hidroelectrică ce producea electricitate

pentru iluminatul public și al

întreprinderilor. Situația agricolă din anul

1916 a orașului Piatra-Neamț era

reprezentată de locuitorii care trăiau la

6 Arh St. Neamț, fond Primăria Piatra-Neamț, dosar

nr 20/1900, f.2 , Apud Dr. Mihai Șurubaru Piatra-

Neamț în anii Primului Război Mondial 1914-1919,

p. 3


10

q z

11111

periferia târgului orașului. Din pricina

războiului, a crescut numărul perchezițiilor

de animale și de sacrificarea acestora

pentru a ajuta la aprovizionarea frontului.

O altă caracteristică a fost criza financiară.

În anul 1916, orașul Piatra-Neamț număra

18 892 de locuitori7, jumătate din aceștia

fiind evrei. Amplasarea strategică a

orașului îl putea feri de focul direct al

artileriei austro-ungare, dar nu și de

bombardamentul aerian; situația

financiară, populația și mărimea acestuia îl

făceau din punctul de vedere al inamicilor

neînsemnat ,dar, datorită acțiunilor

desfășurate de armata română și de cea

rusească situația se va schimba.

Piatra-Neamț a avut un rol foarte

important pentru armata română

și pentru cea rusească: gara a fost

folosită pentru a aduce/trimite

trupe rusești/române pe ruta

Piatra-Neamț – Bacău și invers;

o altă importanță a orașului este că aici,

dar și împrejurimi s-a aflat o mare cantitate

de muniție și de arme destinate susținerii

acțiunilor trupelor ruso-române. În ciuda

faptului că aviația inamică putea distruge

aceste rezerve de muniție, armata rusă le-a

depozitat chiar lângă gară , cu scopul de a

facilita transportul de muniție cu trenul

până la Bicaz. Putem vorbi aici și despre

7 Expunerea situației județului Neamț pe anul 1916,

făcută de prefectul N. I. Ioaniu

școlile care au devenit cazărmi (exemplu:

Școala nr. 3 de băieți ,,Costache Negri”,

din Mărăței) sau cele care au devenit

spitale militare ca Liceul ,,Petru Rareș”. În

acesta din urmă s-a extins și-a completat

instalația de lumină electrică în toate

camerele, s-a introdus apă curentă și s-au

făcut doua uși mobile. Începutul războiului

a complicat foarte mult starea sanitară din

Piatra-Neamț din cauza

numeroșilor refugiați și a

trupelor rusești. Prezența

spitalelor militare, a

trupelor românești și

rusești au cauzat lipsa

produselor alimentare,

specula a înflorit repede,

iar prețurile au crescut de

10 ori.

În timpul conflagrației județul

Neamț a fost ferit de trupele dușmane

deoarece acest front nu a fost străpuns

niciodată. În schimb, aviația inamică a

,,început să viziteze zilnic orașul nostru”.8

8 Apud Dr. Mihai Șurubaru Piatra-Neamț în anii

Primului Război Mondial, p. 149


11

Primul bombardament a avut loc chiar în

cea dintâi zi a intrării României în război,

însă nu a cauzat pagube. În total au avut

loc 17 bombardamente, dintre care 12 în

anul 1916 și 5 în anul 1917. Totalul

morților a fost de 11 locuitori, iar 5 au fost

răniți. Pe lângă bombardamente,

comportamentul armatei ruse a adus la

destabilizarea relațiilor cu locuitorii din

Piatra-Neamț și din celelalte localități.

Consecințele cele mai grave ale prezenței

armatei ruse au fost rechizițiile forțate și

de distrugeri a unor instituții de stat și

particulare. Pentru a ajuta populația,

Minsterul de Interne a rugat autoritățile

locale să trimită reclamațiile la comisia

guvernului din teritoriu. Vestea semnării

armistițiului la 11 noiembrie 1918 i-a

bucurat pe locuitorii Pietrei, care scăpau de

durerile cauzate de război și de viața grea

pe care au dus-o în acest timp.

Din cauza greșelilor Comisiei

Aliate, precum și a pretențiilor

maghiare asupra Transilvaniei,

armata română a mai luptat încă

un an pentru a proteja Marea

Unire. Din Piatra-Neamț au

participat la oprirea acțiunilor

bolșevice Diviziile 7 și 1

Vânători de Munte.Trupele

române au ajuns la Tisa la 1 mai,

iar la 4 august 1919 au intrat în

Budapesta. La 5 decembrie 1919,

Regimentul 15 ,,Războieni” a fost primit

cu urale din partea locuitorilor Piatra-

Neamțului, aceștia arătându-și recunoștința

pentru faptele sale de vitejie.

Consecințele Primului Război

Mondial asupra Pietrei-Neamțului au fost

pierderile de vieți omenești ( 2000 de

ostași ), distrugeri material, dar și scăderea

nivelului de trai. Mulți militari care au

luptat cu vitejie în Primul Război Mondial

au fost decorați atât de statul român, cât și

de cel rus. În Cimitirul Eroilor au fost

înmormântați 929 de militari ( 654 români,

220 de ruși și 51 de soldați inamici).

Desigur, mai există și alte monumente care

amintesc de vitejia și eroismul românilor

din Primul Război Mondial. Unul dintre

acestea fiind monumentul amplasat chiar

la intrarea în baza militară.


12

f

România a luptat în Marele Război

bazându-se mai mult pe fidelitatea națiunii

și mai puțin pe resursele materiale

disponibile. Alegerea taberei alături de

care să luptăm nu a fost ușoară deoarece

erau români în Transilvania, dar și în

Basarabia. Piatra-Neamț a participat după

puterile sale la conflict aducându-și partea

de jertfe pe altarul României întregite.

Exemplul orașului nostru este unul clasic,

arătând ceea ce înseamnă Primul Război

Mondial pentru comunitățile urbane din

acel timp. După război, îngrijirea

victimelor războioului și păstrarea

amintirii celor ce au căzut erau un

important obiectiv al autorităților, faptele

mărețe ale combatanților fiind un exemplu

demn de urmat de atunci și până astăzi.

Bibliografie:

1. Izvoare:

A) Edite:

Arh St. Neamț, fond

Primăria Piatra-Neamț, dosar nr

20/1900, f. 2, p3

Expunerea situației

județului Neamț pe anul 1916

Dosar nr. 56/1916, f. 372

2. Memorii:

Gen. Ion Rașcu, Jurnalul

meu din timpul războiului

pentru reîntregirea

neamului, Editura Pallas

Athena, Focșani, 2007

3. Instrument lucru:

Ian V. Hogg, Dicționarul

Primului Război Mondial, edit.

Niculescu, București 2007

4. Lucrări speciale:

Dr. Mihai Șurubaru,

Piatra-Neamț în anii Primului

Război Mondial.

5. Lucrări generale:

Românii în Marele Război.

Anul 1915, Editura Militară.

Antonella Astori, Patrizia

Salvadori, Istoria ilustrată a

Primului Război Mondial.

Generalul G.D Mărdărescu,

Campania pentru desrobirea

Ardealului şi ocuparea Budapestei

(1918-1920), Editura Militară,

București, 2013.

Cristian-Ioan GHEORGHIU,

clasa a XI a D


13

Pe urmele lui

CALISTRAT HOGAS

ARGUMENT

Am considerat că

această temă este una

interesantă datorită faptului că

personalitatea lui Calistrat Hogaş a avut

asupra culturii locale și a nemțenilor o

influență foarte puternică. Datorită acestui

fapt, ca omagiu adus contribuţiei sale

uriașe, vrem sa înţelegem in profunzime

opera sa, pentru a comprehensa la un nivel

mai înalt adevarata frumuseţe a peisajelor

din aceasta parte a Moldovei, prea puţin

apreciată, având in vedere potenţialul său

enorm. Totodată, în opera sa descoperim

obiceiuri și tradiţii uitate și redescoperim

unicitatea și autenticitatea culturii

nemţene. Din cauza globalizării, cultura

noastră este în decădere. Prin intermediul

globalizării, indivizii își pierd traditiile,

dispărând astfel identitatea națională și

culturală. Prin valori nu inţelegem doar

elemente ce pot fi cuantificabile, ci este

vorba şi de virtuţi, modele de

comportament şi etichete sociale ce poate

că nu mai sunt de actualitate, dar daca

reinserarea acestor aspecte nu mai este

posibilă sau de dorit in structura socială

actuală, este necesară totuși o cunoaștere a

acestora.


14

În ciuda faptului că acest scriitor

este considerat de critica literară minor și

a faptului că și-a desfășurat activitatea

profesională în orașe mici (Tecuci, Roman,

Piatra-Neamț), opera sa radiografiază cu

subtilitate o zonă autentică prin obiceiuri,

tradiţii, mentalităţi, sărbători locale şi

evidenţiază specificului său. Timpul (de

fapt atemporalitatea) pare să nu conteze și,

totuși, devine transparentă idea că

citadinul, intelectualul și omul modern nu

se pot regăsi decât în izolare sau prin

întoarcerea în mediul rural, acolo unde pot

fi identificate elemente adevărate care

reflectă caracterul local, particularităţi de

limbaj, comportamente, obiecte, port,

etc.; de asemenea, scrierile sale permit

identificarea şi prezentarea

interdependenţelor între particularităţile

geografice, istorice, religioase, etnice

locale, identificarea şi prezentarea unor

stereotipii/prejudecăţi/modele culturale,

identificarea şi evidenţierea dimensiunilor

interculturale.

Introducere în tematică

Calistrat Hogas este personalitatea

cea mai de seamă care a surprins atât

frumusețile spațiului geografic nemteam,

cat si particularitatile culturale , elementele

ce tin de obiceiurile si traditiile din aceasta

parte a Moldovei. Natura a fost punctul

central al operei sale , asa cum a observat

si Octav Botez2: ,,Dl. Hogas e un

descriptiv si natura ocupa primul plan

operei sale . Domnia sa o simte prin toti

porii si e stapanit de farmecul ei .‘’

Acesta a fost captivat de natura și

tradițiile, pe care le surprinde în volumele

sale Pe drumuri de munte şi În munţii

Neamţului. El continuă, în acest sens, o

tradiţie, care începe cu Dimitrie Cantemir,

fiindcă acesta, în Descriptio Moldaviae, a

surprins imaginea Ceahlăului şi a munţilor

Neamţului.

Gala Galaction consideră1 că:

„Între scriitorii români care au admirat și

adunat în scrierea lor lumina soarelui

zdrențuită printre codri, goana norilor

peste râpe și peste culmi, spuma florilor


15

din livezile legănate de vânt, urgia furtunii

amestecând cerul, pădurea și muntele,

într-o noapte spintecată de fulgere și

încecată de puhoaie – Hogaș are o

întâietate de nepieritoare vigoare și de

impunătoare măreție.“

Acest punct de vedere poate fi

susținut prin numeroase fragmente din

operele sale, precum: „adierile răcoroase și

ușoare din răsărit îmi atingeau fața și

treceau pe fruntea mea ca fâlfâitul rece și

fioros de aripi fantastice ale unui stol de

lilieci cu zbor negru, iute și tăcut. Ființa

mea se topise, se idealizase și, ca un fir de

ață nesfârșit mi se părea că sufletul meu se

deapănă lung în urma mea”2.

Scrierile lui Hogaş reprezintă o

adevărată hartă pentru oricine ar vrea

acum sa reia traseele scriitorului, doar că

pe langă geografia locală, Hogaş vine cu

descrieri fascinante ale peisajelor pitoreşti.

Limbajul lui Calistrat Hogaş, deşi arhaic,

este uşor de inţeles, chiar pentru cititorii de

astăzi, stilul lui potrivindu-se ca o mănuşă

in descrierea peisajelor si in nararea

intâmplărilor din timpul drumeţiilor .

Transpunerea pe hîrtie a unor acţiuni

minore ale oamenilor cu care intră in

contact insoţită cu acest stil plăcut ochiliui

de orice speţă, fie critic sever, fie doar un

amator de lecturi uşoare. ,,După ce

mancară, călătorii obosiţi voiră să se

culce’’. Stilul lui Hogaş alternează adesea

între sensibilitate romantică si un anumit

soi de brutalitate, izvorâtă din natura, firea

sa . Stilul lui Calistrat Hogaş este clasic,

prin echilibrul şi armonia interioară, prin

structura frazei, care se dezvoltă retoric, în

perioade. Latura romantică a stilului este

dată prin varietatea sentimentelor, pe care

le trezeşte, prin cromatică, prin utilizarea

contrastului şi antitezei.


16

,,Conu Calistrat era omul naturii, el

reclama pentru sine toate drepturile

naturii - în schimb natura îi destăinuia lui

toate secretele ei ca nimănui altul.’’afirma

G. Ibraileanu .3

Calistrat Hogaș descrie însă, pe

lângă natură și oameni alături de

obiceiurile lor. Astfel, deși el nu

analizează sentimentele și stările sufletești,

Octav Botez afirmă în revista Viața

Românească din anul 1915 că acestea sunt

evocate prin dialoguri de o naturalețe și

justețe desăvârșită. De asemenea, fiind

înzestrat cu un simț puternic de observație,

el are darul de a alege detaliile care

individualizează un personaj, lasându-ne

totuși posibilitatea de a intrevedea în el

unele trăsături generale ale oamenilor

vremii sale.

DE CE SĂ-L URMĂM PE HOGAȘ? ȘI

DE CE L-AM URMA?

Interviu cu doamna muzeograf

Viorica Nistor de la Muzeul Memorial

Calistrat Hogaș:

Î: De ce credeți ca mai este importantă

studierea operei lui Calistrat Hogaș? Ce

pot afla nemțenii citindu-l?

R: Studierea operei lui Calistrat Hogaș

este importantă datorită faptului că el a

scos în evidență frumusețea naturii, a

tradițiilor nemțene. De asemenea, el poate

fi privit ca un model pentru noi, datorită

faptului că în ciuda faptului că el a fost

mutat în repetate rânduri din Piatra –


17

Neamț,l a revenit aici de fiecare dată, fiind

fascinat de natură și de oamenii locului.

Î: Se poate face o monografie

locală pornind de la relatările sale?

R: Relatările lui Calistrat Hogaș

arată în mod detaliat modul de viață al

oamenilor din Neamț, obiceiurile

acestora alături de descrieri deosebite

ale naturii. Datorită acestui fapt,

consider că da, o monografie pornind

de la relatările sale este posibilă.

Î: Câți vizitatori trec pragul

casei sale memoriale în medie? Există

activități de promovare a acestuia?

R: Aș estima numărul de vizitatori

la aproximativ 1 500 pe an. În cadrul

muzeului se desfășoară diverse activități

precum lansări de carte, evenimente in

memoriam și eseuri. Chiar pe 18 aprilie s-

a desfășurat Ziua Muzeului. Se poate

spune totuși că promovarea acestui scriitor

este insuficientă pe plan național. Sunt de

părere că promovarea obiceiurilor zonei și

a frumuseții acesteia înseamnă o

cunoaștere a noastră, ca oameni iar acest

lucru este foarte important.

Î: Există alte instituții

locale/județene care se implică în aceste

activități?

R: Da, principalul colaborator al

nostru este Muzeul de Istorie și Arheologie

din Piatra - Neamț, a cărei instituție

subordonată suntem și cu ajutorul căruia

ne desfășurăm activitățile. Alți

colaboratori sunt școli și licee din orașul

Piatra - Neamț, din care țin să menționez

liceul dumneavoastră, „Calistrat

Hogaș”.


18

Note:

Anexa cuprinde un proiect de conservare

1. Hogaș, Calistrat, Pe drumuri de munte,

Amintiri dintr-o călătorie, În munții

Neamțului (Antologie Școlară), Editura

Ager, București, 2003, pp. 271 – 272.

2. Hogaș, Calistrat, Pe drumuri de munte,



Ager, București, 2003, p. 142.

3. Ibrăileanu, G. , Calistrat Hogaș, omul,

revista „Ateneu”, VII, nr 1, 1971.

Bibliografie:

Călinescu, George, C Hogaș, în Istoria

literaturii române de la origini până în

prezent, „Fundația pentru literatură”, 1941.

Ciucă, Valentin, Pe urmele lui Calistrat

Hogaș, Editura Sport-Turism, București,

1981

Diaconu, Mircea A., Calistrat Hogaș, Eseu

monografic,

Hogaș, Calistrat, Pe drumuri de munte,



Ager, București, 2003

Ibrăileanu, G. , Calistrat Hogaș, omul,

revista „Ateneu”, VII, nr 1, 1971

* Acesta reprezintă un proiect

prezentat anul trecut la Concursul

interdisciplinar Cultură și

Civilizație în România, faza

județeană, care a obținut Premiul

al II-lea.

Bogdan CHIȘCOVICI, clasa a XII a F

Andrei TÎRZILĂ, clasa a XII a F

Vlad POPÎRDA, clasa a XII a F


19

n

Societatea civila postdecembrista

Dezvoltarea majoră a societății

civile din România a devenit posibilă

numai după Evenimentele din Decembrie

1989, mai exact începând cu anul 1990.

Astfel, s-au format sindicate libere în

majoritatea componentelor societății,

precum în cel economic, al organizațiilor,

cel al instituțiilor, cât și în spațiul

universitar. Libertatea a reprezentat

principalul factor prin care societatea

civilă a fost concepută și prin intermediul

căreia, orizontul acesteia și-a modificat

esențial, într-un sens pozitiv, evoluția.

Totuși, în absența unei culturi omogene

,,apariția unei noi societăți civile a

necesitat o abordare

modernă, dintr-o perspectivă

instituțională, raportată la

spațiul și reglementările

externe. Din această cauză,

sistemele de guvernare

străină au susținut demersul

României în apariția unei

socități civile autentice, prin

introducerea statului român

în numeroase proiecte de dezvoltare

internă.’’9.

9 Dialog pentru Societate Civilă, ,,Raport privind dezvolatea societății civile în România”, 2005, p. 18.

În consecință, au apărut numeroase

organizații guvernamentale de tip

democratic și nonguvernamentale,

publicații culturale, partide, asociații sau

societăți culturale. Analiza cu privire la

evoluția istorică a societății civile începută

odată cu anii 1990 reliefează două stadii

principale ale acesteia. Astfel, la începutul

anilor ’90, ,,societatea civilă a fost nevoită

să se elibereze și să înlăture metehnele

regimului anterior, a celui comunist și să

se afirme ca putere autonomă a societății.

În continuare, în cea de a doua perioadă,

concomitent cu îmbunățirea și stabilitatea

generată în spațiul politic, societatea

civilă și-a profilat tot mai clar rolul,

devenind o componentă esențială a

societății.”10, în sensul că orice fel de

măsură nedemocrată a fost imediat

contestată, de cele mai multe ori, prin

diverse sesizări sau contestații, cât și prin

demonstrații publice. Simbolul cel mai

10 Ibidem, p. 21.


20

c

c

elocvent al puterii societății civile îl

constituie adunările masive ale cetățenilor,

care au avut loc, de cele mai multe ori, în

Piața Universității din București, ori de

câte ori au fost sesizate nereguli grave cu

privire la libertățile și principiile

democratice din România.

Astăzi, deseori dezbaterile publice

descriu situația societății românești ca

fiind profund afectată de instabilitate,

cauzată de incorectitudinile

reprezentanților puterii statului. De

asemenea, construirea și consolidarea

sistemului democratic în România a fost,

nu în puține rânduri, datorată împotrivirii

maselor, ca urmare a diverselor acțiuni

antisociale și antidemocratice din

domeniul civil sau economic, care cau

prejudiciat statul român și au afectat în

mod profund și negativ societatea civilă.

Pe această cale, societatea civilă s-

a manifestat tot mai activ, prin participarea

cetățenilor în diversele proteste de stradă,

prin care s-a urmărit soluționarea

problemelor semnalate și consolidarea

dialogului dintre spațiul civil și cel politic.

Datorită complexității obiectivelor

statului, care, în mod firesc, ar trebui să

reprezinte prioritățile instituțiilor existente,

democrația românească se confruntă cu o

neconcordanță dintre fundamentul teoretic

și realitatea pratică. Construcția

democrației autentice implică stabilitate

socială și politică, cât și progres economic,

fără de care integrarea și funcționarea

mecanismelor statului rămân un simplu

deziderat. Forma finală și consolidată a

democrației în România va deveni

autentică numai după un parcurs

democratic veridic al societății, prin care

se va forma așa-numită ,,tradiție

democratică’’ răspândită în toate

sectoarele statului și resimțită în viața de zi

cu zi a cetățeanului. Toate acestea aspecte

ale societății civile implică nu doar

funcționalitatea spectrului instituțional,

respectarea drepturilor și libertăților

cetățenești, precum și răspândirea valorilor

și principilor democratice în mentalitatea

colectivă. În decursul anilor 1991-1996,

numeroase organizații nonguvernamentale

(ONG-uri) s-au implicat activ în domeniul

social sau în cel economic, însă,

relaționarea dintre acestea și structurile

statului a fost una limitată.

Societatea civilă reprezintă o parte

dinamică a unei țări, încât aceasta a cauzat

schimbări masive, care au culminat,

uneori, până și cu modificări importante în

optica regimului democratic din România.

Totuși, principalul dezavantaj este

reprezentat de efemeritatea acțiunii, care,

pe o perioadă mult mai lungă de timp

evidențiază lipsa unei schimbări

substanțiale.


21

În ciuda existenței unui spațiu legal

prin care este reglementată

responsabilitatea ministerială, istoria

recentă a României constată, în cele mai

multe cazuri, contrariul. De asemenea, deși

există noțiunea colectivă prin care

societatea civilă aprobă și susține legile și

principiile fundamentale ale democrației

interne prin supremația constituțională sau

a celei externe, prin respectarea

reglementărilor europene (precum

Convenția Europeană a Drepturilor

Omului), democrația a fost deseori

periclitată prin vicistiduniile cu care s-a

confruntat societatea civilă.

De exemplu, după finalizarea

alegerilor din anul 2000, relația dintre

reprezentații societății civile și noul guvern

a fost deficitară, acesta fiind deseori acuzat

de încercarea subordonării domeniului

mass-media și a celui civil.

Din această cauză schimbarea

puterii din anul 2004 a fost receptată

pozitiv, noul guvern ales fiind considerat

un adevărat ,,partener’’ al societății civile,

care în ultimii ani se confrunta cu o

perioadă tot mai dificilă. Prin numeroasele

încercări de limitare a drepturilor civilie

pentru a evita o eventuală întoarcere la

practicile totalitare, libertatea însăși a

devenit un principiu îndoielnic în

România. Nu în utlimul rând,

sustenabilitatea societății civile implică

existența ethos-ului (al moralei,

specificului cultural al unei colectivități) și

a conștientizării în rândul populației prin

care se insuflă principiul

existenței comunitare și nu

singulare.

Prin urmare, complacerea

drepturilor civile determină

inexistența societății civile.

Schimbarea și implicarea

societății trebuie să urmărească

un obiectiv precis, satisfăcut doar

prin mijloacele legale pe care le

pune la dispoziție legislația

statului. În consecință, democrația

actuală ar trebuie să prevină în

mod expres orice încercare de

transformare a liderilor și structurilor

politice în minorități dictatoriale, însă

libertățile pe care le presupune actul

democratic reprezintă un inevitabil ,,revers


22

al medaliei’’ în acest sens. Încercările

repetate ale unei puteri a statului de a o

influența pe alta au declanșat, în repetate

rânduri disfuncționalități însemnante

pentru parcursul democrației.

În esență, societatea civilă

funcționează prin trei mari ramuri. Primul

nivel, cel mai de jos, vizează individul și

modul în care acesta se raportează la

puterea statului sau prin care își înțelege

drepturile și obligațiile. Cel de al doilea

nivel poate fi descris prin relaționarea

autonomă, prin care sunt formate grupurile

sociale, interesul individual fiind cristalizat

prin raportul la colectivitate; manifestarea

este posibilă și în afara grupărilor politice.

În cele din urmă, ultimul nivel se

adresează, în mod evident, reprezentanților

partidelor politice, al asociaților

profesionale, cluburilor, etc., prin prisma

cărora interesele individului pot fi obținute

cu ajutorul puterii statului.

Pornind de la particularitățile și

complexitățile specifice, putem considera

principalul aspect negativ

al societăţii civile ca fiind

(în anumite cazuri)

participarea redusă a

cetățenilor în viața

socială a statului, cât

și slaba organizare

sau cooperarea

limitată dintre

organizațiile

societății. Toate

acestea îngreunează procesul unei

dezvoltări solide a sectorului

nonguvernamental, în ciuda numeroaselor

inițiative ale societății civile, în vederea

soluționării unor probleme sesizate de

opinia publică.

În pofida unei relative îmbunătățiri

din ultimii ani, dialogul organizațiilor

civile rămâne fragil. Astfel, în cazul unei

societăți civile consolidate, ipoteza unei

democrații reale, manifestată prin

principalul și esențialul act democratic,

votul direct, universal și secret, conferă

cetățenilor încredere, necesară oricărei

,,societăți sănătoase.’’ Votarea

reprezentanților puterii sub forma

alegerilor libere permite evoluția actului și

sistemului democratic, prin intermediul


23

căruia vocea opiniei publice devine

subiectul principal al dezbaterilor, în

sprijinul cărora sunt formulate și aplicate

soluțiile posibile.

Un alt factor fudamental prin care

care o comunitate își stabilește timbrul

identitar este cel valoric. Identificare unui

popor cu o anumită paletă valorică,

atitudinală și comportamentală marchează

momentul de început al responsabilizării

indivizilor. Odată realizat acest pas, este

necesară instituționalizarea tuturor celor

mențioanate anterior, în vederea legiferării

limitelor de acțiune a cetățenilor. Totodată,

prin acest demers, este potențată

relaționarea tot mai eficientă dintre sfera

socială și cea politică, deoarece,

funcționalitatea societății este major

influențată de interacțiunea corectă a

omului cu instuțiile existente. Pe această

cale, necesitatea democrației autentice este

imperativă în parcursul echilibrat al

societății civile, dinamică și în constantă

schimbare datorită modificărilor diverse

ale statului.

Datorită potențialului și rezultatelor

tot mai vizibil reflectate prin acțiunile

desfășurate, organizațiile

nonguvernamentale sunt descrise ca

adevărați promotori ai valorilor

democratice românești. Nu în ultimul rând,

prin reglementările interne și externe este

stabilită coabitarea dintre sectorul

guvernamental și cel nonguvernamental,

fiind invocate motive de consolidarea

statului suprapuse cu obiectivele

organizaţiilor.

Prin observarea şi înţelegerea reală

a ,,pulsului social’’, clasa politică nu se va

opune societății civile, din contră, îi va

susține evoluția prin demersurile pe care le

lansează. Interacținea structurilor civile cu

statul prezintă, totuși, un posibil risc

nedemocratic, în sensul încercării statului

de a controla sau domina societatea civilă

care trebuie să se organizeze independent.

,,Corpul social’’ al statului ar trebui

să reprezinte structura specializată în

reducerea tensiunilor sau conflictelor

cauzate de discrepanța intereselor, în

sensul normalizării graduale a scenei

sociale.

Andrei BALTAG, clasa a XII a E


24

y

y

ABSOLVENTI CU CARE NE MÂNDRIM:

Cristina Balaban Î. Mai întâi, te rog să le spui elevilor CNCH unde studiezi în prezent (țară, oraș,

denumirea instituției)

R. Cu mare drag! Studiez Geografie la Universitatea Durham, din orășelul cu același

nume, din Marea Britanie.

Î. Cum te-ai hotărât să te înscrii la această facultate? De ce acolo?

R. E o poveste mai mult sau mai puțin banală, dar, acum, privind din perspectiva unui

actual student, sunt foarte bucuroasă că am procedat așa. Când mi-am dat seama ca Geografia

este disciplina mea de suflet, din ambiție, mi-am dorit să aplic la una dintre cele mai bune

instituții. Uitându-mă pe unul dintre clasamentele care evalueaza calitatea instituțiilor de

învățământ după nivelul de cercetare academică, mi-a căzut ochii pe Universitatea Durham,

clasată la vremea respectivă pe locul 5 în lume pentru Geografie. Căutând mai multe

informații, atât despre programul de licență, cât și despre oraș (cu o bogată istorie, având cea

mai veche catedrala din Mare Britanie, construita în 1083), mi-am dat seama că acela este

locul unde vreau

sa îmi petrec

următorii ani din

viață. Chiar în

momentul de față,

cu o ceașcă de ceai

în mână si cu ochii

ațintiți spre

catedrală, sunt de

aceeași părere.


25

Î. Care a fost procedura de admitere?

R. Admiterea pentru aproace orice instituție de învățământ superior din Marea

Britanie se face printr-un sistem centralizat, o platformă online numită UCAS, care iți dă

posibilitatea să aplici la 5 universități diferite. Presupune o bază de date personale și un fel de

scrisoare de intenție (personal statement) prin care argumentezi de ce dorești să studiezi

disciplina pe care ai ales-o, susținându-ți discursul cu activități școlare/extra-școlare care să

reflecte aptitudinile tale. Perspectivele de viitor sunt, de asemenea, încurajate. În afară de

această procedură, sunt importante mediile obținute la examenul de bacalaureat și la un

certificat de limbă engleză, precum CAE, CPE, IELTS. Limita de notă este impusă de fiecare

instituție în parte. Din punct de vedere financiar, se realizeaza un imprumut de 9000 lire/an in

fiecare an de studiu, care trebuie returnat o dată ce ești angajat și ai un salariu

peste o anumită limită.

Î. Și care sunt impresiile după câteva luni?

Este greu? Ai păreri de rău?

R. Cum în prezent ma pregătesc pentru prima mea

sesiune de examene, întrebarea aceasta a venit exact la momementul

potrivit, întrucât îmi indică să reflect asupra ultimelor luni. Dacă pentru orice persoană care

se mută pentru o perioadă de timp într-o țară străină, există un șoc cultural, bănuiesc că acesta

este și mai pronunțat într-un mediu academic! În primul rând, abordarea este extrem de

diferită comparativ cu sistemul nostru. Cursurile reprezintă o mică parte din procesul de

învățare, profesorii ținînd un fel de discurs pe o anumită temă acompaniați de o prezentare

power point, având rolul de a ne introduce într-un anumit subiect. Pe baza acelui curs, noi

avem datoria (sau plăcerea!) de a dezvolta acel subiect, sau chiar de a-l contesta, prin

lecturarea unor lucrări de cercetare, constituind și evaluarea noastră, fie prin eseuri sau

rapoarte, respectiv examene. Această metodă ilustrează importanța studiului individual și a

dezvoltării gândirii critice mai mult decât simpla ‘regurgitare’ de informații, care, din păcate,

stă la baza învățământului de la noi. În altă ordine de idei, cum specializarea mea se bazează

mult pe practică, am parte din plin de ea, atât prin lucrări de laborator, cât și la calculator sau

în teren. In ianuarie, am avut oportunitatea să fac primul meu proiect de cercetare in

Portugalia, care mi-a deschis ochii asupra orizonturilor oferite de geografie, cum nu mi-am


26

imaginat în România. Dacă ar fi să am un regret, mi-aș fi dorit să fi știut din timp de metodele

lor de predare, pentru a face față mai bine cerințelor!

Î. Revenind la trecutul tău de „Calistrat”, în ce perioadă ai fost elev la „Hogaș” și ce

te-a determinat să optezi pentru acest liceu și pentru profilul/specializarea respectivă?

R. Am fost elevă la Hogaș intre 2011-2015, la specializarea Filologie - Bilingv

Engleză. Deși pare distanțată de specializarea mea din prezent, la vremea respectivă aveam o

afinitate deosebită pentru literatură și limbi străine, pe care am dorit să le aprofundez. Chiar

dacă nu am continuat pe aceeași filieră la facultate, pot să spun că specializarea alesă mi -a

fost de folos, prin prisma utilizării mai multor surse de studiu, precum romane și cărți de

critică literară, și a universalității limbii engleze, pe care o utilizez atât în studiu, cât și în

situațiile de zi cu zi.

Î. Care consideri că e cea mai mare realizare a ta ca elev al CNCH?

R. Construirea unei identități? Posibil. Deși am fost pasionată de mică de geografie,

pînă în liceu nu m-am gîndit că voi dori să îmi construiesc o carieră în jurul ei. Participarea la

olimpiada națională pe parcursul a mai multor ani mi-a deschis ochii spre un drum care mă

caracterizează, mai mult decât ar fi făcut-o literatura și limbile străine. Bineînțeles, acest fapt

nu ar fi fost posibil fără pregătirea din liceu. În rest, consider că Hogaș m-a maturizat și m-a

făcut să realizez cât de important e să-ți găsești un țel pe care să-l urmărești cu orice preț.

Î. Dacă ai fi din nou licean, ce ai vrea să retrăiești și ce nu?


27

f

R. Îmi lipsește mult atmosfera de colectiv. Chiar dacă am făcut parte dintr-o clasă

formată aproape exclusiv din fete, cu interese și simpatii diferite, dinamica unui grup mai

mult sau mai puțin eterogen îți conferă o perspectivă de viață, întrucât te face să cunoști

diferite tipuri de persoane, să accepți diferențele și să devii tolerant. La facultate, sălile de

curs fiind arhipline, în paralel cu timpul alocat studiului individual, îmi oferă prea puțin timp

să cunosc persoane și să socializez. În schimb, nu aș dori să retrăiesc momentele de anxietate

de dinaintea testelor/ascultărilor. Dat fiind volumul mare de material pe care trebuie să îl

asimilez într-un timp foarte scurt acum, am devenit ușor imună la stres, gestionându-mi mai

bine emoțiile decât în trecut.

Î. Cum vezi societatea în care trăiești acum prin comparație cu cea românească?

R. Societatea britanică este, într-adevăr, foarte diferită de cea românească, dar nu cum

ne imaginăm adesea. Deși se spune că englezii sunt reci, eu aș puncta amabilitatea pe care o

arată oricărei persoane și toleranța lor la diversitate. Chiar dacă nu își exprimă trăirile cu

aceeași intensitate ca noi, pretinzând mereu o bună dispoziție, apreciez enorm cât de

organizați sunt în tot ceea ce fac, mai ales determinarea pe care o conferă studiului, indiferent

de nivelul cunoștiințelor. Deși nu cred că este relevantă o comparație directă între cele două

culturi, întrucât mentalititățile sunt adînc înrădăcinate și greu de schimbat, consider că

ultimele calități menționate ca fiind un model bun de urmat pentru români.

Î. Ai un mesaj pentru elevi și pentru profesori la cea de-a CVI-a (a 106-a) aniversare a

CNCH?

R. Nu luați nimic de bun, de-a gata. Gândiți-vă mereu la alte posibilități. Oare o

definiție întruchipează adevărul absolut? Oare rutina și obișnuința duc la excelență, sau există

nevoia unei provocări? Odată ce v-ați găsit un orizont, folosiți-vă de toate mijloacele nu de-l

atinge, cât de a-l depăși!

Mulțumim!


28

t

Adrian - Cezar Vișan

Î. Mai întâi, te rog să le spui elevilor CNCH unde studiezi în prezent (țară, oraș,

denumirea instituției)

R. The University of Tokyo, Faculty of Arts and Sciences, PEAK Japan in East Asia

Programme.

Î. Cum te-ai hotărât să te înscrii la această

facultate? De ce acolo?

R. După o excursie de o lună în Japonia m-

am întors acasă „schimbat”, în sensul în care am fost fascinat de cultura, stilul de viață și

mentalitatea niponă, motiv pentru care am început să mă interesez de universitățile de

prestigiu din zonă.

Î. Care a fost procedura de admitere?

R. Dosar de admitere (cuprinzând fișă matricolă, scrisori de recomandare, eseuri), și

interviu.

Î. Și care sunt impresiile după câteva luni? Este greu? Ai păreri de rău?

R. Normal că este greu, nici nu mă așteptam la altceva. Pentru un singur curs avem de

citit și comentat aproximativ 100 pagini/săptămână; de exemplu, semestrul acesta am 10

cursuri. Zilnic petrec cam șase ore după cursuri învățând, dar cred că volumul de muncă e

relativ asemănător cu cel al altor universități de calibru. Păreri de rău nu am, dar bineînțeles

că mă gândesc dacă alte opțiuni ar fi fost mai bune. Oriunde ai merge te împiedici de mici

probleme, dar nu pot spune că regret alegerea făcută.

Î. Revenind la trecutul tău de „Calistrat”, în ce perioadă ai fost elev la „Hogaș” și ce

te-a determinat să optezi pentru acest liceu și pentru profilul/specializarea respectivă?

R. Am absolvit în promoția 2014, profil Filologie, specializarea Bilingv - Engleză.

Am fost interesat mereu de comunicare, motiv pentru care am ales să studiez „soft sciences”.

Am fost întrebat de nenumărate ori în clasele a IX-a și a X-a de profesorii de științe exacte


29

dacă n-aș vrea să mă mut la un profil real, dar pur și simplu nu am fost atras de acea sferă.

Sper că promoția din care fac parte a dovedit prin realizările sale că profilul bilingv nu este

cel al oamenilor fără perspective de viitor, ci mai degrabă o alternativă la ruta „tradițională”

spre succes.

Î. Care consideri că e cea mai mare realizare a ta ca elev al CNCH?

R. Nu cred că poate fi vorba de un clasament al realizărilor, ci mai degrabă cred că a

contat felul în care am decis să-mi petrec timpul liber în general. Nu spun că am învățat non-

stop, dar am fost preocupat atât de situația școlară, cât și de activitațile extrașcolare. Învățați

cât mai multe lucruri! Dacă vi se pare interesant tennis-ul de masă, dansul salsa,

voluntariatul, sau orice altă activitate, nu ratați ocazia și începeți să învățați câte puțin din

toate. Nu o să mai aveți timp de multe lucruri după ce ajungeți la facultate, și cred că e bine

să știți ce vă place și ce nu.

Î. Dacă ai fi din nou licean, ce ai vrea să retrăiești și ce nu?

R. Îmi lipsește într-adevăr timpul liber pe care-l aveam în liceu, dar n-aș vrea să mă

izbesc din nou de atitudinea conservatoare a sistemului educațional românesc. De prea puține

ori și cu prea puțini profesori am avut ocazia să-mi exprim o părere personală sau să pun la

îndoială informațiile primite.

Î. Ce ți-a folosit până acum cel mai mult din cele studiate în acest liceu?

R. Ținând cont că toți studenții vin din medii academice diferite, conținutul

informațional din timpul liceului e de obicei neimportant. Cu toate acestea, abilitățile de a

vorbi în public, de a construi și de a analiza un argument și de a gândi critic sunt niște abilități

esențiale pe care orice student este așteptat să le stăpânească.

Î. Cum vezi societatea în care trăiești acum prin comparație cu cea românească?

R. Societatea e complet diferită, dar tocmai acesta este principalul motiv pentru care

am decis să vin aici. Mereu mi s-a părut interesant să trăiești în afara zonei de confort și să

ajungi să cunoști o limbă și o societate „exotică”, mai ales când ți se oferă o oportunitate

destul de generoasă pentru a face asta.

Î. Ai un mesaj pentru elevi și pentru profesori la cea de-a CVI-a (a 106-a) aniversare a

CNCH?

R. Mult succes tuturor elevilor în ultima lună de școală și putere de muncă

profesorilor! Toate cele bune din Tokyo!

Mulțumim!


30


31

Marșul Calistraților

1 decembrie 2015

Ediția a IX a


32

La mulți ani, România!


33

Redactor șef:

Andrei Baltag – clasa a XII a E

Redacția:

Cristian Gheorghiu– clasa a XI a D

Vlad Popîrda – clasa a XII a F

Bogdan Chișcovici – clasa a XII a F

Andrei Tîrzilă– clasa a XII F

Coordonator:

Prof. Dr. Daniela Mătăsaru-Ionescu

Design grafic:

Marian Burlacu – clasa a XII a A

Theodor Iftimie – clasa a XII a E

Coperta:

Sebastian Mițan – clasa a XII a E

Așteptăm părerile, propunerile,

articolele și întrebările voastre pe e-

mail la adresa:

calistraț[email protected]

ADRESA REDACȚIEI:

Str. Alexandru cel Bun, Nr.19,

Piatra-Neamț, Județul Neamț cu

mențiunea pentru clubul de istorie

„Calistrații”.

Adresă facebook:

https://www.facebook.com/Calistratii

Anul VI, Nr. 7,

mai 2016

ISSN 2068-0104

mailto:calistraț[email protected]


34

CUPRINS

Cuvânt înainte..................................................................................3

10 mai – ziua unui nou început pentru un popor

zbuciumat............................................................ .............................4

Piatra-Neamț în Primul Război Mondial..........................................8

Pe urmele lui Calistrat Hogaș ..........................................................13

Societatea civilă postdecembristă.....................................................19

Absolvenți cu care ne mândrim ........................................................24

Marșul Calistraților. Ediția a IX a .....................................................31

Calistrații Nr. VII

Documents

Transcript of Calistrații Nr. VII