LAVINIA BĂLULESCU – DILEMELE STEINHARDT. BUGHI...

ANUL XVI w NR. 682 w 11 – 17 APRILIE 2020 w REALIZAT DE EDITURA POLIROM ȘI ZIARUL DE IAȘI PAGINILE 2-3

DILEMELECARANTINEI

PAGINILE 8-9

PAGINA 10

LAVINIA BĂLULESCU –STEINHARDT. BUGHIMAMBO RAG

Autorul romanului Singurătateanumerelor prime, PaoloGiordano – fizician, scriitor șijurnalist italian – a scris dinchiar miezul european alpandemiei un volum ce neoferă o imagine complexă a fenomenului.

„Suplimentul de cultură“publică în avanpremieră un fragment din acest volum,care va apărea în curând încolecția „Biografii romanțate“ a Editurii Polirom.

PAGINA 12

INTERVIU CU SCRIITORULISLANDEZ SJÓN

„TREBUIE SĂ TE ABȚII PE CÂT DE MULT POȚI SĂ SCRII“

RECOMANDĂRI POLIROM DINCELE MAI RECENTE APARIȚII

Pentru a vă face mai ușor de petrecut timpul în aceastăperioadă, Editura Polirom vine cu nouă recomandăride lectură dintre volumele apărute în ultima vreme.

SĂRBĂTORI PASCALE FERICITE!URMĂTOAREA APARIȚIE A REVISTEI – 25 APRILIE 2020

2ANUL XVI NR. 682

11 – 17 APRILIE 2020actualitatewww.suplimentuldecultura.ro

Recomandări Polirom din cele mai recente apariții

Anul acesta Paștele va fi mai puțin obișnuit din cauzacrizei pe care o traversăm – nu va mai fi vorba de mersla biserică, nici de reuniuni de familie, ci f iecare vamarca momentul în spațiul său. Izolarea este cuvântul

de ordine în situația dată. Dar, pentru a vă face mai ușor de petrecut timpul, Editura Polirom vine cu nouă recomandări de lectură dintre volumele apărute în ultima perioadă.

Marta Petreu, Domni și Doamne„Ce�i unește pe Domnii și Doamnele despre care scriu?, m�am întrebat, în timp ce, cusiguranța gesturilor inconștiente, îmi adunam textele și le puneam unul după altul. Căciprintre ei și prin ei toți trece firul rău, rana mare a secolului XX. Ce are în comun Cor�nelia Blaga, care a fost la Conferința de Pace de la Paris de după Primul Război Mondial,prin care a fost consfințită Unirea Transilvaniei cu România, cu Miklós Bánffy, care arfi vrut ca lumea să rămână neschimbată și Transilvania acolo unde era, înglobată�n Un�

garia? Ce ar avea în comun patriciana Cor�nelia Blaga, cea măritată cu un uriaș filosofși scriitor, cu Petru Dumitriu, care a pactizatcu regimul comunist exact atunci cândBlaga și Cornelia au avut cel mai mult de su�ferit de pe urma noii puteri? Ce�o aseamănăpe Herta Müller, cu viața ei torturată din Ro�mânia ceaușistă, cu același Petru Dumitriu,care a părăsit România pentru că nu mai su�porta să nu aibă voie să scrie exact așa cumgândește? Ce ar avea în comun Doti Stanca,căreia regimul totalitar comunist i�a atinsînsăși iubirea pentru Radu, cu lumea nălu�citoare a Sarei din romanul omonim al luiAgopian? Dar Mircea Cărtărescu și, să zicem,aceeași Doti Stanca? Secolul XX a trecutprin viața fiecăruia din «personajele» mele,lăsând o rană nu mică. Și a trecut printre ele,făcând din ele singularități reciproc impe�netrabile, monade incomunicante.“ (MartaPetreu) SDC

Paul Celan, Meridianul și alte proze

l Volum apărut cu prilejul centenarului Paul Celanl Traducere din limba germană și note de Andrei Corbeal Ediție revizuită

„Meridianul ilustrează un mod de a vorbi de �spre poezie ce se substituie obiectului însuși, undestrădania de a «descrie» un drum al creației se con�fundă cu creația, cea a cărei deschidere dialogicăimplicită «spațiilor indefinite» («Leerstellen») șiincompatibilă cu sentențiozitatea riguroasă, fri�zând Definitivul, a expozeului «teoretic» emanădintr�un «joc cu mărgelele de sticlă» al limbajului.Preferând speculației metaestetice despre «poiein»și produsele sale empatia cu acestea din urmă,Celan încearcă s�o «transpună» într�un idiom aple�cat asupra propriilor resurse de a accede către mo�mentul, oricât de efemer, al coagulării virtuale, înlimbaj, a «întâlnirii» cu Altul.

Am încercat să ținem seama în această întreprindere de transpunere în limba românăa prozei lui Paul Celan de întreaga experiență acumulată de traducătorii care, în alte limbiși culturi, au inițiat�o cu mult înaintea noastră. Ne�am confruntat cu aceleași dificultățiși dileme în a găsi un echivalent adecvat «densității» textelor, cumulată în paleta de re�gistre ce glisează de la ceremonios la ironic și de la emfatic la patetic, în reverberația in�tertextuală, în alternanța dintre «spus» și «nespus», în preaplinul semantic ce emerge dintravaliul de remodelare a materiei lexicale, și nu numai...“ (Andrei Corbea)SDC

Liliana Corobca, Ionesco.Elegii pentru noul rinocer

„Mama păstra cartea lui, Elegii pentru ființemici, ca pe icoană și știa poeziile acelea pe derost. Ea nu s�ar fi supărat nici dacă fiul ei ar fiajuns actor. Dacă îi place, zicea ea. Își spuneauversuri, iar când el ne vizita, se jucau, se strâm�bau, interpretau roluri închipuite. Schim baureplici de parcă jucau teatru adevărat, iar eueram publicul lor, spectatoarea, nu partici�pam, tu semeni cu tata, ziceau ei, dar nu măsupăram. Știam că așa e, eu semănam cu tata,trebuia să fiu fata tatei, iar între ei era o

legătură care în teatrul lor ciudat îi făcea săpară un singur rol cu două fețe, unul tânăr,altul bătrân, unul vesel, altul trist, dacă ma �ma era veselă, Eugen era trist, dacă era in�vers, Eugen făcea tot posibilul s�o înveseleas�că, așa erau mama cu Eugen. Dansau amân�doi uneori, nu aveam patefon, cânta Eugensau cântau amândoi și dansau. Atunci se pro�ducea minunea, atunci mama noastră îmbă�trânită înainte de vreme întinerea, de parcăatingerea fiului ei era fermecată. Devenea tâ�nără, o fetiță, și fericită și bucuroasă, ochii îistrăluceau, obrajii se rumeneau și deveneafrumoasă. Dansul lor magic, dragostea ca unfir mătăsos de lumină nevăzută între mamăși fiu.

Eugen nu putea accepta moartea ei pre�matură. Când eram mic, mă ducea mama la ci�nematograf, dacă o rugam, iar eu nu am dus�oniciodată, aș vrea la un teatru, a zis ea și eu i�am răspuns:nu�mi place teatrul, nu vreau lateatru. Am stat departe de ea cât am locuit latata, apoi la Craiova, am stat departe cât eramstudent, niciodată nu aveam timp pentru ea.N�am dus�o nicăieri, n�am bucurat�o cu ni �mic, în timp ce ea ne�a dat tot ce�a avut maibun, a lucrat ca să ne poată ajuta, să ne oferetotul, iar când și eu am avut, am băut toțibanii cu prietenii. Am fost străin, am fost de�parte. Dureros de departe! Mamă, hai săjucăm mai departe teatru, tu de la tine de sus,eu de aici de jos.“ SDC

3ANUL XVI NR. 68211 – 17 APRILIE 2020 actualitate

www.suplimentuldecultura.ro

Olga Tokarczuk, Străveacul și alte vremi

l Premiul Nobelpentru Literatură2018l Traducere dinlimba polonă șinote de Olga Zaicik

Străveacul șialte vremi este con�siderată cea maireu șită carte a scrii�toarei poloneze. Ol�ga Tokarczuk cons �truiește o vastă ale�gorie despre forța

distructivă a timpului, povestind optzeci deani din viața locuitorilor unui sat mitic. Sen�sul său profund este reprezentat de modulîn care omul se poate plasa în istorie pentrua se redescoperi.

Îmbinând realismul cu magicul, igno�rând aspectele (post)moderne ale uneisocietăți, scriitoarea reușește să dea roma�nului său o dimensiune universală. Suflulamplu al narațiunii amintește uneori de pa�ginile memorabile din Un veac de singură�tate al lui Gabriel García Márquez.

„În acest roman de mare amplitudine,Olga Tokarczuk valorifică tradițiile realis�mului magic pentru a plăsmui o lume la felde adânc înrădăcinată în mituri străvechi pecât de înrădăcinată este în prezent.“ („Fran�kfurter Allgemeine Zeitung“) SDC

O. Nimigean, O ureche de om pe ospinare de șoarece

Nimigean încearcă să articu�leze ceea ce, cu un termen pre�luat de la vechii greci, MichelFoucault numește hypo mné �mata („suporturi de memo�rie“). Așadar, notații lapidare,citate reale sau fictive, contra�geri aforistice, sono rități gra�tuite, comentarii, diverse ex �tensii. O face à la légère, darnu la întâmplare, urmăreșteempatic (modelul ar fi, la noi,Lucian Raicu) câteva teme șicâțiva autori (în primul rândMarcel Proust, Philippe Muray,

Simone Weil, Paul Goma), in�vocă intermitent, dar tenaceun „principiu al metalepsei“ șitotodată îl ilustrează necenzu�rându�și intervențiile subiective

(chiar cu o undă de lirism)acolo unde le simte irepresi�bile și necesare.

O ureche de om pe o spi�nare de șoarece se întreabă înce măsură postulatul estetic alliteraturii îl implică pe cel on�tologic, în ce măsură literaturaîși mai poate apăra miza exis �tențială și cum anume – astăzi,când distanța față de activis�mele de toate culorile devineatât de greu de păstrat, iar infa�tigabilele fabrici de consens lu�crează la o turație accelerată.

„Cartea de față este un cu�rajos exercițiu de gândire li�beră. Ea înregistrează, în modrepetat, stupoarea, dezamăgi�rea, pe alocuri furia că ideologia

e la fel de agresivă ca înaintede 1990. Cu antenele sa le descriitor, O. Nimigean sesizeazăși documentează mo dul în ca �re în lumea noastră se ivesc totmai multe res tricții, cum gân�direa se mută în clișeu, iarcontrolul ei fo lo seș te o pre�siune catifelată. O ureche deom pe o spinare de șoarece e opledoarie pentru gândirea vie,pentru gândirea critică, atât depuțin profitabilă azi, ca întot�deauna. E o carte despre o crizăuriașă, în care ne abandonămvoioși, adaptați la societatea deconsum. Dar mai ales o cartedespre literatura care ne poatesalva sau reda luciditatea.“(Bogdan Crețu) SDC

F. Brunea-Fox, Reportajele mele. 1927-1938

l Antologie, ediție îngrijită, note șipostfață de Lisette Daniel�Brunea

Unul dintre cei mai buni repor�teri din perioada interbelică, supra�numit „prințul reportajelor“, F.Bru nea�Fox a marcat istoria preseiromânești prin celebre articole pre�cum „Cinci zile printre leproși“, „AliKadri, «Sultanul» din Ada Kaleh“ și„Trenul�fantomă“, incluse în carteade față. O mărturie în același timpsimplă și profundă, realistă și plinăde compasiune, despre viața celoraflați la periferia societății.

„O lume întreagă de dezmoș �teniți ai soartei, toți cei care n�aveaudupă ce bea apă, toți cei de pe trep�tele tribunalului, toți cei pe care îi aștepta spitalul sau pușcăria, toatăsuferința și mizeria Capitalei și a provinciei și�au găsit ecou în scrisulacestui mare, neobosit și generos reporter. […] Oricât și oriunde se vavorbi despre reportaj, va trebui să se spună că Brunea�Fox a pus piatrade temelie a reportajului românesc. O istorie a presei române – a ga�zetelor care apar în fiecare dimineață și sunt citite, când e cazul, penerăsuflate, dimineața – va trebui să�i închine un capitol întreg, așacum istoriile literaturii române închină capitole întregi lui Mihail Sa�doveanu sau Liviu Rebreanu.“ (Geo Bogza) SDC

Sylvain Tesson, Leopardul zăpezilor

l Premiul Renaudot 2019l Traducere de Nicolae Constantinescu

În 2018, la invitația fotografului Vincent Munier,Sylvain Tesson pleacă în Tibet, în căutarea leoparduluizăpezilor. Amenințat cu dispariția, acest animal trăieștela altitudini mari, în zone aproape inaccesibile. Astăzimai sunt aproximativ 5.000 de exemplare, răspânditedin Pamir până în estul Himalayei, din Altai până înNepal. Pe platoul Changtang, Sylvain Tesson priveșteturmele de iaci, capre albastre și antilope ce străbat în�tinderile înierbate, întâlneș �te câte un lup singuratic aflatîn căutarea prăzii, iar în celedin urmă ajunge în regatulleopardului zăpezilor. Dupălungi zile de așteptare într�unger cumplit, leopardul își vaface apariția, aducându�i înminte chipul celor două fe �mei pe care le�a iubit, dar șitrista imagine a unei lumiviitoare în care, din cauza ac �țiunilor omului, animalele vorfi din ce în ce mai puține. SDC

Cristina Hermeziu (coord.),Viața pe Facebook. Dau like, deci exist

l Ilustrații deTudor Banuș șiDan Perjovschi

„Viața pe Fa�cebook. Dau like,deci exist nu e unmanual de utili�zare a rețelelorde socializare, ciun posibil catalogde relații «exem�plare» cu Face�bookul în «cor�por(e)alitatea»sa. Cartea propune o încercare de ieșire dinmediu (din apă – la mal), într�un momentsimbolic când, pe axa istoriei noilor tehno�logii, încă dialoghează mai multe generații,ultimii moștenitori ai Galaxiei Guttenbergși primii digital natives. Autorii textelor ana�lizează fenomenul rețelelor sociale potrivitsensibilității și expertizei proprii, cu deplinălibertate în alegerea unghiului de abordare.“(Cristina Hermeziu) SDC

Morten Strøksnes, Cartea mării

l Traducere din limba norvegiană de Diana Polgar

Insulele din arhipelagul Lofoten sunt pe cât deizolate și sălbatice, pe atât de maiestuoase. Înaceastă poveste adevărată, doi prieteni, scrii�torul și Hugo Aasjord, un artist excentric, co�lindă apele înghețate ce înconjoară insulele în căutarea legendarului rechin de Groen�landa – un animal masiv, care poate atinge

până la opt metri lungime și o tonă și poatetrăi aproape două sute de ani. Se spune căochii lui fosforescenți, năpădiți de paraziți, potsă hipnotizeze prada, iar carnea lui e atât detoxică, încât provoacă transe halucinatorii. Înmica lor barcă pneumatică, înarmați doar cu oundiță și cu inteligența și curajul lor, Strøks �nes și prietenul lui pornesc în căutarea acestuimonstru enigmatic.

De�a lungul aventurii lor, cei doi discutădespre probleme existențiale, trec prin celemai frumoase și cele mai cumplite experiențepe care le oferă natura și explorează bogățiavieții din adâncurile oceanelor. SDC

4ANUL XVI NR. 682

11 – 17 APRILIE 2020opinii www.suplimentuldecultura.ro

Continuăm tristul jurnal al autoizolării din vremea ciumeipangolinului.

Luni, 6 aprilieSă se facă o frază cu următoa�

rele cuvinte: beizadea, peșcheș,șpagă, ciubuc, giugiuc, troleibuz.

Vești bune: a crescut radioac�tivitatea la Cernobîl. Știam că nune lasă pe noi Domnul să murimde pangolin!

Ziua 35 de autoizolare: amîmbătrânit frumos. Nu�mi dai niciziua 28, bravo.

Duminică, 5 aprilieȘi când te gândești că, după ce

trece balamucul, undeva pe pă�mânt, gata să îi conducă pe carpato�danubiano�pontici, există Ciolacu.

În loc de alegeri ar trebui să sețină dictări ca la clasa I: să se în�frunte delegații „partidelor“, Vasi�lica�Viorica cu Vela, și cine reușeștesă scrie primul o frază fără greșealăsă mai atârne o tură la buget.

Nu chiar anul sabatic pe carel�am visat, dar anul sabatic pe care

îl merităm. O fi de vină carantina,dar parcă de multă vreme n�aumai fost atât de pasionale întâlni�rile dintre hoț și prost.

E atâta liniște că se poate auzice frumos gologănesc gologaniidin furat pe tot cuprinsul patriei.

S�au scos la înaintare în Bu �curești moaștele Sfântului Dimi�trie cel Nou, ocrotitorul celor carelocuiesc în orașul păstorit deFirea. Atât vreau să precizez îna �inte de încleștarea dintre moașteși perfidul covid: sfântul era deloc din Bulgaria.

Vești bune din RepublicaMoldova: episcopul din Unghenia decontaminat republica survo�lând cu o icoană peste dânsa. Acumsunt așteptate rezultatele zboru�lui episcopului cu icoana, pentrua se vedea dacă Dumnezeu nu etotuși moldovan, poate chiar dinUngheni.

Sâmbătă, 4 aprilieȘi dacă trece pandemia, mo�

numentalul Vasilica�Viorica Velaar trebui lăsat în fiecare seară să

citească de pe foaie, până ajungela fluența unui copil de clasa atreia, să învețe, să acumuleze.

Cred că am reușit să fac por�tretul�robot al idealului sistemu�lui românesc. Iată�l:un fax cu șinăși doctorat în apărare națională,păcălici, patriot și șpăgar, cu totneamul până la rudele de gradulzece angajați în aceeași instituție„publică“, unde se trudesc la Soli�taire între zilele de salariu.

Și uite așa, hocus�pocus�pan�golinul, vremea lui Băsescu parebrusc o epocă de mărețe împliniri.

Ziua 33 de autoizolare: numai e ca la ziua 25, dar mai merge,mai merge.

Sper, prieteni, că în aceste cli �pe grele, undeva la Naipu sau Te�cuci sau Mizil sau Urlați sauBăi coi sau Țăndărei sau în alt loc,o moașă va aduce pe lume doi ge�meni care vor fi botezați Streinuși Cercel.

Ce drăguț: în India s�au năs�cut doi gemeni deosebiți. Fetița afost botezată Corona, băiețelul afost botezat Covid. Există speranță!

Când se unesc ghiulanghiiidin oculta dâmbovițeană și fiecareîși invocă superputerea: hoția!,prostia!, șmecheria!, măgăria!, slu�gărnicia! Din puterile voastre reu�nite se naște Căpitanul PlanetăRomââââââânia. Du�te, Planetă!

Cetățeanul român pare o pre�lungire inutilă și deranjantă, unregretabil apendice la securitate,partid și aparat birocratic.

Vineri, 3 aprilieDe ce trebuie mereu să ne au�

toflagelăm comparându�ne cu al �ții? Putea să fie și invers: să fieMilano noul Țăndărei.

Și la noi în sector s�a dat cuceva din cer. Se bucurau babele,ziceau că e rivanol. A ieșit la ivealăcă era doar marele frate Negoiță,făcând.

Ziua 32 de autoizolare. Măgândesc așa:dacă vor într�adevărsă ne cucerească, bulgarii n�audecât să ne saboteze faxurile. Sta�tul român e o rețea de faxuri,ștam pile și dosare�plic cu plic. Iardacă ne pică faxurile nu ne rămân

decât porumbeii călători, dar eisunt periculoși, pot oricând în�toarce aripile ca să zboare pentrubulgari.

Când se iese din casă après�pangolin, să nu se uite totuși furcileși topoarele.

Joi, 2 aprilieVești și mai bune: cetățenii din

provincia Drumul Taberei (de lân �gă București) vor putea ieși din ca�rantină direct pe la gura de metrou.

Vești bune: în curând vom fiproști, dar puțini.

După treizeci de ani de alba�neagra – hopa, fabrica, hopa, flota,hopa, banca, hopa, banii proștilor,hopa și pădurile –, ce ați vrea acum,să nu se mai facă alba�neagra cuviața cetățenilor? Of, dulce naivi�tate, sublim popor de inocenți. SDC

ANDREI CRĂCIUNCULEGĂTORUL DE HARFE

Jurnal din anii molimei (IV)

Pe vremuri, în case nu numai căexistau biblioteci, dar în acestebiblioteci exista și un raft cucărți de șah. Dacă ar fi existat șicărți de tenis, volei sau patinaj,aș fi ajuns foarte bun la acesteminunate sporturi.

La noi exista însă raftul cu cărți deșah, o enclavă enigmatică, pe ju�mătate ruso�germană, a lumii tipărite. Engleza nu a ajuns nici �odată pentru mine o limbă a șa �hului, deși mai târziu una dincărțile mele preferate a devenituna a lui Mark Dvoretsky (și o en�ciclopedie a deschiderilor coor�donată de Kasparov, care citaun deva, din pură plăcere, o par�tidă a papei Ioan Paul al II�lea,dintr�un turneu de tinerețe). Co�pertele lor cuprindeau, fără nici oșovăială stilistică, o cantitate ge�neroasă de pătrățele. Pe acest fondse profilau naturi moarte cu piesede șah, artistic dezorganizate carockerii dintr�o trupă, așezați pen�tru fotografie. Am încercat să măpun în pielea graficianului care

creează un nou logo pentru un tur�neu, sau macheta unei coperte, șicare se întreabă care e cea mai in�teresantă piesă de șah? care piesădin cele șase n�a mai fost folosităde nimeni până acum? Mama aștiu exact ce și cum – în liceu mi�aîmpletit un pulover de lână cu uncal alb, iar lui tata unul cu o regină.

Curios, cărțile de șah erauextraordinar de bine scrise. Pu�teai să nu înțelegi nimic din co�mentariile partidelor, dar sărea înochi economia, puterea și plasti�citatea stilului. Înainte de ’89,afară de unele cărți de ficțiune,găseai așa ceva doar în revistelede arhitectură, și ele uimitoare

prin capacitatea de a reține o li�bertate inte lectuală parcă nepri�ponită de ni mic. În manualele dedeschideri am descoperit cu mi�rare și tehnica notelor de subsol.Ți se indica o linie principală de20 de mutări, dar majoritateaaveau no te de subsol. Se dădea înele câte o altă variantă, de obiceimai sla bă, și la urmă omul pre�zenta și un exemplu, ca să veziadică pe ce se bazează, partidadintre cutare și cutare, de la –normal – Wijk aan See în care, înurma alegerii respective, albulstătea ceva mai bine (asta semarca printr�un simbol oare�care, de pildă un plus deasupraunui minus). De multe ori notade subsol devenea o parantezăpunitivă: în nici un caz mutareacutare, stigmatizată cu un semnde întrebare, care pierde imediatdin cauza continuării cutare.Simțeai aici ezitarea specialistu�lui: să explic ceea ce este evi� dent? hai să explic totuși, că citi�torul s�ar putea să fie vai de capullui, ceea ce era adevărat în cazul

meu. (Orice amator a trăit momenteîn care asistă la analiza unei par�tide de către mai mulți profe sio �niști, are o diagramă mare în fațaochilor, calul alb e în priză, și tu teîntrebi, așa, și de ce nu�i ia calul?Toată lumea discută serioasăstructuri de pioni, finaluri de turncontra două figuri, tu te uiți înstân ga, te uiți în dreapta, taci și nuajungi niciodată să înțelegi de cenu se putea captura calul ăla.)

În copilărie, atunci când nuera rost de fotbal, jucam șah pânăseara cu moșii din Militari, de lacare am învățat 50% din ce știudespre oameni. Era vară, lumeafuma liniștită și se glumea încon�tinuu, era satul dintre blocuri.

Îmi amintesc încă poziții dinpartide jucate în copilărie, dupăcum îmi amintesc mul te altele,câștigate sau pierdu te, pe ele și peomul cu care le�am jucat (unucra inian căruia i�am dat damadin greșeală și căruia i�a căzutsteagul la sfârșit când nu mai eradecât un pion pe tablă, fetița dinIndia care m�a bătut în Nashville

din cauză că am subestimat�o șiam făcut un sacrificiu discutabil).Evident, de câte ori găsesc șahiștiîn literatură, îi salut cum se salutăbătrânii care așteaptă la acelașidoctor – nu în ultimul rând pen�tru, de la Apărarea Lujin a lui Na�bokov la prizonierul dintr�onuvelă a lui Zweig, șahul poate fiun pretext pentru analiza unorciu dățenii pe care n�o să le nu�mesc patologii.

Acum câțiva ani mă uitam în�tâmplător la o analiză de la cam�pionatul mondial de șah rapid șiam reținut o remarcă a unui maremaestru britanic care comentaanunțul unei știri despre Bocea�rov: „Cine naiba era Bocearov? Ni�meni nu știa. L�au întrebat peGrișuk. Cum să nu�l știu pe Bo�cearov? E bun prieten cu Hisma�tulin!“. Vedeți deci că șahul nu eneapărat un loc al concentrăriifuribunde, dar are și o laviță con�fortabilă pentru Daniil Harms. Dealtfel, un club de șah apare și înCele douăsprezece scaune ale luiIlf și Petrov, o carte, am impresia,uitată azi, iar șah se joacă și înAlice în țara oglinzilor.

Și Marin Sorescu: Eu mut o zialbă/ El mută o zi neagră./ Eu înain�tez un vis,/ El mi�l ia la război... SDC

CĂTĂLIN PAVELCÂTEVA PÂNZE SUS

Nebuni de culori diferite

Au trecut de�atunci câteva săptă�mâni, poate chiar o lună. Dupăce în România au apărut primelecazuri de infecție cu COVID�19 șia început să circule ideea uneiepidemii care să zdruncine traiuloamenilor la fel ca în Italia – lafel ca în vreme de război.

Sau cel puțin așa anunțau repor�terii și prezentatorii de știri, cutonul acela entuziasmat cu carear anunța jurnaliștii până și Apo�calipsa: „Breaking news! Din cera început să plouă cu foc, pânăacum au fost mistuite trei județedin sudul țării, pârjolul se apro�pie de noi!“. Și prima reacție a oa�menilor – o panică firească,impulsivă, ce bătea orice logică –a fost să asalteze magazinele și săcumpere rezerve. Ca în vreme derăzboi. Sau ca în anii comunis�mului, când fiecare încerca să�șiumple cămara cu ce se putea, fiind�că nu se știe ce aduce ziua demâine. Coronavirus, da, probabil.

Dar și lipsuri, foamete, haos social.De coronavirus scapi sau nu, cumți�o fi norocul, dar ce te faci dacăvine foamea?

Așa că s�a cumpărat. S�aucumpărat de toate – unele maimult decât altele. Eu am pierdutstartul și, când m�am dus primadată în supermarket, am dat pestedestule rafturi goale. Și atunci,cred că pentru prima oară, am în�cercat să pătrund logica cumpă�răturilor din frică, rațiunea ira �ționalului instinct de conservare.E complicat.

Nu pot să pricep, de exemplu,de ce atunci, în zilele asaltuluiasupra magazinelor, a dispărutaproape imediat hârtia igienică.Spirtul și dezinfectanții da, în �țeleg că s�au vândut imediat și sevând și azi chiar și pe sub mână, laprețuri de zece ori mai mari: sunto biată armă de apărare împotrivabolii. Dar hârtia igienică? Oricâtde urban mi�ar fi traiul azi, tot nupot să văd în hârtia igienică un ar�ticol indispensabil într�o lumedevastată de o epidemie. Să fiechiar primul sau, în fine unul dinprimele lucruri pe care le caridupă tine într�un buncăr în caz decataclism? Ceva de mâncare, cevade băut, poate un cuțit sau o puș �că și patru sute de suluri de hârtieigienică? Și�apoi în caz de foa�mete hârtia igienică își pierde în�cetul cu încetul utilitatea, fiindcăatunci când oamenii nu prea maiau de mâncare, înțelegeți, nici dehârtia aia nu se mai folosesc cineștie cât.

Dar poate respectivul articolilustrează, într�un fel complex,nevoia omului de a păstra, chiar șiîn vremuri de restriște, o urmă deurbanitate casnică. Că doar n�o sărevină la utilizarea bucăților deziar sau, mai rău, a cocenilor deporumb – care, oricum, sunt și eimarfă rară. Nu știu – cert e că înprimele momente de panică oa�menii s�au repezit la sulurile dehârtie moale ca niște naufragiațila colacii de salvare.

Făina în schimb e greu degăsit și acum. Mai ales făina degrâu. Ai zice că, de când s�au insti�tuit restricțiile de circulație, toțioamenii stau în case și coc pâinipeste pâini, turte, plăcinte, colaci,nu mai opresc cuptoarele nicinoaptea. E clar că românul nupoate trăi fără pâine și nici nupoți face pâine fără făină... nicifără drojdie, care, apropo, e și eala mare căutare și, când se gă seș �te, se dă la bucată, să ajungă latoată lumea. Doar că pâinea n�a

lipsit deocamdată de pe rafturilenici unui magazin.

Am verificat, mai mult de cu�riozitate, în toate cele șase saușapte băcănii, marketuri și super�marketuri din preajma casei noas�tre și nu s�a schimbat nimic ni� căieri: aceleași sortimen te de pâi �ne, la aceleași prețuri, de aceeașicalitate. Și, în ace lași timp, în niciunul din magazinele astea nu gă�sesc făină de grâu. De mălai da,uneori, pentru o mămăligă pri�pită, țărănească, dar făină nu.

Știu că e stupid să încerci săînțelegi reacțiile colective în mo�mente de panică și dezorientare.Am totuși în minte imaginea unorcămări de apartament sau maga�zii de casă pline de pungi și sacicu făină pe o latură și ticsite cusuluri de hârtie igienică pe cea�laltă latură. Și mă gândesc cumvedem noi sfârșitul lumii din adă�postul nostru domestic, cu hârtieigienică și făină. Și mult�mult dez �infectant. SDC

5ANUL XVI NR. 68211 – 17 APRILIE 2020 opinii


RADU PAVEL GHEOROMÂNII E DEŞTEPŢI

Jurnal de coronavirus: făină și hârtie

Suntem în epoca distanțării so�ciale, iar moda va mai dura dinpăcate ceva timp. Starea deurgență în România va fi prelun�gită cu încă o lună, abia din 15mai fiind de așteptat ca res tric �țiile să se mai relaxeze. Nu toateînsă. Foarte probabil va trebui săpurtăm măști și la vară și să oco�lim zonele aglomerate.

În plină pandemie, la Cluj, douămii de oameni se adună ca la unsemn în parcarea aeroportului.Nu e miting spontan, ci o plecareîn masă la muncă în străinătate.S�a întâmplat joi, într�o zi în carepe aeroporturile patriei sufla vân�tul. La Iași spre exemplu, în ace �eași zi, nu s�a ridicat de pe aero� port nici un avion. La Cluj însă,vânzoleala era mare.

Zeci de autocare din toatecolțurile țării au adus la Cluj2.000 de muncitori sezonieri, iar12 avioane charter erau pregătitesă�i preia și să�i ducă în Germaniala muncile agricole. Imaginile de

la TV sunt stupefiante. Oameniiau stat ciorchine, băgați unii înalții, și au așteptat cu orele îmbar�carea în avion.

De ce un asemenea spectacolcând autoritățile se chinuie să nebage în cap cât de rău e să fimmulți oameni la un loc? Abia dinacest punct începe balul. Condu�cerea aeroportului dă vina pefirma privată care administreazăparcarea. Cei de la Prefectură șiConsiliul Județean spun că habarn�au avut de marea buluceală. Înhoră intră și premierul LudovicOrban, care cere sancțiuni aspre.Doar că autoritățile pasează ne �știutoare răspunderea dintr�oparte în alta, iar nimeni nu știecine și cum au ajuns oamenii gră�madă la Cluj.

Dincolo de haosul adminis�trativ cu plecarea muncitorilorsezonieri, întrebarea este cât debine e că acești oameni pleacă să�și caute o pâine în străinătateși cum se face că țara lor nu�i poa �te folosi la munci similare.

În ultimele săptămâni un mi�lion de români au intrat în șomajtehnic, iar statisticile dinspre gu�vern par să se înrăutățească de lao zi la alta. Firmele și�au opritbrusc activitatea, iar angajații suntdisperați, pentru că nu știu dacăvor mai avea unde să se întoarcă.

Românii nu pleacă de bineafară. Vin sărbătorile de Paște, ni�meni n�are chef să meargă lamuncă în agricultură, în condițiideloc prietenoase. Statul românnu are ce să le ofere în acest mo�ment, iar cei din privat din atât.Ni mic nu poate fi sigur în pe�rioada care vine. Banii vor fi totmai puțini, iar locuri de muncă nuse vor mai găsi pe toate drumurileca până la începutul crizei medi�cale. Chiar dacă de la jumătatealunii mai se vor redeschide fabri�cile, întrebarea e dacă vor mai ficomenzile de altădată. Cu alte cu�vinte va mai fi nevoie de toțiangajații? Probabil că nu.

E bine că există asemenea su�pape, chiar dacă pentru România

e dureros să�și trimită forța demuncă peste graniță. Nici nu avempârghii să�i oprim pe oameni săplece. Ce le putem oferi aici maimult decât vorbe frumoase și încurajări? Există fermieri românicare le oferă slujbe generoase?Nici vorbă, iar programele guver�namentale pe domeniul agricolsunt frumoase, dar lipsesc cu de �săvârșire.

Pe de altă parte, în societatearomânească apare o nouă contro�versă, pornită din zona afacerilor.Asistăm la presiuni tot mai puter�nice pentru a reporni economia.Cât mai repede, indiferent deconsecințe.

Am văzut ce s�a petrecut într�unstat mult mai civilizat, numit Aus�tria. Autoritățile din Tirol suntacuzate că n�au oprit activitateala începutul epidemiei și au ținut

deschise profitabilele stațiuni deschi, chiar dacă au știut că situațiaîn zonă se deteriorează.

Întrebarea este ce facem? Maisuportăm câteva săptămâni și stămascunși de virus în case ori ieșimcu toții la treabă? Logic ar fi să pu �nem sănătatea înaintea banilor.Dar presiunile cresc, iar oameniide afaceri nu mai au răbdare.

Este clar că nici un stat nu�șipermite, financiar vorbind, să leceară oamenilor să stea acasă culunile.

Economia unei țări gâfâie șiîn vremuri normale, darămitecând milioane de oameni buni demuncă stau cu săptămânile înpropriile apartamente. Când însăguvernele le cer oamenilor să ră�mână acasă, e clar că ne pândeșteun pericol imens.

E un moment complicat, cuatât mai dificil cu cât nu știm câtva dura pandemia și ce va fi după.Între bani și sănătate ar trebui săalegem fără nici o ezitare sănăta�tea. Putem strânge din dinți o lună,două sau jumătate de an dacă va finevoie, dar să știm că suntem însiguranță.

Dacă suntem acum înțelepți,iar când vom ieși din case vom fi șiharnici, atunci vor veni și banii. SDC

FLORIN GHEŢĂUVAGONUL CU VORBE

Banii sau sănătatea?

Pe 28 februarie

apărea la Guild, în

Marea Britanie, Călin

Humă: Symphony-Concerto for Pianoand Orchestra;Symphony No. 1„Carpatica“, un disc

cu pianistul român

Sergiu Tuhuțiu și BBC

National Orchestra of

Wales, dirijor

Christopher Petrie.

E muzica surprinzătoare a unuicompozitor îndrăgostit de medi �tație, cu o pasiune devorantă pen�tru spațiul liric al unui „acasă“definit de o tonalitate misterioas ă,cu secvențe de folclor sublimat înretorte neo�romantice. Interpreta�rea e una pasională, orchestra ededicată, iar compo zițiile directe,deloc pretențioase. Născut la Iași,absolvent al liceului Racoviță, cu ocarieră comercială și studii deștiințe politice la Universitatea dinSouthampton, Că lin Humă e astăziconsul onorific al României în An�glia și fondator al unei platformedigitale pentru oportunități deafaceri destinată întreprinzători�lor britanici și români. Am stat devorbă, într�un interviu în exclusi�vitate pentru SdC.

A existat o lansare în Anglia, ațiputut să vă promovați cumva al-bumul în aceste vremuri în carepandemia COVID-19 a blocat nudoar lumea muzicală?

Lansarea în UK, ca multe alte eve�nimente programate înainte depandemie, a fost amânată pe 23aprilie, dar cu siguranță se va maiamâna. Distribuția CD�ului se facede către Naxos, care este prezentăîn peste 60 de piețe. Cu aceastăimpusă „liniște“, am reușit să co�munic cu artiști din toate colțurilelumii care mă promovează prinrețeaua lor de folowers.

Sunteți consul onorific al Româ-niei în UK, cum resimte comuni-tatea românească pandemia,cum o resimt britanicii, pe careregina i-a încurajat cu acel„we’ll meet again“, invocândspiritul WW2?

Comunitatea românească, ca toa �te celelalte, se conformează poli�ticilor locale din UK. Aici este oabordare care încearcă să echili�breze restrângerile impuse dincauza virusului cu datoria de acontinua coordonarea treburilorțării, motoare care nu s�au stopat.Românii se împart în două sub�comunități, cei care s�au stabilitaici definitiv și cei veniți la lucru,pe o perioadă definită. Aceștia dinurmă suferă din păcate, fiind prinșide circumstanțe, în situații în carenu mai au de lucru, nu se pot în�toarce acasă și au rămas și fărăfonduri, căci trimiteau toți baniiacasă. Au apărut și primele decesecauzate de COVID, dar comunita�tea se mobilizează și ajută.

Compoziția e pentru dumnea-voastră mai mult decât un violond’Ingres. De ce muzica, domnuleHumă? De ce simfonicul?

Aș putea spune că muzica nu afost o alegere conștientă, ci unatranscendentală. Ea m�a ales pemine! Am fost inspirat și de fatamea, Ruxandra, pianistă, eu „ju�cându�mă“ la pian, am legat câtevaacorduri mai simple, mai apoi amexperimentat cu expresii muzicale

mai complexe. Poate că expune�rea, prin preocupările zilnice, laproblematici complexe, duce la oacumulare sentimentală care ex�plodează prin muzică.

Recenzenții albumului faccomparații și trimiteri onorante,nu doar ca posibile surse deinspirație, la Sibelius sau Bruck -ner pentru Concertul simfonic,respectiv Richard Strauss sauKodály și Enescu pentru Carpa-tica. Concert simfonic sau sim-fonie-concert?

Nu compun după teme dinaintestabilite, o poezie, o scurtă povesteetc. Muzica apare ca o revărsareemoțională a trăirilor generate deinteracțiunea cu „viața“, astfel nuexistă o tematică definită. Concertsimfonic, deoarece nu îmi place sădau o voce distinctă unui instru�ment/ solist, ci să creez o com pe �tiție între orchestră și acesta/aceasta, competiție în care fiecare„luptă“ pentru distincție.

Dincolo de formă, din perspecti-va limbajului mergeți pe undrum bătătorit, cel tonal, neo-romantic. Nu v-au tentat nicio-dată limbajul și tehnicilecompoziționale de secol 21?

Încă o dată, alegerea limbajului nuîmi aparține conștient. Nu aș puteaaltfel. Este ceea ce erupe din adân�cul ființei. Vedeți, eu nu sunt preo�cupat de teorie/ forma muzicii, cide filosofia ei. Muzica nu o percepca experimentând cu diferite su�nete, ci ca pe un mesaj. Pentru mi �ne, mesajul nu poate fi transmisdecât prin dialog cu ascultătorul,ca o relație simbiotică în care avemnevoie unul de altul. Astfel, nu potcomunica decât tonal, demers im�posibil de realizat, pentru mine,printr�o exprimare ultra modernă.

Cum a decurs înregistrareaacestui disc? Cum a fost colabo-rarea cu pianistul român SergiuTuhuțiu și cu orchestra dirijatăde Christopher Petrie?

O experiență copleșitoare. Or�chestra și popularul studio/ salăde spectacole a BBC din Țara Ga�lilor au contribuit la o atmosferăcare continuă, în percepția mea,emoțiile pieselor muzicale. Sergiu

este un pianist cu un simț liric ac�centuat, care a dat o parte dinviața concertului simfonic. Chriseste prietenul și colaboratorulmeu de peste 13 ani. Lucrez cu ella aranjamentul pieselor mele șimă ajută să descopăr arealul fie�cărui instrument.

Sunteți un compozitor cântat înmai multe săli europene. A douadumneavoastră simfonie, Ham-pshire, a fost interpretată deRoyal Philarmonic în catedraladin Winchester. Pe când în Ro-

mânia, pe când la Iași?

Am avut șansa să colaborez cu or�chestre importante, printre carecea a BBC National Wales, RoyalSymphony, Chamber Orchestra ofLondon, Orchestra Radio Mol�dova, Filarmonica Craiova, Filar�monica Pitești, Orchestra Horstdin Bonn Germania etc. În Româ�nia, fiind aproape necunoscut încalitate de compozitor, sunt, bă�nuiesc, extrem de „riscant“ pentrua fi introdus ca parte a unui pro�gram al orchestrelor. Reacțiile pu�blicului din UK și alte țări au fostprobatoare până acum. Recent, înRepublica Moldova am avut unsucces neașteptat. Îmi doresc săfiu prezent pe scena muzicală aIașului, dar nu știu dacă orchestraîși poate asuma acest risc.

Cum vă petreceți timpul în pandemie, știu că lucrați la unconcert pentru vioară?

Dincolo de obligațiile de serviciuși consulare, mi�am propus înaceastă perioadă să studiez maimulte opere ale unor compozitoricelebri și gândesc forma și struc�tura concertului de vioară. Dacăva fi acceptat și preluat de cătreun solist foarte cunoscut, nu îi potda numele deocamdată, aș visa săajung cu el pe scena FestivaluluiEnescu în 2021. Acest concert, îm�preună cu simfonia a doua, TheHampshire, urmează să fie înre�gistrate pe un alt album muzical.Între timp, împreună cu Chris Pe�trie, pregătim un album numai culucrări pianistice scurte interpre�tate de către Ruxandra. SDC

6ANUL XVI NR. 682

11 – 17 APRILIE 2020muzică www.suplimentuldecultura.ro

UN DISC ROMÂNESC ÎN MAREA BRITANIE. INTERVIU CU COMPOZITORUL CĂLIN HUMĂ

„Muzica nu a fost o alegereconștientă, ci una transcendentală“ CĂTĂLIN SAVA

RUBATO. RUBRICA DE CLASICĂ

Epidemiologi din în -treaga lume în deam- nă în aceste zile depandemie la purtareaunei măști ca factorce diminuează sem -nificativ gradul decontagiune când vinevorba de noul co ro -navirus. Mas ca, altă- dată un element spe -cific artelor specta- colelor, ocupă prim-planul vieții cotidieneîntr-un cu totul altscop. Numai bine săvedem care e rostulei în teatru.

În lumea antică, măștile însoțeauobligatoriu interpreții, pentru atransfera în material expresiaconsacrată a unui personaj ce tre�buia identificat adesea de la dis �tanțe considerabile. Să ne gândimcă amfiteatrele grecești și romaneaveau capacități de mii de locuri.Dacă problema audibilității fu�sese rezolvată prin știința prac�tică a acusticii și prin exploatareafactorilor naturali, în privința re�ceptării vizuale una dintre soluțiiera masca teatrală. Commedia

dell’Arte a fost următoarea etapăde privilegiere a acestor accesorii.Ele defineau plastic prin mode�lare în piele o colecție de tipologiicaracteriale ușor de recunoscutde privitori: Pantalone, Colom�bina, Arlecchino, Pulcinella etc.

UN INSTRUMENT LAÎNDEMÂNA ARTISTULUI

Deși în principiu „fizionomiile deîmprumut“ anulează nevoia ma�chiajului pentru scenă, colorareafeței în scopuri artistice a apăruttotuși relativ devreme în istoriateatrală. În misterele medievale,cei ce interpretau sfinți își pictauobrajii în alb sau auriu, iar ceicare jucau îngeri optau pentru unverde foarte deschis. În Renaș �tere, pudratul cu făină era un obi�cei frecvent, la fel ca bărbile șiperucile confecționate din lână.Ulterior, creta, funinginea, cenușade plută au devenit materiale pre�dilecte pentru histrioni. Cu riscu�rile aferente, pentru că nu puțineerau situațiile de utilizare a unorsubstanțe despre care nu se știa căsunt otrăvitoare, consecința fiindintoxicările frecvente și chiar de�cesul prematur.

Produsele de machiaj moder �ne, pe bază de grăsime, au apărutîn secolul al XIX�lea, în Germania(Ludwig Leichner și Carl Baudinîși revendică patentul). Industrias�a dezvoltat rapid, astfel încât înnumai câțiva ani a devenit înflori�toare. Obligativitatea machiajului

a fost impusă de progresele teh�nice ale iluminatului scenic, maiales a celui electric, care anihilachipurile interpreților. Sublinie�rea anumitor trăsături, eviden �țierea sau camuflarea altora, asi �gurarea vizibilității de la depăr�tare au transformat machiereaîntr�un element necesar. Care ajutănu numai procesul perceptiv alspectatorilor, ci și (sau mai ales)procesul întruchipării personaju�lui desemnat.

Masca de machiaj e un instru�ment la îndemâna artistului pen�tru a se apropia de persoana deficțiune pe care o joacă la rampă. Eun sprijin pentru interpreți în tra�seul de transpunere în dateleima ginarului. Regulile de bază ledeprind în anii de studiu, dar îndiviziunea artistică a muncii decreație machierea presupune înprezent o adevărată specializare.A devenit parte a travaliului deechipă, machiorii profesioniștiparticipând la repetiții și oferindsoluții adecvate intențiilor regizo�rale. Propunerile lor se pliază peinterpret, pe fiecare personaj, încorelație cu vestimentația de sce �nă, decorul și luminile.

PRINCIPALUL EFECT ESTE STRANIETATEA

În arta teatrală machierea e o îndeletnicire creativă. Evoluțiamaterialelor și a tehnicilor deprelucrare a dezvoltat o laturăinteresantă, machiajul prostetic,

de efecte speciale. Utilizat maiales în film, dar neexclus nici dinarta scenică, acesta creează iluziaunor difor mități, a unor adăugirispectaculoase, metamorfozândun actor până la a�l face de nere�cunoscut.

O istorie extrem de intere�santă are machiajul de stereotip.Al clovnilor este cel mai cunoscut:exagerarea voluntară a conturu�rilor ochilor, buzelor și nasului,cromatica standard, în alb, roșu,negru. Adăugirile rezultate dinfardare sunt animate prin excesulmimic al artiștilor de circ și deteatru, într�o gamă de reacții faciale care depind de talentul fiecăruia.

Păstrând strânse legăturile cutrecutul, cu teatrul de tip ritualic,

artiștii asiatici conservă și astăziprin arta lor tradiții seculare. Fie�care element grafic al machiajuluidin opera chineză ori din stilulkabuki are semnificații specifice.Convenția impune, de pilă, ca înopera chineză (jingxi) actorii dis �tribuiți în roluri de bărbați șifemei în vârstă să aibă un machiajfoarte simplu. Cei cu roluri mas�culine poartă invariabil bărbi.Bărbații care joacă roluri de femeiau fețe vopsite cu alb, iar ochii lesunt marcați cu un roșu intenscare se pierde în roz.

În kabukiul japonez, machia�jul exagerează trăsăturile fețeiprin culoare și linii. Culorile suntși ele impuse de datini transmisedin generație în generație. Bazaeste albul, iar fiecare nuanță uti�lizată are o determinare seman�tică precisă: indigoul sugereazăfantome, spirite rele; maroul epentru divinități; roșul indică fu rie sau agresivitate. Pentru ne�cunoscătorii acestor coduri prin� cipalul efect este stranietatea. Pu�blicul nipon, însă, cunoaște în�treaga simbolistică, conflictul șievoluția acțiunii fiind ușor de ur�mărit și de înțeles. SDC

7ANUL XVI NR. 68211 – 17 APRILIE 2020 teatru


ION BARBUPINACOTECA DIN PETRILA

OLTIȚA CÎNTECDATUL ÎN SPECTACOL

Vremea măștilor

8ANUL XVI NR. 682

11 – 17 APRILIE 2020interviuwww.suplimentuldecultura.ro

M�am întâlnit cu scriitorul islan�dez la Festivalul Internațional deLiteratură și Traducere de la Iași(cum altfel?), la ediția de anultrecut. Am stat de vorbă într�o ziîntunecată și ploioasă, în cortulFILIT, iar ziua a devenit bruscmai senină, căci Sjón are darulde a fi un personaj foarte cald,uman, un povestitor empatic, ge�neros. Ajungând, în sfârșit, să șitranscriu discuția noastră deatunci în contextual acesta maipuțin optimist, sentimentele deseninătate au revenit. Ceea cesper să se întâmple și în cazuldumneavoastră, odată încheiatăaceastă lectură.

ELI BĂDICĂ

Cărțile dvs. au primit, de-a lun-gul timpului, multe etichete, dela proză poetică la realism ma-gic, fantastic, volume alegorice,parabole, povești folclorice, mi-tice etc. Vă influențează lucruri-le acestea procesul creativ?

Contează etichetele acestea?

Nu, nu contează pentru mine câ �tuși de puțin. Dar sunt interesante,îmi place să văd cum sunt inter�pretate cărțile mele, cum le percepoamenii, ce părere au despre ele,diferă foarte mult în funcție decontext, de țară, de cultură, maiales că traducerile le și transformă,le dau altă viață. Sunt curios și atât.Am găsit formula aceasta de scris,care mi se po trivește, un amestecde realism, comentariu social șiexperiență individuală a omuluicare încearcă să rămână fidel con�ceptului de literatură, și așa scriupână astăzi.

Pentru că ați amintit de formula dvs., cum ați ajuns lastilul acesta?

Nu e ușor să pui degetul pe lucru�rile astea, să�ți dai seama cum să îțigăsești stilul. Din nou, am început

ca poet – și am fost doar poettimp de șase ani, până la 21 de ani.Asta a avut o influență puternicăasupra modului în care scriu pro �ză; și cred că se vede.

Firește! E unul dintre primele lucruri pe care le observi atuncicând deschizi o carte semnată

de Sjón.

Mă gândeam eu. Apoi, nu�mi e frică să folosesc

nici un artificiu narativ, oriceformă inventată de om pentru aspune o poveste – nu ezit, deexemplu, să fac un animal să vor�bească dacă am nevoie de asta, etotuși o convenție care a fost foartemult folosită.

Totodată, cărțile care m�aumar cat au avut un aport cople �șitor. Oamenii de la care am în �vățat să scriu mi�au arătat că sepoate face orice. Și nu doar su pra �realiștii din grupul numit „AtomPoets“, pe care i�am descoperit la15 ani și care au revoluționat poe�zia islandeză, ci și maeștri precumBulgakov – am citit Maestrul șiMargareta la 18 ani, mi�a schimbatcomplet modul în care mă rapor�tam la roman, ori polonezul BrunoSchulz, care m�a influențat foarte

mult. Sau saga tipice islandeze,care sunt interesante pentru căprezintă viața pe toate palierelesale – viața cotidiană, viața visu�lui, viața poetică (cu metaforelesale – și, cum Borges spunea in�credibil de frumos, metaforeleaduc împreună oamenii și zeii).Ori Leonora Carrington, care ascris niște cărți splendide (cum arfi The Hearing Trumpet). Pe scurt,am învățat de la cei mai buni.

Și când ați știut că v-ați găsit

stilul?

Primul roman pe care l�am scrism�a transformat în ceea ce suntastăzi din punct de vedere literar.E o carte care a fost publicată întraducere românească acum mulțiani (foarte puțini oameni știu),Ochii tăi m�au văzut, primul ro �man al unei trilogii pe care am în�cheiat�o acum trei ani – mi�a luat25 de ani să o termin. Aceasta estecartea care mi�a arătat că textultrebuie să aibă o voce, dar șiemoție, și imaginație și că trebuiesă fie, în primul și�n primul rând,o poveste bine spusă.

Cărțile dvs. fac un salt destul demare în timp – de pildă, în ceea

ce privește Vulpea albastră, vor-bim de secolul al XIX-lea, Dinpântecul balenei este plasată însecolul al XVII-lea, iar cel mairecent roman publicat are cafundal anii ’50. De ce? Simțiți căliteratura dvs. are nevoie deaceastă distanță temporală?

Sunt multe motive pentru carefac asta. Unul dintre ele este pen�tru că cred cu tărie că, uitându�nela poveștile din trecutul nostrumai mult sau mai puțin îndepăr�tat, putem înțelege de unde venimși încotro ne îndreptăm. Alt motiveste acela că îmi place să lucrez cuforme mai vechi și extrem de dife�rite ale gândirii. De asemenea,consider că genul acesta de salt întimp mă ajută și în ceea ce pri �vește poziția cititorului. Dacă pla�sez o carte în zilele noastre, citi �torul, mult prea prins în cotidian,mult prea apropiat de contempo�ran, va urmări doar acuratețeainformațiilor, va fi tentat să măcontrazică etc. Dar, dacă îl ducîna poi în timp, într�o vreme pecare el nu o cunoaște foarte bine,nu are încotro și trebuie să aibăîncredere în mine. E ca și când i�așspune: Știu despre ce vorbesc, cu�nosc unul�două lucruri, haide încălătoria asta cu mine. Plus că așale pot construi și ca pe niște fa�bule, au un miez pe care�l împartcu acestea.

Subiectele pe care le atingeți în cărțile dvs. sunt extrem de

variate și de atipice, sensibile, săzicem, de la sindromul Down lahomosexualitate – mai ales căsunt plasate în epocile desprecare vorbeam. De unde credeți

că vine interesul acesta?

Unul dintre lucrurile pe care nu lepot explica prea bine este de cesunt atras de anumite subiecte.Am fost un copil căruia�i plăceaupoveștile ciudate, folclorul, maiapoi adolescentul care gusta ben�zile desenate și pulp fiction și totașa. Dar nu știu cum am devenitașa. Sunt sigur că există motiveneurologice, argumente care ținde felul în care am crescut, che�stiuni culturale și așa mai de�parte, dar nu am căutat să leiden tific. Cert e că asta sunt.

Societatea decide care suntoamenii care sunt slabi sau im �perfecți, ea pune stigmatul ăstaasupra unora, ei vin pe lume așacum sunt ei și sunt văzuți ca fiindproblematici. Iar eu sunt intere�sat de felul în care oamenii aceș �tia se raportează la lumea din jur,la modul în care își arată umani�tatea, de asta îi caut tot timpul. In�voluntar. Cred că e firesc, suntscriitor până la urmă, altfel n�așavea despre ce să scriu.

Care este procesul prin care

ajungeți la subiectele acestea?

Ori de câte ori ceva îmi atrageatenția, îmi notez, îmi fac însem�nări în computer și, uneori, pesteceva vreme, acel lucru capătă mai

INTERVIU CU SCRIITORUL ISLANDEZ SJÓN

„Trebuie să te abții pe câtde mult poți să scrii“

© F

ILIT

Iași

SJÓN, pseudonimul lui Sigurjón Birgir Sigurðsson, romancier,dramaturg, poet și textier, se numără printre cei mai cunoscuţi artiștiislandezi contemporani. Cunoscut și graţie faptului că a semnat multedintre textele pieselor lui Björk, Sjón a fost nominalizat și la Premiul

Oscar pentru versurile din coloana sonoră a filmului Dansând cunoaptea (r. Lars von Trier, 2000). În limba română i-au fost publicate

până acum traducerile romanelor Ochii tăi m-au văzut (Niculescu, trad.Anca Băicoianu, 2008), Vulpea albastră (Polirom, trad. Anca Băicoianu,

2014) și Din pântecul balenei (Polirom, trad. Anca Diaconu, 2019).Cărţile sale au avut parte de o receptare largă, au fost multipremiateși extrem de traduse. Adevărul e că ele au calitatea de a nu te lăsa

indiferent: fie le iubești cu pasiune, fie îţi displac profund.

9ANUL XVI NR. 68211 – 17 APRILIE 2020 interviu


multă consistență, îmi acapareazămintea și încep să construiesc peel. De obicei, îmi ia mult timp sădescopăr povestea, să o văd, să odesfășor. Iar asta nu se întâmplăpână când nu găsesc protagonis�tul, cel care va purta povestea înbrațe, cel care va fi povestea.

Să dau un exemplu: romanulrecent apărut în Islanda este de �spre un partid neonazist fondat înReykjavík în 1958. Am adunatfoarte mulți ani material despreacest partid și despre nazismullocal de dinainte de al Doilea Răz�boi Mondial. Dar abia odată cu fon�datorul acestui mic partid și cudescoperirea unui element extremde relevant din biografia lui – fap�tul că la vârsta de 22 de ani a fostdiagnosticat cu cancer osos și aînființat partidul – am putut în�cepe să scriu. Detaliul acesta a pustotul în mișcare, mai ales că parti�dul pe care l�a creat a murit odatăcu el, doi ani mai târziu. Pentrumine, a avea un personaj care și�adedicat ultimii ani de viață, ultimarespirație din corpul său pentruceva atât de negativ, m�a făcut săpot începe să scriu. Să fi avut doarun grup de tineri neonaziști nu erasuficient, nu mă interesa foartetare. Dar să vorbesc despre cinevacare era pe punctul de a muri șiavea totuși ideile acestea oribile înminte, da, asta era ceva suficient deputernic, cu asta puteam lucra.

E ceva anume care v-a dat bătăi de cap atunci când scriați

vreo carte?

Mare parte a romanului Din pân�tecul balenei este scris sub formă

de flux al conștiinței, pentru căam decis să�l scriu într�un moddiferit de cele trei�patru cărți pecare le scrisesem înaintea aces�teia – care sunt romane construi �te foarte atent, unde fiecare frazăe gândită din nou și din nou, fie�care pagină la fel, totul e extremde precis, de bine așezat. Așa că,atunci când am decis să scriu alt�fel Din pântecul balenei, mi�amdat seama că trebuie să abordezsituația într�o manieră nouă pen�tru mine. Am mers zilnic la sala delectură a Bibliotecii Națio nale dinReykjavík, m�am așezat la o masăși, timp de o oră�două, am scris câtde repede am putut.

Repede?

Da. Și mi�am spus de la început cănu mă voi lăsa să rescriu nimicdin ceea ce am scris în transa asta,să zicem. Înainte să intru în salade lectură, mă pregăteam, îmistructuram mental scena, încer�cam să memorez elementele isto�rice sau științifice pe care prota� gonistul avea să le folosească, iarabia după aceea mergeam și înce�peam să scriu. Cât de repede pu�team. Ceea ce, firește, a însemnatcă într�o perioadă scurtă de timpaveam deja mult material. Apro �po, de obicei, înainte de a scrie, euîmi imaginez cartea ca obiect,cum va arăta, dacă va avea capi�tole scurte sau lungi, cum va arătatextul pe pagină, cam câte paginiva avea în versiunea tipărită etc.Dar în acest caz a trebuit să re �nunț la toate astea, să nu�mi ima �ginez nimic. Și asta a fost cea maimare bătaie de cap în ceea ce

privește Din pântecul balenei,faptul că am lucrat așa cum numai lucrasem până atunci, că tre�buia să valorific stilul acesta, flu�xul conștiinței.

În Vulpea albastră, naratorulspune, chiar pe la început, că„Animalul nu trebuie să uite căomul este un vânător“. Autorulamerican Jonathan Gottschall ascris o întreagă (și excelentă)carte despre faptul că poveștilene fac ceea ce suntem (Animalulpovestitor, ed. Vellant, trad.Smaranda Nistor, 2019). Cumvedeți relația aceasta dintre vâ-nător și poveste astăzi?

Vulpea albastră începe cu cevaatât de primordial pentru că vâ�natul este în natura omului. Capovestea, de altfel. Amândouă ne�auajutat să supraviețuim: vânătoa�rea foarte concret, trupește, ca săne putem hrăni, iar poveștile spi�ritual, din ele am învățat cum sănu dispărem. Au fost dintotdeau �na în viețile noastre. De aceea suntperfect de acord cu Gottschall,omul este un animal povestitor.Un vânător povestitor. Și trebuiesă fim capabili să ne spunem po �veștile în continuare, căci nu pu �tem supraviețui fără ele – astăzine ajută, printre altele, să vedemcum putem face față încălzirii glo�bale. Într�un fel, povestea noastră,cea a omenirii, ne vânează pe noiacum. Cred că am devenit proprianoastră pradă.

Ne aflăm la un festival literarcare pune accentul și pe tradu-ceri și traducători. Cărțile dvs.sunt traduse în 35 de limbi. Văimplicați în traducerile lor,lucrați pe texte cu traducătorii

respectivi?

De fiecare dată când sunt vândutedrepturile de traducere pentruvreuna dintre cărțile mele, agen�tul meu le transmite editorilordatele mele de contact pentrueventualitatea în care traducăto�rii vor să ia legătura cu mine, dacăvor să corespondăm și să discu�tăm pe marginea textului respec�tiv, eu sunt extrem de deschis. Nutoți îmi scriu, dar o mare partedintre ei o fac. Mie îmi place cândse întâmplă asta, îmi dă o ideedespre cum se face transferul în �tre islandeză și chineză, să zicem,ce presupune asta, care sunt limi�tele unei traduceri, unde trebuiesă inoveze un traducător...

...și, bănuiesc, vă interesează șimodul în care traducătorul res-pectiv vă citește cartea. Căci,nu-i așa?, e un tip de lectură

extrem de diferit, poate cel mainuanțat, cel mai profund.

Da! Știi, nu e nimic mai înfri co �șător pentru un scriitor decât untraducător care�i citește cartea.Pentru că, exact cum spuneai, lec�tura unui traducător e profundă,el sau ea se scufundă atât de multîn limbaj, citește o carte atât debine... Iar dacă ai făcut o greșeală,sub o formă sau alta, traducătorulo va găsi. Și nici nu mai conteazăcă poate miile de cititori de di�naintea lui/ ei n�au remarcat�o. E uimitor!

Când un scriitor devine atât decunoscut cum sunteți dvs., e, deobicei, invitat foarte des la totfelul de festivaluri, evenimente,emisiuni, acordă multe inter-viuri etc., iar toate acestea iaufoarte mult din timpul pentruscris. Cum vedeți lucrurile aces-tea, sunt ele o povară, un răunecesar?

N�am fost niciodată un scriitor carescrie zilnic, sunt perioade lungi detimp în care nu pot să scriu nimic –poate că�mi iau notițe, strâng mate�rial într�un dosar, mă gândesc laceea ce voi scrie sau vorbesc cualți oameni despre asta, citescfoarte mult, dar sunt luni în carenu scriu propriu�zis nici un rând.O bună parte dintre colegii meiscriitori din Islanda publică ocarte o dată la doi ani, de pildă,ceea ce mie mi se pare o nebunie,n�aș putea s�o fac niciodată, amnevoie de mult timp între cărți, deo perioadă în care să merg maimult prin cafenele, să vorbesc cuoamenii...

A mă duce la festivaluri și totfelul de alte evenimente, în acestcontext, nu este o povară, ba dim�potrivă: ador să mă întâlnesc cu ci�titorii, să cunosc oameni, mă bucursă pot învăța lucruri noi, cum ar fichestiuni pe care nu le știam de �spre literatura țării în care călăto�resc – mă întorc de pretutindeni,de exemplu, cu liste de lecturi.Consider că asta face parte firescdin viața mea de scriitor.

Din punctul meu de vedere,cred că trebuie să petreci cât mai

mult timp posibil departe de ma �sa ta de lucru, să te abții pe cât demult poți să scrii, să mai arunciceva în lume.

De ce?

Pentru că sunt de părere că tre�buie să fii absolut sigur că lumeaare nevoie de cartea aceea pe caretu vrei s�o scrii/ publici. Sunt multprea multe cărți în universul acesta.Trebuie să fii convins, atunci cândpublici, că aduci ceva lumii. Iardacă scrii zilnic, mereu și mereu, îțimărești șansele să scoți ceva decare nimeni n�are nevoie. Și asta ecea mai mare tragedie.

Imaginea v-a fost alăturată înultimii zeci de ani cu cea a luiBjörk, iar romanele dvs. au fostpromovate ca fiind scrise detextierul bine-cunoscutei artis-te. Cum vă raportați la acest lu-cru, dat fiind că versurile aceleasunt, până la urmă, o infimă par-te din tot ceea ce ați scris?

Fără discuție, Björk e mult mai cu�noscută pe mapamond decât mi �ne, așa că am ajuns să înțelegmetoda aceasta de promovare,tentația editorilor de a le atrageatenția cititorilor prin a mă pre�zenta ca textierul ei sau prin apune citate din opiniile ei în ceeace privește o carte sau alta de�alemele. Mi se pare normal. În plus,suntem prieteni foarte buni dinadolescență – când ne�am cunos�cut, ea avea 16 ani, iar eu 19 –, așacă nu are cum să mă deranjezeeticheta aceasta pe care mi�o puneditorii străini – în Islanda, statu�tul nostru este similar, suntemamândoi considerați a fi artiști re�prezentativi pentru generațianoastră. E adevărat că, în urmă cucâțiva ani, începuse să mă epui�zeze prezentarea aceasta, dar apoimi�a venit în minte o metaforăcare m�a detensionat și m�a făcutsă mă împac definitiv cu ideea; i�am spus�o și lui Björk, suna camașa: „Știi cum e reprezentat Iisusaproape mereu alături de cruceasa? Ei, bine, așa și eu cu tine. În�totdeauna cu tine“. Ne�am amuzatatunci mult pe seama asta. SDC

Nu e nimic mai înfri coșător pentru un scriitor decât un traducător care-icitește cartea, pentru că lectura unuitraducător e profundă.

© N

ona

Rap

ota

n

DANA PÎRVAN

Paolo Giordano oferă răspunsuri,dar mai ales pune întrebări legatede felul în care se realizează conta�minarea, ce contează cu adevăratîn această criză, care este im pactulla nivel global, ce ar trebui să neîngrijoreze, cum trebuie să reac �ționăm, cum am ajuns aici și cumam vrea să o luăm de la capăt.

Autorul nu vede în contami�narea cu coronavirus un fenomenunic, primatul absolut fiindu�iînsă asigurat doar de viteza cucare se transmite la nivel mon�dial, năucind prin senzația de ex�plozie. Omenirea se dovedește a finepregătită pentru consecințeleacestei extinderi și de aici (și nudoar de aici), lipsa de organizare,polemica gratuită și găunoasă, pa�nica ce ne sabotează. Uitându�se înculise, Paolo Giordano crede căaceastă contaminare, care nu seîmpiedică în identități și culturi,este unul dintre indiciile că trăimîntr�o lume globală, interconectatăși inextricabilă, una dintre conse �cințele stilului nostru de viață:„obrăznicia sa ne dezvăluie cevadeja cunoscut, dar greu de cuan�tificat: mulțimea legăturilor pe

care le avem, pretutindeni, unii cuceilalți, precum și complexitatealumii în care trăim, cu rațiunilesale sociale, politice, economice,dar și interpersonale sau psihice“.

Când este evident că nu îi maiputem impune naturii ritmul nos�tru, Paolo Giordano considerărentabil să considerăm epidemianu doar o criză medicală, ci și ocriză matematică, propunând oabordarea matematică a proble�mei, pentru o mai bună înțelegerea cauzelor și a efectelor și pentrua ne descotorosi de sugestionări.Astfel, epidemia trebuie privită cao infecție a rețelei noastre de le�gături, oamenii împărțindu�se înSusceptibili, Infectați și Rezistenți(sau Excluși). Neliniștea poate fiținută la distanță cu rațio na men �te de tip matematic.

ATITUDINEA ESTEANTIFATALISTĂ

Niște calcule simple ce țin cont deritmul ex ponențial și rata de răs�pândire duc la o concluzie uma nă,și ea cât se poate de simplă: „Dacădiminuăm posibilitățile de conta�minare, dacă ne corectăm com�portamentele astfel încât virusulsă nu se transmită cu ușurință dela o persoană la alta, R0 scade șicontaminarea este încetinită. Deaceea nu ne mai ducem la cinema�tograf“. Iată sensul matematic alpriva țiunilor noastre.

Autorul merge mai departe șine propune chiar un joc matema�tic: „Într�o rece abstractizare ma�tematică, epidemia este și un marejoc. Este un joc macabru, dar ră�mâne un joc, cu regulile sale, custrategiile sale, cu țelurile sale (săfim în continuare noi înșine sau sănu ne îmbolnăvim) și, firește, cunoi, jucătorii. Un joc pe care l�amputea numi dilema carantinei“.

Atitudinea lui Paolo Gior�dano este antifatalistă. Cum sto�păm? Etapele par clare și simple:cu forță, sacrificiu, răbdare și iarrăbdare. Prudența e singurul vac�cin disponibil acum. Și nu trebuiesă uităm nici o clipă că în vremeaepidemiei suntem un singur orga�nism, comunitate înseamnă lu �mea întreagă, solidaritatea și ra� țiunea fiind esențiale: „Hoinărea �la simultană a 7,5 miliarde de oa�meni, aceasta este rețeaua de tran� smitere a virusurilor de tip co�rona. Este rapidă, comodă, capi�lară, exact cum ne place nouă. Învremea epidemiei, eficiența noas�tră ne și condamnă“.

Paolo Giordano trage un sem �nal de alarmă în legătură cu peri�colele care ne pasc ca urmare asperanțelor de care ne lăsăm în �suflețiți în această perioadă: „Însă,în vremea contaminării, trebuiesă știm la ce anume suntem în �dreptățiți să sperăm. Căci nu edeloc sigur că, dacă sperăm în maibine, asta înseamnă că dorința

noastră este justificată. Dacă neașteptăm la ceva imposibil sauchiar la ceva foarte puțin proba�bil, vom fi dezamăgiți în repetaterânduri. Într�o asemenea criză,cusurul gândirii magice nu esteneapărat falsitatea, cât faptul căne conduce drept spre panică“.

E NEVOIE DE TOLE RANȚĂ ȘI COMPASIUNE

Și ca să nu suferim degeaba, amface bine să medităm și la ale as�pecte: nimeni nu e cu adevărat laînălțimea unei situații nemaiîn�tâlnite, deci e nevoie de tole ranțăși compasiune; tot ceea ce se în�tâmplă cu Covid�19 se va întâm�pla tot mai adesea; contaminareae doar un simptom; ecologia esteinfectată; epidemia este o invi �tație la reflecție; nu facem partedoar din comunitatea umană, cisuntem specia cea mai cotropi�toare a unui ecosistem fragil și su�perb; în știință, îndoiala e și maisfântă decât adevărul; cu cât in �formația ne sperie, ne indigneazăsau ne înfurie mai tare, cu atât

suntem mai ușor de contaminat;virusurile nu sunt organisme in�teligente, dar sunt mai priceputedecât noi la mutațiile rapide și laadaptare și se cuvine să învățămasta de la ele.

Finalul volumului surprindeprin apelul pe care îl face specia�listul în particule elementare laPsalmul 90: „Învață�ne să numă�răm zilele noastre, ca să dobân�dim înțelepciunea inimii“. Într�ovreme în care suntem ocupați sănumărăm morții și infectații, zi�lele de stat în casă și zilele deșcoală pierdute, rezervările anu�late, relațiile și sacrificiile, PaoloGiordano ne propune să ne nu�mărăm zilele ca să le prețuim. Petoate, chiar și pe acestea care ni separ numai o pauză neplăcută: „Sănumărăm zilele. Să dobândimînțelepciunea inimii. Să nu îngă�duim ca toată suferința aceasta săfie zadarnică“. SDC

Paolo Giordano, În vremeacontaminării, traducere și note deAnamaria Gebăilă, Polirom, 2020

10ANUL XVI NR. 682

11 – 17 APRILIE 2020cartewww.suplimentuldecultura.ro

Dilemele carantineiAutorul romanului Singurătatea numerelor prime, Paolo Giordano – fizician,scriitor și jurnalist italian – a scris la sfârșit de februarie și început de martie,din chiar miezul european al pandemiei, un volum ce ne oferă o imaginecomplexă, deloc subiectivă sau locală, a fenomenului care continuă cuvoluptate să dea peste cap ceea ce obișnuiam să numim normalitateaomenirii: „Nu mi-e teamă că mă voi îmbolnăvi. Atunci de ce mi-e teamă? De tot ceea ce contaminarea ar putea schimba. Mi-e teamă ca nu cumva să descopăr că eșafodajul civilizației pe care o știu e asemenea unui casteldin cărți de joc. Mi-e teamă că totul se va nărui, dar mi-e teamă și de situațiacontrară: că spaima va trece degeaba, fără să lase în urmă vreo schimbare“.

Paolo Giordano s-a născut în 1982 la Torino. Este doctor în fizică. S-aimpus ca unul dintre cele mai importante nume din literatura

italiană actuală cu romanul Singurătatea numerelor prime (2008; ed.rom. Polirom, 2018), distins cu numeroase premii, între care PremiulStrega și Premiul Campiello pentru debut, și publicat în patruzeci deţări. A mai scris romanele Il corpo umano (2012), Il nero e l’argento(2014) și Divorare il cielo (2018) și piesele de teatru Galois și Fine

pena: ora. Colaborează la „Corriere della Sera“. SDC

© M

arco

Cel

la

11ANUL XVI NR. 68211 – 17 APRILIE 2020 actualitate


SEMNAL EDITORIAL

Reportajele mele. 1927-1938de F. Brunea-Fox, supranumit „prințulreportajelor“, în Biblioteca MemoriaEditura Poliromanunță apariția unuinou volum în colecția„Biblioteca Memoria.Jurnale, autobiografii,amintiri“: Reportajelemele. 1927-1938de F. Brunea-Fox,antologie, edițieîngrijită, note șipostfață de LisetteDaniel-Brunea.

Unul dintre cei mai buni reporteridin perioada interbelică, supra�numit „prințul reportajelor“, F.Brunea�Fox a marcat istoria pre�sei românești prin celebre arti�cole precum Cinci zile printreleproși, Ali Kadri, „Sultanul“ dinAda Kaleh și Trenul�fantomă, in�cluse în cartea de față. O mărturieîn același timp simplă și pro�fundă, realistă și plină de compa�siune, despre viața celor aflați laperiferia societății.

„O lume întreagă de dez �moșteniți ai soartei, toți cei caren�aveau după ce bea apă, toți ceide pe treptele tribunalului, toțicei pe care îi aștepta spitalul saupușcăria, toată suferința și mize�ria Capitalei și a provinciei și�augăsit ecou în scrisul acestui mare,neobosit și generos reporter. […]Oricât și oriunde se va vorbi de �spre reportaj, va trebui să se spu �nă că Brunea�Fox a pus piatra detemelie a reportajului românesc.O istorie a presei române – a ga�zetelor care apar în fiecare dimi �neață și sunt citite, când e cazul,pe nerăsuflate, dimineața – vatrebui să�i închine un capitol în�treg, așa cum istoriile literaturiiromâne închină capitole întregilui Mihail Sadoveanu sau LiviuRebreanu.“ (Geo Bogza)

– FRAGMENT –

Cinci zile printre leproși

Nimeni nu�i oprește să părăseas �că lazaretul oricând. Nu existăpaznici. Văzând că nu obțin nimicde la serviciile sanitare locale, s�auaventurat mai departe, la Bucu �rești, cu vaporul, cu trenul. Cinesă�i împiedice? Mai mult – ei sin�guri mi�au mărturisit�o –, li se dă�deau din când în când concedii înregulă (de la patru la șase zile) casă�și vadă familiile din Olteniasau din Deltă (singurele regiunice dau contaminați).

Consecințele – deși incubațiateribilei maladii e destul de lungă –n�au întârziat să se arate. Am găsitla Lărgeanca familii întregi – frați șisurori – infectați pe rând. Gra ție„concediilor“. Ministerul Sănă tățiicunoaște toate acestea. Întregjudețul știe strădaniile doctoruluiIon Țuchel, medicul primar, carede zece ani trimite rapoarte, re �clamații peste reclamații, rămasefără răspuns. Dimpotrivă, a fost răs�plătit cu admonestații, căci pentrudomnii de la București jalbele n�autrecere când nu sunt politice, pro�blemele grave nu se bucură de soli�citudine decât atunci când – ca încazul de față – ireparabilul s�aprodus. Dar cui îi pasă de bolnavi?Sunt așa de departe de Bu curești!Existența lor e circumscrisă la zona

unde sunt... parcați, la pereții azilu�lui, la gardul micului cimitir din ca�pătul ogrăzii.

De obicei stau liniștiți. Ani dezile n�au supărat pe nimeni. Aurăbdat, au așteptat, au stat locu�lui. Ei, acuma și�au luat valea!

Brr! pe unde scoateți cămașa,domnilor sanitari, când frica văpune o mână rece pe chelie? Cândlepra ambulantă poate fi întâlnităpe stradă, în vagoane sau în cabine�tul domnului ministru al Sănătății?

Atunci se dau comunicate! Până acum trei luni se aflau

șaizeci de proscriși în lazaretul dela gurile Dunării. Zece au fugit. Nuse poate vorbi despre o „evadare“,căci n�au avut nici ziduri de escala�dat, nici vigilența paznicilor deînșelat. Numai unul s�a întors. Dinpropria lui voință. Nu că i�ar fi fostdragă societatea fantomală a to �varășilor săi de suferință. Spe răînsă să se vindece, căci numai acipoate găsi, din trei în trei luni,bineînțeles, nu în fiecare zi cum arfi necesar, faimosul ulei Chaul�moogra, singurul medicament cemai îndulcește întru câtva durerilecumplite. Ceilalți nouă au dispărut.

Vă dați seama? Trei luni delepră vagaboandă! Trei luni deconviețuire cu oameni sănătoși!Trei luni ce pot fi fatale nu unuisingur om, ci unei mulțimi întregi.Deasupra cărui sat, cărui oraș tre�buie înălțat steagul galben alpestiferaților? Ce localitate tre�buie pusă în carantină? [...]

Un băiat de vreo cincispre�zece ani exhiba o față terifiantă,sângerie, numai buze lustruite, cao farfurie cu zmeură. Acest chipumflat (așa�denumita „formă leo�nină“ a leprei) era parcelat de zeci

de brazde adânci, săpate parcă cubriceagul. Dinspre lazaret și�aufăcut apariția patru femei. Una dinele, foarte tânără. Aceeași mască.Deasupra gurii și pe o bună partea feței albesc pete văroase, sem�nele cronice ale leprei. Celelaltedouă, peste gâtul tumefiat de bu�be aspre și reliefate, ca tot atâteapoj ghițe de cărămidă, poartă –

incorigibilă cochetărie sau camu�flaj – o zgărdiță de mărgele.

Le salut. Femeile îmi mulțu �mesc cu un zâmbet. Doamne,aceas tă dilatare a gurii, ce efectemonstruoase poate scoate! Dar dece țin toți și toate mâinile la piept,ascunse? Sau la spate? De ce le fe�resc de obiectivul fotografic, deochii noștri? SDC

F. BRUNEA-FOX (pseudonimul literar al lui Filip Brauner, 1898-1977) s-a născut la Roman, într-o familiede intelectuali evrei din Chișinău. În timpul Primului Război Mondial, familia s-a mutat la Iași, unde

Brunea-Fox a urmat liceul. A debutat în presă la 19 ani, în revista „Arena“, iar ulterior a fost redactorla ziarele „Dimineaţa“ (1925-1937) și „Adevărul“ (1932-1937) și a semnat articole în publicaţii precum„Cuvântul liber“, „România liberă“, „Viaţa Românească“, „Jurnalul de dimineaţă“, „Lupta“, „Reporter“,

„Curierul israelit“. De același autor: Memoria reportajului (1985), Hârca piratului. Peisaje dunărene(1957), Orașul măcelului. Jurnalul rebeliunii și crimelor legionare (1944).

12ANUL XVI NR. 682

11 – 17 APRILIE 2020avanpremierăwww.suplimentuldecultura.ro

„Suplimentul decultură“ publică înavanpremieră unfragment din volumulSteinhardt. Bughimambo rag, deLavinia Bălulescu,care va apărea încurând în colecția„Biografii romanțate“a Editurii Polirom.

– FRAGMENT –

Apoi, într�o altă zi, un coleg, Doru,care era de serviciu pe tura deseară, mi�a povestit că l�a auzit peSteinhardt vorbind singur, proba�bil la întoarcerea de la slujbă: „De,toți suntem cu păcate“. Părea că�irăspunde cuiva, dar nu era ni�meni cu el. Aiureli… Aiureli�ne�aiureli, totuși le trecem în raport.Teoria era că Steinhardt ar fi co�municat într�un fel cu diversepersoane din străinătate, deci în�cercam să vedem dacă avea co�duri și așa mai departe, însă totfilajul cu el nu părea să dea rezul�tate. Mereu făcea cam aceleași lu�cruri, mergea pe aceleași drumuri

și perioade lungi nu se vedeaaproape cu nimeni.

De fapt, totul a fost la fel pânăîntr�o duminică oarecare, cândam urcat cu el în autobuz și l�amurmărit până la Schitul Darvari.Era pe la jumătatea lui decembrie.Întâi am zis să�l aștept în GrădinaIcoanei, pentru că nu părea foartefrig. M�am învârtit o vreme, dar pebănci nu se putea sta, erau toateacoperite de zăpadă și înghețate.Apoi mi�a trecut prin cap că poatese întâlnește cu cineva la bisericăsau pleacă înainte de terminareaslujbei, așa că m�am întors. Am in�trat și l�am văzut într�un colț,acolo unde�l lăsasem, în genunchi.Nu vorbea cu nimeni, doar seruga, se închina cu gesturi mari,repeta cu voce tare vorbele preo�tului și nimic altceva din jur nu�iputea distrage atenția.

Am stat până s�a terminatslujba, iar la plecare am văzut căs�a dus la o masă și a scris ceva peun bilet. Putea să fie un mesaj.Eram obișnuit cu genul ăsta detrucuri, oamenii lăsau acatiste,dar de fapt transmiteau cine știece chestiuni. M�am dus după el,am scris și eu un acatist, cu niștenume inventate, iar când l�am puspe al meu, l�am luat din cutie peal lui. Era doar o listă de nume,împărțite pe două coloane, morțiși vii. Am pus bine hârtia, cu gândsă o duc la lucru și s�o pun la

dosar. Uneori, o listă de nume nue chiar o listă de nume. Dacă ocitești pe diagonală, de sus în jossau începând cu a treia literă afiecărui cuvânt, iese cine știe ce.Pentru că am întârziat cu acatis�tul, am ratat autobuzul și am avutde ales: fie așteptam jumătate deceas după următorul, fie o luam lapicior, ceea ce am și făcut. În modnormal aș fi făcut vreo 20 de mi�nute până la garsoniera lui delângă Biserica Rusă, dar atunciam simțit că voi face o oră, poatemai mult. Chiar dacă nu eraunămeți, totul era înghețat și înain�tam cu mare greutate.

O bună parte din drum m�amgândit cum o să explic în procesul�verbal că n�am fost în stare săprind autobuzul acela nenorocit șil�am ratat pe Stan, cum îi ziceamîn raport, pe Steinhardt, pe evreulmeu personal, care�mi atârna degât. Mă tot întrebam unde s�o fidus. Acasă? Sau poate făcuse ooprire undeva, poate se văzusetocmai acum cu cineva, dracu’ știe,mă frământam în timp ce alune�cam pe drumurile de sticlă dinBucurești. Nici o mașină, nici unalt autobuz în jurul meu, nici unom, parcă eram pe altă lume. Amtot înaintat. Se lăsase și un fel deceață ciudată și nici nu mai știaisigur dacă e dimineață sau seară.Am început să mă întreb undeerau toți oamenii în acea zi de

duminică, încă dormeau sau dis�păruseră? Atunci mi�am dat sea �ma că temperatura scăzuse brusc.Sau doar pe mine mă apucase fri�gul? Probabil pur și simplu mă lo�vise o stare de epuizare. Nici nudormisem prea bine în ultima vre �me, mă gândisem mult și la to �varășul P. și cum ajunsese un felde legumă după infarct.

Toată munca noastră de a neproteja țara era uneori istovitoare,pentru că erau prea mulți inamici

ai statului. Uneori erau mult preamulți. De asta mă simțeam și eufoarte rău în perioada aia, ba chiarîncepusem să am și vedenii. Defapt, nu neapărat vedenii, pentrucă nu cred în ele, dar să le zicemmomente în care visam cu ochiideschiși. De exemplu, în duminicaaia, când am plecat de la biserică,după cum spuneam, s�a lăsat bruscgerul și toți oamenii au dispărut,chiar dacă eram în miezul zilei.Nici tramvaie nu mai treceau, niciautobuze, nici mașini. Nimeni nudeschidea geamul să�și scuture opătură, nici un câine nu traversastrada. Doar eu mă chinuiam săîna intez, deși alunecam, iar apoiam văzut înaintea mea o siluetăcare făcea aceleași eforturi ca mine să�și păstreze echilibrul. După cem�am mai apropiat, am observatcă era un bărbat destul de scund,îmbrăcat într�o haină albastră. Deunde știam haina aia? M�am totchinuit să�mi amintesc și apoi amînțeles ce se întâmplase: Stein�hardt ratase autobuzul și o luase șiel pe jos. Mergeam de un sfert deoră în spatele lui fără să am habarcă e el. Îl urmăream fără să știu! SDC

CARTEAPe data de 29 iulie 1912, la București, s-anăscut NICU-AURELIU STEINHARDT (N.Steinhardt), fiul lui Oscar și al AntoaneteiSteinhardt. Tatăl, inginer, a făcut studii înElveţia, unde a fost coleg cu Albert Ein-stein, iar mama era înrudită cu marele psi-hanalist Sigmund Freud, pe care Stein-hardt l-a și întâlnit de două ori. Copilăriași-a petrecut-o în comuna Pantelimon și,cu toate că provenea dintr-o familie deevrei, a fost atras de mic de tradiţiilecreștine. Cea mai mare pasiune a lui a fostînsă lectura, pasiune care nu l-a părăsit

până la sfârșitul vieţii. Deși a terminat Fa -cultatea de Drept și a devenit doctor îndrept, atenţia lui s-a îndreptat mereu spredomeniul literelor. A fost membru al cena-clului „Sburătorul“, condus de E. Lovi-nescu, în 1934 a debutat cu volumul Îngenul... tinerilor, iar din 1936 a început săscrie pentru „Revista Fundaţiilor Regale“,colaborare care a încetat în 1940, dincauza unei acţiuni de „purificare etnică“.La începutul anului 1960 a refuzat să fiemartor al acuzării în procesul Noica-Pillatși a fost condamnat la 12 ani de muncăsilnică. A urmat infernul din închisorile co-muniste, însă, la Jilava, a fost botezat întruortodoxie de ieromonahul Mina Dobzeu.

Din 1964, când a ieșit din închisoare, alocuit împreună cu tatăl său într-ogarsonieră din București, câștigându-șitraiul ca muncitor necalificat. În toatăaceastă perioadă s-a dedicat lecturii șiscrisului, iar în 1972 a definitivat primavariantă a capodoperei sale, Jurnalul feri-cirii, manuscris confiscat în două rânduride Securitate. În 1980 a fost primit în rândul monahilorde la Mănăstirea Rohia din Maramureș,unde a pus bazele unei mari biblioteci. Tot aici s-a stins din viaţă pe data de30 martie 1989, lăsând în urmă o operăimpresionantă și o moștenire culturalănepreţuită. SDC

Lavinia Bălulescu –Steinhardt. Bughimambo rag

13ANUL XVI NR. 68211 – 17 APRILIE 2020 opinii


Când citești, pe o listă de prezen�tare sau pe un site de distribuțieonline, alăturatele cuvinte „YuriGagarin space rock psyhedelicrock“, mintea�ți zboară automatla vreo trupă rusească.

Precizarea vine imediat și risi peș �te umbra erorii: „Swedish rock,Gothenburg“. Dar nu poți avansaîn decriptarea îndoielii, oricâte„surse“ de informare ai consulta.De ce vor fi ales băieții ăștia sue�dezi numele rusului (desigur, pri�mul om în spațiul cosmic, dar șiprimul cosmonaut mort de beat,într�un accident de automobil!)drept titulatură de formație? Sepoate fredona (ori lălăi) pe temarockului spațial + omagiul cuve�nit pământeanului care etc. etc.Cel puțin trei dintre componențiitrupei vorbesc despre o asemenealegătură. Mi se pare cam simplistăideea. Greu de înțeles fascinațiape care culturile și popoarelemari o exercită asupra celor mici.Totuși, cultura și muzica pop�rock suedeze nu sunt chiar ceva

de neglijat; ba, dimpotrivă! Poatecă asprele neamuri nordice, aflatepe cale naturală de restrângerenumerică, au fantezii (pro)crea�tive cu mai viguroasele nații de lasud? Fenomenul se observă și ladanezi, finlandezi, norvegieni. Șinici germanii nu sunt feriți deasta, vezi chestiunea imigranțiloraduși pentru amalgamare. Nu maiinsist pe subiecte controversate.Muzica, însă, aceea care conteazăîn relația fiecărui individ cu si�nele și cu eternitatea, nu poate fidezlipită de humusul sociopoliticmai înainte de a fi integrată unuicurent artistic oarecare.

Cinci băieți crescuți în orașediferite din Suedia cea plină demuzicieni virtuozi s�au dedicatactivităților muzicale, căpătândexperiență prin trupe obscure cuorientări preponderente ultime�lor trei decenii și mediului urbansupertehnicizat:doom, speed�me �tal, punk, heavy etc. Foarte lucizi,nu și�au propus, încă, să cuce�rească lumea, așa cum a făcut�otrupa care le�a marcat copilăria,

Europe. Basistul Leif Göranssonspune undeva: „Zilele de vis alerockstarurilor au trecut, dar mieîmi place să fac parte dintr�o for �mație și să creez muzică“. O atitu�dine similară au și ceilalți dincvintet: Christian „Crille“ Lind �berg, chitară solo; Jon Eriksson,chitară ritmică; Robin Klocker�man, claviaturi, sintetizatoare,efecte FX; Stefan „Steffo“ Johans �son, baterie, percuție. Cum amînvățat în ultimii 70 de ani că lestă bine unor suedezi puși petreabă, din 2012, de când au înce�put să activeze împreună sub si �gla cosmonautului, muzicienii,

perfecționiști, au înregistrat doartrei albume de space�rock, fărăpartitură vocală. Ștanțate și pe su�port de vinil, chiar dacă numărulde exemplare este minimum încondițiile de piață actuale, băiețiipreferă să�și vadă discurile în for�matul consacrat. Bineînțeles cănu refuză nici o cale de distribuțiea muncii lor și nici fleacurile pro �moționale, gen tricouri, insigneetc. Marketingul pare să fie înADN�ul suedezilor!

Apropo: conștienți că nu potîmpiedica transmiterea ilegală defișiere audio cu muzica proprie,nici nu condamnă această practică,deoarece mediul digital permite„circulația“ multor trupe cărora leeste refuzat accesul pe marile sce �ne, fiindcă n�au contracte cu mo�gulii showbiz.

Revenind la muzica în sine,invocatele influențe Hawkwind,Nektar sau Eloy pălesc dacă punalături o trupă din Astrahan, de �spre care am scris aici: Vespero.Mi�a fost imposibil să fac abs trac �ție că texturile sonore seamănă

atât de mult, încât urechea meaabia putea să le deosebească. Nue furt, ci un soi de disperare mută,indusă de raportarea aproapeidentică la timp.

Ambele trupe drenează fricaexistențială, angoasa și extazul. Ofi ceva spațial sau ceva care tra�duce infinitul pe măsura simțu �rilor umane. Și cum poți vorbidespre ce nu poate fi vorbit?

The Outskirts of Reality (2020,K�2/ Sound�Effects) se numeștecea mai nouă tentativă de abor�dare a necunoscutului întreprinsăde suedezi. La fel ca „tutorele“ lorsovietic, băieții zboară fără să știedacă se pot întoarce... SDC

Exploratorii necunoscutului

Cine câștigă titlul pentru cel mai amuzant asistent personaldigital? Siri, Alexa, Google sauCortana?

Am aflat, cu această ocazie de epi�demie, că plictiseala te poate facefilosof. După ce ai epuizat toatescenariile negre, după ce nu maisuporți nici o altă propunere dinrecomandările Netflix, începi săîți pui întrebări dintr�un cu totulalt registru. De exemplu, eu mi�amîntrebat boxa de Google Homedacă știe o glumă și mi�a spus:

„Cum te încălzești într�o camerăfriguroasă? Te duci la colț, pentrucă acolo sunt mereu 90 de grade“.Nu îmi stă în fire să port con ver �sații cu un obiect, dar am conti�nuat cu „De ce ești amuzant?“. Mo� ment în care mi�a spus că a găsito listă de rezultate pe Internet peaceastă temă și mi�am adus amintecă vorbesc cu un program. Dar amrămas cu întrebarea: de ce toțiasistenții inteligenți au fost pro �gramați să spună și glume? Șicine este cel mai amuzant?

Pentru ca boxa mea Google săpoată fi amuzantă, compania a an�gajat scenariști de la studiul deanimație Pixar, comedianți și scrii�tori de la cel mai cunoscut site deștiri satirice, The Onion. O partedin glumele pe care le spu ne suntreciclate din bancuri mai vechi, al�tele sunt scrise de această echipăspecializată. De fapt, echipa are unrol mai larg decât doar cea de ascrie bancuri: să formeze „perso�nalitatea“ asistentului digital.

Toți asistenții inteligenți cu �noscuți — Siri (Apple/ iPhone),Google Home, Alexa (Amazon) șiCortana (Microsoft) — au fostconstruiți nu doar cu linii de codcare să îi ajute să proceseze lim�bajul și să ofere un răspuns, ci șicu astfel de echipe care le scul�pteze personalitatea. Siri, de exem�plu, este cunoscută pentru faptulcă e cea mai serioasă dintre asis �tenții personali și foarte concen�trată pe rezolvarea problemelorutilizatorului. Alexa, cea care a

fost prima apariție pe piața asis �tenților inteligenți, este conside�rată cea mai „umană“. Echipa carese ocupă de personalitatea asis�tentului Microsoft, Cortana, susți �ne că și�a propus să o transformeîntr�un aliat loial, de nădejde și cuexperiență. Un fel de secretară deîncredere, la vârsta de pensie.

O echipă de cercetare de laPratt Institute și�a pus la modul se�rios întrebarea „cine e cel mai amu�zant asistent personal inteligent“,comparând cele patru modele

menționate mai sus. Pentru asta,au obținut în total 96 de glumesau replici glumețe, pe care le�ausupus evaluării unui juriu de 14persoane. Per total, toți asistențiipersonali au primit scoruri la li�mita între amuzant și neamuzant.Atâta vreme cât umorul a fost „lacerere“, în sensul că asistentul digi�tal livrează un banc specific și pre�programat, utilizatorii le�au acor� dat note mari. Acolo unde umorulera folosit în răspunsuri la alte întrebări („Ești cu adevărat un ro �bot?“), asistenții personali au pri� mit scorurile cele mai mici — apro�ximativ 2 din 5 puncte posibile. Înaceste inter acțiuni, umorul pre�programat a fost apreciat ca fiindforțat, ca cineva care se chinuieprea mult să fie amuzant. Cele maimari scoruri au fost obținute la în�trebarea „Poți să strănuți?“, acolounde Alexa a fost desemnată câș �tigă toare detașată.

Per total, răspunsul studiuluila întrebarea „Cine este cel maiamuzant“ a fost:Alexa, urmată deGoogle Home și Cortana. Cealaltăconcluzie a fost însă mai tristă: cucât sunt mai amuzanți, cu atât neaduc aminte mai mult că suntdoar niște roboți. SDC

MĂDĂLINA COCEADE VEGHE-N LANUL DE CULTURĂ

AI Umor

DUMITRU UNGUREANUROCKIN’ BY MYSELF

Doi traducători francezi, CaroleDelporte și Dominique Defert, aupovestit o experiență personalăinedită: ei au fost închiși îm�preună cu colegi din lumea în�treagă într�un buncăr de două ori,în 2013 și 2017, la Milan și apoi laBarcelona. Motivul: echipele detraducători trebuiau să realizeze,într�un secret absolut, versiunileinternaționale ale bestsellerurilorlui Dan Brown, Inferno și Origini,pentru lansarea lor concomitentăîn întreaga lume.

Realizarea acestor traduceri s�a petrecut în condiții demne decele mai secrete operațiuni aleserviciilor de informații. „N�amavut dreptul nici să spunem fami�liilor unde mergem“, povesteșteDominique Defert. Traducătorula ajuns primul „în izolare“. „A tre�buit să citesc într�o zi textul ori�ginal în engleză de 600 de paginiși să fac un rezumat editorului.Apoi am făcut planul realizării tra�ducerii“, povestește el. Traducăto�rii au ajuns la poarta buncărului

după ce au semnat un contract deconfidențialitate de 20 de pagini.Au fost siliți să lase la intrare te�lefonul și orice alt aparat electro�nic. Computerele le�au fost in�spectate cu grijă ca nu cumva unfișier criptat să scape din buncăr.

„Nu a fost distractiv, eram 15persoane închise vreme de 12 orezilnic, de la 9 la 21, într�un biroufără ferestre“, spune traducătorul.„Eram organizați pe mese, înfuncție de naționalitate.“

„Nimic nu trebuia să fie scos dinbuncăr, nici un capăt de hârtie.Aveam voie să mergem la toaletă,dar fiecare ieșire din cameră eraînregistrată de paznici“, poves �tește și Carole Delporte.

Textul de tradus era împărțitapoi traducătorilor, dar numai câ�teva capitole, cele finale fiind păs�trate pentru la urmă, pentru a păstra secretul deznodământuluiro manului.

Norma fiecărui traducător erade 22 de pagini pe zi, într�o pre�siune enormă. „Fiindcă muncanoastră este citită cu lupa. Editoriiprimesc tone de scrisori care indicăeventualele erori de traducere“,spune Dominique Defert.

Tot acest efort a fost făcut cuscopul de a asigura o lansare mon�dială a romanelor, ceea ce permi�tea, la rândul său, coordonareacampaniei publicitare.

Experiența acestor traducătoriizolați a inspirat anul trecut reali�zarea în Franța a thrillerului Lestraducteurs (foto), cu LambertWilson în rolul principal. În mar�tie, Dominique Defert şi CaroleDelporte au rememorat expe riențalor în buncăr la o conferință orga�nizată la Centre National du Livrechiar înainte de instaurarea ca�rantinei în Franța. SDC

ANUL XVI NR. 68211 – 17 APRILIE 202014


LUCIAN AMARII (JUP)SUPLIMENTUL LUI JUP

În izolare din cauza lui Dan Brown

De la izbucnirea epidemiei de CO�VID�19 și a carantinei, mii de muzee,instituții culturale, festivaluri și eve�nimente mondiale și�au oprit tem�porar operațiunile, cu consecințeeconomice potențial fatale.

Din acest motiv, multe insti �tuții culturale s�au văzut silite săexploreze posibilitatea deschide�rii de spații alternative digitale,ceea ce a generat un nou interesfață de realitatea virtuală.

În ultimele săptămâni s�au în�registrat spectacole difuzate live înstreaming și deschiderea a multe

spații virtuale, spune „The Guar�dian“. „Incredibil, pandemia ne îm�pinge într�o eră de aur a mediilorvirtuale, exploatând promisiuneainițială a tehnologiilor digitale, daroferind o nouă viață și un accesfără precedent la câteva dintre celemai importante desti nații sau ar�tefacte culturale.“ Deși aceste teh�nologii sunt disponibile de câțivaani, atracțiile digitale sau virtualenu au avut succes până acum.

Astăzi însă, din cauza pande�miei, multe mari instituții culturaleau succes propunând publicului

conținut ce poate fi consumat dinconfortul domiciliului.

„E un lucru extraordinar faptul că,în mijlocul unei crize globale, cândfiecare muzeu și fiecare instituție pu�blică de artă își închide porțile, iaroamenii nu mai pot călători, noi amlansăm un blockbuster“, spune Da�niel Birn baum de la AcuteArt, ocompanie care aduce laolaltă artiștide faimă internațională și experțiîn noi tehnologii cu scopul de a pro�duse opere în VR (realitate virtuală),AR (realitate augmentată) și MR(mixed reality). SDC

„Pandemia ne împinge într-o eră de aur a mediilor virtuale“

n A încetat din viață, luni, la vârstade 94 de ani, Honor Blackman,actriță britanică ce s�a lansat înserialul The Avengers, dar care adevenit celebră ca interpretă a luiPussy Galore din filmul JamesBond:Goldfinger (foto jos).

SUCCES DISNEY

Deși pierd în alte părți ale vastuluilor domeniu, studiourile Disneydau lovitura cu serviciul de strea�ming Disney+. La doar două săptă�mâni după lansarea în Europa, Dis�ney+ a depășit 50 de milioane deutilizatori plătitori în întreaga lume,ajutat și de izolarea la domiciliu im�pusă de pandemie. Sunt peste 500de filme și mii de episoade de serialepuse la dis poziția publicului, vedetacanalului fiind deocamdată seriaThe Mandalorian.

TELENOVELE ARABE SUBSPECTRUL COVID

Coronavirusul afectează și unadintre tradițiile Orientului Apro�piat: consumul de seriale TV dinluna ramadan, adevărat eveni�ment anual în lumea arabă, echi�valent al finalei Superbowl în SUAsau al Eurovisionului european. Aceste seriale sunt realizate spe�cial pentru a fi difuzate și urmă�rite în luna ramadan. Sunt numite„Mosalsalat“ și sunt fie drame sen�timentale, fie comedii pentru toatăfamilia sau epopei istorice. Se in�vestesc milioane de dolari în rea�lizarea lor și sunt vizionate zilnic,de dimineață până seara, de peste

200 de milioane de telespectatori.Au o asemenea audiență, încât ta�rifele de publicitate pentru recla�mele difuzate în timpul serialelorcresc cu 160 la sută.

Numai că, anul acesta, pande�mia de COVID�19 a afectat sezonulMosalsalat. Pandemia a forțattoate statele din regiune să ia mă�suri drastice care împiedică acesteseriale să fie terminate și lansatepe micile ecrane. În Liban, Siriasau Kuweit, filmările au fost sus�pendate, în Egipt fiind afectate 80la sută dintre producții. Filmărimai au loc în Emiratele Arabe, darlucrul continuă aici în condiții de�clarate de�a dreptul „suprarea�liste“: actorii își pun imediat măș �tile și mănușile când nu sunt înfața camerelor de luat vederi, echi �pele de tehnicieni sunt reduse laminimum, iar platourile sunt dez �infectate în mod repetat. „PosturileTV și societățile de produc ție facpresiuni ca filmările să se termineînainte de ramadan. Numai căexistă un conflict între investitoriși actori“, spune Achraf Zaki, șefulsindicatului actorilor din Egipt,țară unde filmările n�au fost inter�zise oficial, dar care au fost sistatela cererea realizatorilor. „Nimic nujustifică joaca cu sănătatea oame�nilor. Este responsabilitatea noas�tră să evităm o catastrofă“, spuneun celebru regizor egiptean,Yousry Nasrallah. SDC

ANUL XVI NR. 68211 – 17 APRILIE 2020 15


Responsabilitatea juridică pentru conținutul articolului îi aparține autorului.Manuscrisele primite la redacție nu se înapoiază.

Adresă: Iași, B�dul Carol I, nr. 4, etaj 4, CP 266, tel.: 0232/ 214.100, 0232/ 214111,

fax: 0232/ 214111

Redactor�șef:George Onofrei

Redactor�șef adjunct:Radu Cucuteanu

DTP:Adina Arnăutu

Rubrici permanente:Bobi (Fără Zahăr),Mădălina Cocea, Dragoș Cojocaru, Andrei Crăciun, Florin Ghețău, Cătălin Pavel, Radu Pavel Gheo Carte: Doris Mironescu, Eli Bădică, Marius Miheț, Cristian Teodo rescu, Alina Purcaru, Cătălin Constantinescu,Ioan�Alexandru Tofan, Dana Pîrvan

Muzică:Dumitru Ungurea nu,Cătălin Sava

Film: Iulia Blaga

Teatru:Oltița Cîntec

Caricatură:Lucian Amarii (Jup)

Grafică: Ion Barbu

Actualitate:Cătălin Hopulele

Publicitate: tel. 0232/ 252294

Distribuție:Mihai Sârbu, tel. 0232/ 271333.

Media Distribution S.R.L., tel. 0232/ 216112

Abonamente: tel. 0232/214100

Tarife de abonament:45 lei pentru 3 luni;

91 lei pentru 6 luni; 182 lei pentru 12 luni.

Prețurile includ și tarifele poștale.

„Suplimentul de cultură“ este tipărit cu sprijinul

Adevărul Holding

Marcă înregistrată – Editura Polirom și „Ziarul de Iași“. Proiect realizat de Editura Polirom în

colaborare cu „Ziarul de Iași“. Se distribuie gratuitîmpreună cu „Ziarul de Iași“.

PE SCURT

Pagini realizate de DRAGOȘ COJOCARU

CANNES NU SE REFUGIAZĂ ÎN ONLINE

În caz de anulare, nu va exista oversiune digitală a celei de a 73�aediții a festivalului de la Cannes,afirmă delegatul general al eveni�mentului, Thierry Frémaux. „Pen�tru Cannes, pentru sufletul lui,pentru istoria și eficacitatea lui,acesta ar fi un model care nu arfuncționa. Ce este un festival nu�meric? O competiție digitală?Realizatorii sunt îndemnați să îșiprezinte operele pe marele ecran,în cadrul unor evenimente pre�cum festivalurile, nu ca acesteopere să sfârșească pe un ecrande smartphone“, spune Frémaux.

MUZEUL FRANKENSTEIN

Primul muzeu dedicat scriitoareiMary Shelley va fi deschis în lo�calitatea britanică Bath, foarteaproape de Centrul Jane Austen.Mary Shelley’s House of Franken�stein, menit să „omagieze viața ex�traordinară și cea mai cunoscutăoperă a scriitoarei“, va fi o atracție„imersivă“ în universul lui Fran�kenstein, atât al romanului, cât șial operelor, în majoritate cinema�tografice, inspirate de acesta.

RADIOHEAD ONLINE

Celebra formație britanică a pos�tat o mulțime de înregistrări video

cu o parte dintre cele mai buneconcerte din întreaga carieră pecanalul The Radiohead Public Li�brary, inaugurat în ianuarie peplatforma YouTube.

RĂMAS-BUN

nDesenator de origine argentiniană,Juan Gimenez, unul dintre cei maipopulari realizatori de benzi dese �nate SF, a încetat din viață la vârstade 76 de ani, după ce s�a îmbolnăvitde noul coronavirus. Imaginația de�bordantă și talentul lui Gimenez potfi admirate în albume precum LeoRoa, L’Étoile noireși, mai ales, în seriaLa Caste des Méta�Barons, scrisă deAlessandro Jodorowsky.

Monștri

16ANUL XVI NR. 682

11 – 17 APRILIE 2020fast food www.suplimentuldecultura.ro

Dragi prieteni, după cum încă nu ați aflat, ilustrul magazin cultural nu va apărea în weeken�dul pascal, motiv pentru care vă voi explica încă de pe acum ce trebuie să faceți pentru a contracara lipsa acută de drojdie din magazine. Fiindcănu, nu se poate sărbătoare fără opâinică de casă proaspăt scoasădin cuptor.

Tot soiul de așa�ziși cunoscătoriau intoxicat mediul online cu felde fel de soluții absurde. Unii v�auîndemnat să faceți drojdie de casă,numită și maia, adică să ames �tecați niște făină de secară cu apăcălduță, să o țineți la căldură pânăfermentează, apoi zilnic să arun �cați din ea și să completați cu altăfăină pentru a ține fermenții ăiaactivi. O procedură atât de anevo�ioasă, încât mă mir că nu v�au ex�plicat și cum să cultivați canabisindian. Alții s�au trezit și mai ino �vativi, că cică să facem pâine cubicarbonat de sodiu sau de amo�niu. Știți cum e, dacă îl stingi cu

lămâie sau oțet face bulbuci dedioxid de carbon și crește aluatul.Prostii, pâinea cu bicarbonat estede fapt o prăjitură greșit făcută,apă la moară pentru vecinele voas�tre bârfitoare, care abia așteaptăsă vă distrugă reputația pe scarablocului. Nu le dați acest motiv desatisfacție! Arătați�le că ați găsitsoluții, folosind una dintre suge�stiile mele de mai jos.

Pâinea cu polistiren expan�dat. Luați o bucată de polistiren șifrecați�o până când toate granu�lele se separă. Frământați apoialu atul cu făină, apă, ulei și sare.Când nu se mai lipește de mâini,

presărați granulele de scârțâi �toare, fără grabă, până când se în�corporează, apoi puneți compo� ziția în tăvi și repejor la cuptor, fi�indcă nu trebuie să așteptați săcrească. După coacere și răcire,tăiați pâinea în felii subțiri și, fo�losind o scobitoare, scoateți toatebobițele de polistiren, să rămânăgăuri. Neapărat să ieșiți pe casascării, ținând o felie în mână, cre�zând că, vezi Doamne, ai auzit cevasuspect, ca să vadă vecinele minu�nea și să�și înfigă ghearele în gât.

Pâinea din buretele canape�lei din sufragerie. Deși inițial vo iamsă țin doar pentru mine aceastărețetă, bunătatea nu�mi dă pace.Se spintecă cu un cuțit canapeauași se scoate buretele, pe care îltăiați direct la dimensiunea pâi�nii. Se înmoaie bine în apă, apoi

se trece prin făină, repetând pro�cedura de opt ori, iar la final setrece o dată și prin ou bătut, pen�tru crustă și luciu. Avantajul re �țetei stă în faptul că se pot tăia șifelii mai groase. Atenție, dacăaveți ghinionul ca buretele să fiealbastru sau verde, coaseți cana�peaua și prefaceți�vă că nu s�a în�tâmplat nimic. SDC

682

Sugestii de preparare

După hemoragia de patetismdin primele săptămâni de izo-lare a devenit tot mai clar că„sfârșitul lumii“ înseamnă con-fruntarea cu cel mai negrucoșmar personal. Dacă apo -calipsa e individuală, atunci șisalvarea e individuală. Zicala„de ce ţi-e frică nu scapi“ eprost interpretată. Ne alegemviaţa înainte de a ne naște șiceva ne rămâne în cap dintestele cele mai grele pentrucare singuri am optat. Nu suntself-fulfilling prophecies saupremoniţii, ci reziduuri dememorie.

Ești un superpilot, dar toată viațaai avut o strângere de inimă să zboricu un avion monomotor deasupramării și într�o zi, pac!, te lasă moto�rul. Nu te îneci, nu mori – treci prinasta și scapi. Sau poate puteai săși mori.

Sau toată viața ai fugit de unpărinte toxic. Încă din copilărie ți�ai dorit să pleci de acasă și aiplecat, iar acum iată�te blocat laloc, fagocitat mai rău ca înainte,pentru că și nevoile celuilalt suntmai mari la bătrânețe. Te lași? Totce ai trăit până acum te�a pregătitpentru asta.

Poate că demonul din Apoca�lipsă, cel care e și nu e, vine întot�deauna dinăuntru. Ni�l alegemsinguri și într�o bună zi nu maiputem fugi de el. Ca într�un film

american, toate lucrurile se de�ranjează astfel încât să trebuiascăsă�l înfruntăm. E stare de urgență,nimeni altcineva nu poate faceaceste lucruri, așa că intri singurîn cușcă. „So what do we do?“, în�treabă Hugh Fennyman, iar Phi�lip Henslowe răspunde ca deatâtea ori în Shakespeare in Love:„Nothing. Strangely enough, it allturns out well“.

Surprinzător, poate că lucru�rile se rezolvă uneori într�adevăr dela sine și ceea ce în filmul lui JohnMadden era pus pe seama uneiforțe auctoriale blânde cu persona�jele e poate valabil și în realitate.Probabil că, la fel ca în MonstrulColombre (povestirea lui Dino Buz�zati), monstrul nu e răuvoitor, darfirește că nu poți afla asta de la bunînceput – altfel, ce rost ar mai avealecția? Poate că ne�am obișnuit sălucrăm cu marote, cum e și celebraexpresie a lui Caragiale „simt enormși văz monstruos“. Caragiale s�ar dis�tra probabil să vadă că i�am lipit�ope frunte și că elevii o pomenesc în

toate referatele (ne�ar lua și la miș �to), când pentru el era doar o sim�plă remarcă plină de zăduf cauzatăde ploșnițele de la Grand HôtelVictoria Română.

Așa e poate și cu viața, cu monș�trii, cu cele mai negre coș maruri alenoastre. Nu sunt oare cuvintele devină, obișnuința de a ne agăța de eleși de a folosi cochilia, când miezulpoate s�a uscat de mult? Și atunci,unde e perla pe care monstrul, acel„rechin mai viclean decât omul“,vrea să ne�o dea? Și de ce îi ur �mărește pe cei „de același sânge“,după cum îi spune tot tatăl lui Ste�fano (eroul lui Buzatti)? Asta seînțelege doar trăind – acolo e per �la. Stefano, stabilit la oraș, se reîn�toarce pe mare după moartea ta �tălui. Fusese fascinat toată viața denavi gație și de ideea monstruluicare�l aștepta, dar tatăl îl ținuse cât

mai departe de apă, temându�sepentru el și speriindu�l cu ideeamonstrului periculos care�l spe�riase și pe el. Poți scrie cărți de�spre moș tenirea otrăvită a părin�ților și despre vina copiilor de ase fi născut pentru a le duce maideparte bagajele. Dar, contraraparen țe lor, Stefano nu și�a irositviața, el a înțeles măcar la sfârșitcă monstrul era bun. Și�a duslecția până la capăt.

Monstrul lui Buzatti e unuldintre puținii monștri buni dincultura populară. Spre deosebirede el, monstrul din filmul TheHost (2006, Bong Joon�ho), care afost creat accidental din deșeuritoxice deversate în râul Han, vreadoar să supraviețuiască, după cumspune autorul lui, chiar dacă astapresupune să mănânce oameni.Curios că, la apariția monstrului,

guvernul sud�coreean din film,susținut de americani, încearcă sădevieze atenția cetățe nilor lan�sând zvonul unei gripe asiatice pecare ar propaga�o monstrul.

Deloc curios, monstrul nu edistrus de un personaj cu puterideosebite, ci de membrii unei fa�milii disfuncționale care nu vor săsalveze lumea, cât să�și recupe�reze fata răpită. Spre deosebire de alte filme de gen și în ciudaCGI�ului, Monstrul/ The Hostpune accent pe latura umană,după cum e și o satiră a societățiicoreene. Monștrii populează, dealtfel, mai toate filmele lui BongJoon�ho (care toate vorbesc șidespre societatea coreeană), îi re�găsim și ca plante saprofite în Pa�rasite (2019). Existența lor e jus� tificată. Poate continuăm ideea înnumărul următor. SDC

IULIA BLAGAFILM

BOBIVOI N-AȚI ÎNTREBAT, FĂRĂZAHĂR VĂ RĂSPUNDE

LAVINIA BĂLULESCU – DILEMELE STEINHARDT. BUGHI...

Documents

Transcript of LAVINIA BĂLULESCU – DILEMELE STEINHARDT. BUGHI...