Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@...

375
MIRCEAN REMUS BIRTZ -COORDONATOR - Caietele OBSS III

Transcript of Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@...

Page 1: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

MIRCEAN REMUS BIRTZ

-COORDONATOR -•

Caietele OBSS III

Page 2: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.
Page 3: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

NAPOCA STARCluj, 2002

MIRCEA REMUS BIRTZ

- COORDONATOR -

Caietele OBSS III

Page 4: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

4

Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale

Mircea Birtz (coord.), Caietele OBSS III,Napoca Star, Cluj-Napoca, 2002

412 p. ; 21 cm.

ISBN 973-647-081-4

© Autorul, 2002

Editura NAPOCA STARstr.Horea 47-49/32tel:094/79 48 09tel/fax:064/43 38 32

e-mail: [email protected]

http://www.napocastar.ro

Directori:Gabriel HrdlicskaDinu Virgil

Redactor-}ef:Ileana-Voichi]a Vere}

Page 5: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

5

Lectoris salutem in Domino!

Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf.Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum alCaietelor OBSS. Se cuvine s@ ne exprim@m gratitudineacelor care ̂ ntr-un fel sau altul ne-au ajutat s@ ajungem culucrarea noastr@ ^n acest punct: D-sale D-lui arh. {tefancav. St@nescu, OBSS, OHSG (Bucure}ti), care ne-asprijinit material, chiar ^nainte de a suferi o serioas@interven]ie chirurgical@. Gestul lui este cu at$t mai nobil;Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM (Cluj), carene-a sprijinit material }i documentar, de}i se bucur@ dejade v$rsta patriarhilor; Pr.Dr. Sabin Sebastian F@g@ra},care ne-a sprijinit material }i ideatic; mai mult, la Roma,c$nd am cunoscut necazuri sau foamete, el ne-a dat oaleas@ sus]inere moral@ }i de m$ncare; D-sale. Dnei.Lucia Maria Laz@r-Ha]egan }i D-sale Dnei v.Dr.med.Maria Lucia Ha]egan, care ne-au sprijinit material consis-tent }i sus]inut; D-sale Dlui Dr.med. Ciprian cav.B@ncescu, OBSS, pentru ajutorul oferit ^n tehnoredacta-rea prealabil@ a unor materiale, }i pentru contribu]iaideatic@.

Bunul Dumnezeu s@-i binecuv$nteze pe to]i!Se dedic@ acest volum D-sale Dlui Comandor er.

Alfons Victor M. Birtz, OHSG, care sper@m s@ fac@ otreab@ mai bun@ ^n Via Domnului dec$t tat@l s@u.

Page 6: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

6

Addenda, Corrigenda, Complectanda...

***

Apari]ia celor dou@ volume din Caietele OBSS ^ntr-un ritm destulde rapid a avut desigur }i mici consecin]e asupra tehnoredact@riitextelor. Cu toat@ bun@voin]a truditorilor, s-au mai strecurat diferitegre}eli, care sper@m s@ fie iertate de cititori.

Totu}i, c$teva gre}eli flagrante trebuie remarcate:%n Caietele... Nr. 1: p. 20, se va citi Conciliul Lateran al IV-lea,

nicidecum luteran.p. 21, r$ndul 3 de sus, se va citi anul 1204,nu 1024. Anul 1204 este anul MariiSchisme, ^n urma Cruciadei a IV-a.

%n Caietele... Nr. 2: la pag. 21 se va citi Uvertura 1812 scris@de P. I. Ceaikovski, nicidecum 1821.la pag. 17 a fost uitat ̂ n lista Marilor Mae}triEreditari Dimitrij al VII-lea Dimitrievici

(1629-1688), fiul lui Dimitrij al VI-lea.Articolul „Debellatio }i...” scris de A.S.I.Dimitrij (al X-lea), la pp. 25-27 are multegre}eli de transcriere.

Sper@m ca cititorii s@ fie ^ng@duitori, realiz$nd vremurile ^n caresuntem condamna]i s@ tr@im.

***

Apari]ia celor dou@ volume a fost salutat@ diferit de cititori. Volumuldoi a fost ignorat de unele „Excelen]e” la care a fost expediat, de}i celcare o f@cuse era o persoan@ v$rstnic@, mult mai bine preg@tit@intelectual, cu mul]i ani de pu}c@rie pentru credin]@... Deh, bunul sim]e marf@ rar@ la „Excelen]ele” de pe la noi.

%n schimb, a fost men]ionat }i confirmat de c$teva biblioteci Ponti-ficale Romane; alte Excelen]e, ba chiar }i Alte]e ne-au ^ncurajat. Unrespectuos omagiu Prof.Dr. Iacob M$rza, rector al Universit@]ii „1 De-

Page 7: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

7

cembrie” din Alba-Iulia, care ne-a sprijinit moral ̂ n demersurile noastreintelectuale.

***

%n acest volum vom afla despre trecerea la Domnul a A.S.I. MareleDuce Dimitrij, trist@ veste pe care am primit-o abia ^n februarie anulacesta.

Dureros este faptul c@ o persoan@ de talia sa intelectual@, cu fine]easa de spirit, a fost spre sf$r}itul vie]ii parazitat de fel de fel de indiviziinteresa]i, care au }tiut s@-i smulg@ onoruri ^n amurgul vie]ii, dar nuau fost ^n stare s@-i asigure nici m@car o ^nmorm$ntare decent@.

S-a dat buzna la h$rtii, dar la sicriu a fost o dezertare [email protected] Actul Testamentar din 17.VI.1997, ^ncheiat ^naintea Dr.Alessandro Mattiangeli, notar public la Roma, A.S.I. Dimitrij ̂ l numeamo}tenitor pe Dl. Massimo baron Silvestri, fiul lui Giovanni Silvestri,baron de Olbia, amic al tat@lui A.S.I. Anterior, Dl. Baron MassimoSilvestri a fost creat Principe de Narev. Testamentul, ̂ ncheiat ̂ nainteanotarului sus amintit }i a Dnelor Graziella Verduchi }i ElisabetaMenconero (martore), prevedea ca, ^n caz c@ A.S. Massimo Silvestride Narev (n. 1953) se va face adoptat de c@tre A.S.I. Dimitrij, ^i vasuccede ^n func]ie.

Mai mult, prin acela}i testament, Dl. Alfred Iosif Baldacchino,cet@]ean maltez, este numit Mare Maestru al OBSS pentru ProvinciaMaltez@ (Republica Malta), acesta din urm@ nefiind adoptat de [email protected]. (Conform fotocopiilor din posesia noastr@).

%n 4.X.2001, ̂ n prezen]a Dr. Alessandro Mattiangeli (Roma), a DlorMassimo Michelini, Graziella Verduchi }i Stefania Scuderi (martori),a fost deschis testamentul A.S.I.

Astfel, succesorul A.S.I. Dimitrij Maria di Demetrio (Dimitrievici)al X-lea cu numele este A.S.I. Massimo Silvestri, al Rusiei. Acestuia ^irevine sarcina s@ continue opera A.S.I. Marelui Duce. %n ceea ceprive}te pe Dl. A.I. Baldacchino, Prioratul nostru nu are nici un raportcu D-sa, el fiind creat direct de A.S.I. Dimitrij al Rusiei, cu placetulautorit@]ilor heraldice de resort, locale. Mai mult, A.S.I. Massimo

Page 8: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

8

(Maxim), prin scrisoarea Sa din 28.02.2002, ne aten]ioneaz@ c@ nu-lrecunoa}te pe acest domn ca succesor legitim al A.S.I. Dimitrij.

Ultima „cucerire” a grupului maltez, prin istoriile burle}ti atribuiteOBSS-ului, }i r@sp$ndite de acest grup, a fost includerea grup@riiBaldacchino, }i compromiterea numelui A.S.I. Dimitrij, ^ntr-un siteinternet: http://www. chivalricorders.org/orders/self-styled/slfstlod. htm.F@r@ comentarii...

Adunarea General@ a Prioratului Rom$n a OBSS, ̂ ntrunit@ ̂ n zilelede 6-7.02.2002 a analizat situa]ia survenit@ dup@ decesul A.S.Imperiale.

Pe data de 25.03.2003 (Buna-Vestire), la parohia greco-catolic@omonim@ din Cluj-M@r@}ti, s-a celebrat Sf. Liturghie }i Parastasul ^nmemoria A.S.I. Dimitrij }i a str@mo}ilor s@i. Au predicat }i ]inutdiscursurile de rigoare P.On.Pr. Paroh Grigore Ciupe, v.dr.th. Mirceacav. Birtz, OBSS, }i Priorul nostru, Macarie cav. Hede}iu, OBSS.

D-na Tatiana cav. Hede}iu, OBSS, D. de G.M. a Prioratuluinostru, a donat ̂ n memoria A.S.I. Dimitrij o superb@ icoan@ de hram,pictat@ de D-sa, parohiei Buna-Vestire.

Mul]umim lui Dumnezeu c@ ne-a ^nvrednicit pe noi, mai s@raci }imai dep@rta]i, s@ facem cele cuvenite, cre}tine}ti }i dup@ r$nduial@,^n memoria A.S.I. Dimitrij }i a str@mo}ilor s@i.

***

Anun]@m }i promovarea unor membri ai prioratului nostru.Prin Decretul Prioral Nr. 1/04.02. din 2 aprilie 2002, constat$ndu-se

situa]ia prezent@ a ordinului bizantin al Sf. Morm$nt, a fost creat titlulde Mare Maestru de Onoare al OBSS, titlu conces pe via]@, pentrumerite deosebite fa]@ de Prioratul nostru. Cu acest titlu au fost investi]iDl.Ing. Florin cav. Mih@escu, OBSS, Sene}alul Prioratului, pentru^ntreaga sa activitate doctrinar@, }i Dl. vitez Ing. Arpád Bereczky deTorboszlo, OBSS, OHSG, OCSS, pentru activitatea sa antitotalitar@}i cea depus@ ^n favoarea ordinelor cavalere}ti din Rom$nia.

%n data de 7.02.2002 Dl.arh. {tefan cav. St@nescu, C. de G.M. aprimit }i titlul de Cavaler al Ordinului Ungaric al Sf. Gheorghe (cupanglica verde).

Page 9: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

9

%n 30.03.2002 Priorul nostru, Dl. Macarie cav Hede}iu, OBSS,OBSG a fost ridicat la treapta de Comandor al OHSG, iar dl.dr.theol.v. Mircea Remus cav. Birtz, OBSS, OBSG, la treapta de comandorereditar al aceluia}i OHSG (cu panglica ro}ie).

Num@rul cavalerilor Ordinului Ungaric al Sf. Gheorghe ̂ n Rom$niaeste de 6, doi cavaleri dorind s@ r@m$n@ anonimi.

***

Prin scrisoarea din 27.03.2002 (nr. 4/03.02) c@tre A.S.I. & R. Ottoal Austriei, Secretarul Prioratului L-a anun]at asupra decesului A.S.I.Dimitrij }i a instal@rii noilor succesori. A.S.I. & R. a binevoit s@r@spund@ ^n data de 10.04.2002, de la re}edin]a Sa. R@spunsul estepublicat ^n prezentul volum.

Memoria A.S.I. Marelui Duce Dimitrij a fost astfel onorat@ }i deun ultim salut din partea {efului Nobilimii Europene, ^n ciuda unordiversioni}ti care au dorit s@-i speculeze numele }i mo}tenirea lui.

Afirma]iile care pot fi g@site pe internet (http://www.obss.org./info2.htm), f@cute de acela}i grup maltez, cum c@ Marele Duce(Dimitrij) pe data de 6.08.2000 „a renun]at }i a transferat ^n modabsolut }i perpetuu suveranitatea }i fons honorum al OBSS ^nfavoarea A.S.E. Principelui Alfred J. Baldacchino de Gagry }isuccesorilor s@i legitimi” nu sunt confirmate de Actul Notarial deschisla Roma ^n 4.10.2001 (care vorbe}te doar de „provincia de limbamaltez@ a Ordinului”); mai mult, nu putem vorbi de transfer absolut}i perpetuu at$ta vreme c$t donatorul tr@ie}te. Faptul c@ pe acela}isite apar }i formulare de adeziune, redactate f@r@ nici un criteriu valid,cont$nd ^n schimb ^n@l]imea, culoarea p@rului }i a ochilor (!) – oarece influen]e asupra virtu]ilor cavalere}ti sau aristocratice pot aveaculorile p@rului }i a ochilor? – este un excelent argument pentruseriozitatea grupului maltez mai sus men]ionat.

***

%n acest volum, cititorul va g@si o „Via]@ a Msgr. Vladimir Ghika”,redactat@ la ^nceputul anilor '60 de c@tre Msgr. Octavian B$rlea.

Page 10: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

10

Acest manuscris a fost salvat la Roma de la distrugerea unor arhivepe la ^nceputul anilor '90, datorit@ unor anumi]i kulturnici travesti]i ^nsutan@, unii chiar monseniori (!), prea pu]in lega]i de valorile autenticeale culturii }i istoriei Bisericii Rom$ne}ti.

Publicarea acestui valoros manuscris al Msgr. Octavian B$rlea vaaduce clarific@ri inedite din via]a Msgr. Ghika, victim@ }i el a st@rilorde lucruri descris@ de butada „pu]ini am fost, mul]i am r@mas”, butad@care circumscrie peisajul social lansat de anumi]i pretin}i ucenici de-ailui.

Msgr. Octavian B$rlea, doctor ^n istorie eclesiastic@, doctor ^nteologie, licen]iat ^n drept canonic, capelan al Ordinului de Malta(SMOM) de Onoare }i Devo]iune, n. ^n 1913 la Mogo} (jud. Alba),frate al reputatului folclorist Ovidiu B$rlea, a studiat la Blaj, iar din1938 r@m$n$nd ^n str@in@tate.

%n exil a fost ini]iatorul Societ@]ilor Academice Rom$ne din Europa}i din America, av$nd }i o prodigioas@ activitate [email protected]

%mpreun@ cu Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM, care, de}iabordeaz@ problemele istoriei Bisericii Rom$ne}ti din alt unghi, Msgr.B$rlea constituie un duet redutabil de istorici ai Bisericii Rom$ne,urm$nd tandemului realizat de Pr.Dr. Zenovie P$cli}anu }i P.S.Dr.Ioan B@lan.

„De confessio orthodoxae Petri Mohila” (Frankfurt, 1948), „Ex his-toria romena: Ioannes Bob Eppus. Fogarasiensis” (Freiburg i.Br.,1951), „B.R.U. ^ntre cele dou@ r@zboaie mondiale” (^n volumul„B.R.U.”, Madrid, 1952), volumul „{colile Blajului” (Roma, 1955),curator }i colaborator al revistelor „Acta Scientiarum Socialium”,„Acta Philosophica et Theologica”, „Acta Historica”, „ActaPhilologica” ale S.A.R., colaborator constant al revistei „%ndreptar”

1. A se vedea excelentul studiu al regretatului Pr.Dr. Peri} Lucian: Msgr.Octavian B$rlea – O via]@ consacrat@ Bisericii }i istoriei acesteia, mm.dact.22 p., aflat ^n posesia noastr@.

2. Dr. Peri} Lucian, op.cit. Msgr. B$rlea a fost obligat de c$teva ori s@ ^}ischimbe ]ara de re}edin]@ sau s@ renun]e la ^ndrumarea S.A.R. tocmaica rezultat al intrigilor unor confra]i pe l$ng@ Congrega]ia Oriental@. Msgr.Kirk a fost cel care a blocat revista „%ndreptar”, una din pu]inele revistede spiritualitate rom$neasc@ ecumenic@ incomod@ at$t prin erudi]ie, c$t}i prin prestigiul cultural al semnatarilor ei.

Page 11: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

11

(Spania, 1950-53) ^mpreun@ cu Gh. Racoveanu, Mircea Eliade }iAlexandru Mircea, redactorul }i scriitorul revistei excelente„Perspective” (apare din 1977/78, la München) etc. – iat@ c$teva dinoperele fundamentale ale Msgr. Octavian B$rlea.

Nu putea lipsi invidia din partea unor confra]i:2 Msgr. John Kirk,fost secretar al Nun]iaturii din Bucure}ti, om limitat, P.S. Vasile Cristea,f@r@ oper@ intelectual@, Pr. Pamfil Carna]iu, M@rgineanu etc., caredesigur c@ n-au produs nimic echivalent ^n exil.

A purtat o polemic@ intelectual@ cu un alt elev al lui Nae Ionescu,D.C. Amz@r, bucur$ndu-se de sprijin }i solidaritate din partea msgr.Vasile Z@p$r]an, sau a P.S. Valerian Trifa. A activat ̂ n Austria, Fran]a,Statele Unite }i Germania, unde se afl@ }i ̂ n prezent. %n [ar@, s-a creat^n jurul lui o conspira]ie a t@cerii din partea acelor care au parvenit lafunc]iile eclesiastice f@r@ a avea vreo competen]@ cultural@.

Tocmai pentru c@ reprezint@ exponentul unui punct de vedere diferitde analiz@ a istoriei B.R.U., dar cu o important@ oper@ personal@, ^ncare erudi]ia }i detaliul sunt acompaniate de o spumoas@ verv@ po-lemic@, argumentul bibliografic }i documentul istoric fiind principalulsuport al demonstra]iei sale istorice, public@m o biografie a Pr.Dr. S.A.Prundu}. Chiar dac@ Msgr. B$rlea }i Pr. Prundu} sunt aparent irecon-ciliabili ̂ n unele teze, am$ndoi distin}ii istorici ajung s@ pledeze pentruacela}i rezultat final: Unirea celor dou@ Biserici Rom$ne}ti. Dup@ cumam scris }i ^ntr-un studiu anterior, pozi]iile istoriografice diferite fiindun semn de vitalitate al unei }coli istoriografice. Mai mult, se poatedemonstra c@ at$t ̂ n Exil (Msgr. Octavian B$rlea), ̂ n timpul activit@]ilorpastorale din bejenie, c$t }i ^n Prigoan@ (Pr.Dr. Silvestru AugustinPrundu}, OSBM), ^n timpul pastora]iei riscante ^n timpul celor f@r@Dumnezeu, s-a putut face }i scrie Istorie. Cei doi preo]i }i-au ^nmul]ittalan]ii ^n slujba Bisericii c@reia i-au d@ruit via]a lor.

Biografia redactat@ de Pr. Clemente Pl@ianu, aprig n@s@udean, ^nonoarea prietenului }i colaboratorului s@u Pr.Dr. S.A. Prundu}, OSBM,reflect@ via]a unui preot care a c@utat ^n permanen]@ solu]ii pentrusupravie]uirea Bisericii Sale. Chiar dac@ unele decizii sau lu@ri depozi]ie ale Pr. Prundu} azi ar putea fi discutate, s@ nu uit@m c@ erauanimate de dorin]a de a asigura supravie]uirea unei Biserici a c@reiexisten]@ era pur }i simplu negat@, ^n numele unei false concordii, al

Page 12: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

12

unei false unit@]i „de neam”. Ac]iunea, uneori chiar eronat@, eranecesar@ pentru a dovedi c@ Biserica era vie, ^n ciuda interdic]ieiimpuse prin decrete sau H.C.M.-uri.

Msgr. B$rlea }i Pr.Dr. Prundu}, OSBM, nu numai au scrisistoriei, ci au }i f@cut-o. %n aceasta const@ nepieritorul lor merit.

Suntem de asemeni onora]i s@ salut@m publicarea ^n revistanoastr@ a unui studiu de teologie simbolic@, tradi]ional@ a Pr.Dr.Sabin Sebastian F@g@ra}, OSBM. D-sa ^n via]a laic@, ^nclandestinitate, fusese informatician, specialist ^n calculatoare,intrat ̂ n Ordinul Sf. Vasile cel Mare, sfin]it apoi preot de %.P.S. IoanDragomir, func]ion$nd p$n@ ^n 1990 ca }i Secretar Capitular alDiecezei de Cluj–Gherla. %n 1997 a devenit doctor ^n S. Teologiela Universitatea Pontifical@ Urbanian@, fiind discipolul reputatuluiprofesor Tommaso Federici.

Pr.Dr. F@g@ra} este unul din pu]inii teologi rom$ni uni]i carecultiv@ o teologie ^n spirit patristic, ^n care exegeza Scripturii nueste separat@ de duhul liturgic }i cel simbolic. Teologia }i Liturghial-au obligat s@-}i asume pozi]ii curajoase ^n anumite momente dinvia]a Bisericii, refuz$nd atitudinile dela]ioniste, justific@rile falselorpruden]e, a falsei diploma]ii, inspirate de cazuism }i spiritualit@]ig@unoase.

Studiul Pr.Dr. S. F@g@ra} se ^mplete}te armonios cu cel alSene}alului nostru, Mare Maestru de Onoare al Prioratului, Dl. Ing.Florin cav. Mih@escu, OBSS, prolific autor de texte tradi]ionale,exeget ^n acela}i spirit al operei lui W. Shakespeare, urma} dup@mai bine de dou@zeci de ucenicie al Maestrului Vasile Lovinescu.Operele }i traducerile Dlui Sene}al sunt cunoscute cititorului rom$n– prin publica]iile editurii „Rosmarin” din Bucure}ti.

Istoria ne ajut@ s@ nu uit@m; teologia ne ajut@ s@ ne rug@m;doctrina tradi]ional@ ne ajut@ s@ discernem; iat@ premisele pentruo ac]iune corect@, chiar dac@ tenebrele vremurilor actuale o facinactual@, desuet@, sau ridicol@.

Nu }tim dac@ vom mai putea scoate alte volume din „CaieteleOBSS”, totul depinz$nd de marea mil@ a Bunului Dumnezeu. Ceam urm@rit prin aceste Caiete a fost s@ ar@t@m c@ mai exist@persoane care sunt sensibile }i la alte valori dec$t banul, renumele,

Page 13: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

13

sau puterea vulgar@. Dac@ am reu}it sau nu, timpul o va dovedi,iar Dumnezeu va judeca.

Indiferent de vrednicia }i competen]a noastr@, Tradi]ia nu moare;odat@ ce noi vom disp@rea, al]ii ne vor lua locul. Ne rug@m }i sper@ms@ fie mai buni ca noi.

Jesus Christus regnare volumus!

v.dr. Mircea Remus com. Birtz, OBSS, OHSG

Page 14: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

14

In Memoriam:Alte]a Sa Imperial@ Dimitrij al Rusiei

%n luna februarie a acestui an am primit n@ucitoarea vestea trecerii ̂ n Cere}tile Loca}uri a Alte]ei Sale Imperiale }i Regale,

Dimitrij Maria di Demetrio (Dimitrievici) al Rusiei,

Mare Duce al Moscovei }i Kievului, al X-lea cu acestnume, care s-a stins fa]@ de suferin]ele p@m$nte}ti ^n 7 August2001. Alte]a Sa s-a n@scut ̂ n 22.X.1922 la Triest, ca fiu al A.S.I.Dimitrij al IX-lea Vasilievici al Rusiei, avocat }i medic († laMilano, ^n 1965) }i al scriitoarei Pia Pronio († 1987). A fostsingurul b@iat al A.S.I. Dimitrij Vasilievici, av$nd }i o sor@ dulce,A.S.I. Pia Dimitrievna (c@s. Paganini) }i c$teva surori vitrege:Foscarina, Anna Maria }i Sofia.

A studiat la Triest, la Paris, Roma }i ^n Anglia, vorbindpe l$ng@ italian@ (limba matern@), excelent franceza, engleza,spaniola. A avut un doctorat ^n filosofie }i teologie de la ThePrimary College of The Old Catholic Church (Anglia), av$nd }iserioase studii de drept }i heraldic@, fiind unul din pu]inii exper]icompeten]i ^n acest c$mp. Activitatea sa a fost orientat@ sprecercet@rile de logic@ matematic@, logica dreptului de proprietate,numerele }i reprezent@rile sansoniene, teoremele lui Goldbach}i Vinogradov etc. A publicat c$teva studii de referin]@„Rota]iunea temporal@ a Discursului” (1970, Roma), „Dreptulla proprietate }i logica lui” (Roma, 1976), „Principiul lui Mill }irelevan]a lui pentru doctrinele economice” (Roma, 1975),„Drepturile suveranului” (Roma, 1967) etc.

A avut }i o prodigioas@ activitate literar@, scriind eseistic@,teatru, poezie, ^n italian@ sau francez@: „Mirra” (Roma, 1960),

Page 15: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

15

„Dell'Amicizia” (Roma, 1962), „Museul din Provincie”, „Fabuleale P@m$ntului Rus”, „Gli Affreschi”, „Galeria” etc.

Activitatea sa publicistic@ s-a materializat prin nenu-m@rate articole, lu@ri de pozi]ie, polemici ^n cotidienele sauperiodicele din Italia. A participat la simpozionul „Teoria ePrassi: Genova Barcelona” (8-15.IX.1976), sub patronajulOrdinului Dominican }i al reputatului dogmatist CardinalulGiuseppe Siri, cu lucrarea: „Dreptul de proprietate de la Mill }iMarx la Pius al XII-lea”; colegul s@u de simpozion a fostCardinalul Karol Woityla...

A fost invitat }i la congresele decenale ale AcademieiPontificale de Teologie Sf. Toma d'Aquino. La al VIII-leaCongres (1980, Roma), a participat cu lucrarea „Justi]iapractica la Sf. Toma d'Aquino”, iar la al IX-lea Congres (Roma,1990) cu „Experimentul marxian al lui Iosif (Vechiul Testament)^n lumina ^nv@]@turii tomistice”. Lucr@rile au fost publicate ^nActele simpozioanelor.

Alte]a Sa a fost membru ̂ n Comitetul de Onoare al UniuniiCavaleriei Cre}tine Interna]ionale, al „Académie Internationalede Lutéce”, pre}edintele de onoare al cercurilor monarhiste dinFloren]a }i Milano, ca }i membru ^n multe societ@]i culturale.

S-a interesat }i de ecumenism, studiind evolu]ia bisericilorvetero-catolice, primind diferite titluri onorifice de la uniireprezentan]i ai acestora.

G$ndirea sa tradi]ional@ era metafizic@, studiindproblema Unit@]ii metafizice. Simpatiile sale erau netconservatoare, elitiste. Cu toate acestea a fost o persoan@ carea tr@it material foarte modest, ̂ ntr-o s@r@cie spartan@. Nu a avutfamilie.

Era o persoan@ cu un fin sim] al umorului, iar accentelesale mizantropice ascundeau de fapt o sensibilitate }i o caritateexcesiv@. De aceast@ sensibilitate au profitat unii care prin^ntreprinderile lor i-au am@r$t ultimii ani din via]@.

Page 16: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

16

Aprecia mult tinerii studio}i, pe care ^i ajuta cu c@r]i, cuc$te o invita]ie la mas@, fiind ^n stare s@ bat@ un drum lung s@^i ajute ^n cercet@rile lor prin biblioteci.

Se declara un cre}tin convins, fiind adeptul ortodoxieidogmatice trinitare.

%n ultimii ani tr@ia singur la Civitavecchia (100 km deRoma), ^n condi]ii dure de locuit. S@n@tatea sa a fost^ntotdeauna destul de precar@, a}a ^ncet, ^ncet s-a instalat oleucemie, care printr-o criz@ fulminant@ i-a pus cap@t vie]iip@m$nte}ti, ^n ziua de 7 august 2001, ^n timp ce era dus cuambulan]a la spital.

Omul care ̂ i ajutase pe al]ii nu a avut pe nimeni apropiat^n momentul mor]ii. Nimeni nu fusese anun]at la moartea lui;la dou@ s@pt@m$ni a fost ̂ ngropat la Civitavecchia pe cheltuialaspitalului (!).

Urma}ul s@u, pe care l-a adoptat juridic ^n 1997, tr@indla Vene]ia, ^i preg@tise un apartament acolo, ^n care alte]a Saurma s@ se mute la finele anului 2001. Vestea mor]ii lui a aflat-oabia peste o lun@, iar de atunci ̂ }i pl@nuie}te s@-i poat@ organizao re^nhumare cuvenit@.

Alte]a Sa Imperial@ Dimitrij Dimitrievici era un corespon-dent constant }i delicat

Prin moartea lui, Prioratul Rom$n pierde nu numai pe{eful Ordinului, dar pierde }i un ^ndrum@tor spiritual, care ^nzilele noastre este tot mai greu, tot mai greu de g@sit...

Odihn@ ve}nic@ d@-i, Doamne, robului T@u Dimitrij, ^nloc lini}tit, ^n loc luminat, ^n loc cu verdea]@, unde nu este nicidurere, nici ^ntristare, nici suspinare, ci via]@ f@r@ de sf$r}it.Odihne}te-l, Doamne, cu sfin]ii, ^n ceata drep]ilor!

Dumnezeu s@-i binecuv$nteze amintirea }i s@ ne dea haruls@-i putem continua opera sa.

Prioratul Rom$n al Ordinului Bizantin al Sf$ntului Morm$nt

Page 17: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

17

Biserica}i misterul por]ilor

de Florin cav. Mih@escu, OBSS

Page 18: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

18

Page 19: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

19

Despre Biseric@ s-ar putea vorbi, poate, ca despre urma lui Dum-nezeu ̂ n crea]ie, ̂ n]eleg$nd acest simbol ca vestigiu, dar }i ca matrice,ca pecete, dar }i ca poart@. Oricum, Biserica este s@la}ul Cuv$ntuluidivin ^n lume. {i pentru c@ „la ^nceput era Cuv$ntul”, Biserica a fost}i ea dintru ^nceput }i ^n principiu, chiar dac@ s-a manifestat plenarpentru omenirea abia odat@ cu %ntruparea lui Hristos. C@ci spuneevanghelistul Ioan: „El (Cuv$ntul) ̂ n lume era, }i lumea prin el s-a f@cut,dar lumea nu l-a cunoscut” (In. 1, 10). Aceasta era a}adar Bisericatainic@, Biserica nev@zut@, fiin]$nd ^ns@ dinainte de tot veacul. „Tainaaceasta este mare; iar eu zic ^n Hristos }i ^n Biseric@”, spune apostolulPavel ̂ n aceast@ adev@rat@ eclesiologie, care este Epistola c@tre Efeseni(5, 32). Iar evanghelistul Ioan continu@: „{i celor c$]i l-au primit, care}ed ^n Numele Lui, le-a dat putere ca s@ se fac@ fii ai lui Dumnezeu”(In. 1, 12). Biserica nev@zut@ se transform@ ^ntr-una v@zut@, pentruc@ fiii lui Dumnezeu intr@ }i umplu ^n cele din urm@ Biserica Lui. Ceicare au primit Cuv$ntul fac parte din ea, „c@ci nu din s$nge, nici dindorin]@ trupeasc@, nici din voia unui om, ci de la Dumnezeu s-aun@scut” (In. 1, 13).

A}adar, ^nainte de a exista ca Ecclesia, ca o comunitate, Bisericaera. Ea a fost vasul de rezonan]@ ^n care a r@sunat Cuv$ntul divin }i^n care s-a precipitat Duhul. %n ea Cuv$ntul a devenit Lumin@ }i Via]@.„%ntru El era Via]a }i Via]a era lumina oamenilor” (In. 1, 14). Bisericaera de}teptarea care a chemat la via]@ Cuv$ntul Divin, era acel gol ^n

1. Cuv$ntul este cel care a deschis poarta Bisericii cosmice, prin care ap@truns lumina odat@ cu acel Fiat lux primordial. %n aceast@ nev@zut@Biseric@ au fost a}eza]i ^ngerii }i ^n mijlocul lor omul, ^n gr@dina raiului,care a fost prima specifica]ie propriu-zis@ a Bisericii universale. Poartaraiului spre lume a r@mas deschis@ at$ta timp c$t omul a tr@it ̂ n pace laumbra Pomului Vie]ii. Dup@ ce omul a fost alungat pentru gre}eala lui,poarta raiului s-a ^nchis, c@ci Dumnezeu „a pus Heruvimi cu sabia deflac@r@ ̂ nv@p@iat@ s@ p@zeasc@ drumul spre pomul vie]ii” (Fac. 3, 24). %nacela}i timp ^ns@, s-a deschis poarta scheolului, locul mor]ilor, ^n cares-au str$ns sufletele str@mo}ilor. L$ng@ o gur@ de rai s-a c@scat astfel ogur@ de iad.

Page 20: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

20

care s-a reverberat lumina }i ̂ n care s-a auzit ecoul Cuv$ntului originar,p@str$ndu-le ^n tain@ p$n@ ce au izbucnit prin Hristos.1

Aceasta a fost Biserica nev@zut@ ^ntemeiat@ prin Cuv$ntul luiDumnezeu ^nc@ ^nainte ca Fiul Omului s-o zideasc@ prin jertfa Sa.C@ci ^nainte de a deveni Biserica v@zut@, ea a r@mas ascuns@ lumiip$n@ ce Iisus i-a pus temelia ^n istorie }i cheia de bolt@ ^n ceruri,^nceputul }i sf$r}itul care o fac vizibil@ }i accesibil@ oamenilor. %naintedeci de a fi o comunitate de credincio}i, ea a fost un plerom ceresc,angelic; ^nainte de a fi un loc de ^nchinare, ea a fost un topos; ^naintede a fi umanitate, ea a fost ^ntreg universul. %n ea s-a a}ezat tronulTat@lui, dup@ spusa lui Iisus: „S@ nu v@ jura]i nicidecum, nici pe cer,fiindc@ este tronul lui Dumnezeu, nici pe p@m$nt, fiindc@ este a}ternutal picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindc@ este cetate a marelui^mp@rat” (Mat. 5, 34). Ferestrele acestei Biserici cosmice au fostdeschise ^ntregii crea]ii, odat@ cu arca lui Noe, dar poarta ei a r@mas^nchis@, p$n@ ce a deschis-o Iisus („Eu sunt u}a”) ca s@ intre oamenii,o poart@ str$mt@ prin care pot trece cei ce ascult@, ^n]eleg }i s@v$r}escCuv$ntul Lui, at$t de misterios din prea mult@ lumin@: C@ci El a spuslucruri ascunse de la facerea lumii. Din Biserica ve}nic@, nev@zut@,tainic@, Cuv$ntul s-a reverberat ^n Biserica v@zut@, f@c$ndu-se trup,dar }i invers, prin ^nduhovnicirea trupului, ^ntr-un ne^ntrerupt circuitde har care ]ine laolalt@ lumile. C@ci ce altceva ̂ n]elege apostolul Pavelc$nd spune: „Mie, celui mai mic dintre to]i sfin]ii, mi-a fost dat harulacesta, ca s@ binevestesc neamurilor bog@]ia lui Hristos, ceanep@truns@ }i s@ ^nvederez tuturor care este iconomia tainei celei dinveci ascuns@ ̂ n Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos – pentruca %n]elepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri s@ se fac@ cunoscut@acum, prin Biserica Domnilor }i St@p$nilor ̂ n cere}tile loca}uri – dup@hot@r$rea cea din veci, pe care a des@v$r}it-o ̂ n Iisus Hristos, Domnulnostru” (Efes. 3, 8-11). Prin Biseric@, a}adar, se face cunoscut@ dinveci nu numai oamenilor, ci }i ^ngerilor („^n cere}tile loca}uri”),iconomia tainei lui Dumnezeu. %ntre lumile v@zute }i cele nev@zute areloc ne^ncetat o osmoz@ de har, care face s@ coboare }i s@ urce%n]elepciunea lui Dumnezeu (sophia) prin Iisus Hristos, form$nd inexcelsis o singur@ Biseric@, „una, sf$nt@, soborniceasc@ }iapostoliceasc@ Biseric@”.

Page 21: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

21

Biserica lui Hristos

Dac@ Dumnezeu Tat@l, prin Biserica nev@zut@ a dat via]@ omenirii}i ^ntregului cosmos, chiar f@r@ ca acesta s-o }tie, odat@ cu revela]iaFiului Cuv$ntului }i lumina au ie}it din tain@ }i au izbucnit ^n toat@puterea }i plin@tatea lor. Iisus le-a spus ucenicilor ^nc@ de la primaLui predic@ pe Muntele fericirilor: „Nimeni nu aprinde f@clia }i o punesub obroc, ci ^n sfe}nic, }i lumineaz@ tuturor celor din cas@” (Mat. 5,15). Dac@ p$n@ la El adev@rata lumin@ a stat ascuns@, Iisus a ^ntorsobrocul (vasul) }i a pus f@clia ̂ n sfe}nic: aceasta a fost Biserica v@zut@,care a revelat omenirii cuv$ntul divin. „C@ci nimic nu este acoperitcare s@ nu ias@ la iveal@, }i nimic ascuns care s@ nu ajung@ cunoscut”(Mat. 10, 26). A}a le-a vorbit Iisus apostolilor care au format primulnucleu al Bisericii cre}tine.

%n alt moment al propov@duirii sale, Iisus spune iudeilor: „D@r$ma]itemplul acesta }i ^n trei zile ^l voi ridica” (In. 2, 14). Deci adev@rataBiseric@ o zide}te Iisus pe locul s@u sau ^n locul vechiului templu. Eun semn de continuitate („Eu n-am venit s@ stric legea, ci s-o ̂ mplinesc”(Mat. 5, 17), dar }i de re^nnoire din temelii. {i evanghelistul Ioanadaug@: „Dar El vorbea despre templul trupului s@u” (In. 2, 21). Epoate prima m@rturisire a lui Iisus c@ Biserica e un simbol al trupuluiS@u. Apostolul Pavel va relua acest simbol spun$ndu-le corintenilor:„Dar voi sunte]i templul lui Hristos }i fiecare ^n parte m@dularele Lui”(I Cor. 12, 27). Iar dup@ %nviere, Iisus devine – in actu – capul Bisericii:„{i toate Dumnezeu le-a supus sub picioarele Lui, }i mai presus detoate l-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, ^mplinirea celuice pline}te toate ^ntru to]i” (Ef. 1, 22-23). Trupul }i capul, simboluriale ordinei }i ierarhiei din omenire prin Biseric@.

Dar trupul lui Iisus este }i cel care se jertfe}te pentru noi ^n timpultainei euharistice. %ntre Biseric@, trup al lui Hristos, }i jertfa euharistic@a trupului S@u se stabile}te astfel o comuniune indisolubil@, careconstituie centrul ^ntregii vie]i liturgice. Trupul interior se consum@ }ise sfin]e}te ^n trupul exterior pe care-l transfigureaz@ ilumin$ndumanitatea. Euharistia }i Biserica sunt ca s$mburele ^n fruct, cam@rg@ritarul ^n@untrul scoicii, ca ^mp@rt@}ania ^n chivotul de pe altarsau precum chipul lui Dumnezeu ^n om.

Page 22: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

22

Un alt simbol al comuniunii Bisericii este }i acela al lui Iisus camire }i al Bisericii ca mireas@. „B@rba]ilor, iubi]i-v@ nevestele, cum aiubit Iisus Biserica sa }i s-a d@ruit pe sine pentru ea...” (Ef. 5, 25).%ntre Iisus }i Biseric@ exist@ a}adar o leg@tur@ ^ntemeiat@ pe iubirereciproc@, pe care apostolul Pavel o exprima temerar printr-un puternicsentiment al geloziei: „Sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu,pentru c@ v-am logodit unui singur b@rbat: ca pe o fecioar@ neprih@nit@s@ v@ ^nf@]i}ez lui Hristos” (II Cor. 11, 2). Se reg@sesc ^n aceast@hierogamie ^nc@ ecouri din C$ntarea C$nt@rilor, dar amplificat@ ladimensiunile unei ^ntregi omeniri.

C@ci Biserica este, ^n extensia ei maxim@, %mp@r@]ia Cerurilor^ns@}i; de unde }i numele de Biseric@ (venit din Basilica, deviat dinbasileus – ̂ mp@rat). Cel pu]in una din parabolele numite ale ̂ mp@r@]iei,^n care un ^mp@rat cheam@ nunta}ii la nunta fiului s@u (ecclesia >kalea = a chema), este }i un simbol al Bisericii, unde „mul]i suntchema]i, dar pu]ini ale}i” (Mat. 22, 14). {i aici e vorba de o anumit@scar@ (la evanghelistul Luca de o cin@ sacr@, deci euharistic@) semnal leg@turii de iubire dintre Hristos }i Biseric@, leg@tur@ pe care cei cen-o tr@iesc r@m$n ^n [email protected] {i a r@m$ne ^n afar@ echivaleaz@ cu ar@m$ne ^n ^ntuneric }i ^n b@taia furtunii. Sc@parea este ^n corabie, }iea un simbol al Bisericii, ^nl@untrul c@reia se afl@ Iisus (Lc. 8, 22).

Aceast@ dimensiune interioar@ a Bisericii este subliniat@ de Iisusc$nd spune: „%mp@r@]ia cerurilor este ^nl@untrul vostru” (Lc. 17, 21);}i este }i mai amplu exemplificat@ c$nd adaug@: „Agonisi]i-v@ comori^n ceruri... C@ci unde este comoara voastr@ acolo va fi }i inimavoastr@” (Lc. 12, 33). Apare limpede acum leg@tura ^ntre ^mp@r@]iacerurilor }i inim@, Biserica fiind cea care face leg@tura ^ntremacrocosmos }i microcosmos.3

{i ca s@ expliciteze lucrul acesta Efesenilor, vorbind despre Biseric@,apostolul Pavel ̂ l roag@ pe Tat@l: „... s@ v@ d@ruiasc@ dup@ bog@]ia slaveiSale, ca s@ fi]i puternic ^nt@ri]i prin Duhul S@u, ^n omul dinl@untru, }iHristos s@ se s@l@}luiasc@ prin credin]@, ^n inimile voastre; a}a ^nc$t^nr@d@cina]i }i ̂ ntemni]a]i fiind ̂ n iubire, s@ pute]i s@ ̂ n]elege]i, ̂mpreun@

2. Precum cele cinci fecioare nechibzuite care au g@sit u}a ̂ [email protected]. Inima, ca }i Biserica, e o poart@ de intrare ̂ nl@untrul %mp@r@]iei, prin ochiul

inimii prin care p@trunde lumina duhului.

Page 23: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

23

cu to]i sfin]ii, care este l@rgimea }i lungimea }i ad$ncimea }i ^n@l]imea.{i s@ cunoa}te]i iubirea lui Hristos cea mai presus de con}tiin]@, ca pinis@ fi]i de toat@ plin@tatea lui Dumnezeu” (Ef. 3, 17-19). Am dat acestlung citat pentru c@ mi se pare c@ ̂ nsumeaz@ toate dimensiunile acesteiBiserici, nu numai a lui Hristos, ci }i a Tat@lui }i a Sf$ntului Duh, nunumai a oamenilor, ci }i a sfin]ilor (syn pasin tois hagiois), ̂ nr@d@cinat@}i ̂ ntemeiat@ prin credin]@ }i iubire, ̂ n inima omului, ̂ n omul dinl@untru(ton eso anthropon), dar }i ^n amploarea cosmic@ a celor patru direc]iiale crucii; totul contopindu-se printr-o comuniune a cunoa}terii iubirii(tes gnoseos agapen) ̂n plin@tatea lui Dumnezeu (to pleroma ton Theon).Iar n@dejdea acestei Biserici interioare o exprim@ tot apostolul Pavelc$nd spune: „... noi cei ce c@ut@m sc@pare, s@ avem ^ndemn puternicca s@ ]inem n@dejdea pus@ ^nainte, pe care o avem ca o ancor@ asufletului, neclintit@ }i tare, dincolo de catapeteasm@,... unde Iisus a intratpentru noi ca ^naintemerg@tor (prodromos), fiind f@cut preot ^n veac,dup@ r$nduiala lui Melchisedec” (Evr. 6, 18-20). Aceast@ referire laBiserica-corabie, }i la ancorarea n@dejdii noastre ^nl@untrul ei (toesoterom ton katapetasmatos), ca }i la punerea ei sub semnul preo]ieilui Melchisedec }i a lui Hristos, c@ unind vechea }i noua lege, face dinBiseric@ o chintesen]@ a interiorit@]ii }i universalit@]ii, ca }i a n@dejdiinoastre ^nl@untrul ei.4

Biserica Sf$ntului Duh

Iisus ^ntemeiaz@ Biserica fix$ndu-i punctele nodale: piatrafundamental@ („Tu e}ti Piatra }i pe aceast@ piatr@ voi zidi Biserica Mea– Mt., 16-18) }i cheia de bolt@ („Piatra pe care au aruncat-o ziditorii aajuns s@ fie ^n capul unghiului – Mt. 21, 42). %ntre aceast@ piatr@ tare,durabil@ }i aceast@ piatr@ pre]ioas@ care ̂ ncheie ̂ ntr-un punct edificiul,cine umple Biserica, cine o ̂ nsufle]e}te, dac@ nu Duhul Sf$nt, Domnulde via]@ d@t@tor? C@ci, a}a cum spune Iisus: „{i Eu voi ruga pe Tat@l}i alt M$ng$ietor v@ va da vou@, ca s@ fie cu voi ^n veac...” (In. 14,

4. Nu putem s@ nu remarc@m c@ termenul pentru interioritate este „esote-ron”, fiind folosit aici pentru prima dat@, ^nc@ ^naintea chiar a g$ndiriifilosofice.

Page 24: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

24

16). Al@turi de Tat@l }i de Fiul, Duhul Sf$nt ia parte la ^mplinireaBisericii. Lucrul, existent din to]i vecii, se ^nt$mpl@ istoric ^n ziuaCincizecimii, c$nd Duhul Sf$nt a cobor$t peste to]i apostolii aduna]ila un loc, sub forma unor limbi de foc (Fap. 1-2). La Botezul lui Iisus,Duhul Sf$nt se ar@tase ̂ n chip de porumbel, ̂ n unitatea sa de ipostas;acum el coboar@ pe fiecare apostol ^n parte sub forma energiei saleincreate, simbolizat@ de limbile de foc, }i ^nso]it@ de un vuiet de v$nt.„{i s-au umplut to]i de Duhul Sf$nt }i au ^nceput s@ vorbeasc@ ^n altelimbi...” (Fap. 1-4). Umpl$ndu-se de duh, apostolii vor putea transmite^ntr-o succesiune ne^ntrerupt@, asigur$nd astfel continuitatea }ieficacitatea Bisericii ^n timp. Iar prin darul limbilor ei vor asigurar@sp$ndirea Cuv$ntului divin pe tot p@m$ntul, d$nd amploareBisericii. Ceea ce se risipise la Turnul Babel, o fals@ Biseric@, se vaaduna de acum ^nainte ^n s$nul adev@ratei Biserici.

Prin unitatea Duhului Sf$nt, }i ^n fond a Sfintei Treimi, se asigur@unitatea Bisericii; iar prin mul]imea limbilor se creeaz@ diversitatea ei.Aceast@ antinomie a Unului }i a multiplului se rezolv@ astfel prin Biseric@,^n]eleas@ ca trup al lui Hristos }i templu al Duhului Sf$nt, sub ochiulTat@lui. „Nu }ti]i oare c@ voi sunte]i templu al lui Dumnezeu, }i c@ Duhullui Dumnezeu locuie}te ^n voi?” (I Cor. 3, 16). A}adar, fiecare apostoldevine el ̂ nsu}i o biseric@; iar Biserica este un organism viu, cu un singurcap }i nenum@rate membre, animate de energia aceluia}i Duh. „Darurilesunt felurite, dar acela}i Duh. {i felurite slujiri sunt, dar acela}i Domn.{i lucr@rile sunt felurite, dar este acela}i Dumnezeu care lucreaz@ toate^n to]i” (I Cor. 12, 4-6). Iat@ miracolul diversit@]ii ^n unitate pe care-lrealizeaz@ Biserica. Trupul, ca organism, asigur@ ordinea, iar capulasigur@ ierarhia. Numai a}a se poate vorbi de o turm@ }i un p@stor.

Dar Iisus nu este numai p@storul, el este }i poarta. „Eu sunt u}a;de va intra cineva prin mine, se va m$ntui; va intra }i va ie}i, }i p@}uneva afla” (In. 10, 9). %n acest staul care este Biserica, Iisus este poartastr$mt@ prin care se intr@ ^n@untru, acolo unde sunt tainele; }i tot prinEl se poate ie}i ^n p@}unile raiului. Aceast@ dubl@ func]iune a por]iip@storului El o transmite apostolilor: „Pa}te oile mele”, ^i spune la

5. A}adar, ̂ ntre u}a de intrare ̂ n Biseric@, dup@ ce ai biruit poarta iadului (gurabalaurului zugr@vit@ pe timpanul vestic), ̂ ntre u}ile altarului }i ochiul cupolei(Iisus Pantocrator) se petrece toat@ taina transfigur@rii prin jertf@.

Page 25: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

25

desp@r]ire lui Petru (In. 21, 17); iar apostolii o transmit preo]ilor. Iana}tere astfel Biserica lucr@toare, „pe care por]ile iadului n-o vor birui”,pentru c@ Iisus este poarta.5

Biserica triumf@toare

Nu vom urm@ri istoria Bisericii lucr@toare }i lupt@toare de-a lungulcelor dou@ milenii trecute de via]@ cre}tin@. %nainte de a ^ncheia ^ns@,vom ^ncerca s@ proiect@m dincolo de viitor chipul Bisericii pe urmeleApocalipsei apostolului Ioan, pentru a descifra conturele Bisericiitriumf@toare, nu f@r@ s@ privim }i dramele Bisericii p@timitoare. C@ci,a}a cum spune Iisus, va veni o vreme, dac@ n-a }i venit, c$nd vomvedea „ur$ciunea pustiirii”,... a}ezat@ ^n locul sf$nt (cine cite}te s@^n]eleag@) (Mt. 24, 15) c$nd ^ns@}i puterile cerului se vor zgudui (Mt.24, 29). %n acele zile Biserica va avea de ̂ nfruntat pe cel mai de temutadversar al s@u, Satana, pe „st@p$nitorul acestei lumi” sub ̂ nf@]i}areasa cea mai teribil@, simbolizat@ ^n Apocalips@ de Balaurul cel mare,de antihrist (I In. 2 }i 4; II In. 7).

Luptele se vor da cu aspectele cele mai virulente ale satanei: cuprofe]ii mincino}i ̂ n planul cunoa}terii; cu prostituata pentru salvareaiubirii }i cu fiara ^n planul faptei }i al puterii violente.

%n acela}i timp ^ns@, Biserica va avea de rectificat }i propriile salesl@biciuni, a}a cum spune ̂ n mesajele trimise de Fiul Omului celor }apteBiserici, din care extragem: te-ai lep@dat de dragostea ta cea dint$i(Efes.); ai acolo pe unii care ]in ^nv@]@tura lui Balaam (idoli }idesfr$nare) (Pergam); tu la}i pe femeia care-}i zice prooroci]@ de ̂ nva]@}i am@ge}te pe robii mei (Tiatira); }tiu faptele tale, c@ ai nume, c@tr@ie}ti, dar e}ti mort (Sardes); nu e}ti nici rece, nici fierbinte }i fiindc@e}ti c@ldicel – nici fierbinte, nici rece – am s@ te v@rs din gura mea(Laodiceea) (Ap. 2, 3). Tuturor acestor Biserici Fiul Omului le spune:„Eu pe c$]i ^i iubesc, ^i mustru }i ^i pedepsesc; s$rguie}te-te dar }i tepoc@ie}te” (In. 3, 19). %n aceast@ lupt@ ^mpotriva propriilor gre}eli, darmai ales ̂ mpotriva agen]ilor demonici, Biserica va fi asistat@ de Sf$ntulDuh }i de o}tile ̂ ngere}ti ca s@ reziste p$n@ la a doua venire a lui Hristos.Cum Biseric@ suntem ^ns@ }i noi, tuturor Iisus ne spune: „Iat@, stau lau}@ }i bat; de va auzi cineva glasul Meu }i va deschide u}a, voi intra

Page 26: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

26

la el }i voi cina cu el }i el cu Mine” (Ap. 3, 20). Iisus este o u}@ perma-nent deschis@; dar dac@ noi nu intr@m, atunci chiar Iisus va bate lau}a sufletului nostru, pild@ de iubire }i de kenos@. Trebuie dar s@ veghemca s@ auzim b@taia ^n u}@, c@ci ea poate s@ vin@ ^n orice clip@, }i s@putem deschide. Iisus e o poart@, Biserica e o poart@, ̂ n inima noastr@e o poart@: at$tea prilejuri pentru a p@trunde ̂ n sf$nta sfintelor m$ntuiriinoastre. C@ci ̂ n zilele de pe urm@ este de ajuns s@ se pronun]e NumeleDomnului pentru ca poarta fericirii s@ se deschid@. Dar pentru a-Lpronun]a, trebuie s@-L cunoa}tem, s@-L avem ^n noi, cum L-a avutapostolul care a ^nghi]it cartea dat@ de ^nger: „Ia-o }i m@n$nc-o; ea vaam@r^ p$ntecele t@u, dar ^n gura ta va fi dulce ca mierea” (Apoc. 10,9). A}a se vor deschide, ^n vremurile de apoi, por]ile cet@]ii cobor$tedin cer pe p@m$nt, por]ile Ierusalimului ceresc care „nu se vor ̂ nchideziua, fiindc@ ^n ea nu va mai fi noapte” (Apoc. 21, 25). {i cei ce vorintra „vor vedea fa]a Lui }i Numele Lui va fi pe frun]ile lor” (Apoc. 22,4). Biserica ^}i va re^nt$lni Mirele, pe care ^l va chema ^mpreun@ cuDuhul: „Vino, Doamne Iisuse”. Maranatha...

Toat@ via]a Bisericii, }i a noastr@ ̂ n Biseric@, pare s@ fie ̂ nconjurat@de un mister al por]ilor: por]i ale infernului de care s@ ne ferim, pe caretrebuie s@ le biruim; por]i deschise spre cer, dar str$mbe, prin carepo]i intra cu greu; por]i ^nchise ^n care trebuie s@ batem cu credin]@ }icu dragoste pentru a ajunge la taina jertfei lui Iisus. Toate aceste por]ini se pot deschide, dac@ ne amintim Numele Domnului: „U}ile, u}ile,cu ^n]elepciune s@ lu@m aminte”...

ing. Florin cav. Mih@escu, OBSSSene}al al Prioratului Rom$n al OBSS

Page 27: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

27

Ce putem ̂ nv@]adin tristele experien]eale secolului XVIII?

de v.dr. Mircea Birtz, OBSS

Page 28: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

28

Page 29: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

29

Problema rela]iilor dintre cele dou@ biserici rom$ne}ti din perioada1740-1785 este simptomatic@ pentru o anume „forma mentis” caredin nefericire se perpetueaz@ p$n@ ^n zilele noastre.

Persecu]ia unor clerici sau credincio}i uni]i, ca }i acelor ortodoc}i(din acea perioad@), m@surile represive luate de generalul NicolausAdolf von Buccow ^n urma mi}c@rii ini]iate de Sofronie de la Cioara,confuzia dintre represiunea lui Buccow }i m@surile de secularizareini]iate de Iosif al II-lea – iat@ tot at$tea argumente folosite azi „adlibitum” ̂ n denigrarea reciproc@ ale „celor dou@ str@ni” rom$ne}ti dinArdeal. Mai mult, exist@ tendin]a s@ se dogmatizeze istoria eclesiastic@,disciplin@ prin excelen]@ supus@ cercet@rilor arhivistice }i deciredimensionabil@ ̂ n func]ie de noile date descoperite sau de diferitelechei de interpretare ale acestora.

Desfiin]area }i persecu]ia Bisericii Rom$ne Unite din 1948 estejustificat@ de anumi]i istorici sau oameni de cultur@ ortodoc}i ca oreplic@ la m@surile luate de generalul Buccow ^ntre 1761-1763,merg$ndu-se cu confuzia istoric@ p$n@ ^n anul 1785 (c$nd Buccowera mort de 21 de ani!). Pu]ini istorici sau intelectuali uni]i r@spund laaceast@ pozi]ionare, ei ^n}i}i nef@c$nd corect anumite diferen]ieriistorice necesare.

Credincio}ii ortodoc}i prigoni]i ^n sec. XVIII sau m@n@stirile orto-doxe desfiin]ate ^n acea perioad@ sunt denigra]i/denigrate, insist$n-du-se sup@r@tor pe abateri morale, mai ales de c@tre istoricii uni]i.

Chiar }i ̂ n planul politicii eclesiastice rom$ne}ti observ@m atitudinicare ne contrariaz@.

Clericii }i credincio}ii uni]i persecuta]i p$n@ ̂ n 1762 sunt amenin]a]icu uitarea. Exponen]ii de drept care ar fi putut ini]ia o investiga]ieistoric@ }i canonic@ de resort, ̂ n vederea beatific@rii lor (cazul martiriuluidin punct de vedere teologic }i ecleziologic fiind evident) nu }i-au datnici o osteneal@ ^n acest sens. Situa]ia se repet@ }i cu cei prigoni]i dup@1948. Cazul osemintelor lui Inochentie Micu l.b. Klein, care ar fi putut firepatriate de la Roma dup@ 1853 (crearea Mitropoliei Blajului), dar maiales ^ntre 1920-1940 (^n Rom$nia Mare!) este simptomatic.

Dup@ cum simptomatic@ este }i „grija”, de fapt indiferen]a cu caresunt ^ntre]inute sau tratate mormintele unor personalit@]i importantedin istoria sau cultura Bisericii Unite: morm$ntul mitropolitului

Page 30: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

30

Athanasie Anghel se g@se}te ^ntre un lan de porumb }i terasamentulde cale ferat@ din cartierul Maieri – Alba, fiind ^ngrijit de o parohieortodox@ (!) (nu putea fi re^nhumat la Blaj?), morm$ntul P.S. IoanAlexi la Gherla este practic scos din eviden]a public@, sau cazul recental Pr. Ioan Miclea, singurul neo-tomist rom$n († 1982), ^ngropat ^ncimitirul mare al Blajului, aflat ^ntr-o scandaloas@ stare de abandon?

Se care c@ ^n optica unora este mai u}or s@ te f@le}ti cu meriteleantecesorilor, dec$t s@ le cultivi memoria...

Biserica Ortodox@ Rom$n@ a c@utat s@-}i cinsteasc@ corifeii; dinp@cate, tonul hagiografic nediferen]iat prezent ^n monografiile carepuncteaz@ via]a acestora, ca }i superficialitatea investiga]iei canonice}i istorice ^n cazul unora (exemplul notoriu este cel al lui Sofronie dela Cioara, pripit canonizat ^n 1955), pot compromite orice ini]iativ@,pe c$t de l@udabil@ ar fi ea.

Fiecare „stran@” ̂ }i prezint@ episcopii la modul hiperbolic, c@ut$ndevident s@-i denigreze pe cei din tab@ra opus@; istoricii eclesiasticiciteaz@ preponderent surse istoriografice confesionale omonime,discredit$ndu-le pe cele ale altor confesiuni, parti pris-ul fiind flagrant.Ca }i cum episcopii unora sau ai altora nefiind }i ei oameni, cuharurile, calit@]ile sau defectele inerente.

Principalul criteriu al sfin]eniei, ̂ n ambele biserici (catolic@ sau orto-dox@) este unirea intim@ a credinciosului cu M$ntuitorul. Eventualelemerite sau gre}eli ale unei personalit@]i biserice}ti fac parte tocmaidin manifestarea acesteia ^n anumite momente date, put$nd aveavaloare pilduitoare (}i deci cu finalitate pozitiv@) tocmai pentru urma}iiacesteia. Cine nu }tie s@ ^nve]e din succesele sau gre}elile trecutuluieste condamnat e}ecului perpetuu.

Din p@cate, la ^nceputul mileniului III istoricii eclesiastici rom$nifolosesc istoria bisericii ca argument polemic, }i nu pedagogic, cumar fi necesar.

Ultimul lucru de care are nevoie o entitate bisericeasc@ este ascun-derea adev@rului, sau impunerea falselor valori. Nu putem incrimina^n acest caz doctrina bisericeasc@.

Nu Biserica Unit@ ̂ n sine, sau formula Unirii eclesiastice este culpa-bil@; cazul Bisericii Greco-Catolice Melkite, al celei Ucrainiene, careau ajuns la o tratare deta}at@ a propriei istorii, organiz$nd nu numai

Page 31: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

31

simpozioane comune cu surorile lor ortodoxe, dar favoriz$nd }i interco-municarea dintre ele (la fel }i armenii) este edificatoare pentru noi.

Nu greco-catolicismul este deci de [email protected] biserici ortodoxe au un prestigiu stimat peste tot; ne g$ndim

la Patriarhii Antiohiei sau Alexandriei, la Biserica Ortodox@ S$rb@sau cea Rus@ (unde disciplina eclesiastic@ a propriilor credincio}i esteevident@)... Deci nu Ortodoxia ^n sine este vinovat@... S@ lu@m doarcazul Ungariei, ^n care bisericile istorice maghiare au o atitudine decolaborare cultural@ demn@ de invidiat (inclusiv cea Ortodox@ }i ceaGreco-catolic@).

A}a c@ inevitabil ajungem la concluzia c@ de vin@ nu este doctrina,ci substratul pe care ea este implantat@; ^n cazul nostru, cu durere ospunem, fondul etnic.

***

Observ@m cu nedumerire cum hiatusul dintre rezultatelecercet@rilor istoricilor mireni (din ambele tabere) }i rezultatele istoricilorbiserice}ti ale acelora}i tabere nu se estompeaz@. Oare de ce? Defectulacesta metodologic mi se pare inexplicabil.

Nu este deci de mirare c@ multe lucr@ri de resort vor fi tributaresloganului }i lozincii, ajung$ndu-se tocmai la un model de tip totalitar^n citirea istoriei eclesiastice.

Lipsa studiului apologetic cre}tin (simptomatic ne apare faptul c@Persoana M$ntuitorului nu este studiat@ nici p$n@ ast@zi ^n institutelede resort din perspectiva Apologeticii cre}tine) duce ^n mod inevitabilla un apologetism de tip (pseudo)istoric utilitarist. Fiecare biseric@pedaleaz@ pe cartea na]ionalist@: ortodoc}ii fac o dogm@ din faptulc@ Ortodoxia a conservat neamul rom$nesc, iar unitatea de neam nupoate fi conceput@ ^n afara unit@]ii (}i uniformiz@rii) religioase.Greco-catolicii pedaleaz@ din r@sputeri pe faptul c@ ^n secolul XVIIIdoar ei au generat de}teptarea na]ional@ rom$neasc@, ca }i realizareaRom$niei Mari. Mai noi polemica a fost deplasat@ ^n domeniul apar-tenen]elor sau al „integr@rii” culturale: uni]ii se laud@ cu spiritul occi-dental, orientalii ̂ l contest@, pedal$nd pe propria identitate, uneori cu

Page 32: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

32

accente sup@r@toare de protocronism sau chiar de victimizare }imesianism etnic...

Ca }i cum misiunea unei Biserici Cre}tine este cea de a dezvoltacon}tiin]a na]ional@, sau mesianismul etnic, }i nu acela, fundamental,de a m$ntui suflete, ^n numele lui Iisus Hristos.

S-au achitat (sau se achit@) cele dou@ Biserici Rom$ne}ti deaceast@ ultim@, dar fundamental@ sarcin@? Cu alte cuvinte, au realizataceste dou@ Biserici o cre}tere spiritual@/duhovniceasc@, a propriilorcredincio}i?

At$t ̂ n trecut, c$t }i ̂ n prezent, un simplu fapt, la ̂ ndem$na tuturor, neoblig@ s@ constat@m e}ecul ambelor Biserici ^n aceast@ direc]ie. Faptul,evident pentru to]i, este comportarea credincio}ilor ^n timpul serviciilordivine. Lipsa cras@ a punctualit@]ii la ^nceperea slujbelor, folosireal@ca}urilor de cult pentru schimbul de nout@]i sociale sunt evidente lacredincio}ii rom$ni. Folclorizarea excesiv@ a unor practici religioase estetot un simptom nedorit. C$t@ vreme credincio}ii rom$ni nu-}i dau seamac@ Sf. Liturghie este suprema manifestare a lui Iisus Hristos ^n mijlocullor, trat$nd problema cu o indiferen]@ manifest@ evident prin lipsa depunctualitate la acest act cultic, orice comentariu devine superfluu.

Nu putem da vina nici m@car pe cei 50 de ani de comunism, ca oscuz@ deja ^nr@d@cinat@. Maghiarii sau nem]ii au fost punctuali laserviciile de cult }i sub comunism, fiind }i ^n prezent. {i ne referimdoar la conlocuitorii no}tri, indiferent de confesiunea lor.

C$t@ vreme Bisericile Rom$ne}ti pierd din vedere c@ raportulpersonal al credincio}ilor cu Divinitatea este fundamental pentruelevarea lor spiritual@, }i c@ aceast@ elevare spiritual@ trebuie s@ semanifeste }i comportamental (s@ nu uit@m: cre}tinismul este religia%ntrup@rii!), ele ^}i neglijeaz@ misiunea. Lipsa de seriozitate ^nraportarea la singurul lucru serios (fiind vizat@ direct eternitateapersoanei) ar trebui s@ fie principalul simptom care s@ provoacenelini}te }i o legitim@, terorizant@ ^ngrijorare la cei chema]i s@-}ip@storeasc@ turmele. Cui mult i s-a dat mult i se va cere; degeaba nel@ud@m cu vechimea bi-milenar@ a cre}tinismului pe aceste t@r$muri,dac@ nu trat@m tezaurul spiritual acumulat cu respectul cuvenit.Tocmai necunoa}terea acestui tezaur este cauza substituirii realit@]iloristorice cu sloganul. Rezultatul, iremediabil, este substituirea

Page 33: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

33

„schimb@rii la fa]@” prin har cu „schimbarea la fa]@” prin tumefiere,la care asist@m ast@zi neputincio}i. Cre}tinismul nu a fost nicic$ndasaltat de curente mai potrivnice sau mai perverse dec$t ^n timpurilemoderne. Suntem preg@ti]i s@ le facem fa]@, sau ne iluzion@m ^ncontinuare cu atitudinea inadmisibil@ a lui „dolce far niente”, carene caracterizeaz@?

Ne revin ̂ n minte ̂ n]eleptele cuvinte ale Eclesiastului: „Vei fi ca unulcare st@ culcat ^n mijlocul m@rii, ca unul care a adormit pe v$rful unuicatarg. „M-au lovit... Nu m-a durut. M-au b@tut... Nu }tiu nimic! C$ndm@ voi de}tepta din somn, voi cere iar@}i vin” (Pilde 23: 34-35, trad.Galaction–Radu).

***

%n anul 1733 episcopul Ioan Inochentie Micu Klein ini]ia o conscrip-]ie a credincio}ilor rom$ni, act fundamental pentru toat@ opera sapastoral@ de mai t$rziu.

Aceast@ conscrip]ie ^nregistra: 2255 preo]i uni]i, 486 preo]i orto-doc}i, }i f@r@ indicarea confesiunii 2. Sate ^n care activau preo]iirom$ni uni]i erau 1065, cele ^n care activau numai preo]i ortodoc}ierau 176, iar ^n care func]ionau preo]i de ambele confesiuni senum@rau 191.1

Fiind f@cut@ de un episcop greco-catolic competent nu avem dece s@ o punem la ^ndoial@. Argumentul unor polemi}ti greco-catolicicum c@ ^n 1700 tot clerul rom$n ar fi acceptat unirea nu se poatesus]ine, fiind lipsit de consisten]@. Mai mult, cam tot 400 de preo]iortodoc}i se num@rau ^n 1716 (458), care prin ordinul ^mp@ratuluiLeopold I-ul din 12.XII.1701 nu aveau voie s@ fie st$njeni]i ̂ n aplicareacultului lor.2

Dup@ r@scoala lui Visarion Sarai }i ^ndep@rtarea episcopului Kleindin scaun dieceza Blajului a trecut printr-o perioad@ dificil@, culmin$nd

1. P$cli}anu Zenobie – Istoria Bisericii Rom$ne Unite, I, ̂ n rev. „Perspective”,München, nr. 65-68, an XVII, iul. 1994-iun. 1995, p. 240.

2. T@utu Aloisie – Unirea calumniat@, ^n rev. „Buna-Vestire”, Roma, nr. 2/1975, pp. 38-53 }i 43. Ursu Ioan – Un manifest rom$nesc tip@rit cu literelatine al %mp@ratului Leopold I ̂ n 1701, ̂ n An.Acad.Rom., Mem.Sec].Ist.,ser. II, tom XXXIV, Socec, Bucure}ti, 1911-1912, pp. 1049-1053.

Page 34: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

34

cu criza la nivelul conducerii: Petru Pavel Aron, vicar impus ^n 1745,activ ̂ n aceast@ pozi]ie p$n@ ̂ n 1751, fiind excomunicat de InochentieMicu.3 Este de la sine ^n]eles c@ Petru Pavel Aron avea, m@car dinpunct de vedere psihologic, o reticen]@ fa]@ de fostul s@u episcop...

Aceast@ reticen]@ l-a f@cut s@ eludeze realitatea acolo unde eraprezent@. Conscrip]ia ini]iat@ ^n 1750 de Aron indica: 2100 de preo]igreco-catolici, 28/30 ortodoc}i, activi ^n doar 13 sate ortodoxe. (Nuerau incluse ^n calcul Bra}ovul }i P@m$ntul Secuiesc.)4

Acest lucru se ^nt$mpl@ dup@ trecerea lui Nicolae Pop Balomiri,fost vicar }i continuator spiritual al lui Klein la Ortodoxie, }i ^n timpulunor impresionante fr@m$nt@ri religioase printre rom$ni. Petru PavelAron, om de pietate exemplar@, cel care a institu]ionalizat ̂ nv@]@m$ntulmodern rom$nesc ^n Transilvania, }i care plin de demnitate lupta^mpotriva teologului iezuit (lucru pe care istoricii ortodoc}i ^l trec subt@cere, ca }i cei catolici, de altfel), sau se apucase de tradus Sf.Scriptur@,5 fiind deci un excelent episcop, a avut ^ns@ }i limitele lui.Nici prin g$nd nu i-ar fi trecut c@ recens@m$ntul prezentat de el ^n1750 va sta la baza unui sinistru r@zboi civil.

%n aceea}i perioad@, anumi]i clerici uni]i erau prigoni]i, unii prinatrocit@]i bestiale. Indic@m o list@ incomplet@ a acestora (exprim$n-du-ne nedumerirea c@ cei ̂ n drept, adic@ preo]ii istorici greco-catolici,nu au scris prea multe despre ei):6

a. prima persecu]ie sistematic@ a clericilor uni]i este pornit@ de sa}iilutherani. Preo]ii uni]i sunt vexa]i financiar sau brutaliza]i. EpiscopulIoan Giurgiu Patachi lupt@ energic pentru drepturile lor. Abuzuri se^nt$mpl@ preo]ilor uni]i ̂ n Miercurea/Sibiu, Bistri]a, Sibiu (preotul Radu

3. P$cli}anu, op.cit., p. 343-388. Subiectul a fost tratat cu mult@ competen]@}i de acad. S. Dragomir, David Prodan sau Francisc Pal.

4. P$cli}anu, op.cit., p. 375-376.5. Chindri} Ioan – Cultur@ }i societate ^n contextul {colii Ardelene, Ed.

Cartimpex, Cluj, 2001, pp. 268-328.6. P$cli}anu, op.cit., pag.cit., dar mai ales B@lan Ioan – Les martyrs de

l'Eucharistie dans l'Eglise Roumaine Unie, Tunis, Weher ' Co, 1931. P.S.Ioan B@lan, canonist, biblist, istoric al Bisericii, teolog al limbajului liturgic,este (^mpreun@ cu %.P.S. Vasile Suciu) cel mai fecund }i mai mare teologrom$n unit din sec. XX. P@cat c@ opera sa este ignorat@ ̂ n primul r$nd deurma}ii s@i.

Page 35: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

35

cel t$n@r este b@tut), C$r]a, S@c@date, Sad }i Mohul (P$cli}anu, op.cit.,pp. 198-199, 210-216). Luteranii vor continua cu aceea}i atitudine}i ̂ n vremea episcopului Klein, acesta fiind nevoit ca ̂ ntr-un memoriudin 1734, adresat ^mp@ratului, s@ se pl$ng@ de maltrat@rile suferitede preo]i ^n Sad, Talm@u }i Boita (P$cli}anu, op.cit., p. 245). Sa}iilutherani au c@utat prin orice mijloace s@ se opun@ extinderii religieicatolice, specul$nd ideea c@ trecerea la unire ar fi sinonim@ cuschimbarea ritului. Persecu]ia sa}ilor lutherani va culmina cu ucidereabestial@, ^n data de 6 august 1751, a preotului David din Voila }imaltratarea so]iei sale. Acesta dorea ridicarea unei troi]e pe terenuls@u, pe malul Oltului, ^n localitatea Cincul Mic. Sa}ii furio}i au fusm$na pe el }i pe so]ia lui, }i i-au snopit ^n b@taie, p$n@ c$nd preotula sucombat. La insisten]ele s@tenilor rom$ni, afla]i pe cel@lalt mal, }ia colegului lui David, Pr. Nestor, care cereau doar s@-i poat@ ̂ mp@rt@}i,sa}ii au r@spuns: „Avem un excrement, cu care ^l vom cumineca” }i„Iat@ onoarea crucii voastre”. Raportul a fost ^ntocmit de protopopulVasile B@ran al F@g@ra}ului, ^n 20.VIII.1751, trimis lui P.P. Aron.7

b. O a doua persecu]ie violent@ ^mpotriva Bisericii Rom$ne Uniteare loc ^n timpul r@scoalei lui Visarion Sarai, ^n (}i dup@) 1744.Interesele mitropoli]ilor s$rbi de la Karlowitz, solicita]i de altfel derom$nii ortodoc}i s@ le apere nevoile (demonstrasem altundeva c@ eisunt cei care au desfiin]at din punct de vedere canonic mitropoliaortodox@ a B@lgradului, din 1739, cre$nd o diecez@ a „Bra}ovului”ce urma s@ le fie sufragan@)8 vizau inclusiv starea material@ a acesteivirtuale dieceze, mult mai promi]@toare dec$t cea de la Buda, deexemplu. Cazul lui Sofronie a fost pe larg, acribic tratat fie de ZenovieP$cli}anu, fie de acad. Silviu Dragomir ^n monumentala lucrare„Istoria dezrobirei religioase a Rom$nilor din Ardeal” (vol. I, Sibiu,Tip. Arhid., 1920; vol. II, Sibiu, Tip. Arhid., 1930). Ce ne intereseaz@este o list@ a abuzurilor s@v$r}ite ^mpotriva credincio}ilor uni]i:

7. B@lan Ioan – Un martir al credin]ei noastre, ̂ n rev. „Cultura Cre}tin@”, Blaj,nr. 2/1936, pp. 85-91. David din Voila a murit martir de Schimbarea laFa]@; cazul este flagrant. De ce nu este trecut }i el ^n listele cu p@timitoriiBisericii Rom$ne Unite?

8. Birtz Mircea – Caietele OBSS, I, Ed. Napoca Star, Cluj, 2001, p. 33.

Page 36: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

36

Stan Micl@u} din S@li}te instiga la uciderea copiilor preo]ilor uni]i„c@ }i aceia sunt papista}i”; preo]ii uni]i au fost b@tu]i ^n sateleR@}inari, Poplaca, P@uca, Oralt, Birchi}.9 Protestan]ii vor profita demi}carea lui Visarion, contribuind la men]inerea persecu]iilor. %n 1749calvinii distrugeau biserica unit@ din Clopotiva, iar ^n 1755 pe ceadin Gala]i – F@g@ra}, maltrat$ndu-l pe preot. %n 28.IX.1755 la Jinabiserica unit@ a fost distrus@, iar preo]ii b@tu]i; acela}i lucru s-a^nt$mplat ^n 17.X.1756 la Sebe}, }i apoi ^n aprilie 1757, tot la Sebe}}i Sasciori. Diaconul greco-catolic din Barghi} a fost omor$t.10

c. Violen]ele din timpul r@scoalei lui Sofronie culmineaz@ cubrutalit@]i. P$n@ ^n anul 1758 alung@ri }i vex@ri ale cleruluigreco-catolic s-au num@rat ^n S@li}te, Vale, Sibiel, Gal}, Tili}ca }iCacova, C@rpini}, Poiana, Apoldul Mic, Top$rcea, R@h@u Deal,Loman, R@chita, Pianul Rom$n, Pianul S@sesc }i [email protected]

%n 1760, prin proclama]ia din 21.III, Maria Theresa ^n}ira 158 debiserici care au fost luate cu for]a de credincio}ii greco-catolici.12 La1.IV la Jina, preotul greco-catolic Constantin a fost decapitat noaptea,^n casa, pe c$nd dormea. Preotul unit {tefan din Galda de Jos a fostomor$t ^n b@taie, iar cantorul Grigore Popa, din aceea}i localitate, afost torturat ^n mod bestial.13

%n 2.II. era ucis preotul unit din Idicel (1761), care tocmai celebraSf. Liturghie. Preotul Gheorghe din Ludu} murea ^n 1761 ca urmarea b@t@ilor primite.14

Nici ̂ n cealalt@ stran@ lucrurile nu au stat altfel. Ne facem o datoriede onoare s@-i pomenim pe acei credincio}i ortodoc}i care au luptatpentru drepturile lor pe cale pa}nic@, urm$nd procedura legal@ (prinmemorii sau audien]e la Viena) }i au fost ^ntemni]a]i sau martiriza]i.Dac@ pentru documentarea situa]iei ^n Biserica Unit@ fundamentale

9. P$cli}anu, op.cit., p. 321.10. B@lan Ioan – Les martyrs..., pp. 10-13.11. P$cli}anu Z. – Istoria Bisericii Rom$ne Unite, II, ̂ n „Perspective”, nr. 53-60,

iul. 1991-iun. 1993, p. 32.12. Ibidem, p. 33.13. B@lan I. – Les martyrs..., p. 13. Bunea Augustin – Episcopii Petru Pavel

Aron }i Dionisiu Novacovici, Tip.Semin.Arhid., Blaj, 1902, p. 234-236 etc.14. B@lan Ioan – Les martyrs..., p. 13.

Page 37: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

37

au r@mas lucr@rile lui Samuel Micu Klein, Petru Maior, T. Cipariu,Augustin Bunea, dar mai ales ale dr. Zenovie P$cli}anu († 1959, ^n^nchisoare, la Jilava), pentru Biserica Ortodox@ ni se par fundamentaleoperele acad. Silviu Dragomir († 1962), {tefan Mete}, Ioan Lupa}.Turbulen]ele lui Visarion }i Sofronie au fost prezentate ^n lucrareamen]ionat@ anterior, „Istoria desrobirei religioase...”. Credinciosul IoanOancea, m@celar din F@g@ra}, dup@ ce f@cuse c$teva drumuri cu jalbela Karlowitz }i la Viena, a fost arestat la Sibiu ^n 29.XII.1748,r@m$n$nd ^n ^nchisoare. Nicolae Oprea Micl@u} f@cuse }i el drumulla Viena cu jalbe; dorind s@ a}tepte acolo r@spunsul, dup@ vreo 2 ani,a fost arestat dup@ 7.XI.1750, ^mpreun@ cu un alt coleg peti]ionar,preotul Moise M@cinic din Sibiel. Au fost aresta]i }i ^ntemni]a]i laKuffstein (Tirol), murind ^n deten]ie. Stana, so]ia lui Oprea, ^l ruga peIosif al II-lea s@ cerceteze cazul b@rbatului ei, ^n 1784 (!), dar nu i semai g@sise urma.15

Preotul Ioan din Gale} propov@duia ̂ mpotriva Unirii prin circulare,predici sau misiuni; ^n mai 1756 a fost arestat, fiind apoi ^nchis laKuffstein; mai tr@ia ^ntemni]at la 1780 ^n sinistra fort@rea]@. 16 Al]ipreo]i ortodoc}i rom$ni care au p@timit ^n ^nchisoare pentru credin]alor sunt Popa Cosma din Deal (^nchis ̂ ntre 1751-52); Ioan din R@chita,^mpreun@ cu so]ia gravid@; Iona} }i Oprea din S@li}te; Petru dinC@rpini}, Ioan }i Maniu din Poiana (1754); Avram din Cut, Ghermandin C@p$lna, Antirie din R@h@u, George de Jibot, Dan din Tili}ca –care au fost pr@da]i de avutul lor. So]ia lui Dan din Tili}ca a fost de 5ori arestat@ ^ntre 1747-1755; la fel so]iile preo]ilor Avram din Cugir }iIoan din Poiana.16

Silviu Dragomir indic@ }i situa]ia unor credincio}i mireni care auavut de suferit pentru credin]a lor: ^n 1746 au f@cut c$teva luni depu}c@rie 12 ]@rani, c$teva luni la Sibiu; ^n 1747 au fost ^nchi}i pec$teva luni al]i 12 ]@rani; ^n 1749 erau ^ntemni]a]i }i b@tu]i 2 frunta}i]@rani, al]i 2 p@]ind acela}i tratament ^n 1751. Sunt pomeni]i }i al]i36 de credincio}i, ^n principal juzi s@te}ti.17

15. Dragomir Silviu – Istoria desrobirii..., I, p. 191-97; 177-183.16. Ibidem, II, pp. 47-50; 307-9; 37-41.17. Ibidem, II, pp. 41-42.

Page 38: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

38

Situa]ia tensionat@ din Ardeal ajunsese s@ fie cunoscut@ la CurteaVienez@, impun$nd c$teva decizii rapide. Pe de o parte, cerin]elemitropoliilor de la Karlowitz, care reprezentau o for]@ spiritual@ ce nuputea fi ignorat@, }i care se bucurau de privilegiile ilirice, visate pemai bine de 100 de ani de rom$ni ortodoc}i; activitatea diplomatic@a Rusiei }i necesitatea conserv@rii unui raport pacific cu aceast@ Putere(de altfel, agen]ii ru}i vor profita din plin de conflictele rom$nilor dinArdea; cazul colonelului Gabriel Vaida din 1762 este revelator – ru}iivor stimula at$t rezisten]a ortodox@, dar }i propaganda pentru emigr@ri^n Rusia),18 posibilitatea unor conflicte cu Imperiul Otoman, ca }iR@zboiul de 7 ani, tocmai ^n curs – iat@ factori de care Curtea de laViena trebuia s@ ]in@ seama. %mp@r@teasa Maria Theresia era ocatolic@ practicant@; ^n acela}i timp, era atras@ de latura practic@,educa]ional@ sau filantropic@ a Bisericii, fiind ̂ ntruc$tva precursoareaunor reforme iosefine; chiar }i ̂ n plan monastic ̂ mp@r@teasa va legifera,nemaiadmi]$ndu-se voca]ii sub 24 de ani.19

%n 1758, la 13.X Maria Theresa decidea introducerea unui episcoportodox ^n Transilvania; aceasta trebuia s@ fie extempt de Karlowitz,s@ r@spund@ doar ^n fa]a Cur]ii }i s@ nu primejduiasc@ opera unirii,fiind amenin]at, ̂ n caz contrar, cu asasinatul (idea aceasta a introdu-ocontele von Barthenstein20 – acela}i afirmase despre rom$ni c@ sunt„instrumentum regni”). 21

Introducerea episcopului ortodox ^n Ardeal (a fost desemnat cel alBudei, Dionisie Novacovici) trebuia preg@tit@ astfel ^nc$t s@ se evitelezarea St@rilor Ardelene; astfel a fost emis Decretul de Toleran]@ din

18. Anuichi Silviu – Rela]iile biserice}ti rom$no-s$rbe ^n sec. al XVII-lea }i alXVIII-lea, ̂ n rev. „Biserica Ortodox@ Rom$n@”, nr. 7-8/1979. pp. 869-1066.Text fundamental pentru ^n]elegerea raporturilor rom$no-s$rbe. PentruVaida – cf. Bunea A. – Episcopii Petru Pavel Aron..., p. 235-238.

19. Zöllner Erich – Istoria Austriei, vol. I, Ed. Enciclopedic@, Bucure}ti, 1997,pp. 387-388.

20. Bunea, op.cit., pp. 127-32; Anuichi, op.cit., p. 978; Iorga Nicolae – IstoriaRom$nilor din Ardeal }i Ungaria, Ed. {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, Bucure}ti,1989, p. 287-288.

21. Bernath Mathias – Habsburg und die Anfage der RumänischeNationsbildung, Leiden, ed. E.J. Brill, 1972, pp. 52-61.

Page 39: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

39

13.VII.1759, care prevedea amnistierea tuturor conflictelor eclesiasticelocale din Ardeal, dreptul ortodoc}ilor de a-}i practica nestingheri]icultul, ^ns@ }i obliga]ia de a nu ^mpiedica unirea sau pe misionarii ei}i de a restitui bisericile unite luate abuziv.22 Aceasta dup@ gre}ealamandornal@ a Cur]ii vieneze, care ̂ n 1744/5 consider@ c@ to]i ardeleniis-ar fi unit cu Roma23 }i care-l stimulase pe vicarul Petru Pavel Aronspre o alt@ gre}eal@ fatal@: conscrip]ia din 1750.

Cu calmul caracteristic Cur]ii vieneze, se ̂ ncerca o reparare a situa-]iei ardelene }i introducerea unor reforme ^n societatea transilvan@,inclusiv pentru rom$nii ortodoc}i.

R@zboiul de 7 ani era ^n toi (se va ^ncheia abia ^n 1763) }i un altdeziderat imperial era reforma militar@ a Principelui Transilvan. Nuo putem acuza pe Maria Theresia de reacredin]@, sau de faptul de afi ignorat situa]ia din Ardeal. M@surile luate urmau s@ fie introduse cupa}i mici, dar siguri.

%n acest moment, ^ncepe ac]iunea iresponsabil@ a lui Sofronie dela Cioara; dac@ ac]iunea lui Visarion Sarai, canonic@ din punctul devedere al ierarhiei s$rbe}ti (care tocmai crease dieceza virtual@ aBra}ovului) era de ^n]eles (el ac]ion$nd ca Vicar al Karlowitzului), iarfaptul c@ nu a fugit, ci s-a predat autorit@]ilor, asum$ndu-}i r@spundereapentru mi}carea sa (dovad@ de caracter), fiind }i el ^ntemni]at pe via]@la Kuffstein (}i martir cinstit al cauzei sale) poate fi ^n]eleas@ }i tratat@cu respectul cuvenit, ac]iunea lui Sofronie nu merit@ alt calificativ dec$tcel de aventurism politic. Psihologic putem g@si o motiva]ie a ac]iuniilui Sofronie. Acesta, Stan Popovici, preot c@s@torit, r@mas v@duv, atrecut Carpa]ii c@lug@rindu-se, }i re^ntorc$ndu-se la Cioara, unde a

22. Despre decret vezi Bunea, op.cit., pp. 127-32; Iorga, op.cit., p. 288;Dragomir S., op.cit., II, pp. 134-144. Deja rom$nii din Ardeal aflaser@ c@episcop ortodox le va fi Partenie Pavlovici († 1760), apropiat de rom$ni }icel mai serios contracandidat al lui Dionisie Novacovici. Ibidem, II, pp.129-130. Deci, din vara lui 1759, se }tia c@ va veni un episcop ortodox ̂ nArdeal.

23. S@l@jan Mihai – Dispozi]iile Consiliului Aulic de R@zboi din Viena privitoarela Rom$nii ortodoc}i }i greco-catolici din Transilvania...”, ^n vol. 300 deani de la Unirea Bisericii Rom$ne}ti din Transilvania cu Biserica Romei,Presa Universitar@ Clujean@, Cluj, 2000; pp. 125-134; p. 126.

Page 40: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

40

deschis un schit }i o }coal@ pentru copii. %n prim@vara lui 1657 „fibir@uldin Vin] cu doisprezece Unguri” (deci fö-birö, magistratul }ef, primarulcomunei) ̂ i d@r$m@ chilia }i schitul, fug@rindu-l. Se pare c@ s-a refugiat^n Ardeal }i apoi la Karlowitz. %n toamna lui 1759 era deja ^napoi ^nArdeal.24

Desigur c@ ^mp@r@teasa Maria Theresia nu ar fi numit un episcoportodox doar pentru 30 de preo]i }i 13 sate ortodoxe, cum ar@taconscrip]ia din 1750.

Se pune o alt@ ^ntrebare: cine erau cei care i-au distrus schitul luiSofronie? Erau ei greco-catolici? Erau ei oamenii lui Petru PavelAron? Categoric nu! %nc@ din sec. al XVII-lea, din vremea principeluiBethlen, comuna Vin] era un puternic centru anabaptist.25 Membriiacestei confesiuni neo-protestante nu aveau nevoie de un preot c@lug@r^n preajma lor, deci...

Sofronie de la Cioara a fost hagiografizat mult ̂ n istoria bisericeasc@ortodox@,26 fiind desigur demonizat ^n cea greco-catolic@ (Ex.Augustin Bunea).

Cert este c@ el ^}i ^ncepe mi}carea printr-o proclama]ie, emis@ laBrad, ^n 6.X.1759, ^n care afirm@ c@ ^mp@r@teasa a dat dispozi]ie cafiecare s@ decid@ dac@ vrea s@ fie unit sau ne-unit. Dar oamenii s@confi}te cheile preo]ilor uni]i, pe care s@-i considere de acum ^nainteoameni simpli.27 Deci o atitudine agresiv@ fa]@ de clerul unit. Scurta^ntemni]are a lui Sofronie la Bob$lna (sf$r}itul lui 1759) }i eliberarealui au amplificat r@scoala. Ardealul era ^n fl@c@ri, ^n timp ce Imperiulse g@sea ^n R@zboiul de 7 ani. Masacrele sau violen]ele au alternat cumemoriile }i peti]iile r@scula]ilor. Sofronie }i-a dat seama c@ lucrurileau sc@pat de sub control – se cunoa}te astfel o proclama]ie de-a sa(5.II.1761) ^n care amenin]a drastic pe cei care abuzeaz@ de numele

24. Dragomir, op.cit., II, p. 152-154.25. A se vedea importanta }i rara carte a Dr. Popovici Alexa – Istoria

anabapti}tilor din Rom$nia – 1527-1768, Ed. Bisericii Baptiste Rom$ne,Chicago, 1976, pp. 125-150.

26. Bodogae Theodor – Cuviosul Sofronie de la Cioara, ̂ n vol. Sfin]i rom$ni}i Ap@r@tori ai Legii Str@mo}e}ti, sub red. %.P.S. Nestor Vornicescu,IBMBOR, Bucure}ti, 1987, pp. 458-465. Petru David Diaconu – Din istoriasfin]ilor poporului rom$n, Ed. Rompit, Bucure}ti, 1992, pp. 52-55.

27. Dragomir S, op.cit., II, p. 155.

Page 41: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

41

lui, fac pr@d@ciuni, sau nu respect@ religia altora.28 Mai mult, ̂ n martieacela}i an (1761), dup@ Sinodul Ortodox de la Alba-Iulia, d@dea oproclama]ie de mul]umire Mariei Theresia, care a restabilit cultul orto-dox.29 Prea t$rziu ^ns@; Curtea a luat dou@ decizii: s@-l instaleze rapidpe Dionisie Novacovici ca episcop ^n Ardeal, }i s@ pacifice ]ara. Cuaceast@ ultim@ misiune a fost ^ns@rcinat generalul Nicolaus Adolfbaron v. Buccow.

Probabil c@ }i Sofronie era speriat de amplitudinea mi}c@rii, caresc@pase de sub control; v@zusem anterior c@ Maria Theresia, ^n21.III.1760 vorbea de 150 de biserici unite pierdute.

Cine era generalul Nicolae Adolf von Buccow?

S-a n@scut ^n 7.I.1712, provenind dintr-o veche familie nobiliar@din Germania de Nord. A fost aghiotantul lui Carol de Lotharingia, aparticipat la R@zboiul Bavarez (1744) }i la cel de 7 ani, fiind r@nit ^nb@t@lia de la Torgau; a fost numit locotenent feld-mare}al }i generalde cavalerie, iar ^n 1761 a fost decorat pentru faptele de arme cuOrdinul Maria Theresia. De}i catolic, ajuns ^n Ardeal a cultivat oprietenie intim@ cu Samuel Brukenthal }i cu familia lui. A murit la Sibiu,^n 17.V.1764, ^n urma unui accident, fiind ^ngropat ^n bisericaromano-catolic@ din acel ora}.30

Era o persoan@ ambi]ioas@, str@in@ de mentalit@]ile ardelene }i deintrig@riile de tot felul, specifice regiunilor sud-estice ale Imperiului.

Sosirea lui ^n Ardeal s-a f@cut ^n 1761, ^n timpul guvernatoratuluilui Ladislau Kemény (1758-1762); acesta nu putuse controla mi}careadezl@n]uit@ de Sofronie, fiind }i un adept al constitu]ionalit@]iiPrincipatului Transilvan }i exponentul solu]iilor de mediere prinintermediul Dietei.31

28. Ibidem, II, p. 156-163; 170-192.29. Ibidem, II, p. 193-198.30. von Würzbach, Konstantin – Biographisches Lexicon des Kaiserthums

Oesterreichs, vol. II, Typogr. Lit. -Artistische Anstalt, Viena, 1857, p. 187;Kutschera Rolf – Guvernatorii Transilvaniei – 1691-1774, ^n „AnuarulInstitutului de Istorie Na]ional@”, IX, 1943-44, Ed. Cartea Rom$neasc@,Sibiu, 1944, pp. 173-187 (despre Buccow).

31. Kutschera, op.cit., p. 170-172.

Page 42: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

42

Buccow a ajuns ^n Transilvania ^n prim@vara lui 1761 (ajung$ndla Sibiu pe 5.IV.1761), ca general-comandant; din 1762, dup@ pensio-narea lui Kemény, va cumula }i func]ia de guvernator, cele dou@ func]iifiind cumulate de exponen]ii lor p$n@ ^n 1770.

Care erau ^ns@rcin@rile generalului?1. Pacificarea [email protected]. %nfiin]area regimentelor de grani]@ }i organizarea militar@ aPrincipatului Transilvan.3. Reforma sistemului de impozite.4. %nt@rirea autorit@]ii imperiale.32

S@ nu uit@m c@ Imperiul era ̂ nc@ ̂ n r@zboi, iar ultimul lucru pe careun general trimis s@ reorganizeze militar o provincie ^l dore}te esteanarhia social@. Buccow nu a fost teolog, ci militar, iar comportamentuls@u trebuie tratat ca atare.

El }i-a dat seama c@ Dieta Transilvan@ devenise ineficient@; practicdup@ convocarea ei ̂ n 1761, Dieta nu s-a mai ̂ ntrunit timp de aproape30 de ani, guvernul transilvan fiind controlat de guvernatori. A}aautoritatea imperial@ a fost impus@ eficient.

Desigur c@ primul lucru pe care Buccow trebuia s@-l fac@ eraproblema lui Sofronie. %nt$lnirea dintre cei doi (avut@ pe 2.V.1761)fusese precedat@ de diferite memorii ale rom$nilor ortodoc}i; Buccowa dorit s@ se informeze de la surs@, fiind ini]ial foarte binevoitor cuace}tia, }i solicit$ndu-i s@-}i trimit@ reprezentan]ii din fiecare districttransilvan. %nt$lnirea dintre Buccow }i Sofronie a fost cordial@,schimb$ndu-se chiar }i daruri ̂ ntre cei doi (!), Buccow insist$nd pentruamnistierea faptelor din trecut }i investiga]ii sumare, ^ns@ pentru res-pectarea strict@ a lini}tii }i pedepsirea oric@rui exces dup@ sosirea lui^n Transilvania. Sofronie, la r$ndul s@u, a dat o nou@ proclama]ie, ^ncare, pe l$ng@ fidelitatea fa]@ de oficialit@]i, se insista pentru lini}te,^ncredere ^n lucr@rile comisiei (prezidate de general), }i afirmareadeschis@ a revendic@rilor; se men]iona }i introducerea unui episcoportodox. Generalul a ordonat o nou@ conscrip]ie a credincio}ilor, re-zultatul ar@t$nd o situa]ie catastrofal@ a unirii. Instruc]iunile de la Curteoblig$ndu-l s@ restituie uni]ilor bisericile pe care ace}tia le-au avut,

32. Ibidem, p. 173.

Page 43: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

43

dar }i acele biserici din satele majoritar ortodoxe (care li s-ar fi cuvenitcredincio}ilor) c@tre minoritatea unit@, Buccow a trecut la ̂ ndeplinireaacestora, izbucnind nemul]umiri }i opozi]ii. Astfel, s-a folosit for]a(districtul F@g@ra}, comitatele s@se}ti, Solnocul Interior). %n 13.VI.1761va da faimosul ordin c@tre comisarii din [ara Oltului, prin care cereadistrugerea m@n@stirilor de piatr@ }i incendierea celor de lemn.33

Instalarea lui Dionisie Novacovici fu f@cut@ public, cu onoruri militare,la Bra}ov, ^n 4.IX.1761.34 Sofronie continuase agita]iile, dar se parec@ p$n@ ̂ n iulie 1761 fugise peste mun]i. Pentru activitatea sa din varalui 1761 Sofronie fu condamnat de Buccow la cinci ani de ^nchisoare^n contumacie, iar colaboratorul s@u cel mai apropiat, preotul Georgedin Abrud, la 10 ani.35 Sofronie instigase }i ^mpotriva episcopuluiNovacovici (!), care era extempt de Karlowitz, }i ^n rela]ii proaste cuMitropolitul s$rb.36

Ajungem }i la problema crucial@: c$te m@n@stiri }i biserici ad@r$mat generalul Buccow?

Augustin Bunea, ^n lucrarea lui dedicat@ lui Petru Pavel Aron }iDionisie Novacovici d@ o list@ de 25 de m@n@stiri distruse, 23 din elefiind din [ara Oltului.37

Zenovie P$cli}anu, ^n „Istoria Bisericii Rom$ne Unite”, d@ o list@tot cu 23 de m@n@stiri, din [ara Oltului }i restul Transilvaniei.38

Silviu Dragomir, cel mai competent s@ se exprime asupraproblemei, nu precizeaz@ un num@r, ci afirm@ c@ distrugerile au^nceput ^n 1761 }i s-au continuat ^n anii urm@tori, afirm$nd c@ toatem@n@stirile din [ara Oltului au fost distruse.39

33. Dragomir S., op.cit., II, pp. 220-240; referitor la ordin – p. 240.34. Ibidem, II, p. 247-254.35. Ibidem, II, p. 255-256; Silviu Dragomir este istoricul care scrie cel mai

documentat despre mi}carea sofronian@, preciz$nd inclusiv calendarulevenimentelor.

36. Bunea A., op.cit., pp. 220-221; 249-250.37. Bunea A., op.cit., pp. 337, 342-357; N.N. Bunea d@ }i o list@ de 45 de

m@n@stiri greco-catolice cru]ate de Buccow! (cf. pp. 345-351)38. P$cli}anu – Vechile m@n@stiri rom$ne}ti din Ardeal, ̂ n „Cultura Cre}tin@”,

nr. 7-8/1919, pp. 151-170, din 108 m@n@stiri indic@ 23; Idem, Istoria BisericiiRom$ne Unite, II, p. 34.

39. Dragomir S., op.cit., II, p. 240.

Page 44: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

44

Unul din cei mai autoritari autori ^n problem@, Pr. Arhim. Dr.Ioanichie B@lan, tributar lucr@rii lui {tefan Mete} („Istoria M@n@stirilorRom$ne}ti din Transilvania }i Ungaria”, Tip. Arhid., Sibiu, 1936),40

^n opera sa fundamental@ „Vetre de Sih@strie rom$neasc@” (IBMBOR,Bucure}ti, 1982), precizeaz@ c@ Buccow a distrus 20 de m@n@stiri(nominaliz$ndu-le), alte 12 au fost distruse dup@ 1780 (reformeleiosefine) }i un num@r de 57 au fost distruse ^n „a doua jum@tate asec. XVIII”.41 Tot el ne indic@ alte 25 de m@n@stiri distruse, sautransformate ^n parohii, din Bucovina, tot ca urmare a m@surilor„liberalismului” iosefinist.42

„Dic]ionarul m@n@stirilor din Transilvania, Banat, Cri}ana }i Mara-mure}” coordonat de Adrian A. Rusu, Presa Universitar@ Clujean@,2000, afirma foarte clar c@ nu bisericile au fost distruse, ci complexeleadiacente, nu numai ca urmare a conflictelor dintre greco-catolici }iortodoc}i, dar }i a m@surilor de suprimare a vie]ii contemplative dinImperiu (pag. 25).

[email protected]. Mircea P@curariu ^n „Istoria Bisericii OrtodoxeRom$ne” (vol. II, IBMBOR, Bucure}ti, 1992), la pp. 389-390 afirm@c@ cea „mai mare barbarie s@v$r}it@ de generalul Buccow a fostdistrugerea a zeci de m@n@stiri }i schituri din Transilvania”. Ac]iuneaa continuat ^n anii urm@tori, suprim$ndu-se via]a monastic@ dinTransilvania. Acela}i autor, ^n lucrarea: „Istoria Bisericii Rom$ne}tidin Transilvania, Banat, Cri}ana }i Maramure}” (Cluj-Napoca, Ed.Arhid., 1992), la p. 220 afirm@ distrugerea a zeci de schituri }im@n@stiri, d$nd numele a 19 din ele, plus „}i altele”; el recunoa}te c@unele s-au ref@cut, dar au fost distruse ̂ n 1785, sub Iosif al II-lea. %ntr-unalt studiu43 el indica 23 de m@n@stiri de lemn distruse (plus „etc.”) }i4 m@n@stiri de piatr@ (plus „etc.”) din cca. 100 de m@n@stiri fondatede nobili, c@lug@ri sau ]@rani.

40. Favorabil recenzat@ de Zenovie P$cli}anu ̂ n M@run]i}uri istorice, ̂ n „Cul-tura Cre}tin@”, nr. 7-8/1936, pp. 390-398.

41. B@lan Ioanichie, op.cit., p. 298-342; pentru Bucovina – p. 32.42. Vezi nota [email protected]. P@curariu Mircea – M@n@stirile Bisericii Ortodoxe Rom$ne din Transilvania

}i Banat, ̂ n rev. „Biserica Ortodox@ rom$n@”, nr. 1-2/1975, pp. 208-213.

Page 45: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

45

%n lucrarea „Pagini din istoria Bisericii Rom$nie – Uniatismul ^nTransilvania” (IBMBOR, Bucure}ti, 1991, lucrare ap@rut@ }i ^nenglez@, francez@ }i german@), la p. 49 (ed. englez@) spune c@ a distruszeci, fiind ^n total 200.

Teodor B. Dam}a ̂ n lucrarea „Biserica Greco-Catolic@ din Rom$nia^n perspectiv@ istoric@”, Ed. de Vest, Timi}oara, 1994, la pp. 100-101afirma c@ Buccow a poruncit distrugerea tuturor m@n@stirilor, d$ndimpresia c@ Buccow le-ar fi distrus pe toate p$n@ ^n 1785.

Autorii manualului „Istoria Bisericii Rom$ne” (IBMBOR,Bucure}ti, 1957, vol. II, p. 227), Pr. Gheorghe Moisescu, {tefan Lup}a}i Alexandru Filipa}cu afirm@ c@ Buccow a poruncit distrugerea tuturorm@n@stirilor ortodoxe.

Este straniu c@ nu au fost cercetate c$teva documente contempo-rane acestui trist eveniment, scrise de autori ortodoc}i.

Poemul popular „Pl$ngerea Monastirii Silva}ului”, redactat ̂ n 1762,se pare de monahul Efrem, refugiat de la M@n@stirea Silva} (Prislop) ^nMuntenia (deci persoan@ direct interesat@), afirma c@ Petru Pavel Aron(}i nu Buccow!) a d@r$mat 54 de m@n@stiri de lemn }i de [email protected]

Acela}i monah Efrem de la Prislop, ^ntr-o ^nsemnare criptografic@,redactat@ prin 1763-1765, la M@n@stirea Cioclovina (Muntenia), actual-mente conservat@ la Academia Rom$n@ (Mss. 2111),45 spune c@ ^n1761, Petru Pavel Aron, d$ndu-se cu latinii, a stricat 48 de m@n@stiri;^n timp ce Efrem se afla ^nchis 9 luni la Sibiu (^n 1762), au mai foststricate patru m@n@stiri din piatr@: R$me]i, Geoagiu, Plosca }i Prislop.Deci ̂ n total au fost distruse, dup@ documente ortodoxe contemporaneevenimentelor, 52 de schituri }i m@n@stiri.

De unde dar cele 150 atribuite lui Buccow, cum vedem ap@r$ndprin articole de duzin@, scrise de ierarhi, clerici sau mireni „bineinten]iona]i” (}i grada]i), cu care suntem inunda]i ^n prezent?Semidoc]ii nu citesc nici m@car istoricii ortodoc}i de prestigiu, careau ^ncercat s@ trateze problema cu o anumit@ rigoare }tiin]ific@.

44. A se vedea obiectivul studiu al lui En@ceanu G. – Pl$ngerea Sf. Monastiria Silva}ului din Eparchia Chatagului din Prislop, ̂ n rev. „Biserica Ortodox@Rom$n@”, nr. 8/1878, pp. 497-507.

45. Mare} Alexandru – Note privind Biserica Rom$neasc@ ̂n secolele al XVII-lea}i al XVIII-lea, ^n rev. „Verbum”, Bucure}ti, an I, nr. 1-6, 1990.

Page 46: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

46

Care a fost rolul lui Petru Pavel Aron ^n aceast@ trist@ }i categoricreprobabil@ experien]@? At$t din lucrarea lui Bunea, sau studiile luiP$cli}anu sau Silviu Dragomir, }tim c@ Petru Pavel Aron se refugiasela Sibiu de frica r@scula]ilor. Cert este c@ atitudinea de tribun, tipic@lui Inochentie Klein, nu l-a caracterizat; mai mult, era total sub influen]aconfesorului s@u Athanasie Rednic, viitor episcop, „influen]@ pato-logic@”46 de-a dreptul, Rednic fiind un model de activism eclesiastic^ngust }i limitat.

Petru Pavel Aron a cerut insistent lui Buccow cru]area unorm@n@stiri, iar ̂ n cazul c$nd agita]iile nu puteau fi potolite, recomandadoar dispersarea c@lug@rilor }i conservarea m@n@stirilor. Mai mult, ^ncazul restituirii uni]ilor a bisericilor br$ncovene}ti din F@g@ra}, orto-doc}ii f@c$nd opozi]ie (erau majoritari) }i Buccow condamn$ndu-ila }treang, a fost nevoit s@-i gra]ieze la insisten]ele lui P.P. Aron }i acontelui Bethlen.47

Rela]iile dintre Buccow }i Aron au ajuns at$t de tensionate, ^nc$tgeneralul dorea destituirea episcopului unit.48

Dac@ putem g@si o vin@ episcopului Aron, aceasta nu a constat ^ndistrugerea m@n@stirilor, ci ^n faptul c@ refuza s@ vad@ realitate a}acum era ea.

Cum se explic@ temperamentul violent al lui Buccow, mai ales c@misiunea lui ^ncepuse sub auspicii ce nu prevedeau un final at$t decombustionat? Desigur, temperamentul lui de militar ^}i spuneacuv$ntul: de asemeni, graba de a ̂ ncepe organizarea regimentelor defrontier@ din Transilvania; s@ nu uit@m c@ ne afl@m ^n timpulr@zboiului, iar un general responsabil (ba chiar }i r@nit ^n acel r@zboi)nu avea timp de pierdut prea mult pentru a pacifica o etnice care ̂ nc@nu avea con}tiin]a propriului interes.

De altfel, violen]ele lui Buccow s-au manifestat }i ^n ]inutulN@s@udului, unde rom$nii se pare c@ instiga]i de secui au refuzat ini]ial^nrolarea (^nc@ o prob@ evident@ a lipsei de cunoa}tere a propriului

46. Micu Samuel – Istoria Rom$nilor, vol. II, Ed. Viitorul rom$nesc, Bucure}ti,1995, studiu }i note ̂ ngrijite de Dr. Ioan Chindri}, pp. 445-447.

47. Despre interven]iile lui Aron ^n Bunea A., op.cit., p. 231, 340, 345 etc.;despre gra]iere ^n Dragomir S., op.cit., II, p. 237.

48. Bunea, op.cit., p. 231.

Page 47: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

47

interes! S@ ne g$ndim c@ r@scoala lui Horea va ^ncepe 21 de ani mait$rziu, tocmai din cauza anul@rii conscrip]iei pl@nuite de gen. Preiss^n vara lui 1784).49 Incidentul cu b@tr$nul T@nase Todoran, executatla cei peste 100 de ani (!), pe motiv c@ nu dorea s@ ̂ mbr@]i}eze unirea(condi]ie sine qua non pentru ^nrolarea ^n regimentele gr@nicere}ti)50

trebuie analizat tot ̂ n acest context. (Mai cur$nd este vorba de instigarela nesupunerea ^nrol@rii, un om v$rstnic, aproape centenar, nefiindun infanterist redutabil...). Oricum, procedeul dovede}te o cras@ lips@de tact. Nu au fost ierta]i nici secuii, care ini]ial }i ei au refuzat^nrolarea; a}a se explic@ ̂ n 1763 at$t „siculicidul” ordonat de Buccow,c$t }i substituirea lui ^n comisia de recrutare secuiasc@ cu generalulSiskowits, care a dat dovad@ de mai mult tact.51 Generalul Buccowva fi cel care va produce o reform@ economic@ notabil@ ^n Principat,uniformiz$nd impozitele, introduc$nd judec@toriile s@te}ti, saureform$nd structura guvernului.52 {i-a adus un aport substan]ial lareformarea structurilor administrative transilvane.

Care a fost soarta lui Sofronie de la Cioara? %ntrebarea ni se parefundamental@, c@ci arunc@ o lumin@ asupra seriozit@]ii cercet@riloristoriografice de resort. Mai mult, Sofronie a fost canonizat, iarfestivit@]ile din 1955 legate de acest prilej au fost ̂ ndelung mediatizatede publicistica religioas@ [email protected]

Cel care a studiat ^n profunzime activitatea lui Sofronie a fost totacademicianul Silviu Dragomir. %n „Istoria desrobirei...” ^i consacr@

49. Kutschera R., op.cit., p. 180-186; c$nd ^n urma dificult@]ilor cauzate derecrutare ̂ n ]inutul Bistri]ei, Buccow pl@nuise o expedi]ie de pedepsire }imasacrare a r@scula]ilor, a fost ̂ mpiedicat la aceasta de una din cele mailucide min]i din Transilvania de atunci, episcopul latin Antal Bajtay (cf.Dragomir, op.cit., II, p. 242).

50. P@curariu Mircea – Istoria Bisericii Rom$ne}ti din Transilvania..., Cluj,1992, p. 220-221.

51. Kutschera R., op.cit., pp. 182-186; Kõpéczi Bela – History of Transylvania,Akadémiai Kiadö, Budapest, 1994, pp. 429-434.

52. Kutschera, op.cit., pp. 184-186.53. Mari festivit@]i religioase din octombrie 1955, ^n „Biserica Ortodox@

Rom$n@”, nr. 11-12/1955, pp. 1121-1133. La 10.X.1955 s-a celebrat slujbasolemn@, eliber$ndu-se }i tomosul de resort. Data de pr@znuire a Cuvio}ilorVisarion Sarai, Oprea Micl@u} }i Sofronie de la Cioara a fost stabilit@ la21.X.

Page 48: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

48

numeroase pagini. Acribia istoricului profesionist l-a obligat s@ discute}i asupra sf$r}itului acestuia. Se }tie deci c@ Sofronie s-a refugiat ^nMuntenia prin vara lui 1761; ini]ial, s-a dus ̂ n Oltenia la R$mnic, apoila Curtea de Arge}, unde a ajuns arhimandrit la M@n@stirea omonim@,prin porunc@ domneasc@. De aici a instigat contra unirii, organiz$ndchiar }i devastarea propriet@]ii nobilului Petru Barcsay.54 %n 1769 seafla l$ng@ P$rvu Cantacuzino, iar ^n 1771 se puneau premii pe capullui.55 Silviu Dragomir ^l consider@ un erou al luptei de emancipareortodox@, exprim$ndu-}i n@dejdea c@ Biserica din Ardeal ̂ l va prosl@vica atare.56 (Lucru care de altfel s-a }i realizat.) Totu}i, el discut@asupra sf$r}itului lui Sofronie (din 1774, executat la Bucure}ti), sf$r}itaflat din surse catolice. Lui Dragomir sursele i se par nedemne decrezare, de}i se refer@ }i la Samuel Micu.57

Nou@, dimpotriv@, Samuel Micu, contemporan cu evenimentele,}i critic chiar fa]@ de ierarhia greco-catolic@ sau fa]@ de cea latin@ (decicu un grad superior de obiectivitate), ni se pare cea mai sigur@ [email protected] spune Samuel Micu ̂ n „Istoria” sa: „s-au dus ̂ n [ara Rom$neasc@,unde f@c$nd tulbur@ri, pe la anul 1768, c$nd muscalii, carii f@ceaatunci cu turcii r@zboiu ^n [ara Rom$neasc@, cu rea moarte l-aupierdut”.58 Se pare c@ anul corect este 1774; Sofronie a fost sp$nzuratde c@tre ru}i, pentru c@ f@cuse dezordini ^n Bucure}ti, leg$ndu-se deevrei }i de armeni.59

Deci un final nu tocmai pe m@sura sfin]eniei, venit din partea ru}ilorortodoc}i, final de care ar fi fost scutit ^n Transilvania. Se }tie c@corespondase cu Sf. Paisie Velicikovski, pe c$nd era egumen laRobaia (l$ng@ Arge});60 spiritul de aventur@ a fost cel care i-a^nnegurat sf$r}itul. Indiferent de aceasta, o anchet@ istoric@ precis@

54. Dragomir S., op.cit., p. 256; Bunea, op.cit., pp. 222-223.55. Dragomir S., op.cit., II, p. 257.56. Ibidem, p. 259.57. Ibidem, p. 258.58. Micu Samuel – Istoria Rom$nilor, II, p. 339. Samuel Micu este una din

pu]inele figuri greco-catolice privite cu respect ̂n literatura teologic@ }i istoric@ortodox@ rom$n@.

59. Bunea A., op.cit., p. 223; Economu Radu – C@lug@rul Sofronie de la Cioara^n [ara Rom$neasc@, ̂ n rev. „Biserica Ortodox@ Rom$n@”, nr. 1-3/1992,pp. 94-99.

60. Paisij Velickovski – Autobiografia di uno staretz, Ed. Scritti Monastici,Abbazia di Praglia, 1988, pp. 176-179.

Page 49: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

49

ar fi fost necesar@ ^nainte de canonizarea lui, evit$ndu-se nepl@cutulechivoc al sf$r}itului s@u. Cititorul ^}i poate imagina }i singur de ce...

Ce s-a ^nt$mplat cu restul m@n@stirilor rom$ne}ti? Desigur c@ la^nceputul sec. al XVIII-lea num@rul lor putea tinde spre 200. Sper@mc@ am l@murit anterior c@ lui Buccow nu i se pot atribui mai mult de52 de m@n@stiri distruse.

Deja ̂ n 10.XII.1767 Guvernul Transilvan a propus Mariei Theresacasarea m@n@stirilor rurale, averea lor urm$nd s@ fie ^mp@r]it@ ^ntreiobagi, ]@rani }i comunele apar]in@toare. %mp@r@teasa a aprobataceast@ decizie ^n 6.II.1768.61 Lucrurile s-au t@r@g@nat p$n@ dup@moartea ^mp@r@tesei, c$nd pe tron s-a suit Iosif al II-lea (1780-1790).

Acesta, notoriu franc-mason, a ajuns coleg de loj@ cu Joseph baronde Sonnenfels, de confesiune israelit@ }i rector al Universit@]ii dinViena. Sonnenfels a fost cel care l-a sf@tuit pe Iosif al II-lea s@ promulgeedictele anti-monastice.62 Deja anturajul ̂ mp@ratului, ̂ nc@ de pe c$ndera coregent cu Maria Theresa, era n@p@dit de franc-masoni.Galicanismul eclesiastic ̂ n varianta austriac@ (febronianismul) a ajunspolitic@ de stat; ^n 13.X.1781 s-a dat faimosul Decret de Toleran]@pentru protestan]i, ortodoc}i }i israeli]i, iar ^n 29.XI.1781 faimosuldecret anti-monastic, prin care se suprimau toate m@n@stirilecontemplative din Imperiu. Numai ^n Austria romano-catolicii aupierdut 400 (!) de m@n@stiri; urma suita decretelor asupra cultului divin;s-a desfiin]at faimoasa Diecez@ de Passau, leag@nul cre}tinismului ^nAustria; pelerinajele erau ^ngr@dite; se legifera asupra lum$n@rilor depe altar, sau a ^nlocuirii sicrielor cu saci (!).63

Romano-catolicii au pierdut ^n Imperiu cam 700 de m@n@stiri; ^nArdeal au fost distruse m@n@stirile ortodoxe care sc@paser@ derepresaliile lui Buccow, sau fuseser@ recl@dite, ca }i cele 45 dem@n@stiri greco-catolice (!) [email protected]

M@n@stirile de tradi]ie bizantin@ fiind m@n@stiri principalmente con-templative, soarta lor a fost pecetluit@ tocmai de cei care nu mai ^n]e-

61. Bunea A., op.cit., p. 337.62. Lennhoff Eugen – Die Freimaurer, Phaidon Vrlg., Zürich-Leipzig-Wien,

1932, p. 139, dar }i pp. 136-144; Eugen Lennhoff a fost Mare Maestru alMasoneriei Austriece, deci este sursa cea mai competent@!

63. Zöllner E. – Istoria Austriei, op.cit., I, pp. 398-402.64. Vezi nota 37.

Page 50: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

50

legeau dimensiunea contempla]iei, ci erau orienta]i spre utilitarismulsocial. C@tre ace}tia trebuie s@-}i ̂ ndrepte ieremiadele cei care depl$ngsoarta m@n@stirilor rom$ne}ti, nu spre Biserica Greco-catolic@, victim@}i ea a aceluia}i sistem de valori impus. Ce s@ spunem atunci deromano-catolici }i de pierderile suferite de ei? Incultura polemi}tilorno}tri religio}i ^i coboar@ la nivelul grotescului...

Despre febronianismul exercitat }i aplicat ^n g$ndirea corifeilor {coliiArdelene s-au scris studii valoroase de c@tre acad. Pompiliu Teodor }iCamil Mure}an. Trimitem }i la volumul dr. Ioan Chindri}, citat de noianterior, „Cultur@ }i societate ̂n contextul {colii Ardelene”, dar }i la densulstudiu al Drd. Daniel Dumitran – „Episcopia F@g@ra}ului la ^nceputuldeceniului iosefin (1781-1784). Op]iuni politice }i confesionale”.65

Activitatea masoneriei ^n Ardeal a fost analizat@ ^n studii compe-tente. Ea a cuprins ^n Ardeal }i pe episcopii ortodoc}i GherasimAdamovici }i Petru Popovici (al Timi}oarei).66

Exist@ indicii c@ }i episcopul Grigore Maior s@ fi apar]inutmasoneriei; semnul de recunoa}tere f@cut la Munckacs lui Iosif al II-lea}i exclama]ia: „Sunt Iosif v$ndut de fra]ii s@i...”67 duc cu g$ndul la oparol@ de recunoa}tere dintre doi masoni. A}a se explic@ }i sprijinulocult dat de Grigore Maior lui Horea, a c@rui r@scoal@ a fost ini]iat@de masoni, ca un sinistru experiment social ce a precedat cu 5 aniRevolu]ia [email protected]

65. %n vol. Spiritualitate Transilvan@ }i Istorie European@, ed. Iacob M$rza }i AnaDumitran, Muzeul Na]ional al Unirii, Alba-Iulia, 1999.

66. Prodan David – Supplex Libellus Valachorum, ed. II, Ed. {tiin]ific@ }iEnciclopedic@, Bucure}ti, 1984, p. 244.

67. Prundu} Silvestru Augustin, Pl@ianu Clemente – Catolicism }i Ortodoxierom$neasc@, Ed. Via]a cre}tin@, Cluj-Napoca, 1994, p. 79-80. %n Austria }iUngaria mul]i clerici superiori catolici au fost masoni (cf. Lennhoff E., op.cit.).

68. Despre masonerie }i r@scoala lui Horea:Lupa} Ioan – Cronici }i istorici rom$ni din Transilvania, Ed. Scrisul rom$nesc,

Craiova, f.a. (1930), vol. I, p. 355-358.Prodan David – R@scoala lui Horea, 2 vol., Ed. {tiin]ific@ }i Enciclopedic@,

Bucure}ti, 1984, vol. II, p. 691, 711; tot ̂ n cele dou@ volume despre masonulSalis, alias Kristian Ignaz Herzog, al IV-lea lider al r@scoalei.

L@z@rescu Dan Amadeo – Francmasoneria de la Templul lui Solomon la Pactulde la Yalta, ^n rev. „Lumea – Magazin”, nr. 3/1996, pp. 48-50; cel care acontrolat r@scoala de la Viena era tot Joseph Sonnenfels (p. 49, col. II). Util@este }i lucrarea lui Nicolae Densu}ianu – Revolu]iunea lui Horea ̂n Transilvania}i Ungaria, Bucure}ti, Tip. Rom$nul, 1884.

Page 51: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

51

Este de asemenea delicios s@ se constate cum istoricii no}tri ecle-siastici, din ambele tabere, care doresc s@ includ@ r@scoala lui Horeaneap@rat ^n istoria Bisericii Rom$ne}ti (dar, ^n acela}i timp, sunt vajnicilupt@tori antimasoni...), o fac, neg$ndindu-se la ridicolul situa]iei.

Crunta, cinica realitate ^ns@ ne demonstreaz@ c@ ambele bisericirom$ne}ti au ie}it ̂ nt@rite, revigorate, de pe urma tribula]iilor ̂ nc@rca-tului secol al XVIII-lea.

Biserica Greco-Catolic@ a tins un moment de apogeu la sf$r}itulacestui secol, reu}ind s@ ridice la modul evident spiritul }i cultura credin-cio}ilor ei. Ample }i fundamentale studii au tratat problema. %n modanalog, }i Biserica Ortodox@ s-a adaptat rapid acestei situa]ii. Nu putemsubscrie legendei istoriografice ce a f@cut carier@ ^n literatura catolic@sau protestant@, viz$nd crasa ignoran]@ sau crasa imoralitate a preo]ilorortodoc}i rom$ni. Elemente inculte sau viciate exist@ ^n toate confe-siunile. Dou@ studii fundamentale, semnate de profesorii Ioan Beju }iKeith Hitchins, analizeaz@ statisticile preo]ilor ortodoc}i din Ardeal, din1766.69 Vedem c@ marea lor majoritate erau recomanda]i s@ fie sfin]i]ide nobilii sau autorit@]ile s@te}ti, multe din ele de confesiunenon-ortodox@. Nu vedem de ce ]@ranii s@-}i aleag@ pe cei mai decrepi]isau vicio}i membri ai satului s@-i reprezinte ^naintea Sf. Altar.

%ntre 1761-63 episcopul Dionisie Novacovici a confirmat peste 677preo]i „vechi”; ̂ n 1766 el avea 558.076 de suflete de p@storit, iar preo]iiaronda]i lui erau 1224.

Via]a monastic@ transilvan@ a mai p$lp$it la m@n@stirea S$mb@ta(F@g@ra}) }i la cea din R$me]i (Alba), p$n@ pe la 1810.70 La Blaj eas-a continuat ^n jurul Catedralei (M@n@stirea Sf. Treime), ultimulc@lug@r, urma} al vechilor basilieni nereforma]i murind ^n 1932.

Explica]ia supravie]uirii M@n@stirii Sf. Treime din Blaj trebuiec@utat@ ̂ n faptul c@ ea r@spundea (formal) de ̂ ntre]inerea seminarului,fiind }i funda]ie imperial@. Cazul analog al M@n@stirii Kru}edol, din[inutul Iliric, care avea }i ea un seminar (la aceast@ m@n@stire s-a

69. Hitchins Keith, Beju Ioan – Documente privitoare la trecutul BisericiiOrtodoxe Rom$ne din Transilvania dup@ 1761, ^n rev. „MitropoliaArdealului”, nr. 1-3/1974, Sibiu, pp. 13-46; Idem, Ibidem – Statisticarom$nilor ortodoc}i din Transilvania din anul 1766, ̂ n rev. „M.A.”, nr. 7-9/1977, p. 550-551.

Page 52: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

52

format Andrei {aguna). O m@n@stire ortodox@ a Aradului a fost ceade la Hodo}-Bodrog.

Ambele biserici rom$ne}ti au decis dup@ 1860 s@-}i recuperezeforma monastic@.

Astfel, Biserica Greco-catolic@, ^n I-ul Conciliu Provincial (1872),titlul VIII, cap. I-IV; apoi ̂ n al II-lea Conciliu Provincial (1882), ̂ n titlulIII, cap. I-II, respect$ndu-se forma tradi]ional@ de organizare amonahismului bizantin.

„Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Rom$ne” (1869) avea alIII-lea capitol, art. 66-84, dedicat m@n@stirilor.

Priorit@]ile eclesiastice ale acelei perioade au ^nt$rziat revitalizareamonahismului rom$nesc p$n@ dup@ 1919.

Regimentul Gr@niceresc N@s@udean, adic@ tocmai cel fondat deNicolae Adolf v. Buccow, cel care avusese pentru prima dat@ drapelultricolor inscrip]ionat cu „Virtus Romana Rediviva”, care fusese unadin structurile de elit@ ale armatei imperiale, a fost modelul pentru struc-turile militare rom$ne}ti de mai t$rziu. Nimeni altul dec$t poetulna]ional George Co}buc nu a scris cu at$ta nostalgie despre acest regi-ment [email protected] Nu mai are sens s@ vorbim }i de opera de educa]ief@cut@ prin Fondul Gr@niceresc, opera perpetuat@ }i ast@zi, prin urmeleei, desigur, ^n ]inuturile Bistri]ei.

***

Este interesant s@ constat@m cum vedeau anumi]i protagoni}tirealitatea confesional@ rom$neasc@, }i care era impresia l@sat@ detristele evenimente discutate mai sus.

Amintisem de poemul „Pl$ngerea M@n@stirii Silva}ului”. Autorulprive}te cu simpatie spre episcopul Inochentie Micu, scos din [ar@

70. Pentru S$mb@tat–dr. Literat Valeriu – Bisericile, m@n@stirea de la S$mb@tade sus }i slujitorii lor, ̂ n rev. „M.A.”, nr. 1-2/1975, pp. 29-53; pentru R$me]ivezi Birtz, OBSS Mircea – La vita spirituale della Transilvania, riflessa nellavita del m-tero di R$me]i, Roma, 1998, Pont.Univ.Angelicum, vol. II, p.40.

71. Co}buc George – Opere alese, Ed. Minerva, Bucure}ti, 1979, pp. 115-118,povestind un capitol din b@t@lia de la Arcole, ̂ mpotriva lui Napoleon.

Page 53: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

53

pentru c@ a vrut s@ desfac@ unia]ia. Am v@zut opinia autorului despreBuccow }i despre P.P. Aron.

Avem }i m@rturia unui c@lug@r, Monahul Silvestru de la R$me]i(Alba), care consemnase cele dou@ date de stricare a m@n@stirii:„Scris-am eu Silvestru monahul c$nd au stricat necredincio}ii m@n@s-tirea de la R$me] }i cea de la Geoagiu, la anul 1762, ^n august 20,^ntr-o s$mb@t@, spre peirea lor”. Acela}i monah care nota 23 de animai t$rziu: „Aceasta eu aici am ^nsemant aceste lucruri cu jale cuadev@rat c$nd au stricat m@n@stirile cea de la Geoagiu }i cea de laR$me]i; la ^nt$ia stricare au fost num@rul anilor 1762, iar la a douastricare 1785, luna lui decembrie ^n 23 de zile, ^ntr-o zi de mar]i;scris-am eu Silvestru monahul”.72

Este cutremur@toare ^nsemnarea sobr@ a acestui c@lug@r, care nus-a desp@r]it de m@n@stirea lui, ̂ n ciuda tuturor tribula]iilor; n-ar puteafi un exemplu }i pentru monahii actuali?

Rom$nii care au realizat ^n profunzime anumite dimensiuni alepoliticii Cur]ii Imperiale, d$ndu-}i seama de necesitatea unor reformestructurale, au avut o optic@ specific@.

Nu suntem surprin}i de elogiile tributare de P.P. Aron ^mp@r@teseiMaria Theresa, din a c@rui „m@iceasc@ mil@” s-au deschis }colile dinBlaj; nici de elogiile ei funebre tributare de Grigore Maior (ajuns epis-cop), de extazul avut pentru membrii familiei imperiale de c@tre regi-mentul gr@niceresc n@s@udean, sau de comemorarea festiv@ a lui Leo-pold I de c@tre episcopul Ioan Bobb.73 Este normal ca cei care au bene-ficiat de avantajele sistemului s@ fie recunosc@tori celor care l-au creat.

S@ vedem cum au reac]ionat ortodoc}ii; ^n optica unora, ace}tiaar fi trebuit s@ r@m$n@ insensibili la orice eveniment cronologic al CaseiDomnitoare. Or, iar@ c@ ^n {cheii Bra}ovului rom$nii ortodoc}i (dinpu]inii care se puteau l@uda cu men]inerea neschimbat@ a Ortodoxiei^n timp) erau recunosc@tori dup@ moartea ̂ mp@r@tesei pentru miloste-niile de care au beneficiat, se bucurau ^mpreun@ cu fra]ii lor bistri]eni

72. Iorga Nicolae – Scrisori }i inscrip]ii ardelene }i maramure}ene, Socec, 1906,Bucure}ti, vol. II, pp. 158-159.

73. Nicoar@ Toader – Transilvania la ̂ nceputurile timpurilor moderne, PresaUniversitar@ Clujean@, 1997, Cluj, pp. 364-374.

Page 54: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

54

pentru c@ li s-a f@cut acestora dreptate (^mpotriva sa}ilor) de c@tre^mp@r@teas@; c@pitanul Ilie Bir], aprig oponent al magistratului sasbra}ovean, cu protopopul {tefan din {chei, i-a organizat un parastascare uimise pe concet@]enii lui; un anonim din Sibiu public@ ^n 1781„Od@ pentru pomenirja Mutheri cea pururea a Augustei MariaTheresia”. Iat@ rom$ni ortodoc}i care au apreciat-o pe ^mp@r@teas@tocmai pentru binefacerile ei concrete.74

Studiul Dlui Nicoar@ este nu numai curajos, dar }i esen]ial pentrusondarea imaginarului colectiv la rom$nii secolului al XVIII-lea. Opiniaortodoc}ilor lucizi din Ardeal am v@zut-o: at$t a celor ce au suferit,c$t }i a celor care au beneficiat de favoruri. Consemnarea unui apeldin 1768, venit din Muntenia (prin stil }i mesaj sigur de sorgintesofronian@), evoc@ scene care par desprinse din repertoriul suprarea-lismului: episcopul Clain, „neam de rum$n prost”, pe care papa-lf@cuse „s@ calce sinaxarul }i s@ }tearg@ pashalia, dup@ un cutremur}i o groaz@, care-i mut@ gura la ceaf@”, s-a ̂ ntors de la unire }i a luptatcontra ei. Visarion era un om sf$nt, P.P. Aron }i Athanasie Rednicerau blestema]i, ^n timp ce proorocul dintr-un mic sat, Cioara, eral@udat, totul termin$ndu-se cu apoteotizarea ru}ilor, „care str@lucescs@biile ̂ n Polonia. Iar c$nd se va g@ti pr$nzul acolo, vor veni s@ cineze}i ^n Ardeal”.75 Ceea ce profetul de la Cioara nici nu b@nuise a fostdegustarea „desertului” rusesc, cu propria lui via]@, la Bucure}ti...

Observ@m aceea}i raportare la realitate, transmis@ p$n@ ^n zilelenoastre; nu este de mirare c@ problemele vor fi tratate similar, curezultate previzibile pentru cei care persevereaz@ ^n a se documenta.

***

Au fost ^n stare cele dou@ Biserici Rom$ne}ti s@ ^nve]e ceva din

74. Ibidem, pp. 372-373; ba mai mult, cutremur@toare este scrisoareaPatrasiei, so]ia preotului Ioan Molnar din Sad (Popa Tunsu), anti-unionistnotoriu, care ̂ }i exprim@ recuno}tin]a fa]@ de ̂ mp@r@teas@ ̂ ntr-o scrisoarec@tre so]ul ei, aflat la Viena, acesta fiind scutit de pedeaps@ (Ibidem, pp.370-371).

75. Iorga Nicolae – Istoria Rom$nilor din Ardeal }i Ungaria, ed. cit., pp. 293-294(Ed. {tiin]ific@ }i Enciclopedic@, Buc., 1989).

Page 55: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

55

experien]a secolului al XVIII-lea? %ntrebarea nu are deloc un caracterretoric, ba dimpotriv@.

M@surile de secularizare impuse de cercurile oculte ^n Imperiu nuau fost analizate deloc ^n profunzime de Biserica Ortodox@ din Prin-cipatele Rom$ne. Consecin]a s-a v@zut ^n timpul domniei lui Alexan-dru Ioan Cuza, ba chiar ^n epoca imediat premerg@toare acesteia.Reformele anti-monastice ale lui Cuza au fost }i ele preg@tite din timp.

Infiltrarea unor clerici „confisca]i” de masonerie, cum a fost cazulDr. Scarlat V$rnav, introdus }i impus stare] la Neam], unde apreconizat reforme aparent spectaculare (deschiderea unui seminar,a unui liceu confesional, a unei }coli profesionale), dar printr-oevident@ lips@ de tact76 a luat pe nepreg@tite monahismul ortodox dinPrincipate. Dac@ na]ionalizarea averilor ^nchinate sanctuarelor dinOrientul Apropiat sau Athosului a recuperat acest patrimoniu ^nfavoarea [@rii, secularizarea averilor m@n@stire}ti autohtone (cele dou@procese se confund@, de}i sunt diferite) a dus nu numai la pauperizaream@n@stirilor, dar }i la dependen]a lor de stat, Biserica Ortodox@ dinPrincipate devenind un fief al combina]iilor politice, la cheremulguvernan]ilor }i al partidelor politice. %nlocuirea unor mitropoli]i saumitropoli]i prima]i indezirabili guvernan]ilor (ex. Sofronie Miclescu,Ghenadie Petrescu, A. Mironescu, Konon A. Donici) a creat unprecedent extrem de periculos, autorit@]ile }tiind c@ vor putea dispunede ierarhii Bisericii la bunul lor plac. Precedentul va fi exploatat adlibitum de orice regim politic din Rom$nia.

Andrei baron de {aguna a reu}it printr-o diploma]ie genial@ s@reconstituie Mitropolia Ortodox@ a Transilvaniei. Statutul {agunian^ns@ a fost inspirat dup@ canonistul lutheran Schuler von Libloy, iarprincipiile reprezentan]ei mirenilor ^n propor]ie de 2/3, ca }i alteprevederi, aparent banale din Statut fiind introduse la sugestia luiGeorge Ioanovici (1821-1909), membru al Academiei Regale Maghia-re, Mare Maestru al Marii Loji Simbolice a Ungariei, prieten cu baronul

76. A se vedea studiul fundamental – Cronica inedit@ a lui Andronic Duhovniculsau despre patimile M@n@stirii Neam] de pe urma genera]iei pa}optiste, ̂ nrev. „Scara”, an V, nr. 7, dec. 2001, Bucure}ti, p. 75-99; Paradais Claudiu– Un ctitor uitat – Scarlat V$rnav, Ed. Junimea, Ia}i, 1984, pp. 23-47, p.32.

Page 56: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

56

Eötvös }i cu Deak Ferenc, ambii masoni, adept al liberalismului kossu-thist. Ioanovici nu }i-a renegat niciodat@ na]ionalitatea rom$n@, badimpotriv@, a fost m$ndru de ea. El visa o biseric@ ortodox@ puternic@,reprezent$nd cu demnitate interesele rom$nilor.77

Realitatea este c@ ^n Monarhia Imperial@, urmare a nefastelorreforme iosefine, episcopatele au ajuns focare de na]ionalism. At$tepiscopatul german, maghiar, s$rb sau rom$n, de ambele confesiuni,au fost corifei ai na]ionalismului. Statutul {agunian, adoptat ca legefundamental@ a Patriarhatului Rom$n, ^n 1925, a permis ca deciziilefundamentale eclesiastice s@ fie luate de adun@rile biserice}ti,controlate de 2/3 deputa]i laici, adev@rate mase de manevr@ a feluri]ilorfactori politici. Dac@ de bine, de r@u, p$n@ ^n 1947 Rom$nia era unstat declarat cre}tin, Regele put$nd fi ^ncoronat ^n numele Sf. Treimi,dup@ aceast@ dat@ Adun@rile Eclesiastice au fost invadate de laiciimpu}i cu for]e declarat anti-religioase. Ajunge o simpl@ r@sfoire arevistelor eclesiastice din 1949 sau 1950, pentru a vedea c@ la alegereaunui ierarh participau mini}trii }i deputa]ii comuni}ti, nemaivorbindde delega]ii Departamentului (Ministerului) Cultelor. A}a c@ separareaBisericii de Stat era o vorb@ goal@...

Aici mai trebuie men]ionat ceva: simfonia dintre Stat }i Biseric@este posibil@, ba chiar de dorit doar c$nd Statul este declarat cre}tin.Imperiul Bizantin, Habsburgic, Rus, Regatul Spaniol sau Vechiul StatPapal erau state declarat cre}tine. %n cazul unui stat indiferent (crip-to-adversar) sau adversar cre}tinismului, simfonia dintre Stat }iBiseric@ devine un non-sens.

Biserica Rom$n@ Unit@ nu putea r@m$ne str@in@ de tendin]elesocio-politice din Monarhie. A fost o adev@rat@ ^ntrecere ^n emulareaspiritului patriotic rom$nesc ̂ ntre to]i ierarhii uni]i, Blajul fiind pe bun@dreptate un topos sacru ^n acest sens.

%n 1.XII.1918 nici unul din ierarhii uni]i nu b@nuia c@ semneaz@condamnarea la moarte a propriei lor biserici, care urma s@ devin@ oentitate eclesiastic@ provincial@ ^n Rom$nia Mare. Timp de 30 de ani

77. Braharu D. – Un colaborator al lui {aguna – Secretarul de Stat GheorgheIoanovici, Cluj, 1932, Tip. Cartea Rom$neasc@, 45 p., p. 10. Lucrare dereferin]@, pu]in cunoscut@ de istoricii eclesiastici rom$ni.

Page 57: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

57

greco-catolicii nu au realizat c@ rolul na]ional al Bisericii Unite s-asf$r}it, accentul trebuind s@ fie pus pe o dimensiunea spiritual@ }i peuna ecumenic@ fa]@ de Biserica Sor@. Biserica Unit@ s-a ^nfeudatPartidului Na]ional [@r@nesc (Iuliu Hossu a ratat o alegere ̂ n Scaunulmitropolitan fiind b@nuit de simpatii liberale, unii fra]i de-ai lui fiindmembri marcan]i ai PNL ^n Ardeal); sau f@cut c$teva gafe politiceantologice (refuzul ierarhilor uni]i de a asista la slujba de ^ncoronarea Regelui Ferdinand, la instiga]iile Nun]iului Marmaggi, persoan@limitat@, necorespunz@toare pentru acel post);78 raporturile cuBiserica Ortodox@ au fost doar polemice, nepropun$ndu-se nici unmodel practic de Unire cu Roma. Se teoretiza asupra binefacerilorUnirii cu Roma, se d@deau exemple ilustre de converti]i, se d@deaugaran]ii de respectare a tradi]iilor bizantine, ^n timp ce ^n}i}i clericiiuni]i balansau nehot@r$]i ^ntre tendin]ele de latinizare sau deorientalizare. Lipsa unor propuneri canonice }i diplomatice concretea fost un handicap de netrecut pentru Biserica Unit@, pe care ulteriorBiserica Ortodox@ a }tiut s@-l exploateze la maximum.

Persecu]ia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi ̂ n Vechiul Regat a l@satcomplet indiferent@ Biserica Unit@, care nu a vrut s@ vad@ c@ oriceminoritate de tradi]ie bizantin@ nesupus@ Patriarhiei controlate de Statva fi mai cur$nd sau mai t$rziu }icanat@.

Autocomplacerea ̂ n tradi]iile locale ardelene}ti }i indiferentismul fa]@de tradi]iile religioase ortodoxe din celelalte provincii ale Rom$niei Mari(care aveau }i ele legitimitatea lor istoric@ ̂ n acele p@r]i), lucru observabildin p@cate }i azi, au provincializat Biserica Unit@, izol$nd-o spiritualde restul [@rii. C$teva excep]ii notabile, realizate de min]ile lucide alePP.SS. Ioan B@lan, Vasile Aftenie }i Msgr. Vladimir Ghica au trecutneobservate ^n ochii confra]ilor lor. B.R.U. abia a progresat ^n restulRom$niei. Anul 1948 i-a luat prin surprindere tocmai pe cei care ar fitrebuit s@-}i ia m@suri de precau]ie cu 30 sau 40 de ani ^nainte.

78. Bularca Sorin – Iuliu Hossu – G$ndire }i Ac]iune, lucrare de licen]@ laFacultatea de Istorie-filosofie, UBB, Cluj, 2001, 101 p., pp. 49-51. S-auopus I. Maniu }i clericii PN[.

Dumitriu-Snagov, Ion – Rom$nia ^n diploma]ia Vaticanului, ed. I,Garamond, Bucure}ti, 1991, pp. 40-42; tot o victim@ a lui Marmaggi afost }i arhiepiscopul erudit Raymund Netzhammer.

Page 58: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

58

Ambele Biserici Rom$ne}ti au f@cut gre}eala de a confunda unitateacu uniformizarea, urm$nd consecin]ele de rigoare.

Mai trist, ambele Biserici s-au privit nu ca surori, cum ar fi fostnormal, ci ca }i concurente. Nici una din ele nu a dorit s@ ^nve]e cevadin experien]a celeilalte. Astfel ^nc$t ^mbr@]i}@rile duioase ^ntreeventualii ierarhi nu erau din p@cate dec$t gesturi de suprafa]@, nefiindurmate de o colaborare rodnic@ ^n vederea ^nnoirii }i a progresuluispiritual al credincio}ilor.

Primatul politicului d@t@tor de ton ^n via]a social@ a celor dou@Biserici a f@cut ca dou@ tentative modeste de unire cu Sf. Scaun s@fie ini]iate de doi oameni politici, Carol al II-lea (^n 1939) }i de MihaiAntonescu (1943),79 tentative f@r@ urm@ri practice. Nu este deci demirare c@ instaurarea comunismului i-a prins pe to]i nepreg@ti]i.Comunismul a }tiut s@ exploateze din plin toate caren]ele }i diviziuniledintre }i din interiorul celor dou@ biserici, cu rezultatele binecunoscute.

Ce ar fi de f@cut ast@zi?Comunismul, dar }i doctrinele utilitariste care l-au precedat sau

care ^i succed au introdus o mentalitate cripto-materialist@. Pu]inicredincio}i realizeaz@ ast@zi necesitatea primatului spiritului asupracelor materiale. Problema Puterii }i a Patrimoniului sunt din p@cateast@zi investite cu dimensiuni metafizice. Tendin]a de individualizarestr@mo}easc@, dublat@ de mentalitatea sucomb@rii caprei vecinuluieste mai pregnant@ ca oric$nd.

%n sec. IV, odat@ cu libertatea dat@ de Sf. Constantin cel Mare,prima grij@ a cre}tinilor nu a fost recuperarea cl@dirilor distruse ^n

79. Manoilescu Mihai – Convorbiri cu Mussolini, Ciano, Badoglio }i Papa Piusal XII-lea, ̂ n rev. „Magazin Istoric”, ianuarie 1992, pp. 53-57, mai ales p.57.

Dumitriu-Snagov, Ion – Rom$nia ̂ n diploma]ia..., p. 134.%n contextul dezideratului lui Carol al II-lea de a face o unire cu Sf. Scaun

trebuie privit@ }i Adunarea din 27.II.1939 de la Alba-Iulia, cu participareaierarhilor ardeleni de ambele confesiuni, ca }i a unor personalit@]i politice.Adunarea serba, de fapt, 1 an de la Constitu]ia carlist@. S-a programat onou@ adunare, cu rosturi eclesiastice, care ̂ ns@ nu s-a mai ]inut. Rezultatula fost isc@lirea unui document, Pentru unirea tuturor, Domnului s@ nerug@m!, }i risipirea altor speran]e.

Cf. Vornicescu Nestor – Pentru refacerea unit@]ii Bisericii Str@bune, ^nrev. „B.O.R.”, nr. 7-10/1990, pp. 143-174.

Page 59: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

59

persecu]iile ^ncepute ^n 256 d.Hr., ci restaurarea sanctuarelor }i^ngrijirea relicvelor sfin]ilor. Tot restul a venit apoi de la sine.

C$nd mormintele martirilor }i procesele lor de beatificare vor fi^ngrijite }i finalizate, c$nd mormintele ierarhilor vor redeveni locuride pelerinaj, sau c$nd se va ^ncerca timida ^mplinire a testamentelorlor spirituale, abia atunci „se va pune ^nceput bun”. Redob$ndireamemoriei face parte din vindecarea persoanei; redob$ndireaadev@ratei memorii istorice a Bisericii }i a bisericilor, ca }i con}tiin]apropriului tezaur spiritual mo}tenit (deci ^n prealabil cunoscut,aprofundat, meditat...), con}tientizarea rolului cristocentric al Bisericii,iar@ cu ce trebuie fundamentat „Restitutio ab integrum”.

Rolul de a fi o punte de leg@tur@ dintre Orient }i Occident, roldisputat teoretic de ambele Biserici ar trebui s@ conduc@ nu numai lao str$ns@ cooperare reciproc@, dar }i la ̂ mbog@]irea cultural@ teologic@adecvat@.

Papa Ioan Paul al II-lea reprezint@ nu numai o firm@ de acoperiresau care poate fi sloganizat@ (dup@ caz), ci ^n primul r$nd un modelviu de %nv@]@tor al Bisericii. Cererile de iertare f@cute altor confesiunicre}tine sau nu, reprezint@ tocmai atribuirea conceptului de „meta-noia” la nivel eclesiastic. C$nd Biserica Ortodox@ ^}i va cere iertare^naintea celei Catolice }i a celei Unite pentru suferin]a provocate lor?C$nd Biserica Unit@ va cere iertare analog@ Bisericii Ortodoxe?Desigur, pentru aceasta trebuie mult@ smerenie, }i credin]@ ^n ceeace propov@duim, ^n ceea ce ne rug@m sau ^n ceea ce facem.

Vizita Sf. P@rinte ^n Rom$nia a fost o adev@rat@ lovitur@ de tr@znet^n capul celor cu prejudec@]i (fie ele }i infantile, sau... la ordin!), fie ^ncapul celor ce au pus politicul drept m@sur@toare universal@ apropriilor interese.

Papa a ^nv@]at poporul rom$n ^n limba sa matern@ (lucru pe carenici un Patriarh Ecumenic nu s-a obosit s@-l fac@) lans$nd o amprent@de ne}ters ^n istoria Bisericii Rom$ne, amprenta care slav@ Domnuluinu poate fi instrumentalizat@ la bunul plac al fiec@ruia. Ar fi frumos caambele Biserici s@-}i stabileasc@ o zi a reconcilierii ^n Hristos, ^n careat$t Mucenicii: David din Voila, Constantin de la Jina, {tefan din Galdade Jos }i cel din Idicel s@ fie reconcilia]i cu Mucenicii Oprea Micl@u},Moise Macinic }i Ioan din Gale}, nu numai ^n Cer, cum deja s-a

Page 60: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

60

^nt$mplat, dar }i pe p@m$nt. Cetele martirilor din pu}c@riile comuniste,Canal sau lag@re, care ^n prigoan@ se reg@seau unite ^n acela}i Potira}teapt@ }i ele acela}i lucru.

Cei care cred, sper@ }i se roag@ ca acest lucru s@ se ^nt$mple c$tmai repede, p@timesc }i ei oprobiul fo}tilor grada]i, a acelora care sereculeg ^n mistica parcurilor de ma}ini sau a ascensiunii sociale, aacelora care ^n calculul lor meschin se bucur@ }i s-ar bucura ori dec$te ori ar fi posibil de R@stignire }i de Ruperea C@m@}ii lui IisusHristos. Pentru ace}tia din urm@, ceilal]i sunt ni}te strigoi ce trebuiealunga]i, s@ nu mai tulbure c@ldicica mla}tin@ a propriei imposturi saucomodit@]i. P@zea, c@ci vremea strigoilor vine!

v.dr. Mircea Birtz, OBSS

Page 61: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

61

M@run]i}uri heraldice

de dr. Mircea cav. Birtz, OBSS

Page 62: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

62

Page 63: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

63

%ntr-o societate tradi]ional@ medieval@, ^mp@r]irea persoanelor sef@cea riguros ^ntre „oratores”, „bellatores”, „laboratores” }i „agricul-tores”, respect$ndu-se organizarea ^n cele patru caste (lucru analizatde noi ^ntr-un studiu precedent).

Interferen]ele spirituale, culturale, dar }i de alt@ natur@, mai subtil@s-au materializat ̂ n spa]iul spiritual }i cultural rom$nesc prin ̂ ncercareade a introduce }i anumite forme de organizare a unor caste, prin Ordinede resort.

%n cazul nostru, fiind interesa]i de Ordinul Cavaleriei (Cavaleria,asemeni c@lug@riei, fiind Una, voca]iile particulare impun$nd o spe-cificare tardiv@), am dorit s@ urm@rim c$te ceva despre prezen]a unuiasemenea Ordin pe la noi.

Dac@ asupra Basarabilor }i Mu}atinilor lucrurile sunt destul de clarepentru cercet@torul interesat, principii respectivi integr$ndu-searmonios ^n sistemul Cavaleriei europene (fie prin raporturi devasalitate,1 fie prin primirea unor ordine – notoriu fiind cazul lui VladDracul, decorat de Sigismund de Luxemburg cu Ordinul Dragonului),iar ^n ceea ce-i prive}te pe nobilii ardeleni lucrurile fiind evidente,^ncep$nd cu secolul al XVI-lea desele schimb@ri de domnie vorconfuziona marcant aceast@ situa]ie.

Vasile Lovinescu, ^ntr-un studiu fundamental dedicat realit@]ilortradi]ionale din Moldova (Lovinescu V., „Monarhul ascuns”) pre-cizeaz@ care ar fi trebuit s@ fie rolul lui Iacob Heraclid Despitul ^nMoldova, tocmai de a restabili anumite comunic@ri subtile ̂ ntre Orient

1. Vasalitatea trebuie privit@ cu ochii acelor timpuri: ̂ n primul r$nd, ca o ̂nscriere^n Ordine. Raportul dintre Suzeran }i Vasal era tocmai consfin]irea sacr@ aacelei Ordini, neav$nd nimic umilitor ^n sine; doar odat@ cu dec@dereaEvului Mediu se va vedea o ̂ n vasalitate o simpl@ subordonare, consecin]@direct@ fiind veleitarismul asociat insubordon@rii, revoltei etc. O vasalitatecorect@ nu excludea un conflict, armat (privit ̂ n acele cazuri la corecta sadimensiune profan@, accidental@, f@r@ alte conota]ii „mai ^nalte”), badimpotriv@.

Conflictul armat avea rol fie de ordalie, de arbitraj pe calea armelor, saude corectare a unor devieri manifestate de o parte sau de alta apactizan]ilor. Cazul notoriu este cel ̂ ntre Carol Robert d'Anjou care deviasede la Ordinea local@ existent@, }i Basarab voievod, ap@r@tor violent alacesteia.

Page 64: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

64

}i Occident. Cum s-a achitat el de aceast@ sarcin@ este de notorietate,evenimentul fiind magistral imortalizat ^n literatur@ de VasileAlecsandri, ^n piesa dedicat@ acestuia.

Iat@ c@ un urma} de-al s@u, Gheorghe Despot, Ioan GheorgheHeraclidul, pretins@ rud@ de-a domnului moldovean, la 3 ani dup@moartea lui Iacob Heraclidul († 1563), se g@sea ^n Lombardia,c@ut$nd sprijin pentru a ocupa Tronul Moldovei. %n scrisorile sale din1566 }i 1570, reflect$nd sprijinul pe care ^l c@uta din partea%mp@ratului, a genovezilor sau vene]ienilor, Gheorghe Despot seprezint@ interesat de r@zboiul ̂ mpotriva turcilor, de o posibil@ cruciad@,asociate desigur cu dorin]a de a ajunge s@ domneasc@ ^n Moldova,Muntenia sau Moreea. Gheorghe Despot a creat un Ordin Cavalerescal Sf. Gheorghe, el fiind Mare Maestru, cu care a decorat anumi]icet@]eni italieni. Este prima tentativ@ din c$te }tim a unui pretendentla unul din tronurile rom$ne}ti de a crea un ordin cavaleresc dup@maniera occidental@, pentru a recompensa pe cei dedica]i cauzei sale.Dac@ }ansele sale de a ajunge s@ domneasc@ s-ar fi ^mplinit, suntemconvin}i c@ Ordinul Sf. Gheorghe ar fi putut fi o structur@ cu adev@ratutil@ pentru re-adaptarea unor realit@]i tradi]ionale ^n acele locuri.1

O figur@ cu un rol important ^n acest plan, chiar dac@ este pu]incunoscut (dar oare nu acest lucru dovede}te calitatea ac]iunii salespirituale?) este principele Nicolae P@tra}cu, fiul lui Mihai Viteazul.Dup@ uciderea mi}eleasc@ a tat@lui s@u, Nicolae P@tra}cu a gravitat^n orbita imperial@, stabilindu-se la Viena. Aici Nicolae P@tra}cu }iRadu {erban au continuat perpetuarea idealului cruciat al Ligii Sfinte,ideal pentru care s-a jertfit }i Mihai Viteazul.

Documentul No. 662, fol. 289-290 din Colec]ia Dupuy (BibliotecaNa]ional@ din Paris) care reflect@ aceast@ atitudine, a fost publicat }icomentat ^n „Revista Istoric@” ^n 1935.2

Documentul este redactat ^n italian@. %ntruc$t este pu]in cunoscut,^ncerc@m s@-l prezent@m ^n traducere:

1. Sacerdo]eanu Virginia – Ceva cu privire la pretendentul Gheorghe Despot,^n „Revista Istoric@”, nr. 1-3/1934, pp. 3-7.

2. Holban T. – Un plan de cruciad@ din ini]iativ@ rom$neasc@, ^n „RevistaIstoric@”, nr. 4-6/1935, pp. 105-108.

Page 65: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

65

„Ace}tia care urm@reau s@ creeze un nou ordin de cavaleri a}teptaurezolu]ia Papei, unde l-au trimis pe Petrignano, unul din cei treiini]iatori, }i ajung$nd scrisorile la nun]iu, s-a v@zut c@ Sanctitatea Sapunea ca }i condi]ie ca acest ordin s@ aib@ sediul perpetuu ^nGermania, iar marele maestru s@ fie german, lucru care nu a pl@cutcavalerilor; ace}tia s-au hot@r$t, vineri, ^n a 8-a zi a lunii curente(martie 1619 – n.n.) s@ distribuie ordinul }i crucile ei ̂ n}i}i, astfel ̂ nc$ts-au dus la un loc deschis, aici la Viena, l$ng@ Spitalul Fra]ilorBinef@c@tori, unde fondatorii }i-au dat reciproc colarele cu crucile,apoi le-au ^ncredin]at }i celorlal]i cu solemnitatea }i jur@minteleconforme cu noua institu]ie; chiar dac@ Papa nu a consim]it, s-auintitulat Cavaleri ai Maicii Domnului; se vor numi Cavaleri ai Mili]ieiCre}tine, dac@ Papa le va pune condi]ii bune, ^ntruc$t, consider$ndacest ordin un ordin al francezilor }i al germanilor, cu pu]ini italieni }inici un spaniol, acesta ar putea provoca dezordini ̂ n Italia, dac@ marelemaestru ar fi fost francez; maxima preten]ie a acestor cavaleri era s@aib@ o reziden]@ stabil@ ^n Italia; unii spun alte lucruri, }i doarDumnezeu }tie inima omului.

La fel, ^ntorc$ndu-se asupra faptului, ace}ti cavaleri sunt de treicategorii. Unii sunt de Mare Cruce, al]ii Comandori, ultimii suntcavaleri; cavalerii de Mare Cruce poart@ un colar similar L$nii de Aur,f@cut din 15 stele, ^ntre stele fiind c$te un nod f@cut cu cordonul Sf.Francisc, iar ^ntr-o parte fiind ata}at@ crucea, destul de mare; ^nmijlocul ei se g@se}te Madona ^n c$mp turcoise, ^nconjurat@ de unsoare iradiind; de cealalt@ parte se g@se}te (reprezentat) Sf. Mihail.Comandorii poart@ aceast@ cruce, dar f@r@ colar. At$t unii, c$t }i ceilal]ipoart@ o cruce mare turchin@ (turcoise), cu ramur@ de aur virgin }isoare, care sunt impresionate. To]i consider@ c@ (ordinul) va avea via]@scurt@, fiind fondat din ambi]ie, f@r@ autoritate, ba chiar ^mpotrivainten]iilor Papei.

Situa]ia cavalerilor este urm@toarea:Nota cavalerilor care au primit crucea ^n confraternitate, la Viena,

^n mijlocul lunii martie 1619.Principalii doi ini]iatori }i-au dat crucea unul altuia, ace}tia fiind:

ilustrisimul }i excelentisimul domn duce de Nevers, ilustrisimul domncavaler d'Altam, iar ei au dat personal crucile }i colarele ^nscri}ilor:

Page 66: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

66

colonelul ilustrisim }i excelentisim domn duce al Saxoniei,ilustrisimul }i excelentisimul Radu Voievod, principe legitim al

Valahiei,ilustrisimul domn cavaler Giovinienzo d'Arco, gentilom de camer@

al regelui Ferdinand,ilustrisimul domn marchiz de Rovigliach, din Gasconia,ilustrisimul domn conte de Puecham, colonel al M.S. Imperiale,domnul Giovanni Battista Petrignano, italian.Fondatorii au transmis Marea cruce prin procuratori fie unor mari

principi, fie unor mari cavaleri:Ilustrisimul }i excelentisimul domn duce al Saxoniei, fratele primului,Ilustrisimul }i excelentisimul domn cavaler Homonai, mare domn

din Ungaria,Ilustrisimul }i excelentisimul domn duce Coreski, polonez,Il. }i exc. domn duce de Olica (Uglic) din Rusia,Il. }i exc. domn staroste de Sandomir, 3 care a fost socru al Marelui

Duce al Moscovei din trecut,Il. domn Candi, il. }i excel. domn duce de Rossi; il. domn marchiz

de Villiers, francez, il. domn marchiz de Mirona din Rusia, il. domncavaler d'Ampier (Dampierre), loren, il. domn cav. d'Onopalchi,polonez.

Cavalerii comandori care au primit crucea personal:Ilustrisimul Petra}cu Vaivoda, fiu al fostului Mihai Voievod }i ginere

al Principelui Valahiei,il. domn colonel v@r al M.S. Regelui Poloniei Suiceri (?),il. domn cav. Marc Ant. Scotto d'Agazano, italian,il. d. Martin Strassold, gentilom de camer@ al Maiest@]ii R. Boemiei

}i Ungariei,il. d. colonel Tarnoschi, polonez,Mr. de St. Etienne, francez, locotenent general al militarilor francezi,il. d. colonel Gasperghi, gentilom de camer@ a Serenisimului din

Bavaria,il. d. Tenaghel, cancelar al Suediei, pentru M.S. Regele Poloniei,

3. Palatinul de Sandomir, tat@l Marinei Mniszek, socrul lui Dimitrij al V-leaIvanovici, str@mo}ul actualului Mare Maestru al OBSS.

Page 67: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

67

il. d. Pietro Petrignano, frate al numitului d. Giovanni Battista.Al]i }ase cavaleri Mare Cruce }i mul]i comandori; al]i mul]i din

ace}tia, care ^ntrec num@rul de jum@tate din cei prezen]i, nefiind defa]@, }i nefiindu-le ̂ nc@ numit procuratorul, vor primi crucile pe m@sur@de ajung.

Jur@m$ntul pe care-l fac cavalerii Mili]iei Cre}tine:Iisus Maria. Eu... jur pe Dumnezeu pe care-L ador }i pe noble]ea

mea c@ voi respecta perpetuu articolele acestui ordin instituit al Mili]ieiCre}tine:

1. Voi media ^ntotdeauna pacea ^ntre principii cre}tini, ^ntrepopoare }i mili]iile cavalere}ti cre}tine legitime, cu mijloacelegitime.2. Voi media ^ntotdeauna ^mpreun@ cu mili]iile cre}tinecavalere}ti pentru eliberarea cre}tinilor din opresiuneanecredincio}ilor.3. Voi observa ̂ ntotdeauna fidelitatea fa]@ de casnici }i principiimei legitimi, sub pedeapsa infamiei perpetue }i privareainsignelor militare }i cavalere}ti al acestui ordin cavaleresc almili]iei cre}tine.4. Voi purta ^ntotdeauna crucea ordinului.5. Voi asculta }i voi respecta ordinele }i onoarea superiorilordin oficiile ordinului.

Ei au semnat personal acest jur@m$nt, spun$nd c@ ̂ ndat@ vor emite}i porunci ^n numele Ordinului, trimi]$nd deja ambasadori c@tre to]imarii principi.

Se crede c@ vor ob]ine confirmarea Papei, dat@ ar@t$ndu-se p$n@acum Nun]iul nu foarte mul]umit pentru concederea acestei cruci ^nafara propunerilor Sf. P@rinte, ba chiar cu oarecare dispre] fa]@ de el,nepun$ndu-se de acord ^n preceden]@ cu el, zic unii c@ ar putea ie}ini}te nepl@ceri.

A ajuns deja un curier al Marelui Duce al Toscanei c@tre ambasa-dorul s@u; se crede c@ ar purta ordinul pentru 1500 de c@l@re]i oferi]ica ajutor acestor cavaleri...”

Consider@m c@ explica]iile asupra naturii, scopurilor, decora]iilor}i claselor Ordinului rezult@ de la sine.

Page 68: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

68

Principele Nicolae Petra}cu a ^nfiin]at }i el un ordin cavaleresc, pecare L-a distribuit intimilor lui. Decora]ia acestui ordin a fost g@sit@^n morm$ntul lui Stroe Buzescu (^n biserica de la Str@je}ti, fostul jud.Romana]i, ^n 1907), fiul lui Radu Buzescu. Decora]ia este ^n form@de cruce medaliat@ (panglica nu s-a p@strat) din argint; pe avers suntini]ialele N.P. (Nicolae P@tra}cu) }i 2 u intecal$nd un ] (^n alfabetchirilic); pe revers sunt literele VOE (vod) }i literele T, K, U.4

Reputatul heraldist, Prof. Dan Cernovodeanu nu comenteaz@ litereleU [ U/T K U. Credem ^ns@ c@ ordinul a fost fondat dup@ 1619, c$ndprincipele rom$n se bucura de recunoa}terea oficial@ a statutului s@ucavaleresc. Este sigur c@ prin acest ordin principele Nicolae Petra}cudorea s@ implanteze o structur@ cavalereasc@ occidental@ ^n Muntenia([ara Rom$neasc@), perpetu$nd idealurile care }i le-a asumat la Viena.

%n sec. XVIII la Viena ^}i desf@}ura o activitate efervescent@ prin]ulRadu (Rudolf) Cantacuzino, fiul lui {tefan Cantacuzino, executat deturci ^n 1716. Acesta ^}i f@cuse o adev@rat@ curte ^n capitala Hab-sburgilor, fiind ̂ nconjurat de sp@tarul Radu Golescu, logof@tul GrigoreB@leanu, marele vistier Ilie {tirbei, serdarul Vartolomei de Bragoly,marele c@pitan „Manthos”, Gheorghe Theofil de Branner, cancelar,}i Mihul, vice-cancelar. Distribuia at$t de gramate unor demnitarieclesiastici din Orient (ex. Simeon Taclasie, stare]ul M@n@stirii Sf.Fecioare din Olimpul [esaliei) pentru fidelitatea lor fa]@ de credin]@,c$t }i Ordinul Constantinian al Sf. Gheorghe (consider$ndu-se urma}al Anghelilor, Flaviilor }i Comnenilor).5

Unul din ilu}trii decora]i cu Ord. Sf. Gheorghe a fost episcopulInochentie Micu l.b. Klein ^n 1743, lucru ce i-a fost imputat la Viena,^n 1744 episcopului ardelean. Pr. Dumitru St@niloae, coment$ndepisodul decor@rii („acest ordin nu i s-a dat degeaba”), credea c@ Ino-chentie ^mpreun@ cu Radu Cantacuzino }i cu fratele acestuia,Constantin (care gravita ^n sfera Moscovei), ar fi fost implicat ^ntr-oatitudine conspirativ@ (Constantin fiind }i b@nuit ^n 1746 c@ ar fi vrut

4. Cernovodeanu Dan – O distinc]ie rom$neasc@ necunoscut@, ̂ n rev. „MagazinIstoric”, 2 (febr.) 1991, pp. 62-63.

5. Mihordea V. – {tiri nou@ cu privire la Radu Cantacuzino, ̂ n „Revista Istoric@”,nr. 1-3/1936, pp. 66-72.

Bulat T.G. – Politica lui Ludovic al XV-lea }i Radu Cantacuzino, pretendentdomnesc, ̂ n „Revista Istoric@”, nr. 10-12/1920, pp. 229-235.

Page 69: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

69

s@-i r@scoale pe s$rbi).6

Dup@ noile studii care au demonstrat orizontul spiritual }i culturalal lui Inochentie Micu, ni se pare pu]in probabil c@ acesta ar fi urm@rits@-}i lege interesele de cele s$rbe}ti.

Credem c@ este vorba de altceva.Radu Cantacuzino urm@rea atent soarta Bisericii Unite, unchiul

s@u Gheorghe Cantacuzino fiind unul din sus]in@torii arden]i ai alegeriiepiscopului Ioan Giurgiu Pataki, episcop mult calomniat, ne^n]eles demediocritatea confra]ilor [email protected] Mai degrab@ credem c@ principeleRadu, ca }i Vl@dica Inochentie erau uni]i ^n idealul restaur@rii dubleicomuniuni dintre Roma }i Bizan] („Unirea cea Dint$i”), episcopulav$nd nevoie }i de contactele nobiliare de resort, ca s@-}i fac@respectat@ vocea nu numai la Curte, dar }i ̂ n ̂ mb$csita cu prejudec@]iDiet@ a Transilvaniei.

Idealul cavaleresc at$t ^n sec. al XVI-lea, ^n sec. al XVII-lea sau ^nsec. al XVIII-lea a vizat nu numai un aspect ofensiv cruciat, dar cevamai mult, restaurarea unor raporturi normale, de intercomuniune ̂ ntreOrient }i Occident. Nobilii rom$ni au r@spuns cu entuziasm acestuiideal.

Imediat dup@ ce acest articol a fost terminat, am g@sit ^n libr@riiimportanta lucrare a reputatului istoric }i heraldist Constantin Reza-chevici – „Cronologia Domnilor ̂ n [ara Rom$neasc@ }i Moldova” (vol.I – sec. XIV-XVI), Ed. Enciclopedic@, Bucure}ti, 2001. Pp. 363-408 suntdedicate Domnului Nicolae P@tra}cu, iar pp. 400-401 sunt dedicaterela]iilor acestui principe cu Mili]ia Christiana. Nu suntem ̂ ns@ de acordcu reputatul istoric ^n ceea ce prive}te dorin]a Papei de excludere aprincipilor rom$ni din Ordin pe motiv c@ n-ar fi fost catolici, ci conformdocumentului din colec]ia Dupuy, publicat de T. Holban, ordinul a avutdificult@]i cu Papa ̂n ceea ce prive}te postul de Mare Maestru }i stabilireasediului s@u. Lucrarea Dlui. Rezachevici con]ine ^ns@ cea mai dens@monografie consacrat@ fiului lui Mihai Viteazul.

6. St@niloae Dumitru – Lupta }i drama lui Inocen]iu Micu Clain, ̂ n rev. „B.O.R.”,nr. 9-10/1968, pp. 1151-1152.

7. Chindri} Ioan – Cultur@ }i societate ^n contextul {colii Ardelene, Ed.Cartimpex, Cluj, 2001, p. 32. Dr. Chindri} este primul care ^i dedic@eruditului episcop Pataki un studiu ^ntr-adev@r demn de o cercetareistoriografic@ vrednic@ de acest nume.

Page 70: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.
Page 71: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

„... Ei, de care lumeanu a fost vrednic@...”

de dr.theol. Mircea cav. Birtz, OBSS

Page 72: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

72

Page 73: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

73

„... spun acestea, c@ fiecare din voi zice: Eu sunt al lui Pavel, eusunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!Care s-a ^mp@r]it Hristos? Nu cumva s-a r@stignit Pavel pentru voi?Sau a]i fost boteza]i ^n numele lui Pavel?...”

(Sf.Ap. Pavel – I Corint. 1, 12-13)„... }i v-a]i ^mbr@cat cu cel nou, care se ^nnoie}te, spre deplina

con}tiin]@, dup@ chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin }i iudeu,t@iere ^mprejur }i net@iere ^mprejur, barbar, scit, rob sau liber, ci toate}i ^ntru to]i Hristos”.

(Sf.Ap. Pavel – Colos. 3, 10-11)„Ferici]i ve]i fi c$nd oamenii v@ vor ur^ pe voi }i v@ vor izgoni dintre

ei }i v@ vor batjocori }i vor lep@da numele voastre ca rele din pricinafiului Omului. Bucura]i-v@ ^n ziua aceea }i v@ veseli]i, c@ iat@, platavoastr@ mult@ este ̂ n cer; pentru c@ tot a}a au f@cut proorocilor p@rin]iilor...”

(Sf.Ev. Lc. 6, 22-23)„... Au fost uci}i cu pietre, au fost pu}i la cazne, au fost t@ia]i cu

fer@str@ul, au murit uci}i cu sabia, au pribegit ^n piei de oaie }i ^n pieide capr@, lipsi]i, str$mtora]i, r@u primi]i. Ei, de care lumea nu eravrednic@, au r@t@cit ^n pustii }i ^n mun]i }i ^n pe}teri }i ^n cr@p@turilep@m$ntului...”

(Sf.Ap. Pavel – Evrei 11, 37-38)

.................................................................................................

„Cum e cunoscut, potrivit Tradi]iei, credin]a a fost purtat@ ̂ n aceste]inuturi de fratele lui Petru, Apostolul Andrei, care a pecetluit neobositasa oper@ misionar@ prin martiriul s@u petrecut ^n Patras. Al]i martoride seam@ ai Evangheliei, ca Sava Gotul, Niceta de Remesiana,provenind din Aquilea, }i Lauren]iu de Novae i-au continuat lucrarea,^n timpul persecu]iilor din primele veacuri, cete de cre}tini au suferitmartiriul: sunt martirii daco-romani, precum Zoticos, Atalos, Camasis}i Filippos, prin al c@ror sacrificiu s-a ^nr@d@cinat profund credin]acre}tin@ ^n p@m$ntul vostru.

S@m$n]a Evangheliei c@zut@ ^n teren fertil a produs ^n perioadaacestor dou@ milenii roade abundente de sfin]enie }i martiriu. M@

Page 74: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

74

g$ndesc la Sf. Ioan Casian }i Dionisie Exiguul, care au contribuit latransmiterea comorilor spirituale, teologice }i canonice ale Orientuluigrec, Occidentului latin; apoi, mult mai t$rziu, la voievodul {tefan celMare }i Sf$nt, „un adev@rat atlet al credin]ei cre}tine”, cum l-a numitPapa Sixt al IV-lea, }i la numero}i al]i slujitori ai Evangheliei, ^ntrecare domnitorul }i martirul Constantin Br$ncoveanul, iar mai recent,numero}i martiri }i m@rturisitori ai credin]ei din secolul dou@zeci.”

(Papa Ioan Paul al II-lea, Bucure}ti, 7.V.1999)„La r$ndul ei, Biserica Catolic@ este invitat@ s@ adune dovezi pentru

a nu pierde memoria martirilor s@i, pentru a le urma m@rturia defidelitate }i devotament fa]@ de Domnul.”

(Papa Ioan Paul al II-lea, Bucure}ti,Scrisoare adresat@ Conferin]ei Episcopale Catolice din Rom$nia)„A} vrea s@ amintesc aici doar de Sf$ntul Monah }i Episcop Calinic

de la Cernica, at$t de aproape de inima credincio}ilor din Bucure}ti.”(Papa Ioan Paul al II-lea, Bucure}ti, 8.V.1999)

„Dintre numero}ii martori ai lui Hristos, ^nflori]i pe p@m$nturileRom$niei, doresc s@ amintesc monahul de la Rohia, NicolaeSteinhardt, excep]ional@ figur@ de credincios }i de om de cultur@ carea perceput ̂ n chip special bog@]ia imens@ a comorii comune BisericilorCre}tine.

Aduc mul]umire Domnului ^n special pentru credin]a }i speran]am@rturisite pe p@m$nt rom$n de membrii Bisericii Ortodoxe }i BisericiiCatolice ^n decursul acestui secol dificil. Gra]ie lor, persecu]iile }isuferin]ele au devenit ocazii pre]ioase de sfin]ire }i de evanghelizare^n aceast@ regiune.

S@ izbucneasc@ dar din Biserica Ortodox@ Rom$n@ }i din ceaCatolic@ o singur@ c$ntare de pream@rirea Neamului Domnului!”

(Papa Ioan Paul al II-lea, Bucure}ti, 9.V.1999)

Page 75: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

75

O modest@ ^ncercare de CALENDAR...

Iisus Hristos }i Sfin]enia unesc; diavolul }i p@catul dezbin@. Dinacest motiv, ideea de a face un r@boj al celor care s-au sfin]it, au sfin]itpe al]ii, au sfin]it aceste p@m$nturi, sau plec$nd de aici au sfin]itmeleaguri str@ine, a c@utat s@ includ@ reprezentan]i din toate Bisericilecu adev@rata Succesiune Apostolic@ din spa]iul geografic sau istoriclocuit de rom$ni }i de str@mo}ii acestora. Sfin]enia nu are etnie, nicina]ie, doar credin]@.

Vom ^nt$lni sfin]i }i martiri ai Bisericii Universale Ortodoxe, nesf$-}iat@ de r@utatea omeneasc@; vom ^nt$lni sfin]i }i martiri ai BisericilorOrtodox@, Unit@ sau Latin@, at$t din cei deja canoniza]i oficial, c$t}i din cei care a}teapt@ ̂ nc@ o decizie de recunoa}tere a acestui statut,de}i ei ^n Cer se roag@ de mult pentru noi to]i.

Unele figuri poate au fost uitate, sau ^n cazul g@sirii acestora, nule-am putut identifica ^nc@ data de pr@znuire. Desigur c@ orice lips@poate fi corectat@, la voia }i la posibilitatea de informare }i de ̂ n]elegerea cititorului.

Din sfin]ii martiri }i m@rturisitori din perioada comunist@ am alesdoar c$teva nume, din toate Bisericile men]ionate mai sus. Ele suntfoarte numeroase, }i ar fi de dorit stabilirea unei Zile de pr@znuire a lor,m@car colectiv@ (bun@oar@ a III-a duminic@ dup@ Sf. Rusalii); astadesigur dac@ unii urma}i spirituali ar }ti s@ se mobilizeze corespunz@tor,s@ nu zac@ ^n torpoarea slinoas@ a Caiafelor. O alt@ problem@ esteeviden]ierea corect@ a datelor biografice a Servilor lui Dumnezeu, iarla acest capitol cercetarea istoriografic@ rom$neasc@, precum }i ceahagiografic@, este la ^nceput, pl@tind }i tributul inerent ^nceputului...

Un lucru trebuie re]inut cu luare-aminte:Autoritatea Eclesiastic@ Suprem@ (SF. Scaun Roman ^n Biserica

Catolic@, sau Sf. Sinod ^n Biserica Ortodox@) doar recunoa}te carac-terul de fericit sau sf$nt al unui serv al lui Dumnezeu, proclam$ndsolemn (printr-un Decret, respectiv Tomos) aceast@ constatare.Autoritatea Eclesiastic@ nu poate crea sfin]i (Dumnezeu singur o face,prin harul sfin]ilor), ci doar o recunoa}te, dup@ criterii precise, ̂ n urmaunor anchete canonice }i istorice (care ar trebui f@cute temeinic)caracterul de sfin]enie al unui credincios.

Page 76: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

76

Mai trebuie amintite anumite preciz@ri lexicale:Martirul este cel care decedeaz@ ^n urma unei ac]iuni directe sau

indirecte (ex. execu]ie, asasinat, respectiv deten]ie ^n condi]ii deexterminare) impuse pentru a-i cere lep@darea de credin]@. Deci unmartir moare pentru credin]@, nu supravie]uie}te... Martirii pot fiteologici (murind pentru credin]a ^n Dumnezeu, ^n Sf. Treime, ^nDivino-Umanitatea lui Hristos) sau eclesiologici (c$nd mor pentru unadev@r definit de Biserica din care provin). Exist@ }i cazul martirilorcarit@]ii, care mor ^n urma unei ac]iuni de salvare, de ajutarenecondi]ionat@ a aproapelui.

Cine moare pentru o idee non-teologic@ (ex. idee politic@) este unerou, dar nu un martir.

Sf$ntul este credinciosul lui Dumnezeu care tr@ie}te plenar adev@rulde credin]@ al Bisericii Sale, respect@ virtu]ile la modul eroic (adic@,^n cazul unor situa]ii limit@, el va reac]iona virtuos cu o spontaneitatesuperioar@ celorlal]i) }i/sau ^}i ^ndepline}te apoi obliga]iile statului ^ncare se afl@ (N.B. stat ̂ n sens de situa]ie, condi]ie, nu ̂ n sens adminis-trativ-politic). De pild@, un episcop s@ poat@ fi canonizat (f@r@ a martir)trebuie s@ m@rturiseasc@ credin]a f@r@ gre}eal@, s@ aib@ uncomportament virtuos eroic }i s@-}i fac@ bine datoria de episcop. Sf$ntulse bucur@ de un cult extins ^ntregii Biserici din care provine. Fericituldin punct de vedere teologic este tot sf$nt (adic@ se bucur@ de viziuneabeatific@/contempl@ gloria increat@ a lui Dumnezeu), dar cultul s@ueste localizat la o provincie, un ordin religios, o ]ar@ etc. Nu are ^nc@un cult extins general. M@rturisitorul sau confesorul este acel credinciospersecutat pentru credin]a lui, pe care nu o reneag@ ^n nici o condi]iesau situa]ie, dar care supravie]uie}te persecu]iei. Aici de deosebe}tede martir (mucenic).

Cuviosul (^n ritul latin Venerabilul) este credinciosul care a demon-strat un grad eroic al virtu]ilor cre}tine }i morale, nedefect$nd dincredin]a Bisericii Sale. El poate s@ se bucure de un cult local, privatsau oficializat (atunci este fericit). Unii folosesc sinonimul de cucernic,sau prea cucernic.

Acestea fiind spuse, ̂ l mai avertiz@m pe cititor c@ vom ̂ nt$lni evrei,greci, daco-romani, go]i, maghiari, slavi, s$rbi, armeni printre fra]iilor rom$ni. Este }i normal, starea paradisiac@ a sfin]eniei este singura

Page 77: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

77

care asigur@ pacificarea }i integrarea prin ^mplinire a diferen]elor, }inu prin nivelare, cenzur@ sau estompare, cum diferite modele (deorigine pe care nici n-o mai men]ion@m) azi vor s@ ni se bage pe g$t.

Cine deci se va minuna c@ bizantinii se bucur@ ^n clasificareanoastr@ al@turi de latini, iar rom$nii pot fi pu}i al@turi de unguri sauslavi, are doar dou@ motive: ori nu s-a g$ndit c@ sfin]enia une}te, orinu a ^n]eles nimic din cre}tin@tate. Iar de unde nu-i, nici Dumnezeunu cere.

C$]iva vor fi intriga]i s@ ^nt$lneasc@ ^n acela}i tabel numele unorepiscopi ^ntemni]a]i }i numele unor figuri care au avut o atitudine celpu]in ambigu@ (^n general, perceput@ ca atare), c$t timp au fost ^nactivitate. Poate sta Iuliu card. Hossu al@turi de Patriarhul JustinianMarina? Dup@ logica bunului sim] nu. Dar cercet@rile care ne-au evi-den]iat persecu]iile aplicate ^mpotriva lui Justinian ^n 1958-59, c$nds-a opus faimosului decret nr. 410/1959, prin care se urm@rea desfiin-]area monahismului rom$nesc sau faptul c@ acesta (Justinian) a fostotr@vit ̂ n 1977 pentru c@ s-a opus din r@sputeri ̂ nceputului demol@rilorbisericilor din Bucure}ti (a se vedea Pr.Dr. Dur@ Ioan – „MonahismulRom$nesc ^n anii 1948-1989, ^n Bibliografie) schimb@ radical pers-pectiva. Parabola lucr@torilor viei, ^n care cel din ceasul al 11-lea pri-me}te un talant ca cel din ceasul al treilea, ca }i figura Sf. Dismas, celr@stignit de-a dreapta lui Hristos, ne ^nva]@ s@ fim pruden]i }i s@ re-cunoa}tem, pentru obiectivitate, c@ nu noi suntem antreprenoriiparcelelor din Cer, ci cu totul Altcineva...

Adev@rul trebuie spus ^ns@, a}a cum a fost. Iar ceea ce reprezint@sigiliul sfin]eniei este tocmai momentul mor]ii. Cum }i ^n ce momentne prinde moartea, }i cum ne-am preg@tit s@ murim – iar@ complemen-tarit@]ile care ne valideaz@ sau invalideaz@ via]a pentru Eternitate.

Cei care o zi n-au f@cut ^nchisoare sau arest pentru credin]a lor arda dovad@ de suprem@ obr@znicie s@-i judece pe cei care }i-au asumatsacrificiul p@timirii pentru credin]@. De aceea privim cu venera]ie lato]i cei care }i-au asumat riscul de a suferi mult sau pu]in, dar concretpentru credin]a lor. Noi avem misiunea de a c@uta adev@rul }tiin]ific,}i de-al aprofunda pe cel Dumnezeiesc; Judecata apar]ine doarBunului Dumnezeu. Laus Deo!

Page 78: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

78

Bibliografie legat@ de Calendar

Auner Carol – Martirii Dobrogeni, ^n rev. „Revista Catolic@”, nr.2/1912, Bucure}ti.

B@lan Ioanichie – Pateric rom$nesc, ed. II, Arhiep. Dun@rii de Jos,1990, Gala]i.

Biserica %ntemni]at@ ^n Rom$nia – Inst. Na]ional pentru StudiulTotalitarismului, Bucure}ti, 1998.

Bota Ioan, Ioni]oiu Cicerone – Martiri }i M@rturisitori ai Bisericiidin Rom$nia (1945-1989), ed. III, Ed. Via]a Cre}tin@, Cluj, 2001.

Bujor Constantin – 65 de ani de persecu]ie a Bisericii OrtodoxeRom$ne de Stil Vechi – oct. 1924 – dec. 1989, Ed. M@n@stireaSl@tioara, 1999.

Calendarul Oastei Domnului – 1997, ed. Traian Dorz, Simeria.C@linescu {t. – Despre santalu Niceta, ̂ n rev. „B.O.R.”, nr. 4/1877.D@nil@ N. – O important@ descoperire arheologic@ la Tropaeum

Traiani, ^n rev. „B.O.R.”, nr. 7/1983.Diaconu David Petru – Din Istoria Sfin]ilor Poporului Rom$n, Ed.

Rompit, Bucure}ti, 1992.Dur@ Ioan – Monahismul Rom$nesc ^n anii 1948-1989, Ed.

Harisma, Bucure}ti, 1994, mai ales pp. 96-97.Idem – Istoria Bisericii Ortodoxe Rom$ne a anilor 1945-1989 –

Evenimente }i realit@]i din via]a acesteia, Ed. Ramida, Bucure}ti, 1994.Gabor Iosif, Simon Iosif – Necrolog 1600-2000, Ia}i, Presa Bun@,

2001.Hevenesi Gábor, SI – Hungaricae Sanctitatis indicia, Tyrnaviae,

1692, apud Jaubinyi G.Jakubinyi György – A Szentek nyomában Erdélyben, Tip. Gloria,

Gyulafehérvär (Alba-Iulia), 2000.P@curariu Mircea – Istoria Bisericii Ortodoxe Rom$ne, vol. III, Ed.

IBMBOR, 1997, Bucure}ti.Prundu} S.A.–Pl@ianu C. – Cei 12 Episcopi Martiri ai Bisericii

Rom$ne Unite, Ed. Via]a Cre}tin@, Cluj, 1998.R@dulescu Mihai – Rugul Aprins, Ed. Ramida, Bucure}ti, 1993.Idem – Chemarea lui Dumnezeu ^n temni]ele comuniste, Ed.

Ramida, Bucure}ti, 1998.

Page 79: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

79

R$mureanu Ioan – Sfin]i }i martiri la Tomis Constan]a, ^n rev.„B.O.R.”, nr. 7-8/1983.

Idem – Mi}carea Audienilor ^n Dacia Pontic@ }i Nord Dun@rean@,^n rev. „B.O.R.”, nr. 9-10/1979.

Sfin]i Rom$ni }i Ap@r@tori ai Legii Str@mo}e}ti, sub red. Dr. NestorVornicescu, ed. IBMBOR, Bucure}ti, 1987.

Vie]ile Sfin]ilor – 2 volume, Ed. Arhiepiscopiei Romano-Catolice,vol. I/1983, vol. II/1992.

Diferite calendare liturgice editate de Biserica Ortodox@ Rom$n@,Biserica Rom$n@ Unit@, Biserica Ortodox@ de Stil Vechi, BisericaRomano-Catolic@, ca }i multe alte lucr@ri de documentare, f@r@ a uitadesigur de lucrarea Pr.Dr. Mircea P@curariu – Sfin]i Daco-Romani (Ed.Trinitas, Ia}i, 2000), ultima apari]ie de resort ^n limba rom$n@...

Avertisment

Numele martirilor, m@rturisirilor sau cuvio}ilor necanoniza]i ^nc@oficial pot fi folosite la libera alegere a credincio}ilor, dar doar ^ndevo]iuni private (rug@ciuni, novene, parastase etc.), nicidecum ^ncultul oficial public!

Doar Autoritatea Ecclesiastic@ Legitim@ a fiec@rei Biserici poatedecide cum, c$nd, unde aceste nume pot fi folosite ^n cultul publicoficial!

Abrevieri:Sf. = sf$ntFer. = FericitCuv. = cuviosM@rt. = m@rturisitorMart. = martirCf. = confesorMc. = mucenic

Page 80: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

80

Ianuarie

Data

1. Marcelin, Argeus, Narcis }i Ep. Filus, sf. martiri (Tomis, † 320)4. cuv.Pr. Florea Mure}an († 1961, ^nchisoare, Jilava)6. Pr. Atanasie Oniga († 1953, ^mpu}cat pentru credin]@), L@pu}ul

Rom$n7. Sf.ep. Niceta de Remesiana († 414), misionar daco-roman (^n

calendarul ortodox pe 24. VI); I.P.S. Arhiep. Alexandru Cisar(Bucure}ti, † 1954)

8. Sf.abate Severin († 482), misionar ^n Noricum, Panonia, Banatcuv. ierom. Ilie Cioru]@ († 1997, Cernica)

10. Sf.ierom. Antipa Luchian de la Calapode}ti († 1882, M@n@stireaVarlaam)

13. Sf.mart.diac. Ermil }i Statonic (Singidunum, † 303)Ionel Mo]a }i Vasile Marin, mor]i ^n ap@rarea Crucii (Majada-

honda, Spania, † 1937)15. Ep.mart. Tit Liviu Chinezu († 1955, ^nchisoare, Sighet)16. Msgr. Vladimir Ghica († 1953, dup@ unii 1954, ̂ nchisoare, Jilava)18. cuv. Margareta, din dinastia Arpadian@ († 1270)20. cuv. Eusebiu Cruciferul († 1270), Sf.Mart. Go]i Innas, Rhinnas }i

Pimas († 372)25. Sf. Ep. Bretanion al Tomisului († 381), Ep. Gherontios Tomitanul,

participant la al II-lea Sinod Ecumenic31. Ep. m@rturisitor Ioan Chertes († 1992, Cluj)

Page 81: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

81

Februarie

Data

2. cuv. Ioan Marini, osta} al Domnului († 1947, S@sciori, Alba)6. cuv. Iosif din Bisericani (dup@ 1400, Moldova)12. cuv.Pr. Iosif Trifa, fondator al Oastei Domnului († 1938, Sibiu)14. cuv.Ep. Gheorghe Safirin, al R$mnicului (1850-1922, Fr@sinei)18. Pr.mart. Ambrus György (1923-1960, † ^n Delt@, ^n lag@r)

cuv. Valeriu Gafencu (1921-1952, ^nchisoarea T$rgu Ocna),Sf$ntul %nchisorilor.

19. cuv.Pr. Vasile Ouatu, osta} al domnului († 1939, Bucure}ti)21. Pr.mart. Matei Dumitru, Romuald Druszcz, Ioan Cudalbu († 1951,

^mpu}ca]i la Jilava)cuviosul Corvin Anton Popa (1985-1988, Cluj)27. Fer. Ladislau Bathory, Cruciferul († 1484)Moare otr@vit la M@n@stirea Neam] Patriarhul Nicodim Munteanu

(1948)28. Fer.reg. Hedwige a Poloniei }i Ungariei († 1399); Ep. m@rturisitor

de stil vechi Evloghie O]a († 1979, Bucure}ti)29. (^n anii bisec]i; ^n anii obi}nui]i 28)Sf. Ioan Cassian Dobrogeanul († 435, Marsilia), Gherman

Dobrogeanul (dup@ 450)Pr.mart. Imre Sándor, ordinarius episcopal (1893-1956, ^nchisoare,

R$mnicu S@rat)

Page 82: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

82

Martie

Data

1. moare otr@vit, dup@ anchete la Securitate, ep. Grigore Leu alHu}ilor (1881-1949, Hu}i)

5. Fer. Ieremia Valahul († 1625, Napoli), este comemorat }i ^n 8. V.cuv. Maria Magdalena Zarug (1946-1955, Gheorghieni – Harghita)7. Sf.Ep. Efrem }i al]i 6 episcopi din Taurida Kersonului (Crimeea,

sec. III-IV)15. Pr.mart. Balthasar Mikola, franciscan (1522-1556, Cluj), ucis de

protestan]icuv.pr. m@rturisitor Dumitru Zamnisnicu († 1974, Ia}i)16. Pr. franciscan mart. Dominic Fortunat Boros (1895-1953, Midia,

canal)20. Fer. Marcus Csáki, dominican († 1336); ep. m@rturisitor (sfin]it

clandestin) Gheorghe Pe] (1894-1974, Butea)23. Ep. m@rturisitor Wilhelm Clofanda (1883-1969, Boto}ani)26. Pr.mart. Montanus }i so]ia lui Maxima (Singidunum, † 304)

Pr.mart. Ioan Fekete (1908-1952, Ghencea)Moare otr@vit Patriarhul Justinian Marina (Bucure}ti, 1977); a

doua zi, imediat, se d@r$m@ Biserica Enei28. cuv. Ioan Sabin Scheibl, misionar (n. 1855, jud. Satu-Mare – 1931,

Hankow, China)31. ^n ultima zi, memoria lui Richard Wurmbrand (1909-2001),

m@rturisitor al credin]ei

Page 83: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

83

Aprilie

Data

1. Pr.mart. Constantin din Jina; pr. mart. {tefan din Galda († 1760,am$ndoi); Cuv. %mp@rat Carol I al Austriei (1887-1922, Madeira)

2. Fer. Wilhelm Apor, ep. mart. (n. 1892, Sighi}oara – m. 1945, Györ)3. Sf. mart. Evgariu, Benignus, Chrestus, Acestus, Rut, Patriciu

(Scythia, sec. IV); este otr@vit mitrop. Irineu Mih@lcescu († 1948)4. Ep. m@rturisitor Josif Schubert (1890-1969, München)6. Ep.Sf.mart. Irineu de Sirmium († 304)9. Sf. mart.diac. Dimitrie din Sirmium († 304)10. Sf.mart.diac. Gaianus (Dacia, sec. II)11. Sf.Ep. Calinic Cernicanul († 1868, R$mnic); sf. arhiduces@ Olga,

egal@ cu Apostolii († 969)12. Sf.Mart. Sava Gotul, Pr. mart. Guthicas }i Sansalas (Buz@u, † 372)15. cuv. stigmat@ Rafila G@lu] (1910-1939, Bocsig)20. Sf.Ep. Theotim I al Tomisului († 407); sr.mart. Gabriela Hajdu

(1915-1963, Oradea, pu}c@rie)23. Ep.mart. Adalbert († 997); masacrul de la Cucova/Moldova;c@lug@rul Eftimie Bal} cu ^nc@ cinci martiri; Sf.conf. Frederica

Hildegard Reissner, sor@ social@ (SSS)24. Sf. Mart Pasicrat }i Valentin (Durostor, † 289)Sf. Mitr. Ilie Iorest († 1678, Putna); Sf.Mitr.M@rt. Sava Brancovici (†

1683, Alba-Iulia); Ep.sf.m@rt. Iosif Stoica de Maramure} († 1711)25. Sf. Vasile din Poiana M@rului († 1767); ep.m@rt. Ioan Dragomir

(† 1985, Arini}, jud. Maramure})26. Sf. Mart. Kiril din Axiopolis (Dobrogea), sec. IV27. cuv.Pr. franciscan Elek Csiszer (1856-1942, Bra}ov)28. cuv.Pr. franciscan Samuel Didak Kelemen, activ }i ^n Ardeal

(1683-1744, Eger/Agria)Sf.Mc. Maximus, Quintilianus }i Dadas († 304, Durostor)

Page 84: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

84

Mai

Data

6. cuv. principes@ Elisabeta a Ungariei († 1336)7. cuv. regin@ Gisela a Ungariei, so]ie a Sf. Rege {tefan († 1059)8. Fer. Ieremia Valahul († 1625, Napoli)9. Kiril episcopul, Quindeus, Zenon, Dionis, Acuciu, Crispius sf. martiri

(Axiopolis, sec. IV); Ep. martir Alexandru Rusu (1963, ^nchisoare,Gherla)

10. Ep.mart. Vasile Aftenie († 1950, Bucure}ti); cantorul martir AntonBurdea († 1949, ^mpu}cat ^n com. Fundul-R@c@ciuni)

11. Sf. Chiril }i Metodiu, Patroni ai Europei, Apostoli ai slavilor (sec.IX)

12. Sf. Mart. Ioan Valahul (1662, Constantinopol)13. este otr@vit Andrei Magieru, fost episcop ortodox al Aradului (†

1960)17. Sf.Mc. Eracliu, Paul, Peregrinus, Minerius, Aquilius, Victor,

Artemius, Calorum (Noviodunum/Isaccea, sec. IV)18. cuv. Iustin Nicoar@ (1899-1926, Cluj)21. Sf. %mp@ra]i asemeni Apostolilor Constantin }i Elena (sec. IV)25. Ep.m@rt. Marc Glaser fost al Transnistriei }i al Ia}ilor (1880-1950,

Ia}i)27. Sf.Mc. Iuliu Veteranul (Durostor, †289)28. Iuliu card. Hossu († 1970, Bucure}ti)

Page 85: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

85

Iunie

Data

2. Sf.Mc. Ioan cel Nou de la Suceava († 1332, Cetatea Alb@)4. Sf.Mc. Zoticus, Atalus, Kamasis }i Philippos (Niculi]ei, † 304)Fer. Ioan franciscanul, martir († 1603, Cluj)6. Pr.cf. Clemente Ernesto Gatti (1880-1952, ^n Italia, dup@ ie}irea

din pu}c@riile rom$ne}ti)8. Sf.Mc. Nicandru }i Marcia (Durostor, † 289) }i ^nc@ cinci martiri la

Tropeum Traiani († 289)9. mart. Emanuel Neri, pr. iezuit († 1603, Cluj), ucis de protestan]i15. Sf. Mc. Hesihius din Durostor († 289); regina cuv. Jolanda († 1298)

din dinastia Arpadian@20. cuv. Traian Dorz († 1980, Mizie}, Bihor), conduc@tor al Oastei

Domnului; sf.mc. Paul }i Chiriac (Tomis, sec. IV)23. cuv. Mihai Neam]u, c@lug@r bazilitan (1924-2000, Satu-Mare)26. cuv.ierom. Moise Maghiarul, din Lavra Pecerskái († sec. XI)27. Sf. Rege Ladislau († 1095, ^nhumat la Oradea); Ep.mart. Ioan

Suciu († 1953, pu}c@rie, Sighet)28. (pe stil vechi pe data de 15) Sf. mitropolit M@rturisitor Glicherie

T@nase de la Sl@tioara († 1985); Ep.conf. Iuliu Hir]ea († 1978,Oradea)

30. Sf.Mitrop. Ghelasie de la R$me]i (dup@ 1377, †)

Page 86: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

86

Iulie

Data

1. Ep.cuv. Leon]iu de la R@d@u]i († 1430)2. Cuv. Principe {tefan cel Mare, Atlet al lui Hristos († 1504)5. Mitrop.cf. Galaction Cordun (1959, Sl@tioara); Sf.Mc. Strator,

Theodot, Merona, Rodofia, Secundinus (Tomis, sec. IV)6. Cuv.arhim. Dometie Manolache († 1975, R$me]i); Cuv. protosinghel

m@rt. Nicodim M@ndi]@ († 1975, Agapia)8. Sf.mc. Epictet }i Astion (Halmiris = Dun@v@], † 304); Ep.

Evangelicus din Tomis († 290)9. Sf.Mc. Zenon, Minima, Vitaliu, Rufina, Evangelus, Urisius, Agnitus

(Tomis, sec. IV);Rafael de la Agapia, Vasile de la Moldovi]a, Inochentie de la

Probota, Epifanie de la Vorone], Eustatie, Mitrop. Ioan de la R$}ca(† 1685), Chiriac de la Tazl@u († 1660) sunt pomeni]i ^n „Vie]ileSfin]ilor” ale Mitropolitului Dosoftei; ̂ n Biserica rom$n@ sunt serba]ipe 31 decembrie.

10. Sf. 36 martiri tomitani (sec. IV)11. Ep.cf. Valeriu Traian Fren]iu al Or@zii († 1952, ^n pu}c@rie, la

Sighet)12. dup@ unele cercet@ri, mitropolitul transilvan Theofil Serémy este

otr@vit pentru activitatea sa unionist@; ̂ n data de ast@zi }i-a redactattestamentul († 1697)

15. Sf. Mare Kneaz ^ntocmai cu Apostolii Vladimir († 1015);cuv. Petru Popa-Batiz († 1985), membru activ al Oastei Domnului16. Ep.cf. Ioan Duma (1896-1981, T$rgu-Jiu)18. Sf.Mc. Emilian din Durostor († 362)24. cuv. regin@ Kinga a Poloniei }i a Ungariei († 1292)29. cuv.pr. Mihail C. Iva}co († 1878), care a rectitorit M@n@stirea Nicula

Page 87: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

87

August

Data

4. Ep.conf. Ioan B@lan al Lugojului († 1959, Bucure}ti)5. Sf.Ioan Iacob Hozevitul († 1960, Hozeva, Israel); Sf.Mc. Eracliu,

Dasius (Rasius) }i Irineu din Axiopolis (Dobrogea, sec. IV)6. Pr. Mc. David din Voila cu so]ia († 1751), martirizat de protestan]ii

sa}i; se serbeaz@ ^n ziua urm@toare7. Sf. Teodora de la Sihla, pustnica († 1760); cuv. pustnice Nazaria

}i Maura de la Ceahl@u (sec. XVIII)8. cuv. Maria Augustin († R@duc@ne}ti, 1913)11. sf. Patriarh Nifon al II-lea al Constantinopolului († 1508)13. cuv. Gertruda, fiica sf. Elisabeta de Turingia }i Ungaria († 1297)16. Sf.Mc. Constantin Br$ncoveanu, fiii lui: Constantin, Matei, {tefan,

Radu, sfetnicul Ianache V@c@rescu († 1714, Istambul)Pr. cf. Otto Kanisius Pfarenkopf SI (1888-1967)18. sf. Sebaldus, fiul unui principe ardelean (sec. V) pomenit ̂ n cartea

lui Gabriel Hevenesi (vezi bibliografia)19. Ep.mart. Victor Simon Macalik (1890-1953, Ghencea)20. Sf. Rege {tefan I-ul al Ungariei († 1038)21. Sf.Mc.diac. Donat din Singidunum; pr. Romul, diac. Silvan }i

Venust din Sirmium († 304)23. Sf.Mc. Lupus din Novae († 303-305)Sf.Mc. Lauren]iu din Novae († 304)

Page 88: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

88

Septembrie

Data

5. cuv. stare] Ioanichie Moroi (Sih@stria, 1944)7. Sf. Mc. Mark Körösi, Melchior Grodecz }i István Pongrácz (Kosice

† 1618) uci}i de protestan]i8. cuv. Amfilohie sihastrul de la P$ng@ra]i (pe la 1750)13. Sf. Mc. Straton, Valentin Merobiu, Gordian, Valeriu, Lucian Helis,

Marcian Victor (Tomis, † 320)Sf. Ioan de la Prislop, ucenicul sf. Nicodim (dup@ 1430)14. Pr.mart. Alois Boga (1886-1954, Sighet, ^n pu}c@rie)15, Sf.ep. Iosif de la Partos († 1656); Sf.Mc. Niceta Gotul († 372,

Arge}); este otr@vit Mitrop. Sebastian Rusan, al Moldovei († 1956);cuv. principe Neagoe Basarab († 1521); ep.mc. Bela Gajdátsy(1887-1953, Aiud, ^n ^nchisoare)

20. Sf. Eustachie principe dac, cu so]ia Teopista, fiul lor Theopist }iAgapet († 103), martiri; sunt men]iona]i de Pr. Hevenesi

21. Pp. Konon († 687, originar din Dobrogea sau Moesia Inferior)24. Sf.Mc.Ep. Gellért (Gerard) }i Buldus al Transilvaniei († 1046)27. Sf.Mc.mitrop. Antim Ivireanul († 1716)29. ep.cuv. }i cf. Aron Márton († 1980, Alba-Iulia; 1896-1980)

Page 89: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

89

Octombrie

Data

1. sf.Mc. Priscus, Crescens, Evacrus (Tomis, sec. IV)3. ep.mc. Constantin (Szillárd) Bogdanffy (1911-1953, Aiud, ^n

pu}c@rie)14. Sf. Paraschiva de la Ia}i († 1035/50)18. Sf. Mc. Ermetus din Axiopolis, Tuxius (sec. IV) cuv. Paisie Olaru

(† 1990, Sih@stria)21. Sf.Mc.pr. Ioan din Gales, Oprea Micl@u}, pr. Moise M@cinic (sec.

XVIII, ^nchisoarea de la Kuffstein)23. Sf. Antonie de la Iezerul V$lzii, c@lug@r († ^nainte de 1714); Sf.pr.

Ioan Capistrano († 1456, Belgrad);Ep.cf. Károly Pakocs († 1966, ^n urma b@t@ilor de la Securitate)Pr.mart. Alexandru M. Cern@u]an (1882-1937), preot al Diecezei N.

Novgovod, ^mpu}cat25. Ep. cuv. Ottokar Prohaska (1858-1927, Alba Regia)26. Ep. márt. Policarp Morusca (1883-1958, Alba-Iulia), dup@ ce a

fost ]inut la domiciliu obligatoriu la Geoagiu }i ^mpiedicat s@ sere^ntoarc@ ^n America.

27. Sf.eremit Dimitrie cel Nou Basarabov (sec. XIII)30. Sf. 26 de Martiri Go]i Verca, Bathusios }i cei cu ei († 370)

N.B. %n ceea ce prive}te activitatea lui Visarion Sarai (mort }i el ̂ n deten]ie laKuffestein, ca }i faptul de a se fi predat autorit@]ilor }i de a-}i fi asumatresponsabilitatea actelor sale, toate indic@ spre direc]ia c@ el a fost un eroual credin]ei ortodoxe, asupra canoniz@rii sale fiind serioase dubii.

Sofronie Stan Popovici de la Cioara nu }i-a asumat r@spundereafaptelor sale, iar sf$r}itul s@u la Bucure}ti este mai mult dec$t ambiguu;pentru un cercet@tor avizat nu poate exista certitudinea moral@ a canoniz@riisale.

Cu totul altfel se pune problema celorlal]i 3 martiri, care au p@timit^n urma unor proteste care ̂ ntotdeauna au ̂mbr@cat form@ legal@, martirajullor fiind evident.

Page 90: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

90

Noiembrie

Data

3. cuv. Simeon de la P$ng@ra]i († pe la 1476)5. Sf. duce Emeric (Imre) fiul Sf. Rege {tefan († 1031)6. Fer. Ilona (Ileana) († 1240, Buda); pr.mc. Ioan Pálffy (1874-1958,

T$rgu Mure}, ̂ n pu}c@rie); Carmen Maria Bodea (1975-1994, Cluj)9. Sf.Mc. Claudiu, Castor, Sempronian }i Nicostrat – „Cei Patru Sfin]i

%ncorona]i”, episcopul Chiril din Sirmium († 304) }i cei 5 sculptori:Clement, Sever, Severian, Carpofor, Victorin, Simpliciu († 304)

14. Sf.Ap. Filip: dup@ recentele studii ale Prof. Emilian Popescu }i Pr.Nicolae D@nil@ Apostolul Filip ^mpreun@ cu Apostolul Andrei avizitat }i el ]inuturile Scythiei }i a Moesiei Inferior.

15. Sf. Paisie Velicikovski († 1794, M@n@stirea Neam])16. Sf. Margareta, regina Sco]iei }i principes@ a Ungariei († 1093);

Cuv.Ep. Maurus din Pecs († 1070)19. Sf. Elisabeta a Turingiei († 1231); ep.cf. Justin Paven († 1999,

Bucure}ti)20. Sf. c. Dasius, Chiril }i Quindeus (Durostor, † 304)Sf. Ep. Grigore Decapolitul († 842)28. cuv.pr. Arsenie Zian Boca (1910-1989, M@n@stirea Prislop)30. Sf.Ap. Andrei, %nt$iul chemat, Evanghelizatorul Scythiei, Patron

al Rom$niei

Page 91: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

91

Decembrie

Data

1. cuv.pr. Iozsef Pál (1927-1982, Lonea Hunedoara)3. Cuv. Gheorghe de la Cernica († 1806)6. Ep.mc. Ioan Scheffler al Or@zii (1888-1952, Jilava, ^n pu}c@rie)7. Sf.Mc. Filofteia de la Arge} (sec. XIII)10. Ep.mc. Anton Durcovici de Ia}i (1888-1951, Sighet, ^n pu}c@rie)14. cuv. Valentin Pen]a (1933-1978, Cluj)18. Sf. Daniel Sihastrul († 1482)26. Sf. Nicodim de la Tismana († 1406); cuv.pr. Irinarh Rosetti de la

Horai]a }i Tabor († 1859)30. Cuv.ep. Ioan Ham de Satu-Mare (1781-1857)31. Sf.Mc. Hermes exorcistul din Bononia († 304); Sf. Petru Movil@

Mitropolit al Kievului († 1647)Cuv. Chiriac din Bisericani († 1660) }i al]i sfin]i nevoitori pomeni]i

de Dosoftei ̂ n 9.VII; Iosif din Bisericani, Vasile de la Moldovi]a († 1462)

Tot ^n aceast@ zi facem pomenirea martirilor macedo-rom$ni,uci}i pentru credin]@ ^n sec. XVII, Sf. Naum din Voskopole, Sf.Dimitrie din Samarina Pindului, Sf. Nicolae din Metsovo, Sf. Nicolaedin C@rpeni}, Sf. George din Ianina, pomeni]i ^n lucrarea dr. StanLiviu, Sfin]ii rom$ni, Sibiu, 1945, Tip. Arhidiecezan@.

{i mul]i al]ii, }tiu]i }i ne}tiu]i, care au p@timit ^n pe}teri, codri,m@n@stiri, pu}c@rii, lag@re, spitale sau din prea mult@ }i viclean@r@utate omeneasc@...

Page 92: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

92

Rug@ciune pentru beatificareaMons. Vladimir Ghika

Doamne Iisuse Hristoase, Mare }i Etern Preot al sufletelor noastre,Tu ai trimis Apostolii }i Discipolii T@i ^n lumea ^ntreag@ pentru a ducetuturor oamenilor Vestea Bun@ a dragostei Tale.

%n momentul Jertfei Tale supreme pentru m$ntuirea lumii, la UltimaTa cin@, Tu l-ai rugat pe Tat@l T@u Ceresc ca Biserica Ta „S@ fie Una”!

Prive}te cu bun@voin]@ poporul T@u, din care l-ai ales pe VladimirGhica, suflet nobil prin na}tere }i voca]ie.

El [i-a dat m@rturie cu zel apostolic pe toate meridianele p@m$n-tului, pecetluind credin]a sa nezdruncinat@ ̂ n Tine cu pre]ul martiriului.

F@ ca el s@ str@luceasc@ din ce ^n ce mai mult ^n mijlocul nostru cuexemplul credin]ei }i dragostei sale.

%n acela}i fel ̂ n care, ̂ n timpul trecerii prin lume, ̂ mplinea cu putereaTa at$tea fapte minunate de dragoste, ^mp@c$nd armonios Orientulcu Occidentul, astfel d@ruie}te-ne pentru meritele lui }i pentru sfin]eniamuceniciei sale harul..., astfel ^nc$t s@ fie ridicat la cinstea altarelor }is@ mijloceasc@ pentru unirea cre}tinilor. Tu care vie]uie}ti }i domne}ti^n vecii vecilor, Amin!

Dup@ P. Clemente Gatti of.m. – Msgr. Vladimir Ghika,eroe della fede, ed. „Unione Cattolica Ecumenica”,

Bis. Italian@, Bucure}ti.

Page 93: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

93

Rug@ciune pentru ridicarea la cinstea Altarelor aEpiscopilor, Martirilor }i M@rturisitorilor

din vremea prigoanei din Rom$nia

„Dumnezeule Atotputernic, Providen]a Ta de nep@truns a permisca ^n acel veac, ce tocmai s-a ^ncheiat, r@utatea oamenilor s@ deaomenirii dou@ r@zboaie mondiale }i ^nsp@im$nt@toarea lor urmare:foamea, mizeria }i suferin]a.

%]i mul]umim din inim@ pentru c@, asemeni profe]ilor VechiuluiTestament, poporului nostru r@nit s$ngeros de pl@gi mortale ai trimismari p@stori ^n acest secol: (se pun numele celor ^n cinstea c@rora seface devo]iunea).

Te rug@m cu umilin]@, dup@ cum Fiul T@u a ajuns la gloria %nvieriiprin moartea Crucii, s@ faci ca prin jertfa vie]ii lor s@-i putem venerape episcopii, martirii }i m@rturisitorii no}tri, ^n compania sfin]ilor,pentru eternitate. Amin!”

Dup@ o rug@ciune compus@ ^n 1995 de regretatulPr.Dr. Mihály Tyukodi la Alba-Iulia

Rug@ciune pentru cinstirea unui martir

Mucenicul T@u, Doamne, ̂ ntru nevoin]ele lui cunun@ nestric@ciuniia luat-o de la Tine, Dumnezeul nostru; pentru c@ av$nd t@ria Ta, pechinuitori i-a surpat; zdrobit@ }i ale diavolilor neputincioase ̂ [email protected] rug@ciunile lui, Hristoase Dumnezeule, m$ntuie}te sufletelenoastre. Amin!

(Dup@ Orologhion = Ceaslov)

Page 94: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

94

P@timireaPreotului David din Voila († 6.VIII.1751)

scris@ de Vasile B@ran, Protopop al F@g@ra}ului}i tradus@ de P.S. Ioan B@lan,

Episcop al Lugojului,el ̂ nsu}i martir pentru credin]@

Reverendisime, Prin acestea ^n}tiin]ez pe P@r. Rvsm. cu cea maimare smerenie }i din datorin]@. Mar]i, c$nd a fost s@rb@toareaSchimb@rii la fa]@, dup@ calendarul vechiu, Onoratul P@rinte David,parohul Voilei, ^mpreun@ cu so]ia sa }i cu c$]iva parohiani, ducea cucarul s@u o Sf$nt@ Cruce, ca s@ o treac@ dincolo de Olt ^n p@m$ntuls@u, }i s@ o ridice pentru cultul public. Dup@ ce a ̂ nceput a s@pa groapapentru Cruce, au venit Sa}ii din Cincul mic, ̂ narma]i cu diferite arme,}i au intrat ^n p@m$ntul parohului, cu toate c@ el a reclamat }i a voits@-i alunge, sub pedeaps@ de 500 floreni, }i a protestat solemn. Ace}tiaau venit totu}i, }i prinz$ndu-l ^l tr$ntesc ^ndat@ la p@m$nt, lovindu-lcu pari peste cap, }i t@indu-l cu coasele lor (ori: cu secerile). Prinz$ndu-idup@ aceea }i femeea, o tr$ntesc }i pe ea la p@m$nt, }i lu$ndu-i peam$ndoi, ^i t$r@sc la Cruce, pricinuindu-le dureri foarte mari; ^idesbrac@ ^n pielea goal@, ^i ^ntind pe Cruce, din jos pe preot, }i pesteel pe femeea lui, zic$nd unul dintre Sa}i, cu numele Gheorghe Viegern:„Aceasta este onoarea Crucii voastre!”. {i astfel i-au b@tut }i i-auchinuit, p$n@ c$nd toat@ Crucea era acoperit@ cu }iroaie de s$nge det@ieturile coaselor (secerilor) lor. Pe urm@ i-au luat de pe Cruce. Pepreot l-au sv$rlit de picioare ̂ n car; iar pe femee au prins-o de picioare}i de cap, iar Mihaiu, fiul lui Hane} Cincul (a luat-o) cu furca de fie ^npartea (s@ ierta]i) – dinapoi desv@lit@, }i a}a au aruncat-o peste preot,zic$nd Gheorghe Viekern: „Curaj! Omor$]i }i pe femee, c@ci ea ne-arputea descoperi }i ne vom pr@p@di!”. %n]eleg$nd %ns@ ea s@se}te, s-af@cut c@ e moart@. Apoi i-au dus cu carul p$n@ la Olt. Iar@ de cealalt@parte a r$ului st@teau to]i Rom$nii din Voila, a}tept$nd s@ vaz@sf$r}itul. Observ$nd aceasta Sa}ii luterani, numai dec$t scot toatepatru roatele de la car, }i acesta cade pe osii; iar ei a}a ^i trag din car,

Page 95: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

95

cum trage hingherul pe c$inii mor]i. R@m$n$nd ei goi p$n@ a douazi, au stat de straj@ sa}i ^narma]i, oprind s@ nu ^ncerce cineva dintreai no}tri s@ treac@ de el. Apoi a strigat p@rintele Nestor din Voila:„Vecinilor, de nu cumva mai sufl@, l@sa]i s@-i provedem cu SfinteleTaine }i cu Cuminec@tura dup@ legea noastr@!”. Sa}ii f@ceau sgomotmare ^ntre ei, dar totu}i a ^n]eles so]ia preotului, c@ au zis: „Este aici(s@ ierta]i) un excrement, cu care ̂ i voi cumineca”. Iar altul a slobozit...un v$nt, }i a zis: „Aceasta este cuminec@tura voastr@!”. %nser$ndu-se,Sa}ii au pus str@ji, }i s-au dep@rtat. Dup@ aceea revenindu-}i femeea,a cerut ap@ de beut dela Pavel, fiul lui Giopek. %ns@ el i-au r@spuns:„Ne vom urina la tine ̂ n gur@, ca s@ beai”. A doua zi diminea]@, PavelGiopek a strigat la Voileni: „P@zi]i-i voi de acum, c@ci noi [email protected] vostru e mort deja, dar so]ia lui ^nc@ nu”. Trec$nd-i dincolo,i-au dus ^n sat. Pe preot l-au ^ngropat, iar so]ia lui }i-a t$r$t sufletulp$n@ ast@zi; }i fiind ^n agonie, mi-a istorisit mie, care am venit la casalor vrednic@ de comp@timire ^mpreun@ cu juratul meu din Beclean, }imi-a m@rturisit sub jur@m$nt lucrurile acestea, ce le-am scris mai sus.

Din anchet@ vor trebui s@ iese la iveal@ mai multe, c@ci acesteale-au v@zut }i le-au auzit satele din jur. Acestea am dorit s@ [i-le facemcunoscute, P@rinte, rug$ndu-Te s@ te g$nde}ti serios la acest lucru }is@ binevoie}ti a urm@ri, cum se cuvine, la forurile competente aceast@tic@lo}ie sacrileg@ }i mai mult dec$t tiran@, mai ales c@ bietul preotmartirizat a fost totdeauna statornic ^n Sf$nta Unire }i a servit multBiserica; altfel noi to]i cei din ^mprejurimi va trebui s@ pierim aici dincauza ereticilor.

Voila, la 20 August 1751. Vasile Barani protopopul F@g@ra}ului.

Dr. Ioan B@lan

Traducerea }i editarea documentului ^n limba latin@, ca }i unpertinent comentariu istoric, au fost publicate de Dr. Ioan B@lan, viitorepiscop de Lugoj, ^n revista „Cultura Cre}tin@” (Blaj), nr. 2/1936, pp.85-91.

De atunci nimeni nu s-a mai interesat de soarta martirilor BisericiiRom$ne Greco-Catolice din secolul al XVIII-lea... Oare de ce?

Page 96: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

96

Pietre vii

„Dup@ harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un ^n]elept me}teram pus temelia; iar altul zide}te. Dar fiecare s@ ia seama cum zide}te;c@ci nimeni nu poate pune alt@ temelie, dec$t cea pus@, care este IisusHristos. Iar de zide}te cineva pe aceast@ temelie: aur, argint, sau pietrescumpe, lemn, f$n sau trestie, lucrul fiec@ruia se va face cunoscut; ^lva v@di ziua (Domnului). Pentru c@ ̂ n foc se descoper@, }i focul ̂ nsu}iva l@muri ce fel este lucrul fiec@ruia. Dac@ lucrul cuiva, pe care l-azidit, va r@m$ne, va lua plata. Dac@ lucrul cuiva se va arde, el va fip@gubit; el ^ns@ se va m$ntui, dar a}a, ca prin foc.

Nu }ti]i oare c@ voi sunte]i templu al lui Dumnezeu }i c@ Duhul luiDumnezeu locuie}te ̂ n Voi? De va strica cineva templul lui Dumnezeu,^l va strica Dumnezeu pe el, pentru c@ sf$nt este templul lui Dumnezeu,care sunte]i voi”. Sf.Ap. Pavel, Epistola I c@tre Corinteni, cap. 3: 10-17(trad. Galaction)

Templul lui Dumnezeu este zidit din Pietre Vii; ce altceva sunt to]iaceia care av$nd o leg@tur@ personal@ cu M$ntuitorul, nu au trecutindiferen]i prin ^nt$lnirea cu El, indiferent de limitele, nevolniciile sauimperfec]iunile lor, mai mari sau mai mici? Sau aceia care n-au fostindiferen]i, nici du}mani, nici vicleni fa]@ de Biserica fondat@ de El?Aceia sunt pietrele vii, aceia sunt pietrele zidurilor eternului Templual Sfintei Treimi.

***

Studiile savante, oratoria sau specula]ia teologic@ au }i ele rostullor, dar niciodat@ nu vor putea substitui Pietrele Vii.

C$nd ne disput@m pentru ziduri, c$nd Istoria ne serve}te pentruacuze isterice, sau c$nd pur }i simplu scepticismul mai mult sau maipu]in voltairian ne d@ acea superioritate cu care ^i milostivim peceialal]i din g@unoasa magnanimitate a inteligen]ei noastre, PietreleVii tac, Tac }i se sfin]esc. {i aduc roada.

%n secolul trecut nu am dus lips@ nici de literatur@ teologic@ erudit@,nici de martiri, nici de cercet@ri istorice sau de bun@ administrare

Page 97: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

97

bisericeasc@. Nu au lipsit nici oratorii de for]@, nici predicatoriicarismatici, nici ierarhii prestan]i }i erudi]i. To]i ace}tia au cl@dit,fiecare din materialul }i cu harul primit. Dar au fost }i c$te unii careau cl@dit altfel, nev@zu]i sau ne}tiu]i, dec$t de bunul Divinul lorM$ntuitor, sau de restr$nsul lor grup de prieteni. Preo]ii Iosif T$lm@cel,can. Theodor Racovi]an, %.P.S. Ioan Ploscariu, Dr. Iosif Denderle,OSP, au f@cut ^ns@ un lucru esen]ial: au scris despre Pietrele Vii, prinbro}urelele lor f@c$nd ̂ ntr-adev@r cel mai frumos dar Bisericii. Au scrisdespre modele, a}a cum le-au putut ^nt$lni. Maria Augustin, RafilaG@lu], ing. Justin Nicoar@, Carmen Bodea, copilul Corvin Anton Popa,ca }i mul]i al]ii, }tiu]i sau ne}tiu]i, care au avut o via]@ obi}nuit@ (dup@canoanele lumii acesteia), o via]@ din care miraculosul (a}a cum ^l^n]elegem noi – spectacular) a lipsit, dar care au ar@tat fiec@rei genera]iic@, ^ntr-adev@r, cre}tinismul func]ioneaz@. Cre}tinismul poate fi tr@it,chiar }i la modul banal al vie]ii cotidiene.

Am avut gra]ia de a ajunge ^n posesia unui material nu foarteamplu (c@ci povestea unei Pietre Vii se poate scrie }i povesti lanesf$r}it), care ne-a atras aten]ia asupra unui aspect fundamental:orice genera]ie, mai ales cu prejudec@]ile }tiute fa]@ de sfin]enie, arenevoie de modele, de reprezentan]i din mijlocul lor, din cotidianul lor,care s@ le demonstreze c@... func]ioneaz@.

Moartea este singurul lucru cert din via]a noastr@, fiind totodat@examenul care nu admite corigen]e; Pietrele Vii, indiferent demediocritatea vie]ii sau o condi]iei lor, au }tiut s@ moar@ frumos. S@-}itreac@ acest examen cu brio, transform$nd specula]iile }i opiniile celmai adesea filistine asupra acestei Noi na}teri ^n oratoria faptei.

Ne este fric@ de moarte, de ce s@ nu o recunoa}tem, dar mai alesne este fric@ de ce ne a}teapt@ Dincolo, sim]indu-ne pe undeva cumusca pe c@ciul@ c@ „temele noastre de cas@” au fost cam fu}erite; }iatunci prefer@m paleativele stru]ului, sau anestezierea ̂ n alte domenii.Pietrele Vii ne arat@ cum trebuie s@ ne prezent@m cu temele f@cute^naintea Examinatorului.

Page 98: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

98

Avertisment

%n conformitate cu Decretele papei Urban al VIII-lea(1642-43), declar@m c@ nu avem inten]ia s@ prevenimjudecata Autorit@]ilor Eclesiastice, iar rug@ciunile saucelelalte semne de cinstire a Robilor lui Dumnezeu asuprac@rora ne-am oprit nu au nici o finalitate de cult public!

%n acela}i timp, ne exprim@m speran]a c@ Autorit@]ileEclesiastice vor ini]ia procedurile anchetelor canonicestabilite prin Constitu]ia „Normae servandae...” (1983)cu privire la aceste activit@]i, finaliz$nd }i anchetelecanonice pe rol ^n acest moment.

v.dr. Mircea Remus Birtz, OBSSex-colaborator extern al S. Congrega]ii pentru Canoniz@ri

Page 99: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

99

Maria Augustin

Maria Augustin, fiica lui Ioan Mihai Augustin }i a Anei Mihai Tri}c@s-a n@scut ^n 15 iunie 1901, la R@duc@neni; a fost ^nvrednicit@ culumina Sf. Botez ^n 29 iunie acela}i an. R@duc@nenii au fost ctitori]ipe mo}ia lui Rosetti-R@ducanu, pe valea Bohotinului, afluent alPrutului, prin 1816-1818. Cei mai mul]i locuitori erau catolici, veni]idin Roman, H@l@uce}ti, Adjudeni, S@b@uani etc. Comuna apar]inusejude]ului Panciu, apoi F@lciu, g@sindu-se ^n prezent ^n jud. Ia}i, la 42km de Hu}i. Locuitorii catolici }i-au construit o biseric@ ^n 1829,ulterior zidindu-se o biseric@ nou@, prin bun@voin]a preo]ilor IosifT@lm@cel, Benvenuto Wiener († 26.X.1926, pe c$nd cobora schelelebisericii) }i Daniel Hampel, ̂ ntre 1903-1931, dup@ planurile arhitec]ilorJasz }i Ferd. Höflich, sub conducerea antreprenorului LorenzoCollavigni.

P@rin]ii i-au dat fetei din copil@rie o educa]ie moral@ }i religioas@,^nv@]$nd-o rug@ciunile principale, pe care le rostea cu mama sau cubunica ei. Casa familiei Augustin fiind ^n preajma bisericii, Maria s-adeprins de mic@ s@ o viziteze.

Apoi a ^nceput }coala, termin$nd cele patru clase (^ntre1909-1913), cu media 8 la materiile }tiin]ifice }i 10 la purtare. Era ofat@ serioas@, care a ^nv@]at cu pl@cere. La 11 ani a f@cut Prima%mp@rt@}ire, iar ^n 21 aprilie 1914 a primit Sf. Mir prin episcopulNicolae Iosif Camilli. Copila avea o fire vesel@, ^}i ajuta p@rin]ii lagospod@rie, ^i pl@cea s@ ^nve]e, }i era ^n acela}i timp o optim@camarad@ de joac@.

%n perioada }colii ^ncepe s@-l aib@ ca duhovnic pe preotul IosifT@lm@cel; el a primit-o ̂ n Societatea Fiicelor Mariei, d$ndu-i }i medaliamiraculoas@ a Maicii Domnului. Acest eveniment i-a marcat tot restulvie]ii.

Maria ^}i ^ndemna colegele de joac@ s@ viziteze ^mpreun@ Sf.Sacrament, sau s@-}i ^ntrerup@ c$teva minute joaca pentru a se ruga^naintea unei troi]e sau a icoanei Preacuratei.

Vizitele la Sf. Sacrament au devenit tot mai frecvente; la o v$rst@care nou@ ni se pare prea fraged@ a luat deja decizia de a-}i p@strarea

Page 100: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

100

fecioria ^n onoarea Maicii Domnului. %n ciuda unor sfaturi bineinten]ionate de a se r@zg$ndi, sau a unor „^n]ep@turi” din partea altora,hot@r$rea ei a fost ferm@.

Ajut$ndu-i pe p@rin]i la munca agricol@, Maria Augustin ^}i^ntre]inea colegele cu c$ntece religioase, ajung$nd ca un grup de tinerefete s@ c$nte, s@ se roage }i s@ munceasc@ ^mpreun@. Mi}c@tor esteepisodul cu batoza de treierat: ^ntruc$t unii ]@rani mai ^njurau, feteleau plecat de la ma}in@ numai c$nd ceilal]i au promis c@ vor avea unlimbaj cuviincios. Promisiunea a fost respectat@.

%nv@]$nd s@ c$nte la armoniul bisericii, Maria a ajuns animatoareacorului parohial. C$ntecele euharistice, cele mariane, c$ntecultinerimii cre}tine „Sus spre cer ^n zbor...”, compus de Pr. FelixWircinski, SI, erau c$ntate cu spontaneitate, cu naturale]e. Via]a eicotidian@ era obi}nuit@: seara ^}i g@sea timp, ^n fiecare zi, s@ vizitezebiserica, m@car pentru c$teva minute. Dar ^n interior aceast@ fat@ aajuns la o ^n@l]ime spiritual@ neb@nuit@. Discut$nd despre moarte laorele de catehism, nu era deloc st$njenit@, nefiindu-i fric@ de Momentulplec@rii...

Ea a fost una din credincioasele de n@dejde care l-au ajutat pe Pr.Iosif T@lm@cel s@ corecteze obiceiul priveghiului funerar, care ^n modobi}nuit se termina cu dimensiuni bahice, }i inevitabilele consecin]e,cu un priveghi cre}tinesc, ^n care c$ntecul sau recitarea Rozariului^mpreun@ cu lecturi duhovnice}ti d@deau consolarea cuvenit@^ndolia]ilor.

Carolina Burc@ a ajuns c@lug@ri]@ ^n Institutul „Notre Dame deSion”, fiind colega de joac@ a Mariei Augustin }i impresionant@ deexemplul ei.

%n 1915, ^n 2 august, pe c$nd se celebra indulgen]a Portiunculei(s@rb@toare franciscan@), Maria s-a spovedit }i s-a ^mp@rt@}it,r@m$n$nd mult timp ̂ n biseric@, s@ mediteze. Tot a}a a f@cut }i ̂ n zileleurm@toare, p$n@ ̂ n 6 august. %n acea zi, preotul era absent din comun@;seara, dup@ obi}nuita vizit@ la Sf. Sacrament, Maria s-a dus la buniculei, s@-l ajute s@ culeag@ ni}te fructe. %n timp ce era c@]@rat@ ^ntr-unpom, o creang@ s-a rupt, iar fata a c@zut. Un ]@ru} i-a str@puns corpul,r@nind-o foarte grav. A fost descoperit@ mai t$rziu; }i-a scos parul dinran@; ^n drum spre spital ^ng$nase: „Cum m@ duce]i la spital, dac@

Page 101: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

101

p@rintele nu-i acas@ s@-mi dea Sfintele Taine?”. Parul ^i lezase ficatul.La spital, de}i suferea atroce, avea puterea s@ c$nte melodiile religioasecare at$t de mult i-au pl@cut, reconfort$nd }i celelalte bolnave. „Celce sufer@ cu r@bdare mai mult pe lumea aceasta va avea de suferitmai pu]in pe lumea cealalt@” – era una din sentin]ele ei favorite. %ndata de s$mb@t@, 8 august 1915, Maria a luat Sf. Sacramente. „Trupullui Hristos”, „O, M$ntuitoare Hostie”, c$ntecele mariane pe care lec$nta impresionaser@ restul bolnavelor. La orele 9 seara, dup@ ce mairecitase „Tat@l Nostru” }i „N@sc@toarea...”, }i dup@ ce se bucurasepe o frac]iune de secund@ de viziunea Maicii Domnului, }i-a datsufletul ^n m$inile Creatorului. Neprih@nita Fecioar@ Maria a^nconjurat-o pe smerita }i credincioasa Sa roab@. Murise ^ntr-os$mb@t@, la ora 9 seara, sub icoana Mariei, ^n timpul rug@ciunii„Angelus Domini...”.

Luni, 10 august 1915, ^n satul R@duc@neni au avut loc funeraliileMariei Augustin. Au fost funeralii triumfale. Duminica, tradi]ionalahor@ din sat a fost ^nlocuit@ cu un program religios. La cimitirperelinajul la morm$ntul ei a continuat...

Iat@ }i rug@ciunea compus@ de P@r. Iosif T@lm@cel:„Doamne, %mp@rate Cresc, Tu care e}ti minunat ^ntre sfin]ii T@i,

pe care ^i iube}ti }i prin mijlocirea lor ^mp@r]e}ti haruri }i mila pep@m$nt; Te rug@m fierbinte s@ sl@ve}ti pe sluga Ta credincioas@ MariaAugustin, }i s@ ne dai un semn al dragostei Tale fa]@ de ea, d$ndu-neharul pe care ]i-l cerem cu toat@ credin]a }i n@dejdea sufletului nostru.Amin.”

Bibliografie

Pr. T@lm@cel Iosif, OFMC – O floare de la Prut – Fecioara dinR@duc@neni sau Via]a sf$nt@ a Mariei Augustin, Tip. Serafic@, Bac@u,1931, 69 p.; cenzurat de Dr. Diomede Ulici; Imprimatur No. 4316 Ps.S. Mihai Robu.

Pr. Gabor Iosif – Dic]ionarul comunit@]ilor catolice din Moldova,Ed. Conexiuni, Bac@u, p. 220.

P@rintele franciscan Iosif T@lm@cel s-a n@scut la H@l@uce}ti, ^n 27.XI. 1887; a studiat la seminarul franciscan din localitate, apoi ̂ n Italia,

Page 102: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

102

fiind sfin]it preot la Roma ^n 22.VI.1910. %ntors acas@, a activat ^nparohiile din S@b@oani, R@duc@neni, Valea Mare }i Bac@u. Din 1913,^mpreun@ cu Pr. Gra]ian Carpati-S@s@reanu au scos revista „Via]a”.Autor a nenum@rate poezii }i c$ntece; a publicat }i „C$nt@re]ulCatolic”; ^ntre 1923-47 protopop al districtului Bistri]a, iar din 1948paroh la Poiana Micului (Suceava). A murit ̂ n 12.II.1979 la [email protected] fost }i un popularizator al plantelor }i ceaiurilor medicinale. %ns@credem ca cel mai de pre] lucru f@cut a fost rodul spiritual pe care l-aadus. Maria Augustin a fost copilul lui spiritual; tot el }i-a dat seamac@ sunt necesare modele contemporane cu tineretul anumitor epoci,pentru ca mesajul sfin]eniei s@ devin@ credibil.

Bibliografie

Pr. Gabor Iosif: Pr. Simion Iosif – Necrolog 1600-2000, ed. PresaBun@, Ia}i, 2001, p. 50.

Page 103: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

103

Inginerul Iustin Nicoar@

[email protected]. Canonic Theodor Racovi]an public$nd „Schi]a portret”,dedicat@ inginerului Iustin Nicoar@ a continuat un drum fundamental^n spiritualitatea Bisericii Unite, drum ̂ nceput de episcopul m@rturisitorIoan Suciu, prin prezentarea unui model de eroism al credin]ei.Degeaba am vorbit de sfin]enie sau de eroism, dac@ nu am aveamodelele ^n care aceste no]iuni s@ se ^ntrupeze. Dac@ nu am aveaaceste modele, oratoria noastr@ ar fi o simpl@ p@l@vr@geal@. Epocaprezent@ este prin excelen]@ o epoc@ a p@l@vr@gelilor, ̂ ncep$nd cu celemai ^nalte nivele; nu-i de mirare deci c@ lucrarea P@r. Racovi]an atrecut quasi neobservat@. P@rintele s-a documentat at$t din seriaarticolelor dedicate eroismului cre}tin, publicate de Ioan Suciu ^nrevistele „Lumea Nou@” sau „Tinerimea Nou@” din 1936, din articolulpublicat de revista catolic@ maghiar@ „Katholikus Világ” a societ@]ii„Bonaventura” din Cluj, ^n 1926, sau din arhiva familiei Nicoar@.

Iustin Nicoar@ s-a n@scut ^n Luna/Arie}, l$ng@ C$mpia Turzii, ^n24 august 1899, al doilea copil din cei cinci ai ^nv@]@torului SimionNicoar@. Copilul Iustin era un copil vesel, zburdalnic, ^ntreb@tor; cevatotu}i ̂ l deosebea de ceilal]i – fugea de compania celor cu un vocabularprea colorat, savur$nd ^n schimb istorioare biblice fascinat fiind debiserica din sat, „biserica din d$mb”, unde ducea prescurile pentruSf. Liturghie; va evoca ̂ n permanen]@ aceast@ biseric@, chiar }i colegilorde studii din str@in@tate. Era fascinat de p@rintele protopop SimionPop; emo]ionant@ este scena ^n care copilul dore}te un palton similarcu al p@rintelui; paltonul ̂ l primise, dar marea lui dezam@gire era lipsacrucii pe care o avea p@rintele, cruce pe care o dorea }i el din [email protected] acestea le f@cea cu spontaneitatea copilului – odat@ spun$ndu-itat@lui s@u: „Tat@, eu merg copil@re}te; c$nd voi fi om, oi mergeomene}te”. Prima clas@ a ̂ nceput-o ̂ n comuna natal@, iar celelalte treiclase primare le-a absolvit la Turda, fiind cel dint$i ̂ n clas@. S$mbetele,c$nd tat@l s@u era la datorie ^n sat, iar mama lor deja trecuse ^n lumeadrep]ilor, fra]ii Simion }i Iustin priveau cu nostalgie la ceilal]i copii, cese puteau bucura de z$mbetul unei mame. Din 1910 Iustin a ^nceputs@ studieze la Blaj, la liceu, fiind }i bursier al Institutului Vancean; din

Page 104: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

104

primul an de studiu s-a ̂ nscris ̂ n Reuniunea Mariana; devo]iunea c@treSf. Fecioar@ nu-l va p@r@si niciodat@. Ca }i confesor l-a ales pe faimosulorator bl@jean, canonicul dr. Ioan Coltor, care i-a dat o temeinic@forma]ie spiritual@. La Blaj studiile au fost excelente; ^n 1917 a fost^nrolat ^n Reg. 50 Honvezi. Timpurile dramatice ale acestor ani l-audezorientat, Iustin fiind }i el ^n fa]a dilemelor fundamentale care apar^n anumite momente ^n via]a noastr@. S-a orientat spre Politehnic@;a}a a ajuns s@-}i des@v$r}easc@ studiile la Politehnica din Torino, pecare a absolvit-o ^n 1925, cu media 75/100. %ntre 1917 }i toamna lui1923 via]a lui a fost obi}nuit@; chiar prea obi}nuit@, ̂ nc$t o gra]ie divin@a decis s@-i schimbe drumul. Ioan Coste, coleg de studii de la Torino,^}i amintea cum Iustin, la ̂ nceputul lunii septembrie, ̂ n 1923, trei nop]iconsecutive a avut acela}i vis; i se p@rea c@ planeaz@ deasupra trupuluis@u, fiind avertizat c@ acest trup ^n cur$nd va putrezi. Bulversat,plimb$ndu-se pe str@zi, g@se}te un rozar; ajung$nd din urm@ ni}tec@lug@ri]e, restituie rozarul uneia dintre ele. Cuv$ntul „grazie” (^nitalian@ semnific$nd at$t mul]umesc, dar }i gra]ie, har) ̂ l treze}te; dup@2 zile }i-a f@cut spovada general@, afl$nd cu uimire c@ era tocmai datade 8 septembrie, Na}terea Preacuratei.

De atunci via]a lui s-a schimbat. Mergea zilnic la Sf. Liturghie, sem@rturisea frecvent, iar cu colegii, de}i era un bun camarad, }tia s@impun@ o linie de seriozitate. Avea un duhovnic regulat, cu care s-asf@tuit constant, fiind de o ascultare des@v$r}it@.

Interesant este }i episodul cu comunistul Secondo Rocher, pe care^l g@sise beat pe strad@, ^l conduse acas@, iar acesta b@nuindu-l c@ arfi agent al siguran]ei italiene, dup@ ce l-a osp@tat, a asmu]it c$iniiasupra lui. Iustin a reu}it s@ scape rug$ndu-se, c$inii st$nd nemi}ca]i.%nainte de a l@sa t@r$mul Italiei, s-a bucurat }i de harul unui pelerinajla Roma, de Anul Sf$nt (1925), primind o binecuv$ntare de la PapaPius al XI-lea.

Ajuns ^n [ar@, fiind inginer specialist ^n mecanic@ industrial@, afost numit }ef de serviciu la Gara Apahida. Tat@l s@u, care ^ntre timporbise, st@tea cu el, bucur$ndu-se de lecturile pe care acesta i le f@ceadin Sf. Scriptur@ sau Vie]ile Sfin]ilor. Diminea]a mergea la Sf. Liturghiezilnic.

Page 105: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

105

%n data de 18 mai 1926, dup@ ce ascultase Sf. Liturghie }i s-a^mp@rt@}it, s-a dus ca de obicei la servici. Din neaten]ia unui muncitorcare uitase s@ racordeze dou@ vagoane, un accident era iminent.Inginerul Iustin Nicoar@ a s@rit ̂ ntre cele dou@ vagoane s@ le racordeze,tampoanele vagoanelor strivindu-l. Revenindu-}i, a rugat ni}temuncitori s@-i scoat@ cruciuli]a pe care o ]inea ^n buzunar, }i s@ i-opun@ ̂ n gur@. A fost de urgen]@ dus la Clinica Chirurgical@ I, a prof.dr.Iacobici, unde au venit }i fra]ii }i tat@l s@u, consterna]i. Profesorul i-arecomandat o transfuzie, fiind uimit c@ inginerul, de}i pierduse 90%din volumul sanguin, nu numai c@ tr@ia, dar ^}i }i consola rudele, ^ntimp ce s@ruta mereu crucifixul. Justin a refuzat transfuzia: „S$ngelenu poate fi pl@tit. Pentru mine s@ nu sufere nimeni”. Ultimele cuvinteau fost: „Geni (sora lui mai mic@), dac@ m@ vindec, m@ voi c@lug@ri,dac@ nu, ^n Cer voi fi protector al s@rmanilor p@m$nteni”. La orele13, }i-a dat sufletul ^n m$inile Creatorului. A fost ^ngropat ^n cimitirulgreco-catolic din Luna de Arie}, ^n data de 20 mai 1926.

O avalan}@ de scrisori a sosit la familia lui de la fo}tii prieteni dinstr@in@tate. Mai mult, presa catolic@ a scris acolo despre el. P.S. IoanSuciu l-a comparat cu Fer. Pier Giogio Frassati (1901-1925, student}i el la Politehnica din Torino), observ$nd similarit@]i at$t ̂ n eroismul,c$t }i ^n voca]iile sfin]itoare ale am$ndorura.

Dr. Coriolan Suciu }i canonicul Ioan Coltor au adunat materialpentru o monografie dedicat@ inginerului Iustin Nicoar@. Pe unde s-ofi risipit?

Bibliografie

Racovi]an Teodor – O via]@ de cre}tin tr@it@ eroic: Inginerul IustinNicoar@ (1899-1926), Ed. Tribuna, Sibiu, f. a. (1999), 31 p.

Rug@ciune

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru }i M$ntuitorul nostru,Te rug@m fierbinte s@-l pream@re}ti pe robul T@u Iustin, }i s@ ne daiun semn al dragostei Tale fa]@ de el, ^mplinindu-ne harul pe care [i-lcerem cu toat@ credin]a }i n@dejdea sufletului nostru. Amin

Page 106: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

106

Maria Margareta Zarug

Margareta Maria Zarug s-a n@scut la Gheorghieni (Harghita), ^n15 august 1946, ca unic copil al lui Ioan Zarug, armeano-catolic, }i alMariei Balog, romano-catolic@. De mic@ a fost atras@ de adev@rulcredin]ei, fiind ̂ n acela}i timp suferind@ de T.B.C. osos. %n 8 dec. 1954i s-a amputat deja piciorul st$ng; durerile osoase atroce le-a suportatcu curaj, g@sind cea mai puternic@ alinare ^n biseric@. %n 13 februarie1955 a f@cut prima ̂ mp@rt@}anie (^n ritul armean catolic) cu pr. JozsefVákár. Pendul@rile ^ntre casa ei }i spital erau iluminate de prezen]aSf. Spovedanii }i a Sf. %mp@rt@}anii; ultima a primit-o ̂ n 3 martie 1955,iar ^n 5 martie 1955 a murit. Felul eroic ^n care }i-a suportat durerile,ca }i modul ^n care }i-a tr@it credin]a a ajuns la }tiin]a locuitorilor dinGheorghieni; la ^nmorm$ntarea ei, ^n cimitirul armenesc dinGheorghieni, au slujit 7 preo]i. Devo]iunea ei se p@streaz@ la armeniicatolici }i ^n Secuime.

Nu putem s@ nu facem compara]ie ^ntre via]a spiritual@ a MarieiMargaretei Zarug }i cea Servei Domnului Montserrat Grases (n. 10iulie 1941 Barcelona – m. 26 martie 1959 Barcelona), membr@ a OpusDei, afectat@ de un cancer osos }i care }i-a tr@it boala }i credin]a cuo virtute eroic@, ^nt@rind ^n credin]@ pe cei din jur.

Bibliografie

Dr. György Jakubinyi – A Szentek nyomában Erdélyben, Alba-Iulia,2000, Tip. Gloria.

Rug@ciune

Doamne, care i-ai ^ncredin]at roabei Tale Maria Margareta harulunei d@ruiri senine }i pline de bucurie Voin]ei Tale Dumnezeie}ti, tr@it@cu simplitate ^n lume, milostive}te-Te de noi }i m@rind pe roaba Ta,^mpline}te-ne harul pe care [i-l cerem. Amin.

Page 107: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

107

Valentin Pen]a

Valentin Pen]a este un alt erou al tr@irii credin]ei, ^ntr-o via]@ ^ncare lucr@rile lui Dumnezeu au fost mai mult dec$t evidente.

El s-a n@scut la 9 ianuarie 1933, ^n satul Cesariu (azi unit cuS$ntioana) apar]in$nd comunei [aga (jud. Cluj), ca fiu al lui IoanPen]a }i al Lucre]iei; era al optulea copil dup@ tat@ }i al treilea dup@mam@. A tr@it ca un copil obi}nuit, iubitor de fra]i, f@r@ o evlavie saupietate exagerat@. Ajung$nd student la medicin@, la I.M.F. Cluj, dorinds@ studieze ceva prin care s@ fie de folos semenilor s@i, ^}i pierde }ibruma de credin]@ pe care o mai avea. %n acest moment, a intervenitceva ce i-a schimbat ^ntreaga via]@: la 9 septembrie 1957, ^n urmaunei poliomielite, ajunge paralizat, pe c$nd via]a i se p@rea maifrumoas@ }i mai demn@ de a fi tr@it@. Internat fiind la Clinica de BoliInfec]ioase din Cluj, pentru a supravie]ui i s-a confec]ionat un „pl@m$nde o]el”, practic patul lui fiind balansat prin intermediul unui motor.Balansul, prin comprim@rile }i destinderile pe care masa abdominal@o f@cea asupra bazei cutiei toracice, ^i permitea lui Valentin s@ respire}i s@ tr@iasc@ mai departe. La ̂ nceputul bolii, dup@ cum este ̂ n ordineafirii, Valentin s-a zb@tut ^ntre revolt@ }i durere. Era student ^n anul IV,avea via]a ̂ nainte... Sora de caritate Leontina Iernean, fiica lui Teodor}i a Elenei din Grebeni (jud. Mure}), c@lug@ri]@ mai apoi ^n OrdinulSf. Vasile cel Mare cu numele Serafima (m. ^n toamna lui 1992, laCluj), a fost cea care a decis s@ se ocupe eroic de bolnav.

La ^nceput s-a oferit s@ se roage l$ng@ el, fiind alungat@; la c$tevazile, repet$nd experien]a, Valentin a alungat-o energic; sora nu adisperat, ba dimpotriv@. La a treia ^ncercare de a se ruga l$ng@ el,Valentin, trezindu-se, a f@cut un semn de lehamite, dar nu a maialungat-o. La sf$r}itul rug@ciunii, ceea ce p@rea imposibil s-a produs:Valentin a cerut un preot, s@ se m@rturiseasc@. De atunci Valentin acolaborat mereu cu harul sfin]ilor. De}i greco-catolic, a fost unul dinpionierii ecumenismului practic, ecumenism al rug@ciunii. [inealeg@turi str$nse }i cu romano-catolicii, cu ortodoc}ii, cu „OasteaDomnului” sau cu credincio}ii bapti}ti. %}i dicta scrisorile, multe dinele adev@rate pastorale duhovnice}ti.

Page 108: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

108

%n g$ndirea spiritual@ a lui Valentin jertfa omeneasc@, suferin]a,este intim legat@ de suferin]a lui Iisus Hristos; credinciosul poate s@-}i^n]eleag@, s@-}i accepte }i s@-}i valorifice spiritual propria suferin]@ doar^n m@sura ^n care are o rela]ie trainic@ }i personal@ cu M$ntuitorul.Sfin]enia este cea care ne readuce ^n Paradisul Pierdut: bucuriaspiritual@ transcende pendularea dintre bucuriile obi}nuite sau denecazuri; condi]ia uman@, fiind limitat@, poate avea un sens doar dac@tinde spre Dumnezeu, care este Infinit.

„De fapt cele mai mari bucurii ale vie]ii le-am ^ncercat pe acestpat }i au fost atunci c$nd, gra]ie harului divin, am reu}it s@ m@desprind de toate p@m$nte}tile griji }i s@ m@ las cuprins de o bucuriece venea din exterior }i-mi cuprindea sufletul, inima mea }i^ntreaga-mi fiin]@, ca o lumin@ care te ^nv@luie” – scria Valentin ^ntr-oepistol@ din 1977. Nu ne surprinde c@ patul mobil al lui Valentin aajuns o crisalid@ de care el nu mai ]inea seama, dup@ cum nu suntemsurprin}i c@ Valentin a ajuns s@ fie vizitat de o mul]ime de credincio}isau necredincio}i c@rora }tia s@ le insufle speran]a }i bucuria. PastorulIosif [on ̂ l considera pe Valentin Pen]a o piatr@ spiritual@, „crunt lovit@de d@l]ile lui Dumnezeu”. „Eu nu }tiu dac@ din genera]ia noastr@ poatefi cineva mai frumos ca sufletul acesta al lui Valentin!”. %n opiniareputatului pastor, care l-a vizitat adesea pe Valentin, acesta din urm@era un exemplu tipic de re^nnoire, de „^nviere” spiritual@.

Poetul Ioan Alexandru, ^n articolul „Solidaritate” din revista„Flac@ra” din 26 oct. 1978, a avut curajul s@ scrie despre soliditatea^n suferin]@, prin „care o bucurie ̂ mp@rt@}it@ este de dou@ ori mai mare}i o durere de dou@ ori mai mic@”, tocmai referindu-se explicit laValentin }i la Serafima. {i asta ^n anul 1978...

De la 1 decembrie 1978 starea s@n@t@]ii sale ^nr@ut@]indu-se,Valentin }tia c@ plecarea sa nu mai ^nt$rzie: „Misiunea mea s-a^ncheiat, Liturghia vie]ii mele s-a sf$r}it”. A fost spovedit }i ^mp@rt@}itde P@r. Vasile Maria Ungureanu, confesorul lui. „P@rinte, prime}te-misufletul”, au fost ultimele cuvinte, rostite ̂ n 14 decembrie 1978, la 2 h20', c$nd Crucea lui s-a terminat.

Valentin Pen]a a ilustrat ^nc@ o lege paradoxal@ a cre}tinismului:din s@r@cia proprie ^i ^mbog@]e}ti pe ceilal]i.

Page 109: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

109

%nmorm$ntarea lui Valentin a avut loc la Cluj, ^n cimitirulHazsongárd, nu departe de cripta surorilor din Congrega]ia MaiciiDomnului.

O rud@ de-a sa a chemat preo]ii ortodoc}i care deserveau bisericaBob. Sora Serafima, so]ia lui, ^i invitase pe Pr.Dr. Jozsef Denderle,Dr. Silvestru Augustin Prundu}; desigur a venit }i P@r. Vasile MariaUngureanu, confesorul lui, Pr. Emil Riti, care ^l cuno}tea bine, mul]icredincio}i, inclusiv cei de la „Oastea Domnului” sau credincio}ibapti}ti. Normal ar fi fost s@ fie o rug@ciune funebr@ ecumenic@, dup@cum }i Valentin }i-a ^mp@r]it darurile oricui c@ruia ^l vizita. Preo]iiortodoc}i nu i-au l@sat s@ concelebreze nici pe cel romano-catolic, nicipe cei greco-catolici (totu}i, Pr. Ungureanu a putut ]ine un discursfunebru). Se pare c@ din dispozi]ii superioare, de care n-ar fi fost [email protected]. Iustinian Chira, arhiereu vicar al Clujului ^n acea vreme. P@catc@ jertfa lui Valentin a devenit capital confesional.

P@r. Dr. Silvestru Augustin Prundu} scria P.S. Ioan Dragomir ^n20 martie 1978:

„%nalt Prea Sfin]ite P@rinte,

Sunt ^ndurerat pentru boala }i suferin]a prin care trece]i.Jertfa lui Valentin a fost umbrit@ de confesionalismul intransigent.

P@cat c@ nu s-a tras folosul deplin din suferin]ele lui.Suntem al@turi de %.P.S. Voastr@ ^n comuniune de rug@ciune.

Valentin este ̂ n gloria cereasc@. De acolo ne va ajuta al@turi de martirii}i m@rturisitorii no}tri.

Na}terea Domnului s@ V@ aduc@ bel}ugul harului S@u }i MaicaSf$nt@ s@ V@ ocroteasc@.

Rogate †.

Ieromonah S.A. Prundu}”.

Desigur c@ P.S. Ioan Dragomir a f@cut la Arini}, unde locuia, o Sf.Liturghie pentru }i ^n comuniune cu sufletul lui Valentin.

Page 110: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

110

Bibliografie

O glorie a Bisericii noastre, autor Pr. Vasile Maria Ungureanu, Tip.^n Germania, 16 p., f.a. (1986).

Exemplarul pe care ^l posed@m a fost fotocopiat dup@ exemplaruld@ruit de autor Bibliotecii Institutului Pontifical Oriental din Roma,^n 26.VI.1986, av$nd cota 124-1-35. P@rintele Vasile MariaUngureanu s-a implicat activ, ^n tot timpul vie]ii, ^n activitateacatolicilor rom$ni, av$nd }i curajul unor ini]iative care uimeau prinspontaneitatea }i eficien]a lor.

[on Iosif – Fi]i oameni! Predici pentru vremuri grele, Ed. CarteaCre}tin@, Oradea, 2001, p. 207-208 (predica de la Lugoj, ̂ n DuminicaFloriilor, 1979).

Mul]umiri se aduc }i Pr.Dr. S.A. Prundu} pentru datele puse ladispozi]ie.

Rug@ciune

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru }i Lumina lumii, Terog, din ad$ncul sufletului, s@ binevoie}ti ca prin mijlocirea frateluiValentin care pe p@m$nt a fost una din luminoasele Tale raze, s@dob$ndesc harul... dac@ acesta este spre binele meu. De asemenea,Te rog ca, prin harul T@u, fratele nostru Valentin s@ ajung@ c$t maicur$nd la onoarea altarelor, printre sfin]ii T@i martiri }i m@rturisitor,spre gloria Sfintei Treimi, pentru via]a Bisericii Tale }i pentru fericireapatriei noastre. Prin Inima Neprih@nit@ a Maicii Tale. Amin.

(compus@ de Pr. V.M. Ungureanu)

C$]iva credincio}i au ob]inut haruri prin intercesiunea lui Valentin(ex. fam. V. Botiza, fam. T. Langa). Unii obi}nuiesc s@-i vizitezemorm$ntul 9 zile, aprinz$nd c$te o lum$nare, citind Paraclisul MaiciiDomnului }i Ps. 24, 26. Efectele se v@d. (Informa]ie dat@ de Dl.Inocen]iu Poru]iu.)

Page 111: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

111

Carmen Mariana Bodea

[email protected]. Jozsef Denderle, OSP prin monografia „Oglinda uneivie]i”, bro}ur@ care prezint@ via]a lui Carmen Maria Bodea, a fostpractic singurul autor de literatur@ religioas@ care a propus tineretuluicontemporan un model contemporan de via]@ cre}tin@; un model deciaccesibil, imitabil, natural, lipsit de orice dimensiune „spectacular@”,„exotic@” a vie]ii tr@ite ^n Hristos.

Tineretul contemporan, mai mult dec$t predicile sau medita]iileare nevoie de instruc]ie apologetic@ }i de modele. Dac@ se poate,modele concrete.

Carmen Maria Bodea s-a n@scut ^n 30 noiembrie 1975 ^nCluj-Napoca, fiind unicul copil al lui Petre Bodea }i al Victoriei. Tat@lera electrician, mama func]ionar@; formau o familie religioas@, careobi}nuia s@-}i recite ^n comun rug@ciunile seara ^mpreun@ cu dnaTeodora Ra]iu, bunica lui Carmen.

%ntre 1979-1982 a frecventat Gr@dini]a nr. 9, apoi {coala Gen.2 (1982-1989); av$nd predilec]ie pentru limbile str@ine, a intrat laliceul filologic „Mihai Eminescu” (1990-1994), din Cluj-Napoca.

Era un copil normal, excelent@ tovar@}@ de joac@. Din 1988 afrecventat cateheza organizat@ de c@lug@ri]ele greco-catolice dinCongrega]ia Maicii Domnului, cursuri ]inute pe l$ng@ BisericaPiari}tilor din Cluj, de c@tre maicile Antonina Gherghel }i TerezaBurc@; aceste cursuri au culminat cu primirea ^nt$iei Comuniuni(conform ritului latin) ^n 19 iulie 1988, de la Pr.Dr. Denderle, careoficia de c$tva timp acolo liturghii ^n limba rom$n@.

A fost atras@ de serviciul religios, particip$nd regulat caministrant@ }i lector@ la acesta.

Desigur c@ imediat ce dup@ 1989 s-au reintrodus orele de religie^n }coli, Carmen le-a frecventat cu interes }i cu bucurie. Nevoia deo companie disciplinat@ }i moral@ a determinat-o s@ se ^nscrie ^nOrganiza]ia Cercet@}easc@ patronat@ de Biserica Catolic@, ^n 1990.Organiza]ia Cerceta}ilor, fondat@ la ^nceputul secolului de generalulenglez Baden-Powel, activa }i ^n Rom$nia p$n@ ^n anul 1936 (c$ndva fi ^nlocuit@ cu „Straja [@rii”), era o societate accesibil@ tinerilor,

Page 112: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

112

adolescen]ilor, care cultiva spiritul de corp, de onoare, decamaraderie. Taberele, excursiile, munca voluntar@, iat@ c$teva dinactivit@]ile pe care cerceta}ii (}i nu „scu]ii” sau scou]ii – neologismoribil, n.n.) le f@ceau ^mpreun@.

%ntruc$t spiritul masonic impus de Baden-Powell puteacompromite idealurile nobile ale acestei institu]ii, Bisericile }i-aucreat ele ^nsele societ@]i de cerceta}i, care coopereaz@ ^ntre ele. %ngrupul cerceta}ilor catolici rom$ni, afiliat Federa]iei Cerceta}ilorEuropeni, Carmen a ajuns s@ aib@ o pozi]ie proeminent@. Acest lucrunu a ^mpiedicat-o s@ fie o elev@ bun@, sau s@-}i ^nceteze programulspiritual, ba dimpotriv@. Beneficiind de ̂ ndrum@rile duhovnice}ti alepreo]ilor Dr. Jozsef Denderle, OSP, }i Vincen]iu Pop, OSBM,frecvent$nd regulat }i temeinic Sf. Taine, urm@rind constantconferin]ele spirituale sau exerci]iile spirituale (Vin]ul de Jos,Cic@rl@u, C@ian) conduse de p@rin]ii iezui]i, Carmen a ajuns s@-}idezvolte o frumoas@ via]@ spiritual@, f@r@ striden]e, men]in$ndu-}ivioiciunea }i spontaneitatea comportamentului, caracteristic@ v$rsteiei.

To]i cei care au cunoscut-o i-au apreciat tocmai vioiciunea, spon-taneitatea }i camaraderia, Carmen ne}tiind s@ refuze un ajutor saus@ nu r@spund@ la o solicitare.

%n 1994 s-a ^nscris la facultatea de Teologie-Filologie, sec]iaGreco-Catolic@. Ultima participare la Sf. Liturghie la BisericaPiari}tilor a f@cut-o pe 1 noiembrie 1994, ^n ziua de 2 a aceleia}iluni fiind nevoit@ s@ se interneze de urgen]@ la Clinica Chirurgical@II din Cluj, unde a fost apendicectomizat@. Evolu]ia post-operatoriep@rea bun@; Carmen }tia s@ insufle optimism colegelor de salon. %ndata de 6 noiembrie 1994, ^ntr-o duminic@, Carmen ^}i exprimasep@rerea de r@u c@ nu se poate ^mp@rt@}i; le-a ajutat pe colegele desalon cu mici servicii. De la orele 11 s-a sim]it r@u, privind fix spretavan. C$teva colege de studii care au venit s@ o viziteze (^n jurulorelor 12) au observat o paloare care se accentua. P@rin]ii ei n-aufost l@sa]i ^n salon, tocmai atunci intervenind o inspec]ie sanitar@;medicii responsabili nu erau pe sec]ie. Medicul stagiar }i p@rin]ii fetei,pe c$nd au ajuns, Carmen tocmai ^}i d@dea sufletul* ^n m$inile* probabil era o embolie post-operatorie

Page 113: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

113

Creatorului; erau orele 13,30; o situa]ie demn@ de romanele luiBulgakov, caracteristic@, de altfel, absurdului organiz@rii sanitare dela noi.

O mare mul]ime de oameni au condus-o pe ultimul drum, ^nCimitirul greco-catolic din M@n@}tur, serviciul funebru fiind condusde P@r. Denderle.

Bro}ura P@r. Denderle reproduce frumoase scrisori decondolean]e trimise de Dna Prof. Ana {te]iu, fosta ei dirigint@, dePier Giorgio Monde, W.B., unul din liderii cerceta}ilor italieni,dr.med. Isaia Mircea Ghibu, fam. Prof. Mircea Tudose, teologii C@linLauren]iu Tan]@u, Eugenia P@ule], Dana Melina Ciurg@uan, de laprietenii ei Ramona Tan]@u, Florina }i Filip Sa}c@, Mircea Buliba}a,Silvia Pan@, Codru]a Maria {tirban, Mariana Pop. Un articol i-a fostdedicat ^n „Mesagerul Transilvan” (9.XI.1994) de RuxandraHurezeanu.

Sora dominican@ Andree Bouwau, ^ndrum@toare a Comunit@]iiSurorilor Dominicane din Cluj scria c@ prin intercesiunile lui Carmen,o feti]@ p@r@sit@, aflat@ ^n grija surorilor, s-a vindecat eficient. %ntr-oscrisoare a fostei sale colege, d-}oara Eugenia P@ule] (7.XI.1996)sunt reproduse impresiile lui Carmen la o vizit@ la M@n@stirea R$me]i(Alba): „Ah, ce frumuse]e! Mi-e a}a de dor de Dumnezeu!”. Carmennu era numai o fire sensibil@, dar deschiderea ei autentic ecumenic@o f@cea receptiv@ la orice influen]@ haric@. Povestea familiei Bodeanu s-a ^ncheiat aici; tat@l lui Carmen a urmat-o, cuprins de dorul ei,la 113 zile dup@ moartea ei, murmur$nd „Mariana m@ a}teapt@”.

Dna Victoria Bodea ^l ^ngrije}te cotidian, cu un devotamentExemplar, pe Pr. Jozsef Denderle, ajuns deja la venerabila v$rst@de 90 de ani. Practic, testamentul lui Carmen a constat ̂ n perpetuareasolidarit@]ii spirituale, materializate ^n realitate concret@, a}a cum,de altfel, o aplicase }i ea.

Bibliografie

Dr. Iosif Denderle – Oglinda unei vie]i – Carmen Mariana, Ed.Via]a Cre}tin@, Cluj-Napoca, 1998, dou@ tiraje.

Page 114: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

114

Respectuoase mul]umiri at$t Dnei Victoria Bodea }i Pr.Dr.Jozsef Denderle, OPS, pentru informa]iile oferite.

Pr. Jozsef Denderle, OSP, s-a n@scut ̂ n seara de 24. XII. 191!,la N@s@ud, tat@l s@u fiind func]ionar. A studiat la Liceul Gr@niceresc,apoi la Cluj Teologia }i Istoria, intr$nd ^n Ordinul Piarist, ordin careavea principala menire educa]ia tineretului. A studiat }i la Roma }i^n Ungaria, d$ndu-}i doctoratul ^n istorie la Cluj, ^n 1943, cu o tez@trat$nd despre rela]iile lui Mathia Corvinul cu Sf. Scaun. A func]ionatca profesor de istorie la Liceul Piarist (actualmente „István Báthory”)din Cluj-Napoca. Odat@ cu invazia ruseasc@ ^n 1944 la Cluj, a fostarestat pe strad@, la nimereal@, ^mpreun@ cu alte c$teva sute deoameni, urm$nd s@ fie deportat ̂ n Rusia; a reu}it o evadare ̂ n centrulde triere de la Foc}ani. S-a re^ntors la Cluj, unde }i-a continuatactivitatea didactic@. Din 1948, odat@ cu desfiin]area ̂ nv@]@m$ntuluireligios, }i-a continuat activitatea didactic@ (profesor de istorie }i delimba rom$n@, pe care o poseda str@lucit) la diferite licee, renun]$ndtemporar la exercitarea ministerului sacerdotal, ̂ n condi]iile confuzieisitua]iei biserice}ti romano-catolice din 1949; odat@ cu pensionareasa, }i-a reluat (din 1973) ministerul sacerdotal, ale c@rui obliga]ii,de altfel, le p@strase tot acest timp. A slujit la Biserica Franciscan@}i mai apoi la cea Piarist@ din Cluj.

A fost unul din preo]ii clujeni str@ini de orice exclusivism etnicsau religios (de}i, spre deosebire de al]ii, ar fi putut avearesentimente; tat@l s@u a fost ^n repetate ori amenin]at cu moartea}i jefuit de rom$ni ^n 1919). Mai mult, a tradus ^n limba maghiar@lucr@ri ale lui Dimitrie Cantemir sau ale istoricului {tefan Pascu, cupseudonimul Jozsef Debreczeny (dup@ mama lui). De prin 1980,1981 a acceptat s@ celebreze ̂ n ritul latin ̂ n limba rom$n@, acord$ndconfort spiritual at$t romano-catolicilor, greco-catolicilor sau chiarcredincio}ilor ortodoc}i. Catolicii rom$ni din Cluj ^i datoreaz@enorm, el fiind cel care le-a asigurat „acoperire” }i spa]iul lingvisticnecesar, fiind marginalizat sau insultat de unii colegi. Dup@ 1990 acontinuat cu acela}i zel apostolatul printre rom$ni.

%n 1997 a f@cut un ichtus cerebral (toamna), dar }i-a revenit;celebra acas@ Sf. Liturghie, asistat de Dna Victoria Bodea, }i de

Page 115: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

115

prezen]a a doi, trei credincio}i care nu l-au uitat, p$n@ ^n vara lui2001, c$nd a f@cut un nou accident cerebral. %ngrijirile competenteoferite de Dna Prof.Dr. Ghidrai (Clinica Med. V), ca }i abnega]iaDnei Bodea l-au f@cut s@-}i revin@. Chiar dac@ nu mai poate celebraSf. Liturghie, centrul vie]ii sale spirituale, la care a ]inut din r@sputeri,o mediteaz@ zilnic, bucur$ndu-se c$nd unul din confra]ii s@i trecepe la el }i ^i face acest Dar.

Pr.Dr. Jozsef Denderle, OSP, reprezint@ unul din pu]inele modeler@mase despre cum ar trebui s@ fie ^n g$ndire }i ^n mentalitate unpreot romano-catolic clasic.

Pr. Vincen]iu Pop, OSBM (n. 6 oct. 1915, admis ^n Ordin ^n8.II.1939, cu primele voturi depuse ̂ n 18.II.1945) a fost un membrufidel }i implicat ^n via]a Ordinului Sf. Vasile cel Mare; dup@ 1990}i-a donat casa Ordinului, dorind s@ faciliteze refacerea unui sediual Curiei; a fost „aruncat” la azilul de b@tr$ni tocmai de cei pe carevoise s@-i ajute; s-a uitat de vorba ̂ n]eleapt@ „cine n-are b@tr$ni s@-}icumpere”, prefer$ndu-se, se pare, a}teptarea socotelilor cu BunulDumnezeu.

Page 116: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

116

Rafila G@lu]

de %.P.S. Ioan Ploscariu (1911-1998)

Dup@ 1 decembrie 1848, c$nd Biserica Greco-Catolic@ a fostdesfiin]at@, iar credincio}ii ei cu sila au fost ^ncorpora]i ^n BisericaOrtodox@, unii s-au ^ntrebat: „Care este adev@rata Biseric@ a luiDumnezeu – a lui Cristos?”.

Pentru a ̂ nt@ri pe cei }ov@itori din toate timpurile, M$ntuitorul ne-adat pe Rafila G@lu], din Bocsig, jude]ul Arad, o stigmatizat@ (purt@toarea r@nilor Domnului).

Fiind chemat@ de preotul ortodox }i de sectari s@ treac@ la ei, ̂ nsu}isus Hristos ^i spune: „Adev@rata Biseric@ este cea catolic@” (dinraportul Oficiului parohial nr. 91/1934). Din acest motiv, dau aiciistoricul acestei stigmatizate, din care se vede Sfin]enia Bisericii.

Biserica Catolic@ a avut peste 260 de persoane }tiute care au purtatr@nile Domnului, care ne spun sfin]enia Bisericii Catolice ^n general }ia celei Greco-Catolice ̂ n special. Unul din sufletele alese de M$ntuitorula fost Rafila G@lu] n@scut@ la 8 februarie 1910 la Bocsig, jud. Arad. Afost 9 zile la m@n@stirea de la Blaj, dar a fost respins@ pentru s@n@tateaei }ubred@. Maica Sf$nt@ i-a spus adeseori c@ locul ei este ^n lume.

Din declara]iile stigmatizatei

P.C. Fecioara Maria mi-a ap@rut pentru prima dat@ la 8 sept. 1931(la Sf$nta Maria Mic@). Am r@mas ^n biseric@ de la 12 p$n@ la 3 d.m.Am recitat rozarul... C$nd am terminat al doilea rozar, am v@zut peP.C. cobor$ndu-se peste chivot. S-a oprit ^n fa]a altarului, unde st@de obicei preotul. A stat pu]in. Nu }tiu unde s-a uitat. Dar peste pu]inam auzit-o: „Fiic@, fiic@”, apoi a disp@rut.

Pentru a doua oar@ mi-a ap@rut P.C.F. ̂ n ajunul Cr@ciunului 1931,noaptea... A venit l$ng@ patul meu. %n m$na st$ng@ avea un trandafirro}u cu frunze verzi, iar dreapta }i-o ]inea pu]in ^ntins@ ^nainte, cupalma ^n sus }i cu degetele ^ndoite pu]in spre palm@... Sta ^n picioareprivindu-m@. Era mai ̂ nalt@ dec$t mine (cam de 165 cm). Avea hain@f@r@ cus@turi care atingea p@m$ntul. Capul ^l ]inea pu]in ^nclinat spre

Page 117: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

117

st$nga... }i st$nd cam la o jum@tate de metru... ^n partea unde eraupicioarele mele.

Se uita cu bl$nde]e la mine. Atunci nu mi-a spus nici un cuv$nt.%n luna octombrie 1932, la t@iatul de tulei (tulpini de porumb), unde

am fost cu sora }i cu fratele meu, ^nainte de amiaz@ am sim]it durerimari ̂ n ambele palme }i ̂ n coasta st$ng@. Nu am spus nimic nim@nui,ci m-am tras la o parte }i m-am examinat. Am sim]it c@ din coaste }idin palme curge s$nge.

Dup@ aceast@ ^nt$mplare, ^ntr-o zi am venit la doamna preoteas@}i, dup@ pu]in@ conversa]ie, a ^nceput s@ citeasc@ dintr-o foaie. %ntrealtele, a citit despre Tereza Neumann, care avea r@nile Domnului. Laauzul acestora, m-a cuprins un sentiment de bucurie. R@nile nu le-amavut p$n@ ^n 15 martie 1933.

La misiunile de la loc. Bocsig, m-am m@rturisit la p@r. Pu}ca}iudin Mocret, care mi-a cerut s@ spun acest lucru }i, ^n afar@ despovedanie, ca s@ poat@ vorbi cu p@rintele nostru Petru Vancu. I-amspus imediat dup@ Sf. Liturghie, afar@ din Biseric@.

%n ajunul Anului Nou, 31 dec. 1932, mai spre ziu@. P.C. a venit lamine. Era ^mbr@cat@ ca ^n trecut, dar nu avea trandafirul ro}u ^nm$n@, ci ]inea pe palm@ o c@rticic@ cu t@blii ro}ii, iar peste ̂ ncheieturam$inii at$rna un rozar. Ea mi-a zis: „M@ cuno}ti tu pe mine, Rafila?”.Apoi a continuat: „Eu sunt mama ta }i eu te st@p$nesc pe tine! S@ nute superi de boala ce ai avut, c@ nu-i boal@ trupeasc@, ci e spre m@rireaTat@lui ceresc!”. Dup@ aceea mi-a spus lucruri pe care nu le divulg.Dup@ aceea mi-a spus c@ 7 ani nu vor rodi holdele cum trebuie. Totatunci mi-a comunicat c@ ^n ziua de 15 martie 1933 voi avea„semnele” ^n p@lmi }i ^n coasta st$ng@ }i vor ]ine trei zile.

„Semnele au revenit la 15 iunie, la palme }i la coast@. Le-a prezisP.C., care mi-a ap@rut la 1 iunie 1933, diminea]a la Sf. Liturghie. Acobor$t deasupra crucii la chivot }i a stat pe prestol l$ng@ statueta de35-40 cm a P.C. Apoi s-a l@sat jos ^napoia altarului }i numai capul il-am v@zut. P.C. are glas sub]ire, de femeie. Vorbe}te rom$ne}te. Avenit la 29 iunie 1933 (de Sf. Petru) ̂ n biseric@. Mi-a spus c@ ̂ n 4 august1933 voi avea semnele ^n palme }i la coast@ }i c@ vor ]inea 7 zile. Defapt, a}a s-a ^nt$mplat. Tot atunci mi-a prezis c@ voi avea semnele ^n15 august 1933, ad@ug$nd c@ le voi avea }i la cap, frunte }i picioare.De fapt, le-a avut 7 zile.

Page 118: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

118

P.C. a venit la 1 sept. }i mi-a prorocit semnele pe 15 sept. 1933.%n mai multe r$nduri mi-a poruncit s@ nu m@ mai g$ndesc la

m@n@stire, c@ci locul meu este ^n lume. Apoi a zis: „Va fi aproapevenirea timpului! Va fi v@rsare de s$nge! Va veni un crai de la r@s@ritcare va dobor^ lumea ̂ ntreag@. Atunci va fi aproape venirea timpului”.

Pe M$ntuitorul l-am v@zut mai pe urm@... ̂n 24 iulie 1934, la Liturghie,c$nd se c$nt@ „Unul sf$nt”. La cuminec@ri am sim]it parc@-s mai tare,„mai cu virtute” (fraza p@r. Herlo, aprobat@ de Rafila, care nu }tie exprimace anume simte). %n v@d ̂ mbr@cat pe preot cu „leveleandr@” ro}u ̂ nchis}i av$nd }i felonul. Patrafir nu am observat. A}a str@lucea, c@ nu i-amv@zut fa]a, numai fruntea. Pe cap avea ca un episcop mitr@ (dar maimic@) sub marginea felonului, pe piept am v@zut trei litere, C, H, R, nul$ng@olalt@, ci cam la 10 cm una de alta, dar ^ntre ele erau }i alte litere,pe care nu le-am cunoscut. Rafila zice c@ literele nu au fost a}a C-N-Rcu liniu]@ la mijloc. Odat@ Isus Cristos a zis: „Pace vou@!”.

%ncerc@ri }i ispite

Mi s-a ^nt$mplat c@ de trei ori m-a chemat noaptea cineva la uli]@:„Rafil@, hai afar@!”. Am privit pe fereastr@, dar n-am v@zut pe nimeni.Atunci ^mi spune: „De nu te la}i de credin]@, te vei ^mboln@vi a}a, c@nu te vei mai vindeca”. Eu ^i r@spund: „Ce-o vrea Dumnezeu ! %n El^mi pun toat@ n@dejdea! Doamne, fie voia Ta! %n m$inile Tale ̂ mi dausufletul.”. M@ ̂ ntreab@ apoi ̂ nc@ de trei ori: „Nu te la}i?”. Eu ̂ i r@spund^ntotdeauna: „Nu!”. Atunci dispare. Este un glas b@rb@tesc. Prezicecu exactitate ziua ̂ mboln@virii, ar@t$nd cu numele ziua din s@pt@m$n@.

Fratele meu m-a sf@dit pentru c@ umblu la biseric@. M-a sf@dit [email protected] a plecat de acas@ spun$nd s@ nu m@ mai g@seasc@ acas@. Frateles@u o ceart@ c@ umbl@ la biseric@. %i ^ncuie hainele de s@rb@toare, ^nlad@, ca s@ nu se schimbe. Ea ^ns@ nu se nec@je}te, dec$t atunci c$ndsuduie }i ̂ njur@. Fratele }i mama sa doresc s@ o m@rite, dar ea nu vrea^n ruptul capului. El vrea s@ r@m$n@ singurul st@p$n ^n casap@rinteasc@. De aceea mult s-a str@duit s@-}i m@rite sora mijlocie (mait$n@r@ dec$t el, mai mare dec$t Rafila). V@z$ndu-se sc@pat de o sor@,acum vrea s@ scape }i de Rafila. I-a }i aflat un pe]itor.

(Raport Ra]iu, 20.I.1943)

Page 119: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

119

Rapoarte, scrisori }i atest@ri

Extras din Procesul-Verbal de la Arad, 16 sept. 1934, redactat deDr. Nicolae Buteanu, dr. Cucu, dr. Iuliu Vica} }i dr. T. Pop.

Despre ]@ranca Rafila G@lu] din Com. Bocsig, constat@murm@toarele: „De statur@ mijlocie, slab dezvoltat@, pu]in anemic@ cusenzoriu clar. Ea ne prezint@ urm@toarele leziuni. La „dorsum pedis”-ulambelor picioare, la palmele ambelor m$ini }i la partea st$ng@ apieptului – la c$]iva cm ^n afar@ de linia mamilar@ }i ^ntre coastele 8 }i9 se v@d o leziune cutanat@ (solu]ie de continuitate), av$nd o form@rotund@ }i oval@ de m@rimea unui bob de linte, cu profunzimea p$n@la coreum }i acoperit@ de s$nge uscat, pe care ̂ l g@sim }i ̂ n vecin@tateaacestor leziuni. Pe frunte, exact la marginea p@rului, ̂ n nr. de 21, se v@dleziuni acoperite de s$nge ^nchegat, dar mai mici, av$nd o m@rime decca. 2 mm ^n diametru. Aceste leziuni sunt simetric aranjate, av$nd ^nmijlocul frun]ii un diametru de 1 }i jum@tate p$n@ la 2 cm distan]@. Toateleziunile de la frunte au aceea}i m@rime. Rafila G@lu] ne declar@ c@ arevedenii }i i se spune de Maica Sf$nt@ Preacurat@, cam cu 4-16 zile^nainte, c$nd se vor prezenta stigmatele mai sus descrise }i c$t vor dura.Fenomenul dureaz@ de 2 ani }i a ap@rut ̂ n urm@toarele intervale: ̂ nt$iadat@ s-a ivit ^n oct. 1932, apoi ^n martie 1933, mai apoi ^n iulie 1933,la ̂ nceputul }i mijlocul lunii august 1933 ̂ ncep$nd, ie}eau ̂ nt$i semnele}i, apoi, la trei zile, se ivea menstrua]ia, iar din aprilie 1934 ^ncep$nd,s-au inversat, prezent$ndu-se mai ̂ nt$i menstrua]ia }i ivindu-se semnelec$teva zile mai t$rziu. Ultima menstrua]ie s-a terminat la 2 sept. 1934,iar stigmatele s-au ivit la 13 sept. 1934.

Rafila G@lu] ne mai declar@ c@ vedeniile le are peste zi, c$nd }ineag@ c@ leziunile ar fi produse de ea sau de al]ii... afirm@ c@ se ivescspontan la orele patru diminea]a.

Asupra naturii leziunilor ne-am putea pronun]a numai dup@ oobserva]ie mai ^ndelungat@.

(Semnat: dr. Buteanu, dr. Cucu, dr. Iuliu Vica} }i dr. T. Pop)

Din scrisoarea lui Iuliu Maior, dir. {colii Comerciale SuperioareGreco-Catolice din Blaj }i dir. al s@pt@m$nalului „Unirea Poporului”,

Page 120: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

120

mar]i }i miercuri, ^n 18 }i 19 l.c. am avut fericirea s@ o v@d pe RafilaG@lu] chiar la ea acas@, la Bocsig. Rezultatul acestei vizite l-a} putearezuma ̂ n cuvintele: „Fui, vidi, crediti” (Am fost, am v@zut, am crezut).De fapt, ceea ce am v@zut este o minune! Am vorbit cu medicul Vica},care a m@rturisit c@ r@nile acelea nu se pot explica pe cale natural@...%n fa]a mea }i a p@r. Vancu s-a rugat s@ aducem la cuno}tin]@ P.S.V.dorin]a ei de a-l hirotoni pe clericul Bele Ioan din Gherghelu}. (Rafilaa insistat de mai multe ori. Clericul a fost iregular, n@scut nelegitim, afost demis. La insisten]a Rafilei a fost primit cu dispens@ de la Roma,a f@cut studii la Roma, a fost preot ^n Caransebe} }i a f@cut 5 ani de^nchisoare).

Din scrisoarea Vicarului General Ioan Marinescu, 29.IX.1934

„Am spus Rafilei s@ nu aib@ nici o grij@ de vizita medicilor (dr.Buteanu, dr. Cucu, dr. I. Vica}, dr. T. Pop), pentru c@ ei se sf@tuiesccum }tiu ei, iar Maica Domnului face cum vrea Ea. Cuv$ntul i-a pl@cutRafilei }i a devenit mai comunicativ@. Vorba ei este simpl@, dar^ntotdeauna ^n]eleapt@, ba chiar z$mbe}te }i r$de; acest r$s este alunei copili]e mici...

„O vezi pe Maica Sf$nt@? Cum este ea? Ca o femeie de pep@m$nt?” „Nu, e mai frumoas@ }i str@luce}te”. „E mare?” „E mai mareca mine.” „E cu ochi alba}tri }i p@rul pe umeri?” „Nu }tiu cum ^i suntochii }i p@rul. Nu am v@zut, pentru c@ str@luce}te.” „Dar DomnulHristos cum este?” „Str@luce}te!” „Cum ̂ i sunt hainele?” „Leveleandraeste violet@, felonul ̂ ncheiat.” „Pe cap ce are?” „Nu are nimic!” „MaicaSf$nt@ ]i-a spus ceva?” „%mi spune multe, ^mi spune c$nd voi aveasemnele }i c$t@ vreme ]ine...”.

Din Procesul-verbal de la 2 oct. 1934. Dr. T. Pop, medic, str. A.Vlaicu, nr. 134, p@r. Petru Herlo, p@r. Petru Vancu }i Rafila G@lu]

La casa parohial@ a fost }i Rafila G@lu], invitat@ de p@r. Petru Vancupentru controlarea semnelor anun]ate de Maica Sf$nt@ pe 2 oct. 1934.

Supravegherea a ^nceput la orele 10 (22) }i cinci min. }i a duratp$n@ la cinci }i treizeci minute a doua zi, diminea]a de 2 oct. 1934,

Page 121: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

121

la orele 11 (23, dou@zeci }i trei) }i jum@tate, din 1 oct. 1934. Rafilasimte junghiu la semnele din palm@, pref@c$ndu-se ^n r@ni, ^n carese vede un lichid ro}ietic (s$nge seros). La orele 2 din noaptea 2oct. Rafila semnaleaz@ dureri mari, la semnele din frunte.Examin$ndu-le to]i trei, cu ochii liberi }i cu lupa, am constatat c@patru din ele s$ngereaz@. Mai apoi Rafila, av$nd fa]a obosit@ }i,^ndurerat@, declar@ c@ simte dureri acute ̂ n toate semnele respective.La ora 3 se prezint@ 16 semne pe frunte. La ora 4 o examin@m dinnou. Semnele de la frunte au sporit cu unul. Rana de la piciorul st$ngeste mai ad$nc@.

(Semnat: dr. T. Pop, Petru Herlo, Petru Vancu)

Din scrisoarea lui Augustin Pop, sup. bazilitanilor, Bixad,22.V.1935.

Stigmatele continu@ s@ se arate, la r@stimpuri neregulate }i cu odurat@ neegal@. Din Joia Mare au fost de o durat@ extraordinar@ de 7zile. S$ngele iese abundent. Cu privire la avizul de a muri ^n luna mai1935, ea spune c@ la porunca Excelen]ei Sale, a rugat-o pe P.C. s@ omai lase ̂ n lumea aceasta, spre m@rirea lui Dumnezeu }i binele bisericii.

Din scrisoarea P@r. Vancu P., nr. 31/1940 din 21.II.1940.

Seara pe la rele 1915, s$mb@t@ 15 aprilie 1939, o vecin@ a Rafileivine ^n fug@ }i spune so]iei mele s@ mearg@ la Rafila, c@ e pe moarte.%ndat@ m-am dus }i eu. C$nd am ajuns, Rafila era moart@. Se stinseseca o lumin@, cu rozarul }i Paraclisul ^n m$n@. A fost de la sine p$n@ ^nultima clip@, a}a declar@ mama sa. Stigmatele erau aproape cicatrizate^n ziua mor]ii. %n ziua aceea de s$mb@t@, a spus mamei sale c@ susnacu care a fost ^mbr@cat@, s@ aib@ grij@ de ea, poate lipsi la cineva. S@ ospele ca s@ fie curat@. Pe sp@toi se observ@ s$nge ^nchegat, pe parteast$ng@. Cu privire la sp@toi a zis mamei sale: „Cu apa cu care se vasp@la, s@ ai grij@ s@ o arunci la loc sigur. %n locul unde se arunc@ poateva cre}te ceva pomi sau rug (trandafir)”. Din 21 ianuarie 1936,

Page 122: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

122

stigmatele au s$ngerat tot la dou@ s@pt@m$ni, c$te trei zile, p$n@ ^n 15aprilie 1939, ziua mor]ii ei.

Din scrisoarea Oficiului Parohial Bocsig nr. 47/1940

Am ^ntrebat pe mama Rafilei dac@ }tie s@-mi spun@ ceva. Redau^n continuare cele spuse: „%n s@pt@m$na luminat@, s@pt@m$na ̂ n carea murit Rafila, nepoata mea Ana, fiica b@iatului meu a ^ntrebat-o peRafila ziua: „Nan@, cine vine la tine noaptea?” „Ai v@zut }i tu?” „Amv@zut.” „Cum a fost?” „A fost mare }i cu haine albe.” „Ai grij@, Ana,s@ te por]i a}a, s@ vin@ }i la tine!”. Rafila G@lu] a avut revela]iiparticulare }i a purtat stigmatele Domnului, r@nile Lui, timp de 7 ani;de multe ori a fost bolnav@, ^n suferin]e mari. Pentru ce? Isus Cristos}i Maica Sf$nt@ i-au spus direct c@ adev@rata biseric@ este cea [email protected] se ^ntreab@ pentru ce i-a f@cut Preacurata unele comunic@ri }i ^nacela}i timp i-a interzis s@ le spun@ altora?

R@spund: i-a f@cut comunic@ri numai ca s@ se roage pentru suflete,rug@ciunea fiind meritorie. Dac@ ar fi spus atunci c@ preo]ii de fa]@,inclusiv „conduc@torul p@m$ntesc” (cum ^l nume}te pe directorul eispiritual) vor trece la biserica ortodox@, to]i ar fi declarat-o [email protected] ar mai fi stat de vorb@ cu ea. C$t prive}te originea stigmatelor,pentru cei ce ̂ ncearc@ s@ le explice ca autosugestie, redau dou@ expresiiale Terezei Neumann: „F@c$ndu-i-se cunoscut prin revela]ie, c@ unvestit psihanalist, care avea p@reri preconcepute, vine s@ o vad@ }i s@o vindece, ea a plecat de acas@, iar la cei ai casei le-a spus: „Va venidoctorul X, spune]i-i s@-}i vindece capul lui!”.

Cuiva care a spus c@ stigmatele vin din autosugestie (se totg$nde}te la Patimile Domnului), i-a r@spuns: „Te tot po]i g$ndi c@ e}tibou, tot nu-]i cresc coarne”.

N@d@jduim c@ at$t Rafila G@lu], c$t }i Icoana Maicii Domnuluide la Sc@iu} vor ajuta Biserica noastr@ }i vor spune lumii adev@rul.

Page 123: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

123

O completare la dosarul cazului Rafila G@lu]dr. Mircea R. Birtz, OBSS

Dosarul cazului Rafila G@lu] redactat de regretatul %.P.S. D. IoanPloscariu († 1998) poate fi completat cu c$teva noi piese:

1. Declara]ia sorei M. Pruden]ia (Radu Maria),domiciliat@ ^n Cluj, str. Unirii, nr. 8, ap. 30.

„%n data de 22 iulie 1984 am fost la comun@ Bocsig, jud. Arad,^mpreun@ cu nepoata mea Che}a Irina, care locuie}te la Bu}ag – Arad,str. Aron Pumnul nr. 78, unde a tr@it Rafila G@lu], care a purtat r@nileDomnului Nostru Isus Cristos timp de }apte ani. Acolo am stat de vorb@cu nepoata Rafilei, Ana, care locuie}te ^n casa unde a stat Rafila,acum cas@ nou@.

Ana mi-a spus cu mare emo]ie ar@t$nd unde avea Rafila r@ni: lapicioare, la m$ini }i la frunte pe l$ng@ p@r (coroana de spini a lui Isus).At$t Ana, c$t }i sora Rafilei mi-au spus c@ atunci c$nd era ^n extaz,mama se speria }i se temea s@ nu moar@ }i o scutura de m$n@ p$n@se treze. Rafila zicea: „Mam@, de ce m-ai trezit, a fost a}a de frumosunde am fost eu }i a}a lucruri frumoase am v@zut!”.

Ana mi-a spus c@ ^n ziua mor]ii Rafilei, mam@-sa a fost chemat@la alt@ fiic@ a ei, care a n@scut. C$nd a plecat, Rafila s-a uitat lungdup@ ea }i mama a ^ntrebat: „De ce te ui]i a}a lung dup@ mine?”. Eaa r@spuns: „N-o s@ ne mai vedem ^n lumea aceasta”. {i a}a a fost, pec$nd s-a ^ntors, Rafila era moart@ cu rozarul }i paraclisul ^n m$n@.

%n ziua aceea, fiind o ^nmorm$ntare ^n vecini, s-a uitat }i ea dint$rna] }i apoi a trimis pe o femeie s@ cheme pe preoteasc@. Pe c$nda sosit aceasta, Rafila era moart@. %nainte i-a spus mamei s@ nu pun@nimeni m$na pe ea c$nd va fi moart@ numai preoteasa.

%nainte de a muri, Rafila a spus mamei sale ca sugna (fusta) s@ ospele c@ poate va fi de folos cuiva. A spus ca apa cu care-i va sp@las$ngele scurs din coast@ s-o arunce ^ntr-un loc curat, c@ va cre}te unrug sau un pom, }i a crescut un gorun mare, ce a fost t@iat c$nd auf@cut casa cea nou@.

Din apa cu care a fost sp@lat@ a pus ^ntr-un borcan. %ntr-o zi a venits@ adape vitele la f$nt$na din strada de l$ng@ ei un om cu un copil

Page 124: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

124

epileptic. Acolo copilul a avut o criz@, a c@zut }i s-a lovit foarte tare lacap. Mama Rafilei a avut un ^ndemn s@ mearg@ s@ rup@ o bucat@ dinsugna (fusta) Rafilei }i a muiat-o ^n apa cu care-i sp@lase coasta }i afrecat copilul pe cap, care s-a ridicat }i din acel moment n-a mai avutcrize }i azi tr@ie}te, este s@n@tos, dar nu }tie cum s-a f@cut s@n@tos, c@nu s-a spus la nimeni. (sic!) Ana mi-a mai spus c@ ea dormea cu Rafilac$nd era copil@ }i noaptea vedea lumin@ mare ^n camer@ }i un nor alb^n care era Maica Domnului. Odat@ a ^ntrebat: „Nan@ Rafil@, cine vinela Dta ^n fiecare noapte, de se lumineaz@ camera?”. Rafila o ^ntreab@:„Ai v@zut }i tu? S@ fii bun@, c@ vine }i la tine!”. Ana mi-a spus c@ MaicaDomnului era ^ntr-o hain@ alb@, lung@, }i foarte str@lucitoare. Un preota ^nv@]at pe Ana s@ se roage Rafilei c$nd are un necaz. Ea se rugaa}a”„Rafil@, roag@ pe M@icu]a Sf$nt@ s@ m@ ajute!”, }i ^ntotdeauna eraascult@. Am stat de vorb@ }i cu sora Rafilei, care e de 80 de ani. Ea azis c@ Rafila era tot timpul suferind@. Mergea zilnic la biseric@ }i o ducea}i pe ea. Odat@ ^i spune Rafila s@ mearg@ la biseric@ s@ se spovedeasc@}i apoi s@ se ^mp@rt@}easc@ zilnic. Sora ei i-a spus c@ o s@ r$d@ lumea;Rafila a zis c@ unii vor r$de }i al]ii vor pl$nge. {i au f@cut a}a. De atuncito]i se ^mp@rt@}eau zilnic. Rafila a mai spus c@ r@zboiul nu va trece princomuna lor (1938-39), dar lipsuri vor sim]i. A mai spus c@ }apte ani nuva fi road@ }i a}a a fost. Mai multe persoane din comun@, dar mai alesmama Rafilei a zis despre ea c@ era foarte bun@ }i evlavioas@ }i se^mp@rt@}ea zilnic. C@rora le-am ar@tat fotografia tres@reau de bucurie.”

2. Declara]ia sorei M. Terezita Lucre]ia Graur,Cluj-Napoca, str. Unirii 8, ap. 30

„Am cunoscut pe Rafila G@lu] la Blaj ^n anul 1931 sau 1932. Erafoarte reculeas@, foarte palid@. A}a se spunea c@ Dr. B@ican ^n urmaconsulta]iei a spus c@ toate organele ei interne ^i sunt putrede. Deci afost trimis@ acas@ conform constitu]iilor n. %n anii 1951-52, ^n^nchisoarea Jilava, am ^nt$lnit doamne din Bucure}ti care cuno}teaupe Rafila. Unele au fost la Rafila cu diferite necazuri, s@ se roage.Odat@ una a ^ntrebat-o ce ar dori. Ea a zis c@ o c@m@ru]@ s@ se poat@ruga singur@. S-au adunat bani }i c$nd au mers la Rafila era moart@}i au ^ngropat-o cu acei bani. At$t }tiu despre Rafila G@lu].

Graur Lucre]ia Sor@ M. Terezita, Cluj-Napoca, Str. Unirii 8/30”.

Page 125: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

125

3. Epistolar ^ntre Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu},OBSM, }i Pr. {tefan Sánta (Arad – Gr@di}te, str. P.Rare} 32)

„Arad 1985, Mai 10

Per Crucem – ad Lucem!

Drag@ Frate ^n Christos!

Atunci c$nd te-am ^nt$lnit la Cluj ^n luna Februarie am promis c@urmeaz@ s@ fac o invita]ie pentru binecuv$ntarea noului morm$nt alstigmatizatei Rafila G@lu]i (sic!). Iat@ a sosit timpul. La 21 Mai, des@rb@torile Sf. Constantin }i Elena la ora 12 la amiaz@ se faceBinecuv$ntarea la Bogsig. Cu cea mai mare c@ldur@ spiritual@ te chemca s@ participi cu confra]ii. Dac@ sose}ti cu o zi ^nainte, este loc s@-ig@zduim cu cea mai mare pl@cere pe to]i cei care vin.

Doresc mult@ s@n@tate }i te a}tept cum caritate Christi!

confratele {tefanSánta IstvánArad – Gr@di}teStr. P. Rare} 12”

„Cluj-Napoca, 20 mai 1985

Lux in tenebris lucet!

%n Cristos, Drag@ Frate {tefan!

Invitarea ta pentru 21 mai a.c. la morm$ntul stigmatizatei RafilaG@lu] la Bogsig pentru a lua parte la ceremonia binecuv$nt@rii nouluiei morm$nt m-a umplut de bucurie }i de speran]@. Dragostea }i c@ldurasufleteasc@ ar@tat@ mie }i confra]ilor mei m-a ^nt@rit ^n credin]a c@dogma despre Comuniunea Sfin]ilor este o realitate vie pe p@m$ntul]@rii noastre }i mi-a reactualizat clipele tr@ite odinioar@ ^mpreun@ ^n

Page 126: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

126

locuri de pribegie, unde mai bine ca ^n orice loc }i mai mult dec$toric$nd am ^n]eles c@ Isus Cristos Domnul este totul ^n noi to]i.

S@n@tatea }i, mai ales, situa]ia din cas@, cu doi bolnavi }i cu altreilea Frate c@lug@r Damian ̂ n alt@ parte, foarte grav bolnav, m@ re]inede la bucuria spiritual@. Nu pot fi ̂ n mod fizic, dar suflete}te sunt acolo}i m@ rog ^mpreun@ cu voi ca suferin]ele Rafilei unite cu ale sufleteloroferite ca victim@ de isp@}ire }i repetare, prin jertfa Domnului }i a MaiciiSfinte s@ aduc@ rev@rsare de haruri peste Biseric@, Patrie }i Omenire,iar mesajul lui Cristos vestit de Papa Ioan Paul al II-lea s@ fie ascultat.

Cu bl$ndul Isus s@ ne binecuv$nteze Fecioara de Sus!

Devotat confrate,

Augustin Prundu}.”

4. Not@ de la Pr.Dr. Silvestru Aug. Prundu}, OBSM

%n 21 mai 1985 au plecat din Cluj Pr. Ilie Peteanu }i cu Pr. GheorgheMarina (ambii bazilitani – n.n.) – ajun}i la Bogsig – poporul era adunatla morm$nt, dar la u}a cimitirului era preotul ortodox cu Mili]ia carei-a legitimat }i a spus c@ nu este voie s@ se fac@ ceremonie catolic@^ntr-un cimitir ortodox.

S-au dus }i ^mpreun@ cu poporul adunat la morm$nt s-au rugatpentru ca dragostea }i buna ^n]elegere s@ st@p$neasc@ inimile.

Observa]ie: {i de data aceasta un preot romano-catolic maghiareste mai receptiv la nevoile spirituale ale credincio}ilor rom$ni dec$tpreo]ii din acela}i neam. O mentalitate similar@ observat@ }i ^n cazul^ngrop@rii lui Valentin Pen]a. Cui prodest?

5. Programul spiritual preg@tit de Pr. István Sánta cuocazia binecuv$nt@rii noului morm$nt de la Bogsig

„Programul Binecuv$nt@rii }i Sfin]irea Sf. Cruci }i a Morm$ntuluiRafilei G@lu], stigmatizat@, ^n comuna Bogsig, 1985, mai 21, ^ns@rb@toarea Sf. %mp@ra]i Constantin }i Elena

Page 127: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

127

1. Un c$ntec introductiv;2. Salutul: %n numele Tat@lui... Harul Domnului Nostru Iisus

Hristos...;3. Rug@ciunea introductiv@: P@rinte Ceresc, noi cinstim Crucea pe

care a murit Fiul T@u Iisus Cristos }i pream@rim ^nvierea Lui, pentruc@ prin Cruce a venit bucuria ̂ n lume; prin ea avem parte de m$ntuireaadus@ de Hristos Domnul Nostru;

4. Lec]iunea biblic@: I Corinteni 1, 18-25;5. Omilia: Ast@zi ^n s@rb@toarea Sfin]ilor %mp@ra]i Constantin }i

Elena am venit ̂ n cimitirul comunei Bogsig la morm$ntul Rafilei G@lu],care s-a n@scut aici ^n 1910, a copil@rit }i a tr@it via]@ cre}tineasc@ ^nmodul eroic p$n@ la 29 de ani, c$nd ̂ n 1939 M$ntuitorul Iisus a luat-ola Sine pentru a-i da r@splata unei vie]i tr@ite ̂ ntr-o sfin]enie deosebit@,^nvrednicind-o de a purta vreme de 7 ani semnele Sfintei Patimi aleSale.

Maica Domnului pentru marea ei evlavie avut@ }i pentru cultuldeosebit avut pentru Ea, a r@spl@tit-o cu favorul deosebit de a i se ar@ta– ^ncep$nd cu anul 1931, continu$ndu-se cu regularitate ani ^n }ir,p$n@ ^n 1939, c$nd sufletul ei f@r@ prihan@ lua zborul c@tre Cer.

Ne-am ^ntrunit ast@zi ca s@ sfin]im }i s@ binecuv$nt@m locul undeodihnesc osemintele ei. Sufletele pioase au ]inut s@ refac@ morm$ntulei, ̂ n forma de acum, ̂ mpodobindu-l cu imagini ale R@stignitului Iisus,care a imprimat pe trupul ei, vreme de 7 ani, r@nile Sale.

La fel s-a imprimat ̂ n pl@cile morm$ntului Icoana Maicii DomnuluiL@crimoas@ de la Nicula – unde Preacurata Fecioar@ Maria a pl$nstimp de trei luni ^ntr-o biseric@ de lemn ^n anul 1681.

S-au imprimat aceste imagini pentru a ar@ta ad$nca }i calda iubirepe care Rafila a avut-o pentru Mama lui Iisus. Pentru sfin]irea Crucii}i a Morm$ntului Rafilei am ales s@rb@toare de 21 mai, ̂ n care BisericaRom$n@ s@rb@tore}te aflarea }i %n@l]area Crucii lui Iisus. Istoria ne arat@c@ Dumnezeu a ales Crucea ca mijloc de biruin]@ a cre}tinismului,ajut$nd pe ̂ mp@ratul Constantin s@ biruiasc@ pe prigonitorii cre}tinilor,d$nd astfel libertate de cult cre}tin@t@]ii. Mama lui, Sf. Elena, ^n urmas@p@turilor ^ntreprinse vreme ^ndelungat@, a fost ^nvrednicit@ adescoperi Crucea M$ntuitorului ce fusese ̂ ngropat@ pe dealul Golgotei,}i a o ^n@l]a astfel ca locul s@ devin@ loc de pelerinaj pentru ^ntreagacre}tin@tate. Sfin]ind aceast@ Cruce }i acest morm$nt vrem s@ neamintim de acest suflet ales, care a fost pentru Bogsig }i pentru regiunea

Page 128: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

128

aceasta Rafila G@lu], care prin virtu]ile ei a fost ca o raz@ a Ceruluirev@rsat@ pe p@m$ntul Rom$niei.

Ne rug@m s@ ne mijloceasc@ }i nou@ harul de sus, ca s@ tr@im dup@pilda vie]ii ei, }i s@ ne ^ncunun@m via]a ^n spiritul ei de credin]@ }i deiubire fa]@ de Dumnezeu }i fa]@ de semenii no}tri.

Dorim ca amintirea vie]ii }i virtu]ilor ei eroice s@ st@p$neasc@}i s@ rodeasc@ din bel}ug aceste plaiuri ardelene. Amin”6. Rug@ciunea de binecuv$ntare:S@ ne rug@m: Doamne Iisuse Hristoase, odihnindu-Te trei zile ^n

morm$nt Tu ai sfin]it mormintele tuturor celor ce cred ^n Tine, astfel^nc$t s@ le foloseasc@ at$t pentru trupurile ̂ nmorm$ntate, c$t }i pentru^nt@rirea n@dejdii ^n %nviere; Te rug@m ca slujitoare Ta Rafila s@odihneasc@ ^n acest morm$nt dormind ^n pace, p$n@ c$nd, prin^nviere, Tu care e}ti %nvierea }i Via]a, s@ vad@ lumina Fe]ei Tale }istr@lucirea ve}nic@ din paradis. Tu care vie]uie}ti }i domne}ti ^n veciivecilor. Amin.”

7. Finalul:Ne ^nchin@m [ie }i Te binecuv$nt@m!C@ prin Sf$nta Ta Cruce ai r@scump@rat lumea.S@ ne rug@m:Doamne Dumnezeul Nostru, Fiul T@u preaiubit a murit pe Cruce

pentru m$ntuirea tuturor oamenilor. Te rug@m binecuv$nteaz@ aceast@cruce }i acest morm$nt. %nt@re}te-ne credin]a, ca s@ recunoa}tem ^nmisterul Crucii puterea }i %n]elepciunea Ta }i s@ avem parte ^n via]aviitoare de roadele mor]ii }i ̂ nvierii Fiului T@u, care ̂ mpreun@ cu Tinevie]uie}te }i domne}te ^n unire cu Duhul Sf$nt, ^n to]i vecii vecilor.Amin.

8. Se rostesc Tat@l Nostru }i N@sc@toarea de 5 ori;9. Diferite c$nt@ri.

Documentele prezentate au fost luate din arhiva Pr.Dr. SilvestruAugustin Prundu}, OBSM, c@ruia i se aduc respectuoase mul]umiri}i pe aceast@ cale. %.P.S. Ioan Ploscariu a f@cut o vizit@ pastoral@ laBogsig ^n 1993, ca un tribut adus venera]iei lui Rafila G@lu].

Cf. Ioan Ploscariu – Bucurii }i speran]e, Ed. Helicon, Timi}oara,1998, pp. 266-267; plan}a.

Page 129: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

129

Micul preot Corvin-Anton,mesagerul dumnezeie}tii inimi a lui Iisus

Adrian cav. Barbu, OBSSLoredana Barbu

S-a n@scut ^n ziua de 9 ianuarie 1985, ora 7, 30, ^n Cluj-Napoca,fiind al doilea dintre cei trei copii ai familiei Popa.

Tat@l s@u este un om simplu, greco-catolic practicant, cu o via]@curat@, tr@it@ ̂ n credin]@; la v$rsta de nou@ ani a fost vindecat de c@treInima lui Iisus – Patronul s@u – de o boal@ grea }i chinuitoare.

Mama lui Corvin-Anton provine dintr-o familie de penticostali;^nainte de c@s@torie, s-a convertit la catolicismul roman. Este o femeievirtuoas@ }i credincioas@.

Micul Corvin-Anton a primit botezul romano-catolic. Amintirilefamiliei sale ne prezint@ imaginea unui copil viguros, vioi, prietenos}i comunicativ, dar chinuit }i maturizat ^nainte de vreme de traume,de dureri }i de boal@. Momentele de vitalitate }i de expansivitate alescurtei lui vie]i p@m$nte}ti alterneaz@ cu accese de pl$ns }i demelancolie, care tr@deaz@ sensibilitatea extrem@ a unui suflet marcatde suferin]a proprie }i de a celor din jurul lui. %mboln@virile dese i-auformat con}tiin]a posibilit@]ilor }i limitelor trupului s@u; locul jocurilorspecifice v$rstei a fost luat de timpuriu de c@r]ile cu tematic@ religioas@din locuin]a bunicii lui, locuin]@ ^n care Corvin-Anton }i-a petrecutcea mai mare parte a timpului dup@ na}terea fratelui s@u Florin.

La v$rsta de doi ani, una din preocup@rile predominante ale luiCorvin era povestirea prin cuvintele proprii a ceea ce vedea }i ̂ n]elegeadin tablourile religioase aflate ^n casa bunicilor sau din c@r]ile ilustratecu subiect religios pe care le r@sfoia ^ndelung. Astfel, episoade alevechiului Testament }i mai ales momente ale vie]ii, p@timirii, mor]ii }i%nvierii M$ntuitorului }i-au aflat ecou ̂ n cuvintele }i gesturile copilului.Corvin ^}i f@cuse o preocupare constant@ din a recita rug@ciuni saudin a mima scene din Drumul Crucii. Momentele rug@ciunilor zilnice^l g@seau mereu prezent; ^i c@uta }i aduna pe to]i ai casei, veghind canimeni s@ nu lipseasc@. %ngenunchia ^n mijlocul familiei, str$ng$nd ^nm$n@ juc@ria preferat@: crucifixul d@ruit de un misionar augustinian.Fascinat de Iisus cel R@stignit, contempla ^ndelung crucifixul; uneori

Page 130: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

130

^ncerca s@ scoat@ piroanele din m$inile }i picioarele M$ntuitorului,m$ng$indu-i r@nile pentru a-i alina durerea. Nu se desp@r]ea deobiectul preocup@rilor sale nici ^n somn; adormea cu el pe pern@ sau^n m$n@, spun$nd „a}a voi fi }i eu preot”. Se ruga, cu glas tare sau ^nt@cere, pentru cei din familie }i, ̂ n joac@, oficia liturghii, asistat de soralui. Mergea cu mare bucurie ^n biseric@, urm@rind pasionat oficiulliturgic }i privind absorbit spre Tabernacol.

Seara, cerea membrilor familiei s@ fac@ fiecare c$te cinci crucipentru r@nile lui Iisus. Tr@ia intens iubirea pentru M$ntuitor }i dorulde a fi l$ng@ El, ^n cer, ca preot al Inimii Lui.

Atitudinea lui Corvin, starea lui profund religioas@ reies din fiecaregest sau cuv$nt p@strat ^n memoria celor ce i-au fost aproape.%ntrebarea adresat@ tat@lui s@u: „Tu vlei s@ te faci sf$nt?” a fost urmat@de r@spunsul clar, dat tot de el: „EU VLEAU S@ FIU SF#NT!”.

Boala }i suferin]a l-au ^nso]it pe Corvin-Anton pe tot parcursulscurtei sale vie]i. Piodermie ^n prima s@pt@m$n@ de via]@, amigdalit@la patru, }ase }i opt luni; la un an }i dou@ luni, arsuri de gradul II }i IIIprovocate prin op@rire cu lapte fierbinte }i succedate de o infec]ie carea durat }ase s@pt@m$ni. Nici o lun@ mai t$rziu, ̂ }i face apari]ia anginapectoral@, care avea s@-l chinuie p$n@ la sf$r}it. Tratamentele, lungi,dureroase }i ^n mare m@sur@ ineficiente, l-au transformat ^ntr-o fiin]@timid@, interiorizat@, h@ituit@; vederea medicilor ^l ^ngrozea }itratamentele cu antibiotice }i antitermice i-au provocat o alergieurmat@ imediat de o stomatit@ extins@ la nivelul ̂ ntregii cavit@]i bucale.Febra }i lipsa poftei de m$ncare erau aproape permanente. Dr.Surianu (Cluj) prescrie tratament cu miere, propolis }i romergan. Dup@un scurt interval de acalmie, amigdalita reapare, determin$nd p@rin]iis@ recurg@ la investiga]ii clinice, ^n scopul stabilirii unui diagnostic c$tmai precis }i a tratamentului adecvat. Sunt consulta]i medicii dr.prof.Tomescu (ORL), dr.prof. Jianu Butnaru (Pediatrie III) }i dr. Nicoar@(ORL), care l-a operat pe Corvin de polipi.

Deoarece, chiar }i dup@ opera]ie, evolu]ia bolii a continuat, familiaa apelat din nou la dr. Nicoar@, al c@rui diagnostic, confirmat }i dec@tre dr.prof. Butnaru, a fost de amigdalit@ herpetic@, boal@ grea }inevindecabil@.

Page 131: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

131

%nghi]irea, printr-o neglijen]@ a celor mari, a dou@ tablete contratensiunii era s@-l coste pe Corvin via]a, chiar ^n ziua botezului frateluis@u Florin. Sp@l@turile stomacale administrate la spital l-au salvat,marc$ndu-l ̂ ns@ profund: somnul i-a devenit agitat }i pofta de m$ncarei-a disp@rut aproape complet.

Spre sf$r}itul anului 1987, o nou@ criz@, ^nso]it@ de febr@ mare, esteurmat@ de un nou }i chinuitor tratament cu antibiotice injectabile,tratament ^n timpul c@ruia apar primele dureri violente ^n abdomen. %nultima zi a tratamentului, 18 februarie 1988, temperatura marcheaz@ ou}oar@ cre}tere, accentuat@ ^n cursul celei de-a doua zi. Dr. Surianudiagnosticheaz@ herpanghin@ virotic@ }i prescrie miere, propolis }isupozitoare antitemice. %n ziua urm@toare, survine un acces de sufocare.Dr. Surianu, consultat din nou, stabile}te acela}i diagnostic, ordon$nd^n plus romergan }i preciz$nd c@ antibioticele nu mai ajut@ la nimic.

%n seara aceleia}i zile (s$mb@t@ 20.02.1988), ̂ n jurul orei 20, febra^ncepe s@ creasc@; ^n urma administr@rii unui supozitor, apar dureriabdominale, care nu cedeaz@, ^n ciuda tratamentului }i a masajului.De teama unui posibil efect dezastruos al combin@rii a dou@tratamente opuse, familia ezit@ s@ cheme Salvarea. Somnul zbuciumatal copilului se ̂ ntrerupea des, punctat de t$nguiri de durere. H@inu]ele^i erau ^mbibate de transpira]ie.

%n jurul orei 4,30, Corvin a ^nceput s@ respire mai ad$nc. Atunci s-auhot@r$t s@ cheme Salvarea, dar era deja prea t$rziu. Starea de com@ seinstalase }i toate eforturile f@cute pentru a-l salva s-au dovedit zadarnice.Dup@ ^nc@ dou@ ore de agonie, duminic@ diminea]a, Corvin-Anton atrecut ^n ve}nicie la ora 7,30, ora venirii lui pe lume (21.02.1988).

Trupul ne^nsufle]it a fost re]inut ^n spital p$n@ a doua zi, pentruautopsie. De acolo, p@rin]ii inten]ionau s@-l transporte direct la cimitir,dar bunica lui, care la vestea sf$r}itului ^l sunase pe pr. Iustin Sab@u,rug$ndu-l s@ oficieze o Sf$nt@ Liturghie la inten]ia copilului, i-a auzitvocea t$nguindu-se }i rug$ndu-o: „Mama Mia, adu-m@ la tine [email protected] l@u m-a dulut stomacul!”. Astfel, trupul a fost adus acas@ unde,timp de dou@ zile, s-au perindat prin fa]a lui vecini, prieteni, rude, ^nmurmurul rug@ciunilor conduse de pr. Iustin.

Ziua de miercuri 24 februarie a fost ziua procesiunii funebre.R@m@}i]ele p@m$nte}ti ale micului Corvin-Anton au fost a}ezate ^n

Page 132: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

132

cripta c@lug@rilor bazilitani, ̂ n compartimentul care apar]ine p@rinteluiIustin. Acesta oficiase o liturghie ^n apartamentul familiei Popa, cucinci zile ^naintea trecerii lui Corvin la cele ve}nice, }i fusese ad$ncimpresionat de participarea }i tr@irea de c@tre copil a serviciului divin.Poate s@ fie acesta un semn al voin]ei Tat@lui Ceresc de a se odihni lalocul cuvenit trupul p@m$ntesc al copilului care, privind ^ntr-o sear@cerul, exclamase: „Ce frumos e cerul!... A}a a} vrea s@ mor!... Vreaus@ fiu cu Iisus }i s@ primesc haine de preot. S@ fiu preot ^n cer!”.

Sau, poate, a}ez$ndu-l ̂ ntre preo]i, Dumnezeul-Treime ne-a oferitnou@, celorlal]i, }ansa de a fi martorii lucrurilor care aveau s@ se^nt$mple ^n acel loc binecuv$ntat de prezen]a trupurilor sfin]ite prinsuferin]@ ale preo]ilor ^ntre care Corvin-Anton se afl@ ca preot, a}acum a dorit s@ fie.

Adrian cav. Barbu, OBSSLoredana Barbu

Nota redactorilor

Scrierea, ̂ n 1988, a paginilor ce urmeaz@, urm@rea p@strarea ̂ ntruaducerea-aminte a unor fapte }i ^nt$mpl@ri – unele ^nduio}@tor defrumoase, altele cutremur@toare, cumplite. Gestul de atunci al unoroameni care nu voiau s@ uite a ajuns – prin fericite sau dureroase,dar ne^nt$mpl@toare ^mprejur@ri – s@ dob$ndeasc@ valoare dedocument; aceste pagini prezint@, ^n adev@rata lor lumin@ }i a}a cumau fost percepute de cei ce le-au tr@it evenimente }i adev@ruri fie nuprea bine ^n]elese, fie ^n mod voit r@st@lm@cite sau chiar contestate ^nnecuno}tin]@ de cauz@ la vremea ^nt$mpl@rii sau a afl@rii lor de c@trepublic.

Modific@rile aduse versiunii ini]iale a textului nu vizeaz@ dec$taspecte de domeniul formei }i al stilului; am ^ncercat – }i sper@m c@am }i reu}it – s@ nu alter@m printr-o exagerat@ obiectivizareprospe]imea }i farmecul naiv al amintirii sau intensitatea tr@irilor }igradul de implicare al povestitorului. %n acela}i timp, am ^ncercat s@d@m relat@rii (destinate ini]ial membrilor familiei, precum }i unui gruprestr$ns de prieteni) o form@ „mai obiectiv@”, ^n sensul eliber@rii de

Page 133: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

133

termeni, no]iuni }i detalii strict familiale. Am p@strat grafia ini]ial@ areproducerii de c@tre autor a cuvintelor lui Corvin-Anton }i amreprodus aproape integral aspectele cotidiene ale vie]ii lui (pu]inelemodific@ri operate se datoreaz@ inten]iei de a elimina din textam@nunte neinteresante pentru cititor, a c@ror prezen]@ era justificat@de dorin]a familiei de a le p@stra vii ^n memorie).

Credem cu t@rie }i sinceritate c@ Via]a, Lucr@rile ^ntru Dumnezeu }iComunic@rile lui Corvin-Anton pot produce schimb@ri, revela]ii }i efectebenefice ̂ n con}tiin]a }i sufletul celor ce le vor citi; vie]ile deja ̂ ndreptate,vindec@rile trupe}ti }i suflete}ti, ca }i apropierile deja ^nf@ptuite aleoamenilor de Dumnezeu, prin mijlocirea lui Corvin-Anton, o dovedesccu prisosin]@.

Se vor afla, cu siguran]@, }i cititori care nu vor g@si ^n „Via]a luiCorvin-Anton” dec$t o decep]ionant@ }i banal@ biografie a unui copilabsolut obi}nuit, un copil ca oricare altul. Ne rug@m }i n@d@jduim ^nvenirea unei vremi c$nd ^n vie]ile banale ale tuturor copiilor obi}nui]idin Rom$nia }i din lumea ^ntreag@ va domni acela}i spirit de d@ruire}i aceea}i iubire pentru cele cere}ti. A}a s@ ne ajute Dumnezeu! Amin!

A. cav. Barbu, OBSS; L. Barbu

***

Completare la DOSARUL C. Antondr. Mircea R. Birtz, OBSS

Din relat@rile Onor. D. Adrian }i Loredana Barbu, ^n 1995, amluat cuno}tin]@ despre cazul lui Corvin-Anton Popa; am putut fi pusla curent cu date inedite, av$nd }i ocazia unei vizite la CriptaBazilitanilor din Cimitirul M@n@}tur-Central, totodat@ put$nd s@ ocunosc pe Dna Maria S$ngiorzan, bunica patern@ a lui Corvin (care}i-a reluat numele de domni}oar@) – instrumentul dict@rilor automate(„mesajele”) atribuite acestuia.

Am putut avea acces at$t la mesajele redactate de fam. Barbu(cronologic ele ajung$nd p$n@ ̂ n anul 1992), redactare care a cuprinscorectarea ortografic@ a acestora, ca }i de interesanta bro}ur@ „Via]ave}nic@ v@zut@ de un suflet trecut ^n eternitate ^n timpul ateismului”,72 p., editat@ prin Ed. „Recomfinas – Fapta Transilvan@”, Cluj, 1997.

Page 134: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

134

Cultura religioas@ a p@rin]ilor lui Corvin-Anton este destul de [email protected] Maria S$ngiorzan, din informa]iile noastre, este o persoan@ cueduca]ie religioas@, care se implic@ activ ^n organizarea diferiteloractivit@]i spirituale (excursii la Medjugorie, ini]ierea unui grup ter]iarasump]ionist etc.), fiind totodat@ o fire energic@, cu reale voca]iiorganizatorice.

Implicarea }i d@ruirea P.On.Pr. Iustin Ioan Sab@u (1927-1998),OBSM, }i Bernard {tef, asump]ionist, ^n acest caz, ca }i anumiteevenimente (fapte) petrecute ̂ n preajma trupului lui Corvin-Anton nune pot l@sa indiferen]i.

Fenomenul }i devo]iunea privat@ exist@; nu le putem ignora. Dup@cum exist@ }i difuziunea unor mesaje codificate atribuite luiCorvin-Anton.

%ntruc$t el a fost luat de Domnul la o v$rst@ fraged@, iar mesajele au^nceput s@ apar@ prin „scriere automat@” dup@ moartea lui (21.II.1988),formal el nu mai este responsabil de redactarea acestora. Cu alte cuvinte,suntem pu}i ̂ n situa]ia de a analiza via]a lui Corvin-Anton pe de o parte}i mesajele difuzate ^n numele lui, pe de alta.

Din via]a simpl@, dar chinuit@ a copilului Corvin-Anton Popa, carea suferit un calvar al unei s@n@t@]i precare, consecin]@ }i a nepriceperii(indiferen]ei) familiei sale, sau a superficialit@]ii unor reputa]i medici,observ@m c@ el a fost atras de la bun ^nceput de Sf. Liturghie celebrat@la el ̂ n cas@. Era fascinat de Crucifix, tr@ia recitarea unor scene din IstoriaBiblic@, era impresionat de Calea Crucii, dorea s@ se joace de-a Sf.Liturghie (dar joaca unui copil mic nu este practic tr@irea cea mai sincer@,nepervertit@ de mentalitatea adul]ilor a realit@]ii?) – ^n joaca lui practicel se unea (faptic) cu toat@ seriozitatea cu to]i celebran]ii liturgici. Maimult, din conversa]iile avute cu numero}i preo]i, locali sau de pe altemeleaguri, ^n virtutea profesiei noastre, am observat c@ 95% din preo]iicunoscu]i (}i am cunoscut destui, slav@ Domnului, din confesiuni diferite)se „jucau” de-a preotul la v$rsta inocen]ei. Unul din semnele certe alevoca]iei sacerdotale este tocmai cel de mai sus, descris, de altfel, }i ^nliteratur@.

Mai mult, copilul era atent ca rug@ciunile s@ fie recitate seara ^ncomun, de toat@ familia, }i se exprima adeseori, ^nainte de a adormi,asupra dorin]ei sale de a deveni preot.

Page 135: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

135

Practic avem de-a face cu o voca]ie curat@, nepervertit@ de calculeomene}ti, pe care Dumnezeu }i-a ales-o, d@ruind-o unui suport dev$rst@ fraged@. Copiii pot fi instrumentele fidele ale Mesajului Divin,ne asigur@ chiar Sf. Evanghelie (Mat. 21: 16; Lc. 19: 40). Aceast@voca]ie, din voin]a misterioas@ a lui Dumnezeu, nu a fost l@sat@ ^nmijlocul nostru, una din cauzele eficiente fiind tocmai indiferen]a saunepriceperea celor din anturajul s@u imediat.

Dou@ ^ntreb@ri se ridic@:1. Care este starea actual@ a lui Corvin-Anton?2. Este posibil@ sfin]irea }i sfin]enia la v$rsta copil@riei?La prima ̂ ntrebare, ]in$nd seama de v$rsta fraged@ (3 ani }i o lun@)

la care Corvin a fost chemat la Cer, v$rsta ^n care culpa nu te faceresponsabil, dar }i sensibilitatea lui manifest@, declarat@ fa]@ delucrurile divine, urm$nd indica]iile Sf. Evanghelii care ne aten]ioneaz@:„L@sa]i copiii }i nu-i opri]i s@ vin@ la Mine, c@ a unora ca ace}tia este^mp@r@]ia Cerurilor” (Mat. 19: 14), r@spunsul nostru, av$ndcertitudinea moral@ atins@, este afirmativ: Corvin-Anton se bucur@ deStarea Sfin]ilor.

La a doua ^ntrebare, de mare ajutor ne este Sf. Scriptur@ }i IstoriaBisericii Universale.

Patriarhul Iosif, fiul Patriarhului Iacov, ^nc@ din copil@rie viseaz@planul lui Dumnezeu cu el; Profetul Samuel }i regele David ^nc@ dincopil@rie sunt chema]i de Domnul ^n slujba lor; Profetul Daniel }i-a^nceput activitatea tot ̂ n pruncie, cum ne istorise}te „Istoria Suzanei”,dup@ cum Cartea a II-a a Macabeilor ne relateaz@ (II Mac. 7), martiriulunei mame cu cei 7 copii ai ei, ^n vremea persecu]iilor lui AntiohEpifanes. Demn de men]ionat este c@ martiriul celor 7 copii a fostcon}tient asumat de ace}tia. Biserica Universal@ ^i venereaz@ ca sfin]ipe martirii romani Tarcisiu }i Pancra]iu († 304; imortaliza]i }i defrumosul roman „Fabiola” al cardinalului N. Wiseman), ambii av$ndv$rste de 13, 14 ani. Cei 7 Tineri din Efes (comemora]i ^n Orient la 4august), al]i 4 tineri martiri bizantini (sec. IV/3 iunie), sfin]ii Alois deGonzaga (1568-1591/21 iunie; a ^nceput o via]@ intens@ spiritual dela 10 ani), Stanislau Kotska (1550-1568/13 noiembrie) sau DominicSavio (1842-1857/9 martie) }i-au ̂ nceput via]a ̂ ntru sfin]enie la v$rstefoarte tinere.

Page 136: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

136

Exemplele de mai sus, foarte pu]ine din cazurile eviden]iate deBiseric@, demonstreaz@ c@ }i copiii pot r@spunde chem@rii luiDumnezeu, uneori p$n@ la sacrificiul suprem, cu o spontaneitate }i osinceritate mult superioare adul]ilor; ̂ nadins nu am tratat cazul sfin]ilormartiri inocen]i din Betlehem, ordonat de Herodes spre sf$r}ituldomniei sale – cazul acestor martiri este un caz de martiriu pasivasumat.

La a doua ^ntrebare r@spundem deci categoric: da.%n devo]iunile private Corvin-Anton se asociaz@ }i el rug@ciunilor

celor care ^l solicit@ ajutorul cu ^ncrederea. Analiza vie]ii sale ne poateda deci certitudinea moral@ a faptului c@ el se afl@ ^n Cer.

***

Cu totul altfel st@ problema mesajelor atribuite lui Corvin-AntonPopa; pentru a ob]ine certitudinea moral@ asupra autenticit@]ii }iveridicit@]ii acestor mesaje, este necesar@ o anchet@ canonic@ }iteologic@ riguroas@, f@cut@ sub supravegherea autorit@]ilor eclesiasticecompetente.

Este necesar@ consultarea prealabil@ a unor tratate de teologiespiritual@ (ascetico-mistic@). Cele mai cunoscute (}i mai la ^ndem$n@)sunt desigur scrise de Ad. Tanqurey – „Précis de Théologie Ascétiqueet Mystigue” (ed. III, Desclée et. Cie., Paris, Tournai, Rome, 1924),sau cele scrise de Antonio Royo Marin – „Teologia della PerfezioneCristiana” (ed. I/1960; ed. X, Sao Paolo, 1997).

Fenomenele mistice extraordinare pot fi intelectuale saupsiho-fiziologice. Cele intelectuale cuprind revela]iile private }i harurigratuit date.

%n cazul nostru, mesajele sunt incluse ̂ n grupul „cuvintelor naturale”,din categoria revela]iilor private. Cuvintele care compun mesajul seadreseaz@ fie sim]urilor exterioare, fie celor interioare, fie intelectului.Pot fi deci auriculare, imaginative sau intelective.

Toate tratatele atrag aten]ia asupra atitudinii pline de pruden]@ pecare trebuie s@ o avem asupra acestor fenomene. C$teva reguli trebuieobservate cu stricte]e:

Page 137: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

137

1. duhovnicul s@ nu favorizeze „apetitul” pentru asemeneamanifest@ri;

2. ^n ceea ce prive}te persoana favorizat@ de revela]ii:– avem de-a face cu o persoan@ s@n@toas@ psihic? Este cazulunei psiho-nevroze sau unei isterii?– intelectul persoanei ^n cauz@ este de bun sim]? Exist@ exalt@risau sensibilit@]i excesive? Gradul de instruc]ie;– moralmente persoana este perfect sincer@, sau are tendin]ade a amplifica, a inventa, a ascunde adev@rul?– persoana are virtu]i solide? Are o umilin]@ sincer@?– face cunoscute revela]iile sale ^n primul r$nd p@rintelui eispiritual?

3. %n ceea ce prive}te obiectul revela]iilor private:– contrazice cumva un adev@r de credin]@ ^nv@]at de Sf.Biseric@?– este cumva contrar legilor morale sau decen]ei?– con]ine cereri imposibile de realizat?

4. %n ceea ce prive}te efectele revela]iilor private se va studia:– care este sentimentul produs ̂ n urma lor (agita]ia, tulburarea,triste]ea sau descurajarea sunt produse de sugestii diabolice!Pacea durabil@, senin@tatea, bucuria, siguran]a sunt semne elecelor autentice)– stimuleaz@ aceste viziuni la r@bdare, umilin]@, ascultare?– ̂ n ceea ce prive}te cererea de semne pentru autentificarea sauconfirmarea revela]iilor private: ele trebuie cerute cu umilin]@}i ^n mod condi]ionat. Cel de Sus are libertatea de a da sau anu da astfel de semne.

5. O revela]ie privat@ poate fi autentic@ ̂ n fond, dar ̂ n acela}i timpamestecat@ cu erori accesorii:

– activitatea supranatural@ s@ fie amestecat@ cu activitateauman@

* ex., ^ntr-o revela]ie privat@ s@ existe opiniile timpuluirespectiv din }tiin]ele fizice sau istorice* amestec cu opiniile directorului spiritual* amestecul unor prejudec@]i istorice

– o revela]ie privat@ poate fi gre}it interpretat@– o revela]ie privat@ poate fi ^n mod con}tient alterat@:

Page 138: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

138

* fie de vizionar – c$nd dore}te s-o explice* fie de secretarii s@i. Cazuri celebre sunt cele ale Sf. Brigitaa Suediei, a Mariei d'Agreda, a Mariei Latesta sau ^npu]ine locuri a Annei Katherina Emmerich.

(Cf. Ad. Tanquerey, op.cit., par. 1491-1509, pp. 934-944.)%n urma acestor teze analizate de cei mai competen]i teologi din

domeniu, a c@ror doctrin@ s-a bucurat de aprecierea a numero}i Papierudi]i ai secolului trecut, fiind inspirat@ dup@ Sf. Scriptur@, Sf. Tradi]ie,Magister }i Istoria Eclesiastic@, propunem }i noi anumite ̂ ntreb@ri celor^n drept. %n cazul nostru, obiectul imediat al mesajelor lui Corvin-Antoneste Dna Maria S$ngeorzan.

Are un duhovnic? Este acesta competent?A fost supus@ unui examen corespunz@tor, ̂ naintea unor persoane

calificate?S-au str$ns declara]iile jurate (pe Sf. Scriptur@ }i Sf. Cruce) din

partea Dnei M.S. }i a celor care au transcris mesajele (^n cazul nostrufam. Barbu), prin care ace}tia declar@ c@ nu au modificat con}tientnimic prin omisiune, adaos sau alterare mesajele respective?

Dac@ s-au operat modific@ri con}tiente, din ce cauz@? (Oricum,autoritatea eclesiastic@ delegat@ trebuie s@ aib@ acces la mesajeleredactate ^n forma originar@, chiar dac@, ^n anumite cazuri, unelenume sau situa]ii au putut fi trecute sub t@cere).

De ce punem astfel problema?Anumite fapte }i anumite variante ale mesajelor impun o atitudine

de analiz@ atent@, [email protected]. Din cele relatate de Dna Maria S$ngeorzan, mesajele ^i erau

transmise automat, ^n timpul diferitelor activit@]i: sim]ea o necesitatede a ̂ ntrerupe lucrul }i de a nota pe ceva la ̂ ndem$n@ textul mesajelor.Avem de-a face cu ceea ce se nume}te ^n parapsihologie „scriereautomat@”. Metoda ^n sine nu prezint@ nici o garan]ie asupra uneiautenticit@]i supranaturale, ea put$nd fi exercitat@ de cauzesupranaturale, naturale (tocmai domeniul investigat de parapsiho-logie)1 sau demonice (ex. cazul spiritismului – lucrarea lui Bogdan

1. dr.chim. P@tru] Adrian – De la normal la paranormal, Ed. Dacia, Cluj-Na-poca, 1991, p. 118-135; scrierea automat@ poate fi inclus@ ^n cadrulfenomenelor bioinforma]ionale, clasa percep]iei extrasenzoriale.

Page 139: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

139

Petriceicu Hasdeu Sic cogito prezint@ multe exemple de scriereautomat@).

B. %n varianta prim@ a mesajelor, ca, de altfel, }i ^n bro}ura citat@(p. 45), ni se relateaz@ (data de 2.VII.1991) c@ la cererea Pr. Ioan MariaJustin Sab@u, ^n februarie 1989, mesajele au fost ^ntrerupte, dinascultare, men]in$ndu-se leg@tura numai pe t@r$m spiritual. %n datade 13.V.1991 Pr. Justin Sab@u a suferit un accident de circula]ie,suferind o hemiplegie dreapt@. %ntre accident }i hemiplegie s-au maiefectuat liturghii la Cavoul Bazilitan, cer$ndu-se revenirea mesajelor.%n 21.IX.1991 Pr. Justin Sab@u era deja vindecat. %ntruc$t Pr. JustinIoan Sab@u, OBSM, a decedat deja († 9. XII.1998, Cluj), este dificilde stabilit:

– natura exact@ a bolii;– dac@ a urmat sau nu tratamente medicale;– dac@ vindecarea a fost consecutiv@ unor intercesiuni c@treCorvin-Anton sau }i c@tre al]i servi ai lui Dumnezeu;– vindecarea a fost complet@, total@, f@r@ remisiune? Spontan@?

Vindecarea a fost constatat@ ca un fapt public, iar Pr. Justin aatribuit-o intercesiunii lui Corvin c@tre Preasf. Inim@ a lui Iisus (bro}uracit., p. 46-48.)

O investiga]ie serioas@ ar trebui s@ includ@ }i buletinele de analiz@sau expertiz@ medical@, ^n cazul ^n care acestea mai sunt p@strate.

C. Presupun$nd mesajele autentice – citim ^n bro}ura publicat@:„scrierile mele s@ nu r@m$n@ sterpe, ci s@ fie scrise exact }i legate ^nc@r]i }i date spre }tiin]@ oamenilor prin preo]i”.

(bro}ura cit., p. 10; mesaj din 25.III.1988.)(Oricum, ^naintea instan]elor diecezane competente ar trebui s@

ajung@ toate mesajele, sub o form@ complet@, integral@.)%ntrebarea noastr@ legitim@ este: cine }i-a permis cenzurarea

mesajelor lui Corvin-Anton, ^n numele c@rei autorit@]i, }i cu ce drept?Bro}ura con]ine toate mesajele cenzurate, cu numeroase puncte desuspensie ^ntre paranteze.

Acest lucru ni se pare extrem de grav: ^n ce m@sur@ DnaS$ngeorzan se substituie mesajelor, }i ^n ce calitate determin@ forma}i modul ^n care s@ fie publicate. (N.B. Dac@ presupunem c@ ele suntautentice, fiind cerut expres publicarea lor integral@?)

Page 140: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

140

D. Vindecarea lui Florin, fratele lui Corvin (bro}ura cit., pp. 23-27)(mesaje din 1.VII.-15.VIII.1988) este promis@ ^n c$teva zile, la cavou;^n realitate, ea are loc dup@ o lun@ }i jum@tate.

Ne punem ^ntrebarea dac@ }i ^n acest caz mesajele nu au fostalterate.

E. Pe alocuri stilul }i expresiile mesajelor sunt improprii unorfenomenele spirituale. De pild@:bro}ura, p. 24 (m. 1.VII.1988): „Vreau s@-l vindec pe Florinel }i s@-l

scap de toat@ boala. Eu ^l pot vindeca cuputere din Inima lui Iisus. %l vindec peFlorin.”

bro}ura, pag. 25 (m. 3.VIII.1988): „Florinel va sc@pa }i de febr@ }i demedici. %l fac bine }i cu febr@, vei vedea.”

bro}ura, p. 27 (m. 15.VIII.1988): „S@ veni]i la cavou cu Florinel. Cas@ v@ lini}tesc g$ndurile voastre ^ndoiel-nice, am s@-l scap }i de febr@. Aici s-af@cut s@n@tos, dar febra a r@mas, fiindc@voiam s-o ajut pe mama mea s@ mai steaacas@, ^n concediu, s@-l creasc@ pu]in...”

idem, p. 46 (m. 30.VIII.1991): „Greu merge cu novena. Greu se las@antrena]i ^n rug@ciune credincio}ii gre-co-catolici! Asta din lipsa de credin]@ ^nputerea divin@. Ei cred c@ noi facemspiritism }i unora chiar le e fric@. Eu nufac spiritism cu voi...”

idem, p. 52 (m. 26.XII.1991): „Prime}te }i el din mila celor care ^}iamintesc la gr@mad@ din cei ̂ n suferin]@.”

mesaj din 21.II.1992 (^n bro}ur@ la p. 54, trunchiat):„S-au dat la mine spiriti}tii Clujului (sic!),

dar eu nu r@spund la chem@rile lor. Eusunt sub directa ^ndrumare a Inimii luiIisus cel R@stignit, ̂ nviat }i ̂ n@l]at la Cer...Eu sunt Corvin-Anton, dar nu am voies@-]i spun mai multe, pentru c@ voi nuasculta]i de cele cerute ^n mesajele mele;le ]ine]i ^ndosariate, ^n timp ce tinerii au

Page 141: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

141

nevoie de ele.”2 (2. %n bro}ura citat@ (p.61) Corvin cere ca Rozarul s@ fie reintro-dus din nou ^n familia lui, „ca el s@-ipoat@ ridica la nivelul spiritual de care aunevoie”. Propriii lui p@rin]i s@ fi ignoratmesajele precedente? Cert este, dinmesaje, c@ pietatea lor nu a crescut, cumar fi fost normal, ba dimpotriv@.)

Toate acestea asociate cu frumoase medita]ii }i rug@ciuni dedicateSf. Inimi a lui Iisus, Maicii Preacurate, medita]ii despre Rai, Iad sauPurgatoriu, spovad@ sau ceasul din urm@.

Este greu de diferen]iat c$t anume provine realmente de laCorvin-Anton }i c$t ^i apar]ine Dnei S$ngeorzan.

Dac@ ̂ n ceea ce prive}te Via]a lui Corvin-Anton avem certitudineamoral@ a unei vie]i recompensate de M$ntuitorul, asupra mesajeloratribuite lui Corvin nu avem aceast@ certitudine.

Opinia noastr@ poate fi modificat@ doar ^n urma unei anchetediecezane temeinice, f@cute cu toat@ seriozitatea.

Credem ̂ ns@ c@ o invocare privat@ sincer@ a lui Corvin-Anton poateaduce multe haruri, lucru demonstrat }i prin practica multor pelerinila morm$ntul s@u.

Dincolo de Paradisv. dr. med. Maria L. Ha]egan

– Se poate sfin]i un copil aflat la v$rsta inocen]ei ? –

Marea majoritate a persoanelor care au dus o via]@ de sfin]enieau putut num@ra ^n via]a lor multe izb$nzi ^mpotriva p@catului: uniiau fost oameni simpli, al]ii au fost personalit@]i marcante (chiar }i ^nplan social).

Ce putem spune ^ns@ despre accesul la sfin]enie al unui copil care^n decursul scurtei sale vie]i, conform mentalit@]ii generale, nu a ajunsnici m@car s@ aib@ con}tiin]a p@catului }i nici tenta]ia de a p@c@tui?

%n civiliza]ia cre}tin@ tradi]ional@, spre deosebire de civiliza]iilep@g$ne precedente (cu tot nivelul performant tehnologic sau culturalatins de unele) persoana copilului cap@t@ un statut nou, nobil, v$rsta

Page 142: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

142

copil@riei fiind accesibil@ sfin]eniei }i chem@rii divine, la fel ca }i v$rstaadult@. copilul, ^nc@ din p$ntecele mamei, era privit ca o persoan@demn@ de considera]ie, dob$ndindu-}i ^ntregul poten]ial spiritual ^nmomentul botezului, era asigurat copilului dreptul la universalitate.Acest lucru semnific@ un salt uria} fa]@ de anumite culturi precedente,^n care copilul putea fi arbitrar ucis, respins sau sacrificat, fiindconsiderat un simplu „obiect” care apar]inea ^n exclusivitate tat@luisau ambilor p@rin]i.

Merit@ studiat din aceast@ perspectiv@ felul ^n care societateacontemporan@ valorizeaz@ (sau de-valorizeaz@) condi]ia copilului,copil@ria ca stare de gra]ie, }i ^n ce m@sur@ aceasta este o regresiefa]@ de condi]ia epocii cre}tine.

Deocamdat@, secolul XXI, la fel ca }i cel precedent, estecaracterizat de o recrudescen]@ galopant@ a mentalit@]ilor precre}tine(chiar }i ̂ n plan cultic observ@m o proliferare a vr@jitoriei, ocultismului)}i caricaturizarea prin imita]ii ridicole a lumii }i mitologieigreco-romane. Un simptom atroce al acestei st@ri de fapt este vidareacopil@riei de con]inutul ei de inocen]@ }i inocularea imaginii copiluluimalefic, ini]iat la o v$rst@ fraged@ ^n anumite societ@]i oculte sau ^npractici magice, imagine cultivat@ asiduu de o anumit@ pres@ }i desuperproduc]ii cinematografice cu succes r@sun@tor de box-office.

Inaugurat@ de curentul teosofic blavatskian-bessantian prinpromovarea aparent@ a copilului „divin” Krishnamurti, auto-denun]at@de c@tre acesta la v$rsta maturit@]ii ca frauduloas@, trec$nd prindubioase filiere new-age-iste, aceast@ imagine devine ̂ n prezent, d$ndc@r]ile pe fa]@, franc satanic@, culmin$nd cu mult mediatizata (}i lafel de mult contestat@) imagine a „copilului de Halloween”, HarryPotter.

Pervertirea valorilor este primul semnal decaden]ei: la asta s-areferit André Malraux c$nd spunea c@ „secolul XXI va fi religios saunu va fi deloc”.

Asist@m la o ofensiv@ f@r@ precedent de atentate la inocen]acopil@riei: copii abuza]i, b@tu]i, tortura]i, exploata]i pentru munc@ saupentru imagine, intoxica]i de cruzime }i violen]@, av$nd deci ocopil@riei ^n care, ^n cel mai bun caz, bunurile materiale umplu golull@sat de lipsa dragostei p@rinte}ti. Rezultatul? Copii instabili, violen]i,

Page 143: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

143

aliena]i, brutalitatea devenind un mod de via]@, predispun$nd chiarla comiterea unor crime. %n percep]ia individual@, copilul devine unatentat la fericirea }i siguran]a cuplului, un motiv de demisie de la^ndatoririle p@rinte}ti cele mai elementare: pruncuciderea fizic@ }ispiritual@ ^n diferite stadii de dezvoltare devine un fenomen de mas@.

Un exemplu flagrant ̂ n acest sens este a}a-numitul Sindrom al Mor]iiInfantile Subite (Sudden Infant Death Syndrome – SIDS), care, dup@ce a fost excesiv teoretizat }i mediatizat de medicii anglo-saxoni^ncep$nd cu anii '50-'60, a fost recent reconsiderat din perspectivaexisten]ei ^n r$ndurile acestei cazuistici a numeroase cazuri depruncucidere, unii merg$nd p$n@ la a afirma aceast@ etiologie ^nquasi-totalitatea cazurilor. Noua teorie, mai apropiat@ de adev@r, afost sus]inut@ de o serie de m@rturisiri }i condamn@ri ale unor p@rin]iuciga}i. Nu trebuie uitat c@ acest fenomen a ^mbr@cat propor]iiepidemice ^n perioada postbelic@.

„Calcinarea germenilor” f@cut@ planificat }i con}tient este unindicator al culturii mor]ii care ia ^n st@p$nire contemporaneitatea.Departe sunt zilele societ@]ii rom$ne}ti tradi]ionale ^n care na}tereaunui copil era o lumin@ ̂ n cas@, acesta d$ndu-i-se nume pline de alint(prunc, cocon, pui de om }i multe altele), copilul pornind ̂ n via]@ ocrotitde cei mai v$rstnici membrii ai unei familii numeroase.

%n mediul rom$nesc comunismul a considerat pentru prima dat@persoana drept individ, iar individul drept cantitate, num@r, accesibilplanific@rii de orice fel, anihil$nd temelia valorilor perene. Comunismula transformat copilul din accep]iunea cre}tin@ de persoan@ cu drepturidepline la existen]@ }i spiritualitate ^ntr-un individ definit de o serie deparametri proprii obiectelor ne^nsufle]ite (greutate, lungime, perimetre,diametre, parametri de func]ionare) puse ^n aplicare de anumi]ipediatri zelo}i, sp@la]i pe creier }i dornici de a se conforma ^n numeleunei rapide promov@ri profesionale.

Dou@ dintre cele mai importante „cuceriri” ale comunismului aufost: 1. transformarea omului ^n for]@ }i mijloc de produc]ie, }i 2.substituirea victimei cu c@l@ul, prin falsificarea istoriei }i favorizareaimposturii }i ^n zilele noastre.

Corvin-Anton Popa s-a n@scut }i a tr@it ^ntr-una din cele mai^ntunecate }i lipsite de speran]@ perioade ale prezentului rom$nesc.

Page 144: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

144

Frigul, foamea, lipsa medicamentelor, cultul personalit@]ii, sufocarealibert@]ii de exprimare, de comunicare, ne^ncrederea ^n cel@lalt, toateacestea erau instrumente larg folosite de „poli]ia g$ndirii”. Pe acestfundal dezolant a ap@rut un copil remarcabil, dotat cu toate calit@]ilenecesare pentru a bulversa mediul anodin ^n care }i-a desf@}uratexisten]a.

Este foarte u}or s@ ^mbraci via]a copilului Corvin-Anton ^ntr-ocarapace de pietism rigid, golit de con]inut, folosind cuvinte spuse^nainte de sute de ori; este foarte comod s@ ne ascundem ^nd@r@tulideii c@ Dumnezeu i-a trimis acestui copil suferin]e neobi}nuite pentrua-l ajuta s@ progreseze pe calea sfin]eniei.

M-am g$ndit ^ns@ s@ abordez drumul mai dificil }i mai dureros al^ncerc@rii de a reconstitui realitatea de zi cu zi a vie]ii acestui copilvictimizat de un nefericit concurs de ^mprejur@ri, care constituie unfundal ^ntunecat ce nu face dec$t s@ scoat@ }i mai mult ^n eviden]@personalitatea sa deosebit@.

M@ voi referi la aspectele medicale, psihologice }i sociale care auconstituit acest context.

%ntr-o societate care institu]ionalizase „supravie]uirea celor maiputernici” ̂ n modalitatea spartan@, aceea a sacrific@rii celor mai pu]inap]i din punct de vedere fizic pentru supravie]uire, ̂ n reale condi]ii deexterminare, Corvin-Anton reu}e}te totu}i s@ se nasc@ s@n@tos }i plinde via]@, a} putea spune dornic de via]@. Reu}e}te s@ scape demomentele critice ale na}terii }i primei s@pt@m$ni de via]@ doar cu obanal@ piodermit@, consecin]a condi]iilor improprii din spital.

Problemele reale apar ̂ n cea de-a patra lun@ de via]@, lun@ ̂ n care^n mod obi}nuit se trece la diversificarea alimenta]iei sugarului,folosindu-se hran@ semisolid@ }i vesel@ asem@n@toare adultului.

Aici perspectiva noastr@ se modific@, odat@ cu apari]ia laCorvin-Anton a unei amigdalite herpetice. C$t de mult ne poate spunemodul de transmitere }i de dob$ndire a acestei boli despre ^ngrijireacopilului? Foarte mult! Virusul herpetic este un ADN-virus care setransmite fie prin contact fizic direct, fie prin folosirea ̂ n comun a unorobiecte de vesel@ sau de toalet@. Fiind relativ pu]in rezistent ̂ n mediulextern, transmiterea sa presupune pe l$ng@ o ignoran]@ ^n problemede igien@ personal@ (consecin]@ a lipsei de educa]ie), }i grave caren]e

Page 145: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

145

^n ceea ce prive}te cur@]enia locuin]ei }i a obiectelor de uz curent. C@ileprin care copilul ar fi putut dob$ndi virusul sunt urm@toarele:

a. de la mam@, ^n momentul na}terii. %mpotriva acestei c@i detransmitere pledeaz@ debutul relativ t$rziu al bolii (4 luni de la na}tere),precum }i absen]a bolii la fra]ii s@i.

b. de la o alt@ persoan@ infectat@ cu virusul herpetic, prin contactnemijlocit – vezi dezgust@toarele (}i foarte periculoasele }i, din p@cate,foarte r@sp$ndite) obiceiuri de a s@ruta copilul pe gur@ sau de arecupera de pe jos suzeta aruncat@ de copil, a o „igieniza” trec$nd-oprin gura proprie }i apoi a o da ^napoi copilului, fapte incalificabiledin punct de vedere medical.

c. de pe un vas (pahar, cea}c@) sau tac$m (linguri]@) recent folositede o alt@ persoan@ infectat@ cu virus herpetic, care a „uitat” s@ le spele^nainte de a hr@ni copilul.

Acestea sunt faptele clinice, care pot fi confirmate de orice medicce are tangen]@ cu domeniul pediatriei }i/sau al neonatologiei.

Ne confrunt@m aici cu o prim@ constatare dureroas@, greu deacceptat, care dinamiteaz@ floricelele pietiste cu care at$]ia dintre noi^}i oblojesc incompeten]a, nep@sarea, lipsa adev@ratelor sentimentecre}tine}te }i a dragostei fa]@ de cei apropia]i; copilului Corvin-Antonnu i s-a asigurat un mediu curat, igienic de via]@, care este unul dindrepturile }i constituentele fundamentale ale demnit@]ii oric@rei fiin]eiumane, }i a (sau poate chiar mai ales a) copilului.

Cea de-a doua constatare se refer@ la un alt fapt, pe c$t de greu deacceptat, pe at$t de real. Copilul Corvin-Anton sufer@, la scurt timpunul de cel@lalt, dou@ accidente grave: op@rire cu lapte fierbinte (cuconsecin]e severe pe planul s@n@t@]ii copilului), }i ingestie demedicamente „uitate” (!?!) la ^ndem$n@, de asemenea cu consecin]etraumatizante. Este evident: copilul nu a fost supravegheat corespun-z@tor, nu i s-a asigurat un alt drept fundamental (statuat }i de O.M.S.):dreptul la un mediu de via]@ lipsit de pericole majore, dreptul lasiguran]a personal@.

%n al treilea r$nd: nu trebuie s@ fim genii medicale sau s@ posed@mun dar miraculos al intui]iei, pentru a ne da seama de ce un copil, dealtfel inteligent, precoce }i cuminte, trage laptele fierbinte sau ^nghitece g@se}te prin cas@, ^n loc de m$ncare: copilul Corvin-Anton era

Page 146: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

146

fl@m$nd! I s-a negat un drept }i mai important, practic proximulimperativ al supravie]uirii, demnit@]ii }i bun@st@rii unei fiin]e umane– dreptul la hran@.

Da, erau sini}trii anii '80, c$nd nu se g@seau nici de unele! Dar asexistat preocuparea celor din jur pentru a-i oferi un minim necesaracestui copil deosebit? %i l@s@m s@ r@spund@ con}tiin]ei lor la aceast@^ntrebare.

%n al patrulea r$nd: s@ revenim la caracteristicile fundamentale alevirusului hepatic: ca orice alt virus, nu se trateaz@ cu antibioticeobi}nuite, ci eventual (^n cazul nostru) cu Acyclovir }i alte c$tevaantivirale ^nrudite. Lui Corvin-Anton i s-au dat repetate tratamente(chinuitoare }i d@un@toare, complet inutile lui) cu antibiotice obi}nuite(mai probabil penicilin@, complet ineficient@ ^mpotriva oric@rui virus)– ca dovad@ a acestui fapt el a dezvoltat o stomatit@ micotic@, dureroas@}i rebel@ la tratament, pentru care mierea, propolisul }i romerganulDr. Surianu (care ^n mod notoriu trata orice suferin]@ cu acest„panaceu universal”, devenind a}a de faimos, c@ noi, ca studen]i, de}icu zeci de ani mai tineri, auzisem despre acest tratament „original”^nc@ din primii ani de facultate) erau eficiente precum benzina rafinat@pentru stingerea unui incendiu.

Un tratament corect ar fi necesitat antimicotice (local glicerin@boraxat@, completat@ cu tablete antimicotice, ambele fiind disponibile^n farmacii }i ^n perioada respectiv@, o indica]ie terapeutic@ corect@fiind suficient@ pentru ob]inerea medicamentelor potrivite).

%n mod mai mult dec$t ciudat, ba chiar suspect, familia a suspusacest copil, cu o insisten]@ nu de adev@ra]i cre}tini, ci de posesori aisindromului Münchausen, unor tratamente chinuitoare }i d@un@toare,care, de la un moment dat, }i-au demonstrat clar inutilitatea, evit@,chipurile, s@ cheme ^n ceasul al doisprezecelea Salvarea, la un copilsuferind teribil, impresion$nd orice medic obi}nuit cu durerea }i cuboala, invoc$nd motivul ridicol: „le era team@ de efectul dezastruosal combin@rii a dou@ tratamente opuse”. Dintr-o dat@, acestepersoane, care aveau mari probleme cu asigurarea unui minim deigien@ personal@ a locuin]ei, devin doctori ^n medicin@, ^ncep$nd s@emit@ sentin]e ^n ceea ce prive}te efectele presupuse ale unortratamente diferite. Av$nd ^n vedere consecin]a fatal@ a acestei

Page 147: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

147

neglijen]e de neiertat fa]@ de copil, ^n orice ]ar@ decent@, mai pu]inimbecilizat@ }i dezumanizat@ dec$t Rom$nia anilor '80, ar fi urmat oanchet@ sever@ a serviciilor sociale. Deci lui Corvin-Anton i s-a negatun alt drept fundamental al oric@rei fiin]e umane, conform unorregulamente pomenite anterior: dreptul la asisten]@ medical@ prompt@}i calificat@, la demnitatea persoanei, la evitarea suferin]ei inutileiatrogene (generat@ de tratamente medicale sau manopere gre}itaplicate).

%n al cincilea r$nd, prin ^nt$rzierea nejustificat@ a transportuluicopilului la spital, pe l$ng@ dreptul la asisten]@ medical@ corespun-z@toare, i s-a refuzat acestui copil dreptul la o moarte demn@, cualinarea suferin]ei ̂ n m@sura ̂ n care acest lucru este permis de moral@}i de etica medical@.

Mai inexplicabil, ̂ ndat@ dup@ autopsie, se for]eaz@ nota, ̂ ncerc$nds@ se expedieze copilul (corpul lui) la cimitir, f@r@ a i se administraultimele rituri cre}tine}ti necesare ^ntr-o asemenea ^mprejurare, rituricuvenite oric@rei persoane din Biseric@! Aberant, nu-i a}a, pentru ofamilie ce poza ^n figura cre}tinilor militan]i?

A}a cum era de a}teptat, copilul, ^nc@ neodihnit, vorbe}te ^n visbunicii, care, ^ndemnat@ ^n acest fel, face cele cuvenite. Se d@ ocaziacelor deloc pu]ini care au cunoscut acest copil extraordinar }i au ]inutla el s@ ^i prezinte ultimele omagii, astfel ^nc$t el s@ fie dus pe ultimuldrum nu pe ascuns, pe c@i l@turalnice, f@r@ onoare, f@r@ ca aceia careau ]inut la el s@ ̂ }i poat@ lua r@mas bun; eventual cu un serviciu religiosoficiat ^n fug@, semi-clandestin, singuratic }i trist.

Am analizat aceste fapte, pentru a demonstra clar, quasi-mate-matic, consecin]ele acestora, }i de a descuraja (fiind eu ^ns@mi mamaunui b@ie]el!) orice obiec]iuni }i proteste veleitar-juridice, sau inspiratedintr-o fals@ spiritualitate, dintr-o moral@ cazuistic@, av$nd ^n vederec@ orice expert ̂ n domeniile medicale sau psihologice, ca }i datele dinorice tratament de specialitate ar putea s@ confirme concluziile la caream ajuns.

Cu toate acestea, exist@ ceva ce nu poate fi pus ^n ecua]ie. Acest„ceva” este dragostea lui Dumnezeu. Ea exist@ }i este infinit@ pentrufiecare dintre noi. Ea compenseaz@ }i vindec@ ceea ce semenii no}tri,fie ei chiar }i membri ai familiei, nu ne pot da.

Page 148: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

148

M@ g$ndesc din nou }i din nou, }i totu}i ceva lipse}te din povesteavie]ii micului Corvin-Anton. Am citit-o de mai multe ori, }i acel cevatot nu este acolo. S@ fie oare o gre}eal@? Nu g@sesc dragosteaocrotitoare a celor din jur pentru un copil binecuv$ntat cu daruriexcep]ionale. G@sesc teama }i re]inerea omului comun confruntat cuextraordinarul; }i, desigur, grija bunicii. P$n@ unde merge oare grijanoastr@ fa]@ de cei dragi? Martirizat ^n timpul vie]ii, de oameni }i de^mprejur@ri, micul Corvin-Anton este acum ^ncredin]at celei mai mariDragoste care exist@: cea a Atotputernicului. El ^l sfin]e}te ^ntruEternitate, ocrotindu-l }i f@c$ndu-l preot ^n Cer.

Orice interven]ie din partea oamenilor, ̂ n afar@ de rug@ciune, estetardiv@, neavenit@, sortit@ z@d@rniciei.

A} fi vrut s@ citesc ^n biografia lui c@ seara la rug@ciune era leg@natde bra]ele ocrotitoare ale celor dragi. A} fi vrut s@ citesc desprerug@ciunile fierbin]i ^n@l]ate ^n jurul patului s@u de suferin]@. Desprechemarea unui preot ̂ nainte ca micu]ul s@ fac@ Marea Trecere, cu toateriscurile, chiar }i ^n spital (cultul romano-catolic fiind tolerat pe atunci),chiar }i ^n „travesti”. Despre durerea familiei la moartea sa, }i despreeforturile de a-i oferi o ^nmorm$ntare cre}tineasc@, a}a cum se cuvine.Despre comemorarea sa }i darea lui ca exemplu pentru al]i copii.

%ns@, a}a cum a spus marele prozator Marin Preda, ca un epitafpe piatra de morm$nt a comunismului }i a mentalit@]ilor create de el,a inimilor ̂ mpietrite ale oamenilor: „Dac@ dragoste nu e, nimic nu e”.

Raport medical

dr. med. Ciprian cav. B@ncescu, OBSS.

Din modesta noastr@ experien]@ medical@ putem afirma c@ auexistat mai mul]i factori care au condus la decesul pacientuluiCorvin-Anton ^n v$rst@ de 3 ani.

Ceea ce surprinde la acest pacient este imensa list@ de afec]iunipe care le-a dezvoltat ^n scruta sa existen]@. O parte din acesteafec]iuni au ap@rut datorit@ ^ngrijirii deficitare }i, mai ales, lipsei desupraveghere din partea p@rin]ilor, iar restul sunt complica]ii aletratamentelor.

Page 149: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

149

O arsur@ de gradul II/III la v$rsta de un an }i dou@ luni indic@ celpu]in o grav@ lips@ de aten]ie din partea p@rin]ilor, aceasta nefiind ov$rst@ la care un copil este con}tient de urm@rile faptelor sale. Deasemenea, este necesar de luat ^n considerare c@ cea mai frecvent@complica]ie a arsurilor de gradul II }i III este suprainfec]ia [email protected] se datoreaz@ at$t imunosupresiei ap@rute post arsur@, c$t }imediului propice de cultur@, reprezentat de arsura ^ns@}i. Nu trebuieneglijat nici faptul c@ tratamentul prelungit cu antibiotice predispunela dezvoltarea micozelor la nivelul tubului digestiv. Aceste micoze greutratabile, mai ales la un organism tarat, altereaz@ }i mai mult home-ostazia. Nu trebuie s@ uit@m c@ acest pacient este la o v$rst@ fraged@}i rezervele lui func]ionale sunt destul de limitate.

Traumatismul reprezentat de arsur@, }ocul postcombustional,tratamentul prelungit, suprainfec]ia bacterian@ sunt principalele cauzeale sc@derii }i mai accentuate a rezisten]ei organismului. Febra, lipsapoftei de m$ncare pot fi consecin]e ale infec]iei bacteriene, c$t }imicozei post antibioterapie.

Faringitele, faringo-amigdalitele (infec]ii de c@i respiratorii superi-oare) se ^nscriu ^n patologia specific@ v$rstei, mai ales dac@ vine ^ncontact cu al]i copii.

Anghina herpetic@, cu manifestare de la abia 2-3 ani, ar tinde s@contrazic@ ipoteza unei infec]ii herpetice congenitale. Pare maidegrab@ o contractare a virusului pe fondul unei imunodeficien]e datede lungul s@u istoric medical. Tratarea acesteia cu produse naturiste(miere, propolis etc.) nu cred c@ reprezint@ o abatere medical@,deoarece trebuie s@ ]inem cont c@ acest lucru se ^nt$mpla ^ntr-operioad@ ^n care tratamentul antiviral nu cred c@ p@trunsese }i la noi^n ]ar@, iar ^n str@in@tate era de abia la ^nceputuri. Ceea ce intrig@pu]in este tratarea unei afec]iuni virale cu antibiotice, dar este posibilca protocoalele terapeutice din anii '80 s@ prevad@ acest lucru (?).

Episodul din perioada 18.02.1988 reprezentat de o cre}tere a febrei}i de alterarea st@rii generale poate indica o suprainfec]ie bacterian@a herpanghinei. Antibioterapia, ^n lipsa antibiogramei, poate e}ua ^naceste cazuri. Efectuarea unei antibiograme cred c@ ar fi fost necesar@^n acel moment, dar nu trebuie s@ uit@m de faptul c@ ^n acel momentexista un imens deficit al materialelor sanitare.

Page 150: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

150

Suprainfec]ia bacterian@, dar nu numai ea, ci }i cea viral@,determin@ o cre}tere a reactivit@]ii bron}ice la adult, ca }i la copii.Hiperreactivitatea bron}ic@ manifestat@ prin bronhospasm esteprincipala cauz@ a episodului de insuficien]@ respiratorie din searazilei de 20.02.1988.

Dac@ acel episod ar fi fost sanc]ionat prompt, posibil c@ ar fi existato }ans@ ^n plus pentru copil.

%n concluzie, din datele ce ne-au fost puse la dispozi]ie s-ar puteatrage ni}te concluzii:

– lipsa de ^ngrijire din partea p@rin]ilor este principala cauz@ aacestui lung istoric de boal@;– nu cred c@ a existat neglijen]@ din partea personalului medical,]in$nd cont de condi]iile materiale din acei ani;– dac@ nu ar fi existat re]inere din partea apar]in@torilor (teamade a suna la Salvare), exista o posibil@ }ans@ de supravie]uirea copilului prin tratarea energic@ a insuficien]ei respiratorii^ntr-un serviciu de terapie intensiv@ respiratori;– ]in$nd seama de scurta perioad@ de lucru cu pacien]ii, exist@o marj@ de eroare ^n aceste concluzii, pentru care a} dori s@^mi cer scuze anticipat. De asemenea, este necesar de precizatc@ ̂ ntregul ra]ionament s-a efectuat pe baza relat@rilor apar]in@-torilor, }i nu prin consultarea materialelor (foi de observa]ie,bilete de externare etc.) medicale.

Page 151: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

151

BiografiePr.Dr. Silvestru Augustin Prundu},

OSBM

de Pr. Prof. Clemente Pl@ianu(1913-1999)

Cluj-Napoca1995

Page 152: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

152

Page 153: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

153

Dr. Silvestru Augustin Prundu}

S-a n@scut ^n 3 mai 1915 ^n comuna C@}eiu, jud. Some}, azi Cluj.Botezat Silviu la starea civil@, pentru maghiarizarea numelui, a fost^nregistrat Agoston.

Str@bunii }i p@rin]ii au fost ]@rani agricultori. Tat@l Ioan a decedat^n 3 octombrie 1919 pe front la Tisa ^n Karczag, Ungaria, mamaLucre]ia, n@scut@ Boldor, s-a rec@s@torit ̂ n 10 martie 1921, cu BoldorGheorghe, decedat ^n 21 februarie 1956; r@mas@ din nou v@duv@, adecedat ^n Cluj-Napoca la 14 iulie 1985.

Studiile sunt 4 clase elementare ^n satul natal, 8 clase liceale la„Andrei Mure}anu” ^n Dej, cu diploma de bacalaureat luat@ ^n 1933.

Face doi ani de teologie la Academia Teologic@ din Cluj, ^n1933-1935, iar ^n 21 noiembrie 1935 este trimis la Colegiul „PioRomeno” din Roma }i urmeaz@ cursurile de filozofie-teologie la Ateneulde Propaganda Fide, lu$ndu-}i licen]a ̂n teologie ̂n 1939. Urmeaz@ apoicursurile la Institutul Pontifical de Studii Orientale, lu$ndu-}i doctoratul^n }tiin]ele biserice}ti orientale ^n 19 februarie 1943.

Este hirotonit preot ^n 11 decembrie 1938 de Episcopul Dr. IuliuHossu ̂ n biserica Colegiului Pio Romeno. %n 1 august 1940 este numitadministrator parohial la Aluni}, raionul Huedin, l@sat ^n continuarela Roma pentru studii, unde este numit ecleziarh la Colegiul „PioRomeno” }i prefect (ductor) de camerat@.

%ntors ̂ n ]ar@ la 24.III.1943, este numit la Curia Episcopal@ subnotarconsistoral, iar ^n 16.XI notar consistoral. Pe statele de plate este^ncadrat spiritual la Academia Teologic@ din Cluj din 1.IV.1945. %ntoamna anului 1945 este numit profesor de religie la Liceul „Inocen]ieMicu” din Cluj, iar ^n toamna anului urm@tor profesor de teologie laAcademia Teologic@ din Cluj, la catedra de Tipic-Liturgic@.

%n 29 octombrie 1944 este numit preot la biserica piari}tilor de l$ng@Universitate pentru Liturghia greco-catolic@ din duminici }i s@rb@tori.

%n 21 noiembrie 1947 este eliberat de func]ii }i pleac@ ^n noviciatla m@n@stirea Bixad, pe care este silit s@ o p@r@seasc@ ^n octombrie1948.

Arestat ^n 4 ianuarie 1949, este condamnat la 6 luni pentru ultraj(pentru o scrisoare trimis@ Mitrop. N. B@lan ^n leg@tur@ cu trecerea ^n

Page 154: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

154

ilegalitate a bisericii }i ocuparea for]at@ a catedralei din Blaj), 5 lunipentru instigare }i 4 luni pentru r@sp$ndire de manifeste; este ]inut calag@rist p$n@ ^n octombrie 1949.

%n 4 martie 1950 este arestat de la {coala de recalificare, sec]iat$mpl@rie cu un grup de fra]i c@lug@ri OSBM }i trimis la Canal cucondamnare administrativ@, de unde se elibereaz@ ̂ n 14 martie 1953.

Intr@ muncitor ^n Gr@dina Botanic@ din Cluj }i este din nou arestat^n 4 mai 1953 }i condamnat ^n procesul lui Nicolae Pura, ordinariuldiecezan de Cluj–Gherla, }i eliberat ^n 25 septembrie 1955.

Nefiind admis }i ̂ ncadrat ̂ n nici un fel de munc@, se ocup@ cu studiide istorie, iar ^n 25/26 ianuarie 1959 este arestat din nou, refuz$ndoferta de a fi episcop de Oradea cu „pobeda” la scar@ }i 10.000 leisalariu pe lun@; este judecat }i condamnat la opt ani munc@ silnic@ }izece ani degradare civic@ pentru uneltire contra ordinii sociale. Cuamnistia general@ a de]inu]ilor politici, este eliberat de la Capul Midia^n 29 iulie 1964.

%n 15 octombrie 1964 intr@ ca muncitor necalificat la Fabrica debomboane I.I.S. „Feleacul”, Cluj-Napoca, unde este ]inut subsupravegherea securit@]ii }i, totu}i, i se ^ncredin]eaz@ sarcini der@spundere cu expedi]ia, mai ales ̂ n str@in@tate. Obosit, ajunge internatla Clinica neuro-psihiatric@ }i, ^n cele din urm@, dup@ discu]ii ^ntreDepartamentul Cultelor }i Patriarhia Rom$n@, la 10 octombrie 1967este numit func]ionar principal la Protopopiatul Ortodox rom$n dinCluj }i apoi casier. {icanat }i presat s@ treac@ la ortodoc}i, ^n cele dinurm@, prin ^n]elegere ^ntre Dl. Gheorghe Nenciu, pre}edinteleDepartamentului Cultelor, }i Arhiepiscopul Teofil Herineanu, estenumit arhivar la Arhiepiscopie ̂ n 15 noiembrie 1979, apoi bibliotecarprincipal, de unde este pensionat pentru limit@ de v$rst@ la 1 iunie1977.

Pe linie ecleziastic@, dup@ 1948 ocup@ urm@toarele func]iuni:%n decembrie 1948, Nun]iatura Apostolic@ din Bucure}ti, prin P@r.

Leon I. Manu, protoegumen substitut, ̂ i comunic@ numirea de ProvicarII, av$ndu-l ^n frunte pe Provicarul I Nicolae Pura, devenit Ordinariullocului, dup@ arestarea Episcopului Iuliu Hossu ^n 28/29 octombrie1948 }i retragerea din ternar a P@r. Canonic Gheorghe Vidican, }i altreilea este [email protected]. Vasile Ilea. Acesta, dup@ arestarea P@r. S.A.

Page 155: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

155

Prundu}, se refugiaz@ ^n Italia, la Roma. Ternarul r@m$ne completatde P@r. Vasile A}teleanu, arestat }i el, iar care, ^n 1958, trece laortodoc}i. Abia ^n toamna anului 1969 P@r. Nicolae Pura, Ordinariuldiecezan, ̂ l cerceteaz@ pe Episcopul Iuliu Hossu la C@ld@ru}ani, pentrureglementarea conducerii diecezei. Episcopul decide: „Eu nu potschimba dispozi]ia }i ordina dat@ de Nun]iatura Apostolic@ ^n 1948,N. Pura Ordinariu, Prundu} Provicar II }i Vasile Ilea provicar III.%ntruc$t el este plecat la Roma, voi doi s@-l coopta]i ^n conducere peP@r. Canonic Cosma Avram. Eu nu pot face numiri ^n diecez@,afl$ndu-m@ ^n afara diecezei. Prin ^n]elegere l-am lansat ^n public ca}i conduc@tor de diecez@ pe [email protected]. Cosma Avram, dar el nu aexercitat nici un act de jurisdic]ie f@r@ consultarea lui Prundu} }i deciziaP@r. Ordinariu Nicolae Pura.

Dup@ decesul P@r. Canonic Cosma Avram, ^nt$mplat ^n 16 oct.1976, ^n locul ternarului, la data de 9 noiembrie 1978, s-a constituitCapitul diecezan format din Nicolae Pura, Ordinariu, Prundu}Augustin, vicar general episcopal II, Gheorghe Neam]u, NicolaePl@ian, Romulus Gorcea }i Tertulian Langa.

Dup@ ̂ mboln@virea P@r. Nicolae Pura ̂ n data de 9 februarie 1981,acesta s-a retras }i a cedat jurisdic]ia }i conducerea diecezei P@r. S.A.Prundu}. Dup@ decesul P@r. Nicolae Pura ^nt$mplat la data de 10august 1981, a fost cooptat ̂ n Capitul diecezan [email protected]. Eugen Popa.

%ntre 10 octombrie }i p$n@ ^n 30 noiembrie 1981, P@r. Prundu} afost la Roma, unde a prezentat un Raport asupra situa]iei BisericiiCatolice din Rom$nia ^n general }i ^ndeosebi asupra BisericiiGreco-Catolice }i a diecezei de Cluj-Gherla.

Dup@ decesul Episcopului Ioan Dragomir, l@sat de Ep. IoanPloscariu ^n locul s@u, conduc@torul Corului Episcopal, la Arini} ^n30 aprilie, cu ocazia ^nmorm$nt@rii acestuia, Episcopii I. Chertes, I.Ploscariu }i Ordinarii Diecezani Coriolan T@m$ian de la Oradea }iSilvestru A. Prundu} de la Cluj aleg ̂ n locul lui Dragomir la ConducereaMitropoliei pe Alexandru Todea, ^n timp ce la Baia Mare r@m$ne ositua]ie confuz@ ^n urma hirotonirii de Episcopi clandestini de c@tre I.Dragomir.

La Cluj, ^n aceea}i forma]ie, f@r@ dieceza Maramure}ului, este alesmitropolit, recunoscut }i de Episcopul I. Chertes, care a lipsit de la

Page 156: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

156

^ntrunire, dar a semnat ulterior procesul-verbal de alegere, AlexandruTodea, pe care Sf$ntul Scaun, prin Secretarul de Stat Achile Silvestrini,^l recunoa}te verbal pe A. Todea Mitropolit.

%n 31 iulie 1987, din motive de oboseal@, boal@ }i alte greut@]i, S.A.Prundu} se retrage din postul de Ordinar Diecezan, l@s$nd conducereaMitropolitului Alex. Todea, care ̂ l confirm@ de vicar general Episcopalpe P@r. Tertulian Langa, ales dup@ retragerea din Capitlu a [email protected] Popa, r@m$n$nd la dorin]a Mitropolitului simplu membru ^nCapitul, care ^}i reduce sim]itor ^ntrunirile, ]inute ^nainte de obicei ^nfiecare lun@ }i chiar mai des.

De}i bolnav }i obosit, Capitul General Basilitan ]inut la Roma ̂ ntre22 iunie }i 5 iulie 1992, ̂ l nume}te protoegumen sau provincial pentruRom$nia ^ncep$nd cu data de 1 august 1992, p$n@ ^n 2000. (n.n.)

Este sfin]it la 11 decembrie 1938 – Duminica Str@mo}ilor – preotde c@tre Episcopul s@u Eparhiot, Dr. Iuliu Hossu de Cluj–Gherla.

Preot nou hirotonit, Silviu Augustin Prundu}, a celebrat la 13decembrie 1938 o Sf$nt@ Liturghie pe Morm$ntul Sf$ntului ApostolPetru, av$nd ca diacon coliturghisitor pe clericul de la Colegiul „DePropaganda Fide”, Alexandru Todea, viitorul Cardinal }i Mitropolital Bisericii Rom$ne Unite, hirotonit }i el ^ntru subdiacon }i diacon, ^ncadrul aceleia}i liturghii arhiere}ti, celebrat@ la 11 decembrie 1938 ^ncapela Colegiului „Pio Romeno”. Dup@ cincizeci de ani, laaniversarea jubileului sacerdotal al lui Silvestru Augustin Prundu}, la11 decembrie 1988, Mitropolitul Alexandru Todea ^i adreseaz@ de laReghin o r@scolitoare }i duioas@ scrisoare de amintire:

„Stimate }i iubite P@rinte Prundu},

Sunt momente ̂ n via]a oamenilor peste care nu se poate trece f@r@a fi observate, analizate, f@r@ s@ fie r@scolit con]inutul lor }i f@r@ s@ fiepuse ̂ n fa]a prezentului... Un astfel de moment este cel ̂ nt$mplat acum50 de ani pe colina „Gianicolo” din Roma, ^n capela Colegiului „PioRomeno” de pe aceast@ colin@... Din Colegiul „Pio Romeno” a fosthirotonit preot clericul Augustin Prundu}, clericul Vasile A}tilean aprimit diaconatul, iar clericul Simion Felecan lectoratul. Din Colegiul„De Propaganda Fide”, clericul Alexandru Todea a primit

Page 157: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

157

subdiaconatul }i diaconatul, iar un egiptean cu numele Melek, la fel,a primit diaconatul. %n ziua urm@toare, la 12 decembrie, P@rinteleAugustin Prundu} a cerut conducerii Colegiului „De Propaganda Fide”s@-mi permit@ s@ fac pe Diaconul la Liturghia pe care urma s@ o celebrezepe Morm$ntul Sf$ntului Apostol Petru, ^n Bazilica Sf$ntului Petru,ceea ce s-a }i f@cut. Cu aceste pu]ine g$nduri, amintindu-mi cu mult@bucurie cele petrecute ^n ziua de 11 decembrie 1938 ^n capela unit@de pe „Gianicolo” }i cu cele petrecute ̂ n „San Pietro” ̂ n 13 decembrie1938, V@ mul]umesc pentru fidelitate ^n slujba Marelui St@p$n. El s@^ncununeze cu cununa gloriei... pe to]i care fac parte din cele trei ordineale Sf$ntului „Vasile cel Mare” }i s@ str@luceasc@ ^n cadrul BisericiiRom$ne Unite }i ^n ^ntreaga Biseric@ Catolic@ cele trei voturi mari:ASCULTAREA, S~R~CIA {I CASTITATEA. Cer$nd binecuv$ntareasacerdotal@, v@ ^mbr@]i}ez cu toat@ dragostea ^n Isus, St@p$nul celMare, Maria }i Sf$ntul Vasile cel Mare.

Alexandru Todea

(ss)

11 decembrie 1988”

Func]iuni

Fiind ^nc@ la studii ^n Roma, Silviu Augustin Prundu} a fost numitecleziarh la Colegiul „Pio Romeno”, ^n care calitate, ^ntre 1 august1939 }i p$n@ la ^ntoarcerea ^n ]ar@, ^n martie 1943, a predat cursuride liturgic@.

Revenind ^n ]ar@, a fost numit subnotar consistoral (la 15 martie1943) al eparhiei Cluj-Gherla, cu re}edin]a la Cluj, avansat apoi notarconsistorial }i secretar episcopesc. Concomitent, i s-au mai ̂ ncredin]aturm@toarele func]iuni:

– preot pentru servicii rom$ne unite – ^n rit greco-catolic – laBiserica Piari}tilor sau a Universit@]ii din Cluj, ^ncep$nd de la 29octombrie 1944;

Page 158: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

158

– profesor de religie la Liceul rom$n unit „Inochentie Micu Clain”pe anul }colar 1945-46;

– profesor universitar la catedra de Tipic }i Liturgic@ la Academiade Teologie Rom$n@ Unit@ Greco-Catolic@, ^ncep$nd cu data de 17octombrie 1946.

%n anul 1946 a ob]inut calificarea de profesor de liceu, urm$nd }iabsolvind Seminarul Pedagogic universitar din Cluj (certificat deabsolvire nr. 200/1946) }i promov$nd examenul de capacitate pentruspecialitatea principal@ religie greco-catolic@ }i secundar@ limba latin@.

%n 21 noiembrie 1947, cu aprobarea chiriarhului eparhiot a intrat^n Ordinul monahal al Sf$ntului Vasile cel Mare (OSBM), ^n noviciatla M@n@stirea Bixad – Maramure}. A fost ^nve}m$ntat monah la 7februarie 1948, iar dup@ adunarea de la Cluj din 1 octombrie, ̂ n cares-a s@v$r}it simulacrul de „integrare” a Bisericii Rom$ne Unite ̂ n Orto-doxia rom$neasc@, a depus voturile devo]ionale, pe care le re^nnoie}tede dou@ ori pe an, conform regulilor monahale.

P@r@sind Bixadul }i plec$nd spre Cluj, s-a oprit ̂ n C@}ei, satul natal,unde a participat la o Sf$nt@ Liturghie ^n biserica parohial@, ^n zi deduminic@, }i a ]inut o predic@ prin care }i-a ^ndemnat cons@tenii lastatornicie ^n credin]@. Revenit la Cluj, a vorbit }i aici ^n acela}i sens,credincio}ilor clujeni la Biserica „Bob”, care, ^mpreun@ cu parohiagrupat@ ^n jurul ei, era p@storit@ de c@lug@ri bazilitani, cum mai era,de altfel, ^n p@storirea Ordinului monahal al Sf$ntului Vasile cel Mare}i parohia urban@ M@n@}tur II, grupat@ ^n jurul bisericii „Calvaria”,concesionat@ de sf$ntul Scaun Apostolic Bisericii Rom$ne Unite }irepartizat@ de Episcopie ca biseric@ parohial@, administrat@ }ip@storit@ de c@lug@ri.

Persecu]ia

La Cluj s-a pus la dispozi]ia Episcopului Dr. Iuliu Hossu. Fiindiminent@ prigonirea Bisericii Rom$ne Unite, Episcopii eparhio]i aucreat din timp conduceri colective, care s@ suplineasc@ eventualeleabsen]e din eparhii a episcopiilor chiriarhi, ^n guvernarea Bisericii.La Eparhia de Cluj–Gherla, colectivul creat de Episcopul Dr. Iuliu

Page 159: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

159

Hossu a fost format din urm@toarele trei persoane, de unde }i numireade ternar:

– Dr. George Vidican, canonic, prelat papal, vicar generalepiscopesc }i ordinarius (sau loc]iitor de episcop);

– Dr. Ioan Chertes, canonic }i profesor de Teologie, provicar generalepiscopesc I, }i

– Nicolae Pura, canonic, profesor de Teologie }i rectorul Academieide Teologie din Cluj, pro-vicar general II.

Episcopul Dr. Iuliu Hossu a fost arestat la 28 octombrie 1948, odat@cu ceilal]i episcopi greco-catolici eparhio]i, }i depus ^n lag@rul de laDragoslavele. Odat@ cu Episcopul, a fost arestat }i pro-vicarul generalepiscopesc I, Dr. Ioan Chertes, }i internat ^n lag@rul de la Neam], iarDr. Gheorghe Vidican a demisionat. Ca urmare, Nun]iatura Apos-tolic@ din Bucure}ti a format un nou ternar pentru Eparhia de Cluj-Gherla:

– Nicolae Pura, vicar general episcopesc }i ordinarius (loc]iitor deepiscop);

– Dr. Silvestru Augustin Prundu}, pro-vicar general episcopesc I;– Vasile Ilea, c@lug@r carmelitan, pro-vicar general episcopesc II.Cu timpul, vor avea loc }i alte schimb@ri de ternar, dar Nicolae Pura

}i Silvestru Prundu} au r@mas ^n aceast@ calitate din octombrie 1948 }ip$n@ la 9 februarie 1981, c$nd Nicolae Pura se retrage din cauz@ deboal@, }i cu aprobarea autorit@]ii biserice}ti, inclusiv a MitropolituluiAlexandru Todea, Silvestru Augustin Prundu} a devenit vicar generalepiscopesc }i ordinarius sau loc]iitor de episcop, cu deplin@ putere dejurisdic]ie ^n guvernarea Eparhiei de Cluj–Gherla. Aceast@ putere o vade]ine p$n@ la 31 iulie 1987, c$nd, solicitat de problemele monahale,numitul f@c$nd parte din conducerea Ordinului monahal „Vasile celMare”, a predat jurisdic]ia eparhial@ Mitropolitului Alexandru Todea,viitorul Cardinal. S.A. Prundu} a r@mas ̂n continuare ̂n Capitlul eparhial,promovat, mai t$rziu, canonic emerit, fiind, ̂n acela}i timp, protoegumensau superiorul Ordinului monahal bazilitan (OSBM) al Provincieibazilitane „Sfin]ii Apostoli Petru }i Pavel” din Rom$nia.

%n contextul acestei misiuni sacerdotale, trebuie privit@ activitateaIeromonahului Sr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM, devenit@ dup@1 octombrie 1948 ilegal@. Realizarea ei reclama ^n mod necesar

Page 160: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

160

clandestinitatea care, ^ns@, implica riscul de a fi descoperit@ }i,concomitent, atr@gea dup@ sine sanc]iuni draconice, prev@zute ^nlegisla]ia diabolic@ a regimului de teroare comunist@, declarat f@]i},nu at$t anticre}tin, c$t anticatolic.

Dup@ arestarea Episcopilor greco-catolici, inclusiv a EpiscopuluiDr. Iuliu Hossu, S.A. Prundu} a redactat, ^mpreun@ cu c@lug@rulcarmelitan Vasile Ilea, }i a difuzat mai multe circulare pentru orientareapreo]ilor ^n acele zile extrem de grele. %n acela}i timp, a ^ntreprins }ivizite la preo]ii din eparhie, ^ndemn$ndu-i, at$t pe ei, c$t }i pecredincio}i la rezisten]@ ^mpotriva Partidului Comunist, a c@rui deviz@^n acea perioad@ nu era sporirea num@rului membrilor de partid, ci a„cre@rii de ortodoc}i”.

Tr@dat organelor de securitate de c@tre Pr. Emil Mure}an dinD@b$ca, a ^nceput }i pentru el calvarul }i la 3 ianuarie 1949, c$nd afost arestat de c@tre Securitatea din Dej }i brutalizat ^n mod barbar,dup@ ce l-au ̂ mbr@cat ̂ n od@jdiile g@site asupra lui, pentru ca batjocura}i teroarea s@ fie depline }i cu efect. La 31 ianuarie 1949, a fosttransferat la Securitatea din Cluj, unde timp de }ase s@pt@m$ni a fostalimentat numai cu a}a-zisa „ciorb@” de cartofi, f@r@ nici un alt aliment.Ancheta a fost }i aici barbar@, cu b@t@i ne^ntrerupte }i cu tot felul dechinuri n@scocite de terori}ti, pentru a-l obliga s@ dest@inuiasc@ pepreo]ii cu care a luat contact, majoritatea acestora fiind ascun}i.Trimis la ̂ nchisoarea militar@ din Cluj, la 29 martie 1949 a fost judecat}i condamnat la 6 luni ^nchisoare pentru ultraj – pentru o scrisoaretrimis@ Mitropolitului ortodox de la Sibiu, Nicolae B@lan –, la 5 luni^nchisoare pentru difuzare de manifeste }i la 4 luni ^nchisoare pentruinstigare, pedeaps@ relativ u}oar@, pentru c@ at$t procurorul, c$t }ijudec@torii ^l cuno}teau }i erau oameni cu bun@voin]@.

La sf$r}itul lunii mai 1949 a fost transferat de la Cluj la ̂ nchisoareacivil@ din Lugoj. Cu lan]uri la picioare }i cu m$inile legat de frateles@u Nicolae – arestat }i acesta, fiindc@ dup@ arestarea fratelui Silviui-a ridicat de la locuin]a acestuia actele de studii pentru a nu se pierde– }i ^ntr-un convoi de condamna]i de drept comun la c$te 15-20 deani de temni]@ grea, a fost pus s@ str@bat@ str@zile Clujului p$n@ lagar@, cale ce cca 2 km, apoi ale Lugojului de la gar@ p$n@ la ̂ nchisoare,trecut }i acolo ^ntre condamna]ii de drept comun, chipurile din cauza

Page 161: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

161

„ultrajului” reclamat de Mitropolitul de la Sibiu. Dup@ un timp a fosttrecut la „politic”. Trecut apoi prin ^nchisorile de „triere”, V@c@re}ti }iJilava, a fost transferat la Aiud, unde, dup@ expirarea termenului de6 luni, a fost trecut ^ntre „lag@ri}ti”, iar la 3 octombrie 1949 eliberat.

Dup@ eliberare, conform misiunii ^ncredin]ate, a reluat leg@turilecu preo]ii din rezisten]@. Dar, pentru a avea un alibi ^n fa]a uneipermanente supravegheri }i urm@riri, }i, ^n acela}i timp, pentru a-}icrea un alt rost, unul ^ng@duit de autorit@]i, cu care s@-}i agoniseasc@p$inea cea de toate zilele, a ^ncercat s@ se ^nscrie la Universitatea deCluj, ca student la sec]ia slavistic@, unde nu se prea ^nghesuiauconcuren]ii. Dar nu a fost admis din motive „politice”, ^n realitate,religioase. %ncerc$nd s@ se „fericeasc@” ^ntre muncitori, s-a ^nscris,^mpreun@ cu un grup de c@lug@ri, la un curs de recalificare, sec]iat$mpl@rie, ^n toamna anului 1949.

Presat s@ treac@ la ortodoc}i, i s-a oferit un post de profesor laInstitutul Teologic Universitar din Cluj, dup@ care ar fi urmat, ca ^ntimp de o lun@, s@ fie ales ^n Sf$ntul Sinod Episcop al Dun@rii de Joscu re}edin]a la Gala]i. Dar, refuz$nd }i aceste oferte, la 3 martie 1950a fost din nou arestat, sub pretextul c@ a intrat ^ntre muncitori, pentrua constitui o organiza]ie muncitoreasc@ subversiv@, ^mpotrivaor$nduirii de stat comuniste. La Securitatea din Cluj a fost introdus^ntr-o celul@ extrem de umed@, ^ntunecoas@ }i lipsit@ de aer, ^n care afost ]inut p$n@ la 8 iunie 1950, c$nd ajunsese ^n stare de a-}i pierdevia]a. Odat@ cu el, a fost arestat ^ntregul grup de c@lug@ri ^nscri}i lacursul de recalificare ^n meseria de t$mplar. %ns@, neexist$nd de dataaceasta motive penale pentru a fi trimis ^n judecat@, a fost re]inut }icondamnat administrativ }i, ̂ n toamna anului 1950, a fost trimis pentru24 de luni la Canalul Dun@re–Marea Neagr@. Acolo a fost introdus ^nmunca at$t de istovitoare la cap@tul de la Cernavod@, de unde a fosttrecut la km 4, apoi la km 8 }i, ^n curm@, la cap@tul opus al Canalului,cel de la Capul Midia, supranumit de de]inu]i, pentru munca deexterminare la care erau supu}i, „Infernul Midia”. %n ^nsemn@rile me-moriale, ̂ ntr-un Curriculum vitae, Silvestru Augustin Prundu}, descriindgreut@]ile enorme prin care a trecut la Canal, nu g@se}te cuvintepotrivite pentru a le ^nfiera cum se cuvine, se rezum@ la metafora „nuse pot imagina”, iar pentru a confirma veridicitatea lor, men-

Page 162: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

162

]ioneaz@ faptul c@ la o lun@ dup@ eliberarea sa – care a avut loc abia^n 15 martie 1953 – comandantul lag@rului, pe nume Borcea, „a fostarestat de propriii lui superiori }i condamnat pentru crime ^mpotrivaumanit@]ii }i trimis la ^nchisoare Jilava, era s@ fie lin}at de de]inu]ii pecare i-a maltratat ^n colonia de la Capul Midia”.

Dup@ eliberarea de la Canal, S.A. Prundu}, ^n cursul lunii aprilie1953, a intrat ca muncitor zilier la Gr@dina Botanic@ din Cluj. Dar, la4 mai, a fost din nou arestat, fiind ridicat din poarta ColegiuluiAcademic, unde a}tepta, cu o lopat@ ^n m$n@, un camion pentru a-l^nc@rca cu nisip. %n noaptea de 3 mai 1953 fusese descoperit }i ridicat}i canonicul }i loc]iitorul de Episcop (ordinarius) Nicolae Pura, caretr@ia ascuns la C@}ei la mama sa. Cons@tean cu S.A. Prundu}, acestadin urm@ l-a vizitat la C@}ei ^n timpul c$nd era ascuns. Trimis ^njudecat@, S.A. Prundu} a fost condamnat pentru nedenun]are la 2 ani^nchisoare. Transferat ^ntregul grup la Timi}oara pentru rejudecareaprocesului, acolo, la 28 septembrie 1954, a fost eliberat provizoriu p$n@la rejudecare. A fost citat de mai multe ori la dezbateri p$n@ lapronun]area sentin]ei prin care a fost condamnat la un an ̂ nchisoare,dar l@sat ^n libertate, fiindc@ avea deja executat ^n aceast@ cauz@ unan }i patru luni.

Dup@ aceast@ eliberare, a c@utat din nou s@ ocupe un serviciu. Darpeste tot a fost refuzat. P$n@ }i postul de om de serviciu la ̂ ntreprinderea„Carbochim” i-a fost refuzat. %n sf$r}it, pentru un salariu derizoriu, 1/2 norm@, s-a angajat ca secretar particular }i ^nso]itor de orb lanev@z@torul Ene Constantin, la care, ̂ nainte, fusese angajat canoniculNicolae Pura. Nev@z@torul fiind asistent universitar, trebuia s@ i seciteasc@ materialul documentar necesar ^n facultate.

Locuia la fratele de c@lug@rie Iustin Ioan Sab@u, ^nghesui]i ^ntr-ocamer@ }i o buc@t@rioar@, mai locuind ^mpreun@ cu ei ^nc@ un fratec@lug@r, Vasile Cri}an, precum }i M@rioara, sora lui Iustin Sab@u.

%n cursul anului 1956, pornise o puternic@ ac]iune pentru refacereacultului greco-catolic, promovat@ ^n mod deosebit de Episcopul deMaramure}, ales Mitropolit, Alexandru Rusu, pe atunci fixat cudomiciliul obligatoriu la M@n@stirea de maici Ciorog$rla, l$ng@Bucure}ti, ̂mpreun@ cu episcopii Iuliu Hossu }i Ioan B@lan, muta]i acolode cur$nd de la M@n@stirea Curtea de Arge}. %naintase un memoriu

Page 163: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

163

Guvernului, prin care se solicita repunerea ^n legalitate a BisericiiRom$ne Unite. %ns@ Episcopul Alexandru Rusu a popularizat memoriul,difuz$ndu-l printre preo]i }i printre credincio}i, fiind trecut }i ajung$ndcunoscut }i peste frontier@. Ac]iunea ini]iat@ de Episcopul Maramure-}ului a generat un av$nt care a dat curaj unor preo]i s@ reia cultulgreco-catolic ̂ n public, ̂ n scopul de a dovedi c@ Biserica Rom$n@ Unit@exist@ }i nu a disp@rut, cum sus]ineau reprezentan]ii Bisericii OrtodoxeRom$ne. Astfel, preotul Alexandru Ra]iu din Eparhia Oradiei a celebrat^n public, ̂ n cursul verii anului 1956, cinci Sfinte Liturghii: trei ̂ n Medie}ulAurit }i dou@ la Bixad – la datele de 29 iunie, 27 iulie, 7 }i 15 august –, o „ac]iune foarte riscant@”, cum o nume}te ̂ nsu}i P@r. Alexandru Ra]iu(^n Persecu]ia Bisericii Rom$ne Unite, Oradea, 1994, p. 110).

Credincio}ii din Cluj au cerut }i ei [email protected]. S.A. Prundu}, fiindultimul preot investit oficial pentru servicii religioase ̂ n rit greco-catolicrom$n la biserica Piari}tilor din Cluj, s@ celebreze ^n aceast@ biseric@o liturghie public@, bisericile greco-catolice fiind ocupate de ortodoc}idin anului 1948. Dar acesta, neav$nd aprobare, nici pe liniebisericeasc@ de la Episcopul eparhiot Iuliu Hossu, care a fost anun]at^n aceast@ chestiune ^nc@ la Curtea de Arge}, }i nici de la autoritateade stat, a refuzat celebrarea. %n schimb, P@r. Vasile Chindri} s-a hot@r$ts@ celebreze el o Liturghie greco-catolic@ ̂ n public. S.A. Prundu}, fiindini]iat@ ac]iunea de liturghisire ̂ n numele lui, l-a avertizat pe P@r. VasileChindri} c@ nu este de acord, nefiind deloc prielnic momentul pentruo astfel de manifestare public@ }i care nu poate aduce Bisericii unrezultat benefic, ci, dimpotriv@, va atrage dup@ sine represaliileautorit@]ilor de stat, care nu vor ^nt$rzia. %mpotriva unei astfel demanifesta]ii, S.A. Prundu} s-a declarat }i ^n fa]a celor trei episcopieparhio]i ̂ ntr-o vizit@ f@cut@ la Curtea de Arge}. Acum l-a pus ̂ n gard@}i pe Episcopul auxiliar de Cluj-Gherla, Dr. Ioan Chertes, precum }ipe superiorul monahal, Ierom. Leon Manu, c@ nu e de acord s@ secelebreze o astfel de Liturghie }i „s@-l opreasc@ }i pe P@r. Vasile Chindri}s@ intre ^ntr-o biseric@ ^n care nu are titlul canonic”. P@r. VasileChindri} a fost avertizat }i de parohul romano- catolic al bisericiiPiari}tilor, care i-a pus ^n vedere c@ biserica ^i va fi ^nchis@ }i nu vaputea celebra ^n ea f@r@ „aprobarea Securit@]ii”. %ns@ P@r. VasileChindri} a trecut peste toate avertismentele }i sfaturile }i, duminic@

Page 164: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

164

12 august 1956, ^mpreun@ cu P@r. Izidor Ghiurco, au celebrat Sf$ntaLiturghie ^n strada Universit@]ii, improviz$nd dintr-o mas@ un altarpe sc@rile Bisericii Piari}tilor. La Liturghie s-a adunat mult@ lume, carese ^ntreba de ce lipse}te P@r. S.A. Prundu}, preotul bisericii p$n@ ^n1948, pentru serviciile ^n ritul rom$n greco-catolic, b@nuind c@ a fostdin nou arestat. Or, el lipsea doar din localitate. Dar, a}a cum seprev@zuse, represaliile n-au ̂ nt$rziat. Au fost aresta]i preo]ii celebran]i,Episcopii Alexandru Rusu }i Ioan Chertes, Ierm. Leon Manu, prof.Teofil B@libanu, judec@torul Alexandru F@rca}iu }.a. }i condamna]i,^n procesul de la Tribunalul Militar din Cluj din 9 mai 1957, la ani greide temni]@, Episcopul Alexandru Rusu primind pedeapsa cea maimare, 25 de ani munc@ silnic@ pentru instiga]ie }i ^nalt@ tr@dare,Episcopul Ioan Chertes 10 ani, Leon Manu 10 ani, Vasile Chindri}10 ani, Teofil B@libanu 10 ani etc. Preo]ii din Nordul [@rii au fostaresta]i }i judeca]i }i ei, la Tribunalul Militar Oradea. Alexandru Ra]iua primit o condamnare de 6 + 5 ani.

Nici S.A. Prundu} nu a fost scutit de cercet@ri }i anchete, deurm@riri, p$n@ la sf$r}itul procesului }i condamnarea celor din lotulChindri}.

%n toamna anului 1957 a deveni vacant@ Episcopia ortodox@ aVadului, Feleacului }i Clujului, prin promovarea Episcopului NicolaeColan ca Mitropolit al Ardealului, ^n locul Mitropolitului IustinMoisescu, transferat la Ia}i. Din nou s-au f@cut presiuni asupra luiS.A. Prundu}, oferindu-i-se Episcopia Clujului. A refuzat }i de ast@dat@. Dar presiunile continu@ }i se intensific@ odat@ cu aniversarea^n 1958 a zece ani de la „Re^ntregirea Bisericii Ortodoxe Rom$ne”.O parte dintre preo]ii din rezisten]@ au cedat. %ntre ei, peste oricea}tept@ri }i prevederi, preotul dr. Vasile A}tileanu, care a ajuns, mai^nt$i, consilier patriarhal, apoi arhiereu vicar sub numele de VisarionPloie}teanul, Episcop vicar la Mitropolia din Sibiu }i ̂ n urm@ Episcopla Arad, unde s-a stins din via]@, dar nu ^nainte de a abjura schisma}i de a-}i reface leg@turile cu Biserica Romei, fapt asupra c@ruia vomreveni. Cazurile acestei treceri au condus la noi persecu]ii a celorr@ma}i ^n rezisten]@, la noi arest@ri. La 25 ianuarie 1959 este }i S.A.Prundu} arestat din nou. Dup@ trei luni de anchet@ la Securitate, afost pus ^n fa]a unei alternative: sau accept@ scaunul episcopesc

Page 165: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

165

ortodox de la Oradea sau va suporta ^nchisoare mai grea dec$t ceade p$n@ atunci. Episcopatul i-ar fi adus „Pobed@” la scar@(autoturism marc@ sovietic@, la mod@ ^n vremea aceea) }i un salariude 10.000 lei – salariu de ministru – dar S.A. Prundu} nu-}i schimb@hot@r$rea luat@ }i prefer@ ^nchisoarea. Odat@ cu el au fost aresta]i }icei doi colegi de camer@, Iustin Sab@u }i Vasile Cri}an, }i ^nc@ unfrate c@lug@r bazilitan, Dr. Iosif Bal, pe motivul c@ ar fi ^ncercat s@repun@ ^n func]ie o Academie de Teologie, ^n vederea preg@tiriiclandestine a clerului greco-catolic. Acuza]ia nu a fost lipsit@ deadev@r, fiindc@ ^n tot timpul c$t Biserica Rom$n@ Unit@ }i-a dusexisten]a ̂ n ilegalitate, unii dintre fo}tii profesori de Teologie, precum}i al]i preo]i din rezisten]@, bine preg@ti]i, nu au ]inut seam@ deinterdic]ia oficial@ }i au preg@tit clerici care s@ asigure continuitateaBisericii. Primul instructaj teologic clandestin s-a f@cut pe liniemonahal@, c@lug@reasc@, profesorii fiind }i ei c@lug@ri: S.A. Prundu},Leon Manu, Iosif Bal, to]i cu preg@tire superioar@ ob]inut@ ̂ n instituteleteologice occidentale, la care se vor al@tura cu timpul Dr. Eugen Popa}i Dr. Gavril Pop, profesori de Teologie la fosta Academie Teologic@din Blaj }.a. Preg@tirea viitorilor preo]i nu avea caracterul unei }coliobi}nuite cu profesori }i }colari, ci unul conspirativ, profesorul }i}colarul, }i totu}i activitatea lor a fost descoperit@. Trimi}i ̂ n judecat@,au fost condamna]i at$t profesorii, c$t }i }colarii. S.A. Prundu},„recidivist”, descoperit cu o nou@ „infrac]iune”, a fost condamnat la8 ani ̂ nchisoare grea pentru uneltire contra ordinii sociale. %ntr-adev@r,^nchisoarea a fost extrem de grea, fiind purtat de la o colonie de munc@la alta, din Balta Br@ilei }i Delta Dun@rii. Dup@ o jum@tate de an demunc@ ̂ n colonie, ̂ n prim@vara anului 1960 a ajuns distrofic ̂ n ultimulgrad, suferind mai mult de un an de senza]ie permanent@ a uneiteribile foame, de care a fost salvat numai cu regim alimentar special}i tratament medicamentos, urmate timp de o lun@. %n toamna anului1961 a reluat munca la ^ndiguiri }i la agricultur@ ^n Delt@. A fosteliberat la 28 iulie 1964 din colonia Periprava, din Delta Dun@rii, ^nurma decretului de gra]iere dat pentru de]inu]ii politici, cu buletinulde eliberare nr. 16.899/1964 al Ministerului Afacerilor Interne.

%n leg@tur@ cu via]a spiritual@ promovat@ de S.A. Prundu} pe tim-pul deten]iei, P@r. Alexandru Ra]iu ne spune ^n lucrarea citat@ mai

Page 166: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

166

sus, la pag. 141: „De}i erau absolut interzise rug@ciunile }i conferin-]ele religioase, sau de orice natur@, ^n duminici sau ^n zilele libere«pe crac@», diminea]a }i seara, ei (de]inu]ii, n.n.) au reu}it cu marerisc s@ se adune }i s@ se roage }i chiar s@ celebreze Sf$nta Liturghie.La s@rb@torile ^mp@r@te}ti, Cr@ciun sau Pa}ti, au reu}it s@ tr@iasc@momente ̂ n@l]@toare ca ̂ n via]a de libertate. Cu ajutorul unor gardieniomeno}i }i credincio}i, st$nd de paz@ sau de veghe, Episcopii }ipreo]ii au servit Sf$nta Liturghie, de}i ^n locurile cele mai lugubre }ip@zite de du}mani. Se cuvine s@ amintesc mai ales via]a spiritual@de la colonia Stoiene}ti }i Str$mba din Balta Br@ilei. Vor r@m$nememorabile conferin]ele spirituale }i reculegerile de la Str$mba dinanul 1962, ^ncep$nd cu luna martie }i p$n@ la 17 mai.

%n aceast@ colonie se formase un cerc de studii religioase, condusde un grup de preo]i, ^n frunte cu Preo]ii Prundu} Augustin }iAlexandru Ra]iu, studii la care participau preo]i }i credincio}iortodoc}i, ^n majoritate, }i care s-au transformat ^ntr-un dialogecumenic. Pentru s@rb@torile Pa}tilor, ^n baraca compus@ din 200de oameni, aproape to]i intelectuali, s-au ]inut separat exerci]iispirituale – pentru preo]i }i separat pentru laici. S@pt@m$na Mare afost tr@it@ ̂ ntr-o reculegere perfect@, iar Pa}tile celebrate ̂ ntr-o atmos-fer@ ^n@l]@toare de manifestare a credin]ei }i ^nfr@]irii ^ntre de]inu]iicelor dou@ Biserici. To]i erau emo]iona]i p$n@ la lacrimi }i se ^mbr@-]i}au ca adev@ra]i cre}tini, ^n spiritul }i dragostea lui Cristos” (s.n.).

Eliberarea nu i-a adus normalizarea problemelor vie]ii. Erac@utat@ ^n continuare compromiterea oamenilor de valoare, apersonalit@]ilor, figuri alese, de vaz@, ale Bisericii Rom$ne Unite cuRoma, ^n speran]a c@ „exemplele” lot vor fi urmate de ceilal]i preo]ir@ma}i ^n rezisten]@. Dac@ unii dintre preo]ii de r$nd au reu}it s@ob]in@ o angajare oarecare, de regul@ ^n munc@ necalificat@, pentrucei cu preg@tire superioar@, care au avut sarcini de r@spundere ^nBiserica Greco-Catolic@, a fost extrem de greu s@ g@seasc@ o angajare^n afara Bisericii Ortodoxe, spre care erau ^ndruma]i to]i.

Lui S.A. Prundu}, ^nc@ ^n colonia de munc@, ^nainte de apari]iadecretului de gra]iere, i s-a pus ^n vedere c@ aderarea la BisericaOrtodox@ Rom$n@ este singura cale de revenire ^n libertate. Dup@eliberare, iar@}i i s-a pus ^n vedere c@ nu poate primi nici un fel de

Page 167: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

167

^ncadrare corespunz@toare, dec$t ̂ n cadrul Bisericii Ortodoxe, undeeste a}teptat. La aceste oferte r@spundea ca }i ^n anul 1949Episcopului ortodox al Clujului, Nicolae Colan, la oferta de profesorla Institutul Teologic Ortodox Universitar din Cluj, sau, ^n 1958,Episcopului Teofil Herineanu, care i-a oferit un post de profesor laSeminarul Teologic – Institutul Teologic fiind deja desfiin]at }istuden]ii transfera]i la Sibiu – c@ prime}te orice post administrativ^n Biserica Ortodox@ „f@r@ obliga]ii preo]e}ti”.

S.A. Prundu}, de bun@ credin]@, considera fapt pozitiv c@ ^nvederea rezolv@rii problemei Bisericii Greco-Catolice }i ^n luminaperspectivelor ecumenice deschise de Conciliul Vatican II, c@ poates@ se ^ncadreze ^n Ortodoxie ca func]ionar, f@r@ obliga]ii preo]e}ti.„Primii pa}i, spune S.A. Prundu} ^n acel Curriculum vitae amintitmai sus, i-am f@cut pe m@sur@ ce prin P@r. Ioan Filip din Ohio, amprimit r@spuns afirmativ de la Congrega]ia Oriental@ (a Sf. Scaun,n.n.) }i m-am consultat cu preo]imea clujean@, ^n frunte cu vicarulgeneral (Nicolae Pura, n.n.) }i am avut binecuv$ntarea Presfin]i]ilorLor Iuliu Hirtea }i Ioan Dragomir. Preasfin]i]ii Ioan Chertes }iAlexandru Todea nu-mi erau accesibili. Preasfin]itul Ioan Ploscarumi-a spus c@ nu este de p@rere, dar peste trei ani c$nd am f@cut pasulnu mi-a repro}at nimic }i a continuat s@ p@streze cu mine acela}ileg@turi de mai ^nainte }i, dup@ ce, ^n anul 1967, am ocupat postul.Totodat@ am cerut ^nvoirea p@rin]ilor din ordinul bazilitan...”.

Episcopul Teofil Herineanu a cerut consim]@m$ntul Patriarhuluipentru numirea lui S.A. Prundu} ̂ ntr-un post de bibliotecar. Principiala fost de acord }i Departamentul Cultelor. Speran]a Patriarhului c@^n acest caz este un c$}tig pentru Ortodoxie, rezult@ din cuvintele der@spuns date de el ^n problem@, Episcopului Teofil Herineanu:„Prime}te-l, c@ }i a}a se m$nje}te cu Ortodoxia!”. Opozi]ia ^ns@ af@cut-o Securitatea din Cluj, care se a}tepta ca S.A. Prundu} s@-icear@ interven]ia ei, pentru a-l avea la m$n@ }i a crea din el uninstrument docil, l-a determinat pe ^mputernicitul jude]ului Clujpentru Culte, [epe} Hoin@rescu, fost }i el ofi]er de securitate, s@ nu-}idea acordul la numire. %ntrebat fiind, ^mputernicitul i-a r@spuns luiS.A. Prundu}: „Cred c@ fac un bine Bisericii Ortodoxe opun$ndu-m@la numirea D-voastr@ acolo”. Dar }i replica lui S.A. Prundu} a fost

Page 168: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

168

pe m@sur@: „Nu }tiu dac@ face]i bine Bisericii Ortodoxe, dar miepersonal ^mi face]i un mare bine, fiindc@ intr$nd ^n situa]ia aceasta^n Ortodoxie, voi fi judecat de unii ca tr@d@tor al credin]ei, iar de al]iica un intrus ^n cas@”.

Nu to]i preo]ii din rezisten]@ au interpretat pozitiv parlamentarealui S.A. Prundu} cu Ortodoxia, ̂ ndeosebi unele c@lug@ri]e s-au ar@tatmai rezervate. P$n@ la urm@, se vor convinge to]i c@ s-au ^n}elat ^npresupunerile lor.

E}u$nd ^ncercarea de a ocupa un post de func]ionar ^n BisericaOrtodox@, f@r@ obliga]ii cultice, S.A. Prundu} a recurs la OficiulFor]elor de Munc@ }i a fost repartizat ^ntr-un post de muncitornecalificat la Fabrica de bomboane „Feleacul” din Cluj, pe data de15 noiembrie 1964.

Dup@ eliberarea din 1964 a preo]ilor aresta]i }i a episcopilorauxiliari dintre episcopii chiriarhi nemaifiind ^n via]@ dec$t IuliuHossu, cu domiciliul obligatoriu la M@n@stirea C@ld@ru}ani – BisericaRom$n@ Unit@ cu Roma a reluat – clandestin – activitatea de preg@tirea noilor genera]ii de preo]i care s@ ^nlocuiasc@ pe cei disp@ru]i prin^nchisori }i gulaguri sau prin ^mb@tr$nire natural@. Astfel ^ncephirotonirile preo]ilor din genera]ia celor preg@ti]i ̂ n timpul persecu]iei.Cel dint$i dintre ace}tia a fost hirotonit (pentru Eparhia Clujului)clandestin Preotul Pantelimon A}telean la 22 octombrie 1964, prinpunerea m$inilor Episcopului de Maramure}, Ioan Dragomir, care as@v$r}it majoritatea hirotonirilor clandestine, p$n@ ce s-a stins dinvia]@, la 25 aprilie 1985. %ntre cei hirotoni]i ^n 1964 mai amintim peVasile M. Ungureanu, la 17 decembrie 1964, Mitropolitul LucianMure}an, hirotonit preot la 19 decembrie 1964, Tertulian Langa, ajunsvicar general episcopesc la Cluj, la 20 decembrie etc. %ntre ceiconsacra]i preo]i prin punerea m$inilor episcopului Ioan Dragomirsunt }i actualii Episcopi: Ioan {i}estean al Maramure}ului }i AlexandruMesian, condjutor al Episcopului de la Lugoj.

Mitropolitul Lucian Mure}an }i Preotul Pantelemon A}teleanprovin dintre cei cinci tineri clerici preg@ti]i ^n Institutul Teologicromano-catolic din Alba Iulia, primi]i ̂ n Institut de Episcopul MártonÁron, dar retra}i ̂ n 1958/59, ̂ n anul IV de studen]ie, fiind descoperi]ide organele de securitate. Pentru ei, Departamentul Cultelor a

Page 169: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

169

amenin]at cu ̂ nchiderea institutului. Episcopul refuz$nd s@-i elimine,to]i cei cinci studen]i rom$ni s-au retras, complet$ndu-}i studiileneterminate cu profesori de la Academiile greco-catolice desfiin]ate^n 1948. Dar majoritatea celor hirotoni]i ^n perioada persecu]iei aufost preg@ti]i ^n cursuri teologice clandestine. To]i aveau o calificareminim@, laic@, profesia din care tr@iau, preo]ia fiind r@spunsul la ochemare de apostolat }i deplin@ d@ruire, legat@ de riscul de a fidescoperi]i }i ^ntemni]a]i, }i nu de urm@rirea unui profit material.La Cluj, organizatorul acestor cursuri a fost S.A. Prundu}, at$t pentruc@lug@ri, c$t }i pentru preo]ii de mir. Lui i s-au ad@uga ceilal]iprofesori aminti]i, iar mai t$rziu dr. Liviu Pandrea, ing. Ioan VasileBotiza, Pantelemon A}telean }i al]ii. Asemeni preg@tiri clandestineau avut loc }i la Baia Mare, unde ^nsu}i actualul Mitropolit, LucianMure}an, dup@ primirea Tainei Sfintei Preo]ii }i cu deosebire dup@numirea sa de ordinarius – loc]iitor de Episcop – s-a ocupat^ndeaproape de instruirea, educarea }i formarea clerului. Chiar }ila Bucure}ti existau asemenea cursuri de instruire personal@ la^nceputul persecu]iei, unde }i-au ^nceput studiile teologice preotulTertulian Langa, cu profesori de excep]ie ca Mons. Vladimir Ghika}i canonicul Dr. Titus Malai (^nainte de 1950).

Func]ionar la ortodoc}i

Angajarea lui S.A. Prundu} la Fabrica de bomboane „Feleacul”din Cluj nu a fost deloc de bun augur pentru el. Munca necalificat@,extrem de grea }i de istovitoare, cu un salariu de 525 lei lunar,jum@tate ^nghi]it de plata chiriei, ca }i angajarea provizorie, pentrunumai trei luni, l-au descurajat, mai ales c@ i s-a spus deschis c@ ^nfabric@ nu va putea primi alt post, iar, dac@ vrea reabilitare, s@ ofac@ pe linia de Culte, prin ̂ mputernicit, care de altfel ̂ l urm@rea pascu pas, }i, deci, ^n cadrul Bisericii Ortodoxe. Patriarhul JustinianMarina, afl$nd c@ n-a fost angajat ^n cadrul Bisericii OrtodoxeRom$ne, i-a trimis ca ajutor 1000 lei, precum }i invitarea s@-i trimit@o cerere, „fiindc@ el va st@rui pentru ob]inerea buletinului deBucure}ti” }i-l „va numi ^ntr-un post de cercet@tor la InstitutulTeologic din Capital@, iar, ^n caz de nereu}it@, va st@rui la una din

Page 170: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

170

Mitropoliile din ]ar@ s@ fie numit ^ntr-un post administrativ”. (Cf.Curriculum vitae.) Deschiz$nd o parantez@, men]ion@m c@ PatriarhulJustinian obi}nuia s@ trimit@ asemenea „ajutoare” }i altor personalit@]imarcante din rezisten]a greco-catolic@. A}a a f@cut cu Pr.Dr. VasileA}tilean, amintit de noi mai sus, }i cu deosebire cu canonicul Dr.Emil Juga din Cluj, pe care, ca }i pe Vasile A}tilean a reu}it s@-lademeneasc@, s@-l fac@ la Bucure}ti consilier patriarhal, dup@ carel-a trecut ^ntr-o parohie unde s-a stins, ^n izolare }i anonimat, bachiar compromis cu n@scociri de necinste la adresa lui.

S.A. Prundu} a deslu}it caracterul „ajutorului” }i „ofertelor”patriarhale. Or, el nu dorea dec$t un post de func]ionar administra-tiv, din care s@ se poat@ sus]ine pe el }i pe mama b@tr$n@, v@duv@,avizat@ la ^ntre]inerea lui, f@r@ obliga]iuni cultice, }i ^n Cluj, nu ^nalt@ parte, fiindc@ aici avea mandatul ^n ternarul de conducere aleparhiei greco-catolice de Cluj–Gherla, ^n calitate de pro-vicargeneral I. A}a c@ i-a mul]umit Patriarhului pentru bun@voin]@ }i i-aspus c@ prefer@ s@ r@m$n@ muncitor ^n fabric@. Merit@ totu}icunoscut@ replica ^mputernicitului: „Dac@ n-a primit ceea ce i s-aoferit, s@-i putrezeasc@ oasele la «Feleacul»”.

Un memoriu ^n termeni energici, adresat }i ^naintat Regiunii departid din Cluj, i-a rezolvat ^n oarecare m@sur@ problema locuin]ei,dar nu }i pe cea a unei noi ^ncadr@ri, cum ceruse }i cum i sepromisese. La 3 iulie 1965 a primit reparti]ie pentru o camer@ }i obuc@t@rioar@, f@r@ baie }i alte dependin]e. Dar era o locuin]@.

Munca ^n fabric@, extrem de grea, ^l epuiza de la o zi la alta. Asolicitat un transfer la Muzeul de Arheologie, dar profesoriiuniversitari }i academicieni {tefan Pascu }i Constantin Daicoviciunu l-au putut ajuta. Partidul a trimis pe altcineva ^n postul solicitat.

Concomitent, era }i „invitatul” Securit@]ii pentru a da l@muririasupra contactelor }i leg@turilor cu clericii veni]i ^n ]ar@, cu Romasau cu clericii din diaspora catolic@. %n 1967, ^n noaptea de Pa}ti, afost arestat preotul Vasile Chindri}. Pentru leg@turile ce le-ar fi avutcu acesta, S.A. Prundu} a fost }i el anchetat. Suprasolicitat de muncafizic@ din fabric@, fiind ^ngrijorat fa]@ de problemele Bisericiiilegalizate }i tracasat de anchetele Securit@]ii, s-a ^mboln@vit grav.A fost internat ^n Clinica neuro-psihiatric@ din Cluj, de unde a fost

Page 171: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

171

dus ca martor la procesul Pr. Vasile Chindri}. O interven]ie f@cut@^n favoarea acestuia, printr-o scrisoare adresat@ de S.A. Prundu}Patriarhului Justinian Marina la 20 iunie 1967 a r@mas f@r@ rezultat.

Conciliul ecumenic Vatican II (1962-1965) a adus o destinderepe plan interconfesional, mai ales o ofert@ de apropiere ̂ ntre BisericaCatolic@ }i cele Ortodoxe Autocefale. Ofertele Romei vor duce la^nt$lniri la nivel ^nalt }i mai t$rziu la dialogul interna]ional teologic^ntre aceste dou@ mari biserici cre}tine. %n Rom$nia ^ns@ atitudineaOrtodoxiei fa]@ de Biserica Rom$n@ Unit@ se men]inea ^n spiritulde adversitate creat prin „integrarea” din 1948. Vicarul general }iOrdinarius Nicolae Pura, canonicul Cosma Avram, ajuns }i el ^ntretimp ^n ternarul de conducere al diecezei de Cluj–Gherla, }i S.A.Prundu} au fost cu to]ii de acord ca acesta din urm@ s@ solicite oaudien]@ la Patriarhul Justinian Marina, cu care purtase }i p$n@acum o coresponden]@ – ^n problemele ar@tate de noi mai sus –pentru a sesiza atitudinea Bisericii Ortodoxe Rom$ne ^n fa]aproblemelor ridicate de Conciliul Ecumenic Vatican II. Anticipat, ^n25 martie 1967, S.A. Prundu} f@cuse o vizit@ Episcopului Dr. IuliuHossu care, ^n acel timp, era internat ^n Spitalul Colentina dinCapital@, }i c@ruia i-a ar@tat coresponden]a purtat@ cu Patriarhul,la care Episcopul a r@spuns: „%nainte de toate, anularea decretuluidin 1948 }i a}ezarea Bisericii Rom$ne Unite ^n drepturile ei }i apoiamnistie, uitare }i iertare deplin@ }i, ̂ mpreun@ cu Patriarhul, mergemla Roma }i rezolv@m problemele”. Exact aceea}i p@rere a exprimat-o}i S.A. Prundu} ^n fa]a autorit@]ilor de stat (a organelor Securit@]ii),ori de c$te ori a fost „invitat” s@-}i spun@ p@rerea. De altfel, de la untimp, autorit@]ile comuniste s-au convins c@ „integrarea” BisericiiRom$ne Unite ^n Ortodoxia rom$neasc@ n-a dus la rezultatulscontat, la distrugerea }i dispari]ia ei, Biserica Unit@ r@m$n$nd }ifiind ^n continuare o realitate.

S.A. Prundu} a fost primit de Patriarhul Justinian Marina la 18august 1967. Patriarhul, cunosc$nd punctul de vedere al lui S.A.Prundu}, }i prin el al ̂ ntregii Biserici Unite, a declarat: „Ave]i r@bdare,eu nu spun c@ unirea este aproape, dar nici departe nu-i. Acum vineAthenagora (Patriarhul Bisericii Ecumenice din Constantinopol,n.n.) la Noi, apoi va veni Cardinalul König, pe urm@ va merge

Page 172: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

172

Athenagora la Roma, apoi vom merge }i Noi. Noi vom face unirea,iar canoni}tii }i teologii s@-}i bat@ capul s@ rezolve problemele. Cum}i-au b@tut capul s@ fac@ schisma ^n Biseric@, acum s@-}i bat@ capuls@ rezolve schisma”.

„%n urma vizitei la Patriarh, spune S.A. Prundu}, un director dinDepartamentul Cultelor din Bucure}ti s-a prezentat la Cluj laEpiscopie }i m-a chemat – dup@ ce s-a consultat cu organele politicelocale }i cu cei de la Episcopie – }i mi-a oferit postul de func]ionarprincipal la protopopiatul ortodox din Cluj, cu salarizare de 880 leilunar. S@n@tatea nu-mi permitea s@ reiau munca la fabric@ }i alt@perspectiv@ de post mai u}or ^n alt@ parte nu aveam }i atunci amr@spuns c@ deocamdat@ accept.

– Deocamdat@?– Da. Deocamdat@! Pe urma vom mai vedea.Eu m@ g$ndeam la un progres pe linia ecumenismului, iar el

probabil se cugetau la ^ncadrarea mea ^n Ortodoxie pe liniepreo]easc@. %n felul acesta am ajuns func]ionar la Protopopiatulortodox. ”

Din comportarea de mai t$rziu a Patriarhului Justinian Marina,se va vedea c@ toat@ „argumentarea” lui pentru Unirea cu Roma,nu p@rea a fi dec$t o poliloghie ticluit@ pentru a-l ademeni pe S.A.Prundu} s@ accepte trecerea la Ortodoxie, c@ }i a}a, nu peste multtimp, cele dou@ Biserici vor fi una. O parte a preo]imii greco-catolicedin rezisten]@ a condamnat cu t@rie angajarea lui S.A. Prundu} laProtopopiatul ortodox al Clujului. Unii, „mai gr@bi]i”, l-au informat}i pe Episcopul Iuliu Hossu la C@ld@ru}ani de „sminteala” lor pringestul lui S.A. Prundu} . Episcopul ^nsu}i i-a cerut s@ p@r@seasc@aceast@ func]ie }i s@ scrie Istoria Bisericii. %ns@, informat }i de al]ipreo]i, care-l cercetau la C@ld@ru}ani }i cuno}teau c@ numirea luiS.A. Prundu} s-a f@cut ^ntr-o func]ie cu caracter exclusiv laic, fiindde la ^nceput stabilit@ condi]ia de a nu-l putea obliga s@ comunicecu ortodoc}ii ^n cele sfinte, vedeau primirea lui nu numaineaduc@toare de prejudicii Bisericii Rom$ne Unite, ci chiar util@ }inecesar@, fiindc@ de acolo, dintre schismatici, se putea cunoa}te maibine sinceritatea „ecumenismului” Bisericii Ortodoxe Rom$ne, a}ac@ }i Episcopul surghiunit la C@ld@ru}ani }i-a dat acordul.

Page 173: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

173

S.A. Prundu} nu numai c@ nu s-a molipsit de schism@, dar ori dec$te ori a avut ocazia, fie ^n discu]ii personale, fie ^n }edin]e publice,a ap@rat drepturile Bisericii rom$ne Unite, sus]in$nd c@ adev@rataunitate religioas@ a neamului rom$nesc se poate realiza numai prinunire cu Biserica Romei.

%n Conferin]a de orientare ]inut@ la Cluj la 26 noiembrie 1968,cu preo]ii din Protopopiatul ortodox al Clujului, ^n num@r de peste100, cu tema: Contribu]ia Bisericii Ortodoxe Rom$ne la p@strarea}i afirmarea poporului rom$n, cu prilejul ^mplinirii a 50 de ani de laUnirea Transilvaniei cu Patria Mam@, S.A. Prundu} a luat cuv$ntul}i a f@cut o expunere ̂ n favoarea Bisericii Rom$ne Unite, termin$ndcu rug@mintea „ca at$t autorit@]ile civile, c$t }i cele biserice}ti, s@g@seasc@ modalitatea ca cei r@ma}i ^n izolare, Episcopi, preo]i }icredincio}i s@ poat@ fi adu}i pe arena vie]ii publice }i unitateana]ional@ a poporului rom$n s@ poat@ cuprinde }i pe cei ce n-auvoit, cu jertfa vie]ii, s@ se despart@ de Roma ob$r}iei noastre”. Reac]iaa avut un caracter dublu: unul de respingere, ̂ n s$nul preo]imii orto-doxe habotnice }i a autorit@]ilor de stat, fiind anun]at }i Departa-mentul Cultelor, care i-a cerut explica]ii scrise, }i, altul, adev@ratbalsam ^n sufletele preo]imii „revenite”.

La 3 iunie 1969, S.A. Prundu} a fost primit din nou ̂ n audien]@ dePatriarhul Justinian Marina. De data aceasta Patriarhul a fost altul.Pun$ndu-se din nou problema Unirii Bisericilor, despre care a fostvorba la 18 august 1967, p@rea acum o problem@ prea ̂ ndep@rtat@ }iPatriarhul se considera prea b@tr$n pentru a ajunge s@ o vad@rezolvat@. Dovad@ c@, ̂ n contextul ̂ n care-}i tr@ia via]a, ̂ ntr-o dictatur@politic@ at$t de anticatolic@, Patriarhul fie c@ n-a avut curajul pe m@suraopiniilor sale intime }i nici concursul Sf$ntului Sinod, format ^n^ntregime din oameni ai regimului sau timora]i de acesta, fie c@ n-afost sincer nici la 18 august 1967 }i convingerile lui erau altele, suntdeclara]iile f@cute la 13 august 1971, ̂ n Catedrala Ortodox@ din Cluj,c$nd, trec$nd de la Bucure}ti spre Maramure}, ^nso]it de MitropolitulArdealului, Nicolae Mladin, lu$nd cuv$ntul ̂ n fa]a preo]imii ortodoxedin jude]ul Cluj, un puternic centru de rezisten]@ greco-catolic@, a spusurm@toarele: „concordatul poruncea episcopilor greco-catolici s@mearg@ din cinci ̂ n cinci ani la Roma, s@-l informeze pe Papa de starea

Page 174: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

174

bisericilor }i, dup@ hirotonire, ajun}i acolo, cereau Papei s@ fie hitoroni]idup@ ritul greco-catolic (inexact, n.n.)... %n anul 1940, prin Diktatulde la Viena, Contele Ciano }i Papa (?) au dat Nordul Transilvanieiungurilor tocmai pentru c@ acolo erau cei mai mul]i greco-catolici (altneadev@r, n.n.)... Eu m@ g$ndeam, continu@ Patriarhul, c@ trebuiaconceput@ (trecerea la Ortodoxie, n.n.) de jos ^n sus. Dr. Petru Grozami-a spus ^ns@ c@ va sta el de vorb@ cu episcopii greco-catolici. L-aml@sat s@ o fac@, rezultatul a fost c@ n-a putut ajunge cu ei la nici oconcluzie. Erau lega]i cu prea multe jur@minte. Rusu de la Baia Mareera un fanatic }i antiguvernamental (anticomunist, n.n.), Suciu de laBlaj un ^nchistat, }i B@lan de la Lugoj }i ceilal]i. Atunci a r@mas totg$ndul meu s@-l realizez”. Concluzia: „Legea rom$neasc@ este legeaortodox@. Cine nu e ortodox nu e rom$n”.

Ascult$ndu-l pe Patriarh, S.A. Prundu}, prezent }i el ̂ n catedral@,}i-a amintit c$t adev@r exprimau cuvintele Episcopului dr. IuliuHossu, c$nd, ^ntre altele, ^n vizita ce i-a f@cut-o la 25 martie 1967,Episcopul i-a spus; „Eu nu sunt nici anchilozat, nici fosilizat, nu suntstr@in de luarea leg@turilor cu Roma prin Patriarhia de la Bucure}ti.Dar nu vezi c@ nu-i cu cine sta de vorb@? Nu reu}esc s@ se desprind@de prejudec@]ile trecutului. Acela}i idei pline de venin se ventileaz@}i azi cu mai mult@ violen]@ de cei ce trec interesele majore alepoporului rom$n prin prisma propriilor lor interese. Noi, ^n trecut,am declarat, ^n Senat, c@ vrem s@ ne unim cu Biserica Ortodox@Rom$n@, dar nu cu pre]ul ruperii noastre de Roma. Dac@ Noi,Episcopii greco-catolici, suntem o piedic@ ̂ n calea relu@rii leg@turilorirenice cu Roma, de dragul integr@rii Bisericii rom$ne}ti ^nuniversalismul cre}tin, suntem gata s@ depunem c$rjele episcopale}i s@ ne retragem ̂ n m@n@stire, dar nu cu risipirea unui tezaur c$}tigatcu at$tea greut@]i”.

S.A. Prundu} a func]ionat la Protopopiatul ortodox din Cluj, dela 10 octombrie 1967, p$n@ la 14 noiembrie 1973, ca func]ionarprincipal }i casier, iar de la 15 noiembrie 1973 p$n@ la pensionare,la 30 iunie 1977, la Episcopia ortodox@ din Cluj, ^n calitate dearhivar, p$n@ la 31 ianuarie 1974 }i bibliotecar restul timpului. A}adaractivitatea de serviciu a P@r. S.A. Prundu}, at$t ^n cadrul Protopo-piatului, c$t }i a Episcopiei ortodoxe din Cluj a avut caracter exclusiv

Page 175: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

175

laic. Liturghiile }i le-a f@cut acas@, ^n camera improvizat@ ^n capel@,^n cerc restr$ns, aproape familial, fiind urm@rit ̂ ndeaproape. %n toat@perioada persecu]iei comuniste, slujbele biserice}ti greco-catolice aufost interzise prin ^nsu}i efectul decretului de desfiin]are a BisericiiRom$ne Unite, nr. 358 din 1 decembrie 1948. Oricine era descoperitc@ a celebrat un serviciu bisericesc greco-catolic, sau a asistat numaila un asemenea serviciu era condamnat la ani grei de ^nchisoare.Liturghii, boteze, cununii se mai puteau celebra clandestin, ̂ n grupurimici de credincio}i, pentru a se evita divulgarea. Dar ̂ nmorm$nt@rileerau ^n mod necesar publice, prin caracterul lor de ultim@ festivitatede adio, celebrat@ ^n onoarea celui disp@rut din via]@. A}a c@ mor]iiproveni]i din cei netrecu]i la Ortodoxie erau ^ngropa]i f@r@ preo]i,cu deosebire ^n public, fiindc@ ^ntotdeauna se g@sea un preot care,^n tain@, ^i d@dea o dezlegare, ^nainte de a fi dus la cimitir f@r@ceremonial. Au fost multe cazurile ^n care, pentru decedatul a}ezatpe catafalc, se p@strau doar c$teva momente de reculegere }i, ^n celmai bun caz, cineva din asisten]@, de cele mai multe ori laic, rosteaun „Tat@l nostru” }i o „N@sc@toare de Dumnezeu ” }i mortul era dusla groap@ }i acoperit cu p@m$nt. Amintim la Cluj cazul ProfesoruluiDr. Emilian Lemeni, decanul Academiei de Teologie Greco-Catolic@,decedat ^n vara anului 1956 la Timi}oara }i adus la Cluj, unde afost ^nmorm$ntat ^n Cimitirul central. A rostit „Tat@l nostru” }i„N@sc@toarea” protopopul nonagenar Ilie D@ianu, f@r@ a fi ̂ mbr@cat^n od@jdii, iar asisten]a, ^n totalitatea ei, spontan }i f@r@ dirijor, ac$ntat troparele de la ^nceputul ^nmorm$nt@rii: „Cu sufleteledrep]ilor”, „%ntru odihna Ta, Doamne...” etc. }i sicriul a fost ridicat}i dus la groap@ }i decedatul a}ezat ^n morm$nt.

Preo]ilor romano-catolici li s-a interzis oficial ^nmorm$ntareadeceda]ilor greco-catolici rom$ni. A}a c@ ^nainte de 1964 nici unpreot romano-catolic nu s-a expus s@ celebreze un serviciu de^nmorm$ntare pentru un mort greco-catolic. Cel dint$i care a oficiatun asemenea serviciu a fost P@rintele de pie memorie Fehér Gábor,de la capela romano-catolic@ de pe strada Arie}ului din Cluj, darnumai dup@ anul 1970, ^n ritual latin }i de limb@ latin@. La groap@,^nainte de a acoperi mortul cu p@m$nt, preotul rostea o ectenie ^nlimba rom$n@, dup@ ritul greco-catolic.

Page 176: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

176

La 13 ianuarie 1971 a ^ncetat din via]@ la Turda IeromonahulGavril, ^n c@lug@rie Grigore, Bu}ecan. Acestuia i s-a oficiat la domi-ciliu, ^ntr-un cerc mai restr$ns, o Sf$nt@ Liturghie ^mpreunat@ cur$nduiala ^nmorm$nt@rii c@lug@rilor. Slujba a fost oficiat@ de [email protected]. Prundu}, care, apoi, la groap@, a ^ncheiat public ritualul, cucitirea dezleg@rii }i sigilarea morm$ntului. Un ̂ nceput riscant, fiindc@^n acel timp S.A. Prundu} era func]ionar la Protopopiatul ortodoxdin Cluj.

Oficierea ^nmorm$nt@rii deceda]ilor dintre greco-catoliciinetrecu]i la Ortodoxie era legat@, de la un timp (dup@ 1975), denumele preotului romano-catolic, dr. ^n istorie Iosif Denderle,supranumit „Popa rom$nilor”. Originar din N@s@ud (n. 1911), undea urmat }coala primar@ (1918-1922) }i cinci clase la liceul rom$nescgr@niceresc „George Co}buc” (1922-1927), coleg de clas@ un timpcu Ioan Chertes, ajuns Episcop greco-catolic, }i cu Alexandru Ciplea,ajuns medic }i prof.univ.dr.docent, Iosif Denderle a crescut ^ntr-unspirit de ^nfr@]ire cu rom$nii, f@r@ a-}i renega propria identitateetnic@. Suflet de preot adev@rat, distins om de cultur@, s-a men]inutpe aceea}i linie de ^nfr@]ire, at$t ^n timpul ocupa]iei horthyste(1940-1944), c$t }i al prigoanei comuniste, suferind el ^nsu}ipersecu]ia cu urm@rile ei nefaste, a atras la Biserica Piari}tilor dinCluj mii de oameni, rom$ni, maghiari, germani, armeni, catolici dinMoldova, studen]i rom$ni }i str@ini, albi }i de culoare, ^nfr@]indu-ipe to]i ^n universalitatea Bisericii catolice. A ^nceput }i el s@ oficiezeslujba ^nmorm$nt@rii pentru to]i mor]ii greco-catolicilor. Esteadev@rat c@ }i autorit@]ile de stat au devenit mai tolerante fa]@ deacest procedeu, de a ^ngropa mor]ii greco-catolici „nereveni]i” laOrtodoxie, cu preo]i romano-catolici, consider$nd prin aceastadefinitiv disp@rut@ Biserica Rom$n@ Unit@, c@reia ^i era, ^ncontinuare, interzis@ exercitarea cultului propriu.

Primul mort greco-catolic rom$n ̂ ngropat de [email protected]. Iosif Dender-le a fost profesorul de matematici Ioan M@rgineanu, bun credinciosgreco-catolic, crescut }i educat ^n }colile bl@jene, decedat ^n varaanului 1976, urmat la ^nceputul lunii noiembrie de fostul ministruIlie Laz@r. Slujba ^nmorm$nt@rii acestora a fost oficiat@ dup@ ritullatin }i ^n limba latin@, iar predica cu cuv$ntul de ^nv@]@tur@ cre}ti-

Page 177: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

177

neasc@, biografia mortului }i cuv$ntul de m$ng$iere adresat familieia fost rostit ^n limba rom$n@. %n asisten]a distins@ de la ^nmorm$n-tarea fostului prefect de Maramure} }i ministru Ilie Laz@r a fostprezent }i Episcopul Maramure}ului, P.S. Ioan Dragomir. Dup@ pu]intimp, a fost ^ngropat conferen]iarul universitar dr. Teodor Oni}or,cel dint$i decedat greco-catolic la care [email protected]. Iosif Denderle a oficiatr$nduiala ^nmorm$nt@rii dup@ ritul latin, dar integral ^n limbarom$n@, at$t ritualul, c$t }i predica. A}a s-a continuat cu to]i mor]iigreco-catolici, prohodi]i fie de [email protected]. Iosif Denderle, fie ^n soborde mai mul]i preo]i romano-catolici, invita]i dintre catolicii dinMoldova, cu deosebire P@r. Ioan Sab@u, pe atunci paroh roma-no-catolic la Vatra Dornei, care a oficiat la multe ^nmorm$nt@ri^mpreun@ cu P@r. Denderle }i cu al]i preo]i moldoveni.

Aceast@ stare de lucruri a durat p$n@ la 26 august 1985. Se stinsesedin via]@ la 23 august 1985, la Cluj, Ieromonahul Aurel, ^n c@lug@rieIosif, Miclea. P@r. Iosif Denderle se ^mboln@vise. P@r. S.A. Prundu},^n timpul acela vicar general episcopesc }i ordinarius sau loc]iitor deEpiscop, precum }i membri ^n conducerea Ordinului c@lug@resc „Sf.Vasile cel Mare”, secretarul Provinciei monahale „Sf. Petru }i Pavel”din Rom$nia, a solicitat preo]ilor romano-catolici de la bisericile dinCluj s@ delege un preot care s@ s@v$r}easc@ slujba ̂ nmorm$nt@rii. Niciunul nu a acceptat invita]ia, pretext$nd diferite motive. Sicriul cuosemintele fratelui ^ntru c@lug@rie era depus la capela Clinicilor, caretrebuia evacuat@ la or@ fix@, pentru a face loc altei ^nmorm$nt@ri. Erat$rziu s@ se poat@ interveni ^n alt@ parte. %n fa]a unei asisten]e foartenumeroase, format@ din c@lug@ri, c@lug@ri]e, preo]i }i credincio}i, [email protected]. Prundu} a luat cuv$ntul }i a ar@tat situa]ia ^n care se g@se}te.Neav$nd alt@ cale, s-a hot@r$t s@ celebreze d$nsul ^nmorm$ntarea,indiferent de urm@rile ce i le-ar putea aduce. A fost cea dint$i^nmorm$ntare public@ oficiat@ ^n ritualul Bisericii Rom$ne Unite din1948 p$n@ atunci. Este de remarcat faptul c@, de}i la aceast@^nmorm$ntare oficiat@ la capela clinicilor din Cluj la 26 august 1985n-a fost ^nve}m$ntat ^n sfintele od@jdii dec$t P@r. S.A. Prundu}, las@v$r}irea slujbei prohodului au participat }i al]i c@lug@ri, care, de}inu aveau nici cel pu]in epitrahilele la ei, fiindc@ n-au }tiut ce se va^nt$mpla, au rostit ectenii }i au celebrat prohodul ^mpreun@ cu P@r.

Page 178: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

178

S.A. Prundu}, care a avut proedria }i curajul oficierii slujbei. Toat@asisten]a a participat la c$nt@rile rituale ale slujbei. A fost ^nceputulbiruin]ei ^n lupta contra prigoanei. Dup@ aceast@ dat@, s-a constatato mai accentuat@ toleran]@ politic@, datorit@ }i unei destinderiinterna]ionale, care a coincis cu afirmarea tot mai puternic@ a BisericiiRom$ne Unite de la o zi la alta. %n 1987, la Turda, la ^nmorm$ntareaIeromonahului Dumitru, ̂ n c@lug@rie Dionisie, Ispas, mort la 9 martie,slujba prohodului s-a oficiat ^ntre blocuri, ^n cartierul Opri}ani, dec@tre un sobor de 9 preo]i, ̂ n fa]a unei asisten]e extrem de numeroase.Autorit@]ile de stat au ̂ nceput s@ nu mai dea curs reclama]iilor BisericiiOrtodoxe, ^nmorm$nt@rile greco-catolicilor f@c$ndu-se de acum at$tde [email protected]. Iosif Denderle, c$t mai ales de preo]ii greco-catolici, ^nsobor de c$te 15-20, ̂ nve}m$nta]i cel pu]in ̂ n epitrahile, de la un timpparticip$nd }i slujind ^nsu}i Mitropolitul Dr. Alexandru Todea.

Camerele de locuit, transformate de preo]i }i c@lug@ri ^n capele,utilizate p$n@ acum pentru nevoile spirituale personale, strict familialesau pentru un cerc foarte restr$ns de credincio}i, devin publice, culiturghii zilnice, cu particip@ri tot mai numeroase de credincio}i cese ^mp@rt@}esc cu Sfintele Taine }i solicit@ servicii religioase. %ncurtea casei lui S.A. Prundu} din Cluj, o mic@ „m@n@stire” ^n caremai locuiesc c$]iva fra]i ̂ ntru monahism, se celebrau liturghii, la caredin timp ^n timp, pe l$ng@ sutele de credincio}i, veni]i la o LiturghieArhiereasc@, concelebra ^nsu}i Mitropolitul cu mul]imea de preo]i }ic@lug@ri, convoca]i pentru a-i pune la curent cu situa]ia la zi aBisericii.

Loc]iitor de Episcop – Ordinarius

%n tot timpul c$t a func]ionat Nicolae Pura ca Ordinarius sauloc]iitor de Episcop al Eparhiei de Cluj–Gherla, primul s@u sfetnic^n guvernarea diecezei a fost Ieromonahul S.A. Prundu}.

LA 18 noiembrie 1976 a ^ncetat din via]@ canonicul Dr. CosmaAvram, membru ̂ n ternarul de conducere a Eparhiei de Cluj–Gherla.Nicolae Pura a ref@cut Capitlul de conducere diecezan@, maicomplet dec$t ternarele de p$n@ acum, ^n urm@toarea formul@:

1. Nicolae Pura, vicar general }i Ordinarius;

Page 179: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

179

2. Silvestru Aug. Prundu}, OBSM, pro-vicar general I;3. Tertulian Langa, pro-vicar general II;4. Gheorghe Neam]u, canonic;5. Nicolae Pl@ianu, canonic, }i6. Romulus Gorcea, canonic.Dat@ fiind colaborarea anterioar@ ^ntre Nicolae Pura }i S.A.

Prundu}, de data aceasta, la stabilirea sarcinilor ̂ n cadrul Capitlului,Nicolae Pura hot@r@}te:

S.A. Prundu} are toate drepturile de Ordinarius sau loc]iitor deepiscop, cu excep]ia urm@toarelor:

– rela]iile externe ale Bisericii;– rela]iile cu autorit@]ile de stat }i Guvern, }i– rela]iile cu Biserica Ortodox@.„Acestea mi le rezerv mie, spune Nicolae Pura, ^n rest poate face

tot ce fac eu.”La sf$r}itul anului 1978, vicarul general Nicolae Pura a suferit

un preinfarct, un avertisment care a dat semne de ^ngrijorare, boal@care cu timpul a continuat s@ se agraveze. D$ndu-}i seama c@ arputea surveni ^n orice moment o surpriz@, Nicolae Pura a stabilit la6 octombrie 1980 urm@torul ternar:

– Dr. S.A. Prundu}, vicar general episcopesc }i Ordinarius;– Dr. Eugen Popa, fost profesor de Teologie la Academia Teolo-

gic@ din Blaj, pro-vicar general episcopesc I, }i– Tertulian Langa, pro-vicar general episcopesc II.Restul membrilor Capitlului rom$n cei numi]i ^n 1976.La 27 octombrie 1980, Nicolae Pura a c@zut bolnav la pat }i, ^n

ziua urm@toare, a fost internat la Clinica Medical@ Universitar@ I dinCluj. Aici a fost vizitat de Episcopul Alexandru Todea, Mitropolitul}i Cardinalul de mai t$rziu, care l-a ^ntrebat dac@ }i-a aranjatsuccesiunea.

„– Da! L-am numit pe P@r. S.A. Prundu}.”„– Bine!”, }i-a exprimat acordul Episcopul Todea.Dup@ o ameliorare a st@rii de s@n@tate, Nicolae Pura a p@r@sit

spitalul. La 9 februarie 1981 a fost vizitat acas@ de S.A. Prundu} }iTertulian Langa. Era ^n convalescen]@ }i le-a comunicat c@ s-ahot@r$t s@-}i vad@ de s@n@tate, s@ plece ^n acest scop ^ntr-o sta]iune

Page 180: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

180

climateric@. Pentru a fi dezlegat de grijile jurisdic]iei eparhiale, i-acerut lui S.A. Prundu} s@ preia imediat conducerea eparhiei, ^ncalitate de vicar general episcopesc }i Ordinarius sau loc]iitor deEpiscop. S.A. Prundu} a replicat c@ ̂ n repetate r$nduri }i-a exprimatdorin]a de a se retrage }i a renun]a la sarcinile avute }i p$n@ acum^n ternar ^n calitate de pro-vicar general episcopesc I, fiind c@lug@r}i av$nd multiple preocup@ri pe linie monahal@, ^n conducereaOrdinului „Sf. Vasile cel Mare”, provincia „Sf. Apostoli Petru }iPavel” din Rom$nia }i, concomitent, fiind necesar@ }i aprobareaSuperiorului general al Ordinului.

„– Nu a} putea fi lini}tit, dac@ nu te-a} }ti pe tine ^n frunteadiecezei”, a r@spuns Nicolae Pura.

S.A. Prundu} a acceptat, provizoriu, condi]ionat s@ ob]in@ acordulsuperiorului general al Ordinului monahal }i s@ fie anun]at Sf$ntulScaun Apostolic al Romei, Papa, care pot confirma sau infirmanumirea. A r@mas ca acestea s@ se cear@ ulterior, c$nd se va iviposibilitate.

Proced$ndu-se la „festivitatea” transmiterii puterii ordinare dejurisdic]ie episcopal@, S.A. Prundu} a ^ngenunchiat }i, dup@ ceNicolae Pura i-a dat binecuv$ntarea, s-a ridicat }i, ^n semn deumilin]@, i-a s@rutat m$n@, dup@ care Nicolae Pura l-a ^mbr@]i}at }ii-a s@rutat }i el m$na lui S.A. Prundu}. La toate acestea a [email protected]. Tertulian Langa, vicarul general de mai t$rziu al Eparhieide Cluj–Gherla.

La 10 august 1981 Nicolae Pura s-a stins din via]@.Pentru S.A. Prundu}, luarea leg@turilor cu conducerea Ordinului

c@lug@resc cu sediul la Roma }i cu Sf$ntul Scaun Apostolic era unact de con}tiin]@. %n acela}i an a ob]inut permisiunea de a pleca ^nCetatea Etern@, unde a ob]inut acordul pentru schimb@rile intervenite^n conducerea diecezan@ }i a depus la Sf$ntul Scaun o informareasupra st@rilor din Biserica Rom$n@ Unit@ }i a ^ntregii BisericiCatolice de toate riturile, din ]ar@.

De}i Episcopul Ioan Chertes, re^ntors bolnav din ^nchisoare ^n1964, n-a preluat jurisdic]ia episcopal@ }i s-a retras la sora sa laN@s@ud, totu}i at$t Nicolae Pura, c$t }i S.A. Prundu} ^n calitate dede]in@tori ai puterii ordinare de jurisdic]ie l-au consultat ^n toate

Page 181: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

181

problemele care reclamau m@suri mai importante. Prima consultarece i-o cere S.A. Prundu} este acordul Episcopului Ioan Chertespentru numirea lui, ^n calitate de vicar general }i Ordinarius casuccesor al lui Nicolae Pura.

Dou@ din evenimentele cele mai importante ce au avut loc ^nBiserica Rom$n@ Unit@ ^n timpul de]inerii puterii ordinare dejurisdic]ie de c@tre S.A. Prundu} fac dovada c@ Episcopul IoanChertes a fost consultat sunt: alegerea ca Mitropolit a EpiscopuluiDr. Alexandru Todea }i oprirea „cu des@v$r}ire” de la exercitareafunc]iunilor episcopale a episcopilor consacra]i necanonic.

Alegerea Mitropolitului Bisericii Rom$ne Unite de c@treCorul Episcopilor }i Ordinarilor Provinciei Mitropolitane de AlbaIulia }i F@g@ra} a avut loc ^n Conferin]a ]inut@ ^n Cluj-Napoca, la14 martie 1986. Conferin]a, „analiz$nd situa]ia ^n care se afl@Biserica Rom$n@ Unit@, dup@ aproape 38 de ani de la scoaterea eide pe arena vie]ii publice, ^n vederea unei mai adecvate remedieri,^ns@rcineaz@ }i Excelen]a Sa Dr. Alexandru Todea, vl@dica Blajului,cu domiciliul ^n Reghin, accept@ s@ preia sarcina de Mitropolit alBisericii Rom$ne Unite, cu toate drepturile }i datoriile prev@zute deConciliile noastre Provinciale }i de normele canonice universale ^nvigoare. Drept pentru care se hot@r@}te ca, de azi ̂ nainte, ̂ n ̂ ntreagaBiserica noastr@, la Sf$nta Liturghie }i la toate slujbele divine, la loculcuvenit, dup@ Pontiful Roman, se va aminti %nalt Preasfin]ituluiMitropolit Alexandru”. Actul redactat cu titlul „Anun]”, destinattuturor celor ce se cuvine s@ ia cuno}tin]@ de hot@r$rea adus@, este^mplinirea unei mai vechi hot@r$ri, luate la data de 30 aprilie 1985,cu ocazia funeraliilor la Arini}, jude]ul Maramure}, a EpiscopuluiIoan Dragomir, c$nd „Episcopii Ioan Ploscaru, Ioan Chertes }iAlexandru Todea au c@zut de acord }i s-a acceptat ca EpiscopulAlexandru Todea, Administratorii diecezei de Alba Iulia }i F@g@ra}s@ conduc@ Biserica Unit@ p$n@ la alt@ prevedere canonic@”.„Anun]ul” redactat la 14 martie 1986 este desemnat de Episcopii }iOrdinarii ^n func]iune la acea dat@: Alexandru Todea, Arhiepiscopal Arhidiecezei Blajului, Ioan Ploscaru, Episcopul Lugojului, CoriolanT@m@ian, Ordinar de Oradea, }i Silvestru Augustin Prundu}, Ordinar

Page 182: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

182

de Cluj–Gherla. %n partea st$ng@ este semnat „Chertes Ioan”, ̂ n urmavizitei ce i-a f@cut-o la N@s@ud S.A. Prundu}. („Am citit }i amsemnat” – formula P.S. I. Chertes, n.n.)

Alt act de importan]@ major@ ^n Biserica Rom$n@ Unit@, la careEpiscopul Ioan Chertes a fost, de asemenea, consultat, a fost hot@r$realuat@ la aceea}i dat@ de c@tre Conferin]a Episcopilor }i Ordinarilor,la 14 martie 1986, ̂ ntrunit@ la Cluj-Napoca (^n locuin]a pr. Aurel Pop,Str. Vaslui nr. 17), prin care s-a pus cap@t din timp unui ^nceput deschism@ ^n Biserica Rom$n@ Unit@. %n „Comunicarea” prin care seface cunoscut@ „Decizia” Corului Episcopesc }i Ordina]ilor, se spune:

„Dup@ decesul regretatului Episcop Ioan Dragomir (25 aprilie1985), Episcopia Maramure}ului a r@mas cu situa]ia neclar@, privitorla Administratorul diecezan cu putere ordinar@ de jurisdic]ie, dincare motiv nu a fost prezent nici la dezbaterile }i deciziile trecute,nici la cele de fa]@. Situa]ia acestei dieceze se va solu]iona la vremeasa, ^n mod canonic }i adecvat, ^n conformitate cu prevederilecanonice, cu instruc]iunile }i cu mandatul pontifical,, cerut }i primitde la Sf$ntul Scaun de c@tre Excelen]a Sa Dr. Alexandru Todea,Vl@dica Arhidiecezei de Alba Iulia }i F@g@ra}, Mitropolitul nostru.Preo]ii Octavian Cristian, Iustin Paven, Emil Riti (hirotoni]inecanonic episcopi de c@tre Episcopul Ioan Dragomir cu pu]in timp^nainte de deces, f@r@ ^ncuno}tin]area celorlal]i Episcopi }i f@r@acordul Sf$ntului Scaun, n. C.P.) }i to]i cei ce s-ar afla ^n situa]iesimilar@ }i care pretind c@ sunt episcopi, prin prezenta sunt opri]i cudes@v$r}ire:

1. de a face uz ^n vreo form@ oarecare de titluri episcopale;2. de a exercita vreo func]ie episcopal@;3. de a preluat }i accepta... respect }i ascultare cuvenit@

episcopului;4. de a exercita sub orice form@ }i oriunde jurisdic]ie episcopal@;5. de a se sustrage pe sine sau pe al]ii de la cuvenita supunere }i

ascultare cuvenit@ fa]@ de administratorii diecezani, cu at$t mai multfa]@ de Episcopii diecezani;

6. de a hirotoni ^n orice treapt@ ierarhic@ bisericeasc@ pe vreopersoan@, fapt pe care ^l men]ion@m ^n mod expres }i ^l oprim cudes@v$r}ire.

Page 183: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

183

%nc@lcarea sub orice form@ a prezentei decizii de c@tre preo]iimen]iona]i mai sus atrage dup@ sine c@derea ^n suspendare „ipsofacto” (prin faptul ^nsu}i, n.n.) de la celebrarea Sfintei Liturghii }, aSfintelor Taine }i a tuturor serviciilor sacre.

Aceast@ m@sur@ canonic@ se aplic@ tuturor preo]ilor }i clericilor,care ar solicita de la susnumi]ii preo]i acte ori servicii cu caracterepiscopal.

La fel sunt opri]i to]i credincio}ii s@ recurg@ la sus-numi]ii preo]i,pentru acte ori servicii cu caracter episcopal sub pedeapsa opririide la Sf$nta %mp@rt@}anie }i de la toate serviciile sacre, pedeaps@cu dezlegare rezervat@ Episcopului diecezan”...

Decizia, ca }i „Anun]ul”, este semnat@, jos ^n dreapta, deMitropolitul Alexandru Todea, Episcopul Ioan Ploscaru, OrdinariiCoriolan T@m@ian al Oradiei }i Silvestru Augustin Prundu} al Cluj–Gherlei, iar ^n partea st$ng@, autograf: „Am citit }i semnat: IoanChertes, Episcopul Clujului }i Gherlei”.

%n anul 1983, cu ocazia beatific@rii Fericitului Ieremia Valahul,s-a organizat un pelerinaj la Roma, format cu deosebire din catolicimoldoveni condu}i de Ordinarul Episcopiei romano-catolice de Ia}i,Petru Gherghel (din 1990 Episcop de Ia}i). Ceremonia beatific@riis@v$r}ite de Papa Ioan Paul al II-lea a avut loc pe data de 30octombrie 1983. La acest grup de pelerini s-au al@turat }i c$]ivaclerici din Biserica Rom$n@ Unit@, ^n frunte cu Ordinarul S.A.Prundu} }i P@r. V.M. Ungureanu etc. S.A. Prundu} duminic@, 6noiembrie, a vorbit ^n cadrul Liturghiei ^n limba rom$n@ ^n ritgreco-catolic, transmis@ din Capela Postului de Radio Vatican,adres$nd un mesaj de pace }i iubire rom$nilor de pretutindeni.

Se }tie c@ instaurarea Cortinei de Fier dup@ cel de-al doilea r@zboimondial, ^ntre cele dou@ lumi, cea liber@ }i cea comunist@, a creat oatmosfer@ de suspiciune reciproc@. Orice delegat din lumea liber@venea ^n ]ar@ s@ se informeze – vorbim ^ndeosebi ^n problemeleBisericii Catolice – era suspectat ca „agent” al Occidentului }i luat^n primire ^nc@ de la frontier@, la intrarea ^n ]ar@, unde i se da un„^nso]itor” s@-l „ajute”, s@-i fie „ghid” ^n vizita ce o face ^n Rom$nia,p$n@ la terminarea ei }i revenirea la frontier@ pentru ie}irea din ][email protected]}a au fost ^nt$mpina]i ^n vizitele lor preo]ii Msgr. {tefan Ben]a –

Page 184: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

184

Roma, Ioan Dan – Buenos Aires, Mircea Todericiu din Statele Uniteale Americii, Msgr. Octavian B$rlea din Germania }.a., astfel c@informa]iile ce le ob]ineau nu dep@}eau pe cele oficiale, furnizatede oamenii regimului. %n schimb, un preot din ]ar@ ^n vizit@ pestehotare, cu deosebire la Roma, putea prezenta situa]ia Bisericii dinRom$nia ̂ n toat@ plenitudinea ei. De aceea vizitele lui S.A. Prundu},at$t cea din 1981, c$t }i cea din 1983, trebuie evaluate ̂ n acest sens,la dimensiunea lor real@. La fel trebuie evaluat@ atitudinea sobr@ fa]@de autorit@]ile statului, diploma]ia adoptat@, c$nd, din prilejulbeatific@rii Fericitului Ieremia Valahul, s-a folosit de eveniment cade o manifestare rom$neasc@ de excep]ie, ^n premier@ ^n centrullumii catolice }i care a ridicat prestigiul Rom$niei peste hotare,eveniment at$t de rar, ^n acel timp }i, de aceea, bine venitautorit@]ilor de stat rom$ne}ti, pe care le-a ^ncuno}tin]at telegrafic,odat@ cu ^ncuno}tin]area Episcopilor greco-catolici din ]ar@.

Destinderea interna]ional@ intervenit@ ̂ ndeosebi dup@ anul 1985a determinat o toleran]@ tot mai accentuat@ a factorului politic fa]@de Biserica Rom$n@ Unit@, ceea ce a dus la o mai mare cerere deservicii religioase din partea credincio}ilor, la solicitarea pastoral@a pu]inilor preo]i greco-catolici r@ma}i ^n via]@. Referindu-ne la [email protected]. Prundu}, trebuie s@ ar@t@m multiplele sale sarcini, de c@lug@r,cu obliga]iile zilnice ale programului monahal – utrenie, liturghie,vecernie, ceasurile canonice, rug@ciunea Rozarului etc. –, apoi celede membru – secretar – ^n conducerea Ordinului monahal, deloc]iitor episcopesc, Ordinarius, plus multiplele cereri de serviciireligioase pentru credincio}i – botezuri, cununii, ^nmorm$nt@ri etc– dep@}eau puterile omene}ti de a le putea satisface pe toate,spun$ndu-}i cuv$ntul }i v$rsta – ^n 1985 ^mplinise 70 de ani –,^mpreun@ cu suferin]ele trecutului, precum }i lipsa unei mai activeparticip@ri a celorlal]i membri din Capitlul diecezan la activitatea deconducere eparhial@, obosit }i extenuat, s-a v@zut nevoit s@ renun]ela demnitatea de Ordinarius diecezan }i, astfel, la data de 11 iulie1987, a depus mandatul de loc]iitor de Episcop al eparhiei de Cluj–Gherla, ^n m$inile Mitropolitului Alexandru Todea, care preiapersonal puterea de jurisdic]ie ordinar@ a acestei eparhii. O vade]ine, ̂ n paralel cu cea a Arhidiecezei de Alba Iulia }i F@g@ra}, p$n@

Page 185: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

185

la 17 iunie 1990, c$nd o va preda noului Episcop de Cluj–Gherla,George Gu]iu, chiar ^n ziua consacr@rii acestuia, ^n cadrul festiv alLiturghiei arhiere}ti, celebrat@ ^n mare sobor de arhierei de ambelerituri, latin }i bizantin, cu preo]i, pe stadionul municipal dinCluj-Napoca, ^n fa]a unei numeroase asisten]e de credincio}i, ^ntrecare mul]i pelerini veni]i din toat@ ]ara.

S.A. Prundu} a r@mas ^n continuare membru al Capitluluidiecezan, al curiei eparhiale }i distins la 22 decembrie 1992 cu titlulonorific de canonic emerit. Din 1 august 1992 a devenit conduc@-torul provincial, protoegumenul Ordinului monahal „Sf$ntul Vasilecel Mare”, Provincia „Sfin]ii Apostoli Petru }i Pavel” din Rom$nia,p$n@ ^n anul 2000, 6.01 (n.n.).

Nu poate s@ r@m$n@ neconsemnat@ constatarea unanim@ }icertitudinea c@ Biserica Rom$n@ Unit@, odat@ cu renun]area lui S.A.Prundu} la demnitatea de Ordinarius, a pierdut pe poten]ialul Episcopdin 1990, c$nd la completarea ierarhiei catolice din Rom$nia, f@cut@de Sf$ntul Scaun Apostolic al Romei, to]i ordinarii, de ambele rituri,au fost ridica]i la treapta episcopatului, f@r@ excep]ie, numai ^nEparhia de Cluj–Gherla a fost numit P@r. George Gu]iu, care nu aavut p$n@ atunci calitatea de Ordinarius sau loc]iitor de Episcop.

Pr. S.A. Prundu} a r@mas membru al Capitlului Diecezan,preocupat de viitorul bisericii }i al Ordinului Bazilitan, preocupatde viitorul Bisericii }i al Ordinului Bazilitan, consider$nd c@ acestOrdin, ^n virtutea tradi]iei l@sate de ^nainta}i, trebuie s@ contribuiela ridicarea clerului }i poporului drept-credincios.

%n februarie 1990, pe c$nd a vizitat Clujul Msgr. Guido del Mestri,fost secretar al Nun]iaturii Apostolice din Rom$nia, expulzat ^n 1950(ajuns ^n 1991 promovat cardinal), Pr. Prundu} a intervenit la acestapentru facilitarea ob]inerii de vize }i de burse pentru 10 studen]ibazilitani, clerici }i preo]i, ca ace}tia s@ poat@ studia ̂ n Cetatea Etern@.

%nceputul fusese f@cut ̂ n 1988, c$nd au reu}it s@ ajung@ la Roma lastudii Pr. Iosif Furtun@, Ovidiu Horia Pop }i Tarcisiu Roman. %n 1989,la ^nceputul lunii decembrie, parohul din C@line}ti (jud. Maramure}),profit$nd de ̂ nt$lnirea istoric@ dintre Mihail S. Gorbaciov }i Papa IoanPaul al II-lea, s-a declarat cu ^ntreaga sa parohie greco-catolici,pomenindu-l la Sf,. Liturghie pe Papa (Pr. Dumitru Gro}an).

Page 186: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

186

Pr. Prundu} a reu}it ca prin intermediul Msgr. Luigi Poggi,^ns@rcinat al Sf. Scaun pentru ]@rile Europei de Est, s@ prezinte Papeiun memoriu asupra st@rii Bisericii rom$ne Unite din decembrie'89-ianuarie '90, memoriu redactat ^n colaborare cu CapitlulDiecezan. Memoriul insista s@ se completeze f@r@ ̂ nt$rziere scauneleeparhiale vacante din diecezele catolice de orice rit din Rom$nia,altfel soarta Bisericii Catolice din Rom$nia urm$nd s@ fie ^nghi]it@de un labirint din care s@ fie ulterior foarte greu scoas@.

Tot ^n anul 1990 Pr. Prundu} a intervenit pe l$ng@ Msgr. JohnBukovski (viitor Nun]iu la Bucure}ti), pentru a ^ncerca o regruparea tuturor studen]ilor teologi rom$ni din Roma ^ntr-un colegiu, prinredeschiderea oficial@ a Colegiului Pontifical „Pio Romeno”. A fostsus]inut ^n demersurile sale de Pr. Olivier Raquez, OSB, care s-aoferit s@ ad@posteasc@ 10 studen]i rom$ni la Colegiul Pontifical Grec„Sf. Athanasie”. De}i bolnav, ^n convalescen]@ dup@ un infarctmiocardic, la 1.VIII.1992 a acceptat s@ devin@ Protoegumen alProvinciei Bazilitane Rom$ne, succed$ndu-i Pr. Sabin D@ncu},OSBM. (A de]inut aceast@ func]ie p$n@ ^n 8.II.2000, c$nd i-a urmat^n func]ie Pr. Iosif Furtun@, OSBM – n.red.)

Dup@ renun]area la demnitatea de Ordinarius, S.A. Prundu}rundu} s-a ocupat mai ^ndeaproape de ^ndatoririle fa]@ de Ordinulmonahal }i a revenit la masa de scris, la condei, at$t p$n@ laRevolu]ia din decembrie 1989, c$t mai ales dup@ repunerea ^nlegalitate a Bisericii Rom$ne Unite, prin anularea decretului nr. 358/1948, la 30 decembrie 1989. A mai ̂ ntreprins dou@ c@l@torii la Roma.Acestea dup@ 1989. %n cea dint$i, ^n decembrie 1993, ^n urmadiscu]iilor purtate ̂ n mijloacele de informare, pres@ }i audio-vizuale,^n leg@tur@ cu propunerea de a aduce ̂ n ]ar@ osemintele Episcopuluimartir Inochentie Micu Clain (1692-1768), decedat ̂ n exil, la Roma.Dup@ s@rb@torirea ^n 1992 a 300 de na}terea episcopului, unele„institu]ii }i organiza]ii” mai pu]in ^ndrept@]ite de a-}i crea onemeritat@ faim@ din aducerea osemintelor lui, Biserica Rom$n@Unit@ cu Roma, prin declara]ia Episcopatului greco-catolic din 10februarie 1993 (publicat@ ^n „Via]a Cre}tin@” nr. 4 (74)/1993„consider@ c@ are – cea dint$i – voca]ia }i datoria s@ ini]ieze }icolaboreze la aducerea ̂ n ]ar@ a venerabilelor oseminte }i s@ le a}eze

Page 187: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

187

^n Catedrala Blajului, ctitorie sf$nt@ a marelui ierarh, erou na]ional(}i nu la Bucure}ti sau Sibiu, sau altundeva, cum cereau unii„binevoitori”, n.n.). Episcopatul acestei f@r@ de prihan@ Bisericirom$ne}ti, }i ast@zi nedrept@]it@... nu va fi niciodat@ de acord casfintele ceremonii de aducere ^n ]ar@ a vrednicelor moa}te s@ fieconvertite ̂ n capital politic de unii sau de al]ii, fapt posibil at$ta vremec$t un drept al Bisericii lui Inochentie, moral, juridic sau material,nu va fi integral restaurat... Episcopii greco-catolici vor cere Sf$ntuluiScaun s@ nu accepte exhumarea }i transferul cucernicelor oseminte,dec$t dup@ restaurarea deplin@ a drepturilor Bisericii Unite”... %ncontextul acestor m@suri luate de Episcopatul greco-catolic, trebuieprivit@ c@l@toria la Roma – desigur, pe l$ng@ rezolvarea problemelorde ordin monahal cu autoritatea suprem@ a Ordinului monahal,Superiorul general – a lui S.A. Prundu}, din decembrie 1993, careprezentant al Ordinului c@lug@resc „Sf$ntul Vasile cel Mare” dinRom$nia, Episcopul Inochentie Micu fiind }i el c@lug@r bazilitan. Cuocazia acestei c@l@torii, au fost reidentificate osemintele episcopuluimartir.

C@l@toria f@cut@ ^n Cetatea Etern@ ^n cursul lunii ianuarie 1994 aavut loc la ini]iativa Sf$ntului Scaun, care a convocat la Roma pe epis-copii greco-catolici rom$ni, ̂ nso]i]i de vicarii generali, rectorii institutelorteologice }i provincialii ordinelor c@lug@re}ti, S.A. Prundu} fiindprotoegumenul OSBM al Provinciei „Sf. Apostoli Petru }i Pavel” dinRom$nia. „Vizita a avut un caracter de lucru, cu privire la formareaclerului, via]a liturgic@, activitatea pastoral@, cateheza, apostolatul laicilor,organizarea vie]ii monahale }i dialogul ecumenic. Lucr@rile s-au des-f@}urat ̂ n cadrul Congrega]iei pentru Bisericile Orientale... %n 21 ianuariea avut loc audien]a solemn@ la Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea”...(Din Comunicatul Biroului de pres@ al Episcopiei Greco-Catolice deCluj–Gherla, publicat ^n „Via]a Cre}tin@” nr. 4 (98)/1994.)1

Odat@ cu relegalizarea Bisericii Rom$ne Unite }i ^nfiin]area in-stitutelor teologice greco-catolice, ^n locul Academiilor Teologicedesfiin]ate ̂ n 1948, S.A. Prundu} }i-a reluat catedra, acum la InstitutulTeologic Rom$n Unit din Cluj, disciplina Liturgic@ }i Tipic bisericesc.

1. %n urma respingerii de c@tre episcopii uni]i, printr-o not@ redactat@ de Pr.T. Langa, a Lucr@rilor Conferin]ei de la Balamand (Liban).

Page 188: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

188

Opera

Activitatea scriitoriceasc@ a lui S.A. Prundu} s-a desf@}urat ^ndomeniul istoric, liturgic }i ̂ n plan publicistic. Datorit@ ̂ mprejur@riloristorice obiective, at$t de potrivnice scrierilor biserice}ti, apari]ialucr@rilor sale a fost ^nt$rziat@ cu aproape o jum@tate de secol. Deaceea, p$n@ acum abia c$teva lucr@ri au v@zut lumina tiparului,c$teva sunt ^n curs de tip@rire, iar altele zac ^n manuscrise, unele^ncepute }i neterminate }i altele abia planificate ^n elanul tinere]ii,al puterii de munc@ }i al sintezei, r@mase ^n miile de fi}e adunate ^nacest scop.

Caracteristicile scrisului lui S.A. Prundu} sunt: obiectivitatea }iprofunzimea. Chiar }i atunci c$nd uneori se las@ furat de propria-ierudi]ie pentru a diseca problemele puse, p$n@ ̂ n cele mai minu]ioaseam@nunte, acribia }tiin]ific@ nu e niciodat@ afectat@ sau }tirbit@.

%n ce prive}te con]inutul lucr@rilor, toate au o not@ comun@, credin]aneclintit@ c@ adev@rata Biseric@ a lui Cristos este cea Catolic@, al c@reiconduc@tor, Cap v@zut, este urma}ul Sf$ntului Apostol Petru, PapaRomei. Aceast@ convingere st@ la baza ^ntregii sale vie]i }i activit@]i }inumai prin ea se poate explica lan]ul tuturor suferin]elor, priva]iunilor,umilin]elor }i teorii la care s-a expus. Nu numai trecutul, dar nici viitorulBisericii Rom$ne Unite nu-l descurajeaz@, de}i p$n@ acum f@r@ dedreptul de a-}i ]ine slujbele publice ^n aer liber, altceva nu i-a restituit.%ntr-un interviu publicat ^n revista „Tribuna” din Cluj, nr. 47 din 25noiembrie - 1 decembrie 1993, la ̂ ntrebarea reporterului „Cum vede]ievolu]ia Bisericii Rom$ne Unite ^n viitorul apropiat?”, S.A. Prundu}privind problema realist }i ^ncadr$nd-o ^n istoria care se repet@, ^}id@ seama de dificult@]ile prin care trece Biserica, dar ^n convingereac@ }i de data aceasta se vor confirma spusele Episcopului CardinalDr. Iuliu Hossu – „Biserica lui Inochentie Micu Clain nu va pieri dec$todat@ cu neamul rom$nesc” – declar@:

„Bisrica Rom$n@ Unit@, ^n trecutul ei de aproape 300 de ani, asuferit trei mari }i grele lovituri, ̂ nc$t, omene}te vorbind, ̂ ntotdeaunas-a crezut c@ nu se va mai reface. Ca }i tragedia slaviz@rii prin bulgari}i a trecerii rom$nilor ^n orbita Bisericii bizantine schismatice, a}a }icele trei mari atacuri agresive, violente, au la baz@ elemente str@ine,

Page 189: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

189

slave, care au «operat» sub masca Ortdoxiei. R@zmeri]a din 1744,condus@ de c@lug@rul bosniac Visarion Sarai – care a costat Episco-patul lui Inochentie Micu Clain –, ca }i cea din 1759-1761, dirijat@de Sofronie de la Cioara, au fost instigate de Mitropolitul s$rb de laCarlovitz, cu sprijinul }i sub protec]ia ]arevnei Elisabeta Petrovna aRusiei, iar cea din1948 a fost hot@r$t@ }i ea la Moscova prin conferin]apan-ortodox@ din acela}i an. Refacerea Bisericii dup@ r@zmeri]ele dinsecolul al XVIII-lea a fost destul de grea, Trei Episcopi, la r$nd, PetruPavel Aron, Atanasie Rednic }i Grigore Maor, au petrecut mai mult^n vizita]ii canonice, misionare, dar au reu}it s@ readuc@ la unire ceamai mare parte a parohiilor ^nvr@jbite. Ast@zi pare a fi }i mai greu,una din cauze fiind timpul ^ndeplungat al persecu]iei, aproape ojum@tate de secol, care ne-a distrus cadrele clericale, preo]imea. Mul]ipreo]i s-au stins ^n ^nchisori sau din cauza suferin]elor de acolo, al]iide b@tr$ne]e, prin trecerea timpului. Cei care au ajuns ceasul eliber@riisunt }i ei b@tr$ni, foarte pu]ini sub 70 de ani. Dar, din fericire, voca]iilepreo]e}ti sunt peste a}tept@ri. O parte dintre actualii preo]i au fostpreg@ti]i clandestin, ^n timpul persecu]iei, iar, dup@ Revolu]ie, p$n@la deschiderea institutelor teologice recunoscute oficial, au fostpreg@ti]i la cursuri serale o serie de solicitan]i, cei mai mul]i dintre eifamili}ti }i ^n c$mpul muncii ^n diferite profesii, azi preo]i ^ntre ceidint$i osta}i ^n lupta de restaurare a Bisericii... Nu se pot trece cuvederea tinerii clerici preg@ti]i ̂ n centrele catolice occidentale, Roma,Paris, Madrid, Strasbourg etc., destina]i a deveni cadre universitarela institutele teologice din Blaj, Cluj, Oradea, Baia Mare. Dintre eise vor recruta cu timpul sfetnici apropia]i, consilierii chiriarhilor }ivor asigura completarea scaunelor episcopale vacante. De asemnea,consemn@m deosebitele voca]ii c@lug@re}ti, ̂ ndeosebi ̂ n cel bazilitanal „Sf$ntului Vasile cel Mare”...Azi c@lug@rii }i c@lug@ri]ele suntimplica]i ^n activitatea pastoral@, de catechez@ }i asisten]@ [email protected] ^n via]a Bisericii noastre”.

Lucrarea sa de ^nceput este teza de doctorat ^n Teologie, sus]inut@la Pontificium Institutum Orinetaliul Studiorum (Institutul Pontificalde Studii Orientale din Roma), la 18 februarie 1943, cu titlulIntroductio linguae romanae in sanctam liturgiam(Introducerea limbii rom$ne ^n Sf$nta Liturghie), XXXIII +

Page 190: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

190

335 pagini dactilografiate. Redactat@ ^n limba latin@. La preg@tirealucr@rii a consultat peste 200 izvoare bibliografice, rom$ne}ti }i str@ine,precum }i un num@r de 467 c@r]i liturgice diferite }i ^n diferite limbi:rom$n@, slav@, greac@, georgian@, arab@, bilingve etc. Lucrarea, ^nraport cu alte lucr@ri de gen publicate ^n ]ar@, este una de erudi]ie ^nspecialitate. P@cat c@ n-a reu}it s@ o publice. Vremurile au fostpotrivnice. Nefiind tradus@, este necunoscut@ ^n ]ar@. O prezentarecu un scurt rezumat se afl@ ^n Alphonsus Raes S.I., Introductio inLiturgiam Orientalium, Roma, 1947. Citind lucrarea ^n manuscris,profesorul de Teologie A. Despinescu de la Institutul Teologic Romano-Catolic din Ia}i sus]ine c@ „merit@ tradus@ }i tip@rit@”.

O alt@ carte a lui S.A. Prundu} cu o soart@ nefericit@ de a nu vedealumina tiparului a fost un {emantism al Eparhiei Greco-CatoliceRom$ne de Cluj–Gherla pe anul Domnului 1947. Lucrarea a fostterminat@ }i manuscrisul dat la tipar, culeas@ }i trecut@ pe [email protected] parte a fost chiar imprimat@. Dar, datorit@ evenimentelor care auurmat dup@ acel nefericit 1 octombrie 1948, care a culminat cutrecerea Bisericii Rom$ne Unite ^n ilegalitate, opera]ia a fost^ntrerupt@, cartea scoas@ de sub tipar, iar manuscrisul distrus, abiapar]ial salvat de la pierire. Spre deosebire de }emantismeleanterioare scoase de diferitele eparhii, ^n care se eunmer@ statisticinstitu]iile biserice}ti }i oamenii care le deservesc, {emantismul luiS.A. Prundu}, pe l$ng@ consemnarea realit@]ii statistice a institu]iilor}i „demografiei” eparhiale pentru sf$r}itul anului 1947, red@ – ^ngenul {emantismului jubiliar mitropolitan pe anul 1900 – istoriculeparhiei de la ^nfiin]area ei, al episcopilor care au p@storit-o, alinstitu]iilor de ^nv@]@m$nt, oficiilor diecezane, m@n@stirilor,protopopiatelor cu dicasteriile lor, parohiilor, ca }i baza material@,bunurile imobiliare ale fiec@rei unit@]i ecleziastice. Din manuscrisulr@mas am putut extrage }i noi c$teva date statistice eparhiale, prinsepe sf$r}itul anului 1947, utiliz$nd din ele la alc@tuirea monografieiCardinalul Iuliu Hossu (^n colaborarea mai multor autori, inclusivS.A. Prundu},unul dintre coordonatorii lucr@rii), fiind ultinmele datestatistice excte, pentru Eparhia greco-catolic@ de Cluj–Gherla,dinainte de ilegalizarea Bisericii ̂ n 1948. Lucrarea a fost dat@ la cules

Page 191: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

191

^n vederea tip@ririi. Ne-am rezumat la date de persoane, }i nu debunuri, pentru a nu ^nc@rca prea mult monografia Cardinalului.

Lucr@ri ap@rute:– Cardinalul Alexandru Todea, ^n colaborare, editat@ de Ordinul

„Sf. Vasile cel Mare”, Tipografia Gloria – Cluj-Napoca, 1992, 132p., plus XXXIII pag. cu ilustra]ii, scris@ cu prilejul anivers@rii la 5 iunie1992 a 80 de ani de la na}terea Cardinalului.

– Denatur@ri grave privitoare la istoria Bisericii Rom$ne Unite,Edit. „Via]a Cre}tin@” – Cluj, 1993, un studiu polemic de 30 depagini, ^n colaborare.

– Catolicism }i Ortodoxie rom$neasc@, scurt istoric al BisericiiRom$ne Unite, ^n colaborare, Editura „Via]a Cre}tin@”, Cluj, 1994,283 pag. plus XXIV pag. cu ilustra]ii, }i un Cuv$nt adresat cititorilorde c@tre Excelen]a Sa Dr. Alexandru Todea, Mitropolitul BisericiiRom$ne Unite.

Lucrarea a fost conceput@ ca un vast tratat de istorie a BisericiiRom$ne Unite }i, ini]ial, au fost scrise ^n acest sens peste 200 depagini dactilografiate, la care, datorit@ precipit@rii evenimentelorpolitice din decembrie 1989, s-a renun]at }i s-a trecut la redactareaunei lucr@ri mai scurte, mai concentrate, pentru a se putea pune c$tmai cur$nd la dispozi]ia cititorilor, at$t de dornici de a cunoa}tetrecutul Bisericii. Cartea cuprinde, pe scurt, istoria Bisericii rom$ne}tidin Transilvania p$n@ la Unirea cu Roma, apoi Unirea de la 1700,dificult@]ile }i adversit@]ile ̂ nceputului, biruirea acestora, dezvoltareaBisericii ^n cinci episcopii ^nfloritoare, activitatea ei pe t@r$mna]ional }i cultural, persecu]ia }i desfiin]area ei prin lege la 1decembrie 1948. Repunerea ei ^n legalitate la 30 decembrie 1989 i-a adus doar dreptul de a „lupta” pentru redob$ndirea patrimoniuluipierdut ^n 1948.

– Biserica Rom$n@ Unit@ ieri }i azi. Istorie }i adev@r, ̂ n colaborare,Editura „Unitas”, 1994, Cluj-Napoca, 60 de pag. Cuprinde unrezumat al Istoriei Bisericii Rom$ne Unite, o compara]ie ^ntreEpiscopul Inochentie Micu Clain }i Mitropolitul Andrei {aguna }i unsuccint r@spuns polemic la at$tea provoc@ri „ecumenice” din parteaBisericii „surori”, cu titlul A ^mb@tr$nit Satana.

Page 192: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

192

Lucr@ri sub tipar, ^n curs de apari]ie:– Cardinalul Iuliu Hossu, o ampl@ monografie a ilustrului ierarh

cu o bogat@ ilustra]ie, scris@ ^n colaborare de un colectiv de preo]i,S.A. Prundu} fiind unul dintre coordonatori.

– Considera]ii asupra dialogului teologic interna]ional ^ntreBisericile Romano-Catolic@ }i Ortodox@ de la Balamand (Liban), 17-24 iunie 1993, scris@ ^n colaborare.

Lucr@ri ^n manuscris:– Via]a Sf$ntului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei din

Capadocia. Cu ocazia ultimei arest@ri a autorului, o parte dinmanuscris i-a fost confiscat }i nerestituit.

– Comemorare cu r@sfr$ngeri, un studiu de 58 pagini, dactilo-grafiat la 1,5/2 r$nduri, scris cu ocazia ^mplinirii, la 15 septembrie1971, a 450 de ani de la moartea lui Neagoe Basarab, „unul dintrecei mai de seam@ voievozi ai [@rii Rom$ne}ti, c@rturar renumit, omde cultur@, ctitor de a}ez@minte sfinte }i una dintre cele mai complexe}i reprezentative personalit@]i ale trecutului rom$nesc glorios...Experien]a c$}tigat@ de poporul rom$n ̂ n ap@rarea fiin]ei sale etnice}i a hotarelor ]@rii sale este codificat@ de Neagoe Basarab ^n carteasa %nv@]@turile lui Neagoe Basarab c@tre fiul s@u Teodosie. Studiullui S.A. Prundu} are la baz@ edi]ia ap!@rut@ la Editura Minerva,Bucure}ti, 1970, prin ^ngrijirea a trei autori: Florica Moisil, care,^mpreun@ cu Dan Zamfirescu au ales }i restabilit textul, }i C. Mih@il@,care ne-a dat o nou@ traducere dup@ originalul slavon, limba oficial@^n care au fost scrise ^nv@]@turile.

– C$teva obsrva]ii privitoare la muzica bisericeasc@ la rom$ni,dactilografiat@, 36 pagini.

– Poruncile biserice}ti ̂ n Biserica Catolic@ Rom$n@ de rit bizantin,56 pagini, dactilografiat@, 1982. Lucrarea are o misiune catehetic@,^n sensul c@ trebuie cunoscut@ }i de credincio}ii care doresc s@dob$ndeasc@ m$ntuirea sufletelor, de}i, ^n principal, se adreseaz@clerului, preo]ilor, cei dint$i chema]i la administrarea Sfintelor Taine,prev@zute ^n Poruncile biserice}ti. Caracteristica de lucraremultilateral@ o motiveaz@ at$t partea liturgic-canonic@, moraldogmatic@, c$t }i cea istoric@, bazat@ pe tradi]ia Bisericii }i ̂ nv@]@turaSfin]ilor P@rin]i. E o lucrare ce nu-}i pierde atualitatea prin ̂ nt$rzierea

Page 193: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

193

tip@ririi }i este continuu util@ prin normele obligatorii ce le con]inepentru to]i credincio}ii prin t$lcuirea competent@ a Poruncilorbiserice}ti.

– Un material foarte bogat privitor la istoria lui Mihai Viteazul,aspecte inedite din leg@turile domnitorului cu Sf$ntul Scaun Apos-tolic, cu Papa Clemente al VIII-lea, c@ruia i-a f@cut promisiunea c@,^n cazul c$nd va fi confirmat principe al Transilvaniei, va continualupta antiotoman@, promovat@ de Papa }i, cu ̂ ntreg poporul rom$n,se va face catolic, ba mai mult, va elibera Sf$nta Sofia }i acolo vaface una Biserica Constantinopolei }i a Romei. Din acest material,care a}teapt@ s@ fie ordonat, S.A. Prundu} a ]inut mai multecomunic@ri, la diferite cercuri istorice, simpozioane etc.

– Un m@rturisitor al Credin]ei, Canonicul Nicolae Pura (1913-1985), ^n colaborare. Monografia cuprinde via]a }i activitatea ca-nonicului, profesor de Teologie, rectorul Academiei de Teologie Gre-co-Catolic@ din Cluj, loc]iitorul de Episcop al diecezei de Cluj–Gherla^n timpul prigoanei comuniste (1976-1981), scriitorul bisericesc,poetul }i g$nditorul Nicolae Pura. Manuscrisul con]ine 237 paginidactilografiate }i este gata pentru tipar.

– Studii cu caracter liturgic, ̂ ntre care }i mai multe proiecte pentrurestaurarea, restructurarea }i prescurtarea Sfintei Liturghii, uneleproiecte trec$nd ^n faza de experimentare, dup@ ce s-au bucurat deaprobarea autorit@]ii biserice}ti.

Publicistica

Abia re^ntors de la studii din Cetatea Etern@, S.A. Prundu} se }iimplic@ ^n publicistica bisericeasc@. Era ^n 1943, c$nd Transilvaniade Nord era sub ocupa]ie horthyst@, cu pu]ine publica]ii rom$ne}ti.Pentru ^nceput are totu}i la ^ndem$n@ revista „Curierul Cre}tin”,^nfiin]at@ ̂ nc@ din 1919 de c@tre Episcopul, pe atunci al Gherlei, IuliuHossu, ca organ oficial eparhial, cum, de altfel, se }i numea primaparte a revistei, „partea oficial@”, ^n care se comunicau dispozi]iilecentrului eparhial c@tre protopopiatele }i parohiile ^n subordine,mi}c@rile de personal bisericesc }i alte dispozi]ii }i m@suri necesarebunului mers al treburilor biserice}ti. Dar la fel de important@ era

Page 194: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

194

partea a 2-a a revistei, cea „neoficial@”, ^n care se publicau studiiteologice, reportaje de la solemnit@]i biserice}ti, sfin]iri de biserici,pelerinaje, vizita]ii canonice, prezent@ri }i recenzii de carte de interesspiritual nou ap@rute etc. Colaboratorii cei mai statornici ai revisteiau fost, de regul@, preo]ii din centrul eparhial: canonici, profesoride Teologie }i chiar preo]i din pastora]ie.

Deja ̂ n nr. 15-17 al „Curierului Cre}tin” din 15 septembrie 1943,S.A. Prundu} e prezent cu articolul Canoane uitate, un studiu dedisciplin@ ecleziastic@ privitor la vestimenta]ia clerului, semnat„P@rintele Silviu”, prin care trateaz@ disciplina canonic@ obligatoriea ]inutei vestimentare a preo]imii, at$t ̂ n biseric@, la serviciile divine,c$t }i ^n afara ei, ^n orice ^mprejurare.

%n „Curierul Cre}tin” va continua s@ publice p$n@ la suspendareaapari]iei tuturor publica]iilor Bisericii Rom$ne Unite de c@tre Guver-nul comunist, ^n 1948, deci }i a revistei eparhiale de la Cluj. Apublicat articole }i studii:

– liturgice: Tipic pentru slujba Sfintei %nvieri (nr. 8/1947); Tipicpentru binecuv$ntarea ]@r$nei (nr. 10/1947);

– de drept matrimonial: Dreptul parohului }i duhovniculuide a dispensa de la piedicile de c@s@torie;

– istorie liturgic@: Dou@ liturghicoane rom$ne ^n limba paleo-slav@ (nr. 4/1947);

– teologice moral-pastorale: %ngropare f@r@ prohod (nr. 2-5/1944), G$nduri pentru Anul Nou (nr. 1/1945), Pe Muntele Tabo-rului cu Domnul (nr. 15/1944), Sun@ ceasul Unirii (nr. 2/1945);Treze}te-te (16/1946); Euharistia }i unirea Bisericilor (nr. 2/1947);Sf. Botez (sau Taina chem@rii la unire) (nr. 2/1947).

Articolele sunt semnate, pe l$ng@ „P@rintele Silviu”, amintit maisus, }i cu pseudonimele: „P@r. Eftimie” sau „P@r. Miron Eftimie”.

Nota comun@ a articolelor }i studiilor lui S.A. Prundu} o constituiedisciplina bisericeasc@, uniformizarea ritual@ }i ^ndeosebi ecume-nismul, ^n sensul colabor@rii cu acatolicii, ^n punctele care ne unesc}i cu deosebire ^n rug@ciune, pentru a contribui c$t de pu]in la^ndeplinirea dorin]ei M$ntuitorului ca to]i s@ fie una, „o turm@ }i unp@stor”.

Page 195: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

195

Articolele enumerate sunt numai c$teva exemple din colaborarealui S.A. Prundu} la „Curierul Cre}tin”, neav$nd posibilitatea de areproduce exhaustiv ^ntr-un studiu rezumativ toat@ contribu]ia sa.

„Via]a Cre}tin@”, revist@ fondat@ la Cluj ^n 1934 de c@tre preotulgreco-catolic Vasile Chindri}, dup@ o suspendare cauzat@ la sf$r}itulcelui de al doilea r@zboi mondial de invazia sovietic@, }i-a reluatapari]ia la 30 mai 1946. S.A. Prundu} va fi, p$n@ la o nou@ ^ncetarea apari]iei revistei, la ^nceputul anului 1948, unul dintre principaliicolaboratori. Prestigiul revistei s@pt@$nale ̂ l ridic@ nume de publici}tibiserice}ti consacra]i, ortodoc}i }i greco-catolici, colaborarea c@roraini]iaz@ un ^nceput de conlucrare interconfesional@ ^ntre cele dou@Biserici rom$ne}ti surori. E semnificativ ̂ n acest sens editorialul-apel:Unitu-te-ai cu Hristos? Iat@ calea!, publicat ^n nr. 33-34 al „Vie]iiCre}tine” din 19-26 ianuarie 1947, sub deviza „Avem un Dumnezeu,suntem o na]iune, vrem o Biseric@”, semnat din partea greco-ca-tolicilor de canonicul }i scriitorul Ion Ag$rbiceanu, profesorul deTeologie S.A. Prundu} }i preotul Vasile Chindri}, redactorul „Vie]iiCre}tine”, iar din partea ortodox@ de Florea Mure}an, protopopulClujului, }i Teodor Ciceu, preot catedral poet }i publicist.

Reproducem c$teva fraze din acest editorial-apel }i program:„Dezbinarea, schisma, vrajba }i erezia sunt lucruri lesne de

^mplinit, pentru c@ sunt faptele duhului r@ut@]ii }i ale patimiloromene}ti. Ele sunt opera oamenilor mici la suflet, str$m]i la vedere}i sterpi la inim@, «iubitori de sine, m$ndri, trufa}i, hulitori, neiubitoride bine, tr@d@tori, obraznici, ^ng$mfa]i, av$nd numai ^nf@]i}areaadev@ratei credin]e, dar t@g@duind puterea ei» (I Tim. 3, 2-5). Acesteaau sf$}iat trupul mistic al lui Hristos – Biserica cre}tin@...

Singur@ dragostea cre}tin@ este ^n stare s@ zideasc@ din nouunitatea ^ntre cre}tini, s@ fac@ o turm@ }i un p@stor...

S@ c@ut@m ce ne apropie nu ce ne desparte...Dezbinarea este o mo}tenire p@c@toas@ }i noi ^i purt@m ponosul.

«P@rin]ii no}tri au gre}it }i nu mai sunt, dar noi purt@m f@r@delegilelor.» (Pl$ng. 5, 7).

Cine nu se ̂ ncopciaz@ ̂ n aceast@ ac]iune nu este dec$t un du}manal lui Hristos }i al neamului omenesc, un tr@d@tor al f@g@duin]elor dinSf$ntul Botez”.

Page 196: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

196

Activitatea „Vie]ii Cre}tine” este ^nfloritoare. %ns@ un lucru este dere]inut. Du}manul instalat la putere la 6 martie 1945 prin pumnul luiV$}inski tr$ntit ^n masa regelui supravegheaz@ ^ndeaproape oricemanifestare cu caracter religios.

Parafraz$nd sloganul marxist „Proletari din toate ]@rile, uni]i-v@!”,apare pe frontispiciul a c$torva numere din „Via]a Cre}tin@”, dinianuarie 1947, „Cre}tini din toate ]@rile, uni]i-v@!”. Con]inutularticolelor publicate ^n revist@ este axat, ^n cea mai mare parte, peapelul la ̂ n]elegerea ̂ ntre fra]i, la unitate ̂ n lupta cu du}manul comun.Din titlurile articolelor publicate rezult@ o st@ruin]@ reciproc@, a ambelorconfesiuni rom$ne}ti ^n acest sens: Privindu-se fra]ii de S.A. Prundu}(nr. 31-32/1947), Unirea credin]ei de Teodor Ciceu, Sun@ ceasul unirii,de S.A. Prundu}, Via]a Cre}tin@ se tr@ie}te ^n credin]@ }i iubire, de dr.Ilie D@ianu, Hristos ne cere unitate, de Gala Galaction, UnitateaBisericii este dorin]a M$ntuitorului, de Ion Ag$rbiceanu, Rug@ciunea}i unirea Bisericilor, de D. Pop (^n nr. 33-34/1947), Ce stric@ unitateacredin]ei?, de Ion Ag$rbiceanu, De cine depinde, de S.A. Prundu}, Ab@tut ceasul, de N. Pura (nr. 35/1947) }i astfel continu@ numereleurm@toare ale revistei, colabor@rile prestigioase de „lupt@” pentruunitate.

Dar nici du}manul nu doarme. Cea dint$i victim@ va fi MitropolitulMoldovei, Irineu Mih@lcescu. O campanie de pres@, dirijat@ de c@tre„zarafii” de la „Tribuna Rom$neasc@” din Capital@, love}te f@r@cru]are ^n Mitropolitul de la Ia}i, unde abia a fost instalat ca vicararhiereu Justinian Marina, omul comuni}tilor Gheorghiu-Dej }i PetruGroza. Dar Justinian Marina a fost intrus la Ia}i nu pentru a r@m$nevicar arhiereu mitropolitan, ci pentru scaunul de Mitropolit, care s@-lpropulseze ^n cel patriarhal. Piedica era, ^ns@, Mitropolitul IrineuMih@lcescu. „Tribuna Rom$neasc@” de sub direc]ia lui Al. CernaR@dulescu, ^n num@rul din 2 aprilie 1947, public@ un articol subsemn@tura lui Alexandru Olteanu, cu un lung }ir de acuza]ii }i insultela adresa Mitropolitului Irineu, numindu-l „martor mincinos”,„g@inar”, „jefuitor }i falsificator de acte publice”, „borfa} de r$nd”}.a., ^nvinuiri aduse cu scopul direct de a-l scoate din scaun, pentrua-i face loc impostorului Justinian Marina. S.A. Prundu}, prin articolulCine sunt zarafii Bisericii, semnat „Redac]ia” }i publicat cu acordul

Page 197: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

197

^ntregului colectiv redac]ional, ̂ n „Via]a Cre}tin@”, nr. 38 din 13 aprilie1947, ia ap@rarea Mitropolitului Mih@lcescu, „cunoscut nu numai ^n]ar@, ci }i ^n str@in@tate, at$t ^ntre ortodoc}i, c$t }i ^ntre catolici }iprotestan]i pentru operele sale teologice, care de at$tea ori ne-areprezentat cu cinste }i demnitate la congresele interna]ionale, al c@ruinume este pronun]at cu venera]ie de ̂ nv@]a]ii apusului... Noi nu vrems@ stabilim vinov@]ia sau nevinov@]ia chiriarhului acuzat... dar vrems@ spunem r@spicat c@ nu aceasta este calea de urmat. Regretatul dasc@lal Neamului, Iorga, ^ntr-un caz similar a declarat: «Rufele nu se spal@^n v@zul tuturor, nici murd@ria din cas@ nu se arunc@ ^n strad@». Nuservesc nici Bisericii, nici Neamului aceste balcanisme izvor$te dinsuflete p@tima}e... care produc grea]@ ^n orice om de bun sim]” (s.n.).

Nu ^nt$rzie nici replica „Tribunei Rom$ne}ti” }i, ^n num@rul 133din 21-23 aprilie 1947, sub acela}i titlu, Cine sunt zarafii Bisericii,aceluia}i semnatar, Alexandru Olteanu, i se pare „Ciudat c@ acester@zle]e }i protestatare glasuri pornesc tocmai din r$ndurile slujitorilorAltarului”, pe care ^i nume}te; „ap@r@tori de rea credin]@ ai p$n-g@ritorului... anonimi avoca]i ai Mitropolitului..., naivi confra]i de la«Via]a Cre}tin@»..., (ce) se mai prefac indigna]i... {i mai scriu domniide rea credin]@ de la «Via]a Cre}tin@» (s. n.)... {i dumnealor seindigneaz@ cu fals@ candoare. Este adev@rat c@ prostia }i ignoran]adezarmeaz@, dar cu singura condi]ie ca ele s@ fie reale... domnii preo]igazetari ar face bine s@ cunoasc@ legile ]@rii... impruden]ii avoca]inechema]i... Ca s@ }tim cum s@-i socotim... dup@ vechiul proverbrom$nesc «Spune-mi cu cine te aduni» nu le-ar conveni s@ le spunemcine sunt.”

Mitropolitul Irineu Mih@lcescu a disp@rut ^n timp „util” pentru a-iface loc ^n scaun lui Justinian Marina, cum foarte cur$nd va dispare„la timp” }i Patriarhul Nicodim Munteanu, pentru ca Justinian Marinas@ ajung@ ^n v$rful piramidei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Rom$ne.

%n ce prive}te revista „Via]a Cre}tin@”, urmarea imediat@ ainterven]iei ̂ n ap@rarea mitropolitului ortodox de la Ia}i a fost anulareareparti]iei de h$rtie. Toate interven]iile au fost inutile.

%nc@ din luna februarie 1947 s-a mic}orat cota de h$rtie pentrupublica]iile greco-catolice. Aceasta s-a ^nt$mplat nu numai cu „Via]aCre}tin@” de la Cluj. „Unirea Poporului” de la Blaj a ap@rut ̂ n februarie

Page 198: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

198

1947 numai ^n dou@ numere ^n loc de patru, s@pt@m$nale. %n martie1947, „Via]a Cre}tin@”, printr-un num@r ocazional, tip@rit pe h$rtiede ambalaj, o fi]uic@ cu dimensiunile de 12/17, 5 centimetri, ^n patrupagini, ^}i anun]@ cititorii: „A}a am ajuns. St@ruin]a noastr@ de a mai^mprumuta sau cump@ra h$rtie pe orice cale }i la orice pre] a r@maszadarnic@. A}a se g@se}te }i ziua de azi h$rtia aprobat@ (sic!) de laBucure}ti... Am aflat, cu mare greutate, aceast@ h$rtie de ^mpachetats@ v@ anun]@m c@ mai tr@im }i nu v-am uitat. Acest petec de h$rtie care-lave]i ^n m$n@ ne-a costat mai mult dec$t un num@r regulat”.

Au mai f@cut, cu greu, rost de h$rtie pentru num@rul 38 al revistei,num@rul de Pa}ti, datat pe 13 aprilie 1947. Un num@r foarte bogat,^n 6 pagini, cu extrase din Scrisorile Pastorale ale celor doi Episcopiclujeni, Iuliu Hossu }i Nicolae Colan, }i cu alte valoroase contribu]ii.Dar printre colaboratori }i articolul redac]ional cu pricina, Cine suntzarafii Bisericii, despre care am vorbit mai sus, alc@tuit de S.A.Prundu}. Acest articol a adus revista ^n situa]ia de a nu mai primih$rtie }i a-}i ^nceta apari]ia. Contrareplica scris@ de S.A. Prundu} laatacurile „Tribunei Rom$ne}ti” din 21-23 aprilie, sub titlul Mireasm@sau duhoare?, nu a mai putut fi publicat. %n esen]@, contra-replica luiS.A. Prundu}, r@mas@ ^n manuscris, sesizeaz@ c@ motivele atacului^mpotriva Mitropolitului ortodox al Moldovei, ̂ n realitate, sunt politice;„S@ ni se ierte cutezan]a de a spune deschis: toat@ ac]iune pornit@^mpotriva ierarhului ni se pare suspect@ }i cu dedesubturi politice (s.n.).Acuzele nu le vedem ̂ ndeajuns dovedite }i totul apare ̂ n episoade deroman senza]ional gre]os, fiindc@ noi altfel l-am cunoscut peMitropolitul Irineu... Trecutul nostru bisericesc – durere – a maicunoscut dezl@n]uiri de patimi politice, care au ^n@l]at oameninepotrivi]i la conducere }i au r@sturnat oameni de bun@ credin]@,f@c$nd din l@ca}ul Domnului teren de politic@ dezm@]at@” (s.n.)

Cele ce au urmat, au confirmat prev@z@toarele afirma]ii ale lui S.A.Prundu}. Lupta ^mpotriva Mitropolitului Irineu Mih@lcescu nu a fostdec$t o t@r@}enie politic@, cu care a ^nceput acapararea ierarhieiBisericii Ortodoxe Rom$ne de c@tre Puterea comunist@ instalat@ la 6martie 1945.

%n timpul persecu]iei, ̂ ntre anii 1948-1989, dup@ cum se }tie, toatepublica]iile greco-catolice au fost suspendate ^nc@ ^nainte de trecerea

Page 199: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

199

Bisericii ^n ilegalitate. S.A. Prundu} a ^ncercat totu}i s@ publice unelelucr@ri ^n revistele Bisericii Ortodoxe Rom$ne, care s-a bucurat de oexisten]@ normal@, doar c@ nu puteau fi valorificate prin oficiile dedifuzare a presei }i publica]iilor de Stat, dar pe linie bisericeasc@, prinMitropolii, eparhii }i protopopiate, le era asigurat@ desfacerea c@treparohii, care erau abonate din oficiu, obligator, la revistele centraleale Bisericii Ortodoxe Rom$ne, ca „Ortodoxia” }i „Studii Teologice”,apoi la cele ale Mitropoliilor, precum }i la periodicele oficiale eparhiale.%ncercarea lui S.A. Prundu} de a-}i publica monografia „Sf$ntul Vasilecel Mare” la una din aceste reviste nu a avut reu}it@.

Desigur, ^n timpul liber de care s-a bucurat ^n unele perioade, cudeosebire dup@ gra]ierea }i eliberarea din 1964, oric$t de redus ar fifost acel timp l-a folosit pentru scris. A}a cum am ar@tat mai sus, fiindistoric prin voca]ie, c$t }i de forma]ie, prin studiile postuniversitarede specializare urmate la Institutul Pontifical de Studii Orientale dinRoma, pentru S.A. Prundu} cercetarea istoric@, cui deosebirebisericeasc@ sau cu tangen]@ bisericeasc@ }i conspectarea ordonat@^n fi}e, pe probleme, au fost prioritare ^n preocup@rile sale. Uneori,recenz$nd unele lucr@ri de istorie publicate de autori ortodoc}i }ineav$nd posibilitatea de a-}i ^ncredin]a recenzia tiparului, o trimitea^n manuscris autorului lucr@rii publicate, comunic$ndu-i, ^n termenitotdeauna curtenitori, dar hot@r$]i, observa]iile }i complet@rile salepertinente. Acesta este }i cazul lucr@rii Monografia MitropolieiBanatului de I.D. Suciu, editat@ de Mitropolia Banatului, Timi}oara,1977, 320 pag. C@z$ndu-i la m$n@ lucrarea, a citit-o, iar la 14septembrie 1978, ^i trimite autorului recenzia lucr@rii, ^n 21 pagini demanuscris, dactilografiat la un r$nd }i jum@tate.

Dup@ ce ^l felicit@ pentru competen]a cu care a scris, ^i comunic@autorului c@, dac@ el, S.A. Prundu}, ar fi reu}it s@-}i publice tradus@ ^nlimba rom$n@ teza sa de doctorat Introductio linguae Romenae inSanctam Liturgiam, „multe afirma]ii eronate, care mai continu@ s@ serepete papagalice}te ^n istoriografia rom$n@ – pe care unele le-a]icorectat Dvs. – ar fi fost definitiv ^nl@turate... se constat@, ^n general,c@ fiecare istoric, canonist sau teolog, uit@ de datoria pe care o are,aceea de a face din istorie „magistra vitae” printr-o prezentare obiectiv@„sine ira et studio” a evenimentelor istorice, din dreptul canonic o

Page 200: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

200

^nf@]i}are a canoanelor }i legilor cu norme de via]@, a}a cum au fostelaborate }i explicate ^n diferitele situa]ii politico-religioase. Esteregretabil }i p@gubitor s@ consta]i c@ fiecare istoriografic expune }iinterpreteaz@ evenimentele, dup@ p@rerea, pl@cerea }i interesulconformist, pe care ^l urm@re}te }i ^l serve}te }i nu dup@ adev@r }irealitate, sf$r}ind ^n concluzii contrare, care ad$ncesc }i mai multpr@pastia dintre taberele ^nvr@jbite”.

Dup@ aceste observa]ii generale }i de principiu, S.A. Prundu} seopre}te at$t asupra unor lacune, c$t }i asupra unor afirma]iine^ntemeiate ale monografiei:

„Pentru a elucida m@car o parter a problemelor ce le implic@cercetarea ^ndep@rtatului }i ^ntunecatului trecut al Bisericii OrtodoxeRom$ne din Banat, ar trebui s@ avem un studiu de sintez@ complet@,senin@ }i obiectiv@ asupra situa]iei Bisericii cre}tine din sudul Dun@rii,de care a depins situa]ia Bisericii daco-romane }i apoi rom$ne dinnordul Dun@rii, mai ales ̂ n primul mileniu... Trebuie l@murit@ pe epocijurisdic]ia Romei Vechi }i a Romei Noi, cu implica]iile de o parte de}i de alta a Dun@rii, cunosc$ndu-le }i recunosc$ndu-le a}a cum s-auexecutat }i c$t s-au exercitat”.

Mai trebuie avute ^n vedere o serie de probleme:– „elucidat@ jurisdic]ia }i rolul pe care l-a avut Arhiepiscopia de

Tomis”;– „clarificat@ problema Illyricului... implica]iile }i complica]iile sale

asupra vicariatului (papal., n.n.) din Tessalonic }i Iustiniana Prima”;– clarificat@ mai bine na]ionalitatea }i credin]a martirilor din

prigoana gotic@, ca Nechita Gotul, pe care noi ̂ l socotim daco-romanal@turi de Sansala... urma]i de }irul nesf$r}it, r@ma}i anonimi”.

S.A. Prundu} nu e de acord, printre altele, cu afirma]ia lui I.D.Suciu prin care acesta contest@ apostolatul Sf. Niceta de Remesiana„printre daco-romanii din Banat”. „Cel ce a c@l@torit p$n@ la Nola }ila Roma, spune S.A. Prundu}, nu putem crede c@ horepiscopii trimi}ide el n-au ajuns p@r]ile b@n@]ene }i transilvane... Influen]a Bisericiisale a trebuit s@ se resimt@ }i ̂ n aceste p@r]i, mai ales prin ritul cristalizatde el... Dup@ p@rerea noastr@, continu@ S.A. Prundu}, acest rit locals-a p@strat ^n Banat }i Transilvania la poporul daco-roman }i apoirom$n, r@mas p$n@ c$nd se va suprapune peste el ritul greco-slavo-

Page 201: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

201

bizantin... Este deplasat }i anacronic s@ vorbim despre formele rituale,de cre}tinism rom$nesc ^n rit latin sau bizantin, ortodox sau catolic...Numai dup@ ce s-a pierdut unitatea de credin]@ s-a pus accentul peunitatea ritual@, trec$ndu-se la intoleran]@. S@ nu uit@m c@ aceast@intoleran]@ a ̂ nceput-o Mihail Cerularie la 1053, c$nd a ̂ nchis bisericilelatine din Constantinopol... secretarul patriarhal Nichifor a trecut lafurie bigot@, c@lc$nd ^n picioare Trupul Domnului, pretext$nd c@ dinazim@ nu se poate preface”. (s.n.)

***

Revolu]ia din 1989 l-a surprins pe S.A. Prundu} la v$rsta de 74 deani ^mplini]i, dar nu s-a l@sat cople}it de num@rul anilor }i s-a angajatcu hot@r$re ^n lupta provocat@ de Ortodoxia rom$neasc@ ^mpotrivaBisericii rom$ne Unite, refuz$ndu-i acesteia at$t restituireacredincio}ilor, re]inu]i ^n Biserica Ortodox@ prin teroarea legiuirilorcomuniste neschimbate, c$t }i patrimoniul mobil }i imobil, de care afost despuiat@ ^n 1948 de Partidul Comunist ^n satanic „consens” cuierarhia Bisericii Ortodoxe Rom$ne.

La pu]in timp dup@ Revolu]ie, }i-a reluat apari]ia la Cluj-Napocarevista „Via]a Cre}tin@” din ini]iativa lui S.A. Prundu}, a scriitoruluiMircea Vaida Voevod, a economistului Eugen Bogza }i a autoruluiacestor r$nduri, Clemente Pl@ianu. Primul num@r din seria nou@ arevistei a ap@rut la 1 februarie 1990. Articolul lui S.A. Prundu} ̂ n acestnum@r, Catolicism }i Ortodoxie romanesc@, cu con]inut ecumenic, afost mai ^nt$i multiplicat xerox dup@ manuscris }i difuzat miilor decredincio}i prezen]i la liturghia greco-catolic@ din Pia]a Unirii sub cerulliber }i apoi publicat ^n revist@

Repunerea Bisericii rom$ne Unite ^n legalitate a ^nc@rcat }i maimult programul de munc@ al lui S.A. Prundu}, at$t pe linie monahal@,c$t }i pastoral@. Primirile de noi fra]i ̂ n monahism a implicat }i purtareade grij@ a acestora, noviciatul, formarea lor spiritual@ }i preg@tirea lorteologic@. Ordinul a achizi]ionat ^n Cluj-Napoca, pe strada Mo]ilor, ocl@dire ^n care a deschis un noviciat. (O alt@ cl@dire, achizi]ionat@ tot^n Cluj-Napoca, pe strada Br$ncu}i 37 a}teapt@ extins@ }i afectat@pentru sediul Curiei provinciale.)

Page 202: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

202

Pentru studii teologice, tinerii c@lug@ri sunt repartiza]i at$t la insti-tutele teologice din ]ar@, c$t mai ales ^n centrele europene, undeOrdinul monahal bazilitan are a}ez@minte c@lug@re}ti puternicdezvoltate ca Niregyhaza ^n Ungaria, Var}ovia }i, cu deosebire, laRoma, unde, ^ntre tinerii clerici rom$ni, o bun@ parte sunt c@lug@ribazilitani.

O alt@ preocupare a c@lug@rilor ivit@ dup@ Revolu]ie este pastora]iade enorie. %n lipsa preo]ilor de mir, ^n unele parohii, at$t urbane, c$t}i rurale, pastora]ia o fac c@lug@rii. %nsu}i protoegumeul S.A. Prundu}p@store}te parohia „Sf$nta Maria” din Cluj-Napoca, cu capela^nfiin]at@ ^nc@ din timpul persecu]iei, ^n demisolul locuin]ei sale. Dinlips@ de biseric@ parohial@, ^n capel@ se celebreaz@ Sf$nta Liturghiezilnic, cu participare de credincio}i, se administreaz@ Sfintele Taine:spovedanii, ^mp@rt@}anii, boteze, cununii etc.

Odat@ cu „integrarea” Bisericii Rom$ne Unite ^n BisericaOrtodox@, ^n 1948, m@n@stirile bazilitane greco-catolice au fost }i eletrecute ^n „proprietatea” Bisericii ortodoxe. ^n cele mai multe din ele,c@lug@rii duceau o via]@ chinovial@, ^n comunitate. Unele au avutpreocuparea r@sp$ndirii culturii cre}tine, religioase-teologice, cum afost cea de la Bixad, jude]ul Maramure}, unde se tip@reau c@r]ireligioase }i revista pastoral-omiletic@ „Cuv$ntul Adev@rului”, altelese ocupau de cre}terea orfanilor, ca cea de la Obreja, jude]ul Albaetc. Un ^nceput de refacere a acestei activit@]i monahale luat fiin]@ laMoliset, jude]ul Bistri]a-N@s@ud. Molisetul este un c@tun al comuneiT$rli}ua cu peste 100 de case, a}ezat la poalele [ible}ului. Locuitoriisunt credincio}i greco-catolici proveni]i din satele din apropiere, cudeosebire din Arie} }i Larga, refugia]i aici ^ncep$nd cu anul 1948, ^nfa]a prigoanei comuniste, ce a atentat nu numai la bunurile lormateriale prin „socializarea” agriculturii, ci }i la fiin]a lor spiritual@,prin trecerea violent@ la Ortodoxie. aici, ^n apropierea p@durii, cu unregim economic de munte mai tolerant, deosebit de cel de la deal }i}es, au g@sit o relativ@ lini}te. La o altitudine medie de 900 metri, s-aur@sfirat pe o suprafa]@ de 21 km p@tra]i }i pe 9 ̂ n lungimea v@ii. Distan]ade cea mai apropiat@ gar@ CFR este 40 km, iar de cea mai apropiat@}osea 12 km.

Page 203: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

203

Dup@ Revolu]ia din 1989, c$]iva intelectuali originari de prin p@r]ilelocului, Eugen Bogza }i I. Gorcea din Cluj }i Ionel Gorcea din Ileanda,au f@cut un sondaj cercet$ndu-i pe-acas@ }i au constata c@ din 100de case cercetate, ^n 97, locuitorii s-au declarat greco-catolici. Dat@fiind aceast@ situa]ie, s-au hot@r$t s@-i ajute s@-}i organizezecomunitatea, ca un preot greco-catolic s@ le celebreze ^n duminici }is@rb@tori Sf$nta Liturghie. Unul dintre locuitori a pus la dispozi]ie ocas@ a sa, abia construit@, prev@z@tor, pentru unul din copii s@i careurma s@-}i ^ntemeieze, la timpul s@u, ^n ea, o familie. P@r. Emil Opreadin Dej, octogenar, cu rudenii printre localnici, s-a pus la dispozi]iacredincio}ilor }i a p@storirii lor. Dup@ construirea comunit@]ii decredincio}i, aceia}i intelectuali, ^mpreun@ }i ^n ^n]elegere cucredincio}ii, au luat ini]iativa construirii unei biserici. Lu$nd leg@tura}i cu conducerea provincial@ a Ordinului bazilitan „Sf. Vasile celMare”, ̂ ndeosebi cu P@r. S.A. Prundu}, s-a ajuns la ideea ca la Molisets@ ia fiin]@ o m@n@stire greco-catolic@ bazilitan@. ^n scopul acesta,bunii credincio}i Ioan }i Virginia Sigart@u au donat un teren ^nsuprafa]@ de 7,10 ha. Centrul m@n@stiresc va fi dominat de o biseric@monumental@ ^n vederea pelerinajelor, ^nconjurat@ de un complexde institu]ii religioase }i social-culturale, ce va purta numeleEpiscopului martir „Cardinal dr. Iuliu Hossu”. %nceputul s-a f@cutcu o bisericu]@, care ini]ial s@ serveasc@ nevoilor spirituale alecredincio}ilor localnici }i a fost numit primul c@lug@r, IeromonahulGrigore G. Bujor. Temelia bisericii s-a pus la 22 septembrie 1991,iar la 30 august 1992, sf$ntul l@ca} a fost t$rnosit de Preasfin]iile lorGeorge Gu]iu, Episcop de Cluj–Gherla, }i Lucian Mure}an,Episcopul Maramure}ului, ^nconjura]i de un mare sobor de preo]i }i^n asisten]a a mii de credincio}i, pelerini din ^ndep@rtate regiuni ale]@rii. %n jurul bisericii, conform proiectului alc@tuit de arhitec]ii clujeniFlaviu Bizo }i Mircea Moldovan, se vor ^n@l]a urm@toarele institu]iireligioase }i de cultur@:

– o }coal@ medie cu 20 de clase cu internatul }i toate dependin]eleaferente;

– o }coal@ de trei ani pentru noviciat cu c$te 35 novici pe an;– un orfelinat cu 30 de orfani anual, pe o perioad@ de 7 ani, ^n

total 350 copii;

Page 204: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

204

– un azil de b@tr$ni;– o bibliotec@, tipografie, editur@, care, pe l$ng@ diferite c@r]i de

cultur@ religioas@, originale }i traduceri, va edita revista pastoral-omi-letic@ „Cuv$ntul adev@rului”, a c@rui apari]ie a fost ^ntrerupt@ ^n anul1948, odat@ cu „revenirea” la Ortodoxie }i alungarea c@lug@rilorgreco-catolici din M@n@stirea Bixad-Maramure}, un important centrumonahal greco-catolic de cultur@;

– un corp de cazare monahal cu chiliile }i dependin]ele anexe,necesare vie]uirii ob}tii c@lug@re}ti, inclusiv grupul de cl@dirigospod@re}ti;

– un hotel han }i pavilioane pentru turi}ti }i cu deosebire pentrupelerini, Molisetul devenind o localitate turistic@, unde oamenii se vorputea destinde }i recrea, vara, prin excursii montane, iar iarna pep$rtiile de schi ce se pot amenaja prin ^mprejmuire, pentru a atrage^ndeosebi tineretul, c@ruia odat@ cu mijloacele de destindere i se vaasigura }i asisten]@ spiritual@. Se vor putea organiza simpozioane,diferite cursuri de var@, la care, pe l$ng@ oamenii de specialitate,monahi bine preg@ti]i ^n toate domeniile, vor fi nu numai amfitrionicu asigurarea serviciilor de gazd@, ci }i p@rin]i spirituali.

Merit@ cunoscut scopul nobil destinat de ^ntemeietori acestuia}ez@m$nt m@n@stiresc, consemnat ^n actul ^ncheiat la 22 septembrie1991, semnat de peste 300 de sus]in@tori ai proiectului, printre care}i credincio}ii din Moliset, }i ^ngropat la temelia bisericii:

„Men]ion@m c@ dorim ca acest a}ez@m$nt s@ contribuie la^nl@turarea ^ntre fra]i a vrajbei, ne^n]elegerilor }i a lucrului Celui R@u,devenind izvor nesecat de pace, armonie, dreptate, bun@tate }idragoste”.

A}adar, a}ez@m$ntul m@n@stiresc Moliset va fi deschis tuturororfanilor, tinerilor, b@tr$nilor, indiferent de confesiune, a}a cuminstitu]iile }colare }i de ocrotire ale Bisericii Rom$ne unite, ^n fruntecu cele bl@jene }i m@n@stire}ti, au fost deschise tuturor rom$nilor, bachiar }i fiilor altor etnii, aviza]i la ^nv@]@tur@ sau ocrotire.

Proiectul „Moliset” fiind adus la cuno}tin]a departamentuluiCultelor, acesta }i-a dat acordul f@r@ rezerv@ }i a promis sprijinul }iajutorul necesar la realizarea lui.

Page 205: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

205

%n prezent (^nceputul anului 1995), se lucreaz@ la corpul de cazare,cu celulele destinate c@lug@rilor, cl@dire cu etaj.

Cu toate aceste multiple sarcini }i preocup@ri complexe, plusv$rsta ̂ naintat@, S.A. Prundu} mai g@se}te resursele necesare pentrucolaborare la c$te o carte, la c$te un articol pentru o publica]ie, s@acorde c$te un interviu, fie la c$te o publica]ie, fie la un post de radio,na]ional sau str@in, toate pentru a pune ^n tem@ pe cei interesa]i devia]a Bisericii Rom$ne Unite, de trecutul ei }i de perspectivele ce ile acord@ pentru viitor. Astfel, pe l$ng@ reluarea colabor@rii ^ncoloanele seriei noi a „vie]ii Cre}tine” din Cluj, mai public@, sporadic,^n „De}teptarea Credin]ei”, revista Asocia]iei Bisericii Rom$ne Unitedin Dej, „Tribuna”, Cluj, }i „Contemporanul – ideea european@”din Capital@, ca }i interesantele interviuri ap@rute ^n „Tribuna”,„Mesagerul”, comunic@ri la Radio }i simpozioane, exerci]ii spirituale]inute la colectivele monahale sau la studen]ii institutelor teologice}.a.

%n materialele publicate dup@ Revolu]ia din 1989, lucr@ri, studii,interviuri, comunic@ri, istoria r@m$ne pentru el argumentul principal^n sprijinul dreptului la existen]@ a Bisericii Rom$ne Unite, contestat^n continuare de cei ce au martirizat-o }i jefuit-o ̂ ncep$nd din 1948,despuind-o de credincio}i, de bunurile mobile }i imobile, de ̂ ntregulpatrimoniu, biserici, catedrale episcopale, case parohiale, localuride }coli, biblioteci, jaf c@ruia nu s-a g@sit nimeni s@-i fac@ sf$r}itul.

Din publicistica, interviurile }i lucr@rileprotoegumenului Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM

Din toate publica]iile sale, rezult@ o nestr@mutat@ convingerecatolic@, erudi]ia }i, cu deosebire, spiritul de ecumenicitate, insist$nd}i milit$nd ^n toate scrierile sale – sine ira et studio – pentru unitateaBisericii cre}tine, „ca to]i s@ fie una, o turm@ }i un p@stor”.

De cine depinde?articol publicat ^n „Via]a Cre}tin@” din Cluj, nr. 35, din 2 februarie

1947

Page 206: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

206

Cu to]ii suntem de acord c@ Hristos Unul este }i o singur@ Biseric@a ^ntemeiat, care este menit@ s@ propov@duiasc@ o singur@ credin]@,cea l@sat@ de M$ntuitorul }i %ntemeietorul ei, }i to]i din acelea}i izvoareale harului ne ad@p@m, care sunt Tainele Sfinte. Cu to]ii iar@}i suntemde acord c@ ̂ mp@r]irea cre}tinilor ̂ ntr-o mul]ime de cete este ̂ mpotrivadorin]ei, voin]ei }i doctrinei M$ntuitorului. „Este un Domn, o credin]@}i un Botez” (Ef. 4, 5). „C@ci noi to]i, fie iudei, fie elini, robi sau slobozi,^ntr-un Duh ne-am botezat spre a fi un Trup }i to]i suntem ad@pa]i^ntr-un Duh” (I Cor, 12, 13).

Faptul c@ azi ^n loc de un singur Trup sau o singur@ Biseric@ avemo Biseric@ r@s@ritean@ ^mp@r]it@ ^ntr-o Biseric@ nestorian@, altamonofizit@, alta armean@-gregorian@, alta armean@-catolic@, ortodox@}i bizantino-catolic@ sau unit@ cu Roma; iar ^n Apus o Biseric@catolic@ roman@, alta anglican@ cu o mul]ime de ramifica]ii, apoiBisericile protestante: luteran@, calvinian@, unitarian@, zwinglian@,toate pulverizate ^ntr-o mul]ime de secte, este dovada v@dit@ c@cre}tin@tatea a dep@}it ^nv@]@tura M$ntuitorului.

%n urma cataclismului prin care a trecut omenirea, se simte nevoiaunirii }i ^nfr@]irii tuturor oamenilor. Dup@ curentele na]ionalisteexagerate, care au voit s@ fac@ chiar }i din Biserica lui Cristos Bisericina]ionale }i ^n urma nebuniilor rasiale }i alte curente extremiste careau incendiat lumea, omenirea caut@ o unificare sufleteasc@.

Conduc@torii popoarelor }i marii politicieni vorbesc de „unitateaneamului omenesc”, de „cet@]enia lumii”, de solidarizarea }i ̂ nfr@]ireatuturor. Se n@ruie barierele na]ionale, se ]in congrese mondiale }i secaut@ organizarea omenirii pe plan mondial. Lozinci ca „Proletari dintoate ]@rile, uni]i-v@!”, „Muncitori din toat@ lumea str$nge]i r$ndurile!”ne arat@ v@dit curentul mare ce se porne}te ̂ n lume. Cre}tinismul estechemat s@-}i dea contribu]ia la unificarea spiritual@ a omenirii.

Unii caut@ unirea }i ^nfr@]irea pe baza unor principii de nega]ie;^nl@turarea oric@rei religii, t@g@duirea lui Dumnezeu }i introducereanecredin]ei }i a nep@s@rii ^n cele religioase. Al]ii, iar@}i, vreau s@uneasc@ omenirea pe baza intereselor materiale. Iat@ de cecre}tinismul, care are pe Cristos cel mai puternic principiu de unire }i^nfr@]ire, este chemat s@ ^nfr@]easc@ }i s@ uneasc@ pe to]i oamenii^ntr-un singur Trup, Biserica.

Page 207: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

207

Cu acest g$nd s-au ^n@l]at rug@ciunile pentru unire, din 18-25ianuarie, din partea tuturor confesiunilor cre}tine. Au fost }i la noi cares-au rugat, dar au fost pu]ini. Cei mai mul]i nici n-au }tiut de aceasta.Al]ii, chiar dac@ au }tiut, au r@mas nep@s@tori. Aceasta, ^ns@, este olips@ a ^n]elegerii vremurilor de fa]@. Este o lips@ de dragoste }isolidaritate fa]@ de popoarele lumii. Ba chiar mai mult, este o crim@fa]@ de neamul omenesc.

Cu to]ii trebuie s@ ne d@m seama c@ a sosit momentul s@ lucr@mdin r@sputeri la pacificarea spiritelor folosindu-ne de tezaurele credin]einoastre cre}tine. A sosit clipa ^n care trebuie }i noi cre}tinii s@ ne^ncadr@m ^n concertul universal }i s@ c$nt@m c$ntecul unirii }i iubirii,ca s@ se ^mplineasc@ credin]a M$ntuitorului „ca to]i s@ fie una”.Biserica, prin glasul Liturghiei, se roag@ zilnic „ pentru bun@tateasfintelor lui Dumnezeu biserici” – evident din R@s@rit }i din Apus,„pentru unirea tuturor” – evident a tuturor cre}tinilor, f@r@ deosebirede limb@, s$nge sau confesiune. S@ ne rug@m }i noi zilnic }i dup@^ncetarea s@pt@m$nii de rug@ciune. Dar mai ales s@ lucr@m zilnicpentru unirea tuturor. P$n@ c$nd masele nu vor ̂ n@l]a din toate inimilerugi calde spre ceruri, ca s@ vie spre noi ca ploaia harul iubirii }i unirii,p$n@ atunci unirea va ^nt$rzia. Totul depinde de noi!

***

Not@. La 2 aprilie 1947, cum remarcam mai sus, cotidianul„independent” bucure}tean „Tribuna Rom$neasc@” a dezl@n]uit ocampanie de denigrare ^mpotriva Mitropolitului ortodox al Moldovei,Irineu Mih@lcescu, pentru a-l debarca din scaun }i a-l ^nlocui cuJustinian Marina, omul Partidului Comunist, numit deja ̂ n 1945 vicararhiereu la Ia}i. Revista „Via]a Cre}tin@” din Cluj, prin articolul Cinesunt zarafii bisericii?, publicat ^n nr. 38 din 13 aprilie 1947, alc@tuitde S.A. Prundu} }i semnat „Redac]ia” i-a luat ap@rarea Mitropolitului.Replica „Tribunei Rom$ne}ti” sub semn@tura lui Alexandru Olteanu,ini]iatorul campaniei, n-a ^nt$rziat. A ap@rut ^n nr. 133 din 21-23aprilie 1947 al „Tribunei Rom$ne}ti”, sub acela}i titlu „Cine suntzarafii Bisericii?”, la care i-a ad@ugat subtitlul: „Un r@spuns cinstit alunor oameni de rea credin]@ }i a unor fal}i ap@r@tori ai Bisericii”.

Page 208: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

208

Acestui r@spuns „cinstit”, S.A. Prundu} i-a preg@tit o contra-replic@,cu titlul Mireasm@ sau duhoare?, pentru a fi publicat ^n „Via]aCre}tin@”,. Articolul, ^ns@, nu a mai ap@rut, fiindu-i suspendat@ cotade h$rtie stabilit@ revistei. Fiind ambele articole ale lui S.A. Prundu},at$t cel publicat, c$t }i cel r@mas ^n manuscris, o v@dit@ m@rturie aatmosferei ^n care au ^nceput s@ se „rezolve” problemele biserice}ti,le public@m pe am$ndou@. De altfel, din ambele rezult@ „urbanismul”}i „condescenden]a” utilizate de „Tribuna Rom$neasc@”.

Cine sunt zarafii Bisericii?„Tribuna Rom$neasc@, 2 aprilie 1947, „cotidian independent de

informa]ie }i atitudine na]ional@”

Se public@ un articol ce st$rne}te revolt@ ^n sufletul oric@rui cititorcu bun sim]. Mitropolitul Moldovei, %.P.S.S. Irineu Mih@lcescu,cunoscut nu numai ^n ]ar@, ci }i ^n str@in@tate, at$t ^ntre ortodoc}i,c$t }i ^ntre catolici }i protestan]i, prin operele sale teologice, care deat$tea ori ne-a reprezentat cu mult@ cinste }i demnitate la congreseleinterna]ionale, al c@rui nume este pronun]at cu venera]ie de ^nv@]a]iiapuseni, este ast@zi prezentat ^n postur@ de „martor mincinos }i deg@inar” }i taxat drept „jefuitor }i falsificator de acte publice” }i „borfa}de r$nd”. De ce vin@ s-a f@cut p@rta} acest chiriarh, a}ezat ^n frunteactitoriei lui Alexandru cel Bun, }i urma}ul at$tor vl@dici mari, caVarlaam }i Veniamin, ca s@ fie calificat a}a de odios }i sub oricedemnitate de om? Iat@ iar@}i cuvintele pretinsului „cotidianindependent”, pentru l@murirea cititorilor:

„Cuviosul Ierodiacon Teodosie Ciofoaia, fost ucenic al Mitro-politului }i intendent al Palatului mitropolitan, a declarat sub propriesemn@tur@ c@ }eful Bisericii moldovene }i-a ̂ nsu}it o parte din lucrurilePalatului; c@ s-a f@cut vinovat de m@rturie fals@ – ca ori borfa} de r$nd– spun$nd c@ o canapea de plu} maron a fost furat@ ^n timpulevacu@rii, pentru ca dup@ descoperirea canapelei la ferma doamneiChiriachi]a Petreanu, s@ dea ordin protosinghelului MelchisedecManoilescu s-o trimit@ la Ia}i”. Pentru aceasta, chiriarhul este f@cutmartor mincinos }i g@inar”, „p$ng@ritor de biseric@ }i nevrednic slujitoral ei”.

Page 209: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

209

Dup@ declara]ia P.S. Valeriu Boto}@neanu, vicarul sfinteiMitropolii, pus de %.P.S.S. Irineu a fost ^ns@rcinat cu evacuareaPalatului dl. Teodor Petreanu. „Printre bunurile evacuate se aflau }idou@ l@zi mari }i grele, de abia le ridicau doi oameni. Aceste l@zi aufost date de Petreanu la gara Ia}i lui Gh. Miron, om de serviciu alSfintei Mitropolii }i ^nso]itorul vagonului, cu ordin din parteaMitropolitului s@ le lase la Bucure}ti...”. „Ce au con]inut aceste l@zi,ce obiecte de valoare vor fi fost puse ^n ele cu }tirea Mitropolitului }i alui Petreanu nu se poate }ti.” Totu}i, zic pretin}ii cur@]itori de Biseric@:Mitropolitul a comis furt }i este „borfa} de r$nd”.

%n anul 1942, cu prilejul unui incendiu – presupunem la Palatulmitropolitan – o comisie a ^ntocmit un proces-verbal – zice ziarul –devenit act public, Mitropolitul a f@cut personal modific@ri, ad@ug$ndca pierderi ^n plus c$teva cearceafuri, fe]e de perne, }ervete de ceai,patru p$nze de storuri etc.” Pentru aceste c$teva lucruri Mitropolituleste f@cut drept „falsificator de acte publice”.

Acestea sunt vinele grozave pentru care un %nalt ierarh al Bisericiinoastre rom$ne}ti este t$r$t pe banca acuza]ilor. O canapea }i dou@l@zi ̂ n care nici chiar acuzatorii nu }tiu ce era, apoi c$teva cearceafuri,fe]e de perne, }ervete, introduse ^ntr-un proces-verbal.

Orice om serios }i bine educat poate vedea c@ nu este cazul a setrage clopotul ^ntr-o dung@ }i a se t$r^ ^n noroi un Arhiereu, pentrupresupuneri }i b@nuieli }i pentru lucruri ce a}teapt@ s@ fie dovedite }il@murite.

Ceea ce ne mir@ foarte mult este faptul c@ fe]e biserice}ti, un„Cucernic ierodiacon” }i un „P.S. vicar”, fii suflete}ti }i subalterni aiMitropolitului, ^n loc s@ refereze cazul organelor biserice}ti, singurecompetente s@ judece un arhiereu, ^l denun]@ ziari}tilor. Uit@ c@Biserica este o institu]ie cu legi cu canoane, care judec@ }i pedepse}tepe slujitorii ei care se afl@ vinova]i. Biserica ^ns@}i este chemat@ s@-}iapere bunurile sale proprii }i nu %nalta Curte de Casa]ie.

Noi nu vrem s@ stabilim vinov@]ia sau nevinov@]ia chiriarhuluiacuzat, c@ci nu este ^n putin]a noastr@, dar vrem s@ spunem r@spicatc@ nu aceasta este calea de urmat. Regretatul dasc@l al Neamului, N.Iorga, ̂ ntr-un caz similar a declarat: „Rufele nu se spal@ ̂ n v@zul tuturor}i murd@ria din cas@ nu se arunc@ ^n strad@”. Cei ce vreau s@ fac@

Page 210: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

210

oper@ de „purificare a Bisericii” s@ ia aminte c@ prin aceste metodese fac profanatorii ei. Nu servesc nici Bisericii, nici Neamului acestebalcanisme izvor$te din suflete p@tima}e }i str$mte la vedere, careproduc grea]@ ^n orice om cu bun sim].

Numai din condeiul unor oameni „mici la suflet, mari la patimi”au putut ie}i astfel de }tiri ce fac s@-i crape obrazul de ru}ine, c$nd}tii c@ ajung }i pe m$na str@inilor.

Un popor civilizat nu poate tolera at$ta neomenie. La noi se poatepermite aceast@ „]ig@nie” ce ne discrediteaz@ ̂ n fa]a lumii, fiindc@ estepe placul du}manilor poporului, care s-au f@cut nu numai „zarafii”Bisericii, ci }i ai Neamului.

Merit@ s@ fie sco}i afar@.

Mireasm@ sau duhoare?

Cotidianul „Tribuna Rom$neasc@” de la o vreme duce printr-oserie de articole a}a-zisa „lupt@ pentru purificarea Bisericii deelementele care o compromit }i ̂ i submineaz@ autoritatea }i campaniade demascare a dezastruoasei situa]ii de la Mitropolia Moldovei”. %narticolul Cine sunt zarafii Bisericii? din num@rul de Pa}ti al gazeteinoastre, am ar@tat atacurile aduse de respectivul „cotidian indepen-dent” ^n num@rul din 2 aprilie a.c. %.P.S. S. Mitropolitului Irineu }i amprecizat c@ nu vrem s@ stabilim vinov@]ia sau nevinov@]ia %naltuluiierarh, ci ne-am ridicat ̂ mpotriva drumului apucat de a face r$nduial@^n Biseric@.

Acela}i cotidian ^n nr. 133 din 21-23 aprilie 1947, d@ „un r@spunscinstit unor oameni de rea credin]@ }i unor fal}i ap@r@tori ai Bisericii”,care, evident, ne vizeaz@ pe noi cei de la „Via]a Cre}tin@”, despre carezice, ̂ n continuare, „cotidianul independent de informa]ie }i atitudinena]ional@”, „departe de a se uni cu noi ^n aceast@ grea lupt@ derestabilire a prestigiului Bisericii – se arat@ foarte grijuliu ^n a ascundec$t mai bine f@r@delegile }i josniciile, jafurile }i imoralitate, spre ap@stra ^n fiin]a Sfintei Biserici puroiul moral al decaden]ei }i aldezagreg@rii. Noi cerem extirparea focarului de infec]ie pentru salvarea^ntregului organism, ei se str@duiesc s@ p@streze cangrene, periclit$ndexisten]a ^ns@}i a Bisericii”. E lucru u}or de ^n]eles c@ noi nu putem

Page 211: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

211

l@sa f@r@ r@spuns aceast@ calomnie ce ni se aduce, c@ci ar ^nsemnac@ suntem a}a cum s-a scris.

Cititorii no}tri, care bine cunosc condi]iile grele, criza financiar@}i lipsa de h$rtie cu care ne zbatem }i, ^n plus, se mai adaug@ }iinterven]ia cenzurii, ^}i dau bine seama c@ nu putem duce cum artrebui – de la egal la egal – lupta cu un cotidian de mare tiraj, care arela ^ndem$n@ toate mijloacele }i toate libert@]ile, totu}i suntem sili]i ane ap@ra pentru a ar@ta „cine sunt zarafii Bisericii }i fal}ii ei ap@r@tori”.

Pe umerii %.P.S. Sale se pun o serie de crime grozave: martormincinos, t$lhar, falsificator de acte publice, preacurvar etc., lucruricare te fac s@ ̂ ncremene}ti c$nd te cuge]i numai c@ ar putea fi s@v$r}itede un simplu om, nici nu de fa]@ bisericeasc@ din %naltul cler. %.P.S.Sa sau e nevinovat de toate acestea }i atunci cei ce-i aduc acuzelesunt adev@ra]i criminali, mai vinova]i ca cei de r@zboi; sau este vinovat}i atunci trebuia de mult pedepsit f@r@ scandalul ce se provoac@ spreru}inea Neamului }i a Bisericii.

S@ presupunem, c@ toate acuzele a}a cum sunt aduse, suntadev@rate. Atunci ne ^ntreb@m: cine a adus }i a a}ezat un criminalordinar ^n fruntea Mitropoliei? Oare nu sunt ace}tia mai vinova]i,fiindc@ }i-au b@tut joc de Biseric@, coco]$nd un netrebnic ^n frunteaei? Ve]i zice c@ la ^nceput a fost om cinstit }i numai dup@ aceea s-adedat la aceste nelegiuiri. Atunci r@spund: E limpede c@ nu ^ntr-o zi }idintr-odat@ a comis acele fapte }i atunci ^ntreb: De ce preo]ii }icredincio}ii din jurul %.P.S. Sale, care au trebuit s@ vad@ ce face, n-ausesizat la timp forurile superioare s@-l pedepseasc@ cum se cuvine }icum scriu canoanele Bisericii noastre? Dac@ n-au f@cut-o, suntvinova]i de p@catul omisiunii }i p@c@to}i crimelor. Dac@ au f@cut-o,atunci forurile superioare biserice}ti trebuiau s@-l pedepseasc@ }i, dac@^nt$rzie, este semn c@ lucrurile nu sunt tocmai a}a cum le descrie„Tribuna Rom$neasc@” }i, ^n acest caz, s@ avem r@bdare p$n@ se vorlua m@surile ce se impun. Nu se poate nici m@car g$ndi, c@ci ar fi^ngrozitor }i peste m@sur@ dureros s@ presupui c@ forurile superioarebiserice}ti nu se mi}c@, fiindc@ voiesc s@ mu}amalizeze chestiunea.A}adar, ar ^nsemna c@ „putreziciunea }i mocirla ^n care se dovede}tea exista ^n dosul celor institui]i de mare autoritate moral@”, pe caredl. Alexandru Olteanu }i cei de la pomenitul ziar voiesc s-o ^nl@ture a

Page 212: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

212

p@truns ^ntreg organismul Bisericii, chiar }i ^n p@r]ile lui superioare.Ar ̂ nsemna c@ Sf$ntul Sinod }i to]i ierarhii ̂ nchid ochii ̂ n fa]a crimelor}i se solidarizeaz@ cu un p@c@tos public, iar preo]ii }i credincio}ii suntni}te imbecili ce urmeaz@ orbe}te o ceat@ de n@imi]i }i tic@lo}i. Atuncis-a terminat cu Biserica, totul e numai cangren@, partea s@n@toas@,Biserica cea vie, este abia o minoritate ne^nsemnat@, acel mic grupde lupt@tori ai purific@rii, ceea ce ne palce s@ credem c@ nu cuteaz@s@ o sus]in@ nici domniile lor.

S@ ni se ierte cutezan]a de a spune deschis, campania pornit@^mpotriva ierarhului ni se pare suspect@ }i cu dedesubturi politice.Acuzele nu le vedem ̂ ndeajuns dovedite }i totul apare ̂ n episoade deroman }i senza]ional gre]os, fiindc@ noi altfel l-am cunoscut peMitropolitul Irineu }i altceva am a}teptat de la d$nsul. Trecutul nostrubisericesc – durere – a mai cunoscut dezl@n]uiri de patimi politice careau ̂ n@l]at oameni nepotrivi]i la conducere }i au r@sturnat valori, f@c$nddin l@ca}ul Domnului teren de politic@ de}@n]at@ }i, astfel,compromi]$ndu-ne ^n fa]a lumii civilizate. %n aceast@ lumin@ apare }icampania de „purificare” ce s-a pornit.

S@ fim bine ̂ n]ele}i! Noi nu ap@r@m p@catul }i f@r@delegea nim@nui,nici nu vrem s@ acoperim minciuna }i imoralitatea. Dac@ %.P.S. SaIrineu este vinovat de crimele ce i se imput@, cerem s@ fie numaidec$tpedepsit dup@ cum cer sfintele canoane ale Bisericii }i numaidec$ts@ fie lep@dat din ceata slujitorilor altarului. [inem totodat@ s@ se }tie}i aceasta: Noi ne ridic@m cu ̂ nver}unare ̂ mpotriva scandalului, adic@a smintelilor ce se produc ^n sufletele cititorilor pe urma articolelor cuadev@rat scandaloase din „Tribuna Rom$neasc@”. Putreziciunea }imocirla nu se scoate ^n calea trec@torilor, ci se cur@]@ }i se arunc@ ^ncloac@. Chirurgul ce taie rana nu scoate puroiul s@-l poarte pe subnasul marelui public, ci deschide g@leata }i ^l arunc@ ^n ea. Campaniapornit@ nu vindec@ rana, ci r@sp$nde}te infec]ia. Focarele de infec]ienu trebuiesc prezentate marelui public, care nu poate remedia nimic,ci sunt a se prezenta chirurgului iscusit, care ia bisturiul, taieputrejunea }i panseaz@ rana, ca s@ se vindece. Atmosfera din Biseric@nu se poate re^nnoi }i purifica prin r@scolirea cuibului de infec]ie }iprin r@sp$ndirea duhoarei ce eman@ de acolo, ci prin r@sp$ndireamiresmei bine-mirositoare, a faptelor bune s@v$r}ite de credincio}i,

Page 213: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

213

preo]i }i ierarhi. Deci s@ r@sp$ndim cu to]ii buna mireasm@, }i nuduhoarea, at$t prin faptele noastre, c$t }i prin ]inuta noastr@ }i chiar}i prin scrisul nostru.

A}a }i numai a}a vom fi adev@ra]i ap@r@tori ai Bisericii.

***

P.S. Din lectura celor dou@ articole de mai sus, cititorul va ̂ n]elege,se va convinge de legimitatea „dialogului” purtat de S.A. Prundu} cu„Tribuna Rom$neasc@” }i va putea desigur da r@spuns la ^ntrebareapus@ de preotul ortodox Boris R@duleanu, ̂ n scrisoarea deschis@ C@treSinodul Bisericii Ortodoxe Rom$ne, publicat@ ^n „Rom$nia Liber@”,nr. 31, serie nou@, din 28 ianuarie 1990, „Lumea cre}tin@”, pag. IV,sub punctul 1. „Preotul de mir Ioan Marina a ajuns ̂ ntr-un r@stimp scurtde trei ani, vicar la Ia}i ^n 1945, Mitropolit al Moldovei ^n 1947 }iPatriarh al [@rii ̂ n 1948. Persist@ ̂ ntrebarea nel@murit@, cum de a muritIrineu Mih@lcescu, Mitropolitul Moldovei }i apoi Patriarhul Nicodim,chiar la timp, pentru a face loc Patriarhului Justinian, care era sus]inutde regimul comunist?”

***

Page 214: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

214

Tribunalul Militar Cluj, sec]ia a II-a Copie – ExtrasDosar nr. 344/1949

SENTIN[A NR. 116Ast@zi anul 1949 ziua 29 luna martie.

Tribunalul Militar Cluj

S-a ^ntrunit ^n }edin]@ public@ ^n scop de a judeca pe PRUNDU{SILVIU (AUGUSTIN), n@scut la 3 mai 1915 ^n comun@ C@}ei jude]ulSome}, de profesiune preot profesor, domiciliat ^n Cluj, str. A.Mure}eanu nr. 26, condamnat nu a mai fost, ^nvinuit pentru faptelede delictul de instigare public@ prev. }i pen. de art. 327 al. III c. p.;delictul de r@spundere de publica]iuni interzise prev. }i pen. de art.325 al. III, lit. c c.p.; delictul de uz de fals prev. }i pen. de art. 412 cp.

.................................................................................................%n fapt:Cu ocazia actului istoric din octombrie 1948 de unificare a celor

dou@ biserici – Greco-Catolice }i Ortodoxe, prin care se urm@reauinteresele superioare de Stat, inculpatul Pr. Prundu} Silviu Augustin avenit la Cluj pentru a lua leg@tura }i primi instruc]iuni de la EpiscopiaGreco-Catolic@, ̂ ns@ neput$ndu-se ajunge la un rezultat pozitiv, a plecat^n comuna sa natal@ – C@}eiu – Some} }i ̂ n ziua de 10 octombrie 1948a ]inut o predic@ la biserica din acea comun@, dup@ ritualulGreco-Catolic. B@nuind c@ este urm@rit de autorit@]i, inculpatul Prundu}a p@r@sit comuna C@}ei }i a revenit la Cluj. Pentru a nu fi prins deorganele de securitate, }tiindu-se urm@rit, }i-a t@iat barba }i ^mbr@cat^n haine civile, dup@ care }i-a scos o fotografie pe care a trimis-o frateluis@u Boldur Nicolae, pentru a-i scoate un buletin-legitima]ie. InculpatulBoldur Nicolae, primind fotografia ̂ n cauz@, a aplicat-o pe o legitima]ieasem@n@toare cu a sa, pe care a completat-o pe numele lui Prundu} }i,profit$nd de neaten]ia autorit@]ilor comunale, a aplicat }tampilaprim@riei comunei C@}ei – Some}, dup@ care a ̂ nm$nat-o lui Prundu}.Sosit la Cluj, inculpatul Prundu} cunosc$nd mai demult pe inculpatulB@lan Nicolae, a cerut acestuia s@-l primeasc@ ^n locuin]a sa din str. A.Mure}eanu nr. 26. B@lan accept@ }i astfel c@ Prundu} locuie}te la adresade mai sus, favorizat fiind de B@lan Nicolae.

Page 215: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

215

%ntruc$t Prundu} nu a putut lua leg@tura cu Episcopul Greco-catolicdin Cluj, a mers la Blaj la Episcopul I. Suciu, de unde a primitinstruc]iuni }i manifeste religioase de rit greco-catolic, pe care le-a aduscu sine la Cluj. Aceste manifeste religioase intitulate tineretului precum}i ar@t@rile Maicii Domnului, inculpatul Prundu} S. le-a multiplicat }ir@sp$ndit ^n public. Din cuprinsul acestor manifeste se desprinde clarc@ inculpatul continua s@ propage mai departe religia Greco-Catolic@}i a determina pe credincio}i a nu trece la ortodoxism. Mai mult a nuse supune legilor existente ^n Stat.

Parte din aceste manifeste au fost multiplicate la ma}ina de scrisde c@tre inculpatul Iva}cu Iulian, c$t }i cu ajutorul unui multiplicatorprocurat de Iva}cu.

Parte din aceste manifeste au fost predate inculpatului BoldurNicolae, care la r$ndul s@u a r@sp$ndit din aceste manifeste }i altorpersoane, iar parte le-a ascuns pentru a nu fi g@site la perchezi]ie.

Prin luna noiembrie 1948, inculpatul S$ngeorzan Emil a primit maimulte manifeste redactate de inculpatul Prundu} de la o c@lug@ri]@ dela dispensarul studen]esc din Cluj }i la r$ndul s@u le-a r@sp$ndit maideparte altor persoane. Manifestele erau intitulate „Prietenul meu Isus^mi vorbe}te, iubi]i credincio}i, iubi]i fii”, }i din con]inutul lor tenden]iosrezult@ un ^ndemn la nesupunere c@tre legi }i a nu se lep@da de papade la Roma. Prin vacan]a Cr@ciunului inculpatul S$ngeorzan a mair@sp$ndit pe la unii preo]i greco-catolici asemenea manifeste,^ndemn$nd pe ace}tia s@ le citeasc@ }i s@ le r@sp$ndeasc@ la r$ndullor popula]iei.

Cu ocazia perchezi]iilor efectuate ^n cauz@, s-au g@sit la inculpatulPrundu} Silviu Augustin, c$t }i la fratele s@u Boldur Nicolae,manifestele anexate la dosar, filele 38-176.

Dup@ ce inculpatul Prundu} s-a re^ntors de la Blaj, a compus dinproprie ini]iativ@ o scrisoare, pe care a scris-o ^n patru exemplare }i atrimis c$te un exemplar Episcopiei Cluj, unul la %.P.S. Nicolae B@lande la Sibiu, }i altul Patriarhiei din Bucure}ti, iar un exemplar dinaceast@ scrisoare a p@strat-o la domiciliul s@u din Cluj, unde a fostg@sit@ cu ocazia perchezi]iei ce i s-a f@cut. Din cuprinsul acestei scrisori– anexate la dosar, filele 12-14, rezult@ c@ inculpatul a adus grave

Page 216: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

216

ofense }i amenin]@ri Mitropolitului B@lan, reprezentantului EpiscopieiOrtodoxe din Cluj, precum }i Patriarhului.

................................................................................................Cu unanimitate de voturi }i cu acordare de circumstan]e atenuante

condamn@ pe inculpatul Pr. Prundu} Silviu Augustin de 34 ani dincomuna C@}ei – Cluj – domiciliat ^n Cluj, str. A. Mure}eanu nr. 26, la6 (}ase) luni ^nchisoare corec]ional@ pentru delictul de ultraj, f@c$ndaplica]iunea art. 253, 158 C.P. prin schimbare de calificare conformart. 292 C.J.M. din delictul de instigare public@ p. p. art. 327 al. 3 C.P.}i la 4 (patru) luni ̂ nchisoare corec]ional@ pentru delictul de r@sp$ndirede publica]iuni interzise, f@c$nd aplica]iunea art. 325 al. 3 lit. c. c.p.comb. cu art. 157 C.P. Conform art. 101 C.P. va executa pedeapsacea mai grav@, iar ̂ n baza art. 304 C.J.M. ̂ l oblig@ s@ pl@teasc@ Statului2000 (dou@ mii) lei cheltuieli de judecat@.

Achit@ pe susnumitul pentru delictul de uz de fals p. p. art. 412 C.P.^n baza art. 4 pt. I pct. 1 pr. penal@.

%n baza art. 463 C.J.M. se comput@ ̂ ntreaga deten]iune [email protected]@ }i citit@ ^n }edin]@ public@ ast@zi 1 aprilie 1949, la Cluj.

Baza: Arhiva Ministerului Ap@r@rii Na]ionale

V@zutComandantul U.M. 02405 Pite}ti,

ss. (indescifrabil)

Pentru conformitate,

ss. (Indescifrabil)

2 ex./C.D.

Page 217: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

217

R.P.R. Copie – ExtrasTribunalul Militar Teritorial Timi}oaraDosar nr. 398/1954

SENTIN[A NR. 188Ast@zi 1 aprilie 1955

Tribunalul Militar Timi}oara

S-a ^ntrunit ^n }edin]@ public@ ^n scopul de a judeca pe inculpatulPRUNDU{ SILVIU AUGUSTIN, acesta fiind condamnat ̂ n urma unorac]iuni du}m@noase la adresa regimului }i liber$ndu-se ^n anul 1949.

Acesta s-a ^nt$lnit cu Pura Nicolae, care era fugar }i ascuns ^n aceltimp cu V. Botiza, }i cu care ocazie este informat c@ Pura Nicolae^ndepline}te func]ia de vicar clandestin al Diecezei Cluj–Gherla }i totatunci a aflat c@ inculpatul Pura Nicolae este fugar, ̂ ntruc$t este urm@ritde autorit@]ile de stat pentru faptul c@ a desf@}urat o vie propagand@^n mijlocul credincio}ilor greco-catolici s@ nu treac@ la ortodoxie.

%n total, inculpatul s-a ^nt$lnit cu Pura Nicolae de dou@ ori ^n anul1949 }i de 2 ori ^n anul 1953, cunosc$ndu-i situa]ia sa de fugar,^ntruc$t aceast@ problem@ au discutat, iar a doua oar@ a primit^ns@rcinarea de la Pura s@ se intereseze de Riti Emil, care avea leg@tur@cu el, fapt pe care inculpatul nu l-a dus la ^ndeplinire. Tot inculpatul^n anul 1950 a luat leg@tur@ cu Man Leon, cu care a discutat situa]iac@ circul@ unele zvonuri nepotrivite cu c@lug@ri de la Baia Mare c@unii din preo]i tr@iesc ^n concubinaj, de asemenea inculpatul a maiavut cuno}tin]@ c@ ̂ n casa lui Farkas Vasile este ascuns Pandrea Liviu.

...................................................................................................

F@c$nd aplica]iunea art. 292 c. j. m. 228 combinat cu art. 1 cp. p.304, 463 c.j.m. condamn@ pe PRUNDU{ SILVIU la 1 (un) an^nchisoare corec]ional@.

%l oblig@ s@ pl@teasc@ 100 (una sut@) lei cheltuieli penale pentrudelictul de omisiunea denun]@rii p. p. de art. 228 c.p. combinat cuart. 1 c.p. prin schimbare de calificare din art. 327 alin. 3 c.p.

Page 218: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

218

%i comut@ arestul preventiv de la data de 26 mai 1953 la 25septembrie 1954.

Dat@ }i citit@ ^n }edin]@ public@, ast@zi 2 aprilie 1955.

Baza: Arhiva Ministerului Ap@r@rii Na]ionale

V@zutComandantul U.M. 02405 Pite}ti,

ss (indescifrabil)

Pentru conformitate,

ss (indescifrabil)

2 ex. C.D.

Page 219: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

219

Coscienza storica, conversione

alla Tradizionenella Chiesa locale

Pr. Dr. Sabin Sebastian F@g@ra},OSBM

Page 220: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

220

Page 221: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

221

L’apostolo Paolo fa coscienti i cristiani provenienti dalle nazioni(éthnê) di differenza tra il passato, indicato con l’espressione “unavolta (poté)”, e il presente, indicato con il vocabolo “adesso (nýn)”,contrapposizione specifica per la “coscienza storica”:

- Rm 11,30: una volta (poté) siete stati disobbedienti a Dio,mentre adesso (nýn) avete ottenuto la misericordia;

- Gal 4,8-9: una volta (poté) per vostra ignoranza di Dio eravatesottomessi ai dèi falsi, adesso (nýn) avete conosciuto Dio;

- Ef 2,11-13: una volta (poté), un tempo (kairós), eravate senzaCristo e cittadinanza d’Israele, senza speranza e senza Dio, estraneiai patti della promessa, adesso (nýn) invece, in Cristo Gesù, voi cheuna volta (poté) eravate i lontani siete i vicini, essendo concittadinidei santi e familiare di Dio (Ef 2,19);

- Col 1,21-22: una volta (poté) eravate stranieri e nemici, adesso(nýn) siete riconciliati, santi, immacolati, per mezzo della morte delcorpo di Gesù Cristo (cf. Rm 5,10-11);

- 1 Pt 2,10: voi una volta (poté) eravate non popolo, adesso (nýn)invece, siete il popolo di Dio (Rm 9,25); voi esclusi dalla misericordiaadesso (nýn) avete ottenuto misericordia;

- 1 Pt 2,25: eravate peccatori erranti, ma adesso (nýn) siete tornatial Pastore e Vescovo delle vostre anime.

Da un’esistenza immatura e vana, da una vita disorientata, senzasenso, sballottati dalle onde e portate in tutte le direzioni dai ventidelle ideologie (Ef 4,14), come nuvole senza pioggia portate via daiventi, come alberi sradicati senza frutto, come onde selvagge delmare e come astri erranti (Gd 12-13), con l’iniziazione cristianal’uomo è inserito nella storia della salvezza, in un tempo (kairós)orientato, favorevole, ed inizia a vivere con senso,1 secondo la veritànella carità, a crescere verso lo stato di uomo perfetto, secondo ilmodello, la Testa-Archetipo Cristo (Ef 4,13-16).

Il ciclo “infernale”, monotono e chiuso, del tempo ciclico, astrale,è spezzato dall’Evento unico Cristo Incarnato, e l’uomo può ritornaredallo smarrimento nel tempo ciclico, al tempo qualificato, “lineare”,a una storia nuova orientata, che si apre verso la casa del Padre.

Page 222: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

222

L’uomo può ritornare all’esistenza diretta verso un termine fisso, unpunto fermo, il Verbo Incarnato nella storia, il Condottiero verso ilPadre. Così che da una temporalità senza senso, segnata dalmovimento degli astri, da un destino ignoto cercato con febbrilitànella lettura dei segni del cielo, nella situazione spaziale dellecostellazioni astrali, con la “scienza” astrologica, il battezzato siconverte ad una temporalità con un senso, segnata dal vero Segnodei tempi, dalla Stella che spunta da Giacobbe (Nm 24,17), dallaStella del mattino (2 Pt 1,19; Ap 2,28), la Stella, la Folgorante e laMattutina (Ap 22,16),2 accettando un destino conosciuto, rivelatodal Sole (Anatolê, “Oriente”) sorto dall’Alto (Lc 1,78), dall’Altissimo,che è il Figlio dell’Altissimo (Lc 1,32) Padre della luce (Gc 1,17).

Con il lavacro di rigenerazione e di rinnovamento dello SpiritoSanto effuso mediante Gesù Cristo (Tt 3,5-6), con la conversionebattesimale, il tempo passato invano è riscattato, il tempo perso èritrovato nella pienezza dei tempi portata da Cristo con lo SpiritoSanto. Il periodo d’ignoranza di Dio è assolto con la conoscenza diDio (Gal 4,8-9). Nasce così con il battesimo la “coscienza storica”3

che è la conversione alla Tradizione storica nella Chiesa di Dio locale,Chiesa “generata” dalla divina Tradizione apostolica. Il cristiano èinserito nella catena della Tradizione-Recezione della vita divina ediventa erede immeritevole di un passato pieno di significato, caricodelle opere di Dio, degli interventi storici divini. Diventa, tramite laTradizione-Recezione storica, recettore della Pienezza realizzata inCristo Incarnato nella storia. Diventa recettore, cooperatore erealizzatore nel presente di un avvenire d’eterna felicità, di un futurogià presente in anticipo in Gesù Cristo l’Adamo Ultimo. Diventapropagandista del tempo benefico della Chiesa.

Avere la coscienza storica nata con la conversione alla Tradizionestorica, significa essere coscienti che tutto è collegato alla catena dellaTradizione storica, pubblica, fondata nell’Incarnazione storica, e noncercare fuori della Tradizione, dottrine diverse e peregrine (Eb 13,9),rivelazioni private, apparizioni miracolose, innovazioni ingegnose.Significa accettare coraggiosamente come proprio tutto il passatoanche quando è sgradevole, come i Profeti accettavano il passatod’Israele disseminato da tante infedeltà (Dn 9; Ne 9), e non fare salti

Page 223: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

223

mortali all’indietro alle origini mitiche e mitologiche, a una purezzaprimitiva immaginaria, riempiendo il passato vuoto con storieinventate.

I Concili ecumenici delle Chiese della Tradizione, che non fannoaltro che riproporre la fede immutabile trasmessa lungo la catenadella Tradizione da Cristo Signore e dallo Spirito Santo agli Apostolie ai loro Successori legittimi, i Vescovi delle Chiese locali, esprimonola coscienza storica utilizzando nelle “definizioni” (hóros) dottrinalie disciplinari, le “formule della Tradizione” storica, apostolica, leformule della “coscienza storica”.

Così, il Concilio di Calcedonia (40 ecum., a 451) nella definizionedel Simbolo di fede usa la formula: «Seguendo i santi Padri,all’unanimità noi insegniamo a confessare un solo e medesimo Figlio,il Signore nostro Gesù Cristo, ... come un tempo i Profeti e poi lostesso Gesù Cristo hanno insegnato, e infine come il Simbolo deinostri Padri ci ha trasmesso».4 Il Concilio di Costantinopoli II (50

ecum., a 553) fonda la professione di fede sulle verità ricevute «dallaSacra Scrittura, dall’insegnamento dei santi Padri e delle definizioniintorno all’unica e vera fede formulate dai precedenti quattro santiConcili».5 Il Concilio di Costantinopoli III (60 ecum., a 681) rifiutale lettere dogmatiche dei monoteleti e del Papa Onorio I, perché «nonsono conformi agli insegnamenti apostolici e alle definizioni dei santiConcili e di tutti gli illustri santi Padri», e definisce e confessa la fedenelle due volontà e operazioni in Cristo seguendo «i cinque santiConcili ecumenici e i santi ed eminenti Padri».6 Il Concilio di NiceaII (70 ecum., a 787) definisce con rigore e cura la dottrina dellaChiesa sulle sacre Icone «procedendo sulla via regia, seguendo ladottrina divinamente ispirata dei nostri santi Padri e la Tradizionedella Chiesa Cattolica (riconosciamo, infatti, che lo Spirito Santoabita in essa)».7

Anche nei Concili del secondo millennio non mancano le formuledella coscienza storica. Il sacrosanto Concilio di Trento (1545-1563),«secondo le testimonianze delle sacre Scritture, dei santi Padri, deiConcili più venerandi e il giudizio e il consenso della Chiesa stessa,stabilisce, professa e dichiara quanto segue» o «attenendosi alladottrina delle sacre Scritture, alle Tradizioni apostoliche e all’unanime

Page 224: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

224

pensiero degli altri Concili e dei Padri, ha creduto bene di stabilire edecretare i presenti Canoni».8 I Padri del Concilio Vaticano I (1869-1870) dichiarano che «basandoci, perciò, sulle chiare testimonianzedelle sacre Scritture e seguendo i Decreti esplicitamente definiti dainostri predecessori, i Romani Pontefici, come dai Concili generali,rinnoviamo la definizione del Concilio ecumenico di Firenze,...».9

La conversione alla coscienza storica portata dal cristianesimocon l’Incarnazione storica, è anche conversione alla Chiesa del DioVivente (“nata” dalla divina Tradizione apostolica), la Dimora diDio, Colonna e Fondamento della Verità (1 Tm 3,15). È conversione,per esempio, «alla Chiesa di Dio, alla sussistente in (tê oúsê en)Corinto» (1 Cor 1,2; 2 Cor 1,1), «alla Chiesa, alla sussistente (têoúsê)» in Efeso,10 in Tales,11 in Filadelfia,12 in Smirne d’Asia,13

in Magnesia di Meandro,14 o «alla Chiesa che presiede nella regionedei Romani».15 È conversione alle «Parrocchie (paroikíai) dellaChiesa santa e cattolica che sono in ogni luogo», alla Chiesa di Dio,«alla residente peregrina (paroikoúsê)» a Smirne o a Filomelio,16 aFilippi,17 a Roma o a Corinto.18 È conversione nella Chiesa e allaChiesa tradizionale, storica, locale, visibile, spazio-temporale: laDiocesi con le Parrocchie ed i Monasteri.19 La Chiesa, Una Santa,la Cattolica, l’Apostolica, visibile, diffusa su tutta la terra, sussisteed opera (CD = Christus Dominus, 11), è costituita e ripresentata(AG = Ad Gentes, 20), è veramente presente, tutta e per intero, soloin ciascuna Chiesa locale (particolare) o Diocesi (LG 26), “Chiesefiglie” (e “sorelle” tra loro), della Chiesa degli Apostoli, la ChiesaMadre di Gerusalemme. Dunque la Chiesa di Dio sussiste solo, “qui”nello spazio reale centrato sullo spazio sacro celebrativo, chiesaedificio; “oggi” nel tempo storico vissuto dagli uomini centrato sultempo sacro, “Giorno Sole” Domenica; “in noi” la stirpe di Abramo(Eb 2,16), persone vere, visibile.

Dalle cause che indeboliscono, con effetti negativi e spessodevastanti, la coscienza storica di Chiesa locale della Tradizionestorica, ricordiamo, il gran numero di “gruppi” e “movimenti”pseudo-ecclesiali troppo incoraggiati e gli innumerevoli ordini econgregazioni religiose occidentali, molti presenti oggi anche nelleChiese Orientali.20

Page 225: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

225

Note

1. Le società, le civiltà, gli imperi si distruggono, si rovinano dasoli quando cessano le ragioni per cui esistono, quando manca ilsenso della loro esistenza, quando l’ideale dominante quale le ha fattonascere e crescere è realizzato. Questa è la causa principale della“crisi” in cui si trova la Chiesa (Ortodossa) Romena Unita conRoma. La mancanza del senso della funzione unionista perche sonoignorate le condizioni richieste dal Decreto d’Unione (7 ottobre1698) per realizzare l’unione con Roma e non il “passaggio”, larealizzazione dell’ideale dominante, l’unità nazionale nella “RomaniaGrande” (1 dicembre 1918), e il cessare delle ragioni d’esistenza conil reciproco riconoscimento che la Chiesa Cattolica e la ChiesaOrtodossa sono “Chiese sorelle” (Balamand, 23 giugno 1993), portala Chiesa Romena Unita a una “crisi” d’identità e di senso, rovinosa,suicida.

2. Il “libro della creazione” tramite il “segno dei tempi”, la stellaapparsa ai Magi, indica il tempo della nascita del Re dei Giudei, eil “libro della Rivelazione” indica il “dove”, il luogo (Mt 2,4-6; cf.Mi 5,1). Di più, «la Stella di Lui» vista dai Magi nell’Anatolê, Oriente-Sole (Mt 2,2.9), «la Stella fermata sopra dove era il Bambino» (Mt2,9), è il Bambino Gesù Cristo, il Segno della pienezza dei tempi, ilSole-Oriente dall’Alto (Lc 1,78), la Stella del mattino (Ap 2,28;22,16) del Giorno senza fine, la Lampada che illuminerà nell’eternola Gerusalemme celeste (Ap 21,23; 22,5). Per Cristo come la Via ela Stella vedi AMBROISE DE MILAN, Traité sur l’Évangile de s. Luc2,45, in SChr (Sources Chrétiennes) 45, Paris 1956, p. 93.

3. Cf. P. CHIOCCHETTA, Origini cristiane della coscienza storica,in Euntes Docete 9(1956) 478-496.

4. DS (DENZINGER E SCHONMETZER, Enchiridion Symbolorum,Freiburg 1991) 301-302.

5. Ibid., 438.6. Ibid., 550.554.7. Ibid., 600. «Così si rafforza l’insegnamento dei nostri santi

Padri, ossia la Tradizione della Chiesa Cattolica, che ha ricevutol’Evangelo da un confine all’altro della terra. Così diventiamo seguaci

Page 226: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

226

di Paolo, che ha parlato in Cristo (cf. 2 Cor 2,17), del divino Collegioapostolico e dei santi Padri» (Ibid., 602). Il Concilio di CostantinopoliIV (80 ecum., a 870) nel Canone 1 mette la Tradizione come criteriodella fede (Regula fidei) affermando che: «Volendo percorrereirreprensibilmente la via diritta e regale della divina giustizia,dobbiamo mantenere quali fiaccole sempre splendenti le definizioni(hóros) dei santi Padri; perciò tutto che nella cattolica e apostolicaChiesa è trasmesso, sia dai santi e tuttolodati Apostoli, sia dagliortodossi Sinodi ecumenici e locali, oppure da ogni di Dio portatorePadre maestro della Chiesa, a custodire e a seguire confessiamo»(Ibid., 650.652).

8. Ibid., 1510.1600.9. Ibid., 3059. Il Concilio Vaticano II (1962-1965) che, si è voluto

un Concilio pastorale, in dialogo con il mondo contemporaneo, contutti gli uomini di buona volontà, senza emanare “definizioni”dogmatiche, ha esplicitato poco (un esempio LG = Lumen Gentium1) la “coscienza storica” con le formule della Tradizione.

In comparazione con la teologia ante Vaticano II, fortementeapologetica, difensiva (che cercava di dimostrare che siamo buonie nella verità perché gli altri sono peggiori ed erranti), la teologiapostconciliare è fortemente “storicizzante”, presentando semprel’evoluzione storica delle realtà ecclesiali (non senza l’influssodell’ideologia del progresso continuo, ascendente). Con tutto questonon mancano tanti segni dell’indebolimento della coscienza storica.

10. IGNACE D’ANTIOCHE, Lettres, in SChr 10, Paris 1958, p. 66.11. Ibid., p. 110.12. Ibid., p. 140.13. Ibid., p. 154.14. Ibid., p. 94.15. Ibid., p. 124.16. «La Chiesa di Dio, la residente peregrina (paroikoúsa) a

Smirne, alla Chiesa di Dio, alla residente peregrina (paroikoúsê) aFilomelio e a tutte le Parrocchie (paroikíai) della Chiesa santa ecattolica che sono in ogni luogo», Martyre de saint Polycarpe, Evêquede Smyrne, in SChr 10, Paris 1958, p. 242.

Page 227: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

227

17. Cf. POLYCARPE DE SMYRNE, Lettre aux Philippiens, in SChr10, Paris 1958, p. 202.

18. «La Chiesa di Dio, la residente peregrina (paroikoúsa) aRoma, alla Chiesa di Dio, alla residente peregrina (paroikoúsê) aCorinto, ai chiamati e santificati secondo la Volontà di Dio da GesùCristo nostro Signore», CLÉMENT DE ROME, Épître aux Corinthiens,in SChr 167, Paris 1971, p. 98.

19. L’Oriente cristiano ha conservato un forte senso della Chiesalocale, nel quale la Chiesa di Dio è edificata e cresce (UR = UnitatisRedintegratio, 15). I fedeli uniti al vescovo, nella celebrazione deidivini Misteri nella chiesa cattedrale (chiesa e celebrazione modelloper la Diocesi), nel giorno di Domenica, esprimono il senso dellaChiesa locale, visibile, inserita nello spazio e tempo storico. Il sensodella Chiesa Una Santa lo manifesta l’unità di “comunione” delleChiese locali espressa nella concelebrazione liturgica (UR 15).Nell’Occidente cristiano il senso della Chiesa locale è stato indebolitodalla scarsa preoccupazione per il patrimonio della Tradizioneapostolica e dalla molta preoccupazione per l’uniformità liturgica eper l’unità “piramidale” della Chiesa universale, l’unità espressa nel“centralismo” romano che ha ridotto il titolo di Metropolita, diPatriarca e di Primate a un titolo onorifico (CIC = Codex IurisCanonici, Can. 436.438) e ha cambiato, in rapporto con il primomillennio, il modo d’esercitare il primato del Vescovo di Roma (CIC,Can. 331,333).

Per il modo nel quale il Concilio Vaticano II, ricorda e riproponela realtà essenziale delle Chiese locali, vedi T. FEDERICI, Per conoscereLui e la potenza della Resurrezione di Lui, Napoli 1987, pp. 339-360.

20. A differenza della vita monastica vissuta nei Monasteriintegrati nella storia e nella Chiesa locale di struttura sacerdotale-monastica, la vita consacrata vissuta negli ordini e nellecongregazioni religiose apparse in Occidente dal secolo 12-o ad oggi,non è integrata nella Chiesa locale e nel tempo benefico della Chiesa,così che i religiosi sono diventati “cristiani senza Chiesa”. Sottrattisialla giurisdizione dei Vescovi legittimi delle Chiese locali, gli ordinie le congregazioni religiose istituiscono la loro gerarchia e “magistero

Page 228: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

228

parallelo” dei “superiori”, lacerando le Chiese locali, cf. D.C. HOYOS,Arcivescovo di Bucaramanga, Colombia, L’intervento al Sinodo deiVescovi sulla Vita consacrata, 4 ottobre 1994, L’Osservatore Romano,fascicolo, pp. 32-33.

Il superiore locale è un tipo di “parroco”, il superiore provincialeè una specie di “vescovo”, e il superiore generale un “piccolo papa”per il suo Ordine. Curiosa è poi la situazione dei sacerdoti religiosiche esercitano il ministero sacerdotale sotto la giurisdizione di un“superiore” che non è vescovo. Di più, il riferimento alle Regole eCostituzioni fisse, atemporali, e non agli Anziani, ai Padri spirituali(regole vive), alla Tradizione spirituale (come i protestanti siriferiscono alle Scritture e non alla Tradizione apostolica viva),indebolisce la coscienza storica specifica alle Chiese di Tradizioneapostolica. Per il rapporto Regola-Tradizione nella spiritualitàorientale, vedi Metropolita A. PL~M~DEAL~, Tradi]ie }i libertate ^nspiritualitatea ortodox@, Sibiu 1983, pp. 18-82.

Page 229: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

229

Msgr. DDr. Octave B$rlea, SMOM

Prince Vladimir Ghika

Ambassadeur de Dieu

PARIS - ROME1960

Page 230: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

230

Page 231: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

231

Introduction

La nouvelle de la mort en prison de Msg. Vladimir Ghika perçale Rideau de Fer pendant l’été 1954. Elle mangua un coupdouloureux pour bien $mes en Occident. Un grand nombre d’amiset disciples, enthousiastes du ma^tre vénéré que fut Mgr. Ghika, serecuiillirent et, avec un sentiment à fois de douleur, de l’admirationet de joie dans le Seigneur, prièrent et louèrent Dieu pour la luttesoutenue per son seviteur et pour son suprême sacrifice. Ils sont alléjusq’à exprimer, alors, la voeu ardent de le voir un jour élévé à ladignité des autels.

La prudence de la Sainte Eglise, dans le domaine des canoni-sations, este bien connue de tous, et on est en dorit de prévoir qu’onedeclaration de Sa part sera précédée d’un long procès d’éclair-cissement.

Suivant la même règle de prudence, des amis et disciples de Mgr.Ghika ont dèjà pris sur eux la charge de présenter leur contribution,afin de faire revivre peu à peu et resplendir dans leurs $mes et danscelles d’autrui, la figure de l’illustre «Père». Jusqu’à présent plusierursarticles ont été publiés dans ce but dans divers journaus.1 Unebrouchure biographique aussi venait d’être publiée par le Père PierreGherman,2 qui a ébauché cette belle figure même dans un articlede revue.3

Présentement, dans ce volume, nous présentons au public unebiographie plus étendue, afin d’établir une plus large base pour desrechercehs ultérieures, et de faciliter la connaissance d’une $med’élite, qui par sa teneur élevée de vie, par ses nombreuses initiatives

1. Louis Chaigne, dans La Croix, 23-24, Fév. 1955.Giovanni Filip, dans L’Osservatore Romano, 8 Déc. 1955.

2. Du palaias à la geole — Prince Vladimir Ghika, dans la collectionConvertits du XX-eme siècle, Nr. 42, Bruxelles, 1955, 16-o.

3. La Pensée Catholique, 43 (1956), pp. 28-49.

Page 232: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

232

et par son enseignement, peut erichir l’esprit et le coeur du lecteur.Cete biographie, écrite pour réprondre à de bienveillantes suggestions,ne veut être ni une narration débordante d’enthousiasme, qui puissefavoriser la création de légendes; ni le récit d’un esprit adverse; maisunei marche dans la simplicité et la verité.

Les faits ici présentés sont tirés d’importants témoignanges, quiviennent de ses parents, de ses amis, de ses disciples. Ainsi nousavons utilisé les Notes biographiques du Prince Démètre Ghika, frèrede Mgr. Ghika, et de la Princesse Elisabeth D. Ghika, riches de détailssur la vie familiale et les premières annés; du Rév. Père R.Garigou-Lagrange, qui l’a connu à Rome et à Paris; du Prof. LouisMassignon, qui fut son ami dès ses premières annes à Paris; des MM.Jacques Maritain, Olivier Lacombe, Antoine Lestra et M-ellePetrovano, qui l’ont connu à Paris et en France; de M-ele YbonneEstienne et M. Jean Daujat, qui ont été ses disciples à Auberive; duMr. Jean Mouton, président de l’Institut françias à Bucarest, et surtoutdu Rév. Père Georges Chorong, aumonier des Filles de la Charitétoujours à Bucarest: aux auteurs de ces mémoires et notesbiographiques en revient donc tout le mérite, et c’est donc à eux queles lecteurs sont priés d’adresser leur reconnaissance pour tout le bienqu’ils pourront tirer de ses pages.1

1. Nous ajoutons notre reconnaissance aussi envers la Très Rev. MèreMarie-Cécile Amat — Supérieure de «La Natività» de Rome —, et enversMademoiselle Claire, pour la bienveillance d’améliorer le français de cespages.

Page 233: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

233

Prince Vladimir GhikaAmbassadeur de Dieu

En 1931, le Prince Démètre Ghika, Ministre des Affairesêtrangères de Roumanie, se trouvait en audience auprès du SaintPère Pie XI. Quand il était sur le point de se retirer, le SouverainPontife le charges de ses «souvenirs paternels» chaleureux, pourMonseigneur

Vladimir Ghika».«Pour mon frère l’abbé?» – demanda le Ministre, tout surpris par

le titre de «Monseigneur», qu’il attribuait plutot à un lapsus.«J’ai dit Monseigneur Ghika – reprit le Pape –, car Nous l’avons

nommé Protonotaire Apostolique».1

C’est ainsi qu’on Ministre d’Etat devenait le messager d’unemarque d’estime et d’affection du Saint Père pour un ministre deDieu.

Cette renconatre des deux frères Ghika, Vladimir et Démètre, dansleur activité publique, n’avait rien de fortuit; car élevés ensemble, ilsrestèrent très unis après leurs études. Leurs voies, c’est vrai, seséparèrent. Démètre, le cadet, suivant les traces de son père, choisitla carrière diplomatique et devint représentaint officiel de laRoumanie dans les divers pays d’Occident et enfin Ministre desAffaires Etrangeres. Vladimir, orienté par la bonté compatissante etgénéreuse envers le petit peuple de la vrai dame roumaine qu’étaitsa mère, se dévoua aux soins des pauvres et des malheureux, entraensuite dans l’église catholique, devind héraut du Royaume de Dieuen Occident et presque partout dans le monde, mais surtout, dansses dernières annés, en Roumanie ou il donna son suprèmetémoignage – sans qu’il cess$t d’être, en même temps et partout,l’ambassadeur très qualifié, quoique non officiel, de son pays. Ledivergence des voies dans la vie des deux frères, ne les séparepourtant pas. Ils furent unis dans un même amour, dans un mêmedésir de faire de grandes choses pour leur pays,2 – l’un selon le

1. Démètre Ghika, Notes biogr., p. 31/5.2. Georges Chorong, p. 56.

Page 234: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

234

monde, l’autre selon Dieu –, et c’est un sort semblable qu’eurent tousles deux: Démètre, en témoignage de son attaschement à laMonarchie, accepta l’exil en Occident; Vladimir choisit de rester enRoumanie et de finir sa vie en prison, en témoignage de sonattachement au Chirst Roi.

1. Les premières années

La famille de Monseigneur Vladimir Ghika compte un glorieuxpassé, car elle a gouverné à plusieurs reprises l’une ou l’autre desPrincipautés Roumaines. Le grand-père de Vladimir, Grégoire V.Ghika X, fut le dernier Prince régnant de Moldavie (1849-1856), etson père, Prince Jean Ghika, choisissant la carrière des armes, devintgénéral de division, ministre de la guerre et enfin représentantdiplomatique de la Roumanie à Constantinopole et en Russie.1 Ducoté de sa mère, il descendait de la famille de Moret de Blaremberg,d’origine française, ou plus precis: sin grand-père fut le capitaine VMoret de Blaramberg, officier russe dans l’armée commandée parle général Kisseleff, qui en épousant Pulcherie Ghika, soeur du Princerégnat de Valachie Alexandru Ghika IX, s’était naturalisé roumain,et était devenu officier d’ordonnance du Prince régnant.3 Les parentsétaient tous deux orthodoxes.

Le Prince Vladimir Ghika naquit le 25 Décembre 1873 àConstantinopole, ou son père était alors diplomate, et fut baptisé etconfirmé dans l’Eglise orthodoxe. Il était le cinquième enfant de lafamille. C’est dans cette capitale qu’il vécut ses premières annés, avecses parents, ses frères et soeur a^nées, et avec son frère cadet Démètre,né le 21 Janvier 1875.4

La santé de Vladimir, dans sa petite enfance, fut durementsecouée par les erreures d’alimentation dues à sa nourrice. Lorsqu’ons’en aperçut, c’était trop tard, et des graves troubles de digestion s’en

1. Démètre Ghika, p. 31/1.2. Démètre Ghika, p. 30.3. Le fils ainé de Jean Ghika et d’Alexandrine de Blaramberg, Grégoire, «etait

mort à 22 mois, étonnament précoce. (Ses cadets le furent aussi, mais àun degré moindre. ) Pendant la maladie qui l’emportail disait: «Il fautprier le bon Dieu de me guérir bien vite, pour que Maman ne se fatiguepas tant avec moi. »(Note, par Princesse Elisabethe D. Ghika).

4. Dém. Ghika, p. 31/1.

Page 235: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

235

suivirent. A trois ans il fut atteint d’une pleuresie. Ces souffrances etfaiblesses physiques lui apportèrent en échange un surcroitd’affection maternelle.1

Les événements politiques et militaires de 1877 amenèrent deschangements de vie pour la famille Ghika. Le Prince Jean Ghika,rentré de Constantinopole en Roumanie, prit part à la campagnerusso-roumaineo—turque de 1877, qui se termina par la procla-mation de l’indépendance de la Roumanie. Après la guerre. en 1879,il reçut, de la part du Gouvernement roumain, une délicate missiondiplomatique auprès l’Empereur de Russie, Alexandre II: par le faitqu’ayant été détaché, durant la guerre, auprès du Tsar, avait vécuavec lui dans une grande intimité, «il était considéré comme le seulqui put faire fléchir la décision russe de se saisir de la Bassarabiedu Sud». 3 De retour de St. Petersbourg, il devait se rendre en France,ou il était déjà nommé in petto Ministre de Roumanie à Paris. Entretemps sa femme, la Princesse Alexandrina, suivaint les conseils d’amisfranais, conduisit ses enfants à Toulouse (en 1879), pour promouvoirleur éducation.

Les plans conçue par la famille ne se réalisèrent pas. Le généralJean Ghika ne rentra pas de Russie: aux obsèques du TzarAlexandre, assasiné, il gagna une congestion pulmonaire (mars 1881)et mourut à St. Petersbourg. Sa femme, la Princesse Alexandrine,n’ayant plus de raison de se rendre à Paris, prolonges son séjour àToulouse jusqu’en 1886. C’est alors qu’elle retourns en Roumanie,pour s’occuper de sa fille Ella, 18 ans, et de ses débuts dans le monde.

La Princesse Alexandrine, partant pour la Roumanie, laises sesenfants à Toulouse, les confient à Mademoiselle Sophie Divorne,gouvernante d’origine suisse, qui dès Constantinopole avait suivi lafamille Ghika. Vladimir vivait surtout avec son cadet Démètre. Ilssuivaient ensemble le lycée à une classe de distance. «A cette époqurde sa vie, Vladimir avait une santé suffisante. »Doué d’une espritbeaucoup plus mur que son $ge, «très réfléchi, lent dans son travailscolaire, pour apprendre par coeur et achever ses devoirs, il retenaittout ce qu’il avait appris, avec une réflexion et des gouts de lectures

1. Dém. Ghika, p. 31/1.

Page 236: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

236

sérieuses qui faisaient que son instruction gardait tout son poids etsa valeur, en sorte qu’il avait – en dehors du palmarès de fin d’année,riche en prix et accessits –, un bagage de connaissance audessusde son $ge et de ses camarades de classe.1

Plus que les dons de l’esprit, ce qui caracterisait Vladimir, dès sapremière enfance, c’était surtout une sensibilité d’$me exceptionnelle.Son instruction religieuse avait commencé assez tot et ses souvenirsreligieux remontaient au mois à l’$ge de 5 ans: dès lors «il étaitpénétré du sentiment de la présence divine».2 Aussi, dès son enfance,il fut initié aux joies de la charité, puisque «tout petit, il donnait déjàses souliers aux pauvres, et la première fois qu’il se fit expliquer cequ’était un ‘Palais de Justice’, ne se mit-il pas à pleurer en constatantqu’il pouvait exister des hommes ennemis les uns des autres».3

Vladimir et Démètre connurent une grande épreuve au temps deleur adolescence. Leur soeur Ella, «une créature d’élite, douée desplus rares qualités physiques et morales»,4 venait de mourir, dansla fleur de l’$ge, à 22 ans (février 1890). Le coup fut«ressenti avecd’autant plus d’intensité, que leur soerurétait leur confidente «a cepremier tournant hors de l’enfance, à l’$ge difficile et inquiet de laquinzième – Déméttre – et de la dix-septième – Vladimir – année».Et Démètre a pensé que Vladimir «a ressenti alors, dans le désarroide ce deuil et de ses larmes, un vide complet et douloureux quantaux secours d’une religion».5 A Toulouse l’éducation des deuxgarçons était confiée aux protestants, et plus spécialement àMademoiselle Divorne. Elle conduissait Vladimir et Démètre, lesdimanches, au culte protestant, ou ils écoutaient les sermons despasteurs. Néanmois leur esprit et leur coeur ne trouvaient pas dansces discours le secours religieux qu’ils désirarient.6 Chez leurscamarades de lycée, dans familles de confession protestante, ils onteu aussi l’occasion de voire observé avec rigueur les règles de vie

1. Dém. Ghika, pp. 31/1-2.2. Yvonne Estienne, p. 35.3. Yv. Estienne, p. 36.4. Dém. Ghika, p. 31/2.5. Dém. Ghika, p. 31/2.6. Dém. Ghika, p. 31/2-3.

Page 237: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

237

puritaines. Cependant les disscussions sur la Bible – qui étaient derigueur à table –, semblent avoir laissé en Vladimir, et pour toute savie, une veritable aversion pour les discussions bibliqurs. Mêmel’action de gr$ces, que le ma^tre de la maison faisait fidèlement aprèsle repas, à genoux, le nez sur son siège, exerça plutot une influencenégative: le jeune homme, qui fut toujours spirituel, trouvait cettemanière de prier bien cacasse.1 On n’y avait pas à Toulouse d’égliseorthodoxe. Mais «venant en vacances d’été en Roumanie, Vladimiret Démètre... communiaient avec leur mère, au hasard des con-jonctures, et gardaient un médiocre souvenir de leurs contacts avecdes pretes de qualité assez médiocre eux mêmes».2 Et Vladimir dutsouffrir pendant de longues années de ces peines intérieures, de cettecrise d’$me, avant d’arriver à une solution.

De Toulouse, en Octobre 1893, Vladimir et Démètre Ghika,accompagnés toujours par Mademoiselle Divorne, partirent pourParis, dans le but de suivre tous deux l’Ecole des Sciences Politiques.Ils apportaient avec eux non seulement les connaissances obtenuesau lycée, mais aussi la licence en droit, passée à l’Université deToulouse. A Paris Vladimir, portant, fut atteint d’une fausse anginede poitrine. Les médecins le considerèrent comme risquant, plus tard,une vraie maladie du coeur – ce qui ne s’est pas avéré –, et outrel’obtention de disperse de service militaire, lui firent suspendre sesétudes de Sciences politiques et lui prescrivirent une vie calme et sanseffort cérébral. Il poursuivit, cependant, son séjour à Paris avec sonfrère. Démètre, ses études terminées, entra dans le CorpsDiplomatique roumain, comme attaché à la Legation de Paris. En1895, comme il devait faire son service militaire, les deux frèrerentrèrent en Roumanie.

De retour dans son pays, Vladimir préféra n’accepter aucunecharge officielle, et rester auprès de sa mère, pour l’aider dansl’administration des biens de la famille. Ces occupations lui laissaientle temps de fréquenter la haute société roumaine et même depoursuivre des études. Son sens aigu de l’art et son esprit ouvert à

1. Dém Ghika, p. 31/2; G. Chorong, p. 70.2. Dém. Ghika, p. 31/2.

Page 238: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

238

tous les problèmes de culture, l’amenèrent à entrer en relation avecles milieux intellectuels et spécialement avec les membres de la sociétélittéraire «Junimea», qui tint le sommet de la culture roumaine pourun bon demi siècle. L’amour de ses glorieux ancêtres et la vénérationpour le passé du peuple roumain, le conduisirent vers la bibliotèquede L’Académie roumaine, ou, en feuilletant livres et manuscrits, ilfit des études très poussés d’histoire des Principautés roumaines.1

Ainsi il compléta sa culture acquise en Franse, se familiarisant avecle présent et le passé du peuple roumain.

2. Perspectives roumaines (1898-1904)

Le séjour du Prince Vladimir Ghika en Roumanie ne duracependant que deux ans. In suivit les vicissitudes de la vie de sonfrère. Le Prince Démètre Ghika, durant l’été de 197, alla à Paris,accompagé par sa mère et son frère, et ici une consultation demédicine amena un séjour d’un an a Berck-Plage, dans une villa,du trio familial. Se relevant de cette «assez longue maladie»,2

Démètre, nommé secrétaire de la Légation roumaine de Rome, partiten Décebre 1898 pour la Ville éternelle, toujours en compagnie desa mère et son frère.

A Vladimir Rome ouvrait de vastes perspectives spiritualles. Il yresta six ans. Cette période fut le temps «d’emprise de la foi catholiquesur son esprit et son coeur».3

Sur le processus de sa covnersion à l’Eglise catholique laconcordance des témoignages n’est pas parfaite. On peut facilementexpliquer ces divergences, car Vladimir était «d’une réserve extrêmesur certains sujets et avec certaines gens»,4 et il n’a révélé querarement et avec beaucoup de discrétion cette évolution spiituelle.

D’après le témoignage du Père George Chorong, la marche decette conversion aurait été lente. A Rome, Vladimir et sa mèreentrèrent en relation non seulement avec le milieu russe orthodoxe,

1. Dém. Ghika p. 30.2. Dem. Ghika, p. 31/2.3. G. Chorong, p. 55.4. G. Chorong, p. 70.

Page 239: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

239

mais aussi et surtout avec les catholiques. Ainsi «travaillant dans lesoeuvres catholiques, fréquentant les milieux catholiques, priant dansles églises et restant orthodoxe»,1 Vladimir laissa croire, un jour, aucours d’une covnersation, qu’il étasit catholique. Or, se reprenant,«il ne put se souffrir dans ce demi-mensonge, et, pour faire de suitsa profession de foi, il alla trouver le Ma^tre du Sacré Palais que celuiqui avait éclairé son $me lui avait recommandé de voir à l’heure dela décision».2 La covnesion aurait donc été une prise de conscience,

1. G. Chorong, p. 70.2. G. Chorong, p. 70.

«Je maintiens la version que m’a donne Mgr. lui-mème de sa profession de foifaite dans les circonstances que j’ai indiquées.

Je ne connais pas tout le fond de la pensée de Mgr. au sujet de l’état d’$me ouil s’est trouvé durant le temps, ou, catholique d’esprit et de coeur, je dirais presquede pratique, il demeurait cependant sans faire officiellement profession de foi...Dans la pensée du jeune Prince Ghika, à cette époque, avec le sens aigu desréalités surnaturelles, de l’efficacité des signes sacrés que sont les sacrements,...il devait y avoir la ferme conviction... qu’il était par ces sacraments incorporé àl’Eglise... — A l’époque ou il était à Rome, dans ce débat de conscience, il avaitpeut être déjà trouvé à la Bibliothèque Vaticane les actes realtifs à la conversionde son ancètre, Grégoire Ghika. Ces actes lui montraient les exigences de autoritécatholique à ce sujet. En recherchant chez ses ancètres les liens qu’ils avaienteus avec l’Eglise de Rome, il avait retrouvé dans les archives du Vatican, lesactes d’abnjuration et de foi catholique de Grégoire Ghika faits à Vienne, aprèsson passage avec ses troupes, en pleine bataille, à Leqentz, en 1664, de l’arméeturque à l’armée chrétienne – geste qu’il renouvella devant Hotin, le 11 Nov.1674, avec le Prince de Moldavie, en passant de l’armée turque à l’arméepolonaiese. Et il avait vu avec étonnement le mécontentement de la Cour deRome à l’égard des autorités ecclesiastiques de Vienne qui avaient reçu le PrinceGrégoire Ghika dans l’Eglise catholique avec une profession de foi rédigée pourles protestants, et ces autorités s’excusant sur le fait qu’elles n’avaient pas deformulaire de profession de foi pour le passage de l’Orthodoxie à foi catholique.

D’autre partil ne devait probablement pas se sentir privé de la gr$ce du Christ,du moins par le fait d’un péché de schisme ou d’hérésie, n’ayanmt robablementjamais adhéré au schisme par opposition à l’Eglise catholique. Il avait du se trouverdans l’état d’esprit, très général chez les Roumains, qui sont en celàtrès différentsdes orthodoxes de Gréce, et considérer l’Eglise catholique comme véritable Eglisedu Christ, mais pour l’Occident, comme l’Eglise orthodoxe l’est pour l’Orient.Une convertie me disait au moment de faire sa profession de foi: «Je n’abjurepas. J’ai été bonne chrétienne orthodoxe; je serai bonne chrétienne catholique.Je vais de moins de lumière à plus de lumière».

L’affection de Vladimir pour sa mère était très grande; il est bien possible quela difficulté de se séparer de sa mère sur ce point ait arrété quelque temps lejeune homme...

S’il chercha, pendant un temps, à se mettre en tranquilité de conscience par desraisonnements, il vint un moment ou il ne put demeurer devantaje dans l’ambiguité;il dut entendre la parole de Notre Seigneur: «Ce; lui qui aime son père ou sa mèreplus que moi, n’est pas digne de moi». Il adu céder à la gr$ce». (C. Chorong, Notes.)

Page 240: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

240

après cette marche lente, d’être déjà «de l’$me» de l’Eglise catholique,et une décision «brusquée» d’ajouter l’acte d’adhésion exterieure.

Un autre témoignage – de Mademoiselle Yvonne Estienne – situela décision d’entrer dans l’Eglise catholique beaucoup plus tot, et leconsidère influencée par l’amour fraternel. «En grandissant, toutesles sympaties allaient vers l’Eglise catholique, mais moralement, illui était impossible de songer à l’abjuration. L’occasion lui en futdonnée à Berck-Plage, au chevet de son frère, si gravement maladequ’on l’estimait perdu: ‘S’il guérit, je me convertis!’, promit V. D’oul’accomplissement de la promesse en 1902.1

Que dans la décision de V. d’entrer dans l’Eglise catholique, sonfrère, Démètre, aie joué un certain role, sans qu’il le sache, cecisemble hors doute. Le Prince Démètre, parle lui-même des préoccu-pations que son frère a^ne a eues pour lui, bien qu’il les place plustard et pour d’autres raisons. «Il est difficile, écrit-il, de savoir si cetteemprise – de la foi catholique – a été renforcée, alors, par les craintes‘fraternelles’ qu’il éprouvait à voir son frère Démètre lancé dans lavie mondaine que la carerière diplomatique fait vivre à ses adeptes,avec le danger de certaines aventures passionnelles ou autres. » LaReine Nathalie de Serbie, cousine proche de V, convertie elle-mêmeau catholicisme après l’assassinat de son fils à Belgrade, a confiéau Prince Démètre ‘qu’a son avis, la conversion de ces craintesfraternelles, avec, peut-être déjà, un ‘voeu’ formulé, vis à vis de Dieu,de se vouer plus tard au sacerdoce».2

1. Yv. Estienne, p. 36.«Longtemps après la maladie de son frère Démètre, Vladimir Ghika parla

occasionnellementet discrètement d’un rêve qu’il avait fait durant cettepériode d’angoisse et ou il s’était vu, avec sa mère, soignant et soulevantson frère vers le ciel». (Elisabeth D. Ghika, Notes.

2. Dém. Ghika, pp. 31/2-3.«Je tines pour très vraisemblable les témoignages du Prince Démètre et

de la Reine Natalie au sujet de l’aspect d’oblation, de sacrifice de sa viedu Prince V au moment de consacrer sa vie à Dieu.

Il a souffert de la vie et de la fin de son frère a^né. Il a du ressentir lesangoisses de sa mère pour son frère cadet... Et je sais par lui-même qu’àdifférentes époques il s’est imposé de très rudes états de vie pour le salutde telle et telle $me». (G. Chorong, Notes. )

Page 241: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

241

Quelques soient les témoignanges apportés sur sa conversion, onpeut retenir qu’elle fut une conguête lente et couteuse, scellée pourfinir par une décision rapide et ferme. Les témoignages eux-mêscontiennent de précieux fragments d’une réalité complexe, quipeuvent servir à retracer le chemin, pas toujours égal, qu’auraitparcouru cette $me à la recherce de Dieu. Ainsi est-uil certain quela maladie di Prince Démètre devait provoquer chez V une fortesecousse. Il avait perdu sa soeur Ella, et cette séparation lui avaitété très douloureuse. La mort de son frère lui aurait été une nouvelleet terrible épreuve, et non seulement à lui, mais à sa mère. Devantce frère gravement malade, il pensa qu’il pouvait obtenir de Dieu saguérison. Il était alors normal qu’il se pos$t en même temps leproblème de ses relations avec Dieu. Eut-il alors conscience d’unefaute de tergiversation, d’une mangue de générosité en face de l’idéalqui déjà si vivement l’attirait? Ou était-ce plutot chez lui, le désird’offrir à Dieu qu’il en soit, chacun de ces motifs était assez puissantpour déterminer sa résolution d’entrer dans l’Eglise catholique.

L’Accomplissement de sa promesse ne fut sans doute pasimmédiate. Cette atteinte pouvait facilement réouvrir la lutteintérieure, les hésitations: d’une part, la piété filiale qu’il avait poursa mère et son attachement à la tradition de l’Eglise orthodoxe,étaient des motifs aptes à lui suggérer de réserver sa décision pour«demain»; d’autre part, la perspective de la vie diplomatique etmondaine qui s’ouvrait à son frère, pouvait renouveller sesinquiétudes et le pousser vers le pas décisif. Partagé et hésitant, ilcontinua a s’intéresser à l’Eglise catholique, à ses Ouevres. Vint enfincette conversation sur son appartenancereligieuse et dans lacquelleil laissa entendre, malgré lui, qu’il était catholique: la réaction de son$me droite fut probablement la dernière goutte qui fait déborder lacoupe.

C’est au cours de cette crise d’$me qui décida de son orientation,que V reçut le conseil de s’adresser au Père Albert Lepidi O. P. ,Ma^tre du Sacré -Palais de SaSainteté. Ce choix était dans la lignetraditionelle, les Princes régnants et leur descendants ayant accèsdirectement auprès du Saint Père pour leurs problèmes spirituels.Petit fils d’un Prince regnant, V était donc confié au «théoloque» du

Page 242: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

242

Vatican, afin qu’il le prépar$t à son entrée dans l’Eglise catholique.Mais c’est le Cardinal Mathieu, Archvêque de Toulouse et ami desa famille, qui reçut sa profession de foi, en 1902, à Sainte Sabine,à l’occasion d’un voyage à Rome.1 C’est égalment ce prélat quiprépara la Princesse Alexandrine, mère de V, à cette entrée dansl’Eglise catholique.

En entrant dans l’Eglise catholique, Vladimir Ghika opta pour lerite latin. Cette décision pourrait para^tre surprenante aujourd’hui.Mais pour la comprendre il fault se rappeler qu’au temps de cetteconversion, l’Eglise catholique, en Roumanie, avait une situationspéciale: elle était seulement de rite latin, avec un nombre assez restreintde fidèles organisés en deux diocèses. (Les Roumains catholiques derite oriental, habitant en Transylvanie, commencèrent à faire partiede l’Etat roumain à la fin de la première guerre mondiale.) Dans cesconditions, Vladimir Ghika, s’il avait voulu demeurer dans le riteoriental, aurait eu probablement le sentiment de se singulariser.Peut-être jugea-t-il aussi, quel’apartenance au rite oriental,diminuerrait ses possibiliés d’apostolat, en dehors de la Roumanie.L’exemple de quelques familles de l’aristocratie russe – qui, à cetteépoque, en acceptant la foi catholique, préféraient le rite latin –, peutaussi avoir exercé sur lui une certain influence. Le Père Lepidi peutégalement avoir eu son mot dans cette prise de position. Il restecependant que Vladimir Ghika aura plus tard, pour les roumains derite oriental, une spéciale affection. En Roumanie, en effet, il se sentaitplus lié aux catholiques orientaux et il s’est prodigué pour eux, commenous le verrons plus loin.2 S’il a embrassé le rite latin, par sa formation

1. Dém. Ghika, p. 31/3; Yv. Estienne, p. 36.Les relations de la famille Ghika avec le Cardinal Mathieu se sont nouées

seulement à Rome, en 1899 (Dém. Ghika, Notes.)2. P. Georges Chorong, lettre du 31 Décembre, 1955:

«Je voilais donc vous faire parte... que Mgr. Ghika était aussi ‘ab Orienteet Occidente’ et que, s’il avait été ordonné dans le rite latin à tirepatrimonial, il était aussi de rite oriental. Il célébrait dans les deux rites etavait du Saint Père des facultés pour dire la messe partout et des pouvoirsde jurisdiction pour la confession sur toute l’étendue de la Roumanie,comme aussi sur toute la France et être considéré du rite oriental, surtoutsi l’on regardeson activité apostolique vis-à-vis des gréco-catholiquesroumains et des russes de l’exil».

Page 243: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

243

spirituelle déjà profonde avant sa conversion, per ses traits d’ame, iles resté attaché au rite oriental. De cette façon même si le problème,juridiquement, peut être tranché en faveur du rite latin, spirituellementVladimir Ghika ne peut être pas limité à ce rite.

La Princesse Alexandrine envisages sans difficultés la conversionde son fils.1 La Cardinal Mathieu ne fut sans doute pas étranger àcette attitude. La Princesse, «orthodoxe croyante et pratiquante, avaitles idées les plus larges et une grande richesse de coeur; elle avaitété très frappée, das une audiance particulière de S. S. Pie X, par lanoblesse du Pontife, sa simplicité et sa douceur chrétienne».2 Elleconsentit donc à la conversion de son fils, mais sa difficulté futd’accepter qu’il devint prêtre et elle demanda même au Saint-Pêre,qu’il ne permette pas à V d’entrer dans le clergé. Le Souverain Pontifele tranquillisa, en disant pour V «qu’il fallait aussi des apotres dansla société».3

Cette intervention de la Princesse Alexandrine eut-elle pour motifla crainte de voir V s’éloignerd’elle? Ou le désir de le voir fonder unefamille? Ou la peur que V, en entrant das le sacerdoce, ne mettreplus de limites au désir de se sacrifier pour son prochain? Peut-êtreaussi la crainte de le voir exposé aux pires attaques de certainsjournaux roumains, qui avaient déja commenté «avec une prosevenineuse la conversion de Vladimir Ghika au catholicisme,considérée comme une geste de «renégat», de la part d’un petit filsd’un Prince régnant.4 Il est difficile de savoir les vrais motifs de cetteintervention auprès du Saint Père, mais il est un fait certain que laPrincesse fut «affectée» et «révoltée» par ces articles. Et V, attentif à

1. «Vladimir Ghika avait pour sa mère si bonne, pieuse et charitable, latendresseet le respect les plus profondes; mais la sachant très attachée à safoi orthodoxe, il craignit de la peiner en lui annonçant sa conversion aucatholicisme et se propose de ne lui en parler que plus tard. Elle l’appritcependant par une autre voi, en fut d’abord fort affligée, mais ne lui envoulut pas et le seconda dans toute son activité bienfaisante, s’habituant àse réjouir avec lui de son emprise sur les $mes». (Elisabeth D. Ghika, Notes.)

2. Dém. Ghika, p. 31/3.3. G. Chorong, pp. 71, 45;4. Dém. Ghika, p. 31/3. En Roumanie, alors, la confesions orthodoxe était

considérée comme religion officielle des roumains et le passage à l’Eglisecatholique, aux esprits sans une vraie compréhension, pouvait paraîtreun abandon de la nationalité romaine.

Page 244: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

244

sa peine, «ne se souciait pas alors d’ajouter à ces attaques un surciaitde souci maternel»,1 puisqu’il acceptait de rester dans le monde.

Cette préparation à sa profession de la foi, faite sous la directiondu Père Lepidi, accentua chez Vladimir Ghika le gout d’études pluspoussées de philosophie et théologie. Il se fit inscrire à l’Institutdominicain de Santa Monica sopra Minerva de Rome – c’était avantla fondation de l’Angelicum –, ou le Père Lepidi était lui-même, alors,professeur. Ainsi à l’$ge d’environ 30 ans il devint un étudiant«attentif et de bon aloi» et obtint, à la fin de ses études, la licence enphilosophie et le doctorat en theologie.2

Ces études théologiques, V les fit «avec le consentement et l’intérêtde la Princesse Alexandrine».3 Mais son zèl, limité seulement à lathéologie, pouvait l’exposer, de la part de sa mère, au soupçon d’uneorientation vers le sacerdoce et il ne voulait pas alors la contrarier.Ainsi traça-t-il à ses préoccupations intellectuelles un horison encoreplus vaste et, parallèlement à ses études théologiques, fit-il dans labibliothèque et les archives vaticanes des recherches d’histoireroumaine. Son mentor, dans ce domaine, était le grand historien Mgr.Duchesne, alors direteur de l’Ecole française d’histoire et archéologiede Rome. 4 «De fait, il accumuilait les notes. Trois mile pages de safine écriture, furent plus tard confiées à un académicien etdisparurent».5 Certainement ces recherches n’étaient pas les

1. Dém. Ghika p. 31/3.2. G. Chorong, p. 71.3. Dém. Ghika, p. 31/3.4. Vlad. I. Ghika, Arhivele rom$ne }i istoria Rom$nilor, dans Revista Catolic@,

I (1912), p. 208, n. 1.5. G. Chorong, p. 71.

«Am trimis la Academie ca rezultat al acestei anchete par]iale }ivremelnice, copii care ̂ nsumeaz@ mai bine de o mie de pagini in folio».(Vl. Ghika, Arhivele rom$ne }i istoria Rom$nilor, Revista Catolic@, 1912,p. 218.)

«Je l’ai entendu dire qu’il avait peut-être consacré trop de temps à sesrecherches. Cependant, il avait constaté de bien nombreuses relationsentreles Principautés roumaines et l’Eglise catholique, de bien nombreusesalliances des Princes Moldaves, Valaques et Transylvains avec les Princescatholiques pour défendre la Chrétienté, de nombreuxex unions des Princeset des boiards avec des épouses catholiques, et enfin de nombreuxexprofessions de foi catholique.

Page 245: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

245

premières que les Roumains faisaient dans les archives vaticanes,car un Roumain de Transylvanie, Jean Ardeleanu, avait publié desdocuments tirés des archives romaines, bien avant les travaux duPrince Ghika.1 Mais c’est lui qui fut le premier à commencer lesrecherches systématiques et c’est lui qui a indiqué à l’historiographieroumaine les larges perspectives qu’offrent ces archives pour laconnaissance de l’histoire roumaine – comme nous le verrons plusloin.

L’amour des études n’a pas étouffé chez le Prince Vladimir Ghikal’amour du prochain. Au contraire, il l’a ravivé. Ses visites auxmalades, en compagnie de sa mère, continuèrent.

Il y a fit même le premier apprentissage de «soignant», en vue deses projets pour l’avenir.2 Car dès lors il concevait de grande projetsd’action de charité pour la Roumanie. Son rêve devait être de«donner à un pays qui l’attend, la bénédiction de la charité duChrist».3 Il parle mêmeau Saint Père Pie X de ses projets, et leSouverain Pontife voulu bien «les apercuver et leur assurer toutesles facilités qui dépendraient de lui».4

Il savait que le patriotisme de certains historiens rumains orthodoxess’éffarouchait lorsqu’ils avaient à constater ces faits, mais il avait confianceque gr$ce aux jeunes historiens de valeur alors en Roumanie les textesverraient le jour, les faits seraient connus, le Schisme entre l’Eglisecatholique et la Roumanie para^trait beaucoup moins tranché et quel’Union en serait facilitée.

Comme Mgr. Dupront, alors Directeur de l’Institut des Hautes EtudesFrançaises en Roumanie, m’avait dit son intention d’etudier l’action desJesuites dans les principautés Roumaines, j’en avait faitpart à Mgr. Ghika.Il me dit tout de suite qu’il y avait beaucoup à prendre sur ce sujet et enparticulier sur Possevino à la Bibliothéque Vaticane dans les dossiersconstitués par Theiner». (G. Chorong, Notes.)

1. G. Chorong, p. 71; Cfr. Foaia bisericeasc@ }i scolastic@, a. 1887-1888.2. Vl. Ghika, p. 84.3. Vl. Ghika,. 85.4. Elisabeth D. Ghika, Notes: «Déjà avant sa profession de foi catholique,

Vladimir Ghika menait dans le monde ou il était resté, une vie monacale,ne s’accordant que le strict nécessaire, prenant discrètement sur sanourriture tout ce qu’il pouvait en dérober pour ses pauvres, réconfortant,soignant les malades atteints des affections les plus répugnantes, le pluscontagieuses».

Page 246: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

246

C’est aussi dans ce temps qu’il se donna à une intense vie deprière.1 Son entrée dans l’Eglise catholique correspondait à un vraisoif spirituel. Quand letemps le permettait, il visitait souvent les églisesde Rome. Il apportait à ses prières un soin presque méticuleux. «Neracontait-il pas l’histoire de son premier chapelet – qu’on doitcertaiment placer dans cette période –, quand il passa le tiers d’unenuit à le réciter, tant il le voulait parfait: chaque fois qu’un Ave nelui semblait pas impeccabnle, il le recommençiat!».2 D’ailleurs, parla teneur de sa vie, il témoignait non seulement en faveur de la prièredes lèvres, mais aussi de celle de l’action: «Pour être parfaites –dira-t-il plus tard –, il faut que tes prières deviennent de véritablesactions et tes actions de véritables prières».3

Les études théologiques et la vie spirituelle de Vladimir Ghikan’eurent pas pour cadre les murs d’un séminaire, car il vivait avecsa mère et avec son frère Démètre. Avec ceux-ci il prenait part aux«réunions mondaines», faisant – emporté par son gout du beau –des voyages touristiques à travers l’Italie, et se laissait aussi «allerauxcotés de gaité foncière de son caractère, car Vladimir Ghika étaittrès enjoué, amateur de choses risibles et amusantes et, dans lesconversations intimes, c’était un partenaire qui pouvait être des plusdivertissants».4

A l’ecole, dans les bibliothéques et les archives, dans les égliseset dans les hospitaux, il puisa durant ce premier séjour en Italie unevie riche et profonde. Après les études qu’il avait eu avecles courantsde pensée roumains, il vécut cette troisième phase de forationintellectuelle et morale, qui donna l’empreinte à toute sa vie.Doréavant il orientera ses pasd’après ce qu’il interprétera commevolonté divine. «Homme du monde, sans fonction spéciale, il n’avaitpour faire l’oeuvre du Christ, passant dans le monde, d’autresdirectives que les inspirations providentielles et, de temps en temps,le conseil d’un confesseur qu’il recevait comme l’expresion de la

1. Yv. Estienne, pp. 35-36.2. Dém. Ghika, p. 31/3.3. Vl. Ghika, Pensées.4. G. Chorong, p. 56.

Page 247: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

247

volonté divine».1 Il accueillit comme providentielle la parole de PieX lui conseillant, suivant le désir de sa mère, de rester comme unmissionnaire dans le monde, et il suivit ce conseil tant qu’il eut samère auprès de lui.

3. De Salonique en Roumanie (1904-1914)

L’hereux séjour du Prince Vladimir Ghika dans la Ville éternelleprit fin quandson frère Démètre, secrétaire de la Légation roumaineà Rome, reçut une autre charge diplomatique. En effet, celui-ci, en1904, au moment de l’internationalisation de la Macédonie, futenvoyé à Salonique, en qualité de Consul Général, et futaccopmpagné dans sa nouvelle résidence, par sa mère et parVladimir.2

Le nouveau milieu a été accepté par Vladimir comme uneoccasion que Dieu lui offrait d’orienter son activité missionaire dansle monde. «Alors que son frère s’en occupait du point de vuediplomatique» des Roumains de Macédonie, il «a intéressé lesLazaristes, dès 1904,... pour leur conversion à l’Union, comme ilss’etaient intéressé aux Bulgares et avaient amené un bon nombrede villages à la foi catholique... Mais les Turcs, à ce moment, nevoyaient pas d’intérêt à ce que les Roumains de Macédonie passentà l’Union comme bon nombre de villages bulgares l’avaient faits’opposant par là aux Grece orthodoxes».3 Ainsi ces intentionsd’apostolat ne purent pas se réaliser.

Le séjour à Salonique prit cependant une grande importance pourV et pour son activité future, car en s’inéressant aux oeuvres decharité, par l’intermédiaire de sa mère, il en vint à découvrir l’hospitaldes Filles de la Charité (Soeurs de St. Vincent de Paul). La directricede l’hopital, Soeur Marianne (Marie) Pucci, italienne d’origine(descendante d’une famille patricienne de Florence),4 lui fit une

1. G. Chorong, p. 56.2. Dem. Ghika, p. 30.3. G. Chorong, Notes.4. Marianne (Marie) Pucci naquit en 1848. L’habit religieux elle l’a revêtu le

2 Joulliet 1870. Après douze ans elle est envoyée à Salonique. Mouru le26 Mars 1918 à Ia}i. Sa soeur, Vincenza Pucci, fut supérieure des Fillesde la Charité à Turin (Cfr. Giulio Foddai, Suor Vincenza Pucci Figlia dellaCarità, Torino, 1936.)

Page 248: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

248

profonde impression. «L’amitié qui se noue entre les trois Ghika et labonne Soeur devient vite très solide».1 V voit en elle une $me dirigéetout particulièrement par Dieu, toute prise par le besoin de charitéévangelique, et en même temps «instruite des voies ascétiques etmystiques et avancée en perfection chrétienne».2 Pour ces raisons illa vénerait comme une seconde mère. Son estime pour elle était sigrande que lorsqu’il devait faire quelque long voyage, lui, jeunehomme, Prince et docteur en théologie, lui demandait sa bénédiction,sans se soucier du «Shocking!» que lançait Soeur Augustine, grandeAnglaise, en détournant la tête.3 Il avait conçu, dès son séjour à Rome,le projet d’une action de charité en Roumanie, en s’initiant lui-mêmeà l’art de soigner les malades. Maintenant, qu’il connaissait SoeurPucci, n’était-ce pas la meilleure bénédiction qu’il pouvait porter àson pays, que de faire venir en Roumanie cette Soeur qui était «’ex-pression de la Charité du Christ?».4 Il considérait en ce projet la volontéde Dieu. Et l’occasion de mettre le plan en oeuvre ne tarda pas.

La famille Ghika ne demeura, en effet, qu’une année à Salonique.Démètre, étant nommé à Vienne, en 1905, la Princesse Alexandrineet Vladimir partirant avec lui, et rentrèrent en Roumanie. DeBucarest, V écrivit, le 26 Novembre 1905, au Supérieur général desLazaristes, Mr. A. Fiat, et comme à celui qui préside à la Charité»de la famille de St. Vincent de Paul, il décriait la situation de l’Eglisecatholique en Roumanie et mettait en évidence l’urgente nécessitéd’une oeuvre de charité. L’Eglise catholique de Roumanie – écrivaitVladimir Ghika –, compte 30.000 fidèles, grouprés en deux diocèses,et cependant elle «ne possède aucune congrégation de Charité pours’occuper du corps et de l’$me des pauvres qu’elle renferme, pouropérer la circulation divine de l’amour du prochain qui porte la vraievie du Christ dans toute l’éntendue de l’organisme de l’Eglise... Lesprêtes, peu nombreux, occupés à des sesognes très circonscrites,n’atteignent qu’une part infime des misères et des besoines desfidèles. Leur action est extrêmement restreinte sur les catholiqueseux-même et tout à fait nulle sur les schismatiques qui forment lamajorité de la population et qui, plus qu’en aucun lieu d’Orient,

1. Dém. Ghika, p. 31/3.2. G. Chorong, p. 69/1.3. G. Chorong, p. 81.4. G. Chorong, p. 69/1.

Page 249: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

249

seraient pourtant bien disposés, par leur origine latine, leur civilisationtoute occidentale, la doucer de leur caractère, à recevoir, sous toutesformes, l’influence bienfaisante de la foi romaine». Il exhorte doncle Supérieur général à ne pas s’opposer à un projet qui sembletellement voulu par Dieu, mais «de cotoyer la Providence», enpermettant la fondation d’une maison des Filles de la Charité dansun «pays neuf, plein d’avenir», en y affectant les «éléments les plusappropiés à ce pays... et en assez petit nombre». Il ne désire pas quecette oeuvre débute sur une large échelle: «pour commencer,esquisse-t-il, ce serait Bethléem, une modeste et minuscule ‘étable’.Un rudiment de dispensaire et 3 soeurs de charité» (le minimumpossible pour une communauté religieuse). Et, pour ce commence-ment, «la Providence a merveilleusement arrangé les choses... etsemble les avoir menées à point». L’inauguration de l’oeuvre est désirépour P$ques 1906. Mais, «en attendant» l-approbation du Père Fiat,il remet sa requête «entre les mains de Dieu, sous la protection de laSainte Vierge», à lacquelle il veut vouer l’oeuvre naissante.1

Le Père Fiat ne tarda pas à donner son consentement à l’oeuvreprojetée. Mais quand tout semblait prêt, une exigence de Romesemblait remettre tout en question. Vladimir Ghika écrivit à Rome,en apportant non seulement de raisons surnaturelles qui suggéraientde ne pas donner trop de poid aux formalités, mais aussi cellesd’ordre pratique. Et Rome, à la suite de cette lettre, approuva elleaussi l’entrée des Soeurs en Roumanie.2

1. Lettre du Prince Vladimir Ghika à Mr. A. Fiat, écrite à Bucarest, le 26Nov. 1905 (pp. 84-85).

2. G. Chorong, Notes: «Au dernier moment, une exigence de Rome, uneformalité, vint remettre tout en question. Des retards pouvaient rendreimpossible l’entrée des Soeurs, une fois l’occasion de ‘exposition passée.Le Prince Ghika écrivit à Rome et exposa les plus surnaturelles raisons depasser sur ces formalités et de ne pas tarder d’avantage. Il montra sa lettreà Mgr. Baud, curé de la cathedrale, avec lequel il agissait en touteconfiance et entente. Mgr. Baud lui dit: «Je connais assez ces Messieursde Rome. Ces belles considérations, ces bonnes raisons ne les feront paschanger de détermination. Mais ce sont des honêtes gens. Dites encore,dans votre lettre, qu’un retard amènerait la perte des provisions déjà faites.Ils ne voudront pas faire ce tort. Il y avait bien quelque petite provisionde faites, comme du chocolat... mais pouvait-on parler de cela? Avecbeaucoup de vergone et de docilité le Prince Ghika écrivit donc en fin delettre ce que Mgr. Baud lui suggéré. La permission vint. Les Soeursentrèrent en Roumanie. »

Page 250: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

250

Les Soeurs, en fait, arrivèrent à Bucarest le 20 Mai 1906, c’est àdire un peu plus tard que la date prévue. Elles étaient trois: SoeurPucci, Soeur Soppi (l’une des trois célèbres Soeurs Soppi) – d’originealbanaise –, et une Soeur anglaise (Soeur Augustine). Le passagede la frontière se fit sous le signe du provisorat, avec les facilités qu’onaccordait alors aux visiteurs de l’exposition jubiliare de Bucarest de1906, car c’était la voie la meilleure qu’on pouvait alors envisager.1

Mais, à Bucarest le terrain était en quelque mesure réparé pourle séjour des Soeurs, et devait d’être encore davantage après leurarrivée. Vladimir à éxposé au premier ministre Démètre Stourdzases projets.2 En dehors de lui, les Soeurs avaient encore la protectionsure de la Princesse Alexandrine, mère de V, qui dans sa qualité debru de Prince régnant était traitée à la Cour du Roi Charles I-er avecdes égards spéciaux; elle contribua beaucoup à créer un climat fa-vorable à l’établissement de cette ouevre de charité. La Reine Elisa-beth (Carmen Sylva), a reçu avec bienveillance la nouvelle de l’entréedes Soeurs de St. Vincent de Paul en Roumanie. Vladimir Ghika luia demandé une audience, ou elle a promis sa visit pour l’automne1906. Déjà au printemps de cette même année la Reine«s’est vu

1. G. Chorong, p. 73.«Il faudrait savoir que pour introduire une nouvelle congrégation en

Roumanie, Etat orthodoxe, il fallait qu’une loi ait été discutée et votéepar le Parlament; qu’il n’y avait aucune chance qu’une telle loi fut votéen faveur du petit groupe de Filles de la Charité. Il faudrait savoir quepour tourner la difficulté, le Prince Ghika profita, pour faire entrer cestrois soeurs dans le pays, des facilités données pour le passage de lafrontière à l’occassion de l’exposition jubiliaire de 1906, organisée sur lechamp de Filaret, devenu depuis lors le parc Carol. Il faudrait remarquerencore sa prudence dans le choix des soeurs dont aucune n’était française.Les Affaires Etrangères de France eussent alors été incapable de défendreune religieuse française en difficulé avec le Ministère de l’Intérieur roumain.Nous étions en France en période combiste... C’est le consulat anglaisqui défendit très fermement son sujet jusqu’à ce que du coté de la cour etpar Démètre Stourdza, Premier Ministre, qui dans son appartement de larue Christian Tell, a bien souvent partagé les idées du Prince VladimirGhika, les difficultés eussent été écartées et l’établissement assuré». (G.Chorong, lettre du 8 Janvier 1956.)

2. G. Chorong, p. 72.

Page 251: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

251

présenter les Soeurs à la distribution des prix Notre-Dame de Sion;elle s’est entretenue un bon moment avec celles-ci».1

A ces protections on doit ajouter celle du docteur Paulesco, ungrand homme d’action, qui devint le premier collaborateur deVladimir Ghika. Entre V et Paulesco existaient de grandes affinités:ils étaient presque du même $ge, en pleines forces tous les deux etépris du même idéal, puisque V voyait dans son ami «une des $mesles plus sincèrement et les plus efficacement chrétienne» qu’il aitrencontrée.2

«Jeune, agé de 34 ans, ce que ses cheveux prématurémentblanchis semblent démentir, il est déjà un savant de premier ordre –écrivait Vladimir Ghika en 1906 –, à idées neuves et à méthodesnouvelles, en matière de philosophie des sciences surtout. A peinerentré dans son pays, on a du le pourvoir d’une chaire à la Facultéde Médicine et lui accorder une position exceptionnelle, à cause deses incontestables mérites et malgré ses idées, fort e désaccord avecle matérialisme agressif de la plupart de ses collègues».3 Ses étudesil les avait faites en Frace, avait pratiqué plusieurs années àLevallois-Perret, dans la maison du Perpétuel Secours, tenue par lesSoeurs, et avait aussi remporté avec lui l’image du sacrifice fait parelles pour les infirmes. Avec Paulesco, V travailla pour la mise surpied de l’oeuvre de charité, du dispensaire, qui fut ouvert les 20-21Juin 1906, c’est à dire juste un mois après l’entrée des soeurs enRoumanie. Paulesco «a constitué tout le coté médical de l’oeuvre;s’est offert lui-même à conduire tous nos débuts – disait V –, malgréla distace de plusieurs kilomètres qui le séparede notre maison; nousa procuré un personnel gratuit de docteurs adjoints et depréparateurs; nous a fait bénéficier d’une autorisation déjà accordéeà lui-même, rare et précieuse faveur qu’il eut été difficile d’obtenirpur des religieuses catholiques, et qui assure complètement nospositions vis à vis des pouvoirs publics».4

1. Vl. Ghika, lettre au Père Fiat, écrite à Bozieni, le 2 Aout 1906. (p. 88)2. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906. (p. 88)3. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906. (p. 88)4. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 88).

Page 252: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

252

Fidèle à sa pensée, Vladimir Ghika nomma l’ouvre naissante«Bethléem Maria». Pour arriver à l’ériger on employa le premier moisau travail d’une «installation rudimentaire, mais laborieuse».1 A cettefin on fait apel aux personnes de bonne volonté. La Reine «a faitparvenir un petit secours d’argent en promettant mieux et plus».2 LesSoeurs de Notre-Dame de Sion prêtent leur concours: elles meublentgénéreusement, à leur compte, le «Bethléem».3 La communauté desDames Anglaises, le curé de la Cathédrale, apportent également leuraide.4 Vladimir Ghika travaille même de ses mains à cetteinstallation: il fait en particulier le badigeon des murs.5 «Descontributions volontaires, en nature, ou en argent, sont venues de lapart d’une foule de personnes faciliter la t$che, comblant, l’une aprèsl’autre, une lacune du petit ménage, de la chapelle ou du dispensaire,intéressant chacun des bienfaiteurs à la vie de l’oeuvre, l’attachantà elle par les liens très doux d’un service rendu pour l’amour deDieu».6 Ces contributions venaient non seulement de la part descatholiques, mais aussi des orthodoxes, qui offrirent mêmedessecours d’argent de 1000 et 500 fr.7 Une autre aide très precieusel’ont constitué «les dames infirmières, une quinzaine environ, toutesde la meilleure société de Bucatrest, très zélées et fidèles à leurposte»:8 c’était un honneur de travailler à cette oeuvre!

Après cette préparation, le second mois commença avec lapériode d’activité extérieure. «La maison à peu près montée, lachappelle à peu près garnie, la situation, vis à vis des autorités àpeu près assurée, la première messe a eu lieu. Depui, Notre-Seigneurhabite ‘à demeure’, à ‘Bethléem’. Le lendemain, à la suite, il voyaitvenir ses pauvres, pour l’ouverture des premères consultationsgratuites, rendues particulièrement précieuses ar les qualités desciece, de foi et de charité» du docteur Paulesco. «Ces consultations

1. Idem (p. 86).2. Idem (p. 88).3. Idem (p. 86).4. Idem (p. 89).5. G. Chorong, Notes.6. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 86).7. Idem (p. 89).8. Ibidem.

Page 253: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

253

ont eu un succès au dessus de toute attente. De 7 qu’elles étaient lepremier jour, le 28 le second, elles ont passé, pour la 9-e séance à167». Le 18 Juillet, la fête de St. Vincent de Paul et donc, de la maison,fut célébrée en travaillant pour les pauvres. En ce jour – la 10-e séance–, les consultations «ont fait un bond juisu’à 210», c’est à direjusqu’au maximum possible dans une matinée. Ce fait fut accueillipar Vladimir et les collaborateurs de l’oeuvre «comme unebénédiction de Dieu et une attention spéciale de son serviteur».1

Les soins prodigués à la guérison du corps à ‘Bethléem’ nefaisaient pas perdre de vue la guérison des $mes. «La leçon muettedu dévouement chrétien» de Vladimir, des docteurs et des soeurs,«à coté des gr$ces invisibles de la présence du Sauveur, au milieude ses pauvres et de ses serviteurs, les uns s’occupant des autres ettous ‘reunis e son nom’», orientaient déjà vers ce but. Mais VladimirGhika voulut en outre «énvoquer d’une manière sensible, par desimages nombreuses et des inscriptions tirées de l’Evangile (enroumain), les vérités les plus consolantes de la foi», parmi lesquellesil réserva la place d’honneur aux 8 béatitudes. Ces inscriptions etimages, mises sur les murs, devaient faire mediter les visiteurs. Leslongues attentes, imposées aux patients à cause des nombreusesconsultations, offrait le loisir de s’occuper encore plus directementdes $mes. Déjà au commencement du mois d’Aout 1906 VladimirGhika songeait à un programe: «Nous établirons dans l’antichambreun petit service d’allocution sur le sens, le bon usage, la valeur dela souffrance en union avec Dieu, sur la puissance de la prière pourla guérison du corps et de l’$me, sur la leçon de charité donnée iciar tant d’$mes dévouées, etc. etc., et nous ferons prier ensembletous ceux qui attendent, en des prières collectives (comme parexemple le chapelet). Le Moyen-Age avait songé à fournir quelquechose d’analogue, les antichambres du Vatican, ne fut-ce que pourempécher les conversations ciseuses, et, dans la meilleure hypothèse,d’ingrates pertes de temps. Le charge de «Ma^tre des Sacrés-Palaisapostoliques (actuelle ment pourvue d’autres attributions) est sortiede là. Nous auron aussi, notre ‘Ma^tre des dispensaires

1. Vl. Ghika, idem (p. 87).

Page 254: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

254

apostoliques’» (Vl. Ghika n-oublisit donc pas le Ma^tre du SacréPalais, qui l’avait préparé à l’entrée dans l’Eglise catholique. Celui-ciétait même devenu pour lui modèle de vie, en quelque sorte. Cartandis que le docteur Paulesco guérissait le corps, lui, Vladimir,s’apprétait à guérir l’$me et à devenir ainsi «Ma^tre des dispensairesapostoliques».

Le rayonnement spirituel de l’oeuvre ne s’éntendit pas seulem,ent aux pauvres, mais elle fut aussi le point de départ d’une véritablepromotion d’$mes d’élite. «Nos colaborateurs direct ou indirects,disait Vladimir Ghika, se réunissent souvent et forcément à la ‘petiteétable’ – come il la nomait avec complaisance —; ils viennent àl’énvie à travailler, par des conspirations bien intentionnées, àl’avancement, un peu de toute façons, du Règne de Dieu. Un desbons cotés de l’oeuvre a été d’arriver à rendre plus cordiales, plusfraternelles les realtions entre tous les éléments catholiques de lacapitale... Le besoin d’un terrain ou l’on put fusionner, sans se tairecomme à l’Eglise, se faisait fortement sentrir.»1 C’était le coté délicatde la Mission, mais cher à Vladimir Ghika; c’était la mise en marchede la «circulation divine de l’amnour fraternel», de l’«amour de Dieuet du prochain dans l’acceptation du mot la plus large, la plus simpleen son principe, la plus compelxe en son application».2 Les éffortsen ce sens plurent à Dieu, puisque «Bethléem» devint «le centre devie chrétienne le plus actif» de Bucarest.3

Les Soeurs n’étaient pas occupées seulement au dispensaire. Ellesfaisaient des visites aux malades à domicile, «apportant auxmalhereux beaucoup de consolation».4 Mais les distance étaienttellement grandes et le nombre des Soeurs – trois! – si réduit, qu’ellesétaient débordées. La nécessité poussait donc à l’agrandissementde l’oeuvre. A Bucarest s’etaient réunis, autour des soeurs, lesmeilleurs coeurs de la capitale. La t$che pour Vladimir Ghika étaitmaintenant d’organiser une association. En effet, en Juilliet 1906, il

1. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 87).2. Idem (p. 87).3. Idem (p. 87).4. Idem (p. 88)5. Idem (p. 87).

Page 255: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

255

réunit ces élements, créant l’institution des Dames de la Charité,fondée canoniquement le 2 Décembre 1906. A ces auxiliares desSoeurs de la Charité était proposé un très haut idéal, desanctification personnelle et de bonté envers le prochain. On leurrésentait la haute dignité de secourir Jesus Christ Souffrant sousl’image du pauvre, en revêtent l’image du Christ Consolateur, et decontribuer ainsi que «ces deux resemblances se retrouvent, secomprennent, se pénètrent et ne laissent plus entre eles que leChrist».1 Et pour mieux réparer ces $mes à l’oeuvre divine, VladimirGhika leur adressa, en Janvier 1907, une série de conférences, quiéveillèrent un grand intérêt. En effet, ces conférences, imprimées pourla première fois à Bucarest en 1909, contiennent des «conseils...pleins de sagesse pratique, mais, ce qui est mieux encore, pleins denoblesse d’$me et d’élévation surnaturelle».2

Les projets de Vladimir Ghika allaient encore plus loin. Il pensait,dès le début (1906), consturire le plus tot possible, une aumonerie«afin de n’avoir plus la servitude d’une messe cherchée trop souventau dehors, à des heures relativement tardives et parfois incommodes,qui dérangent la bonne règle de la maison». Ensuite d’utiliser leb$timent de l’ancien séminaire de Cioplea (aux environs de Bucarest)– plus de 20 grandes pièces –, que l’archevêque de Bucarest, Netzha-mmer, était prêt à mettre à sa disposition, sans les frais deréparation,3 pour toute une série d’oeuvres: un dispensaire, unecrêche, une orphelinat. Le dernier et le plus cher projet comportait«un petit hopital modèle, modèle aux yeux de la foi et de la charitécomme à ceux de la science, construit pavillon par pavillon, au milieu

1. Discours composé par Vladimir Ghika et prononcé par l’Archevêque deBucarest Raymond Netzhammer, le 2 Décembre 1906 (pp. 92-93).

2. Yves de la Brière, dans «Etudes», 1923 (t. 175), p. 755.3. «Une cousine du Prince Ghika, beizade Marie Ghika, mère de Matilda

Ghika, fit les frais des réparations qui furent considérables. Les oeuvresfurent installées: orphelinat, dispensaire, ouvroir. Néanmois, Mgr.Netzhammer ne fit jamais l’acte de donation promis. Il semble que leconseil paroissial de Cioplea, considérant ce bien comme un bienparoissial, se soit opposé à la volonté de l’archevêque» (G. Chorong,Notes).

Page 256: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

256

d’un grand terrain semé d’arbres».1 Pour ce «grand projet d’hopital»,toujours à coté du Prince Vladimir Ghika «la cheville ouvrière» étaitle docteur Paulesco, «l’un des futurs donateurs et fondateurs».2

Le réalisation de ces idées demandait cependant des fonds quin’existaient pas. Mais V avait une confiance sans bornes en Dieu,qui «a poussé»3 à la création de l’oeuvre; car «tout vient de Lui –écrivait-il –, et nous ne travaillons que pour Lui. Il rouvera a nousfaire donner, par les dispensateurs de ses largesses, ce qui manqueà des oeuvres que non seulement Il doit bénir, mais qu’Il inspireLui-même et dont il est l’Auteur responsable, Lui, le seul bon».4 Ilprevoyait des contributions de la part des Roumains, mais il croyaitque «pour ne rien froisser des intentions possibles de la Providence»,l’emploi de ces ressources devait être limité à «Brthléem» même, «dontl’importance et les besoins vont croissant». Il adressa alors unchaleureux appel au Supérieur des Pères Lazaristes, lui demandantson aide. «Des secours extérieurs et des secours assez prompts, voilàce qu’il faudarit – écrivat-il. Ils nous viendront, je l’espère. Nousétions jusqu’ici, comme je vous le disais naguère, un pays plusmaltraité que la Chine, puisque, à la différence de l’Empire du Milieu,nous ne possédions aucune congrégation de Charité et pas uneoeuvre vraiment catholique. La Chine intéresse beaucoup de bonnes$mes. Que la Roumanie les intéresse aussi!... sans compter que c’estmoins loin et qu’on peut plus facilment y aller voir. Tachons de lerappeler au monde catholique».5

L’oeuvre de charité, conçue sur de plus larges bases, prit en réalitéun grand essor. Les prévisions de Vladimir Ghika se réalisèrent. LesFilles de la Charité «ont, en un rien de temps, conquis le coeur detout le monde». Jusqu’à la veille de la première guerre mondiale onparvint à établir «tour à tour deux dispensaires, un asile, unorphelinat, un hopital, un ‘home’, une association très vivante de

1. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 89).2. Idem (p. 88).3. Vl. Ghika, lettre à Mr. A. Fiat, écrite à Bucarest le 26 Nov. 1905 (p. 85).4. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 89).5. Idem (p. 90).

Page 257: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

257

Dames de la Charité, des oeuvres paroissiales, des ambulances deguerre».1 Le couronnement, certes, de tous ces oeuvres, était leSanatorium St. Vincent de Paul, fondé avec l’aide du docteurPaulesco et de Madame Arion-P@cleano. La réalisation de ce dernierprojet donna auxoeuvres des Filles de la Charité un caractère plusstable. L’archevêque Netzhammer, quelques années après l’arrivéedes Filles de la Charité, leur demanda de n’appuyer plus leur oeuvressur la charité publique. C’est ainsi que «le petit hopital modèle enprojet deviont une nécessité vitale pour gagner sa vie, le pain desorphelines, l’entretien du dispensaire gratuit... C’est alors que M-meArion-P@cleano donne le terrain et la maison de la Chaussée Jianu,que l’on quitte le b$timent de la rue Popa Tatu».2 Les plans mêmesde ce Sanatorium furent l’oeuvre du docteur Paulesco,3 qui en assurale functionnement avec l’aide de ses disciples.4 L’enthousiasme etl’abnégation qui animèrentles créateurs de cet hopital lui conquirentla renommée d’être «le plus beau sanatorium de Roumanie».5

Le succès de l’oeuvre réunit plusieurs esprits cultivés autour duPrince Vladimir Ghika. Les projets d’activités se multipliaient, sesuperposaient. Cette plénitude de vie chrétienne, d’abnégation pourDieu, eut aussi son débordement sur le terrain d’activité intellectuelle.Vladimir Ghika, en 1906, ayant à son coté le docteur Paulesco,voulait former un groupe de militants «pour la diffusion des idéeschrétiennes et la propagation de notre foi (catholique) par la presse,la parole publique (série de conférences), l’association».6

MM. Trifu, J. Frollo et. Cern@ianu se joignirent à eux. Plusieursde ces miltiants jouèrent un role des plus actifs. Paulesco a publiéun volume intitulé Sinagoga }i Biserica (La Synagoge et l’Eglise),

1. La Revue des Jeunes, 1921, p. 9. Cfr. aussi G. Chorong, pp. 50, 62.2. «L’ouvroir des orphelines de Cioplea devait faire vivre les 24 orphelines; et

les bazars annuels subvenir aux besoins des autres oeuvres. Le Prince Ghikadessinait des broderies et Soeur Pucci, avec des jeunes filles, exécutaient,veillant très tard dans la nuit, se tenant éveillées à coup de café». (G.Chorong, Notes.)

3. G. Chorong, p. 61.4. G. Chorong, p. 54.5. Dém. Ghika, p. 31/3.6. Vl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 88).

Page 258: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

258

avec des intuitions profondes sur le problème de l’unité de l’Eglise – carle but du goupement était de promouvoir l’union avec rome. Frollo s’estdistingué opar son activité de journaliste. Trifu a mené une lutte $presurant toute sa vie, cotnre le franc-maçonerie. Cern@ianu, qui restaitorthodoxe, s’est mis en relief par ses écrits polémiques, dirigés surtoutcontre quelques évêques de l’Eglise orthodoxe roumaine.1

Cependant Vladimir Ghika ne s’est pas laissé entra^ner sur la voiede la lutte confessionnelle. Il rentre de nouveau dans le cercle de la sociétélittéraire «Junimea», et dès 1907, il publie plusieurs articles d’histoirepoilitique et culturele de la Roumanie dans la revue «Convorbiri literare»,éditée par cette société. Plus tard, en 1912, la «Revista catolic@» estfondée à Bucarest; c’est une revue purement catholique, et VladimirGhika en est l’un des premiers collaborateurs. C’est dans cette revuequ’il publie, de 1912 à 1914, des articles d’histoire roumaine, s’appuyantsur des documents tirés des archives romaines ou des archives de famille.Parmi ces articles citons spécialement ceux concernant expose les vuesqu’il a acquises dans le domaine des recherches historique, pendantqu’il était à Rome. Il souligne, pour les historiens roumains, que lesarchives du Vatican présentent non seulement un intérêt général pourl’histoire de l’Eglise et de la culture, pour le problème de l6unionchrétienne et de l’indépendance vis à vis des incroyants, mais qu’elesrevêtent aussi une importance toute spéciale pour les Roumains; ellesdonnentm, en effet, une vision de l’nhistoire, différente de celle qu’onpourrait avoir de Constantinopole ou d’ailleurs; de Rome provient«l’histoire unique» des Roumains; là se trouve leur «histoire d’élite», leurs«titres de noblesse dans le monde», «leur axe – par la latinité – le plus

1. G. Chorong, p. 54.Les écrits du Mr. C. Cern@ianu, que nous connaissons, sont: Biserica }i

rom$nismul, Bucarest, 1909; Patru ani de lupt@, Bucure}ti, 1912; Preotulca P@stor, Bucure}ti, 1908; Biserica din Regat 1908-1918, Bucure}ti,1920; Primejdia bisericeasc@ }i na]ional@ din Basarabia, Bucure}ti, 1921;Cancerul Bisericii noastre, Bucure}ti, 1935.

A ce groupe de personnes on doit certainement ajouter aussi Mr.Theodorian-Carada, qui «était bien et depuis longtemps connu de Mgr. «Ghika ». Il traduisit, du français en roumain, un certain nombre d’ouvragesreligieux et c’etait là une oeuvre que Mgr. estimait beaucoup et qu’ilrecommandait aux jeunes. Il a traduit en roumain le petit drame écritpar Mgr. Ghika: La femme adultère (G. Chorong, Notes).

Page 259: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

259

sur et le plus durable».1 Pour le dépouillement de ces archives, il prévoitla nécessité d’une équipe, d’une école – voeu qui s’est réalisé après lapremière guerre mondiale par la création de l’Ecole roumaine de Rome.Ces articles du Prince Vladimir Ghika sont les premiers qu’on ait eu,en Roumanie, au sujet des Archives du Vatican. Ainsi leur auteur ouvreune nouvelle voie à l’historiographie roumaine. Sa manière de présenterles choses est toute positive, il en écarte soigneusement la polémique, etimprime aux divergences d’opinions les traits d’une noble discussion.Plus tard, il dira du polémiste Cern@ianu: Voici quelqu’un qui, autrefois,a failli m’entra^ner dans une voie qui n’était pas la mienne».2

A coté de cette activité, le Prince Vladimir Ghika continuait à travailleraussi sur le terrain purement religieux. Nous avons de lui, de ceteépoque, Méditations de «L’Heure Sainte» – de cette Heure-Sainte qu’’ilfit le Jeudi Saint 1910, dans la chapelle des Soeurs de St. Vincent dePaul à Bucarest. Elles furent publiées à Rome, en 1912, avecl’imprimatur du Père Lepidi, qui certainement ne pouvait que se réjouirde ce petit chef-d’oeuve, dense de pensée et de sentiments éléves.

Vladimir Ghika s’interessa beaucoup aussi, dans ce même temps,aux Roumains catholiques de rite oriental, qui en étaient à leurs débutsà Bucarest. Il les aida, en collaboration avec l’archevêché catholiquede rite latin de Bucarest, à organiser leur culte, d’abord dans la chapelledes baptêmes de la cathédrale St. Joseph, puis à l’eglise unie de StradaPolon@, quiand celle-ci fut édifiée (1909).3

1. Revista catolic@, 1912 (I), p. 204-206.2. G. Chorong, p. 54.3. G. Chorong,. 71.

Pour les Roumains unis on a essayé d’envoyer des missionnaires enValachie au commencement du XIX-e siècle, mais sans succès. Plus tard,l’évêque de rite latin à Bucarest, Mgr. Hornstein, «n’ayant pu avoir deprêtre uni pour Bucarest, demanda lui-même au Saint Père Léon XIIIqu’il fut permis au diacre de rite latin, Stanislas Bartnowschi, élève auCollège Romain de Propagation de la Foi, de passer au rite roumain. Cequi fut bienveillament accordé du métropolite roumain Victor Mihaly,l’onction sacerdotale dans le rite uni, en Juin 1903, et prit aussitot lesfoncions pastorales pour les unis de Bucarest, exerçant les fonctions sacréesdans la chapelle baptismale de la Cathédrale Saint Joseph. (La curé dela cathédrale était alor le chanoine Baud, monégaste, qui fut pour lePrince Vladimir Ghika un ami et un conseiller.)

Page 260: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

260

De tous ces domaines d’activité, celui qui attirait pourtant de plusVladimir Ghika c’était toujours l’action de charité. D’après lui, cesont les «oeuvres de charité qui agissent par une inoubliable leçonde choses». Il leur avait donne son premier enthousiame et ilcontinuait à les considérer comme «le meilleur artisan de l’oeuvredivine» en Roumanie.1

4. La médaille militaire (1913)

Peu après l’installation des Filles de la Charité à Bucarest, on vitla nécessité d’un rayonnement plus étendu de leur bienfaisanteactivité. En 1907, notamment, éclata «la révolte des paysans» quigagna plusieurs régions de la Roumanie.2 Pour la réduire, il falluten venir aux armes. Il y avait donc des blessures à guérir. El surtoutdes blessures morales.

En 1907, le Père Bartnowski, avec la permission de l’archevêque, quittale diocèse, et les unis de Bucarest de nouveau demeurèrent sans pasteur.L’archevêque demanda directement un prête uni au Saint Siège et celui-cien demanda un à la métropolie de Blaj. Durant tout le temps des échangesde lettres, la charge pastorale fut remplie par divers prêtres envoyés deTransylvanie et en particulier par le R.P. Ioan B@lan, prosecrétaire de lamétropolie de Blaj, qui, à partir de la fin de l’année 1908, vint plusieursfois à Bucarest, y demeurant quelques semaines au temps des grandesfêtes pour y remplir les fonctions sacrées. Le 13 septembre 1909, nommécuré de la paoisse unie, il devint administrateur et en même tempsprofesseur au séminaire archiépicopal de Bucarest. Il fut aidé, à partir de1910, par le Père Ioan Vanca, professeur au lycée archiépiscopal et, àpartir de 1914, par le R. P. Siméon Opri}, curé» (G. Chorong, Notes,d’après le Schematismus de l’archevêché de Bucarest de 1932).

Pour les unis à Bucarest on a construi aussi, en 1909, l’église St. Basilele Grand, dans Strada Polon@. Elle fut b$tie dans le pur stuyle roumaind’après le plan de l’architecte Ghika — Bude}ti, et bénie le 19 Décembre1909 par l’archevêque Netzhammer. Peu après, en 1911, elle fut peintedans le style des Benedictins de Beuron, par les peintres Schiller etOstermeyer de Ravensburg, d’après le plan du Père André Göser (Revistacatolic@, I (1912), pp. 130-131).

1. La Revue des Jeunes, 1921, p. 9?2. «Mgr. Ghika attribuait le déclanchement de la révolte des paysans à une

agitation créée par les Russes» (G. Chorong, Notes).

Page 261: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

261

Le Prince Vladimir Ghika, emu, parla tout de suite avec le PremierMinistre Démètre Stourdza, offrant l’aide des Soeurs de la Charité,et il obtint son consentement. Les Soeurs parirent mais durent reveniraussitot, parce qu’une opposition s’était formée contre elles.1 Malgréleur notabilité religieuse, elles étaient trop nouvellement installés enRoumanie – à peine une anné – et encore trop étrangères à certainmilieux, surtout orthodoxes, pour pouvoir aborder avec efficacité ceproblème délicat de la revolte.

Mais le temps de l’épreuve et de la grande charité tarda peu. En1913, à l’occasion de la guerre balkanique, la Roumanie mobilisases forces et entra en Bulgarie, pour faire cesser les attaques desBulgares, contre leurs ex-alliés Serbes et Grecs. Pendant cettecampagne, l’oeuvre patronnée par Vladimir Ghika eut l’occasion dedonner ses preuves. Les Soeurs, qui avaient déjà à cette date 7 ansde vie et d’activité en Roumanie, n’étaient plus vues d’un oeil méfiant.A coté d’elles se dépensèrent quelques Dames de la Charité et lesdocteurs.

Dans cette campagne militaire il y eut «quatre campagnesd’ambulances» – comme les nomma Vladimir Ghika –, entreprisespar les Soeurs, les médicins et les dames de l’oeuvre.

Dans la première, après l’entente avec la Reine Elisabeth, se sontoccupées des soldats tombés malades pendant la période initiale dela guerre balkanique. 65 soldats furent abrités dans la SanatoriumSt. Vincent, aménagé à cet effet. «L’oeuvre a reçu pour ça, à cotédes remerciments chaleureux et répétés du Ministère de la Guerre,la vive expression de la satisfacion royale. Quand aux Hospitalisésleur reconnaissance s’est traduite de façon touchante: lettres et fruitsdu travail de leurs mains sont venus, du fond de leur village, témoignerde la gratitude de ces braves gens».2 Aux cotés de Vladimir Ghikaet Frollo, se dévouèrent 4 médecins et un grand nombre de dameset demoiselles. L’école militaire, à la suite de l’intervention du GénéralCoand@, avait fourni les lits nécessaires. Une foule de personnes «ont

1. G. Chorong, p. 72.2. Vl. Ghika, Compte-rendu fait en 1913 (p. 48).

Page 262: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

262

aidé par leurs dons, soit en espèces, soit en nature à couvrir les fraisextraordinires nécessités par ces charges imprévues».1

Peu après aparurent des cas plus grave. La Bulgarie en cemoment était infestée par le choléra. Ainsi parmi les soldats roumainsen marche en Bulgarie éclata cette épidémie. La Princesse Mariede Roumanie avait aménagé des lazarets au bord du Danube, maison devait avoir des personnes expertes et dévouées pour prodiguerles soins. La Princesse alors appela télégraphiquement les soeurs deSt. Vincent de Paul, afin de leur confier le soin des cholériques deZimnicea. Elles y allèrent dans cette «deuxième campagned’ambulances», accompagnées par Vladimir Ghika. «Plusieurscentaines de cholériques ont été ainsi soignés jour et nuit» par lesSoeurs de St. Vincent,. aidées d’un groupe de Dames anglaises. Les6 docteurs, qui s’occupaient des malades, étaient secondés parVladimir Ghika et le Père Jammet. En échange de ces sacrifices, lePrince Ferdinand et sa famille enturèrent les équipes d’attentionstouchantes.

En peu de temps l’inflammation passa aussi aux villages quientouraient le lazaret, en décimant la population. Les Soeurs, aprèsentente avec la Princesse Marie et les autorités sanitairs, étendirentleurs soins aux villages les plus frappés du district Teleorman, enétablissant leur centre de rayonnement à Vii}oara. Gr$ce à leurs soinset à ceux du docteur, l’epidemi cessa dans cette contrée.

De Zimnicea 17 typhiques gravement malades furent amenés –dans la troisième «campagne» –, dans le Sanatorium St. Vincent àBucarest, ou les Filles de la Charité furent aidées par les DamesAnglaises et les Soeurs de Sion.

La plus grande campagne fut celle des cholériques de Caracal. 1

«Cette fois, ce fut la Direction du Service sanitaire qui fit directement

1. Pour Vladimir Ghika — on ne précise pas l’endroit — «un incident marquacette période de bon samaritain: dans les premières heures d’installation,alors que les phares d’éclairage au pétrole comprimé n’avaient pu êtredéjà installés pour assurer un rayon de lumière puissant, — VladimirGhika, entendant dans la nuit malgré une tempête de pluie, desgemissements proches, s’en va à la recherche, trouve par terre, en pleinescoliques de choléra, un soldat de garde, le ramène, dans ses bras, jusqu’àla baraque de malades la plus proche, et puis,

Page 263: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

263

appel aux Soeurs de St. Vincent de Paul et les affecta au grandLazaret civil de Caracal, centre de cholériques de Romana]i». Lasituation était très difficile, mais les résultats furent brilliants. Avecles docteurs, les Soeurs soignèrent plusieurs centaines de cholériques.La reconnaissance fut grande et se manifesta publiquement. «La villede Caracal a remis aux Soeurs une adresse de remerciements àlaquelle le médecin en chef a tenu à en joindre une personnelle et laDirection du service sanitaire ne sachant comment recona^tre desservices qui ne voulaient êntre rétribués d’aucune façon, a demandéà S. M. le Roi de décorer les Soeurs, a fait insérer dans les journauxun communiqué de remerciements et d’éloges, et a offert aux pauvresseourus dans nos Etablissements – relatait Vladimir Ghika –, unesomme de mille francs».1

Les témoignages de reconnaissance apportèrent certainement dela joie aux $mes qui s’étaient prodiguées pour endiguer et éloignerla souffrance. Chez Vladimir Ghika le succès des «campagnes», après«l’offrande répétée d’une vie sans cesse en péril et certains faits queDieu seul doit conna^tre, mais qu’il connait bien», raffermit aussi lajoie de savoir que ses oeuvres de charité étaient protégées d’unemanière particulière par la Providence. Mais la joie la plus hautepour lui fut «de sentir que tout ce qui avait été fait, a été fait pourl’amour de Dieu et selon son coeur».

La reconnaissance royale ne tarda pas elle aussi à se manifester.Le Roi Charles I-er «n’accorda aucune décoration militaire au coursde cette campagne ‘blanche’ de l’armée roumaine». Pourtant il«decerna à Vladimir Ghika la seule décoration militaire conféré alors,à savoir la médaille militaire conférée à titre militaire à VladimirGhika, civil».2 L’honeur qu’on lui faisait étaiet pleinement justifié.

perdant la diréction, en pleine obscurité, vers la baraque des médecinsou il loge, tombe la tête la première dans la fosse, en activité de service,des dejections des cholériques. — Cet accident, qui eut pu-être mortel,se solda par un bain de propreté nécessaire, sans autre suite f$cheuse»(Dem. Ghika, p. 31/4. Le même témoignage est apporté par la PrincesseElisabeth D. Ghika et par le Père G. Chorong).

1. Vl. Ghika, Compte-rendu de 1913 (pp. 48-50).2. Dém. Ghika, p. 31/4.

Page 264: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

264

Car c’est lui qui avait été l’$me de ces campagnes d’ambulances. Ily «vécut des heures constantes de péril de contagion, en se multipliantauprès des malades».1 De plus, le mérite de l’existence des Filles deCharité en Roumanie ne remontait-il pas à lui? Les Soeurs levoyaient auprès d’elles comme un aide constante, presque commefaisant partie de leur communauté religieuse: elles l’appelaient«Soeur V »; et tout Prince qu’il était, il les laissait faire.2

«L’admirable»3 Soeur Pucci a continué son activité en Roumaniejusqu’à la première guerre mondiale. Une amitié, fidèle jusqu’à lamort, se lia entre la Princesse Marie de Roumanie et elle. Pendant laguerre, dans l’hiver 1916/1917, durant la retraite de l’armée et de lapopulation vers la Moldavie, par un froid intense, une épidemie detyphus exantématique éclata. Les Soeurs, à coté des organismessanitaires du pays, donnèrent leur dévouement et leur vie. Soeur Puccimourut le 26 Mars 1918 à Ia}i, ayant à son chevet la Reine Marie etle Père Gervais Quénard – plus tard Supérieur général desAssamptionnistes.4 La Reine Marie, la même nuit de cette mort,écrivit «Les adieux d’une Reine à Soeur Pucci».5

Vladimir Ghika ne se trouvait pas en Roumanie à ce moment là.La nouvelle de la mort de la Soeur Pucci fut pour lui douloureuse.En l’apprenant, il écrivit de Sachino (Basses Pyrénées), le 16 Avril1918, à la Soeur Vincenza Pucci de Turin: «La mort de votre soeurest venue mettre le comble à mes peines. Vous savez ce qu’à été notrelabeur fraternel, coté à coté, pendant quinze ans d’union, de prièreset d’efoorts au service de Dieu. C’est le meilleur de ma vie qui s’enva avec elle, et quelque consolation que je puisse avoir à me la figurerprès de Dieu, enfin en possession du bonheur et du repos, je ne puispas ne pas me sentir comme amputé, et ne pas me demander ceque deviedront, sans elle, des oeuvres en butte aux violences dedifférents partis et plus que compromises par les difficultés que laguerre a causée. Priez bien pour moi et pour nos oeuvres».1 Il savait

1. Dém. Ghika, p. 31/4.2. Ibidem.3. G. Chorong, p. 82.4. Dém. Ghika, p. 30.5. G. Chorong, Notes.

Page 265: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

265

combien les vertus de cette Soeur avaient contribué au succès del’oeuvre de charité. «Il est difficile de calculer – disait-il plus tard –,ce qu’y a ajouté le renom personnel de sainteté vécue et de bontéfiévreusement agissante dont a joui la première supérieure, l’hero^quesoeur Pucci, devenue parmi nous la plus populaire des figuressecourables de la guerre et de l’avant-guerre, mort à la t$che, avecla croix de la Légion d’honneur sur la poitrine, et veillé par l’amitiédésolée de notre Souveraine».2 Et il a trouvé consolation à écrire lavie de cette Soeur.3

5. De retour à Rome (1914-1918)

La joie donnée par l’oeuvre de charité fondée à Bucarest et parle succès de la campagne des ambulances en 1913 furent suivies,pour Vladimir Ghika, d’une grande douleur: en Octobre 1914 mourutsa mère, la Princesse Alexandrine, à l’$ge de 79 ans. Mais à cemoment là intevint de nouveau dans sa vie son frère Démètre Ghika,Ministre de Roumanie à Rome près le Quirinal, qui après lesobsèques l’emmena chez lui, dans la Ville Eternelle. Ce retour àRome fut pour V comme un baume sur son chagrin. Là, dominantsa douleur, il commença une periode d’activité intense.

Une des consolations que Rome pouvait lui offrir c’était de revoirses amis et les personnes qu’il vénérait depuis son premier séjourromain, et dans leur milieu il fut le bienvenu. Il était considéré comeune vocation singulière et était «reçu dans toute la haute sociétéromaine».4 «Au Vatican il a des rélations d’amitié suivies avec Mgr.Pacelli, alors employé au Secrétariat d’Etat».5 La Ma^tre du SacréPalais, le Père Lepidi, continue à être son ami. Il est bien connu parle Père Garigou-Lagrange.6 Paul Claudel – pour lequel Vladimir a

1. G. Chorong, p. 69/1.2. Chronique des Filles de la Charité, a. 1919, p. 153.3. La Revue des Jeunes, 1921, p. 9?4. G. Chorong, p. 69/1.4. Louis Massignon, p. 33.5. Dém. Ghika, p. 31/4.6. Garigou-Lagrange, p. 32.

Page 266: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

266

mis son don du dessin à cotnribution—, l’admire.1 Le peintre AlbertBesnard, de l’Académie française, est aussi son ami.2 Il est toutproche spirituellement de l’Admiral japonnais Yamamoto Shinjiro,aide de camp du Prince Impérial, converti lui aussi au Catholi-cisme.3 Il voyait, de plus un grand nombre de personalités du mondereligieux et civil.

Avec l’aide de son frère Démètre Ghika, Vladimir conserva etdéveloppa les rélations qu’il avait avec les milieux diplomatiques deRome.

Attache de toute son $me à son pays, pendant la guerre il étaitnaturallement, à coté de la Roumanie et des Alliés occidentaux.Quand la Roumanie, en 1917, semblait devoir se plier sous le poidsde la guerre, il eut des appréhensions pour l’avenir de sa patrie, ett$cha de trouver une solution. Il entra en rélation avec le ConseilNational de Paris – formé par Take Ionescu pendant l’occupationmilitaire de la Roumanie par les Forces Centrales –, initia despourparlers et fut mélé au projet de paix séparée de l’Autriche. C’estalors qu’il connut Masaryk et Benes, qui travaillaient eux aussi àl’indépendance de leur pays.4 De plus, en 1917 il se prodigua, avecle grand nationaliste roumain de Transylvanie, Père Basile Lucaciu,pour la formation de régiments de volontaires roumains, et assista– ensemble avec son frère Démètre, avec Titulesco, des autoritésitaliennes et tchekoslovaques –, à la bénédiction du drapeau durégiment, officiée par le Père Lucaciu.5

Les relations les plus intenses, Vladimir Ghika les avait pourtantavec le Vatican et les milieux religieux. Et ici il s’occupa non seule-ment des problèmes religieux des Roumains. Dejà pendant son premierséjour à Rome il avait pris à coeur le cas – porté devant le Saint Père–, concernant le grand tribun des roumains de Transylvanie, BasileLucaciu, qui était en conflit avec son évêque de Gherla, Szabo († 1912)pour des raisons nationales: il avait contribué à éclairer les autorités

1. L. Massignon, p. 33.2. Dém. Ghika, p. 31/4.3. L. Massignon, p. 33.4. G. Chorong, Notes.5. Dém. Ghika, lettre du 21 Juin 1956.

Page 267: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

267

du Vatican1 et Lucaciu eut gain de cause. Dans ce second séjour ils’interessa aux Roumaine de Transylvanie qui se sentaienetdoulouresement frappés par la création du diocèse de Hajdudorogh,de langue hongroise (1913) et chercha, en leur faveur, d’éclairer le milieuVatican.2 Ainsi tandis que son frère exerçait officiellement la fonctionde Ministre près l’Etat italien, il accomplissait en quelque sorte –quoique non officiellement –, par ses connaissances, par son prestige,la fonction de Ministre près du Saint Siège, et justement dans un tempsoù la Roumanie n’avait aucune rélation diplomatique avec le Vatican.

Ce role non officiel que Vladimir Ghika – par sa seule présenceà Rome – tenait auprès du Saint Siège,3 se transforma même – avecla contribution de celui-ci –, en une t$che officielle. En effet, entreVatican et la Roumanie, par l’intemédiaire de Vladimir Ghika,commenèrent à se nouer des rélations diplomatiques. V put avérerque à l’égard de la Roumanie «correspond du coté de Rome, demanière fort heureuse, une faveur prononcée. Aucune deschrétientés séparées d’Orient (dira-t-il plus tard),4 ne s’est trouvée,au cours des siècles, plus près de Rome que notre pays. Les dernièresmarques de cette cordialité ont été visibles jusque dans la périodede cette dernière guerre (1914-1918), si scabreuse pourtant pour leSaint Siège, et, avec la classique prudence romaine, si forcémentdiscrète en manifestations pozitives. Outre les formelles déclarationspontificale, reçues personellement on par autrui, dont la teneurbienveillante n’a guère varié au cours même des pires vicissitudes,ces tendances favorables se sont avérées de façon concrète enOctobre 1916 lors d’une tentative concertée entre les gouvernementsalliés pour l’épurement du clergé des diocèses roumains, qu’il y avaiturgence à purger d’élements germaniques et à pourvoir de prêtresfrançais; puis en novembre 1916 au moment ou la Reine et lesprincesses royales échapées aux bombes teutonnes reçurent lemessage éloquemment significatif de Beno^t XV (seul de son espèce

1. Dém. Ghika, p. 31/7.2. Dans cette question aussi, les Roumains ont eu gain de cause.3. «C’est par le Père Lepidi qu’il eut accès auprès du Saint Père en certains

cas, d’après ce que j’ai toujours compris» (G. Chorong, Notes).4. Vl. Ghika, L’Eglise et la nouvelle Roumanie, dans La Revue des Jeunes,

1921, pp. 4-5?

Page 268: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

268

durant tout le conflit); puis, ensuite, au début de 1918 quand unecommunication dont je fus chargé, fit savoir en haut lieu qu’on désiraità Rome accorder à Roumanie ce qu’on avait refusé à tout autre paysd’Orient avant la paix générale, une reprise de relations diplomatiquesavec de cordiaux accordds; enfin, après la victoire, quand la libertédesmouvements et des sentiments fut rendue à chacun, alors que,durant une période malheureusement courte, j’avais été chargé parle Conseil National de représenter auprès du Pape les interêtsroumains, le Cardinal Gasparri, donnant une nouvelle expressionpublique des dispositions de Rome à notre égard, m’ecrivait, dans unelettre très vibrante, pour saluer le premier établissement d’un lieu troplongtemps attendu: ‘... Le Saint Siège ne peut céler sa joie d’avoir àentrer en relations avec un peuple de civilisation latine, pour lequel ila nourri constamment les plus vifs et les plus profonde sentiments desympahie. Et rien ne lui est plus doux que de pouvoir prêter sacoopération au meilleur avenir de la généreuse nation roumaine, avenirpour lequel il forme les voeux les plus fervents’». Cette charge dereprésentant de la Roumanie auprès du Vatican ne fut pourtant confiéeà Vladimir Ghika que provisoirement. Peu de temps après, en 1920,on envoye un Ministre «de carrière». Le changement ne signifiait pasque Vladimir Ghika n’ait été une personne très qualifiée pour samission, puisque il réunissait en lui la pleine confiance des plus hautespersonnalités du Vatican à un grand amour pour la Roumanie. Il auraitcontinué à être – s’il était (resté en charge –, un excelent trait d’unionentre Rome) et sa patrie.

En dehors de ces problèmes, Vladimir Ghika, pendant la guerre,était en rapports constants avec les réfugiés belges.1 C’est par lui «quele Cardinal Mercier et son secrétaire Mgr. Deploige purent faire parvenirà la connaissance du Saint Père certains renseignements concernantl’Eglise de Belgique».2 «L’entrevue du Cardinal Mercier avec AristideBriand à la Villa Médicis (chez son ami Besnard, directeur del’Académie de France à Rome) eut aussi lieu par ses soins, en vue dela reprise des relations diplomatiques entre Frace et St. Siège.3

1. Elisabeth D. Ghika, Notes.2. G. Chorong, Notes.3. Elisabeth D. Ghika, Notes.

Page 269: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

269

En fréquentant la haute société de Rome, Vladimir, malgré le bonaccueil qu’il rencontrait, n’oubliait pas les humbles et les souffrants. LEsoeuvres de charité l’attiraient irrésistiblement. Et la souffrance on latrouvait partout. En 1915 il a travaillé beaucoup «à l’hopital quihébergeait les victimes du terrible tremblement de terre d’Avezzano».1

Peu après, les hostilités de la guerre ayant comme conséquence desblessés et aussi des prisonniers roumains, il chercha à se prodiguerauprès d’eux. Il ne possède d’argent autant qu’il en aurait fallu, pourleur venir en aide. Mais il se découvrit un talent... celui d’artiste!2 «Il met

1. Elisabeth D. Ghika, Notes: «Durant ses précédents séjours à Rome, il avaitsoigné un grand nombre de tuberculeux à St. Jean de Latran».

2. Vladimir Ghika, «etraordinairement adroit de ses mains, il était aussi délicatinfirmier que dessinateur de talent, et ses aptitudes musicales auraientfait de lui un excellent pianiste et organiste sans sa miopie qui ne luipermettait pas la lecture des notes posées sur un pupitre. Il se contentaitd’improviser, ce qui souvent lui réussissait fortbien, surtout dans lapénombre. Son jeu grave, fin et sonore révélait la profondeur de son $me.Sa ligne mélodique, sobre, longue, floué, était soutenue par des harmoniesoriginales, pénétrantes. — Lorsqu’il maniait crayons et princeaux, sonsens décoratif dénotait à la fois une vaste culture et un gout personnelinné. Le moindre bout de papier, de velour, de gaze, de soie, de toile,s’animait sous ses doigts qui faisaient ma^tre d’un trait de mine, d’encre,de vermillou ou d’or, papillons, hérissons, paons, colombes, tigres, écureils,parmi des fougères en volutes, des nénuphars, chardons, roseaux, glycines,ifs, daturas; parfois, des personnages, se détachant sur un fond de villemédievale ou de b$tisses lacustres, de paysages touffus et mouvementés,de cascades ou de calmes étangs, de nuage en folie, de crépusculeslumineux — une fantaisie pleine de multiples variations, imprévues etsavoureuses. — Il composait aussi de ravissants motifs décoratifs pourouvrages de lingerie, napperons, coussins, tissus d’ameublement, robesdu soir; des ex-libris, culs de lampe, un véritable petit tableau, parfoisapparenté aux enluminures des vieux antiphonaires ou aux encadrementsde portes, des églises moldaves, parfois très personnels et libres, toujoursd’un gout raffiné» (Elisabeth D. Ghika, Notes).

V. Ghika «a beaucoup admiré, feuilleté, copié, durant son enfance unetrès belle édition de chez Firmin-Didot dont toutes les pages reproduisaientdes ornements de manuscrits anciens de différentes époques. D’ou n artassez extraordinaire pour dessiner des antrelacs... Il a fait beaucoup dedessins pour des broderies exécutées par l’ouvroir de Soeur Pucci... Demême, il a beaucoup dessiné et avec beaucop de fantaisie et de gentillessepour les bazars de charité: boites d’allumettes et autres brinborions (G.Chorong, Notes).

Page 270: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

270

à profit un don de dessin – donn inné qui n’a pas été cultivé –, pourvendre des enluminures et des dessins décoratifs au profit des prissoniersroumains... aussi bien dans la province de Lucques ou la famille résidechez la Princesse Altieri-Cantacusine (depuis la fin d’année 1917,jusqu’a la fin de la guerre), qu’en Haute Savoie, chez le peintre AlbertBesnard».1

6. Le «Saint Nicolas» de Paris

A la fin de la première guerre mondiale le Prince Démètre Ghikarecevait la charge de représenter son pays, comme Ministre, à Paris,et de participer, comme délégué roumain, à la Conférence de la Paix.Vladimir Ghika, qui déjà au commencement de l’année 1918 setrouvait à Saschino (Basses-Pyrénées) comme hote de sa cousine,la Reine Natalie de Serbie, et avait fait des séjours aussi en HauteSavoie chez sa cousine Jeanne Guilland (apparentée avec la familleBlaramberg), suivant maintenant de nouveau son frère, changesaussi de demeure et de camp d’activité.2

A Paris, V portait avec lui la même préoccupation qu’il avait eueen Italie pour les blessées et les prisonniers roumains. En leur faveuril continua son activité de dessinateur pendant le temps de laConférence de la Paix.3 C’était pour lui comme une continuationnon seulement de l’activitité développée en Italie, mais aussi de cellequ’il avait eue à «Bethléem» et dans sa patrie, à laquelle il restaitspirituellement très attaché.

1. Dém. Ghika, p. 31/4. En Septembre 1917 Démètre Ghika refusant aller créeraux Etats Unis une légation (dans conditions pas correspondantes pour laRoumanie), passa en disponibilité. Ainsi il accepta l’hospitalité de la PrincesseOlga Altieri à Galtajola (prov. Lucques). D’ici Vladimir allait souvent enSavoie.

2. Dém. Ghika, lettre du 21 Juin 1956.Vladimir Ghika «fit vers la fin de la guerre un voyage à Londres en passant

par Paray le Monial. Le but principal de ce voyage était d’une grandeimportance politique, mais les conjonctures changèrent... Le but religieuxen passant par Paray le Monial était de déposer un drapeau nationalroumain brodé a Rome» (G. Chorong, Notes).

3. Dém. Ghika, p. 31/4.

Page 271: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

271

Le nouveau milieu offrait à Vladimir en même temps la possibilitéde se mettre en contact avec la haute société, car avec l’aide de sonfrère il entra dans les milieux diplomatiques: et par ses amis de Rome,qu’il retrouva à Paris, il fur reçu dans les cercles de l’élite catholique.Ainsi il fréquenta les réunions mondaines, fut agréé dans les réunionsdes intellectuels catholiques, prit part aux exercises spirituels ets’intéressa en même temps à la vie du peuple. Dans le mondepolitique il connut Benes et Masaryk.1 Pour la partie religiese ilparticipa «aux grands mouvements de rénovation chretienne et c’estainsi qu’on le vit exposer, dans de grandes assises, ‘La nécessité d’unrapprochement des forces catholiques dans tous les pays’».2

En effet, on assistait en France à une véritable florsison chrétienne.Dans la mince production littéraire, après les sacrifices de la guerre,les rares auteurs qui eurent alors audience, furent surtout les auteursreligieux. Un courant de pensée thomiste, à la suite de celui deLouvain, prit éssor. Des groupes d’études et de revues prospèrent.Un cercle de Pères Dominicains entraint à la Revue des Jeunes.Jacques Maritain entre dans la pensée thomiste avec beaucoup desuccès, en créant une école. En même temps, pour la conversion dela pensée moderne, travaillent Jacques Chevalier. Père Portal etd’autres disciples du Père Pouget. Vladimir Ghika vit avec contente-ment toute cette activité en faveur du Christianisme. Le cercle qu’ilchoisit fut celui de Jacques Maritain de Meudon. On peut facilementexpliquer cette affinité, puisque Maritain lui-même était un convertit,venu au Catholicisme du camp protestant, et que tous les deux étaientadmirateurs sans réserves de la philosophie thomiste. Ainsi VladimirGhika s’inséra dans le mouvement de renaissance thomiste qui sedeveloppait dans ces années d’après guerre. «L’importance du reveilde la pensée thomiste a du donner à Vl. Ghika une grande espérancetant du point de vue du triomphe de la pensée chrétienne et d’unréveil religieux et mystique que du point de vue de la réorganisationd’une Chrétienté à la faveur des traités dont il pouvait suivrel’élaboration avec son frère Démètre qui y travaillait comme

1. G. Chorong, p. 69/2.2. G. Chorong, p. 73.

Page 272: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

272

diplomate».1 Il venait de conna^tre le Professeur Louis Massignon,qui fut son ami d’idéal et de prière, et assista aux exercises spirituelsdonnés par le Père Garigou-Lagrange.2 Prenant part aux réunionsd’une aprtie des meilleurs esprits de la France catholique, il «entradans le problème de la déchristianisation des masses, avec un étatd’esprit oriental, et sacerdotal qui nous surprit – dit le ProfesseurMassignon –, nous, Latins, ‘hommes d’oeuvres dcha^nes’, chez cela^que roumain francisé, et passé au rite latin».3 Dans les entretienhs,pleins d’esprit et de jets d’enthousiasme qu’il ouvait entendre, «Ghika, de très bonne heure, – et il disait que s’est la gr$ce due à lacollection, en Orient, de la Confirmation en même temps que leBaptême –, gardait... un recueillement d’enfant attentif à l’Uniquenécessaire, à cette humble et sourde méditation libre d’une présenceintérieure, à la beauté glorieuse du Pantocrator cachée audedansde nous, misérables».4 C’était une $me de traits contemplatifs, malgrésa multiple activité. Et chez le Prince Vladimir Ghika non seulementl’attitude, mais aussi la figure était singulière: son visage venait d’êtreencadré par une large barbe, qu’il décida de garder après la guerre.5

Un «Saint Nicolas de style moderne... curieux de toutes choses etinformé de tout!» – comme le caractérise Jacques Maritain. Quand ilparle, «une imagination extraordinairement vive et précise le porte àourler sa pensée d’un contour verbal minutieux et singulier, et à vêtirparfois d’une certaine préciosité une spiritualité exigenate et élevée,une piété toujours en éveil»:6 c’est ainsi qu’il cherche à donner «uneforme plastique aux inspirations de son coeur».7 Sa voix était d’une

1. G. Chorong, Notes. «C’est là, sans doute, les vues immenses que Mgr.Ghika, avec le groupe Maritain, avait entrevu pour l’avenir de l’Eglise deDieu, à la réalisation desquelles il avait avec eux travaillé et que 25 ansplus tard il ne trouvait pas réalisées lorsqu’en refermant les derniers volumesde l’Illustration, il constatait que le monde était autre qu’ils avaient voulule faire» (Ibidem).

2. Garigou-Lagrange, p. 32.3. L. Massignon, p. 33.4. Ibidem.5. Dém. Ghika, p. 31/1.6. J. Maritain, Préface à la 2-e série des «Pensées» de Vladimir Ghika, edition

1936, p. 18.7. Olivier Lacombe, p. 24.

Page 273: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

273

«singulière douceur»1 et vibrait de «sensibilité» et de «tendresse».2

En collaboration avec ses amis de Paris, Vladimir Ghika déploieune activité culturelle intense. Il porte son attention aux discussiondu domaine de la religion, de l’art, de la politique même. Après avoirpublié un article, en 1919, dans le «Correspondant» de Louvain, tiréaussi en brochure,3 il s’insère parmi les collaborateurs de la «Revuedes Jeunes» de Paris, ou il publie en 1921 l’article: «L’Eglise et lanouvelle Roumanie».4 A une enquête des «Lettres» sur «Le nationa-lisme et la conscience catholique», ouverte par M. Vaussard enJanvier 1923, Vladimir Ghika donne aussi sa réponse, et contre lesopinions radicales qui pouvaient facilement sortir dans un tempsencore chargé des ressentiments de la guerre, il s’élève autant contre«l’impérialisme matérialiste», que contre le «nationalitarismeidéaliste», mais il approuve un nationalisme modéré, qui n’opprimepas l’Eglise.5 Il juge ce nationalisme un «acte de défense énergique...généralement salutaire, quoique accompagné de phénomènesmorbides (qui) se produit quand une lésion a été apportée soit àl’integrité de l’$me d’un peuple à travers les siècles (révolution etc.),soit à l’intégrité de ce qu’on peut apeler son corps (lésion territorialesetc. )».6 Il le considère que «même dans ses excès, il est préférable àson contraire: l’internationalisme».7 Dans un article sur la vie et laphilosophie de Jacques Maritain, écrit «à l’appel d’une hautepersonnalité ecclesiastique» non nommée,8 qu’il publie dans «LaDocumentation catholique»,9 il présente avec tout son coeur sonami, en prenant part pour les idées de celui-ci dans la discussion

1. Francis Jammes, Préface aux «Pensées» de Vl. Ghika, ed. 1923, p. 5.2. Olivier Lacombe, p. 24.3. Anniversaire de Louvain (26 Aout 1914-26 Aout 1918), Louvain, 1919,

120, 28 p.4. L’article a du être imprimé en 1921. Le texte, en transcription, nous

l’avons obtenu par le bienveillance du Père Chorong.5. La Documentation Catholique, 1930 (XXXIV), col. 271; L’Observatore

Romano, 19 Janv. 1930.6. La Documentation Catholique, col. 362.7. Idem, col. 361. Voir aussi col. 356-357, 360, 433.8. C’était le Cardinal Mecier? Ou Mgr. Deploige?9. La Documentation Catholique, 1923 (X), col. 643-660.

Page 274: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

274

angagée avec Charles Chevalier concernant Aristote.1 Il réimprime aussises conférences de Bucarest intitulées «La visite des pauvres», avec entête, une préface du Cardinal de Cabrières et deux lettres des CardinauxMercier et Dubois, qui obtiennent un réel succès par la pureté de l’idéalde la charité chrétienne présenté.2 Puis il recueille dans un volume ses«Pensées pour la suite des jours»3 – qu’il avait commencé de publierdans la „Revue des Jeunes” –, avec une préface de Francis Jammes; etpour ce livre il reçoit de hautes louanges: „Feuillets semés élégammentde phrase légères et harmonieusement cadencées, riches de pensées etde leçons. Nous dirons, avec François Jammes – écrit Léon Dufour –que cette voix nous este douce à entendre, voix aussi dépouillée que lalumière d’un astre ou que l’eau qui sourd du rocher. L’$me en estdésaltérée et rafra^chie, illuminée et réchanffée pour vivre courageu-sement sa vie quotidienne”.4 Puis, en 1924, il fait imprimer „Lesintermèdes de Talloires – fantasieis décoratives présentées sous formed’albym”, avec préface d’Albert Besnard.5 Cet album, préparé à la

1. G. Chorong, Notes, p. 61.2. Cfr. Etudes, 1923 (t. 175), p. 755; La Documentation Catholique, 1923 (X),

col. 685-686.3. «Ces pensées étaient vraiment des pensées notées à la suite des jours.

Comme je les ai connues, elles étaient inscrites en caractère très fine surde minuscules bandes de papier et entassées dans de petites boites. Jesuppose qu’inscrites aussitot que pensées sur le tout petit agenda qu’ilportait sur lui, elles étaient plus tard découpées de l’agenda et gardéestelles quelles. A différentes époques, Mgr. en fit un choix qu’il a publié envolume, puis au Roseau d’Or et enfin dans une dernière édition préfacéepar Jacques Maritain et publiée par Beauchesne ou on les trouve encore.Il en restait qui n’étaient pas publiées et Mgr. y tenait. — souvent, Mgr.donnait ces pensées à lire à des catéchumènes, à des nouveaux convertis,à des amis pour orienter, éclairer, élever leur $me. L’une ou l’autre penséeaccrochait, donnait souvent un sens à toute une vie, la mettait dans labonna voie pour toujours» (G. Chorong, Notes).

4. Etudes, 1924 (t. 179), p. 748. Voir aussi Bulletin des Ecrivains et Artistescatholiques, Fév. 1924, p. 159.

5. „Durant une visite estivale prolongée chez les Besnard (à Talloires, au borddu Lac d’Annecy) le célèbre peintre, son ami, le voyant occupé à ses dessinset gravures, lui déclara qu’il fallait les publier et que ce serait lui, Besnard,qui en écrirait la préface. Vladimir Ghika réunit donc ces compositions qu’iln’avait pas songé à faire para^tre, et les relia entre elles par de petits textes envers, tantot humoristiques, tantot à portée philosophique et religieuse, d’uneémouvante noblesse. —„Les Intermèdes de Talloires”, edités en 255exemplaires, sous la signature de „Vladimir Ghika, imagier”, furent exposé àParis avec beaucoup de succès, et vendus pour les pauvres” (Elisabeth D.Ghika, Notes).

Page 275: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

275

plume, „avec des détails extraordinaires, d’une précision etimagination merveilleuses”,1 qui venait d’être éxposé au SalondesTuileries,2 lui acquiert l’admiration pour son don d’artiste.

A coté de cette activité il cultivait une itnense vie intérieure de foiet de prière. Certes, „parce qu’il était venu de l’éxterieur à l’Eglisecatholique, sa préoccupation constnate fut d’être accordé à l’Egliseoar le Chef et par le Centre, et tout pariculièrement quand il s’agissaitde doctrine”.3 La même preocupation il l’avait aussi dans le domainede la piété; car outre le cachet marial qu’il donnait à sa dévotion4 –en restant fidèle a ses premières oeuvres de charité de Bucarest –, ilcherchait ausii d’accordes sa piété avec ce que la Providenceprésentait à l’homme du temps moderne. Son ami de prière était leProf. Louis Massignon. Ensemble – nous dit celui-ci—, „depuis le16 Juillet 1920, où furent canonisés les jeunes pages du roid’Ouganda, martyrs de la chasteté virile, nous avons prié, lui et moi,fidèlement, à chaque Angelus du soir, pour les ‘rescapés de la MerMorte’ ”.5

On parlait beaucoup à Paris, dès l’après guerre, de Charles deFoucauld, mort après avoir atteint une vie de haute spiritualité, et

„Pour ce qui s’apelle ‘Intemedes de Talloires”, celà fut executé alorsqu’il résidait chez Albert Besnard. Tandis que la conversation se tenaiten groupe auprès de la cheminée, Mgr. , ayand découvert sur le bureaud’Albert Besnard de très belles feuilles de papier à dessin, se mit à dessinertout en suivant la conversation. Une imagination fantastique se donnelibre cours. Pour moi, celà évoque les dessins des illustrateurs de contesallemands avec une fermeté et une sureté de traits qui me rappelle AlbertDurer. — Il fit ainsi, au long des soirées, un certain nombre de feuilles.Lorsque Albert Besnard les vit, il les admira et jugea qu’elles valaient lapeine d’être publiés. Mgr. voulu bien suivre son conseil. Mais celà étaitné de la plus grande fantasie... Il fallut donner à chaque dessin un senset les ordonner quelque peu. C’est ainsi que naquirent les Intemèdes deTalloires. — Un petit fils d’Albert Besnard, filleul de Mgr. Ghika... . avaitlors de la composition de ces dessins de quatre à cinq ans. Il se souvientde la présence de Mgr. à Talloires” (G. Chorong, Notes).

1. Paul Scortesco, lettre du 23 Mars 1956. )2. Dém. Ghika, p. 31.3. O. Lacombe, p. 24.4. L. Massignon, p. 33.5. Ibidem.

Page 276: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

276

après avoir redigé un projet de forme d’apostolat. Vladimir Ghikareconnut en lui une $me soeur. Et pria pour lui. „Les ‘trois Angélus’quotidiens – nous dit L. Massignon –, l’avaient attaché à Charlesde Foucauld, dont l’oeuvre inachevée lui fit pitié; c’est en 1920 quenous avons patiememnt rédigé et expédié ensemble, dans le mondeentier, à toutes les Trappes (d’homme et de femmes), un appel à leursprières et sacrifice: sous forme d’une plaque imprimée portant, infine ‘IESUS = CARITAS’; en souvenir d’un Religieux de l’Ordre desCisterciens Réformés, le Père Alberic (Charles de Foucauld) autorisépar Indult à vivre en ermite au Sahara... Il avait commencé d’établirune Union de prières, de sacrifices et de travaux pour la conversiondes Infidèles’”.1

La pensée de Vladimir Ghika allaist souvent non seulement auxpays non évangelisées, aux infidèles des regions chrétiennes, auxmalades de corps, mais aussi à ceux qui sont infirmes spirituellement.La dissolution de la famille, la dégradation de la vraie dignité de lafemme dans la vie moderne, le faisait méditer sur Marie Magdalène.Par son exquise bonté penchée sur les déshérités, „par un parti-prisde très grand artiste, sa compassion allait aux plus méprisés despécheurs, comme à des frères; de noble origine, comme lui; à faireretrouver leur blason; non comme à des délinquants rejetées”. Ilfaisait à ce sujet, à son ami Prof. Massignon, „des récits de rêvesadmirables; il avait essayé d’en publier un, sous forme de drame,injouable, d’ailleurs, sur la parabole de la femme adultère.2 De làjaillissait dans son $me une autre source de prières.

L’intense prière qu’il faisait alors valait, certes, pour les autres,mais aussi pour lui-même. En cherchant la voie du Seigneur, dansce temps là il passait par une haute tension intérieure. On sait quedans son premier sejour à Rome il avait eu le désir de devenir prêtre.C’est dans ce but certainement qu’il avait étudié la théologie d’unfaçon systématique. Mais après la résponse de Pie X, provoquée parla Princesse Alexandrine, ce désir était entré dans l’ombre. Ainsi

1. Ibidem.2. Ibidem.

Page 277: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

277

Vladimir avait accepté la mission d’apôtre en jaquette, maismaintenant, puisque sa mère était morte, il eut des doutes sur sonavenir. Pour trouver la lumière, il aurait surement demandé conseilà la soeur Pucci, mais elle était morte aussi. Dans cette situation, niles amis, ni les connaissances auxquells il dévoila l’état de son $me,ne lui donnèrent le calme. Il voulut „cotoyer la Providence”; et poursavoir que la voix d’un Saint Pontife ne l’obligeait plus, il désiraentendre le jougement d’une sainte $me. Il se mit en devoir de trouverune telle personne privilégiée.

L’amiral Yamamoto, „le voyant dans l’anxiété sur la voie à suivre,lui suggéra que la volonté de Dieu pourrait bien lui être signifiée parune extatique qui, dans une certaine circonstance, lui avait révéléce qu’il devait faire, et comme lui, amiral Yamamoto ne se décidaitpas à exécuter ce qui lui était demandé, Violette Susmann (devenueplus tard Soeur Agnes, carmélite), pour le convaincre, lui avaitrappelé un angageament qu’il avait pris avec Dieu dans le secret deson $me, dans la solitude de sa cabine, sur son vaisseau amiral, aularge de Ceylon. Puisque Dieu s’était manifestement servi de cette$me religieuse pour guider l’amiral Yamamoto dans la voie qu’il avaità suivre, le Prince Vladimir Ghika pensa que ddans l’incertitude oùil était dans la contradiction des conseils (il parait que le Père LobryVisiteur des Lazaristes et des Filles de la Charité de Constantinopoleétait opposé à son entrée dans le sacedoce) Dieu pourrait se servirdu même moyen pour faire conna^tre sa volonté. Il alla à Londres etaprès avoir pris contact avec le Cardinal Bourne, tenu au courantdes faits extraordinaires concernant cette personne, il lui fit visit”.1

Le conseil qu’il reçut fut d’entrer dans le clergé. Ainsi il eut la réponsequ’il attendait.

En 1923 Violette Susmann fut transportée de Londres à Paris.Elle venait avec la recommandation du Card. Bourne pour le Card.

1. G. Chorong, Notes. „Je pense que ce voyage est distinct de celui qu’il fitvers la fin de la guerre après avoir passé par Paray le Monial” (Ibidem).Sur le moment que Vl. Ghika recontra Violette Susman, il n’y a as pleineconcordance entre les témoins. „Des personnes paraissant trèsdocumentées sur Violette Sussmans... disent que Vladimir Ghika la vitpour la première fois en 1922 lorsqu’elle vint à Paris, où elle resta jusqu’en1925” (Elisabeth D. Ghika, Notes).

Page 278: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

278

Dubois. „Elle vivait, auprès de la S. te Réserve, dans un jardin, 16rue de la Boissonnade, et c’est là durant toute cette année 1923, que,toutes les semaines, et presque tous les jours, parfois, Ghika,s’entretint, auprès d’elle, alitée, de ses directeurs (P. Richard, P. Loth,Corato), avec nous, d’une oeuvre, assez foucauldienne de structure,de ‘bons samaritains’. Il y avait là le Dr. Vincent Bunkei Totsuka,1

Charles Henrion,2 J. P. Altermann, qui prirent tous, cette anné-là,la décision de devenir Prêtres, dansl’esprit de cette oeuvre. Et Ghikale premier”.3

Procédant avec sa manière réfléchie, V voulut avoir aussi l’avisdes personnes du clergé, qui le connaissaient bien. Et son ami, Mgr.Deploige, directeur de l’Institut philosophique de Louvain, „lemaintint dans cette voie que le Cardinal Mercier approuve etfacilite”.4 Le Cardinal de Paris dut être de la même option.

La décision de devenir prêtre posait pour Vladimir Ghika aussila question de l’incardination dans un diocèse. Roumain denationalité, avec des préoccupations pour l’Eglise roumaine, il dutméditer certainement s’il devait entrer dans le clergé de l’Eglisecatholique de Roumanie ou non. Il aurait été naturel pour lui d’entrerdans un diocèse roumain de rite latin, puisque à la conversion il avaitopté pour ce rite. Pourtant en 1921 il avait décrit l’Eglise catholiquede rite latin en Roumanie comme contenant „dans son sein une tropforte proportion d’étrangers imigrés, flottants, attirés par l’app$t dulucre et sans pratique religieuse comme sans principes moraux,genéralement recrutés, en outre, dans la population la moins relevéedes Empires Centraux, si détestés en nos pays”.5 Pour lui, de cultureet d’$me française, s, c’était pas facile de s’incadrer dans un clergé

1. „Le Docteur en médicine Vincent Bunkei Totsuka, avec un autre, fondaau Japon une oeuvre de miséricorde pour des incourables, dans le mêmeesprit, Saint Jean. C’est dans ce cercle de spiitualité et d’activité apostoliqueque Mgr. Ghika fit deux voyages au Japon” (G. Chorong, Notes).

2. „Charles Henrion fut de l’oeuvre d’Auberive. Il quitta l’oeuvre pour vivreen ermite avec l’amiral Malcor, dans le sud Tunisien” (G. Chorong, Notes).

3. L. Massignon, pp. 33-34.4. Dém. Ghika, p. 31/4.5. Revue des Jeunes, 1921, p. 1?

Page 279: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

279

d’une autre formation.1 Il avait de l’éstime pour l’archevèqueNetzhammer de Bucarest,2 néanmois le même archevêque, quelquetemps après la fondation de l’oeuvre des Filles de la Charité, avaitéxigé (probablement à la suite de l’opposition du clergé local) queles Souers ne demandent plus rien à la charité, mais qu’on subvientaux oeuvres par le travail.3 Vladimir Ghika déjà en 1906 avait parléen général – mais de la Roumanie – de la „bonne administrationdiocésaine, décidée sans choix spécial de façon artificielle etbureaucratique”:4 ne craignait-il donc pas que ses projets d’apostolat„foucauldien” puissent ne pas être trop favorisés par „une mesurede bonne administration diocésaine”?

On avait déjà en ce temps là en Roumanie une Eglise catholiquede rit oriental, l’Eglise unie. C’est vers elle qu’allaient les sympathiesde Vladimir Ghika. Elle contenait „un noyay compact de citoyensroumains sédentaires, celui de Transylvanie, pourvus d’uneréputation éprouvé de nationalisme miltant cotnre l’oppressionétrangère qui leur donne devant l’opinion un précieux sauf-conduit– dués de titres historiques d’incalculable valeur à la reconnaissancedes roumains de l’ancien Royaume comme initiateurs premiers deleur renaissance nationale,5 – en fin fournis d’un shock très sain depatriarcales vertus par lesquelle la famille demeure fortementconstituée et peut faire prospérer sur des bases naturlles et religieusespoint ébranlées jusqu’ici, la paroisse, le diocèse et la provinceecclesiastique”.6 C’est à eux qu’on donnait la prédominance parmi

1. Idem, p. 8?2. Idem, p. 7?lVl. Ghika, lettre du 2 Aout 1906 (p. 88).3. G. Chorong, Notes.4. Vl. Ghica, lettre du 2 Aout 1906 (p. 88).5. A Rome, dans son premier séjour, Vladimir Ghika avait connu Badea

C$r]an, un berger roumain de Transylvanie, qui épris par l’idée de l’originelatine du peuple roumain, avait fait un éspèce de pèlerinage, à pied, jusqu’aRome. Pendant cette visite, en présence des Frères Ghika, „une petitecérémonie a eu lieu à la Colonne de Trajan” (Dem. Ghika, lettre du 21Juin 1956).

Vladimir Ghika probablement a connu aussi quelques étudiants enthéologie roumains, de Transylvanie, qui se trouvaient alors à Rome.

6. Revue des Jeunes, 1921, p. 1?

Page 280: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

280

les Catholiques de Roumanie.1 Mais avec ce milieu des Roumainsde Transylvanie Vladimir Ghika n’était pas encore familiarisé.

Dans cette situation il prit la décision d’entrer dans le diocèse deParis. Probablement ses amis appuyèrnt ce choix, car on jugea qu’il„est devenu le serviteur dévoué, militant, de la cause de l’Eglise etdu Saint-Siège” non seulement en Roumanie, mais pareillement„dans toute cette élite européenne ou il possède tant de relationsinfluentes”,2 et pour ce rayonnement la meilleure place était Paris.

L’ordination sacerdotale du Prince Vladimir Ghika eut lieu le 7Octobre 1923 et fut accomplie par le Cardinal Dubois. En signe devénération pour Soeur Pucci et pour le Patron des premiers oeuvresde Bucarest, la cérémonie se dérula dans la chapelle des PP.Lazaristes de Paris, aux pieds de St. Vincent de Paul. La chapelleétait remplie par des amis et connaissances.

On y „avait aménager une tribune pour que Sr. Violet pùt yassiter, sur une civière (ce qui ne put avoir lieu)”.3 Le R. PèreChorong remplissait la fonction de diacre. En contemplant lenouveau prêtre, les assistants furent „frappés de sa piété et de sa foidans les signes sacrés qui, dans l’Eglise, transmettent la gr$ce”. Aprèsla cérémonie „avec quel esprit de foi il donnai à baiser ses longueset blanches mains, qui venaient d’être ointes du Saint Chrême, auxparents et amis, avant de leur donner, et avec quelle ferveur, sapremière bénédiction!”.4

A Rome on avait suivi avec intérêt l’évolution spirituelle deVladimir Ghika, et en réalité celui-ci, pour l’ordination, reçut cetélégramme: „Rome, 6 Octobre. Heureuse occasion votre ordinationsacerdotale, Saint-Père daigne s’associer à votre joie et votre bonheuret, avec ses félicitations et ses meilleurs voeux, vous envoie de toutcoeur, comme gage abondantes faveurs divines, paternellebénédiction apostolique. – Je prie Votre Altesse agrées mesfélicitations et voeux personnels. Cardinal Gasparri”.5

1. Idem, pp. 5-6?2. Etudes, 1923 (t. 175), p. 755.3. L. Massignon, p. 34.4. G. Chorong, p. 68.5. La Doc. Cath., 1923 (X), col. 685 n. 1.

Page 281: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

281

La cérémonie de l’ordination fut faite d’après le rite latin. L’abbéVladimir Ghika continua donc d’être de ce rite, incardiné „à titrepatrimonial” dans le diocèse de Paris.1 Mais on peut dire qu’ilappartenait in radice – par le baptème, par la confirmation, par ladéscendance de parents orientaux –, au rite oriental. Le SouverainPontife Beno^t XV, d’ailleurs, lui donna la faculté de célébrer aussidans le rite constantinopolitain.2 Et même en célébrant en rite latin,il conservait quelque chose de son accent oriental.

A l’abbé – puis à Monseigneur – Vladimir Ghika on témoigna leplus grand respect. Aux amis et disciples il donnait „le sentiemntimmediat d’un rare privilège, celui d’avoir approché la sainteté”.3 Ilavait „une auréole de blancheur autour d’une physionomiesingulièrement fine et douce”4 à ses 50 ans au moment del’ordination. C’était „un saint de Vitrail”.5 Mais cette figure „teintéed’hiératisme” était aussi „habitée par une indomptable énergie”6 etpar de grandes vertus.

7. La théologie du besoin

L’abbé Vladimir Ghika commença son apostolat dans un espritde pauvreté parfaite. Il s’installa chez les Pères Bénédictins (rue dela Source), attiré cetainement aussi par l’esprit liturgique de cet Ordrequi répondait bien à ses tendances contemplatives, et là, étantchaleureusement accueilli, il eut sa „résidence habituelle”, „son portd’attache”7 pour tout le temps de son apostolat parisien, c’est à dire

1. G. Chorong, p. 56.2. Dém. Ghika, p. 31/5. Vladimir Ghika „avait demandé et obtenu l’usage

des deux rites, puis la permission de dire la messe n’importe où (au chevetdes malades, en voyage, à domicile etc. ) et de confesser de même.C’étaient les seules faveurs qu’il eût sollicitées, avec celles de se rendreoù il se croirait utile, de ne pas toucher de traitement, et, dès ses débutssacedotaux d’être envoyé ‘où il y aurait beaucoup à fournir’” (ElisabethD. Ghika, Notes).

3. Jean Mouton, p. 34/1.4. Olphe-Gaillard, p. 4.5. J. Mouton, p. 34/1.6. O. Lacombe, p. 24.7. Dém. Ghika, p. 31/4.

Page 282: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

282

jusqu’en 1939. Dans cette Abbaye il avait une chambre de moine,„pleine de livres où la religion, les lettres, les arts, l’histoire, ladiplomatie se disputaient ses rares loisirs”.1 Mais dorénavant,absorbé par le soin des $mes, il aura peu de temps pour se donneraux études.

Dans l’activité apostolique, qu’il venait d’inaugurer, il joiussaitd’une grande liberté. Puisque il n’avait „d’autres fonctions que cellesauxquelles il allait librement se donner, il n’eut encore pour directivesdans son apostolat que des signes providentiels interprétés par safoi, son zèle et, parfois, par providentiels inteprétés par sonconfesseur, qui était alors Mgr. Beaussart”.2 Il reçut sans doute,différentes charges de la part de l’Archevêché, mais l’autoritéecllésiastique cherchait par ces mésures de seconder les bonnedispositions et les impulsions de son $me.

Au commencement d’Archvêché lui confia la charge desétrangers à Paris – fonction bien délicate qui requirait une largeconnaissance des langues et une grande souplesse d’$me. Il y avaitdans le diocèse surtout une très nombreuse colonie russe, forméedans la plus grande partie de refugiés. „Mgr. Chaptal, évêquecoadjuteur du Cardinal archevêque de Paris, et lié d’amitié depuiRome avec Vladimir Ghika”, qui avait la charge de s’occuper desréfugiés russe à Paris, „eut l’idée que l’abbé Ghika serait très utilepour ‘encadrer’ ces russes orthodoxes” et le nomma aumônier – àpartir de Novembre 1923 –, pour devenir – en 1930 – chapelainde l’église des Etrangers. Ainsi Vladimir Ghika eut à sa disposition„l’église de la rue de Sèvres, où, de temps en temps, le dimanche,en adaptant devant des Messes (Liturgies) en rite oriental”, chantéepar lui-mème et par „d’autres prêtres qualifiés”.3 Il fut de tout coeurpour ces Russes réfugiés. Il admirait beaucoup l’action de charitéentreprise par Benoit XV en faveur des peuples de la Russie par

1. Antoine Lestra, p. 45.2. G. Chorong, p. 56-57.3. Dém. Ghika, p. 31/5. Les dates, concernant la nomination de l’Abbé Vl.

Ghika, sont dues à la bienveillance de Mr. l’Abbé Dubois, secrétaire del’Archevêché de Paris. Vl. Ghika s’était occupé de Russes même à Rome(G. Chorong, p. 70).

Page 283: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

283

des aides généreuses et par la Commission Pontificale envoyee enRusie dans les années de famine qui suivirent la guerre civile, etdans sa chambre, à Bucarest, on y avait un grand portrait de BenoitXV, dont la dédicace, de la main du Saint Père, était un hommageà Mgr. Ghika pour tout le dévouement que celui-ci avait porté auxRusses réfugiés.1 Dans l’oeuvre pontificale de secours à la Russieil avait reconnu ses meilleures aspirations personnelles qui l’avaientguidé dans son premier apostolat. Maintenant, travaillant parmiles Russes de Paris, il cherchait à prolonger l’action du Vaticanparmi les émigrés.

L’activité prmi les orthodoxes russe ne pouvait être, au fond,qu’une oeuvre de liaison et de connaissance réciproque entrel’Orient et l’Occident. Pour aider aussi les Occidentaux àconnaître mieux les valeurs de l’Orient, Vladimir Ghika fitimprimer à Paris, en 1924, une nouvelle traduction en françaisde la Liturgie / Messe/de St. Jean Chrysostome. „Il importe quece rite soit connu – écrit-il dans l’Introduction –, non seulementvu le nombre et la qualité de ceux qui le professent... mais pourses richesses liturgiques, à peu près inaltérées depuis dix siècles– pour tout ce qu’il peut fournir d’aliment à la piété catholique– et pour les besoins d’un apostolat soucieux de voir revenir al’Unité de l’Eglise ceux de nos frères qui en son encoreséparés”.2 A ce moment-là, certes, on avait en vente latraduction de la même Liturgie, par le zèle du P. De MeesterOSB, sortie en 1920 de l’imprimerie vaticane avec texte grec àcôte. Mais”le Prince Ghika a voulu faire une brochure plusmince, moins coûteuse et peut-être plus commode pour lesfidèles de rite latin”.3 A cause de la multiplicité des languesliturgiques du rite constantinopolitain, d’ailleurs inconnues parla masse catholique, il donna seulement le texte français.Cependant il indiqua avec soin „les mouvements des officiantset les alternances du choeur avec le diacre et le prêtre”, afin que

1. G. Chorong, Notes.2. Vl. Ghika, La Messe byzantine de St. Jean-Chrysostome, Paris (1924), p.

1.3. M. J. Rouet de Journal, dans Etudes, 1924 (180), p. 228-9.

Page 284: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

284

les fidèles puisent suivre facilement „les très belles cérémoniesde la messe orientale”.1 Cette version eut un grand succès,puisque on arriva à avoir une seconde édition, imprimée à Lille,et enfin une troisième en 1934, chez Desclée. Elle constituait lepremier pas que l’abbé Vladimir Ghika faisait pour intéresserl’Occident catholique aux beautés des Eglises orientales. Plustard il voulut continuer cette route par l’édition d’autres ouvragesconcernant l’Orient religieux.2 Parallèlement il chercha aussi parla parole à faire goûter les richesses de la Liturgie orientale. Ainsii l „a aidé plusieurs /Occidentaux/... a aimer – la l iturgiebyzantine – d’un désir de prédilection”.3

La vie sacerdotale du Prince Vladimir Ghika, dès l’ordination,fut profondément imprégrée d’esprit liturgique. „Il ne perdait jamaisconscience de porter dans ses mains consacrées la force de Dieuqu’il renouvelait chaque matin à l’autel. Sa Messe était le foyerinextinguible d’une vie intérieure rayonnante... . C’était la plus grandeleçon de foi”.4 „c’était une agonie dans laquelle il revivait... toute lasouffrance du Christ en Croix”.5 Ces traits de contemplation liturgiqueil les a conserves toute sa vie, car même 20 ans après l’ordination,sur son visage était saisissante „la sérénité apportée par la présencede Dieu”.6

A l’esprit de la liturgie, et en dehors de la Messe, Vladimir Ghikaunissait un intense esprit de prière. L’église de l’Abbaye S. te Mariede Paris – ou il habitait – fut témoin de ses „longues et ardentesprières”. „Là, aux pieds de la Sainte Vierge, devant le Reposoir duSaint Sacrement”, il passa même „en oraison toute la nuit du Jeudiau Vendredi Saint se conformant en cela, disait-il, à la coutume del’Orient”.7

Cette vie surnaturelle se traduisait chez lui par une grandeinfluence sur autrui. Il était venu au sacerdoce avec son expérience

1. Ibid., p. 229.2. Il n’arriva pas à réaliser ces projets.3. L. Massignon, p. 34.4. A. Lestra, p. 45.5. J. Daujat, p. 12.6. J. Mouton, p. 34/27. Olphe-Gaillard, p. 4.

Page 285: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

285

de converti et il devint un infatigable convertisseur. Il voyaitclairement le côté faible du monde moderne, spécialement desintellectuels, de bonne instruction mais d’insuffisante volonté, qui aforce de penser et repenser n’arrivait pas à prendre l’essor. Il savaitque „en fait d’actes plus rares, notre coeur... demande cette espècede bond intérieur qui permet d’accomplir le sacrifice dans un saintoubli de soi-même, l’élan qui fait franchir un obstacle mauvais, lemouvement héroïque et pur qui s’empare d’une décision, le gestede sécurité souveraine qui projette l’être tout entier dans la seulecertitude de la foi”.1 Pour cette raison „en général, quand il prenaitquelqu’un, il ne le laissait plus jusqu’au moment ou il arrachait ladécision! Il était très tenace et ne se décourageait pas, même s’il étaitmis à la porte, il retrait par la fenêtre... Cela lui arrivait très rarementà cause de sa prestance et de sa sainteté qui en imposaient”.2

L’influence sur les âmes il l’exerçait surtout à travers lesconfessions et la direction spirituelle. Dès son ordination „il fut d’uneassiduité quotidienne au confessionnal dans l’église des étrangers.Le nombre de ses diriges augmenta vite. Se bonté, se douceurs’épanouissaient dans le sourire des lèvres et des yeux au milieu d’unvisage encadré de chevaux longs et boucles comme sa barbe, ellesattiraient les âmes. La sûreté, la fermeté de sa direction, les mettaientdans leur voie. Il enseignait l’Amour comme St. Jean pour conduireau Maître, et dans se parole on entendait l’Evangile tout pur, commeon le reconnaissait dans sa vie”.3 Il s’émouvait au spectacle desmisères humaines –des misères spirituelles-, et par son „don deslarmes” – don mis en très haute valeur dans la spiritualité orientale-, „nombre de grands pécheurs” a été convertis.4 „Un grand nombrede personnes... au simple contact de Monseigneur Ghika, aprèsquelquefois quelques instants seulement passés en sa présence,quelques mots seulement échangés avec lui”, furent „complètementtransformées, soit des satanistes, des occultistes, des personnesatteintes depuis très longtemps par des vices contre nature, des

1. Vl. Ghika, Méditation de „l’Heure Sainte”, Rome 1912, p. 14.2. Paul Scortesco, lettre du 23 Mars 19563. A. Lestra, p. 44.4. J. Daujat, p. 19.

Page 286: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

286

blasphémateurs, des prêtres défroqués, les cas qui pouvaient paraîtreles plus éloignés, et pour qui il a été l’artisan d’une conversion totale,soit des âmes tièdes, indifférentes, entièrement transformées,amenées du jour au lendemain a une vie intérieure fervente, à unevie intérieure à un christianisme entièrement vécu, et cela dans biendes cas sans aucune préparation, de la manière la plus surprenante,la plus rapide”.1 Dans ses démarches pour sauver les âmes ilentraîna même ses amis; et quelquefois ils étaient mis „quasi à laporte, a la‚ joie parfaite’ de Ghika”.2

Dans sa manière de parler, Vladimir Ghika n’avait pasl’impétuosité d’un tribun. Il frappait à la porte des âmes d’une voixdouce et cherchait non à les pousser par le fouet, mais à les attirerpar l’amour céleste. Sa façon habituelle d’instruire était „une affableconversation”.3 Il cultivait avec soin cette sorte de contact spirituelet même il ne se rendait à des dîners officiels qu’avec préparation.„il orientait, dirigeait, élevait la conversation après s’être recueilli,avant la réception, longuement devant le Saint Sacrement”.4 Sadouceur, pourtant, ne manquait pas de fermeté; car „il accusait aussiune surprenante autorité et une extraordinaire force et ténacité dansla prise en mains d’âmes, que la Providence lui envoyait, jusqu’à cequ’il les ait mises en pleine correspondance avec la grâce, après quoi,il les laissait a l’emprise de Dieu. Cette ténacité était très conscienteet voulue. Il opposait le succès des conversions aux échecs desorganisations. Il ne cédait pas au démon qui avait de singuliersretours... Il y avait dans cette attitude l’expression du sens qu’ildonnait au passage du psaume. „In spiritu principali confirma me...„auquel il donnait une grande importance comme il l’a dit un jour.Cet empire il ne l’exerçait pas seulement dans ses rapports avec lesconvertis mais aussi dans la conversation. Il semble bien qu’il sesentait redevable devant Dieu du ministère de la parole mais nonpas tant dans la chaire qu’en tous lieux et en toutes circonstances,

1. J. Daujat, p. 13.2. L. Massignon p. 33.3. G. Chorong, p. 804. Ibidem.

Page 287: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

287

avec n’importe qui. Et quand il avait pris la parole, il n’était pas facilede la lui reprendre ou de détourner la conversation du sens qu’ilvoulait lui donner”.1

Quoique son cote fort était la conversation, il parla aussi dansde grades réunions, en donnant des conférences ou des sermons. Ilprêcha même le carême „au moins une fois” à l’Abbaye Ste Mariede Paris.2 Dans ses sermons il était toujours dirigé par la pensée que„prêcher... c’est prière en public”.3 Pour cette raison le genre de„prière en public” qui lui a crée plus de renommée, c’était laméditation de „l’Heurs Sainte”, qu’il modelait suivant la forme d’uneaffable, sublime conversation avec Dieu. Ces méditations étaientaimées par les catholiques et les non catholiques. On cite cet exemple.Un jour Vladimir Ghika este invité „à prêcher une heure sainte enl’avertissant que parmi les auditeurs présents il y aura deux pasteursprotestants qui viennent par curiosité pour l’entendre parler”. Laréaction de Vladimir Ghika fut inattendue. „L’heure saintecommence. Monseigneur Ghika expose le Saint Sacrement. Puis ilse retourne vers son auditoire et il dit. ‚Si nous croyons en la réalitéde Jésus-Christ ici présent, puisqu’il y a ici Jésus-Christ, il ne convientpas de parler mais de nous taire. Je passerai cette heure sainte àrester en silence devant le Christ présent et je vous demanderai derester en silence avec moi’. Il s’este alors agenouille et est resté ensilence... Mais à l’issue de cette heure sainte en silence, les deuxpasteurs protestants sont venus lui demander d’abjurer et d’entrerdans l’Eglise catholique”.4 Cet „oubli de soi” 5, qui produisit soneffet, n’était pas de circonstance, car Vladimir „rêvait de toujoursdemeurer un ‚témoin de la vérité’, mais un ‚témoin anonyme’ quidans un livre par exemple aborderait l’âme des lecteurs à la façondes anges‚ mystérieusement, dans un silence mutuel”.6

1. G. Chorong, Notes.2. Olphe-Gaillard, p. 4.3. Vl. Ghika, La Liturgie du Prochain, Paris 1932, p. 3.4. J. Daujat, p. 22. „C’est au Japon que se passe le fait de la conversion de

2 pasteurs protestants” (G. Chorong, Notes).5. Yv. Estienne, p. 36.6. J. Mouton, p. 34/6

Page 288: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

288

La conception d’apostolat de Vladimir Ghika était dominée parce qu’il appelait „la théologie du besoin”, qui le conduisait àchercher à découvrir les besoins que la Providence met sur notrechemin et à répondre à l’appel de Dieu. „Jamais il n’a voulu donnerà se vie un cadre fixe. Il voulait être toujours disponible pour cettethéologie du besoin” 1, qui „le portait effectivement à se donner trèsgénéreusement partout au il voyait un besoin spirituel qui attendaitdu secours.2

Cette manière de concevoir l’apostolat lui fit faire des démarchesmême au delà de Paris, même outre les frontières de la France. Il luisuffisait de savoir qu’une âme avait besoin de son secours, pour queles distances ne comptassent plus pour lui. Ainsi il suivit avec grandintérêt les Conversations de Malines entre le Cardinal Mercier et LordHalifax et en apprenant qu’elles n’aboutirent pas à une conversion,il fut prêt a essayer lui même de convaincre Lord Halifax. Ce fut sonconfesseur, Mgr. Beaussart, qui „l’arrêta e route, lui assurant quesa démarche était inutile”.3 Pareillement quand Henri Bergson vintà publier „Les deux sources de la Morale et de la Religion”, il luisembla que celui-ci n’était pas loin de la porte de l’Eglise et il essayade le décider à la conversion. La tentative n’obtint pas le résultatdésiré. Mais on rapporte ces mots de Vladimir Ghika adressés aBergson: „Non, Monsieur, vous n’avez pas le baptême de désir, vousavez le désir de baptême, ce qui est tout autre chose”.4

Si ces cas n’aboutirent pas à la conversion, d’autres eurent unplein succès. On cite par exemple celui de l’écrivain roumain PanaitIstrati, „qui à Bucarest, sur son lit d’hôpital de Zerlendi, se révolte,

1. J. Daujat, p. 172. Garigou-Lagrange, p. 32.3. G. Chorong, p. 70.4. Ibidem. „Mgr. Ghika avait constitué un petit dossier de ses rapports avec

Bergson. Il serait intéressant de la retrouver. Bergson, après lui avoirfait longuement la genèse de sa pensée, lui avait indiqué quatre raisonsde son attitude devant le baptême. J’aimerais bien m’en souvenirexactement pour, pouvoir les rapporter. Il y avait la crainte de paraîtrefaire un acte de sénilité, il y avait la crainte de voir le témoignage deson œuvre perdre sa valeur pour n’être plus le témoignage de quelqu’undu dehors,... il y avait aussi le motif indiqué dans le testament” (G.Corong, Notes).

Page 289: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

289

s’importe avec véhémence, avec rage et blasphèmes, en des lettresque les journaux reproduisent contre les très belles, très littéraires etsublimes lettres de consolation chrétienne que lui envoie FrançoisMauriac”.1 Mgr. Vladimir Ghika fut invité à son chevet et ils’empressa de suivre cette invitation. Durant l’été de 1934 il arrive„avec un jour de retard, ayant été accroché en route par uneconversion. Déjà quelques unes de ses lettres et la grâce de Dieu ontfait leur oeuvre. Je lui remets – nous témoigne le R. P. Chorong –,de la part du malade un lourd mémoire rectificatif de ses oeuvres.La conversion est complète. Mgr célèbre le Saint Sacrifice dans lachambre du malade qui communie après s’être confesse, je crois,la veille à la cathédrale St. Joseph un mardi soir, à l’heure du serviceen l’honneur de St. Antoine et y avoir entendu, avec Mgr Ghika, unbon sermon. Quelques mois plus tard, a la mi-avril 1935, Panait Istratimourait chrétiennement”.2

Les pérégrinations apostoliques de Vladimir Ghika suivirent desroutes même plus longues. Il faisait partie du Comité des Congrèseucharistiques, et en cette qualité il prit part aux Congrèsinternationaux de Buenos Aires, de Manille, de Budapest (1938),de Melbourne, de Rio.3 Il se rendit deux fois au Japon, pourl’installation d’un Carmel et l’organisation de l’œuvre médicale deSt. Jean avec le docteur japonais Vincent Bunkai Totsuka.4 Une desraisons de ces voyages fuel l’appel de Soeur Violette.5

Une activité sur une échelle si vaste lui créa parmi les amis uneréputation bien méritée. „Disponible à tous les appels qui l’invitentau service des âmes – écrivait de lui Jacques Maritain-, Mgr Ghikaeste toujours en route. Le matin au Congo, à midi a Buenos-Aires,pour le thé de 5 heures à Tokyo – que dis je? Le voilà à Calcutta;

1. G. Chorong, p. 57.2. Ibidem.3. Olphe-Gaillard, p. 4, Dém. Ghika, p. 31/6.4. G. Chorong, Notes. „Mgr. aimait à raconter qu’il avait eu là – au Japon

–, la joie de faire un acte qui ne s’était jamais fait. Dans une audience del’empereur du Japon, il avait béni l’empereur, en disant a formule enjaponais, qu’il avait apprise et qu’il aimait à redire en racontant la fait”(G. Chorong, Notes).

5. L. Massignon, p. 34.

Page 290: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

290

puis à Melbourne. Et toujours a Paris par le coeur. Cette étonnantedisponibilité este l’apparence mouvante d’une bonté sansfrontières”.1

8. „Le taudis” de Villejuif

La tâche délicate d’aumônier des étrangers de Paris et l’apostolatparmi les élites de cette ville et d’ailleurs, pouvait donner de peineset de hautes joies spirituelles. Cependant ceci ne satisfaisait paspleinement l’âme de l’abbé Vladimir Ghika. Il sentait la soif d’un plusgrand dévouement. Il voyait a côte de lui une misère sociale et surtoutmorale beaucoup plus profonde et son désir de se pencher sur lasouffrance des humbles – désir qu’il nourrissait des sa jeunesse –,l’attira en cette direction. Ainsi en franchissent les barrières de prêtred’une seule classe sociale, il chercha de toucher du doigt l’infimedegré de la misère.

Cet „abaissement” du Prince Vladimir Ghika se fit sous le signede Charles de Foucauld. nous avons vu l’attachement que VladimirGhika eut pour ce Père de désert des son entrée en France. La figurede cet apôtre occupait d’ailleurs les plus beaux esprits et les plusgénéreux coeurs de ce temps de réveil chrétien en France. VladimirGhika, en fréquentant leurs cercles, fut aussi saisi par cette figure,et non seulement il donna le conseil à René Bazin, qui s’apprêtait àtracer la biographie de Charles de Foucauld, „de s’en tenir... . à savie spirituelle plutôt qu’à l’histoire anecdotique” 2, mais il voulu allerplus loin. On ne sait pas dans quelles circonstances il connut un prêtrede Lyon, qui avait été directeur spirituel de Charles de Foucauld,„mais toujours est-il qu’il possédait, comme lui, un crucifix sur lequelétaient gravés ces mots: ‚Jésus mon Maître’, que ce prêtre donnait à

1. Préface à la Seconde série des Pensées pour la suite des jours, ed. 1936,p. 17. Vladimir Ghika, pendant le temps qu’il était à Paris, s’est occupéaussi des étudiants catholiques roumains: en s’entretenant librement aveceux sur les Arts et d’autres thèmes, il les édifiait; il faisait avec eux despèlerinages à Chartres au ailleurs; parfois il les visitait à la maison, et lesétudiants venaient le chercher à St. Julien le Pauvre (Guntza-EléonorePetrovano, p. 43).

2. G. Chorong, p. 73.

Page 291: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

291

ses disciples. C’est dans l’esprit de Charles de Foucauld, ou du moinsà son exemple, qu’il demanda a l’Archevêché de Paris de lui désignerle coin le plus déshérité de la banlieue parisienne pour y exercer unapostolat”.1

Cette demande détermina une enquête générale, et l’Archevêché,tenant compte de ce voeu, lui désigna Villejuif. Ici donc, dans la „zonerouge” de Paris, il devait trouver „ l’endroit pratiquement le plusdélaissé au point de vue religieux et social” 2, qu’il désirait.

Dans ces nouveaux champs d’apostolat Vladimir Ghika se rendit„tout songeur”, avec une petite valise 3 dans une main, et avec levoeu de „pauvreté totale” 4 dans l’autre. Il prit demeure dans unebaraque en bois installée par Mr. Genin sur le grand terrain vaguelui appartenant.5 La manière de s’installer fut pittoresque et révélanon seulement son amour pour la pauvreté, mais aussi son donartistique: son art de la pauvreté! Il „dispose, dans cette baraque,un espace de quelques mètres pour une sorte d’oratoire où il dit saMesse et ouverte au public, un réduit adjacent comporte une plancheavec matelas, faisant fonction de lit, rabattue au mur pendant le jourpour laisser place a une chaise, à une planche à charnière devenanttable – et sur un des murs, sur une autre planchette un réchaud àalcool, et un couvert pour la nourriture. C’est dans ce décor misérableque Vladimir Ghika a vécu plusieurs années”.6

Ici non seulement la demeure fut pauvre, mais aussi la nourritureet toute la vie: „que de „ quignons de pain’, comme il disait, mangéspar lui dans les tramways en guise de repas! Que de ‚voyages sur laplanche’, pour assurer ses déplacements! Que d’ouvertures du portmonnaie qui en restait béant, et dont le propriétaire ne gardait pasmême le souvenir”.7 „Vladimir Ghika n’aurait peut-être pas eu la

1. Ibidem.2. Yv. Estiene p. 41. „En prenant ce genre de vie dans la zone de Villejuif...

l’abbé Ghika... ne perdit d’ailleurs pas contact avec la ville et ses amisqu’il engageait dans son œuvre” (G. Chorong, Notes).

3. Yv. Estienne, p. 41.4. Dém. Ghika, p 31/4, G. Chorong, p. 73.5. G. Chorong, Notes.6. Dém. Ghika, p. 31/5.7. Yv. Estienne, p. 36.

Page 292: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

292

force physique pour résister longtemps à ce régime s’il n’avaitbénéficié de l’intérêt agissant et amical d’un directeur d’usine, voisindu terrain où était la baraque... Mr. Génin”.1

Le terrain de cet apostolat fut pourtant très dur. L’hostilité queles gens portaient envers la religion, n’épargna pas Vladimir Ghika.Il fut „cambriolé deux fois”; on lui vola les vases sacrés – „les objetsdu culte, en cuivre, pris sans doute pour de l’or ou du vermeil...2 Ceuxqu’il venait évangéliser „parfois lui jetaient des pierres”.3 Mais avecle temps il réussit à approcher la population de la région. Sa manièrefamilière de se comporter lui attira peu à peu des sympathies. Il entradans le rythme de vie du peuple simple. Pour avoir de l’eau, parexemple, il se rendait lui-même” à une borne fontaine lointaine”4,ou il causait avec les femmes venues aussi avec des brocs pour porterde l’eau.5 Dans ces conversations, dans son comportement malgréle milieu modeste de vie et d’activité, il conservait les traits d’uneâme très distinguée. Il s’humiliait, mais c’était une „majestueusehumilité”, et sa „finesse native” dans l’exercice de la charité, laissaitprésager le „grand seigneur”.6 Par cette attitude il attira les coeurs.

Ceux, pourtant, qui deviennent davantage les amis dumissionnaire Ghika furent les enfants de la zone. Ils „le sentaientd’instinct quand, le voyant passer, ils se précipitaient pour tenir àplusieurs, en un geste hiératique, les pans de sa grande cape, touten marchant en cadence derrière lui: le cortège tenait toute la largeurdes ruelles! „Pour eux il faisait des cours de catéchisme, tâche qu’ilpartagea ensuite avec une équipe de catéchistes. Dans leurs petitscoeurs il alluma l’amour de Dieu de telle sorte qu’ils s’accrochaientau mur pour embrasser le Crucifix.7

Aujourd’hui, sur le lieu de cette baraque s’élève une nouvelle égliseparoissiale, édifiée par le Cardinal de Paris8 pour continuer l’œuvrecommencée par Vladimir Ghika dans un temps héroïque.1. Dém. Ghika, p. 31/5.2. Ibidem.3. A. Lestra, p. 46.4. Dém. Ghika, p. 31/5.5. G. Chorong p. 80.6. Yv. Estienne, pp. 37-38.7. Idem, pp. 41-42.8. J. Daujat, p. 20.

Page 293: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

293

9. „L’Ordre de Saint Jean”

L’insuffisance de l’amour, chez beaucoup de chrétiens de notreépoque, fut vivement ressentie par Vladimir Ghika dès sa jeunesse.Déjà au temps de sa conversion, il songeait „à fonder une Familled’âmes, groupée sous la Règle, adoptée déjà par lui, de l’Amour deDieu”.1 On peut supposer que c’était un des sujets qu’il discuta avecses amis, dans les entretiens qu’il eut auprès de la Soeur Violette,avant l’ordination sacerdotale, quand on parla „d’une œuvre assezfoucaldienne de structure, de ‚bons samaritains”.2

L’idéal de la fondation de cette famille d’âmes venait s’enrichird’autres éléments. Ainsi ayant l’infidélité du temps moderne sous lesyeux, il méditait sur l’histoire de l’Eglise, pour tirer des conséquencespratiques. L’époque des croisades surtouts exerçait sur lui une grandefascination. „Durant une nuit d’intimité avec St. Bernard, Mgr. Ghikaavait vu l’utilité de lancer une Croisade, - pour délivrer la Tombeaudu Christ, mort dans nos âmes par le péché, – des mains des infidèles,représentés par nos infidélités, - avec le signal de ralliement, non plus:‚Dieu le veut’, mais. ‚Dieu le préfère’, sous le vocable de l’apôtre quiconnut les préférences du Ma^tre en reposant sur son coeur”.3

Avant d’entreprendre quelques pas dans cette voie, il se fit pourtantla demande. Est-ce que c’est la volonté de Dieu de fonder unecommunauté? Comme à la veille de plusieurs grandes décisions desa vie, il dut avoir des hésitations. Il ouvrit son âme à ses amis,notamment au Père Lamy, curé de la Courneuve, esprit mystiquequi, durant un temps „anima un petit groupe qui comptait le PrinceGhika et Jacques Maritain... Dans une apparition du 9 Septembre1909, la Très Sainte Vierge aurait dit – au Père Lamy-, qu’Elle désiraitune nouvelle congrégation... “ L’homme qui puisse réaliser ce voeu,il lui sembla l’avoir ainsi trouvé, et „dans une réunion, ou se trouvaitJacques Maritain, le Père Lamy dit à l’abbé Ghika, le doigt sur sapoitrine: „C’est vous qui la ferez. La Très Sainte Vierge le veut”.4

1. Yv. Estienne, pp. 36-372. L. Massignon, p. 34.3. Yv. Estienne, p. 39.4. G. Chorong, p . 74.

Page 294: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

294

C’est à la suite de cette indication, considérée commeprovidentielle, que Vladimir Ghika prit la résolution de réaliser sonprojet. Il implora la bénédiction du Saint Père Pie XI – qu’il obtint 1

–, et demanda à son frère le Ministre Démètre Ghika de lui rachetersa part du domaine de Bozieni (Roumanie).2 Ainsi il acheta lechâteau d’Auberive – dans le Plateau de Langres-, édifié au XVIII-e siècle sur une Abbaye cistercienne, et entouré d’une propriété de65 ha.

Ce beau coin forestier lui sembla approprié pour réaliser sondessin. Ici le directeur spirituel ne devait pas être seul à prêcher,puisque la nature elle-même parlait aux âmes. Il recruta, parmi sesamis et disciples, une „poignée d’âmes”3 et les conduisit dans celieu choisi. „Il s’agissait de réunir des laïques, hommes, femmes,enfants, de toutes couleurs spirituelles pour vivre ensemble et lesamener doucement au christianisme”.4 On commença avec les„Soeurs de Saint Jean”, puis s’ajoutèrent les „Frères de Saint Jean”.5

La suprême règle de la maison fut celle de l’amour, raison pourlaquelle on prit St. Jean Apôtre comme „patron de ce Foyer sanctifiépar le feu de l’Amour divin”. Rien ne devait être fait par contrainte,mais tout avec élan. Sous le guide du désir de surpasser la loi, oncherchait de réaliser non seulement ce que Dieu veut, mais ce qu’ilpréfère. Ainsi cette œuvre „fut la ‚Maison des Préférences de Dieu’,ou rien ne sentait ‚la Maison bourgeoise de la spiritualité’. On ycherchait des formes de générosité d’autant plus requises que moinsexigées”.6 Ici le titre même de „Supérieur” fut remplace par celui de„frère aîné”: „celui-ci ne commandait pas au nom de l’obéissance,mais demandait seulement, au nom de l’Amour”.7 D’ici donc devaitêtre prêchée la Croisade.8

1. Yv. Estienne, p. 41.2. G. Chorong, p. 74.3. Yv. Estienne, p. 394. Paul Scortesco, lettre du 25 Avril 1956.5. Yvonne Estienne, p. 39.6. Yv. Estienne, p. 397. Elisabeth D. Ghika, Notes.8. Yv. Estienne, p. 39.

Page 295: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

295

L’œuvre fut mise sous le même patronage que celle deBucarest, réalisée dans la jeunesse de Vladimir Ghika. „Ayantdonné la Maison à la Sainte Vierge, il avait composé d’admirablesprières qui, grâce à Dieu! Nous restent, et sont autant de crisd’amour: à Notre Dame, au Saint – Esprit, a St. Jean, au Saintsd’Auberive... d’autres pour toutes les modalités de la vie des Frèreset des Soeurs, telle l’absolution mutuelle donnée chaque soir,après le Confiteor”.1

Avec cette fondation, l’activité de Vladimir Ghika prit un plusgrand essor. Et puisqu’il était „follement obéré de travail” 2, il voulutconcentrer en quelque sorte ses activités et chercha d’introduire aussises disciples dans le champ de l’apostolat. Ainsi il forma une équipede catéchistes pour l’aider à Villejuif3 et s’efforça de les entraînertous à la charité, car, après ses „Pensées”, „les occasions de charitéenvers le prochain sont des moyens de contrôle pour savoir si notreamour de Dieu est oui, ou non, du chiqué”.4

De telle manière l’œuvre devait arriver à rayonner.Cependant cette oeuvre, commencée avec tant d’âme, hélas! Ne

dura pas longtemps. Après trois ans5, l’Ordre cessa d’exister et laMaison fut confiée par Mgr. Vladimir Ghika a l’abbaye Ste Mariedes Bénédictins de Paris (1938) 6, avec, peut-être, un sentiment desoulagement mais aussi de regret, car cette Maison de St. Jean „luivalut tant de joies et de larmes, tant de grâces et de croix.7 Lesdisciples ont été trop loin du maître; et la règle de l’amour pur, despréférences de Dieu, à été trop sublime „pour les humaines faiblessesincapables d’accéder à la hauteur spirituelle du Fondateur”.8 „Mgr.Ghika, trop bon, trop doux, n’a pas tenu compte, hélas, de la tareoriginelle de la nature humaine: intrigues, jalousies entre hommes,

1. Idem, p. 40.2. Idem, p. 38.3. Idem, p. 41.4. Idem, p. 37, J. Daujat, p. 18.5. P. Scortesco, lettre du 25 Avril 1956.6. Aujourd’hui la maison se trouve dans les mains des Cisterciens.7. Yv. Estienne, p. 38.8. Idem, p. 39.

Page 296: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

296

femmes etc. Un seul résultat: Jean Daujat et sa femme sortirent decette expérience. Beaucoup d’appelés, peu d’élus’”.1

10. Les reprises de la plume

Les multiples travaux apostoliques dirigés par la „théologie dubesoin”, malgré toute leur intensité, laissaient par intervalles un peude temps libre à Vladimir Ghika. Alors celui-ci, guidé non seulementpar l’amour des lettres, mais par celui des âmes, reprenait volontiersla plume, pour étendre ainsi son action en faveur d’autrui.

Ses premières années de sacerdoce, trop pleines d’activitéextérieure, ne lui donnèrent pas le loisir d’écrire. Mais en 1928commença pour lui une nouvelle période d’activité littéraire, qui durajusqu’en 1932. Plusieurs oeuvres, non de grande môle, mais de hautintérêt, sortirent en ce temps là de ses mains. Puis, en 1935-1936,ce fut une autre période de féconde activité, qui donna elle aussiquelques ouvrages.

Une pensée presque – on peut le dire- constante, appliquaVladimir Ghika à ses „Pensées pour la suite des jours”, qui en réalitéobtinrent un grand succès. Nous avons vu qu’en 1923 il avait publiéun volume avec ce titre, volume muni d’une Préface de FrancisJammes. L’enthousiasme avec lequel fut accueilli cet ouvrage parle public et par la presse, encouragea l’auteur à continuer sur cetteroute. Ainsi en 1928 il publia – dans le Roseau d’Or-, la secondesérie de „Pensées”, avec préface, cette fois-ci, de Jacques Maritain,Suivirent les „Pensées” publiées dans „Vigile” (1930). Enfin, en1936, il réunit toutes ces séries de „Pensées en un seul volume, yajoutant encore un grand nombre de Pensées inédites, „le tout reprisdans... . un ordre à peine perceptible”.2 Dans ce livre, écrit par petits

1. P. Scortesco, lettre du 25 Avril. 1956. „On peut dire que la fondation deSt. Jean a marque les autres formes d’apostolat du Prince Ghika, mêmele CENTRE D’ETUDES RELIGIEUSES qui a fait si remarquable carrièresous la direction de Jean Daujat” (Yv. Estienne, p. 41).

On doit ajouter ici, parmi les disciples de Mgr. Ghika Charles Henrion –ermite dans le sud tunisien – l’abbé Cafarel, directeur de la revue„L’Anneau d’Or”; Mademoiselle Yvonne Estienne etc. (G. Chorong, Notes)

2. Pensées, ed. 1936, p. 9.

Page 297: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

297

traits sous forme de maximes pour la vie pour la vie en Dieu-, onpeut bien entrevoir la conception profondément religieuse deVladimir Ghika. Les problèmes qu’il aborde deviennent cristallins.Il commence par les Béatitudes. Ces maximes de l’Evangile chantéespar l’Eglise orientale presque chaque jour à la Liturgie, qu’il voulaitécrites sur les mus du dispensaire de Bucarest, gravées dans l’espritet le coeur des Dames de la Charité, et il finit toujours par lesBénédictions: ce chant de louange des jeunes dans la fournaise, etla bénédiction de la mort. Adoptant ainsi, dès le seuil du livre, lesperspectives du Discours sur la Montagne, l’auteur cherche à réunirles contrastes – les apparentes contrastes crées par un besoindidactique: par l’adoption du point de vue de l’homme, ou de seslimites de jugement –, et de voir tout en Dieu. De cette façon, sousles yeux du lecteur passent, comme un léger mouvement d’ailes, „despensées... qui font penser” 1: sur Dieu, la grâce et la liberté humaine,sur la joie et la douleur, le bonheur et le malheur, la bonté et la justice,la noblesse et la grossièreté, l’amour de Dieu et du prochain, le sacréet le profane, la vie contemplative et la vie active, la prière et l’action,la richesse et la pauvreté, l’originalité et la charité etc. Les problèmestouchés sont d’une grande variété, et avec un minutieux examen onpourrait reconstruire facilement le monde intérieur de l’auteur et laréponse qu’il donne aux questions de son temps. C’est donc un recueilde perles précieuses, qui a déterminé Francis Jammes à parler danssa préface du „génie” de Vladimir Ghika.

Le désir de franchir les limites du cercle des amis et des disciples,pour aller à la rencontre du „grand public”, décida Vladimir Ghika,vers 1930-1931, à concevoir le projet d’une collection intitulée „Lesréalités de la foi dans la vie – les réalités de la vie dans la foi”. Et enconsidérant la tâche d’écrire cette „bibliothèque” trop difficile pour lui,à cause de la vie active d’apostolat qui l’appelait en toutes directions,il parla aux amis de ce qu’il désirait faire et pria des Religieux de hautevie spirituelle, familiarisés avec la contemplation, d’accepter ce travail.Ses amis ne furent pas tous de même avis: une partie d’entre eux trouvale dessein admirable, une autre partie montra du scepticisme: „Traiterde la vie spirituelle pour le grand public des lecteurs de toute sport, quelle

1. A. Brou, dans Etudes, 1938 (t. 234), p. 860.

Page 298: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

298

entreprise risquée! Quelle étrange prétention!”1 – lui ont-ils dit. LesReligieux dont il demanda la collaboration trouvèrent le plan bon, maiscomme ils étaient aussi chargés d’autres travaux, ils n’eurent pas letemps nécessaire pour se consacrer à cette mission. Ainsi VladimirGhika resta seul, mais il ne se découragea pas. L’entreprise lui semblaitnécessaire. „Le geste est attendu”; et non seulement parce que „il estdans le développement d’une foi qui sait ce qu’elle renferme”, maisaussi parce que ce „grand public” il le croyait prépare pour cette action.„La foule à laquelle on s’adresse est la foule saintement travaillé par lacommunion fréquente, et secrètement bénie par la communion desenfants. Ce n’est plus la foule d’hier... Les leçons de la grande guerreont prêché en quelque sorte... l’Evangile... du Précurseur, le baptêmede pénitence et de larmes, et... . l’Evangile du Crucifié. La préparationascétique et purificatrice a été faite ainsi sur une échelle massive etgrandiose pour beaucoup d’âmes. Jusque dans la foule indifférente, ils’est fait une sorte de gymnastique spirituelle”.2 C’était donc le momentde l’action apostolique et Vladimir Ghika se sentait obligé decommencer le travail même sans collaborateurs. Son plan n’était pasde faire des exposés scientifiques, mais de donner „une sorte d’essaide culture spirituelle des masses”.3

Pourtant ses écrits ne manquèrent pas d’originalité. De sa plumesortirent trois livres, tous en 1932, notamment: La Présence de Dieu,La Liturgie du Prochain, et La souffrance (première partie). La pointde départ était „sacramentel et liturgique, personnel et domestique,et bien a la porte de chacun”.4

Mais surtout sacramentel! Dans La Liturgie du Prochain, par ex.,il voit l’action de charité comme une liturgie unique accomplie parle Christ bienfaiteur qui se penche sur le Christ souffrant: la présencede Jésus dans la misère d’autrui devient „une sorte de transsubstan-tiation”.5 „Cette sorte de messe blanche, tout le monde peut la dire,

1. Vl. Ghika, La présence de Dieu, Paris 1932, p. 1.2. Idem, pp. 1-10 passim.3. Idem, p. 13.4. Vl. Ghika, La Présence de Dieu, p. 16.5. Vl. Ghika, La Liturgie du prochain, Paris 1932, p. 11. Cet opuscule

contient l’allocution prononcée à la réunion annuelle des Dames de laCharité, à Paris, le 12 Déc. 1924.

Page 299: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

299

avec une étrange et tacite consécration sur le modèle de l’autre, etla même démenti des apparences qui ne sont pas le Christ et lerecèlent partout”.1 Dans La souffrance il développe le même pointde vue: „Il y a dans la douleur – dit-il-, quelque chose de l’essencemystique du sacrement. Elle este comme un sacrement du néant, lesacrement des absences réelles, une sorte de sacrement arebours... Dieu porté par le vide”.2

Le programme d’édition conçu par Mgr. Vladimir Ghika étaitassez vaste. En 1932 il voulait publier encore un seconde volumesur La souffrance: puis Physionomie spirituelle de la Messe orientale,Chant grégorien et chant oriental, Leçon sur l’Histoire de l’Eglise,Barrabas ou le préfère (mystère évangélique), Patrie-Nationalisme-Eglise, et Au fil de la Vie. Mais ces volumes ne parurent pas. D’autresactivités absorbèrent son temps et conduisirent ses énergies dansd’autres directions.

Plus tard, en 1935, continuant son activité a Paris, il revient ases premières études et publications faites en Roumanie, c’est a direa l’Histoire; car a cote de ses oeuvres pour la culture spirituelle desnouvelles générations, l’histoire resta pour lui une activité depréférence. Cette année la il publia a Ia}i (Roumanie), dans un volumeintitule Spicuiri istorice (Glanures historiques), les articles et lesdocuments qu’il avait publies dans les revues roumaines „Convorbiriliterare” et „Revista catolic@” (1907-1914). Ici aussi le projet étaitvaste... Il promettait que „ ce volume serait le commencement d’unesérie de publications historiques, tirées surtout des archives romaineset des archives familiales”.3 Il donna le deuxième, avec desdocuments concernant le Prince Grégoire Ghika II-e (1660-1673)et Grégoire Ghika VII-e (1777). Pourtant il n’arriva pas à continuercette publication. Nous ne connaissons pas les raisons de cetteinterruption, mais nous supposons qu’il n’eut pas le loisir de réaliserses projets. était la „théologie du besoin” qui, dans la vie, avait lapremière place.

1. Vl. Ghika, La Liturgie du prochain, p. 13.2. Vl. Ghika, La souffrance, I, Paris 1932, p. 9.3. Vl. Ghika, Spicuiri istorice, Ia}i 1935, Introd.

Page 300: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

300

11. Les lépreux

La clôture de la Maison St. Jean, d’Auberive, fut considérée parVladimir comme voulue par Dieu, afin d’être rendu libre pour uneautre oeuvre, et il s’appela a en commencer une beaucoup plus dureque celles auxquelles il s’apprêta a en commencer une beaucoup plusdure que celles auxquelles il était entraîne jusqu’alors: le soin deslépreux

Son voyage au Japon (19339 avait laisse dans son âme uneaffreuse image. Il était aller dans ce pays pour „installer... une Maisonde Carmélites”, et avait célèbre la Messe de Noël parmi les lépreux.„Les chants sortis des gosiers mutiles par le mal affreux”1 l’avaientbouleverse. „Il racontait que donnant la communion... il ne pouvaitplus dans certains cas reconnaître le dessin du visage qu’il avaitdevant lui; il ne savait ou poser l’hostie”.2 Cette image, qui ne lequittait plus, attirait sa générosité. Les autres souffrances humaines,qu’il avait connues, lui semblaient assez loin de cette forme de fléau.Ces lépreux représentaient donc une plus fidèle image du Christsouffrant et appelaient davantage l’image de Christ consolateur, pourcélébrer ensemble „la liturgie du prochain”.

Pour se consacrer au soulagement de ce mal, Mgr. Vladimir Ghikan’avait pas besoin d’aller très loin. Cette maladie existait même enRoumanie. A Isaccea près des embouchures du Danube, il avait unlazaret pour lépreux, et les malheureux avaient besoin de secours. En1934 les Dames Orthodoxes (ou celles de la Croix Rouge Roumaine)avaient prie le Père Georges Chorong de Bucarest d’intervenir afinque les Filles de la Charité acceptassent de s’occuper d’eux, Mais leSupérieur général des PP. Lazaristes avait répondu: „Des Filles de laCharites pour aller soigner les lépreux on en trouvera toujours, mais illeur faut un aumônier pour le service religieux et nous n’avons pas deprêtre”.3 Entre trempa Mgr. Ghika eut connaissance de cette situation.Et comme il avait toujours le désir de faire de grandes choses pour laRoumanie.4 Il décida de se dédier lui même aux lépreux

1. Dém. Ghika, p. 31/62. J. Mouton, p. 34/23. G. Chorong, p. 54.4. Idem, p. 56.

Page 301: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

301

Pourtant une pareille mission de charité demandait une certainepréparation. Mgr. Ghika n’hésita pas à la faire, de sorte qu’en 1939tout était prêt pour commencer. Il „était entendu avec les autoritésroumaines, était, entre en contact avec les services médiauxspécialises de Paris, avait fait un long stage a l’hôpital St. Louis;s’était familiarise avec les derniers traitements (cela ne l’étonnaitguerre car il était toujours occupe de sciences médicales et dedispensaires), et enfin était employé, pendant plus d’une année, auservice des lépreux soignes a hôpital St. Louis / Paris /, y avait faitfleurir, dans ces corps décomposes, des âmes de saints”.

Un corps médical français était même engage pour se consacrera cette tache.1

Durant l’été 1939, a la veille de la nouvelle guerre, Mgr. Ghika serendit le premier en Roumanie, pour ouvrir la route a la nouvelleœuvre de charité. Néanmoins cette œuvre ne peut être fondée, parceque „les événements ne le permirent pas”. Les Soeurs de Munich,comme prix de l’approbation de leur entrée à Bucarest et de lafondation d’un hôpital ({oseaua Panduri), se chargèrent des’occuper elles-mêmes des lépreux.2

Mgr. Ghika, ainsi, n’eut pas l’occasion de faire le sacrifice pourlequel il était prépare. Dieu le voulait ainsi, afin qu’il plût, une foisarrive en Roumanie, se consacrer a une tache plus grande encore.

12. Les misères d’une autre guerre (1939-1945)

Pendant l’été 1939, Mgr. Vladimir Ghika se rendant en Roumanie,s’arrêta, comme d’habitude, chez son frère Démètre Ghika, dans lavilla de Bozieni. C’était une „demeure accueillante avec un vasteparc, ou Mgr. Ghika avait fait construire un petit pont en bois, d’undessin japonais, au dessus d’un étang, en souvenir de ses voyagesau Japon”3, et avait fait tracer un „petit jardin a la française”, qu’ilavait lui même dessine.4 La, dans une petite orangerie, il avait installe

1. G. Chorong, pp. 34-35, Les visites aux lépreux à Paris ont inquiété lesdisciples de Mgr. Ghika, qui l’ont, „toujours soupçonné de souhaiterattraper la lèpre pour mourir au service des lépreux” (J. Daujat, p. 29).

2. G. Chorong, p. 55.3. J. Mouton, p. 34/34. G. Chorong, p. 73.

Page 302: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

302

aussi une chapelle pour la maison et pour lui. Chaque année il venaitpasser ses vacances dans ce lieu de paix, qu’il semait beaucoup.1

Pourtant cette année-la, contrastant avec la douceur du paysagede Bozieni, un spectacle de grandes souffrances venait s’offrir auxfrères Ghika. La seconde guerre mondiale avait éclate, et commeconséquence de la pénétration des Russes en Pologne, des milliersde Polonais, militaires et civils, se réfugiaient en Roumanie. Lesmisères de ces gens, qui pour sauver leur liberté quittaient patrie etbiens, émurent profondément le coeur de Vladimir Ghika. Il voyaitque ceux-ci avaient un plus grand besoin d’aide que les étrangersde Paris, d’autant plus, qu’il pouvait facilement attendre que dessouffrances pareilles s’étendissent aussi aux Roumains, et, toujoursprêt a suivre la voix du besoin, il „écrivit au Cardinal archevêque deParis qu’il se considérait comme plus utile en Roumanie qu’a sonministère de l’Eglise de la rue de Sèvres” 2 et demanda la permissiond’y rester. Cette permission lui fut facilement octroyée. Ainsi ilcommença un nouveau chapitre de sa vie.

Rentré à Bucarest, Vladimir Ghika se vit plongé dans un nouveaumilieu. C’était la première fois – outre les brefs séjours de vacances –, qu’il y venait comme pr$tre pour ouvrir un nouveau champd’apostolat. La capitale de la Roumanie, depuis qu’il l’avait quittéeen 1914, avait subi des changements non seulement d’architecture,mais aussi de population. Le docteur Paulesco n’était plus (il mouruten 1931) 3, et avec lui plusieurs autres personnes de ses anciennesconnaissances. Mgr. Ghika peu a peu reprit des relations avec ce quirestait encore de ses amitiés d’autrefois, et tâtonna devant de nouvellesdifficultés, en se laissant toujours guider par sa théologie du besoin.

Le séjour en Roumanie, qu’il commença en 1939, ne devaitapporter aucun changement dans sa dépendance canonique. Ilcontinuait à se considérer incardiné dans le diocèse de Paris, etmaintenait son attachement à la France, pour laquelle il priait.4 Pour

1. „Tant qu’il fut copropriétaire du domaine, Mgr. devait faire chaque annéeun séjour dans le pays, selon la loi romaine” (G. Chorong, Notes)

2. Dém Ghika, p. 31/6.3. G. Chorong, Notes.4. J. Mouton, p. 34/3, „Au moment de la défaite de la France, en 1940 il

réunissait quelques amis autour de la meese du matin et récitait avec euxles litanies des saints de France”.

Page 303: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

303

raisons d’apostolat, il devait avoir, néanmoins, des relations avecla hiérarchie et le clergé catholique de Roumanie. Il est intéressantdo constater que “tout le temps de son séjour en Roumanie, depuis1939, il a été complètement a part du clergé latin local, sauf pour lesrelations de convenances et en particulier avec le Nonce Apostoliqueet avec Mgr. l’Archevêque”1 de Bucarest, Alexandre Cisar. Pourtantil eut des sympathies, mais elles allaient plutôt vers le clergécatholique roumain de rite oriental. avec celui-ci il était “en bonsrapports” et “il travailla avec lui à certaine époques et en certainescirconstances et en particulier après la conversion de HoriaCosmovici. Il y officia quelquefois, ayant la faculté d’officier dansles deux rites”.2

Au début il mit son tems a la disposition des réfugies polonais.Mais comme d’une part cette occupation n’était pas trop absorbanteet d’autre part il n’y avait pas encore un grand mouvement de fidèlesvers lui, il eut le loisir de se dédier aux études. Il se mit ainsi a travailler“ a la rédaction d’une Histoire de la Roumanie pour laquelle il avaitune masse énorme de documents recueillis durant une grande partiede sa vie et en particulier aux Archives du Vatican”.3 Mais il n’arrivapas à finir ce travail, parce que peu après les visiteurs et la viepastorale prirent son temps de sorte qu’il dut abandonner sesoccupations littéraires.

Les matinées de Mgr Ghika étaient consacrées à la vie liturgiqueet aux visiteurs. La vie de prière il la continuait assidûment. Enhabitant dans la maison de son frère Démètre, „comme il jouissaitde pouvoirs spéciaux donnes par le Souverain Pontife, il célébraitla Messe chez lui, au salon, a laquelle assistaient quelques personnes,catéchumènes ou convertis... Apres la Messe, il en retenaitgénéralement, au petit déjeuner, quelqu’un des assistants:catéchumènes ou nouveau convertis, et causait a se manière, toutebonne, gaie, encourageante, édifiante”. Souvent, pourtant, il disaitla Messe au dehors, „chez les malades, chez les blesses dans leshôpitaux, et, pendant quelque temps, a la prison des femmes de

1. G. Chorong, p. 52.2. Ibidem.3. Ibidem.

Page 304: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

304

V@c@re}ti, une fois par semaine, il célébra aussi au camp desprisonniers américains et anglais. Aviateurs descendus, dont un bonnombre étaient de fervents catholiques”.1 Pour les grandes fêtes ilcélébrait quelquefois chez les Pères Assomptionnistes.2 Les assistantsrestaient toujours frappes de la manière dont in célébrait la Messe.Mr. Jean Moutron y était pressent a Bucarest juste au temps dutremblement de terre (Nov. 1940), et il témoigne: „Jamais la sérénitéapportée par la présence de Dieu ne m’avait parue si saisissante”.3

D’ailleurs, après le Père Chorong, „il avait une telle foi dans le SaintSacrifice et si souvent Dieu avait accorde des grâces extraordinairesalors qu’il célébrait dans une chambre de malade!”4

Les après-midi il les utilisait habituellement pour rendre des visites.Au commencement, après son arrivée, „ce furent les grands maladesdu voisinage” qui eurent ses attentions; puis les Polonais; ensuiteles blesses de l’hôpital militaire, de Sanatorium St. Vincent, et des„différents hôpitaux de la ville”. Il fit des visites aussi aux prisonnierspolitiques relègues dans les différentes prisons, et aux aviateursaméricains et anglais enfermes comme prisonniers de guerre. „Auxmalades et aux blesses, il imposait, la petite relique’, parcelle de lacouronne d’épines de la cathédrale de Paris, et il s’en suivit parfoismanifestement des guérisons extraordinaires et en particulier celled’un officier blesse a la colonne vertébrale et paralyse”.5

1. Ibidem.2. J. Mouton, p. 34/5.3. Idem, p. 34/2.4. G. Chorong. p. 81.5. Idem, p. 53. „Année 1942. L’officier miraculeusement guéri lui avait

demande d’aller voir d’autres officiers blesses et incurables. L’un d’eux étaitdésespère et voulait se tuer. Il appela Mgr. Avec la petite relique commedernier espoir. Mgr. Terrasse par le mal – il était gravement malade- nevint pas et l’officier se donna la mort. Ce fut longtemps un sujet de peinepour Mgr. Quant a l’officier guéri et converti, après une violente reprise del’esprit du mal durant laquelle Mgr. Montra son admirable ténacité, ildemanda a reprendre du service mais a l’Ecole militaire de Timi}oara, pouravoir l’occasion d’enseigner aux jeunes la foi qu’il avait retrouve” (G.Chorong, Notes). „L’interdiction de visiter les blesses du Sanatorium nousfut signifiée durant la guerre-en 1942 –, après la guérison de l’officier blesse,par un chef de service de renseignements ou de police secrète, qui l’imposadevant moi au directeur, le professeur Hortolomei” (G. Chorong, Notes).

Page 305: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

305

Etant prie de visiter une Française – qui pour des raisonspolitiques se trouvait dans la prison de V@c@re}ti –, son actions’étendit, „grâce a la directrice, a toute la prison. Le bien qu’il fit la,auprès des détenues politiques et celles de droit commun, n’est guerreimaginable... Je suis aller – nous dit le Père Chorong-, a la prison deV@c@re}ti avec Mgr. Plusieurs fois, le vendredi, jour consacre par ladirectrice à la formation religieuse, pour y faire des projectionslumineuses sur la Vie et l’Enseignement de Notre Seigneur. Je nesaurais exprimer l’élan de confiance, de repentir, de ferveur dont saprésence était l’occasion”.1 „J’ai vu les prisonnières... se presserautour de lui, lui demandant de les écouter, d’entendre et toutes leursfautes, et toutes leurs misères et toutes leurs peines; de prier pourelles, de les bénir. Toutes étaient la, et catholiques et orthodoxes, etintellectuelles et criminelles”.2 „La, entre les châlits de fer qui s’élèventpresque jusqu’au plafond, toutes ces malheureuses femmes étant agenoux, tournées vers l’église de V@c@re}ti dont, par les fenêtres, onvoyait les belles tours et les croix, de l’autre cote de la route, j’aientendu une prière d’une ferveur et d’une beauté telles que je ne croispas en avoir entendu de semblable ailleurs. Tandis que je changeaisles films, la voix d’une jeune communiste s’élevait pour chanter envers les scènes de la vie de Notre Seigneur qui venaient de passersous leurs yeux. Plus tard, Mgr. Reçut un joli travail en cuir exécutepar elle. Ensuite, pour la messe de rite oriental a la prison, Mgr. Sefit accompagner d’un prêtre greco-catholique/c’est a roumain uni/,puis il lui laissa cet office pour se consacrer aux centaines depersonnes qui venaient se réfugier, pendant les fréquentes alertes,dans les caves de l’immense bâtiment ou il habitait avec son frère,boulevard Dacia”.3

Les bombardements anglo-américains, diriges sur la Roumanievers la fin de la guerre, mettaient la population dans l’angoisse, etnon sans raison, „car lors du premier bombardement qui fit environ12. 000 morts/a Bucarest/, un grand nombre de personnes avaientpéri dans les caves de la maison juste en face” de l’habitation de

1. Idem, p. 53.2. Idem, p. 81.3. Idem, p. 53.

Page 306: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

306

Mgr. Ghika.1 Pour ceux qui s’abritaient, durant les alertes, dans lesous-sol de sa maison, Mgr. Ghika mettait a disposition toutes sesressources spirituelles „Il les faisait prier et même chanter”2, ens’entretenant avec eux. „La suite de ces prises de contact, pendantles alertes et ailleurs, était, assez souvent, des conversions, desprofessions de foi catholique dont il envoyait les actes directementa Rome”.3

Les soirées, il ne les passait pas toutes a la maison, puisque il sedirigeait toujours la ou sa conception du besoin spirituel le portaitC’est ainsi qu’”une fois, de nuit, en temps de black-out, il est tombedans une tranche creusée sur le trottoir et il s’est assez abîmé”.4

Ses sorties étaient faites souvent pour les Roumains Unis, c’est àdire pour les Catholiques de rite oriental. Parmi eux „a certainesépoques son activité a été grande et en particulier dans la paroissede la strada Polon@”.5 Il collabora étroitement avec Mgr. Aftenie etavec le protopope de Bucarest, Père Chinezu, donna des conférencesdans le cadre de l’ASTRU (Association des étudiants roumains unis)et s’intéressa aussi a la vie monacale chez les Unis. „Il fit au moinsune fois un voyage chez les unis en Ardeal et poussa jusqu’a Bixad/centre des moines Basiliens roumains/dans l’extrême nord du pays.Ce ne fut évidemment pas sans raison ni sans résultat. Il dirigea lePère Bonteano/converti de l’Orthodoxie au Catholicisme/, devenuBasilien, dans son apostolat a Bucarest pendant la guerre.L’archimandrite Ciobotaro, Exarque des monastères de Bessarabie,réformateur des couvents d’hommes et de femmes de Moldavie etde Valachie, vint lui demander conseil au moment de se décider aquitter officiellement l’Orthodoxie et les hautes fonctions, pour fairesa profession de foi catholique et devenir lui aussi, comme son élèveTéodosie Bontéano, moine basilien de Bixad” 6; et ce fut Mgr. Ghikaqui l’aida a céder a la grâce sans tergiversation.7

1. Ibidem.2. J. Mouton, p. 34/4.3. G. Chorong, p. 53.4. Idem, p. 51.5. Idem, p. 67.6. Ibidem.7. Idem, p. 70.

Page 307: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

307

En dehors des conférences qu’il donnait aux étudiants a laparoisse de Strada Polon@, il fit, pendant la guerre même, desconférences pour un public plus étendu. A Bucarest notamment, en1941 ou 1942, tout le monde lisait „Les clefs du Royaume” deCronin. Pour effacer la fausse impression que cette lecture pouvaitlaisser, Mgr. Ghika prit l’initiative de donner a l’Institut français deBucarest 1, „tout en combattant ce livre”, une série de „6 conférencessur la Chine ou il était passe, lors de ses voyages au Japon et a Manille.Ces récita toujours marques de faits extraordinaires et de conversionsfaisaient grande impression et orientaient bien les âmes”.2 „Laparole, si souvent disqualifie dans les années d’entre-deux guerrespar de trop nombreux orateurs qui s’écoutaient parler, reprenait toutesa dignité dans la bouche de ce prêtre”.3

13. Sous la domination communiste

La fin de la deuxième guerre mondiale ne donna pas a la Roumaniele soulagement désire. Au contraire, elle ouvrit chez elle une périodede plus grandes souffrances encore. Apres l’occupation du pays parles troupes russes, la misère se fit sentir, spécialement dans la capitaleet dans les villes. Sous la protection des forces d’occupation, desbouleversements sociaux et politiques s’ensuivirent, qui aboutirentgraduellement a la suppression des partis politiques – sauf le particommuniste-, a l’expulsion du roi, a la dictature du prolétariat et même– des 1948 – a une persécution ouverte contre l’Eglise catholique. C’estainsi que pour la population roumaine les années d’après guerredevinrent beaucoup plus dures que celles de la guerre elle-même.

Aux cotes de la population, Mgr. Vladimir Ghika entra, lui aussi,dans une période après souffrances. Il continua d’habiter avec sonfrère, Prince Démètre Ghika, mais dans des conditions toujours plusdifficiles. La reforme agraire proclamée après la guerre enleva aDémètre Ghika sa propriété de Bozieni, qui fut nationalisée. On leslaissa dans l’appartement de Bucarest, boulevard Dacia, jusqu’a la

1. J. Mouton, p. 34/3.2. G. Chorong, p. 78.3. J. Mouton, p. 34/3.

Page 308: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

308

fin de l’année 1947; car des le moment que la Princesse ElisabethGhika – en qualité de dame d’honneur de la Reine Hélène – et sonmari Démètre Ghika se décidèrent de suivre le Roi Michel en exil,cet appartement dut être aussi libère. Ainsi Mgr. Vladimir Ghika futcontraint a ce moment – la de quitter la demeure de son frère et dechercher un abri ailleurs.1 Il se rendit au Sanatorium St. Vincent dePaul – l’œuvre de sa jeunesse, ou il avait continue, des son arrive aBucarest, de venir une fois par semaine pour les repas: la, SoeurSoize, supérieure des Filles de la Charites, lui avait prépare unechambre. Mais quand le Sanatorium fut réquisitionne (le l-er Août1948), pour être nationalise le l-er Septembre 1948/, et occupe parle docteur Parhon, Président de la République Populaire Roumaine,Mgr. Ghika dut quitter de nouveau sa chambre et s’installer al’aumônerie de la chapelle du Sanatorium2, dans „les deux petitespièces ou il logeait autrefois, lorsqu’il était de passage a Bucarest”.3

Au moment ou éclata la persécution communiste contre l’Eglisecatholique de rite latin en Roumanie (Noël 1949) 4, il continuad’habiter a aumônerie, mais seulement grâce au docteur Parhon:celui-ci était un des disciples du docteur Paulesco, premiercollaborateur du Prince Vladimir Ghika et cofondateur duSanatorium, et lui, par piété pour son maître, protégea aussi Mgr.Ghika.5

Ces ennuis de changement de chambres étaient accompagnesaussi de souffrances physiques et morales. Déjà avant le départ deson frère, il avait eu, en 1942, „une assez extraordinaire syncope,due à une chute de tension artérielle, et qui aurait été certainement

1. G. Chorong, p. 59. Démètre Ghika, avec son épouse, partit pour l’Occidentavec ceux de la Cour, après le départ du train royal, c’est à dire le 25Janvier 1948 (Elisabeth D. Ghika, Notes).

2. „La loi de nationalisation concernait les hôpitaux et tout ce qui avait euune utilisation sanitaire. Elle ne concernait donc ni la chapelle nil’aumônerie. Les communistes durent lâcher en partie l’aumônerie. Lescommunistes durent lâcher en partie l’aumônerie; mais ils ont pu enprendre la propriété par un autre biais” (G. Chorong, Notes).

3. G. Chorong, pp. 51-524. La persécution contre l’Eglise catholique de rite oriental avait commencé

en 1948.5. G. Chorong, p. 75.

Page 309: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

309

fatale }i le docteur Paulian, qui venait le prendre pour visiter desofficiers blesses, ne fut arrive à ce moment. Pendant quelque temps,il fut encore sujet a ces syncopes, ne pouvant, de sur son lit, releverla tête sans perdre connaissance”.1 Plus tard, après la conversionmonétaire du 15 Août 1947, sa détresse avait pris un haut degré:les plus frappes alors furent „ceux qui étaient pas salaries et quin’avaient pas d’or a changer. Chez Démètre Ghika, ou résidait Mgr.,il n’y eut pas de viande durant quatre mois au moins”, et dans legrand bâtiment, ou il habitait, régna aussi un „immense... désespoir”.Ces souffrances d’autrui certainement n’ont pas laisse indifférentMgr. Ghika.2 De suite, en Janvier 1948, il subit une opération dehernie dans le Sanatorium St. Vincent, mais la guérison ne fut pasparfaite, car la blessure, a la suite d’un faux pas, se rouvrit, et ainsien Septembre 1949 il dut être opère une seconde fois, dans l’hôpitalCol]ea. Les infirmités se prolongèrent même après, puisque en 1950il demandait des médicaments.3 A toutes ces souffrances on doitajouter la douleur de la séparation d’avec son frère.4

Les misères de la vie, dans ces années difficiles, n’arrêtèrent passon activité. Tout le temps qu’il resta avec son frère, il eut le mêmerythme de vie, recevant le matin et faisant des visites l’après-midi.Transfère au Sanatorium, il put aussi continuer à recevoir tous ceuxqui voulaient l’approcher. Mais après la nationalisation duSanatorium, habitant a aumônerie, il n’avait plus la même liberté; ilcélébrait la Messe a la chapelle du Sacre Cœur „et recevait a lasacristie, car, chez lui, il ne pouvait recevoir que deux fois par semaine,le dimanche et le jeudi, de 2 h. A 4 h. Et encore le visiteur devait-illaisser au portier son bulletin d’identité”. Néanmois „il circulait un peuen ville pour visiter régulièrement un ou deux malades”.5

1. G. Chorong, p. 51. Mgr. Ghika „en avait déjà subi une /opération/, très longueet grave, bien des années auparavant, à Rome, où, durant sa pénibleconvalescence, lui parvint la nouvelle du commencement de désagrégationde ses fondations religieuses à Auberive” (Elisabeth D. Ghika, Nottes).

2. G. Chorong, pp. 51,59.3. G. Chorong, p. 51. Après cette dernière opération, Mgr. Ghika a fait „une

douzaine de jours de convalescence à la Nonciature” (J. Mouton, p. 34/6. G. Chorong, Notes).

4. G. Chorong, p. 605. Idem, p. 53.

Page 310: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

310

Quand la population roumaine fut éprouve par la grande famine– à la suite des réquisitions et des mauvaises récoltes (1946 – 1947),Mgr. Ghika voulut se prodiguer pour les souffrants. C’est ainsi queen 1947, „assiste de Bonteano et a l’aide d’un des camions de l’Aidecatholique Américaine, il porta des secours aux monastères deMoldavie et en particulier a V@ratec et a Agapia. On ne peut direquelles joies espérances” lui laissa ces visites.1

In chercha aussi, malgré toutes les difficultés, de continuer sonactivité et même de l’amplifier en d’autres champs d’apostolat. Ainsi„durent l’année 1945, tandis qu’un assez curieux mouvement pourune unité d’action entre les orthodoxes et les catholiques contre lePatriarche/Nicodim/était fomenté par un service d’agitationcommuniste, Mr. Joseph Frollo engagea Mgr. A faire des conférencessur l’Union a l’Eglise catholique. Mgr. Fit alors des causeries assezsuivies. Il disait ses convictions, il éclairait, il instruisait, surtout àl’aide d’histoires et de traits vécus. Il s’en suivit des professions defoi et en particulier” l’adhésion formelle de C. Cern@ianu, un desconnaisances du premier temps.2

En Mai 1946 Mgr. Ghika tint a la chapelle du Sacre Coeur undiscours remarque. était la 40-a anniversaire de l’installation des Fillesde la Charité en Roumanie et de l’ouverture du premier dispensairegratuit. L’événement valait pour les Soeurs, pour la communautécatholique de Bucarest, et pour celui qui avait introduit les Soeurs dansle pays et les avait aidées dans la période la plus difficile, celle ducommencement. Dans son discours, Mgr. Ghika jeter „un regard surla suite des actions de la Providence dans sa vie depuis la charité qu’ilapprend de sa mettre et de Soeur Pucci, jusqu’au moment pressentou il voyait l’œuvre de Charité qu’il avait commencée dans toute sonextension alors que bien des projets et des entreprises avaient péris”.3

En parlant, „a la surprise de bien de personnes” 4, il insiste sur le rôlede sa mère „comme instrument de cette Providence. Sa mère, qui envraie dame roumaine, pratiquait la charité, se sachant née pour cela,...

1. Idem, p. 672. Idem, p. 53.3. G. Chorong, Notes. „En Mai 1946, ni même plus tard, Mgr. Ghika ne

semble pas avoir entrevu la fin de l’œuvre” (Ibid.)4. G. Chorong, p. 71-72.

Page 311: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

311

qui l’initia a Rome, a Salonique, lui fit connaître Soeur Pucci, ... quisans doute, dans le souci de garder son fils pour son pays, demandaau St. Père qu’il ne fut pas prêtre, et qui occasionna ainsi sa missionde charité et de christianisation dans la société et dans le peuple et enparticulier chez lui en Roumanie, en fondant cette œuvre si fécondeet durable; sa mère, qui avait été la, pour protéger l’œuvre a sesdébuts”.1 Ainsi, en pressentant sa mère comme instrument de laProvidence, il accomplit aussi un acte de piété filiale envers la PrincesseAlexandrine qui, vue travers les yeux de son fils, avait joue un granderôle

La plus intense activité, Mgr. Ghika la développa d’une manièresuivie, en cette période, en collaboration avec la paroisse roumaineunie de strada Polona. On peut même dire que si de iure il était déjàen bonne partie incardiné au diocèse de Paris, de facto, par sonactivité, il était déjà en bonne partie incardiné dans l’Eglise roumaineunie. Chaque dimanche il allait à l’église St. Basile de Str. Polon@ ety exerçait son ministère. Il était arrive a prendre la direction desétudiants roumains unis groupes dans l’ASTRU, en qualité de conseillerecclésiastique, et il leur manifestait un grand intérêt. Aux réunionspériodiques de cette Association des Etudiants Roumains Unis ilamenait régulièrement un de ses grands convertis, l’avocat HoriaCosmovici, ancien sous-secrétaire d’Etat (Sept. – Oct. 1940), venului aussi de l’Orthodoxie, mais passe a l’Eglise catholique de riteoriental.2 Cet homme, doue d’un remarquable don oratoire et d’ungrand coeur, était devenu pour Mgr. Ghika un second Paulesco. Aveclui ils enthousiasmaient l’esprit des jeunes, parmi lesquels se trouvaientles disciples de Mgr. Jean Suciu, du Petre Chinezu, venus de Blaj oud’ailleurs, tous formes par la nouvelle génération des prêtres unis, etsuivis même d’un grand nombre étudiants orthodoxes, qui venaientaussi aux réunions de l’ASTRU. Quand la France offrit 50 bourses aParis pour des étudiante roumains, en 1946, Mgr. Ghika insista avecsuccès pour insérer dans la liste quelques jeunes de cette nouvelle élite.

1. Idem, Notes.2. Ibidem. Cosmovici, de Juin 1941 jusqu’au mois d’Août 1944, fut en

campagne contre l’armée soviétique. Il etait au paravant l’avocat du C.Z.Codreanu.

Page 312: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

312

Outre ce cercle de Strada Polon@, Mgr. Ghika forma aussi chezlui un cercle étudiant, qu’il recevait à la sacristie de la chapelle SacreCœur. C’étaient des étudiants originaires des diverses parties duRoyaume, catholiques et orthodoxes, „jeunes gens de valeur a qui ilfaisait des cours de philosophie et théologie thomiste”. A ceux-ci „ilcommuniquait quelque chose de son âme”.1

Cette activité parmi les étudiants procura à Mgr. Ghika des joiesexquises. „La connaissance de cette jeunesse fut pour lui unerévélation et une consolation, ainsi qu’un grand motif d’espérancepour l’avenir de pays”.2 Portant, a la joie succéda la douleur, parceque peu après ces jeunes gens, „presque tous, harcèles par la policecommuniste, ex-matriculés des Facultés auxquelles ils étaient inscrits,finirent par disparaître en 1950”.3 Leur départ laissa un vide dansl’âme du maître et „il y eut souvent pour Mgr. Des heures creuses. Ilallait alors à la chapelle et, sans notes, épanchait son âme surl’harmonium ou sur l’orgue. Parfois il allait jusqu’a une maison amieo il était reçu comme a Béthanie”.4

Plus tard en 1948, il fut amener a connaître aussi des jeunes genset de jeunes filles faisant pâtie du mouvement mystique issu dumonastère Antim de Bucarest 5, adeptes du Palamisme, qui parconséquence montraient des réserves envers le Thomisme. Devant cesjeunes gens, „tout d’abord, il avait cru pouvoir traiter cette mystiquecomme il faisait pour d’autres erreurs, par la raillerie. C’est, leur disait-il, une religion ombilicale’. Mais devant la résistance de ces âmes, leurbeauté, leur ferveur et leur zèle, il dut regarder les choses de plus près

1. G. Chorong, p. 55.2. Idem, p. 55.3. G. Chorong, p. 53 „À cette époque – quand Mgr. Ghika discutait avec les

adeptes du mouvement du monastère Antim, ses étudiants ont déjàdisparus. Pour la rentrée des facultés, des comites d’étudiants imposèrentdes taxes a qui ils voulurent (1948-1949) et ils radièrent sous différentielsprétextes, par ex. pour absence aux cours, vrais ou supposées. Un fils duquincailler de la place St. Georges fut impose a l 200 mille lei stabilises.Somme ramenée ensuite à un chiffre un peu plus bas” (G. Chorong,Notes).

4. G. Chorong, p. 59.5. On parla que l’écrivain Sandu Tudor, devenant moine, s’est retire dans la

tour du monastère Antim. Est ce qu’il a eu quelque rôle dans cemouvement palamiste?

Page 313: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

313

et il se mit a les étudier en utilisant l’étude du Père Jugie A. A. dans leDictionnaire de Théologie Catholique”.1 Ainsi en certaines périodes,entre 1949-1950, il retourna de nouveau aux études.2 Ces jeunes gensadeptes du Palamisme, que Mgr. Ghika venait de connaître, furentenvoies après en mission en Transylvanie.3

Pendant tout le temps de cette période, Mgr. Ghika eut à préparerun grand nombre de conversions. Chez lui affluait aussi un bon nombrede personnes déjà converties, pour être reçues dans l’Eglise catholique:n’ayant plus d’évêques libres des 1949, les prêtres, connaissant lespouvoirs spéciaux qu’il avait, lui envoyaient les personnes qui étaientsur le point de faire le passage au Catholicisme.4 Parmi les personnesqui approchèrent Mgr. Ghika fut aussi l’évêque orthodoxe Galaction-Cordun. En 1949, Mgr. Ghika étant reçu dans l’hôpital Col]ea, fut misdans une salle commune, à cote de cet évêque. Des bonnes relationsse nouèrent entre eux deux a cette occasion.5 En sortant de hôpital,Mgr. Ghika avouait lui-même que „durant les deux semaines passées...en salle commune”, il eut l’occasion „de faire un apostolat presqueinvraisemblable”.6

14. La fin

En 1950, Mgr. Vladimir Ghika, a 76 ans passes, était encore „unvieillard alerte, au pas rapide, au caractère vif”.7 Mais a cause desmesures prises par les communistes contre les Catholiques, il seésentait toujours plus isole. Il était espioné de près8, comme d’ailleurs

1. G Chorong, p. 59.2. Ibidem.3. „Je suppose que ce fut pour y combatte l’influence exercée par des

révélations faites a une religieuse gréco-catholique de Blaj (la sœeur MariaIonela Cotoï dont un choix, fait par Mgr. Suciu, était colporté dans toutle pays. Dans le même moment se développait une vague de dévotionenvers le Coeur Immaculé de Marie et se répendaient des imagesimprimées clandestinement. – Mgr. Suciu et le Père Chinezu ont dû avoirà souffrir pour celà” (G. Chorong, Notes).

4. G. Chorong, p. 55.5. G. Chorong, pp. 55-56,70.6. J. Mouton, p. 34/5.7. G. Chorong, p. 51.8. Idem, p. 63-64.

Page 314: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

314

d’autres personnes, et les visites qu’il recevait se faisaient de plus enplus rares.

Il cherchait à considérer le régime communiste de très haut, et laconclusion qu’il tirait des événements, pour l’avenir, était optimiste.Pour lui, le communisme était „un état de fait différent de ce qu’exigela doctrine philosophique communiste”.1 Il se plaçait volontiers, enle jaugeant, après la crise.2 Dans sa manière de parler a ce sujet,peut-être il était ému par la „volonté d’encouragement ouprudence”.3 „Il considérait que le régime fait à l’Eglise par lecommunisme n’était pas tellement différente de celui fait à l’Eglisecatholique sous l’empire de tzars... En Janvier 1950, alors que lapolice faisait signer par les prêtres des motions pour la paix avantl’appel de Stockholm), Mgr. Ne voyait pas que ce fut la une prise deposition contre l’Occident et particulièrement contre l’Eglise de Rome.Il du sans doute s’en rendre compte quand, peu après, les signatairesfurent ramasses par la police pour composer le Congres de Târgu-Mure}, 27 Avril 1950, ou ils durent accepter ’ de travailler al’encadrement de l’Eglise romano catholique dans la RépubliquePopulaire Roumaine”.4 Une attitude encourageante il tirait aussi del’Histoire de la Roumanie, qui offre plusieurs exemples de cesabaissement et relèvements, de la formation insuffisante des hommesdu régime communiste, et, peut-être aussi de l’idée d’une missionspéciale, a lui donnée,... idée renforcée par quelques mystérieusesparoles de mystique autrefois entendus”.5

Néanmois, après 1950, „il était souvent triste”.6 C’était, peut-être,du a la fatigue de la guerre des nerfs a laquelle il était soumis, car en1949 il écrivait a Mr. Jean Mouton. „Je ne vous parle dans del’incroyable génère de vie qu’on mène dans notre malheureux pays.La terreur sourde qui y règne agit surtout sur les nerfs et sur lavolonté”.7 C’était probablement la regard qu’il jetait sur sa vie passe,

1. Idem, Notes.2. Idem, p. 60.3. Idem, Notes.4. Ibidem.5. Idem, p. 60.6. Idem, p. 59.7. J. Mouton, p. 34/6.

Page 315: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

315

sur tout ce qu’il avait entrepris, qui déjà avant 1950 le faisaits’exclamer: „Comme les choses ont été autres que ce que nous avonsvoulu les faire!”.1 Ou était plutôt l’avenir: „comme s’il avait prévuson dénouement.2 Car il se trouvait dans le Gethsémani de sa vie.

Son appartenance au diocèse de Paris lui donnait, canoniquement,le droit de venir en France. Mais en 1939 il „était venu en Roumaniesans espoir de retour en France ou du moins sans espoir de s’y rétablir.Il avait consacre le reste de sa vie aux lépreux et s’y était prépare. Lescirconstances de la guerre ne permirent pas de donner suite à ce voeu,à cette consécration. Durant la guerre, il ne fut pas question..., de sonretour en France. Immédiatement après, alors que son ami Maritainétait ambassadeur de la France auprès du Vatican, oui, sans doute, ilsongea de quitter le pays” pour un but précis. Mais „ce qu’il pensaitne s’étant pas réalise”, il ne chercha plus partir.3 Certes, „après laguerre et encore dans le courant de l’année 1947, des démarches furentfaites, non sur son initiative, auprès du Gouvernement roumain parl’entremise de la Légation de France, de la part de l’Archevêché deParis ”.4 Pareilles démarches en 1947 furent faites aussi par le PèreChoral. Pourtant, Mgr. Ghika, en l’apprenant, „n’en marqua pas desatisfaction”.5 En Janvier 1948, lors du départ de la Cour royale,contrairement a l’opinion diffusée en Occident, la question du départde Mgr. Ghika ne se posa pas.6 Plus tard, quand il était déjà en prison,son dernier mot transmis en Occident fut: „Dieu m’a mis ici, j’y reste!”(M-a pus aicea Dumnezeu, r@mân)7. C’était l’acceptation volontairedu sacrifice.

La parole „sacrifice”, pour la fin de la vie de Mgr. Ghika, noussemble la meilleure qu’on puisse trouver. Car c’est pour son activitéde „BON Samaritain”, pour son attachement à l’Eglise catholique,pour ses conversions, qu’il fut mis en prison. En Mai 1952, le docteurParhon ayant accompli son mandat de président de la République

1. G. Chorong, p. 54.2. Idem, p. 59.3. Idem, p. 74.4. Idem, p. 75.5. Idem, p. 74.6. Idem, p. 74-75.7. Idem, lettre du 8 Janvier 1956.

Page 316: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

316

Populaire Roumaine, devait se retirer. Ce changement laissait Mgr.Ghika sans aucune défense devant les organes communistes. Lasituation était d’ autant plus dangereuse, qu’on savait même a Paris,juste en Mai 1952, „que Mgr. Ghika recevait la profession de foi d’unbon nombre de jeunes gens”.1 On ne doit pas perdre de vue qu’onétait en pleine persécution contre l’Eglise catholique. Et en effet, Mgr.Ghika, „le 19 Novembre de la même année... fut enlève par la policealors qu’il était en route pour aller voir un malade2 et mis en prison.3

Cette mesure occasionna de nouvelles démarches pour sa libération,mais sans écho. En Octobre 1953 on apprit qu’il était libre, maisétait pour se préparer à son procès. D’une lettre, envoyée par undisciple en se temps la, on peut déduire le régime auquel il fut soumisen prison et l’activité qu’il déploya parmi les détenus: „Il vient depasser 3 semaines chez un ami (sic). Il a les cheveux et la barbecoupes, il n’a plus que la peau et les os, mais il semble rajeuni, l’airde la campagne lui ayant fait du bien. Ce matin, 5 Octobre, il pleuraitsur mon missel, avant le Sanctus... Il lutte avec dignité et courage, jedois même dire, sans crainte et avec grandeur. Il est bien digne duMaître dont il est le disciple. Il éclaire par son exemple nos joursangoisses et nos désespoirs }i nous avons la faiblesse d’y tomber...Rare est l’instant ou j’ai le bonheur de voir la joie sur sa figure; alorsle rire qui éclaire son visage est un rire d’enfant”.4 Il racontait audisciple qu’à la „campagne” – c’est à dire en prison-, „il a fait laconnaissance d’une jeune personne et que la liste de ses convertiset disciples s’allonge. Plaisamment il invite a s’inscrire au nombrede ceux qui en prison l’entourent et par l’intermédiaire deconversations sur la poésie, la musique, sur tout, se font ses disciplesreligieux”.5

Le procès contre Mgr. Vladimir Ghika, annonce en Octobre 1953,ne tarda pas a s’ouvrir. A la fin de Novembre 1953, étant condamnea 30 ans de réclusion, il fut mis de nouveau en prison. Le motif decette condamnation „ne peut être que parce qu’il a eu, ou qu’il a été

1. Idem, p. 62.2. Idem, p. 62.3. Idem, p. 75.4. Idem, p. 75.5. Idem, p. 77.

Page 317: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

317

soupçonne d’avoir eu des pouvoirs religieux, tels que des pouvoirsépiscopaux, durant l’emprisonnement de tous les Ordinaires”.1 Ainsisa situation de détenu venait être „légalise”, et les autoritéscommunistes pouvaient répondre négativement aux insistances desautorités françaises en vue d’obtenir sa libération.

Arrivé de nouveau en prison, Mgr. Ghika déploya aussi parmisles détenus de Jilava – ou il venait remplir sa peine-, son activitéapostolique. Il „a continué d’employer sa manière d’instruire,d’édifier, de convertir, en racontant avec beaucoup d’amabilité,d’esprit, une pointe de gaieté, des traits vécus par lui en ses nombreuxet lointains voyages, agrémentes de réflexions ou s’exprimaient sesconvictions, son amour de Dieu et des âmes et surtout l’actionprovidentielle de Dieu parmi nous quand on vit de la foi”.2 Il leurparla de la Chine, de l’Australie et d’autres pays.3 Le bruit courait,au dehors de la prison, „qu’il faisait beaucoup de bien, qu’ilpartageait sa nourriture avec ses détenus”.4 Et un prisonnier de sacasemate, devenu libre, rapportait „que chaque soir il donnait labénédiction a toute la salle”.5 Ainsi il dirigeait spirituellement cettesociété de malheureux.

En Janvier 1954 se rependit le bruit que Mgr. Ghika serait mort.En réalité il fut alors seulement transfère d’une casemate dans l’autre,parce qu’il était devenu }i faible qu’il ne pouvait plus marcher.6 Lamort, pourtant, ne devait pas tarder beaucoup. Le 16 mai 1954, Mgr.Ghika, assiste par un prêtre, rendait son âme à Dieu.7 Son corpsétait trop extenué par l’apostolat et l’ascèse... Les privations derourriture (par le partage qu’il en faisait avec les compagnons decaptivité), pesèrent trop sur son organisme a l’age avance de 80 ans.Dans les casemates de Jilava „l’hiver a été trop rude”8, pour qu’ilpuise survivre longuement. Ce corps, maintenant inanimé, mais

1. Idem, p. 62.2. Idem, p. 77.3. Idem, p. 78.4. Idem, p. 62.5. Idem, p. 81.6. Idem, p. 78.7. D’autres témoignanges disent qu’il fut assisté par deux prêtres (G. Chorong,

p. 81).8. G. Chorong, p. 68.

Page 318: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

318

vénère, „a été enseveli dans sa grande cape”, dans le cimetière dela prison.1

Ses disciples, connaissant se mort, ne pouvaient se consoler dele savoir toujours entre les murailles de la prison. S’ils n’avaient paspu le rendre libre de son vivant, qu’ils obtiennent au moins salibération après la mort ! En effet une exhumation fut demandée2,mais „il semble... que le projet de réinhumation au cimetière de Belluavec les Filles de la Charité, n’ait pas été exécute”.3 En tout cas, soiten prison a cote des détenus, au dans le cimetière catholique deBucarest – a cote de quelques Filles de la Charité et de sa cousine,Soeur Madeleine Bossy, fondatrice d’un couvent de Soeurs del’Annonciade Céleste, c’est en Roumanie qu’il attend la résurrection.

Les disciples pensèrent aussi a l’âme de leur maître, car desservices funèbres furent célèbres a Bucarest et a Paris, On pria pourMgr. Vladimir Ghika, mais encore on rendit grâce „au Divin Maîtred’avoir suscite près de nous un serviteur qui a tant et si magnifi-quement travaille pour sa Gloire”.4 De plus, on pria Mgr. Ghika, lebon et doux Mgr. Ghika, puisque s’il a aime ses disciples et lessouffrants quand il était sur la terre, il porte le même coeur au Ciel.Une âme a lui dévouée écrivait récemment. „Comme vous le savez,les morts qui nous ont aimes nous protègent quand nous les en prions.Nous le faisons/pour Mgr. Ghika/ et il nous le rend bien”.5

Conclusion

La vie de Mgr. Vladimir Ghika – même expose en survol-, donnel’impression d’une richesse d’initiatives et d’actions. Elle s’étend del’activité diplomatique jusqu’au martyre pour la foi, de l’œuvre decharité pour les malheureux, jusqu’a l’apostolat des élites; du travaild’historien, aux traites de haute initiation dans la vie mystique; durayonnement dans un cercle restreint de disciples, dans le cadre d’unpays, jusqu’a l’action a l’échelle mondiale. C’était – d’après le portrait

1. Idem, p. 81.2. Idem, p. 82.3. Idem, Notes.4. Olphe Gaillard, p. 6.5. G. Chorong, p. 82.

Page 319: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

319

très juste trace par Jacques Maritain-, un homme d’une „étonnantedisponibilité... évoquant a tous les carrefours de la charité l’imaged’un Saint Nicolas de style moderne... curieux de toutes choses etinforme de tout”.1

En méditent sur se vie, si on la prend fragmentairement, par petitstraits, on pourrait conclure qu’il a eu des succès et des insuccès, etqu’il n’a pas conduit bien loin toutes ses excellentes initiatives.L’œuvre heureuse de charité fondée à Bucure}ti, après quelquesannées de riche épanouissement, L’action diplomatique en Italie aété de brevet durée. activité littéraire il l’a exercée par périodes etses projets il ne les a accompli ni en histoire, ni en spiritualité. activitéadmirable a Villejuif a été seulement de quelques années, et l’Ordrede Saint Jean, d’idéal sublime, s’est termine par un apparent échec.Certes, il voulait faire toujours la volonté de Dieu, mais il semble quechez lui l’action de Dieu s’est manifeste „par des lenteurs, des étapes,des détours et des contradictions”.2

De plus, on trouverait, peut-être, des personnes qui seraient prêtesà soulever des objections aussi du fait que Mgr. Ghika a travaillesurtout en deux pays. Ses amis de France admirent, sûrement, sansréserves, le geste héroïque du martyr mais pourraient penser qu’ilaurait mieux fait de vive ses dernières années dans l’amour parfaitde Dieu et d’autrui non en Roumanie, mais dans l’Occident libre, etd’y continuer ainsi son apostolat avec d’autres résultats. LesRoumains, au contraire, pourraient objecter qu’en déployant sonactivité en France pendant de longues années, il prive son paysd’origine d’un secours très précieux. Quelques orthodoxes roumainsne lui ont-ils reproche le fait que par sa conversion au Catholicismeil aurait abandonne se nation? Ainsi ses actions, vu isolement et avecdes yeux humains, peuvent éveiller plusieurs doutes.

Pourtant, si l’on regarde la vie de Mgr. Ghika de la cote de Dieu,on découvre entre les diverses actions un lien étroit. D’ici tout devientlumineux, car Vladimir Ghika a été un homme de grand espritsurnaturel: toute sa vie il voulut „côtoyer la Providence”, de sorte

(1) Jacques Maritain, Préface aux „Pensées...” de Vl. Ghika.(2) Yv. Estienne, p. 39.

Page 320: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

320

qu’il considérait ses œuvres comme les oeuvres de Dieu. De cettefaçon, dans les diverses étapes de sa vie, il suivit une logique divine.

Son passage à l’Eglise catholique n’a pas été un acte de „trahison”envers son peuple, comme on le lui a reproche. Il n’est pas nécessairede nous perdre en considérations théoriques pour prouver que lavraie fidélise envers Dieu este en même temps la meilleure forme defidélise envers son peuple: les faits parlent d’une manièresuffisamment éloquente. Il suffit d’évoquer l’œuvre de charité fondéeà Bucarest, avec ses fruits riches et abondants. Mgr. Ghika continuad’aimer la Roumanie, il parlait partout avec chaleur de ce pays, pourlequel il avait constamment le désir de faire de grandes choses. S’ilétait reste dans l’Eglise orthodoxe, il serait devenu ministre deRoumanie en quelque lieu. Mais il est devenu plus qu’un ministre. Ila apporte a son pays, par son action dans les milieux de l’éliteeuropéenne, et même du monde, plus de prestige qu’il n’aurait pu lefaire comme ministre dans les réceptions officielles. Il a donc été,par l’activité religieuse, sociale et culturelle déployée a l’étranger, untrès bon ambassadeur de son pays, quoique sans lettres de créance,et dans sa patrie il a été aussi un excellent ambassadeur de Dieu.

Si Mgr. Ghika s’este adonne a une multitude d’oeuvres sanspourtant les accomplir a fond, il a obéi a la voix de Dieu qui le guidaitde temps en temps ailleurs, Car Mgr. Ghika a eu ne voie personnelledans son apostolat. Place sous le protectorat de l’Archevêché de Paris,sanscrit mission bien définie, et dirige plutôt par sa théologie dubesoin, il est aller a la rencontre du temps moderne avec une âmemure en charité Son abnégation apostolique de Villejuif, en faveurdes plus humbles, dur seulement quelques années, mais elle a faitécole. L’Ordre de Saint Jean, avec la règle de l’amour parfait,constitue pour le monde moderne un mémento, montrant qu’audessus des lois il y a une voie meilleure. Ses œuvres de spiritualitéfont présager aux Occidentaux les richesses de l’Orient. Ses travauxhistoriques montrent aux Roumains que leur source d’enrichissementspirituel doit être cherchée en Occident, à Rome. Et surtout son senstrès aigu du sacre -qu’il prouvait par ses gestes, ses paroles et seslivres-, n’est-il pas le correctif nécessaire pour un monde trop plongedans la matière? Ainsi place au carrefour du temps moderne, par

Page 321: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

321

son exquise souplesse aux suggestions de la grâce, il a indique et aouvert a l’homme d’aujourd’hui une multitude de voies pourl’amélioration spirituelle.

Néanmois Mgr. Ghika ne fut pas seulement l’apôtre de la diversitédes chemins verres le même but, vers Dieu, mais il a promu aussiune vision synthétique du monde en Dieu. Il était thomiste dans sesconceptions, et en même temps franciscain dans la prédominanceaccorde a l’amour; occidental par beaucoup de traits de sonéducation, et pourtant oriental, très actif, et tout de mêmecontemplatif; latin de rite, mais aussi byzantin; de haute société, etcependant très humble. Ainsi il a fondu en lui les divergences desclasses sociales, ou de la vision du monde, en les unissant dansl’amour chrétien.

La vie de Mgr. Ghika peut offrir une autre vision encore plussynthétique et plus appropriée à nos temps, quand on la considèredans la perspective de sa mort. Elle peut être interprétée comme unepréparation graduelle au martyre, qui fut son acte le plus mur. Sidans le cours de ses 80 ans Mgr. Ghika, après d’excellentesinitiatives, fut continuellement amené a interrompre, a renoncer, ilfut prépare ainsi pour son sacrifice suprême. Si tous ses voyagesn’avaient pas porte d’autres fruits que ceux de raconter e prison, auxcompagnons de souffrances, ses pérégrinations, et d’utiliser des traitsvécus pour son apostolat, ils ont accompli leur but. Si ses écrits surla Présence de Dieu, la Liturgie du prochain, l’Heure Sainte, laSouffrance etc. n’avaient servi qu’a consoler les détenus; s’il n’avaitmûri son âme dans la culture occidentale que pour devenir en prisonl’apôtre des personnes qui directement ou indirectement étaientinfluencées par la civilisation laïque occidentale; si l’Ordre de SaintJean n’avait passe été qu’une préparation pour faire vivre auxsouffrants des casemates de Jilava le précepte de l’amour divin et larègle des préférences divines; si son sacerdoce n’avait servi que pourécouter les confessions des reclus, et pour donner chaque soir labénédiction a ceux qui étaient dans la nuit, pour les faire vivre dansla lumière répandue par les Anges dans la nuit de noël: alors on nepeut plus parler d’échecs, mais d’une noble préparation, et d’unprélude pour une mission aux fruits plus parfaits.

Page 322: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

322

La mort de Mgr. Ghika a été un sacrifice pour le salut des âmes;mais surtout elle e été un martyre pour l’Unité de l’Eglise, a cote dutémoignage d’autres martyrs roumains pour la même Unité. Dansses écrits, Mgr. Ghika a parle avec enthousiasme de la Liturgie duprochain. Dans sa mort, il a vécu la Liturgie de Unité de l’Eglise.Car, en prolongeant sa pensée, on peut dire que le Corps mystiquedéchire de l’Eglise, c’est le Christ souffrant. Ici vaut, plus quen’importe ou, la règle de la charité que la Christ consolateur se penchesur le Christ souffrant, pour l’aider par l’amour divin, afin de célébrerensemble la Liturgie du Christ glorieux dans l’Unité de l’Eglise. C’estle suprême témoignage que Mgr. Ghika a rendu sur la terre, et c’estson testament.

Page 323: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

323

Bibliographie

de Monseigneur Vladimir Ghika

Des articles, dans la revue „Convorbiri Literare” (1907 - 1911).Articles dans la „Revista Catolic@” (Bucarest), 1912 - 1914.Conférences tenues à l’Association des Dames de la Charité de

Bucarest, I-ere série. La visite des pauvres (1-ere-4-eme Conf.).L’Esprit de la maison (5-deme Conf.), Bucarest 1909 - 67 p. 16.

Méditation de l’Heure Sainte, Rome 1912, 16o, 16 p.Anniversaire de Louvain (26 Août 1914-26 Août 19189, Louvain

1919, 12o, 28 p. (Extr. du „Correspondent”).Des articles dans „La Revue de Jeunes” (1921- )La visite des pauvres (5 Conf, réedit), Paris 1923.Pensées pour la suite des jours, Paris 1923.Les intermèdes de Talloires, Paris 1924, 8o (fig.) 140 p.La Messe byzantine, dite de St. Jean Chrysostome, Paris 1924

Lille 1924.L’Heure Sainte, Paris, 1928.Nouvelles pensées pour la suite des/jours, dans Roseau d’Or,

1929.La Sainte Vièrge et le Saint Sacrement, Paris 1929.Nouvelles pensées pour la suite des jours, Paris 1931.La femme adultère, mystère évangélique, Paris 1931.La présence de Dieu, Paris 1932.La Liturgie du prochain, Paris 1932.La souffrance, I-ère partie, Paris 1932.La Messe byzantins, dite de St. Jean Chrysostome, Desclée, 1934.Spicuiri istorice, ser. I, Ia}i 1935.Pensées pour la suite des jours, Paris 1936.

Page 324: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.
Page 325: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

Traducerea libretuluiOperei „La Traviata”

Dr. med. Mircea Birtz (1919-1983)

Page 326: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

326

Personajele:

Violeta Valery sopranaFlora Bervoix mezzo – sopranaAnina sopranaAlfredo Germont tenorGeorges Germont baritonGaston (viconte) tenorBaron Duphol baritonMarchizul d’Obigny basDr. Grenvil basGiuseppe (serv. Viol) tenorServit (Florei) basComisionarul bas

Page 327: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

327

Actul I

Corul: Ce târziu sosesc musafirii ast@ sear@Venim de la Flora }i la joc timpul trece u}or

Violeta: Prieteni, de acum pân@ la ziu@Veseli vreau s@ petrece]i cu to]ii,Printre cupe }i glume voioase.

Flora: {i pute]i s@ petrece]i…Violeta: Fire}te

C@ci nimic nu-i pe lume mai bunCa pl@cerea care alin@ orice durere.

Flora: Da, via]a rena}te în [email protected]: Da via]a rena}te în [email protected]: În Alfred Germont, scump@ Doamn@

Ave]i cel mai sincer prieten.El v@ admir@ demult în t@cere.

Violeta: Darul vostru îl primesc cu [email protected]: Scumpe Alfredo.Alfred: MarchizeGaston: [i-am spus eu, nu e gazd@ mai plin@ de farmecVioleta: Totu-i gata? V@ rog dragi prieteni.

În jurul mesei mai veseli vom fi.Flora }i to]iceilal]i: Ave]i mult@ dreptate, în vin se înneac@ orice necaz, orice

chin.Violeta }iceilal]i: În jurul mesei mai veseli s@ fim.Gaston: Doar la voi se gânde}te.Violeta: E o [email protected]: Cât de trist }i îngrijorat venea zilnic s@ afle cum v@ mai

este.Violeta: Sfâr}e}te! Ce sunt eu pentru el.Gaston: E [email protected]: A}a este? Nu în]eleg, nu pot crede.Alfred: Da este a}a.Violeta: Mul]umesc sunt mi}cat@ (c@tre Baron)

Page 328: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

328

Dumneavoastr@ venit-a]i vreodat@?Baronul: V@ cunosc doar de un an scump@ [email protected]: Dânsul numai de câteva clipe.Flora: De t@ceai era poate mai bine.(baronului)Baronul: Îmi este antipatic acest tâ[email protected]: De ce? Mie îmi place în schimb foarte mult.Gaston(lui Alfred): Ai de gând s@ nu sco]i nici o vorb@?Marchizul: Doamna va face s@ fie mai vesel.Violeta: Dac@ a} fi Habe, zei]a.Alfred: Ca }i ea sunte]i nemuritoare.Flora }iceilal]i: S@ bem dar.Corul: S@ bem dar (cu to]ii) prieteni s@ bem!Gaston: O, baroane, un vers, o închinare, a}tept@m s@ auzim o

urare. (c@tre Alfred) tu atunci?Violeta,Flora: Da o urare vrem.Alfred: Muza nu-mi surâde.Gaston: Nu e}ti doar un maestru?Alfred: V-ar face pl@cere (îmi da]i voie).Violeta: Da.Alfred: Voi cânta.Marchizul: Deci [email protected] to]ii: Deci cu to]ii [email protected]: Prieteni, voio}i s@ închin@m azi paharele ca s@ cânt@m

frumuse]ea.{i în clipa aceasta uitând triste]ea, noi veseli s@ fim

neîncetat.Închin paharul fiorului, ce dragostea preveste}te,

privirea ce ne ame]e}te,în suflet s-a strecurat. Închin pentru dragoste, pentru

aceea ce inima mi-a fermecat.Flora }iCeilal]i: Ah, s@ bem, s@ închin@m pentru aceia care inima ne-a

fermecat.

Page 329: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

329

Violeta: Cu voi dragi prieteni, eu vreau s@ împart timpul în râs}i veselie; totul în lume este o nebunie, dac@ n-am}ti s@ iubim. Gusta]i pl@cerea dragostei, c@ci ea estetrec@toare, ea ]ine doar cât o floare, ce nu o pre]uim.Ne cheam@, ne cheam@ la via]@ un dor arz@tor,veseli s@ fim.

Flora }iceilal]i: Ah, sorbi]i din paharul ce înneac@ amarul, c@ci noaptea

la vis ne îmbie, la cântece, glume }i veselie, s@ bempân@ în zori de zi.

Violeta: Via]a e o [email protected]: Când nu }tii ce este iubirea.Violeta: S@ suf@r nu-mi este firea.Alfred: Altfel este al meu destin.Violeta: Ah, sorbi]i din paharul , ce înneac@ amarul, c@ci

noaptea la vis ne îmbie, la cântece, glume }iveselie, s@ bem pân@ în zori de zi. Ah, pân@ în zoride zi, ah pân@ în zori de zi.

To]i plusAlfred: S@ sorbim, s@ sorbim din paharul ce înneac@ amarul,

c@ci noaptea la visuri îmbie, la cântece glume }iveselie, ne îmbie s@ bem, da s@ bem pân@ în zoride zi, s@ bem pân@ în zori de zi, da s@ bem pân@ înzori de zi, da s@ bem.

Violeta: Nu v-ar pl@cea oare s@ se danseze?To]i: Primim voio}i cu veselie.Violeta: Atunci s@ mergem. Ah, vai!To]i: Ce este?Violeta: Nimic, nimic.To]i: Ce v@ opre}te.Violeta: S@ mergem, o Doamne!To]i: Ce este asta?Alfred: Ce v@ doare?To]i: Oare ce este?Violeta: M@ simt sl@bit@ }i tremur. V@ rog s@ trece]i.

Peste pu]in vin }i eu.

Page 330: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

330

To]i: V@ facem voia.Violeta: O ce paloare. Dumneata?Alfred: Voiam s@ aflu cum v@ mai este.Violeta: Mai bine.Alfred: În felul acesta v@ ve]i ucide. Sunte]i datoare s@ v@ cru]a]i

via]a.Violeta: Dar ce pot face?Alfred: De a]i fi a mea, cu ce nespus@ grij@ asupra voastr@ a}

veghea.Violeta: Ce spune]i? Nimeni nu ]ine la via]a mea.Alfred: Pentru c@ nimeni nu v@ iube}te.Violeta: Nimeni.Alfred: În afar@ de mine (da numai eu).Violeta: A}a este. Cum de am putut s@ uit iubirea [email protected]: Voi râde]i. N-ave]i dar suflet.Violeta: Suflet, da, poate, de ce vrei s@ am suflet?Alfred: De ar fi a}a, n-a]i putea acum s@ glumi]i.Violeta: S@ v@ cred oare?Alfred: Spun [email protected]: De mult m@ iubi]i [email protected]: Aproape un an este.

Mi-aduc aminte ce ginga}@ mi-a]i r@s@rit în cale.Din ziua aceea iubirea inima mi-a tulburatDe-un fior negr@it ce farmec@{i-mi st@pâne}te întreaga mea fiin]@Tainic@ vraj@, tainic@ suferin]@Vraj@ }i suferin]@, nespus@ vraj@, dor nesecat.

Violeta: De este a}a, l@sa]i-m@, nu vre]i s@ fim prieteni. Odragoste prea mare s@ o simt eu nu a} fi în stare.Firea mea este prea vesel@, v@ c@uta]i o alta, o ve]ig@si, }i de îndat@ }i u}or atunci m@ ve]i uita.

Alfred: Iubire tainic@ vraj@, tainic@ suferin]@, vraj@, suferin]@,nespus@ vraj@, dor nesecat, iubire, dor nesecat.(3x)

Violeta O ve]i g@si îndat@ }i u}or eu voi fi uitat@, pe mine atunci(conco- cu u}urin]@ m@ ve]i uita, u}or m@ ve]i uita (bis) cumitent) u}urin]@ m@ ve]i uita, ah u}or m@ ve]i uita.

Page 331: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

331

Gaston: Dar voi singuri ce face]i?Violeta: St@team de [email protected]: Pricep, r@mâne]i.Violeta: {i acum nici un cuvânt despre iubire.Alfred: M@ voi supune. Plec dar.Violeta: A}a degrab@. V@ rog lua]i aceast@ floare.Alfred: De ce?Violeta: S-o readuce]i.Alfred: Când dar?Violeta: Când va fi [email protected]: Atunci chiar mâine.Violeta: Ei bine pe mâine.Alfred: Ah cât@ fericire.Violeta: Vorbi]i dar de iubire.Alfred: Vorbe}te o a mea pornire, vorbe}te a mea sim]ire de

cât@ fericire, vorbe}te a mea pornire, vorbe}te amea sim]ire.

Violeta: Iubire, vorbi]i iar de iubire. Iubire. Pleca]i! Adio!Alfred: Plec dar ! Ce fericire!Violeta: Adio! Adio!Corul: Zorile pe cer s-arat@, este vremea de plecare. Mul]umim

prea scump@ doamn@, de serbarea ce ne-a]i dat (serepet@). Munca în ora} începe }i noi nici nu ne-amculcat. Este vremea de odihn@, ca s@ prindem noiputeri.

Da este vremea de culcare, ca s@ prindem noi puteri.{i astfel vom fi în stare, s@ reîncepem noi pl@ceri.

Violeta: Ce straniu, ce straniu, cuvintele lui mi-au p@truns însuflet. Voi fi nefericit@ iubindu-l sincer.

Care î]i este hot@rârea biet suflet, tu care n-ai iubit penimeni.

Comoar@ nepre]uit@ iubind, s@ fiu [email protected] putea-voi eu oare, s@ duc o alt@ via]@,S@ uit trecutul

Page 332: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

332

Poate c@ el, când a aflat zbuciumul meu din suflet,via]a-mi fr@mântat@, mi-a în]eles cu adev@rat fiin]amea ascuns@, sim]irea mea curat@.

A lui iubire tân@r@ inima mi-a cuprins }i cu v@p@iaprinse firea mi-a tulburat.

De un fior negr@it ce farmec@ }i-mi st@pâne}te întreagafiin]@, tainic@ vraj@, tainic@ suferin]@, vraj@ }isuferin]@, nespus@ vraj@, dor nesecat (se repet@).

Ce gânduri nebune! De}at@ am@gire! Biat@ femeie,singur@, p@r@sit@ în mijlocul acestui pustiu populatnumit Paris.

Ce pot spera, ce pot eu face?Divin@, voioas@ desf@tare, s@-mi fie via]a mea, iat@

ce-a} vrea!Ve}nic liber@ în dulce desf@tare }i veselie, din pl@cere-n

pl@cere vreau s@-mi treac@ via]a mea.Ziua, vin@ ziua, treac@, totul în mine vrea s@ [email protected]ândul meu la noi pl@ceri, la desf@tare va zbura. Da

va zbura la noi pl@ceri, gândul va zbura, va zbura,gândul meu.

Alfred: Amor, amor ce farmec@ }i-mi st@pâne}te întreaga meafiin]@, tainic@ vraj@, tainic@ suferin]@, vraj@ }isuferin]@, nespus@ vraj@, dor nesecat.

Violeta: Ce gânduri nebune! A iat@ ce-a} vrea!Ah, ve}nic liber@, în dulce desf@tare }i veselie, din

pl@cere-n pl@cere vreau s@-mi petrec via]a mea.Ziua, vin@ ziua, treac@, totul în mine vrea s@ [email protected], gândul meu la noi pl@ceri, la desf@t@ri va zbura. Da

va zbura (3x)La noi pl@ceri va zbura, da va zbura (bis)La noi pl@ceri el va zbura.

Alfredconcomitentcu Violeta: Amor ce farmec@ fiin]a-mi întreag@.

Page 333: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

333

Actul II

Alfred: De-i ea departe, nimica nu-mi prie}teTrei luni se-mplinir@ Violeta-mi drag@, pentru mine-a

l@sat bel}ugul, prietenii, serb@rile pompoase }i vanasa ambi]ie de a face un sclav din ori}icine.

Azi mul]umit@, în col]ul acesta tainic pentru mine uit@tot. Ce ren@scut me simt azi lâng@ dânsa }i trezit lavia]@ prin iubire, când o v@d fericit@, uit ce-a fostalt@dat@.

Al meu avânt prea arz@tor, tân@ra mea pornire ea le-aînvins cu blândul s@u surâs fermec@tor de amar.

Din ziua-n care ea mi-a spus, a} vrea doar mereu alt@u s@ fiu, de nimeni nu mai vreau s@ }tiu. Tr@iesc,eu tr@iesc într-una, de atunci tr@iesc ca-n vis. Dinziua-n care ea mi-a spus, vreau s@ fiu mereu al t@u.

De nimeni nu mai vreau s@ }tiu, tr@iesc, tr@iesc într-una,de atunci tr@iesc ca-n vis, tr@iesc ca-n vis. Denimeni nu mai vreau s@ }tiu, de atunci tr@iesc ca-nvis, din ziua aceea eu tr@iesc, de atunci ca-n vistr@iesc.

De unde vii Anina?Anina: De la Paris.Alfred: Ai fost cu treburi?Anina: M-a trimis chiar Doamna.Alfred: De ce?Anina: S@ vând tr@sura }i caii cu tot ce mai are.Alfred: Ce aud oare?Anina: Tr@ind aici cheltuiala e prea mare.Alfred: {i de ce taci?Anina: S@ tac mi-a dat [email protected]: Porunc@. {i cât v@ trebuie?Anina: O mie de galbeni.Alfred: Acum la Paris plec iute, despre acest lucru nimic s@ nu-i

spui Doamnei, încerc s@ mai îndrept ce se maipoate mergi, mergi.

Page 334: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

334

Violeta: Alfredo!Anina: La Paris pleac@ acum.Violeta: {i când se-ntoarce?Anina: A spus c@ se întoarce mai c@tre [email protected]: Foarte ciudat e.Anina: Pofti]i.Violeta: Mul]umesc a}tept un om de afaceri s@ vin@, s@ intre

î[email protected], ah, Flora mi-a descoperit refugiul, m@ invit@ la bal

ast@ sear@. Zadarnic a}[email protected]: Un domn e [email protected]: A}tept s@ intre.Germont: Domni}oara Violeta.Violeta: Chiar eu sunt.Germont: Eu sunt tat@l lui Alfredo.Violeta: Cum?Germont: Tat@l celui ce se ruineaz@ fermecat de [email protected]: Uita]i c@ sunt femeie }i la mine acas@, }i c@ astfel de

vorbe nu le pot asculta.Germont: Iertare totu}i.Violeta: Sunte]i gre}it cu totul.Germont: Vrea averea s@ v-o d@[email protected]: N-a îndr@znit s@ o fac@, }i-a}i refuza.Germont: Dar luxul acesta.Violeta: Acest act nu-l cunoa}te nimeni, v@ rog citi]i-l.Germont: Ah, ce descop@r. Toat@ averea voastr@ hot@rât-a]i s-o

vinde]i. Ah, de ce , de ce v-acuz@?Violeta: Nu mai exist@, drag mi-e Alfredo, cerul m-ar ierta

v@zând a mea c@in]@.Germont: Nobile sentimente.Violeta: Ah, cât de blând îmi sun@ aceste vorbe.Germont: Pot s@ v@ cer dar atunci un sacrificiu?Violeta: Ah nu nu-mi spune]i un lucru groaznic, sigur îmi ve]i

cere, prevedeam eu, era doar prea mare fericire.Germont: Tat@l lui Alfredo v@ cere s@ v@ gândi]i la soarta celor

doi copii ai s@i.

Page 335: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

335

Violeta: Celor doi copii.Germont: Ginga}@ }i curat@,

Domnul mi-a dat o fat@{i dac@ Alfredo acas@ nu se-ntoarce-ndat@Tân@rul ei logodnicSigur o p@r@se}te{i fericirea-ntreag@Tuturor astfel se nimice}teNu ve]i stropi cu lacrimiFloarea iubirii lorNu ve]i stropi cu lacrimiAl dragostei fiorLa rug@mintea mea fierbinteDe p@rinteSigur sunt c@ ve]i ceda.

Violeta: Ah pricep, a]i vrea s@ cât@va vreme de Alfredo s@ staudeoparte. Ce durere voi resim]i dar.

Germont: Nu v@ cer aceasta.Violeta: Doamne ce mai îmi cere]i n-ajunge aceasta?Germont: Nu, n-ajunge.Violeta: Vre]i poate s@ renun] la el cu totul.Germont: Desigur.Violeta: Ah, nu pot, nu, nu

De-a]i cunoa}te, cât de mare, e iubirea-mi arz@toare,c@ n-am rude, nici prieteni, n-am pe nimeni, pe-ast@lume

{i c@ Alfredo-i pentru mine, totul tot pe-acest p@mânt.{ti]i c@ via]a-mi este roas@De o boal@ nemiloas@L@sa]i r@ul care nu iart@De Alfred s@ m@ despart@Ah supliciul e prea marePrea e crud, }i greu [email protected] voi putea suporta, mai bine mor, da mai bine mor,

a} vrea s@ mor, ah, mai bine s@ mor, s@ mor, ahmai bine s@ mor.

Page 336: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

336

Germont: E mare sacrificiul, dar totu}i asculta]i-m@, sunte]ifrumoas@ }i tân@r@, cu timpul…

Violeta: Mi mult nu-mi spune]i. {tiu totul, dar mi-e peste putere.Zadarnic, nu pot s@-n]eleg, el singur mi-e drag pe lume.

Germont: Se poate, îns@ omul este [email protected]: O doamne.Germont: Orice frumuse]e, cu timpul se-ofile}te }i vremea iute

trece, ce faci atunci? Gânde}te de-a voastr@suferin]@ ve]i fi nenorocit@, c@ci leg@tura voastr@nu-i binecuvântat@.

Violeta: O Doamne, a}a e.Germont: Ah, iat@ visul am@gitor, se risipe}te-n bine, fi]i îngerul

mângâietor al familiei mele.Violeta: A}a e, a}a.Germont: Violeta, gândi]i-v@, cât timpul nu-i peirdut, c@ numai

Dumnezeu, numai El a inspirat cuvintele, unuip@rinte, adânc îndurerat.

Violeta: Astfel o biat@ femeie c@zut@, nu-}i va reface via]a-ipierdut@, chiar dac@-n urm@ ea se poc@ie}te.

Omul condamn@, f@r@ a ierta, da f@r@ a ierta,Omul condamn@ f@r@ a ierta.(bis)

Germont: Reda]i familiei mele pacea consolatoare, vei fiîngerul consolator.

Vei fi, vei fi înger consolator.(bis)Violeta: Spune]i copilei dragi nevinovate, c@ via]a mea-i va fi

sacrificat@, c@ n-am decât un gând, comoara meascump@ a iubirii, s@ I-o jertfesc }i apoi voi muri, }ivoi muri, voi muri.

Germont: Lacrimi, nu mai plânge, o biet copil.Lacrimi, nu mai plânge, }tiu ce supliciu }i ce durere,

}tiu cât de mare e sacrificiul ce ]i se cere, am }i euinim@ }i-]i simt durerea }i numai curajul te va ajutas-o-nvingi. Oh }tiu ce supliciu }i ce greadurere e-acest sacrificiu ce-acum ]i secere… Am }i eu inim@, }i-]i simt durerea,curajul te va ajuta s-o-nvingi. Las@-]i

Page 337: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

337

plânsul biet copil s@rman, curajul te vaajuta s-o-nvingi.(bis)

Soarta ta curajul te va ajuta s-o-nvingi(bis).Violeta: Spune]i copilei dragi nevinovate, c@ via]a mea-i

va fi sacrificat@, c@ n-am decât un gând,comoara mea scump@-a iubirii, s@ I-ojertfesc }i apoi voi muri, voi muri…Ca s-ojertfesc }-apoi voi muri (bis) eu voi muri, euvoi muri, via]a mea eu vreau s-o jertfesc, s-ojertfesc…

Violeta: Ce-i pot spune?Germont: S@-i spune]i c@ nu-l iubi]i.Violeta: Nu m@ va crede.Germont: Pleca]i dar.Violeta: M@ [email protected]: Atunci…Violeta: S@ m@-mbr@]i}a]i ca un p@rinte, tare astfel voi fi.

Al vostru va fi iar@}i, dar greu lovit în suflet.S@ fi]i aproape, spre a-i da o mângâiere.

Germont: Ce ve]i face?Violeta: De-a]i }ti, v-a]i opune gândirii mele.Germont: Generoas@ }i la rându-mi, ce pot face, ce pot face, o

[email protected]: Murind a} vrea ca amintirea mea, urât@ s@ nu-i fie }i

suferin]a groaznic@, a} vrea m@car s@ }tie.Germont: Nu, suflet nobil, vei tr@i o via]@ fericit@, c@ci fapta-]i

într-o zi de Dumnezeu va fi r@spl@[email protected]: S@ }tie }i el c@ jertfa-mi porne}te din iubire

Pân@ la ultimul suspin, pe el îl voi iubi,S@ }tie c@ numai pe el îl voi iubi (bis), pe el îl voi iubi,

îl voi iubi.{i ultimul suspin al meu, lui îl voi d@rui.

Germont: De-a voastr@ jertf@ nobil@, v@ ve]i putea mândri. Cu alvostru sacrificiu, cu al vostru sacrificiu, r@splat@ vaprimi, ah , da, atunci cu fapta voastr@, atunci cufapta voastr@, v@ ve]i putea mândri.

Page 338: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

338

Cu a voastr@ fapt@ nobil@, cu-a voastr@ fapt@ nobil@,v@ ve]i putea mândri.

Violeta: Pleca]i v@ rog acuma.Germont: V@ mul]umesc din suflet.Violeta: Pleca]i. Nu ne vom mai vedea.

Fi]i ferici]i dar adio.Germont: Fi]i fericit@ adio.Violeta: S@ }tie }i el c@ jertfa-mi porne}te din iubire

{i pân la ultimul suspin…Adio. Fi]i ferici]i dar. Adio.Germont: Fi]i fericit@ dar, adio.Violeta: D@-mi puteri, o Doamne.Anina: Doamna m@ cheam@?Violeta: Da, iat@ s@ duci scrisoarea aceasta.Anina: Oh.Violeta: Du-te iute, lui îi voi scrie acuma. Ce-o s@-i spun?

Cine-mi va da curajul?Alfred: Ce faci?Violeta: Nimica.Alfred: Scriai doar.Violeta: Da, nu.Alfred: Ce turburare. {i cui scrisese}i?Violeta: Chiar ]ie.Alfred: D@-mi scrisoarea.Violeta: Nu acuma.Alfred: Cer iertare, dar sunt preocupat.Violeta: Ce ai?Alfred: A venit tata.Violeta: L-ai v@zut?Alfred: Ah nu. Mi-a scris doar o scrisoare aspr@, îl a}tept totu}i,

îi vei fi }i lui [email protected]: N-a} vrea s@ m@ surprind@, s@ plec ar fi mai bine.

Lini}te}te-l, eu în genunchi îl voi ruga, cu mine-aicite va l@sa. Vom duce-o via]@ de fericire, c@ci suntde tine iubit@, Alfredo, de tine sunt iubit@, r@spundeAlfredo, r@spunde Alfredo, nu-]i sunt drag@?

Alfred: Iubito nu mai plânge.

Page 339: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

339

Violeta: De lacrimi avem nevoie. Nu voi mai plânge.Te uit@, pot surâde, te uit@ sunt lini}tit@, lini}[email protected]@ ascund printre flori, voi fi aproape de tine-n

preajma ta.Vreau ca iubirea ta, la fel cu a mea s@ fie. A} vrea

Alfredo, cât mi-e}ti drag, s@-]i fiu }i eu [email protected].

Alfred: Inima ei tr@ie}te doar pentru mine.Târziu e nu cred ca ast@zi s@ mai soseasc@ tata.

Giuseppe: Nu este în taxi. Spune c@ v-a plecat cu o tr@[email protected]: Se aud pa}i în gr@din@, cine-o fi?Comisionarul: Domnul Germont.Alfred: Chiar eu sunt.Comisionarul: O doamn@ într-o tr@sur@, mi-a dat pentru voi

aceast@ scrisoare.Alfred: De la Violeta. De ce atâta turburare. Poate vrea s@

merg }i eu spre dânsa. Cum tremur. O ceruriasta…

Alfredo, când vei citi aceste rânduri..Ah…Drag@ tat@.

Germont: Copile. Ah ce mult suferi, opre}te-]i plânsul, vei fidin nou mândria, speran]a familiei.

De-al Proven]ei drag p@mântCine te-a înstr@inatCine te-a înstr@inatDe-al Proven]ei drag p@mântS@-]i la}i leag@nul t@u sfântCe destin te-a fermecatCe destin te-a fermecatS@-]i la}i leag@nul t@u sfânt.Aminte}te-]i cum tr@iaiLini}tit }i alintatDoar acolo vei aflaFericirea ce-ai visat(bis)De Dumnezeu ce m-a trimis vei fi salvatTat@l t@u de griji albit

Page 340: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

340

Nu }tii cât a suferitNu }tii cât a suferitTat@l t@u de griji albitFiind departe de-al s@u fiuTotul îmi p@rea pustiuTot era trist }i pustiuFiind departe de-al s@u fiuDac@ azi te-am reg@sitTu speran]a mi-ai redatGlasu-onoarei ]i-a vorbitCalea dreapt@ ]i-a [email protected]@ azi te-am reg@sitTu speran]a mi-ai redatC@ci Dumnezeu m-a ascultatCopile drag m-a ascultatDa azi te reg@sesc, c@ci bunul Dumnezeu m-a ascultatÎmi r@spunzi chem@rii de tat@.

Alfred: Ah, la Flora îi voi pedepsi purtarea sa.Germont: Ce zici tu, opre}te!

Page 341: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

341

Actul III

Flora: Vom avea bal mascat ast@ sear@; vicontele conduce.Violeta }i Alfredo sunt invita]i.

Marchizul: Cum, nu }ti]i noutatea? Violeta }i Alfredo s-au desp@r]it.Flora: Cum asta?Marchizul: Dânsa vine aici cu baronul; I-am întâlnit chiar ieri,

p@reau foarte veseli.Flora: T@cere, lua]i seama, ne sosesc prieteni.Corul: Noi suntem ]ig@ncu]e, venite de departe

În urma fiec@rui, ghicim în viitorÎn stele noi putem citi ca într-o carteNimic nu ni s-ascunde, noi ghicimOri când, oriunde, de noroc, de-amorÎn prezent }i în viitor.De ne uit@m în stele ca-n carteNoi cânt@m }i lucruri bune ori releLa to]i noi prevestim, dac@ ne uit@m în steleCa-ntr-o carte noi citim{i-orice lucruri bune ori releNoi prevestim soarta, oricumo }timDac@ ne uit@m în stele, ca-ntr-o carte noi citim{i-orice lucruri, bune ori rele, noi prevestimSoarta oricui o }[email protected]@ Dumneavoastr@ ave]i rivale ,multe..

Flora: Marchize cum se vede, nu sunte]i credinciosIar face]i pe galantul, mi-o ve]i pl@ti îndat@.

Marchizul: Pute]i s@ crede]i oare un lucru mincinos?Flora: C@ vulpea-}i schimb@ p@rul, a}a e zic@toarea

Schimba]i-v@ n@ravul, altfel ve]i regreta.(3x)Dr.: Trecutul da]i uit@rii, gonind orice-amintire

A fost doar am@gire, privi]i spre viitor.Flora, DrMarchizul,Corul: Trecutul da]i uit@rii, goni]i orice-amintire

Page 342: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

342

Totul a fost doar am@gire, privi]i spre viitor(bis)

În viitor, da mereu în viitorTotul a fost am@gire, privi]i în viitor (bis)Privi]i mereu, privi]i în viitorAh da privi]i în viitor, privi]i mereu în viitor.

Corul: Din Madrid au sosit matadoriiCei mai stra}nici din to]i toreadoriiVe]i vedea cum Parisul petreceÎn iubire nimeni nu ne-ntreceE o poveste de-i da]i ascultareVe]i vedea de ce suntem în stare.

Flora: Da voinicilor, spune]i povestea, ne va face chiarpl@cere.

Corul: Deci t@cere.În Biscaia a fost odat@, un tân@r matador temutBra]ul tare, ochiul ager, iar în lupt@ neîntrecutDe o tân@r@ andaluz@ ca nebun s-a-ndr@gostitDar frumoasa lui ursuz@ iat@ astfel i-a vorbitVreau s@ v@d de po]i r@pune patru tauri într-o ziCa r@splat@ î]i voi spune, mâna mea a ta va fi.Da r@spunde el pe dat@ }i-n aren@ s-a }i dusPatru tauri dintr-o dat@, bra]u-i sprinten a r@pus (bis)

Flora, Dr.Marchizul: Bravo, bravo matadorul ca un viteaz el s-a purtat

Dac@ tinerei amorul, astfel l-a [email protected]: Plin de lauri el pe dat@ c@tre mândr@ s-a-ndreptat

Ea atunci drept r@splat@ inima cu drag i-a datMatadorii pe a lor mândre astfel }tiu a cuceriDar aici sunt firi mai blânde }i-i de ajuns doar a glumi.

Flora, Dr.Marchizul,Corul: Vesel s@-cerc@m norocul, c@ destinu-i schimb@tor

S@ l@s@m deci liber locul, pentru bravul juc@tor (bis)

Page 343: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

343

Veseli s@-ncerc@m norocul, c@ destinu-i schimb@torS@ l@s@m deci liberi locul pentru bravul juc@tor, deci

pentru bravul [email protected]: Alfredo, voi?Alfred: Da prieteni.Flora: Violeta?Alfred: N-o mai [email protected],Corul: Nimeni n-ar crede – bravo. Cum putem juca?Flora: Mult a}teptata-n fine.Violeta: N-am putut rezista [email protected]: V@ mul]umesc baroane, de cinstea ce ne-o face]i.

Germond e-aici, uite-l colo.Violeta: Doamne a}a e. Este dânsul.Marchizul: S@ nu-i spui nici o vorb@ acestui domn Alfredo.

Nici o vorb@; nici o [email protected]: Ah de ce-am venit, ai mil@ o Doamne sfânt, ia-m@ în

paza ta.Flora: Ce-am auzit, spune-mi, ce-i noutatea asta?Alfred: Un patru, câ}tig într-una, înfrângerea-n iubire la joc

noroc î]i [email protected],Gaston,Corul: Ce norocos este [email protected]: Dac@-nving ast@ sear@, cu suma câ}tigat@, vesel ca

alt@dat@, m@ reîntorc la ][email protected]: O, singur?Alfred: O nu, cu aceea ce-odat@ a fost cu mine }i azi e cu altul.Violeta: O, Doamne.Gaston: Fi mai blajin.Baronul: Domnule.Violeta: Fi]i calm sau plec î[email protected]: Baronul ce dore}te?Baronul: E un noroc al vostru, s@ joc m@ ispite}te.Alfred: Da.

Page 344: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

344

Violeta: Ce va mai fi, m@ simt sfâr}it@, o Doamne sfânt ia-m@în paza ta.

Alfred: O sut@ }i la stânga.Baronul: Suta de franci la dreapta.Gaston: Nu as, figur@, câ}tigi iar.Baronul: Vre]i dublu?Alfred: Primesc }i dublu.Gaston: Nu patru, nu }apte.Alfred: Norocul cu mine.Dr.,Marchizul,Corul: Câ}tig@. Norocul pe Alfredo p@rtine}te.Flora: {ederea lui la ]ar@, baronul o pl@te}te.Alfred: Continua]i.Servitorul: Servit@-i masa.Flora: S@ mergem.To]i: S@ mergem.Violeta: Ce va mai fi, m@ simt sfâr}it@, o Doamne sfânt ia-m@

în paza ta.To]i: Haidem.Alfred: Continua]i partida.Baronul: Acum nu mai e vreme, îmi iau revan}a mai târziu.Alfred: La jocul ce v@ place.Baronul: Acum la mas@. Haidem.Alfred: La dispozi]ia voastr@, haidem.Baronul: Haidem.Violeta: I-am }optit aici s@ vin@, va vrea oare s@ m-asculte.

Va veni c@ci ura lui mai mult ca glasul meu îl vrea.Ce?

Alfred: Ave]i Doamn@ vreo dorin]@?Violeta: S@ pleca]i de-aici îndat@, un pericol v-amenin]@.Alfred: %n]eleg. Da ajunge, atât de la} de ce m@ crezi?Violeta: O nu, dar totu}i.Alfred: De ce v@ teme]i?Violeta: De baron mai mult mi-e [email protected]: Între noi e-un caz de moarte.

Page 345: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

345

Dac@ el de bra]u-mi cade, gându-acestav@-fr@mânt@ c@ odat@ cu amantul, va dispareprotectorul.

Soarta-aceasta v@-nsp@imâ[email protected]: Dac@ dânsul te omoar@, iat@ ce m@ înfioar@ }i ce

sufletu-mi [email protected]: De-a mea moarte, ce v@ pas@?Violeta: Pleac@-ndat@, te rog m@ [email protected]: Voi pleca, dac@-nainte, tu te legi prin jur@minte c-ai s@

m@ urmezi î[email protected]: Ah, [email protected]: Niciodat@?Violeta: Te du }i uit@-m@. O femeie desfrânat@. Pleac@-ndat@

}i m@ las@ sunt legat@ }i-am jurat s@ fug de tine.Alfred: Dar cui, spune, spune, cine.Violeta: Celui care-avea tot dreptul.Alfred: Lui Duphol.Violeta: Da.Alfred: Îl iube}ti deci?Violeta: Ei bine, îl iubesc.Alfred: Veni]i cu to]ii.Dr., Flora,to]i: Cine ne cheam@, ce se-ntâmpl@?Alfred: Pe-ast@ Doamn@ o cunoa}te]i?Violeta: Cum, Violeta?Alfred: Ce-a f@cut, nu }ti]i desigur?Violeta: Ah taci!To]i: Nu.Alfred: {i-a risipit averea sa }i numai pentru mine, eu orbul,

la}ul, am r@bdat aceast@ grea ru}ine dar mai e înc@timp destul pentru aceast@ murdar@ pat@. Aici v@iau drept martori, v@ iau pe to]i drept martori, c@cel pu]in odat@, aci, eu însumi o pl@tesc.

Gaston,Corul: Ai s@vâr}it cea mai groaznic@ fapt@, zdrobind o inim@

nevinovat@. E ru}inos s@ insul]i o femeie. De-aici

Page 346: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

346

s@ pleci e}ti nevrednic de noi, pleac@, nevrednic e}tide noi.

Corul: E ru}inos s@ insul]i o femeie, pleac@ de-aici, e}tinevrednic de noi, nevrednic e}ti s@ stai cu noi, tedu de-aici, nevrednic e}ti s@ stai cu noi.(bis)

Germont: Dispre] acelui, ce umile}te pe o femeie care-l iube}teNu pot în tine s@-mi v@d copilul, în tine pe Alfredo, nu

pot s@-l reg@sescNu pot în tine, s@-mi v@d copilul, nu pot pe Alfredo s@

v@d, nu pot pe Alfredo s@-l [email protected]: Vai ce f@cut-am, ce r@t@cire, doar gelozia m-a scos din

fire. Crunt-am@gire, mintea îmi fur@ fapt@-minedemn@, de neiertat.

S@ fug din cale-i n-am fost în stareMânat de ur@, am venit iar@{i-acum dispre]u-i cumplit m@ doareDe remu}care sunt torturat.

To]i: O.Flora,Marchizul,Corul: Ce nedemn@-i purtarea sa. To]i suferim de durerea ta,Concomitent aici te afli între prieteni, alung@-]i plânsul }i jalea ta.Alfred: Doar singur }tiu; vai mie; ah vai. Vai ref@cut-am, ce

r@t@cire, în veci iertare nu voi afla.Gaston,Concomitent cuGermont: Doar singur }tiu cât@ cinste biata femeie în suflet

ascunde, }tiu c@-l iube}ti, cu toate acestea tot voit@cea.

Baronul(concomitent):Ai spus acestei Doamne, acestei Doamne, cuvinte

grele, insult@toare, ce nu vor trece nepedepsite, v-ovoi proba-o (bis); purtarea voastr@ pedeaps@ vrea.

Violeta: Alfredo, Alfredo, cu-a ta orbire, nu po]i s@ în]elegi a meaiubire. De-ai }ti tu pre]ul ce azi mi-atrage }iumilin]a din partea ta.

Page 347: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

347

To]i: Vei uita, ai curaj.Alfred(concomitent): Ce r@t@cire am avut.Baronul(concomitent): V-o voi proba.Violeta: Veni-va vremea când vei putea afla

Ce nesfâr}it@ a fost iubirea meaDe remu}c@ri Dumnezeu te scapeDumnezeu de remu}c@ri te fereasc@Ah cât voi tr@i, te voi iubi, te voi iubiDe remu}c@ri s@ te fereasc@ DumnezeuCât voi tr@i, te voi iubi, te voi iubi.Chiar dincolo de moarte eu te voi iubi, te voi iubi

mereu.(bis)Ah tot mereu, chiar de-am s@ mor, te voi iubi, te

voi iubi.(bis)FloraConcomitentGaston: Vei uita, ai curaj (3x) e}ti cu prieteni, da, alung@-]i

plânsul }i jalea ta (5x). Ah, curaj. Curaj. To]isuferim, to]i suntem de partea ta (bis) curaj,curaj.

Alfred: Ce r@t@cire am avut, sunt un nemernic, vai ce-amf@cut (bis) doar gelozia m-a îndemnat; vai cef@cut-am, ce r@t@cire, doar gelozia m-a scosdin fire. Crunt-am@gire, mintea îmi fur@, fapt@nedemn@, de neiertat. S@ fug din cale-i, nu-amfost în stare, dus de mânie, am revenit iar@}-acum dispre]u-i, cumplit m@ doare, deremu}care sunt torturat (bis) }i-acumdispre]ul…(bis). S@ fug din cale-i…(bis)

Germont: {tiu c@-l iube}te, c@-i credincioas@, cu toateacestea, tot vei uita, }tiu c@-l iube}ti, dar voit@cea (pân@ la fine).

Baronul: V-o voi proba purtarea voastr@ pedeaps@ vrea.

Page 348: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

348

Actul IV

Violeta: Anina!Anina: Ce vrea Doamna?Violeta: S@rmana, adormise}i.Anina: Da, cer iertare.Violeta: D@-mi un pic de ap@. Te uit@, s-a f@cut [email protected]: E ora 7.Violeta: D@ drumul la [email protected]: Domnul de Grenvil.Violeta: Bun prieten. Vreau s@ m@ scol. Ajut@-mi. Cât e}ti de

bun c@ te gânde}ti la mine.Dr.: Da, v@ sim]i]i mai bine?Violeta: Trupul mi se chinuie, dar am pace-n suflet.

M-îmb@rb@tat asear@ un bun prieten. Ah cumspovedania u}ureaz@ suferin]a.

Dr.: {i-ast@ noapte?Violeta: Am dormit lini}[email protected].: Ave]i r@bdare, c@ci convalescen]a nu-i departe.Violeta: Ah, s@ min]i din mil@, permis e pentru doctor.Dr. Adio, m@ voi reîntoarce.Violeta: Cât mai [email protected]: Cum îi merge Doamnei?Dr.: Mai are de tr@it doar câteva ore.Anina: Mai mult curaj.Violeta: Azi este s@[email protected]: Parisul tot petrece - e carnavalul.Violeta: Ah în acea mul]ime, câ]i nenoroci]i vor fi f@r@ pâine.

Câ]i bani mai avem în cas@?Anina: 20 de galbeni.Violeta: Din ei s@ dai s@racilor 10.Anina: Pu]ini vor mai r@mâne.Violeta: O îmi vor ajunge. Vezi de-am vreo scrisoare. Nu

te-ngriji, te rog te du degrab@.“V-a]i ]inut f@g@duiala. Duelul a avut loc. Baronul a fost

r@nit, dar merge spre îns@n@to}ire. Alfred e pe

Page 349: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

349

p@mânt str@in. Eu însumi I-am ar@tat sacrificiul ce a]if@cut. El se va întoarce spre a v@ cere iertare }i voiveni }i eu. Îngriji]i-v@. Merita]i o soart@ mai bun@.”

E prea târziu. {i dânsul nu vine. A}teptarea-i [email protected] cât sunt de schimbat@. Doctorul mi-a dat îns@ mult@speran]@. Dar boala aceasta nu iart@ niciodat@.

Adio, trecute visuri de iubire nepieritoare pe obraji-mi suavaroz@ azi este ofilit@ }i calda iubire a lui Alfredo îmilipse}te, în ea mângâiere al meu suflet g@se}te.Mângâiere a aflat. Ah pentru trecutul meu Doamne aiîndurare. Dorin]a mea o ascult@ }i d@-mi tu iertare.Ah totul s-a sfâr}it, totul, totul s-a sfâr}it.

Anina: O [email protected]: Ce e, spune?Anina: A}a e c@ at@zi v@ sim]i]i mai bine?Violeta: Da de ce?Anina: F@g@dui]i-mi c@ ve]i fi [email protected]: Da ce vrei? Spune!Anina: V@ aduc o veste, bucurie nea}[email protected]: Bucurie, vorbe}ti.Anina: Da, a}a-i [email protected]: Alfredo, Alfredo, e aici, mai iute, Alfredo, scumpe Alfredo,

scumpe Alfredo, dragul meu.Alfred: Ah Violeta, scump@ Violeta, scumpa mea te reg@sesc, sunt

vinovat, dar }tiu tot iubito.Violeta: {tiu doar atât, c@ te-ai întors bine.Alfred: De doru-]i inima tresalt@-n mine }i nu mai pot tr@i f@r@ de

tine.Violeta: Ah, dac@ ast@zi mai sunt în via]@, voi }ti s@-nving durerea

mea, mereu.Alfred: Iart@-mi durerea pricinuit@ de mine }i de tat@l meu.Violeta: Îmi ceri iertare, vina a mea e, dar din iubire te-am min]it.Alfred: De-acum-nainte, lâng@ tine, înger scump voi sta necontenit.Violeta: De nimeni nu vom fi de-acum-nainte desp@r]i]i.Alfred: De nimeni.Violeta: De nimeni.

Page 350: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

350

Alfred: De nimeni.Violeta: Nimeni nu ne va mai desp@r]i.Alfred: Parisul p@r@si-l vom drag@, vom fi împreun@ o via]@

întreag@, uita-vom de lacrimi }i de suspine }is@n@tatea-]i va reînflori. Vei fi lumina tu pentrumine }i fericirea ne va zâmbi.

Violeta: Acuma, nimic nu ne mai desparte, vom fi împreun@pân@ la moarte; uita-vom de lacrimi }i de suspine}i s@n@tatea-mi va reînflori. Vei fi de acum tu pentrumine }i fericirea ne va zâmbi.

Alfred: L@s@m Parisul, scumpa mea [email protected]: Uitând de lacrimi }i de suspine întreaga fericire ne va

zâmbi.Alfred: Da l@s@m Parisul. Vom fi-mpreun@ o via]@ î[email protected]: Uitând de lacrimi }i de suspine tot viitorul ne va zâmbi

Uita-vom de lacrimi, de lacrimi }i de suspine }is@n@tatea va reînflori, va reînflori, va reînflori }ifericirea din nou ne va zâmbi.

Alfred: Da }i s@n@tatea va reînflori.Violeta: Ah, acum la slujb@ Alfred s@ mergem, drept mul]umire

c@ te-ai întors iar.Alfred: Vai ce paloare.Violeta: O bucurie nea}teptat@ nu vine f@r@ s@ r@scoleasc@

s@rmanu-mi suflet.Alfred: O Doamne, Violeta.Violeta: Din vina boalei, o sl@biciune. Iat@ sunt bine vezi tu,

surâde chiar.Alfred: Ce crud@ [email protected]: Acuma Anina vino, s@ [email protected]: Acuma a}[email protected]: Nu chiar acuma. O Doamne, nu pot, nu.Alfred: Doamne, ce-i asta? La doctor iute.Violeta: Spune-i, spune-i c@-i Alfredo e lâng@ mine, sunt fericit@

}i vreau acuma s@ mai tr@iesc, vreau s@ mai tr@iescdoar pentru a mea iubire. Dac@ venirea ta nu-mid@ via]@, nimic pe lume nu m@ salveaz@.

Page 351: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

351

“Ah, s@ mor atât de tân@r@, atât de chinuit@ s@ mor înclipa-n care-a} fi putut fi fericit@ a fost o n@lucireal meu vis de iubire, credin]a mea a fost zadarnic@,credin]a mea”.

Alfred: Iubita sufletului meu acum e}ti lâng@ mineA mele lacrimi cu-al t@u plâns s@ se uneasc@Fiin]a mea e dornic@ de-a ta statornicie.Ah, nu goni orice speran]@ din [email protected]@iat.

Violeta: O iubite Alfredo, ce crud ce crud sfâr}it iubirea noastr@va avea.

AlfredConcomitent: O Violeta ce crud m@ chinuie, durerea ta, durerea ta.Violeta: Ce soart@, ce soart@ rea.AlfredConcomitent: Violeta, iubita mea.Germont: Ah Violeta.Alfred: O [email protected]: Nu m-a]i dat [email protected]: Vreau s@-mi ]in cuvântul ca s@ te strâng la piept ca pe

copila mea [email protected]: O vai, prea târziu e. totu}i sunt mul]umit@.

Grenvil prive}te, mor în bra]ele celor mai scumpi ce-iam pe lume.

Germont: Ah ce spune]i! O Doamne a}a-i.Alfred: Acum prive}te [email protected]: De ce vrei s@ m@ chinui, destul îmi frige pieptul

remu}carea. Ca un tr@znet cad asupr@-mi vorbelesale. O b@trân f@r@ minte, ce r@u f@cut-am azi îmidau seama.

Violeta: Vino mai aproape. Ascult@ iubite Alfredo. [ine acestportret al meu din vremuri mai fericite, ca el s@-]iaminteasc@ ce mult te-am adorat.

Alfred: Nu vei muri, nu spune-a}a, vreau s@ tr@ie}ti, c@ciDumnezeu spre tine nu m-a îndreptat s@ suf@r unchin atât de groaznic.

Page 352: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

352

Germontconcomitent:Scump@ copil@ nevinovat@, victim@ a disper@rii,

iertare cer de r@ul ce ]i-am pricinuit.Violeta: {i dac@ vreo fecioar@, tân@r@, ca o floare, inima-]i

d@ruie}te, doresc s@-]i fie a ta so]ie, o vreau, s@-idai portretul acesta, spune-i c@ e un dar al aceleice se va ruga pururi pentru amândoi.

Anina: Atât cât ]ine, în ochi sunt lacrimi, voi plânge ne-ncetat.Alfredconcomitent: Atât de iute nu po]i s@ ne despar]i, moarte nu po]i, nu

po]i s@ ne despar]i.Germont: Atât timp cât în ochi-mi lacrimi voi avea, voi

plânge-ntr-una copil@, plecând acum dintre noi,Domnul te cheam@, Domnul te cheam@ la sânuls@u.

Dr.concomitent:Atât timp cât în ochi sunt lacrimi, voi plânge neîncetat.Violeta: S@-i dai portretu-acesta. Spune-i c@ e un dar al acelei

ce se roag@ mereu pentru amândoi.AninaGermontDr.Alfred: Plecând azi dintre oameni, te cheam@ Dumnezeu (bis)

Mormântul ne va ]ine al@turi, pe amândoi uni]i, peamândoi, pe amândoi, uni]i.

Violeta: Ce straniu, acum s-au sfâr}it }i spasmele }i durerea înmine, via]a rena}te simt c@ am puteri de necrezut.Ah acum, ah acum revin la via]@…

To]i: Oh cerule…[email protected] ce durere.

Page 353: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

353

Unde ne sunt ofi]erii de alt@dat@sau note la traducerea precedent@

Desigur c@ mul]i vor fi surprin}i ca ^n paginile Revistei noastres@ g@seasc@ traducerea libretului scris de Francesco Maria Piave,inspirat din drama „La dame aux camélias” de Alexandre Dumasfiul, pentru nemuritoarea muzic@ a lui Giuseppe Verdi (1853). Totu}i,drama reflect@ drumul spiritual al Violetei Valery, care din curtezan@ajunge s@ moar@ conform canoanelor cre}tine; dragostea ei sincer@,ca }i ipocrizia societ@]ii franceze, au ac]ionat asemeni unor borneelectrolitice pentru separarea aurului de detritusuri...

Cel care a ^ncercat aceast@ traducere, la ^nceputul anilor ’60, Dr.med. Mircea Birtz, s-a n@scut la Viena ^n 1919, ca unic fiu alcolonelului Dumitru Birtz († 1974), ajuns ulterior {ef al Biroului II alJandarmeriei Regale Rom$ne, }i al Wilhelminei n. Humpolec. S-abucurat de o educa]ie frumoas@ ̂ n familie, absolvind ̂ n 1943 InstitutulMedico-Militar, }i particip$nd at$t pe Frontul din R@s@rit, c$t }i pe celdin Apus. Modelele unor ofi]eri de carier@ din familie (tat@l s@u, unchiulpatern col. Pavel Birtz fiind comandantul Regimentului de Gard@ MihaiViteazul etc.) }i-au pus amprenta asupra t$n@rului medic militar, acestaarbor$nd o prestan]@ specific@ acestei caste pe tot restul vie]ii. Posedacuno}tin]e temeinice de istorie }i literatur@ rom$n@, vorbind o aleas@limb@ francez@, descurc$ndu-se bini}or }i cu limba german@ (dinfamilie) }i ^nv@]$nd singur limba italian@, fascinat fiind de muzica luiVerdi. Epur@rile din armat@ l-au atins }i pe el, ^n 1958 fiind trecut ^nrezerv@. Ar fi putut opta pentru carier@, dar a renun]at, prefer$nd s@aib@ grij@ de familia lui, }i s-o apere atunci c$nd ghearele tenebroaseale sistemului ^ncercau s-o sf$}ie. Practic a tr@it pentru al]ii, fiind unapreciat medic }i g@sindu-}i ^ntotdeauna timp pentru a ascultanecazurile interlocutorilor s@i.

Cel ce scrie aceste r$nduri prive}te spre figura lui cu recuno}tin]@,Dr. med. Mircea Birtz, trecut ^n lumea celor drep]i ^n 1983, fiind celcare i-a vorbit ^ntotdeauna frumos }i conving@tor despre cei doipila}tri ai societ@]ii normale: Biserica }i Monarhia. Plimb@rile f@cutela Bra}ov au r@mas memorabile ^n mintea celui ce scrie, instruc]iatradi]ional@ fiind transmis@ }i atunci...

Page 354: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

354

%n Armata Regal@ Rom$n@, cazul ofi]erilor intelectuali nu era oraritate. La un parastat f@cut la Bra}ov, ̂ n 1984, subsemnatul a avutonoarea s@ cunoasc@ un prieten al tat@lui Dr. Mircea Birtz, pe col.(r.) Dumitru Botoroag@, care, de}i era la o v$rst@ venerabil@, ^nc@ ^lputea comenta temeinic pe Kant.

Se creaser@ premisele gener@rii unui corp ofi]eresc bine preg@tit,cu largi orizonturi cuturale }i intelectuale, care, ^ncet, dar sigur, ar fischimbat fizionomia marii mase din Armat@. Aceste premise au fostretezate brutal dup@ 1944...

Rezultatul ^l vedem acum: solda]ii no}tri trimi}i prin Angola,Afganistan, Bosnia, ^n timp ce Basarabia geme sub jugul comunist^n continuare.

T@v@lugul mondialist nu are nevoie de instrumente umane cuorizont intelectual (atunci nu ar mai fi instrumente...), ci de simpliexecutan]i financiari, politici sau militari. Cei care opun rezisten]@sunt ^ncet, dar sigur, ^nl@tura]i.

Privind cu aten]ie cozile de la Administra]ia Financiar@, sautrecerea maselor la stopuri, vom observa ce ^nseamn@ imbecilizarea^n mar}, imbecilizare care este unul din primele fructe ale sinistreipolitici de globalizare.

Nu trebuie s@ ne am@gim: dac@ la noi birocra]ia este cultivat@artificial, pentru a favoriza corup]ia }i a anula timpul liber alcet@]eanului (astfel ^nc$t el s@ nu se mai g$ndeasc@ la problemelecu adev@rat importante...), nici ^n ]@rile cu un standard materialsuperior lucrurile nu stau mai bine. Conformismul tembel }i sp@lareacreierelor prin }coli deformante sau mass-media vor crea mase derobo]i care vor m@r}@lui spre nic@ieri.

Atunci existen]a unor ofi]eri medici care s@ traduc@ librete deoper@ va ]ine de inexorabilul domeniu al trecutului. (M.R.B.)

Page 355: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

355

Din arhiva unei preot greco-catolic „nerevenit”...

dr.theol. Mircea Birtz, OBSS

Page 356: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

356

Page 357: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

357

Despre preotul Victor Laz@r (n. ^n 31.XII.1911, la Lörincz, jud.Alba, † 30.XI.1978, Benic, jud. Alba) s-a scris pu]in.1

Fiul lui Nicolae Laz@r }i al Elisabetei n. Radu, sor@ cu AugustinRadu († 1937), viitor protopop unit al Devei, }i cu istoricul Pr. IacobRadu, rud@ }i cu episcopul Demetriu Radu, ucis la Senat de bombacomunistului Goldstein,2 a absolvit Teologia la Blaj, fiind sfin]it preotde c@tre %.P.S.S. Dr. Alexandru Nicolescu, mitropolitul Blajului, ^n6.III.1938. A fost preot mirean, c@s@torit cu Ana Laslo (corect Laszlo)(1918-1999), de la care a avut dou@ fete: pe Lucia-Maria }i pe Ana.A func]ionat ca preot la Bucerdea Vinoas@ }i la Benic, ^ntre timpabsolvind la Cluj }i Academia Comercial@. Era ^ndr@gostit defilosofie }i de literatur@, admir$ndu-l pe I. Kant }i acumul$nd obibliotec@ de c$teva mii de volume.

%n anul 1940, dup@ cedarea nevolnic@ a Basarabiei, a f@cut cererede a deveni capelan militar, av$nd }i aprobarea Regelui Carol alII-lea de a fi dispensat de stagiu (20.08.1940); a fost ^ns@ refuzat,datorit@ condi]iilor precare de s@n@tate.

%n 1948, a}a cum se remarc@ pe adnot@rile c@r]ilor r@mase de lael, a participat la exerci]iile spirituale ]inute de P.S. Ioan Suciu, ^nvederea preg@tirii pentru prigoan@. Mascarada din 1948 l-a g@sitneclintit ^n convingeri, ^n decembrie refuz$nd trecerea impus@ laOrtodoxie. A stat ascuns p$n@ ^n 1949 ^n zona Geoagiului (Alba),fiind ulterior arestat }i condamnat ^n 29.III.1949 (sentin]a nr. 848)la 3 ani de ^nchisoare, sub acuza]ia de a fi favorizat Grupul deRezisten]@ condus de eroul Nic. Dabija, a f@cut ^ns@ patru ani,conform „legisla]iei” socialiste. Ie}ind din ^nchisoare, a continuat s@celebreze regulat }i clandestin, iar, pentru a-}i ^ntre]ine familia, areu}it s@ se angajeze ca }i contabil la Hunedoara. S@n@tatea i-a fostzdruncinat@ dup@ stagiul carcerar, a}a c@ dup@ 60 de ani s-a retrasla Benic.

Era ^n leg@tur@ cu Pr. Ioan O]oiu (alt erou al credin]ei) }i cu Pr.Ioan Coman (Alba), cel care l-a g@zduit pe viitorul episcop Andrei

1. Ioni]oiu Cicerone, Bota Ioan – Martiri }i m@rturisitori ai Bisericii dinRom$nia (1945-1989), Ed. Via]a Cre}tin@, Cluj, 2001, p. 81.

2. A se vedea B@descu Emanuel – Max Goldstein aplic@ la Bucure}ti teroareabol}evic@, ̂ n revista „Dosarele Historia”, aprilie 2002, pp. 20-27.

Page 358: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

358

Andreicu], care ^n acea vreme desigur c@ manifesta alte sentimentefa]@ de B.R.U.3

Dac@ Pr. Victor Laz@r a fost urma} spiritual al protopopuluiAugustin Radu (acesta ̂ ncredin]$ndu-i }i actele sale de studii), dup@moartea sa cea mai mare parte a bibliotecii, obiectele de cult }imajoritatea c@r]ilor de slujb@ au fost date Pr. Coman.

Cu toate acestea, at$t c$t a r@mas ne poate edifica destul asupravie]ii spirituale }i a rug@ciunii pe care Pr. Victor a practicat-o. Printrematerialele dactilografiate g@site ^n arhiva sa se afl@ }i aceast@frumoas@ Litanie Euharistic@ a Bisericii T@cerii, g@sit@ ̂ n Molitvelnicul(Euhologiul) s@u, pe care, suntem convin}i, a meditat-o adesea cucredin]@. El n-a mai apucat s@ tr@iasc@ pe p@m$nt eliberareaBisericii din captivitate; cert este c@ a tr@it cu speran]a c@ aceastava avea loc.

Documentul spiritual pe care ^l public@m a fost redactat (dictat)de Sr. Maria Ionela Cotoi, fondatoarea Congrega]iei InimiiNeprih@nite a Mariei.4

3. Andreicu] Andrei – S-au risipit f@c@torii de basme, Ed. Re^ntregirea,Alba-Iulia, 2001, p. 27-32.

4. Despre Congrega]ia Sorei Maria Ionela a se vedea:a. lucr@ri polemnico-satirice:

romanul lui Denes Ivan – P@pu}arul, Editura Pentru Literatur@, Bucure}ti,1968, pp. 85-94.

{erbulescu Andrei (Zilber Bellu) – Monarhia de drept dialectic, Ed.Humanitas, 1991, Bucure}ti, pp. 115-116.

b. lucr@ri cu valoare obiectiv@:Dr. Marcu Vasile – Drama Bisericii Rom$ne Unite cu Roma (Greco-Ca-

tolic@) – Documente }i m@rturii, Ed. Crater, 1997, Bucure}ti, care a ajunso veritabil@ raritate, fiind epurat@ (!) din libr@riile transilvane.5

Gr@dinaru Anca– Congrega]ia Inimii Neprih@nite -- la o jum@tate de veacde slujire a lui Dumnezeu }i a oamenilor, ̂ n ziarul „Adev@rul” (Bucure}ti),nr. 3231, 28-28.X.2000, pag. 8. Slujba jubiliar@ a fost celebrat@ de %.P.S.Mitropolit Lucian Mure}an (foto).

P@durean Mia – Spini }i aureol@ – Via]a Episcopului Ioan Suciu, Ed.Napoca Star, Cluj, 2001, p. 68. P.S. Ioan Suciu a fost convins deautenticitatea fenomenelor spirituale ivite.

Ciurunga Andrei – Madona sf@r$mat@ – Dramatica existen]@ a uneim@n@stiri din inima Bucure}tilor, ^n ziarul „Cuv$ntul Rom$nesc”(Hamilton, Canada), ianuarie 1993.

Lorenzi Eugenia – Romania, precisazioni su Madre Ionela, ̂ n revista „IlRegno” (Roma), nr. 22/15.XII.1991, p. 736.

Page 359: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

359

Pr. Victor nu a dorit func]ii (nici m@car ^n clandestinitate),refuz$nd }i ajutoarele venite prin re]eaua clandestin@ care ajuta pepreo]ii netrecu]i, sau care au suferit. Dac@ ar mai fi tr@it }i azi, desigurs-ar bucura s@ vad@ eliberarea B.R.U.; ^n acela}i timp, ar fi foartedezam@git de fripturi}tii care dup@ 1990, fie ei laici sau clerici, s-au

c. lucr@ri provenite din partea Congrega]iei:Sr. Maria-Ionela – La Congrégation du Coeur Immaculé de Marie de

Bucarest, en Roumanie, ̂ n revista „Stella Maris”, nr. 308, octobre, 1995,p. 9-10.

Ore de Adora]ie Euharistic@, Ed. Cybela, Baia-Mare, 1993.Teologia Patimilor, Calea Crucii, Ed. Adoremus a Congrega]iei Inimii

Neprih@nite, Bucure}ti, 1999.5. Din informa]iile pe care le avem, ̂ n spateleunei ̂ ntregi ac]iouni subversive

care literalmente a paralizat activitatea B.R.U. ̂ ncep$nd cu ani 1975 s-aaflat Pr. Pantelimon A}teleanu († 2001), infiltrat de fosta Securitate ^nBiserica Unit@. Este (era) practic singurul (!) preot unit care nu a fostniciodat@ }icanat ̂ n clandestinitate, ba, din contr@, s-a bucurat }i de gra]iileMili]iei.

Spiritul de lingu}eal@, de turn@torie, de intrig@, instaurat de aceast@perioad@, teroarea pe care a exercitat-o asupra seminari}tilor, nu au f@cutdec$t s@ sporeasc@ ne^ncrederea tinerilor cura]i ̂ n structurile Bisericii.

Este ciudat c@ nimeni nu a fost ^n stare, din cei responsabili, s@ ia om@sur@ energic@ ^mpotriva lui. Ceea ce este uimitor ^ns@, c@ anumi]idiscipoli de-ai s@i, care ̂ n timpul vie]ii sale ̂ l considerau „spiritus rector”,acum, dup@ decesul s@u, n-au fost ̂ n sare nici s@-i scrie numele pe cruceade morm$nt, nici lui, nici surorii sale Aurelia, care fusese uzat@ ca servitoarede protocol pentru anumi]i domni din anumite structuri...

Aceast@ persoan@, estropiat@ intelectual, a reu}it s@ impun@ nu numaio cenzur@ de tip stalinist asupra unor c@r]i biserice}ti, dar s@ }i corup@ uncurent istoriografic ce urma s@ trateze istoria recent@ a B.R.U. Oare spiritulistoriografic al lui Mihai Roller s@ se fi refugiat ̂ n Biserica Martir@ Unit@?Ar fi scandalos.

Totu}i, a}a se explic@ }i infiltrarea unor laici ^n structurile B.R.U. dinCluj, care, arbor$nd un veleitarism nejustificat, au distrus sau au sabotatmulte ini]iative constructive. Problema uzurp@rii A.G.R.U. de la Sibiu totde la Cluj a ̂ nceput, chiar din 1990, de c@tre nume sonore ale agri}tilorde pe aici. (Cf. Moisin Anton — Ce a f@cut B.R.U. Greco-Catolic@, pentruneamul rom$nesc, ̂n Almanah-Calendar — „De}teptarea Credin]ei 2002”,Ed. Via]a Cre}tin@, 2002, Cluj, p. 186.)

Aceia}i laici s-au remarcat prin ̂ nsu}iri frauduloase ale ajutoarelor venitedin Occident pentru Biseric@, }i-au trimis de repetate ori rudele la stagiiprin str@in@tate etc., etc., etc.

Unii, ne}tiind ce s@ fac@ cu Flac@ra Spiritului Sf$nt, ^}i aprind cu Ea]ig@rile.

Page 360: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

360

^nghesuit s@ profite de pe urma acestei Biserici. Deh, pu]ini au fost,mul]i au r@mas...

* * *Aceast@ Litanie pe care o prezent@m cititorilor a constituit sursa

de inspira]ie intelectual@ a „Marii Ectenii a Bisericii Rom$ne Unite”,compus@ de P. On. Pr. Tertulian Langa.

Prima edi]ie a „Ecteniei” a fost realizat@ ^n albumul „Buna-Vestire / Dr. Alexandru Todea – mitropolit – 50 de ani de preo]ie:25.03.1939-25.03.1989 / Dieceza de Cluj-Gherla”, cu 68 p. formatA4, prin facsimilare. Textele frumosului album au fost compuse depr. Tertulian Langa, pe atunci vicar general diecezan, iar grafica afost realizat@ de prof. Mariana Go]ia.

%n c@rticica „Acatistier – texte tradi]ionale }i contemporane”, Ed.Miracolul Cuv$ntului, Cluj, 1995, „Marea Ectenie” este reprodus@la paginile 179-190.

Page 361: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

361

„%ndr@zni]i! Eu am biruit lumea.”

Litania Euharistic@ a Bisericii T@cerii

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Lumina Bisericii T@cerii din anii deprigoan@ }i T@ria Ei ne^nfr$nat@!

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse, Euharistic, Glasul Bisericii S$nger@rii, ce r@sun@din Catacombele secolului XX }i cheam@ lumea la Credin]@,la Poc@in]@, la Pace, la Unire }i M$ntuire,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Via]a de fiecare clip@ a Bisericii T@cerii}i m$ng$ierea prigoni]ilor,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, P$inea Vie]ii ce hr@ne}ti m@dularele^nfometate ale Trupului T@u Mistic, din Biserica T@cerii,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Izvor de Ap@ vie, ce adapi inimile ̂ nsetatedup@ Adev@r }i Dreptate, adap@ Biserica T@cerii ^n setea Eiarz@toare dup@ libertate }i Apostolat,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Adev@rul }i Via]a, Lumina lumii,lumineaz@ pe cei din ^ntuneric, s@ Te vad@ pe Tine Luminapopoarelor din Biserica T@cerii, ̂ n care suferi }i lup]i, ̂ n careceri adorarea Tainei Iubirii Tale,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Speran]a dezn@d@jdui]ilor }i consolareafiilor Bisericii t@cerii ^n anii de suferin]@,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Page 362: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

362

Invoca]ie: Isuse Euharistic, T@ria Martirilor }i M@rturisitorilor dinveacuri, Puterea Bisericii T@cerii }i %nvierea Ei grabnic@,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, P@storul ne^nfr$nt al Turmei Tale, Tucontinui s@ spui celor ce Te ador@: „Nu te teme, Turm@ mic@,c@ ai binevoit Tat@l s@-]i dea ̂ mp@r@]ia”, p@ze}te }i ocrote}teBiserica T@cerii ^n anii de furtun@,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Dumnezeule Atotputernic, OnoareaBisericii T@cerii, vorbe}te ^n locul Ei }i f@ ca Glasul T@u s@se aud@ p$n@ la marginile P@m$ntului, cer$nd dreptate,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Cel ce s$ngerezi ̂ n Biserica T@cerii pentruconsolidarea Credin]ei cre}tine, pentru Unitatea Pontifical@,Episcopal@, Sacerdotal@ }i Mirean@ a Bisericii, pentru Pacealumii, pentru Triumful T@u ^n omenire }i pentru M$ntuireasufletelor,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Cel ce spui }i azi: „Tu e}ti Petru }i peaceast@ piatr@ zidesc Biserica Mea }i Por]ile iadului nu obiruiesc”. P@streaz@ Biserica t@cerii ^n Inima Ta Euharistic@}i ̂ n Unitatea Bisericii Catolice zidit@ pe Petru. Sub p@storirea}i ascultarea Vicarului T@u s@ lupte pentru Tine }i s@ propage^n lume adorarea Euharistiei Tale ^n [ar@ }i ^n toatePopoarele P@m$ntului.

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, CENTRUL DE UNITATE AL BISERICII,%n]elepciunea P@storilor Turmei din Biserica T@cerii,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Page 363: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

363

Invoca]ie: Isuse Euharistic, T@ria Episcopilor Bisericii T@cerii r@mas@^n via]@, p@str@tori }i ap@r@tori ai Credin]ei str@bune,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Preotule Ve}nic, Puterea Preo]ilor r@ma}icredincio}i [ie, m@rturisitori ai adev@rului, sus]in@torine^nfrica]i ai Bisericii t@cerii de acum }i din veacuri,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Mire sf$nt }i Unic al Mireselor Tale, alc@lug@ri]elor fidele r@mase statornice ^n chemare }i credin]@p$n@ la sf$r}it, pe drumul Crucii, pe calea suferin]ei ̂ nduratecu pre]ul vie]ii,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, P@storul cre}tinilor, rezisten]acredincio}ilor adev@ra]i, gata s@ moar@ pentru Tine }iBiserica Ta,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, DUMNEZEULE VE{NIC PREZENT,care ^n fericirile de pe Munte ne dai asigurarea spun$nd:„Ferici]i cei prigoni]i pentru dreptate, c@ a lor este %mp@r@]iacerurilor”, ferice}te }i f@ biruitoare Biserica T@cerii ^n lupaEi pentru ap@rarea CREDIN[EI }i a DREPTURILOR SALELEGITIME!

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Purt@torul de grij@ al tuturor celor cesufer@, pl$ng }i sunt ̂ ntrista]i, prigoni]i pentru Tine }i BisericaTa,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, ^nving@torul mor]ii }i %nvierea BisericiiT@cerii din morm$ntul ^n care zace de decenii, sigilat@ decei ce ne vor pierirea,

Page 364: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

364

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Temelia Credin]ei, Tu }i azi spui tuturor:„De ve]i avea Credin]@ c$t un gr@unte de mu}tar, ve]i spunemuntelui aceasta s@ se mute }i se va muta din loc”, D@Bisericii Rom$ne Unite %nvierea Ei prin Tine }i prinmijlocirea Inimii Neprih@nite!

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, CALEA, ADEV~RUL }i VIA[A, d@Bisericii noastre, Episcopilor, Preo]ilor Ei, C@lug@rilor,C@lug@ri]elor }i credincio}ilor ne^nfrica]i ^n credin]@ }i jertf@harul de a Te m@rturisi p$n@ la sf$r}it pe Tine, ADEV~RUL}i Biserica Ta. S@ Te urmeze pe drumul ador@rii pe Tine,Calea ce duce la Fericire! S@ ia via]@ din via]a Ta Euharistic@,din Tine Euharistie, Trup }i S$nge Glorice, P$inea Vie]ii, ApaVie Izvor de dragoste curat@!

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Ap@r@torul }i Sus]in@torul Bisericii, Tuasiguri pe to]i Fiii Ei: „Cu voi sunt p$n@ la sf$r}itulveacurilor”. R@m$i pururea PREZENT ^n Centrul BisericiiT@cerii, acum c$nd suntem prigoni]i, f@r@ ad@post, risipi]i,amenin]a]i, fl@m$nzi, ^nseta]i, goi, tr@da]i de prietenii }i fra]iino}tri, molesta]i }i f@r@ ajutor, ^nl@crima]i }i nem$ng$ia]i,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, P@storul }i Poarta Staulului Turmei Tale,deschide Bisericii T@cerii drumul s@ predice CUV#NTULT~U }i s@ Te d@ruiasc@ sufletelor! S@ te adore ^n intimitateaEi la altarele ^mpodobite de Ea ^n scopul ador@rii Tale!

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Singura Pace adev@rat@, Tu continui s@spui: „Pacea Mea o dau vou@”. Instaureaz@ prin Bisericat@cerii, Pacea ta ^n omenirea fr@m$ntat@ }i r@zboinic@.

Page 365: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

365

%ntoarce pe cei p@c@to}i, converte}te pe atei }i pe cei indi-feren]i. Elibereaz@ pe cei ^nchi}i! P@ze}te pe cei amenin]a]i!Sus]ine Credin]a }i curajul celor condamna]i pentru Tine }ipentru Biseric@!

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Pecetea Iubirii Eterne, Tu acum sigileziBiserica }i sufletele noastre cu cererea: „R@m$ne]i ^ndragostea Mea”. Binecuv$nteaz@ Biserica T@cerii, ComoaraInimii Tale %ns$ngerate, cu dragostea ^nfl@c@rat@, cufidelitate, cu via]@ de rug@ciune }i adorare. R@m$i ^n iubireanoastr@!

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Eternul %nsetat de suflete, Tu }i azi spuisufletelor noastre: „Mi-e sete”. Iar@ Biserica T@cerii e^nsetat@, e oprimat@, lipsit@ de libertate. Ea ^n]elege setea taarz@toare dup@ suflete adoratoare ale Euharistiei Tale. Estesuflet din sufletul T@u, Cuv$nt din Cuv$ntul T@u, sete dinSetea Ta! P@streaz-o l$ng@ Tine!

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Scop de adorare, PREZENT PEALTARUL suferin]ei Bisericii T@cerii, pe Crucea prigonirii!Tu prin fiecare fiu al Ei r@mas credincios [ie, spui:„P~RINTE, de ce m-ai p@r@sit?”. Aceast@ agonie o simteBiserica Unit@ ^n clipa de fa]@. Ea ^ndur@ durerea dinDUREREA TA. Are via]@ din VIA[A TA! Nu e moart@! Evie! Fii cu Ea }i ^n Ea!

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, STRIG~TUL T~U DE PE CRUCEr@sun@ }i azi ca un ecou ve}nic al R@scump@r@rii ^n BisericaT@cerii: „Mam@, iat@ Fiul T@u” — „Fiule, iat@ Mama Ta”.Ea ̂ ]i prime}te oferta; Ce har! Ce alegere! Tu ne dai pe MamaTa drept Mam@ }i sus]in@toare, iar pe noi ne ^ncredin]ezi

Page 366: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

366

Inimii Ei Neprih@nite, milostive }i ̂ ndur@toare, salvatoare desuflete BISERICA S#NGERR~RII O prime}te cu dragoste}i recuno}tin]@ }i vrea ca ^n toat@ existen]a Sa s@ r@m$n@Fiica Ei iubit@ }i Adoratoare perpetu@ a EUHARISTIEI TALE^n orice timp, de pace ori de prigoan@.

R@spuns: Prin Maria }i cu Maria Te ador@m! %ndur@-Te de noi }i d@libertate de ac]iune Bisericii noastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Bl#ND {I %NDUR~TOR! %ndur@-Te deBiserica T@cerii }i prin suferin]ele, jertfele }i rug@ciunile Ei^ndur@-Te de ^ntreg neamul omenesc! Ea vrea ^ntoarcereatuturor la Tine. %n toate agoniile Sale, ̂ n toate loviturile primitedin partea celor ce prigonesc %]i cere asigurarea pe care aidat-o T$lharului poc@it: „Ast@zi vei fi cu Mine ^n Rai!”.

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Cel ce ne ar@]i drumul spre ADEV~R,singura cale spre fericire, accentu$nd: „Nu cel ce-Mi zice:Doamne, Doamne, va intra ^n %mp@r@]ia Cerurilor, ci cel ceface voia Tat@lui Meu care este ^n Ceruri”. D@ BisericiiT@cerii }i fiilor ei perseveren]@ ^n a se sacrifica din iubirepentru Tine prin credin]@ }i prin m@rturisirea Ta.

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Cuv$ntul T@u este Adev@r }i acum c$ndceri: „Ia-]i Crucea de fiecare zi }i vino dup@ Mine”. Aceastae chemarea Bisericii Rom$ne Unite }i a tuturor credincio}ilorEi. Veni]i dup@ Mine; Sta]i ^n adorarea Mea.

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Isuse Adorat, Isuse P@r@sit pe AltareleOmenirii, d@ Bisericii T@cerii harul s@-}i ^mplineasc@misiunea de a chema toate na]iunile omenirii la adorareaTa ve}nic@! Ea acum pl$nge, sufer@ }i Te strig@! %n durereaEi se adreseaz@ [ie cu propriile Tale cuvinte: „%n m$inile Tale^mi dau sufletul Meu”. Fie voia Ta! Aceasta este misiuneaEi; s@ moar@, ca s@ ^nvie cu Tine %nviatul din mor]i ^n glorie,

Page 367: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

367

ca lumea s@ }tie c@ ea a fost ^nmorm$ntat@ }i a ^nviat prinTine. A fost dezr@d@cinat@ din P@m$ntul ei }i iat@ rode}te ^nbel}ug de adoratori }i adoratoare; E m@rturisirea Ta.

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, Cel pururi Prezent }i Viu! %n amintireaanilor T@i de via]@ ascuns@ }i rug@ciune; ^n amintirea anilorT@i de apostolat }i lipsuri; ^n amintirea PATIMILOR TALEpentru noi p@c@to}ii; ^n amintirea PREZEN[EI TALEEUHARISTICE %N MIJLOCUL NOSTRU; ̂ n amintirea celoro mienou@sute}aptezeci}icinci de ani de c$nd ne prive}ti, nechemi de ani de c$nd ne prive}ti ne chemi, ne ascul]i }i niTe dai drept hran@ DE VIA[~ }i pentru ^ndurarea lung@ aTa ^n fa]a popoarelor r@zvr@tite contra Prezen]ei Tale ^ncentrul Omenirii, ^n amintirea anilor de agonie a BisericiiT@cerii, ̂ n numele Episcopilor no}tri martiri }i ̂ n numele celorr@ma}i solda]i ̂ n prima linie de lupt@, a credin]ei adoratoare,

R@spuns: Te ador@m! %ndur@-Te spre noi }i d@ libertate Bisericiinoastre!

Invoca]ie: Isuse Euharistic, %nving@torul mor]ii, f@ s@ r@sune ^nchivotul T@u, ^n Biserica T@cerii Glasul R@scump@r@rii dintoate veacurile — „S-a sf$r}it” —; S-a sf$r}it vremea deprigoan@, de lacrimi }i suferin]@: „Pace vou@”. „Pacea Meao dau vou@ ^n triumf de biruin]@. Eu sunt %nvierea }i Via]aVoastr@”,

R@spuns: %n ^mplinirea Voin]ei Tale asupra noastr@! Te ador@m!%ndur@-Te spre noi }i d@ libertate de ac]iunea Bisericiinoastre! Amin!

Page 368: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

368

COMUNICAT

PRIORATUL ROMÂN AL ORDINULUI BIZANTIN AL SFÂN-TULUI MORMÂNT (sau ORDO BYZANTHINUS SANCTISEPULCHRI sau O. B. S. S.), implantat în România de c@treDomnii Cavaleri ereditari Mircea Remus Birtz, OBSS }i RaduFlorin Motoca, OBSS, începând cu anul 1993, având binecu-vântarea A. S. I. Dimitrij Dimitrievici al X-lea, al Rusiei,

În dorin]a de a evita anumite confuzii heraldice, sau de alt@natur@, precizeaz@ în mod oficial:

1. Diplomele purtând titulatura „Ordo Byzanthinus SScti.Sepulchri” sau „Erdély Szent Sir Lovagrend”, precum }i oricarealt@ diplom@ care nu este semnat@ de:

a. Domnii Mircea Remus cav. Birtz, OBSS }i Radu cav.Motoca, OBSS (pân@ în data de 28. XI. 2000).

b. Domnii Mircea Remus Birtz, OBSS }i Macarie Hede}iu,OBSS începând cu luna August 1999.

c. Priorii Regen]i (Dl. Mircea Remus cav. Birtz, OBSS pân@în data de 28. XI. 2000; Dl. Macarie cav Hede}iu,OBSS, dup@ aceast@ dat@)

sunt declarate nule }i neavenite.2. Posesorii unor diplome false, nesemnate }i neînregistrate

de conducerea legitima a Prioratului, nu posed@ calitatea deCavaleri ai Prioratului Român al O. B. S. S., nici nu pot beneficiade avantajele heraldice oferite de Prioratul Nostru, decât în urmaunei eventuale „sanatio in radice” }i a depunerii jur@mântuluide credin]@ fa]@ de Priorul Regent }i succesorii s@i legitimi.

3. Se precizeaz@ c@ în conformitate cu Statutele PrioratuluiNostru, (promulgate cu Decretul Prioral din 15 - 16. IX 2000 cunr. 1/09. 00) în Principiile Sale Fundamentale (C 1) ca }i în cap.vii, art. 9, la intrarea în ordin, promov@ri, sau onorificen]e, nuse percep taxe de nici o natur@; orice contribu]ie pecuniar@pretins@ în numele O. B. S. S. reprezint@ un abuz flagrant, }i unsemn cert c@ persoanele care pretind aceste lucruri nu suntîndrept@]ite s@ ac]ioneze în numele Prioratului Nostru.

4. Orice membru al prioratului Nostru trebuie s@ fie înscrisîn arhivele Priorale, fiind ]inut în eviden]@ de Prior }i de Secretar.

Page 369: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

369

5. Statutul valabil pentru Prioratul Nostru este cel promulgatîn 15 - 16. IX. 2000, la Cluj - Ale}d, de Priorul de atunci, Dr.Mircea Remus cav. Birtz, OBSS, Cancelar Radu cav. Motoca,OBSS }i Secretar Macarie cav. Hede}iu, OBSS, tehnoredactatintr-o form@ specific@ de Dr. Ciprian cav. B@ncescu, OBSS.

Sigiliul Prioral trebuie s@ con]in@ legenda: “Prioratul Român– O. B. S. S.” Apari]ia diferitelor artefacte, semnate de altepersoane decât cele amintite anterior, prev@zute cu }tampile alteledecât cea a Prioratului sunt rezultatul unor escrocherii de carePrioratul Nostru se disociaz@ categoric.

Cluj - Napoca,la 1. V. 2002

Conducerea legitim@ actual@:

com. Macarie cav. Hede}iu, OBSS, OHSGPrior Regent.

Radu Florin cav. Motoca, OBSSCancelar.

Dr. v. com. Mircea Remus cav. Birtz, OBSS, OHSGSecretar, fost prior.

Ing. Florin cav. Mih@iescu, OBSSMare Maestru de Onoare }i Sene}al.

Ing. v. Mare Cruce Árpád cav. Bereczky,OBSS, OHSG, OCSS Mare Maestru de Onoare }i Ceremonier.

Page 370: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

370

Cuprins

Lectoris salutem in Domino!5

Addenda, Corrigenda, Complectanda...6

In Memoriam:14

Biserica}i misterul por]ilorde Florin cav. Mih@escu, OBSS17

Biserica lui Hristos21

Biserica Sf$ntului Duh23

Biserica triumf@toare25

Ce putem ^nv@]adin tristele experien]eale secolului XVIII?

de v.dr. Mircea Birtz, OBSS27

Cine era generalul Nicolae Adolf von Buccow?41

M@run]i}uri heraldice

Page 371: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

371

de dr. Mircea cav. Birtz, OBSS61

„... Ei, de care lumeanu a fost vrednic@...”

de dr.theol. Mircea cav. Birtz, OBSS71

O modest@ ^ncercare de CALENDAR...75

Rug@ciune pentru beatificareaMons. Vladimir Ghika92

Rug@ciune pentru ridicarea la cinstea Altarelor a Episcopilor,Martirilor }i M@rturisitorilor din vremea prigoanei din Rom$nia93

Rug@ciune pentru cinstirea unui martir93

P@timireaPreotului David din Voila († 6.VIII.1751)scris@ de Vasile B@ran, Protopop al F@g@ra}ului}i tradus@ de P.S. Ioan B@lan,Episcop al Lugojului,el ^nsu}i martir pentru credin]@94

Pietre vii96

Avertisment98

Page 372: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

372

Maria Augustin99

Inginerul Iustin Nicoar@103

Maria Margareta Zarug106

Carmen Mariana Bodea111

Rafila G@lu]116

de %.P.S. Ioan Ploscariu (1911-1998)116

Din declara]iile stigmatizatei116

%ncerc@ri }i ispite118

Rapoarte, scrisori }i arest@ri119

O completare la dosarul cazului Rafila G@lu]123

1. Declara]ia sorei M. Pruden]ia (Radu Maria),domiciliat@ ^n Cluj, str. Unirii, nr. 8, ap. 30.123

2. Declara]ia sorei M. Terezita Lucre]ia Graur,Cluj-Napoca, str. Unirii 8, ap. 30124

3. Epistolar ^ntre Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OBSM,}i Pr. {tefan Sánta (Arad – Gr@di}te, str. P. Rare} 32)125

4. Not@ de la Pr.Dr. Silvestru Aug. Prundu}, OBSM126

Page 373: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

373

5. Programul spiritual preg@tit de Pr. István Sánta cu ocaziabinecuv$nt@rii noului morm$nt de la Bogsig126

Micul preot Corvin-Anton,mesagerul dumnezeie}tii inimi a lui Iisus129

Completare la DOSARUL C. Anton133

Dincolo de Paradis141

– Ce poate sfin]i un copil aflat la v$rsta inocen]ei –141

Raport medical148

Pr.Dr. Silvestru Augustin Prundu},OSBM151

Dr. Silvestru Augustin Prundu}153

Func]iuni157

Persecu]ia158

Func]ionar la ortodoc}i169

Loc]iitor de Episcop – Ordinarius178

Opera188

Publicistica

Page 374: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

374

193

Din publicistica, interviurile }i lucr@rileprotoegumenului Dr. Silvestru Augustin Prundu}, OSBM205

Coscienza storica, conversionealla Tradizionenella Chiesa locale219

Prince Vladimir Ghika

229

Ambassadeur de Dieu229

Introduction231

Prince Vladimir GhikaAmbassadeur de Dieu233

1. Les premières années234

3. De Salonique en Roumanie (1904-1914)247

4. La médaille militaire (1913)260

6. Le «Saint Nicolas» de Paris270

7. La théologie du besoin281

Bibliographie323

Page 375: Caitele OBSS III · 2012-10-08 · 5 Lectoris salutem in Domino! Mul]umit@ Atotputernicei, de Via]@ d@t@toarei Sf. Treimi, am ajuns s@ public@m }i al III-lea volum al Caietelor OBSS.

375

323de Monseigneur Vladimir Ghika

323

Traducerea libretuluiOperei „La Traviata”325

.................................................................... 325Dr. med. Mircea Birtz (1919-1983)

325

Unde ne sunt ofi]erii de alt@dat@sau note la traducerea precedent@353

Din arhiva unei preot greco-catolic „nerevenit”...355

Litania Euharistic@ a Bisericii T@cerii361