c7. Tulburările Limbajului Scris. Dislexia - Disgrafia

Tulburările limbajului scris. Dislexia - disgrafia

ŞEF LUCRĂRI DR. GEORGETA BURLEAUNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE „GR.T. POPA” IAŞI

Suport de curs pentru studentii de la UMF Gr.T. Popa Iasi©Copyright. Toate drepturile de autor rezervate

tulburările lexico-grafice :

incapacităţi paradoxale totale (alexie-agrafie)

sau parţiale (dislexie-disgrafie)

▼ în învăţarea şi formarea deprinderilor

de scris-citit

Definiţii descriptive ale dislexiei-disgrafiei

▼ dificultate de învãţare a scris-cititului

progresul în scris-citit este constant sub media clasei

discordanţã între progresul realizat la scris-citit şi cel de la alte materii

discordanţã între rezultatele la scris-citit şi inteligenţa generalã.

B. Halgreen (1950) defineşte dislexia prin 4 caractere principale

"dificultate specialã de a înţelege, reproduce şi integra simbolurile scrise".


M. Critchley (1974)

"dezordine în organizarea cunoaşterii".

Suzanne Borel-Maisonny, (1963)

Cl. Launay (1965)

"insuficienţe funcţionale în elaborarea limbajului, schemei corporale şi ritmului".

▼• dislexicul nu trebuie sã prezinte deficite senzoriale,

• nu este debil mintal,

• nu are o frecvenţã neregulatã la şcoalã,

• nu reprezintã consecinţa unei metodologii inadecvate sau a unui mediu socio-cultural impropriu.


•J.M. Noel (1976) şi C.P. Bouton (1976)

definiţia trebuie sã cuprindã criterii negative

"manifestare a perturbãrii în relaţia" Eu-Univers",

pe fondul unei instabilitãţii psiho-afective. “


E. Mucchielli şi Arlette Bourcier

"tulburãri înnãscute

ale scris-cititului,

deci tulburare consecutivã a unui fond neuropsihic

deteriorat".

A. Arnold

Definiţii psihopedagogice

▼ • confuzii, inversiuni, adãugiri şi substituiri de litere,

cuvinte şi chiar sintagme• neregularizarea desenului literelor şi dispunerea lor

anarhicã în paginã• neînţelegerea completã a celor citite sau scrise

• lipsa de coerenţã logicã a ideilor în scris.

Paul Popescu Neveanu

perturbare a învãţãrii citirii

şi scrierii, manifestatã prin

▼

insuficienta capacitate de discriminare a sunetului

în cuvântul auzit

şi a semnelor grafice în cuvântul citit,

ceea ce duce,

pe de o parte la ortografie greşitã în dictare

şi pe de alta la o citire greşitã a scrierii .

Definiţii psihopedagogice

Constantin Pãunescu:

tulburare de integrare foneticã ce reprezintã

Etiologie:

factori neuropsihici factori psihomotorii

factori senzoriali factori cognitivi

factori ce ţin de conduitã factorii ce ţin de oralitatea copilului

factorii neprecizaţi

▼

funcţionarea

carenţialã a sistemului

nervos central

(disfuncţii

sau

leziuni minime)

factori neuropsihici

▼ motricitatea finã a globilor oculari şi a aparatului

verbo-motor (coordonarea verbo-motorie şi oculo-motorie sau kinezia specificã lecturii)

factori psihomotorii

lateralitatea cerebralã,

▼ orientarea stânga-dreapta,

schema corporalã, simţul temporo-ritmic

(structural intrinsec şi cel de percepere a ritmurilor

ambientale)

factori psihomotorii

▼

micro-tulburãri în

orientarea spaţialã şi

temporalã, în

organizarea perceptivã, necorelare ori

disjuncţie între

analizatorul vizual şi cel auditiv intern,

rezonator

factori senzoriali

deficite uşoare şi bine ascunse în sfera senzorialitãţii

▼

putând afecta semantizarea noilor cuvinte plus gradul de conştientizare şi înţelegere a

materialului citit

factori cognitivi

experienţa cognitivã a copilului

şi gradul ei de organizare,

"priza cognitivã" a noilor cunoştinţe la cele vechi

se admite şi un deficit intelectual general, dar foarte uşor şi bine camuflat

▼ limbajul ► comportament verbal,

iar citirea ► o conduitã complexã ce poate fi descompusã în alte subconduite, la care se ajunge prin condiţionare

operantã

factori ce ţin de conduitã

extrapolaţi din psihologia behavioristã

▼ aceastã abordare presupune o similititudine

între dificultãţile de citire şi cele de conduitã în general (în ambele situaţii existã aceleaşi "legi" sau trasee generative)

▼ vocabular sãrac, vorbire elipticã

simţ sintactic precar şi deficienţe de semnalizare care conecteazã aceşti factori cu

cei cognitivi

disjuncţie în integrarea vizualului în verbal în timpul procesãrii insuficient de rapide a

informaţiei specifice lecturãrii ;

factorii ce ţin de oralitatea copilului

▼ orbirea sau "ambliopia congenitalã a cuvântului "

(incapacitatea structuralã a persoanei de a vedea corect grafemele şi cuvintele scrise)

dispoziţie înnãscutã pentru confuzie spaţialã şi direcţionalã

"deficit intermodal" sau "încrucişare intermodalã" ce constã în alterarea conexiunilor

între diferitele simţuri, în special vãz-auz

factorii neprecizaţi

Simptomatologie:

confuzii frecvente între grafemele şi literele asemănătoare,

inversiuni, adăugiri, omisiuni şi substituiri de grafeme şi litere,

omisiuni, adăugiri şi substituiri de cuvinte şi chiar sintagme,

Simptomatologie:

plasarea defectuoasă în spaţiul paginii a grafemelor,

neînţelegerea completă a celor scrise sau citite,

lipsa de coerenţă logică a ideilor în scris

neputinţa de a dobândi abilitãţile corespunzătoare vârstei dezvoltării psihice şi instrucţiei.

deformări de litere şi grafeme,

Clasificarea dislexo-disgrafiilor

constituţionalã; de evoluţie (de dezvoltare);

afectivã.

Din punct de vedere genetic

Din punct de vedere al inabilitãţii senzoriale

fonematicã; opticã; literalã; verbalã.

▼ dislexia-disgrafia evolutivã

(de dezvoltare – S.T. Orton 1937);

dislexia-disgrafia constituţionalã

► cu determinare geneticã, mai frecventã la bãieţi decât la fete, foarte gravã şi puţin curabilã, fiind asociatã cu tulburãri de limbaj şi o lateralitate

rãu structuratã.


Din punct de vedere prognostic

▼ dislexia-disgrafia lejerã; dislexia-disgrafia medie; dislexia-disgrafia gravã;

dislexia-disgrafia foarte gravã


Din punct de vedere al gradului de deficienţã

Această clasificare stratificată în funcţie de gradul deficienţei permite evaluarea progresului pe parcursul terapiei

logopedice.

▼ auditivă opticã verbalã motorie


Dupã predominaţia structurilor tulburate :

forma auditivă

dificultãţi ale analizei şi sintezei fonematice dificultãţi în corelarea literei cu sunetul

corespunzãtor

tulburãrii analizatorului auditiv sau doar a auzului fonematic.

se manifestă prin:

leziuni ale unor centri "ai memoriei imaginilor vizuale" din lobul occipital şi ai unor "centri ai

scrisului" din aria prerolandicã sau o dezvoltare insuficientã în sistemele optico-

verbale

forma opticã

determinatã de:

denaturarea scrierii sau incapacitatea de a scrie.

forma verbalãurmare a diverselor tulburãri de

pronunţie (dislalie, alalie, dizartrie, tahilalie)

► fenomene de transpunere a omisiunilor, deformărilor şi substituirilor din vorbirea orală în cea scrisă.

Apar dificultăţi de tipul: înlocuirii fonemelor sonore cu cele surde,

omisiuni de litere, silabe, cuvinte, adăugarea unor terminaţii în plus,

contopiri de cuvinte, etc.

aspectul scrisului

este foarte neglijent,

cu litere de forme neregulate şi mãrimi diferite.

forma motorie

are la bazã dezintegrarea stereotipiilor motorii ce iau

parte la actul scrisului.

SPECIFIC ŞI COMUN ÎN DISLEXIA-DISGRAFIA

COPIILOR CU INTELECT NORMAL ŞI A CELOR CU HANDICAP DE

INTELECT.

STUDIU COMPARATIV

primordialã şi predominantã în activitatea

umanã

dispune de o diversitate de mijloace expresive şi

condiţii auxiliare

nu beneficiazã de un context situaţional, de o

susţinere dialogatã

nu permite discontinuitãţi sau erori gramaticale

prototipul fiecãrui act cognitiv complex

comunicarea oralã comunicarea scrisã

textul scris evidenţiazã cu mai multã forţã interdependenţa limbaj-gândire

Identificarea particularităţilor de limbaj din handicapul de intelect

interdependenţa

gândire şi limbaj

▼

pusă mai uşor în evidenţă

limbajul

▼

funcţie psihică influenţată mai facil de educaţie

prin metode şi procedee adecvate

▼

poate potenţa întreaga dezvoltare psihică

importanţa teoretică importanţa practică

identificarea atât a elementelor comune cât şi a celor specifice de manifestare a

sindromului dislexo-disgrafic la douã categorii de elevi :

elevi cu intelect normal

respectiv

elevi cu debilitate mintalã.

OBIECTIVUL CERCETĂRII

1. Dat fiind faptul cã în dislexo-disgrafie

existã o simptomatologie definitorie pentru categoria tulburãrilor grafo-lexiei,

independentã de calitatea intelectului,

dar dependentã de nivelul achiziţiilor deprinderilor scris-cititului,

presupunem cã în cazul celor douã loturi investigate (copii cu intelect normal şi copii cu

debilitate mintalã)

se comit, în formã şi în conţinut, aceleaşi tipuri de greşeli.

IPOTEZELE CERCETĂRII

2. Apreciem cã la copiii cu debilitate mintalã,

ca urmare a vidului mintal şi a achiziţiilor verbale scãzute,

se manifestã

o frecvenţã mai mare şi mai variatã a fenomenologiei dislexo-disgrafice comparativ

cu lotul subiecţilor cu intelect normal.


3. Prezumăm

o persistenţã în timp a greşelilor comise şi o rezistenţã mai mare la procesul corectiv-

recuperativ

în cazul subiecţilor dislexo-disgrafici cu debilitate mintalã, comparativ cu dislexo-disgraficii cu

intelect normal.


Mãrimea şi caracteristicile lotului de subiecţi

Mãrimea populaţiei elevilor cu sindrom dislexo-disgrafic:

Studiul implicã populaţia elevilor din municipiul Iaşi:

cu debilitate mintalã încadraţi în diferite centre de profil sau care urmeazã un

program de educaţie integratã în şcoala de masã.

cu intelect normal din învãţãmântul de masã la

debutul clasei a III-a - testatã integral

eşantionare: metoda grappes

cu debilitate mintalã - 41 de elevi

cu intelect normal - 498 de elevi (extras un eşantion de aceeaşi talie - 41 de elevi )

Rezultate obţinute şi modalitãţile de verificare a ipotezelor

Proba utilizatã: “Caruselul cuvintelor” (5 seturi de sarcini)

administrată în 2 etape:

1. La începutul anului şcolar: perioada 15.09-15.10.2009 ;2. La finalul primului semestru de şcoalã

efectul unui semestru de terapie

surprinde:

persistenţa greşelilor în timp

Rezultate obţinute şi modalitãţile de verificare a ipotezelor

testul de semnificaţie a lui Student, testul t referitor la diferenţa dintre medii.

Am utilizat

Am analizat datele:

eşantioanelor perechi:

la prima testare la a doua testare (utilizând acelaşi instrument) grupul de copii cu intelect normal grupul de copii cu debilitate mintalã.

eşantioanelor independente:

media scorurilor pe categorii de subiecţi - procedeu statistic diferenţa dintre medii pentru eşantioane

independente

frecvenţa tipurilor de greşeli comise de copiii dislexo-disgrafici cu intelect normal mai mică decât frecvenţa tipurilor de greşeli comise de copiii

dislexo-disgrafici cu debilitate mintalã

toţi coeficienţii p de semnificativitate a diferenţei mai mici

decât 0,005

sunt diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între medii

ne confirmã a 2-a ipotezã.

Valorile coeficientului de semnificativitate între medii pentru copiii cu intelect normal

excepţie – la proba de dictare

- stagnare între cele 2 momente ale testãrii

pentru toate cazurile: p<0.005

un progres semnificativ de la testarea 1 la testarea 2,

Valorile coeficientului de semnificativitate între medii pentru copiii cu debilitate mintalã

0,018 0,037 0,279 0,05 0,162 0,058 1 0,71 0,183 0,002 0,005 0,001 0,021 0,018

0,018 0,007 0,822 0,011 0,767 0,019 0,103 0,003 0,006 0,323 0,014 0,011 0,013 0,017

în doar 4 activitãţi s-au înregistrat ameliorãri semnificative din cele 24 posibile în timp ce pentru grupul copiilor cu intelect normal s-au înregistrat ameliorãri în 23 din 24 posibile

majoritatea p > 0,005

nu sunt diferenţe semnificative din punct de vedere statistic între medii

nu se înregistreazã un progres semnificativ de la testarea 1 la testarea 2

ne confirmã ipoteza 3 / care se referã la persistenţa în timp a greşelilor.

probele aplicate au vizat toate tipurile de greşeli posibile:

omisiuni, adãugiri, substituiri şi confuzii de litere/grafeme şi cuvinte

scris cititul încet, lent, staccato

contopiri şi comprimãri de cuvinte (reducerea ultimei silabe)

nerespectarea spaţiului paginii

sãrirea şi suprapunerea rândurilor

dificultãţi în:

corelarea complexului sonor cu simbolul grafic

înţelegerea sensului convenţional al simbolului grafic

respectarea regulilor gramaticale

respectarea regulilor caligrafice

despărţirea în silabe

toate tipurile de greşeli posibile

au fost identificate ca fiind prezente

la ambele eşantioane deşi de o intensitate

diferitã

partea comunã a manifestãriisindromului dislexo-disgrafic

cele douã categorii de copii comit aceleaşi tipuri de greşeli

se confirmã ipoteza 1

CONCLUZII

Deficienţele de scris-citit au o frecvenţă mai mare la copilul debil mintal comparativ cu copilul normal

Copilul cu intelect normal şi cel cu handicap de intelect au comun într-un moment al evoluţiei, tulburarea dislexo- disgraficã care pentru normal are o reversibilitate pozitivã, în timp ce pentru cel cu handicap de intelect ireversibilitatea tulburãrii este evidentã

La copilul cu handicap de intelect tulburarea dislexo-

disgraficã are o rezistenţã specificã la acţiunea de

corectare și o tendinţã de agravare prin consolidarea

deprinderilor greşite

CONCLUZII

La copiii debili mintali se constatã greutãţi foarte mari în folosirea funcţiei semiotice; vocabularul copiilor debili mintal este mai limitat comparativ cu normalii: este mai sãrac în cuvinte-noţiuni care desemneazã unitãţi temporale, mãrimi, relaţii spaţiale, caracteristici psihice.

În vocabularul utilizat de debilii mintal predominã substantivele, trãsãturã care se menţine mai mult ca la normali; numãrul de verbe este mai mic ca la normali

Fraza, atât în limbajul scris cât şi în cel oral , se caracterizeazã la debilii mintal printr-un

numãr mic de cuvinte, precum şi printr-o construcţie defectuoasã din

punct de vedere gramatical: lipsa de acord a verbului în numãr şi persoanã cu

subiectul, omiterea subiectului, omiterea predicatului,

repetarea subiectului şi predicatului la sfârşitul frazei.

CONCLUZII

CONCLUZII

copilul normal prezintã o evoluţie normalã şi o interacţiune corespunzãtoare la nivelul structurilor sale,

cu particularitatea cã, la un moment dat, în cursul dezvoltãrii sale, manifestã aceastã inabilitate asupra cãreia se poate interveni

corespunzãtor în procesul recuperator cu ajutorul unor tehnici şi strategii adaptate.

Pânã la un punct, particularitatea dislexo-disgraficã este comunã la debilul mintal şi copilul normal,

însã, spre deosebire de debilul mintal care se caracterizeazã prin distorsionãri la nivelul tuturor structurilor personalitãţii,

BIBLIOGRAFIE

1. Burlea, G., Bâlbâie, V., Normal şi patologic în evoluţia limbajului. Esenţialul în logopedie, Editura “Spiru Haret” Iaşi şi Editura Tehnica-Info Chişinãu, 2001

2. Burlea, G. , Tulburările limbajului scris-citit, Editura Polirom, Iaşi, 2007,

3. Verza E., Tratat de logopedie, Editura Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2003

c7. Tulburările Limbajului Scris. Dislexia - Disgrafia

Documents

Transcript of c7. Tulburările Limbajului Scris. Dislexia - Disgrafia