C2

Probleme de ergonomie: definitia ergonomiei, organizarea ergonomica a locului de munca (principii); reactii fiziologice adaptative in procesul muncii (aparat cardiovascular, respirator, renal, digestiv, endocrin, sistem nervos central, analizatori). Munca in schimburi alternante; Capacitatea de munca si factorii care o determina. Definitia capacitatii de munca.factori cu influenta pozitiva si negativa asupra ei. Oboseala profesionala: factori etiologici intrinseci si extrinseci, mecanisme, profilaxie / 2 ore.

Ergonomia este o știinţă pluridisciplinară, relativ nouă, care s-a dovedit rapid și intens pentrabilă în procesele de organizare şi desfăşurare a muncii, indiferent de profilul acesteia.D.p.d.v etimologic “ergonomia” derivă din combinarea a 2 cuvinte din limba grecă şi anume:

Ergos(muncă) Nomos(lege)

Ergonomia vizează într-un ansamblu de specialităţi “legile muncii” şi a fost definită de-a lungul timpului în mod diferit:j. Scerrer în tratatul său”Physiologie du travail” : “Inţelegem prin ergonomie- adaptarea muncii la om-adaptare care presupune cunoştinţe despre aceasta. In scopul unei simplificari, putem spune ca fiziologia (şi psihologia) muncii studiază adaptarea omului la activitatea sa, în timp ce ergonomia are ca obiectiv modificarea acesteia şi de a realize conditii optimale de lucru.”

Munca in schimburi alternante (MSA) reprezinta o modalitate de organizare in timp a activitatilor profesionale a muncitorilor sau a echipelor de muncitori.

Aceasta modalitate a fost impusa din urmatoarele motive principale:• tehnice (larga raspandire a productiei automatizate si mecanizate care necesita functionare si supraveghere continua);• economice (cresterea productivitatii muncii prin utilizarea deplina a utilajelor in cele 24 ore ale unei zile, dorinta angajatorului de a evita cheltuieli suplimentare prin angajarea unui numar mai mare de lucratori, necesitati mai mari de productie, dorinta angajatului de a castiga mai mult, munca de noapte fiind insotita de compensatii financiare);

• sociale (necesitatea schimbului de noapte pentru serviciile publice care asigura asistenta medicala de urgenta, cele de politie, de pompieri, transporturi, etc.).

Aspectele de medicina muncii

Aspectele (fiziologice, fiziopatologice, patologice, profilactice) sunt legate de corelatiile si necorelatiile dintre ritmurile biologice, ritmurile profesionale si cele extraprofesionale.

1. Ritmurile biolgice (ex.: circadian, lunar, anual) se refera la evolutia/ curba unor indicatori biologici pe parcursul unei perioade de timp bine determinata; cu importanta pentru medicina muncii sunt: temperatura centrala a corpului, frecventa cardiaca, frecventa respiratorie, concentratiile sanguine ale unor minerale si ale unor hormoni;

2. Ritmurile profesionale corespund organizarii temporale a activitatii profesionale; sunt reprezentate de: ziua de munca normala, munca de noapte, munca in schimburi alternante (doua, trei sau patru echipe a cate 8 ore sau cu periodicitate instabila);

3. Ritmurile extraprofesionale impuse de necesitatile/ obligatiile familiale si/sau sociale. Solicitarile si suprasolicitarile care apar la muncitorii ce lucreaza in schimburi alternante se datoreaza decalarii si inversarii ritmului de baza al organismului "somn-veghe".

Mecanismul fiziologic al variatiilor diferitelor functii fiziologice din timpul zilei are la baza legaturile reflexe conditionate care s-au format in cursul vietii omului, in procese de adaptare la conditiile mediului exterior.In munca in schimburi alternante apar suprasolicitari de ordin biologic, legate de fenomenul de desincronizare din cadrul activitatii profesionala si de neconcordanta intre unele functii ale organismului. Suprasolicitarea organismului are loc in momentul cand se trece de la un schimb la altul deoarece se fac eforturi: pentru a modifica ritmurile biologice circadiene la noul ritm profesional si de a le mentine pe perioada schimbului inversat si cand se revine la programul normal.

Influenta muncii si modificarea performantelor in schimbul de noapte depind de:• caracterul efortului (o munca interesanta, cu multipli factori motivationali modifica repede stereotipul celor 24 de ore in comparatie cu un efort monoton);• activitatea musculara (genereaza modificari ale unui mare numar de sisteme, fiind un izvor puternic de semnale pentru formarea in timp a reflexelor conditionate);

• varsta;• somnul.

Cea mai obisnuita rotatie e cea saptamanala, pentru intreprinderile in care procesul de productie este intrerupt duminica. Majoritatea fiziologilor sunt de acord asupra faptului ca acest orar nu permite muncitorilor sa-si adapteze ritmul lor fiziologic la perioadele de veghe impuse, intrucat intervalul de adaptare minim este de 4-5 zile si creste cu varsta, generand, astfel, un grad deosebit de oboseala.

Dificultatile, constrangerile, suprasolicitarile intalnite la angajatii care lucreaza in schimburi alternante apar si datorita faptului ca, din cauza unor motivatii sociale, este limitata adaptarea organismului in acest sistem de munca. Lucrand si in schimburi de noapte, muncitorii dorm ziua si trebuie astfel sa sacrifice participarea la diferite activitati sociale si familiale.

In multe situatii, necesitatile tehnice, economice sau participarea la serviciile publice cu activitate, implica lucrul si la sfarsit de saptamana sau in vacante cand ceilalati membri ai familiei sunt liberi sau cand se desfasoara multe din activitatile sociale. Astfel, cea mai frecventa nemultumire, resimtita si ca cea mai negativa este putinul timp petrecut cu familia si prietenii.

Patologia legata de munca in schimburi alternante

1. Tulburarile de somn - din punct de vedere calitativ si cantitativ. Un somn bun este un factor de toleranta esential pentru munca in schimburi; exista o legatura semnificativa intre insomnie, absenteism si munca;2. Oboseala cronica si somnolenta;3. Tulburarile neuropsihice (nervozitate, iritabilitate, diminuarea atentiei, cefalee, vertij, stare depresiva, anxietate - care apar sau se accentueaza cand se trece de la un schimb la altul). Selectia personalului este foarte importanta, luandu-se in calcul varsta, personalitatea, antrenamentu/ experienta si mediul de lucru;4. Tulburarile digestive si cresterea in greutate (dispepsia de munca alternanta: epigastralgii, regurgitatii acide, balonari, anorexie, crampe abdominale, constipatie, tulburari dispeptice) care apar/ se accentueaza cand se trece de la un schimb la altul;5. Cresterea riscului cardio-vascular (prin modificari endocrino-metabolice si interventia altor cofactori: tutun, obezitate, sedentarism);6. Efecte asupra capacitatii de reproducere (mai ales la femei);7. Declansarea /exacerbarea unor boli cronice preexistente: cardio-vasculare, psihice, gastro-intestinale, renale, etc.

Munca in schimburi alternante si accidentele de munca.

Necorelarea ritmului biologic cu cel profesional poate genera accidente de munca. Acestea se produc din motive tehnice sau prin scaderea atentiei si/sau a altor functii nervoase superioare datorita tulburarilor de somn, a oboselii cronice sau prin modificarea ritmurilor circadiene. Studiile si statisticile arata ca cele mai multe accidente de munca se produc in intervalul orar 7-13, insa cele care au loc noaptea , chiar daca sunt mai rare sunt mai grave.

Ritmurile biologice si toxicologia profesionala

Toxicele prezente in mediul de munca pot altera diferite ritmuri biologice circadiene si astfel pot aparea manifestari ca: scaderea capacitatii de munca, iritabilitate, indiferenta, etc., trecandu-se din domeniul dereglarilor functionale reversibile in cel al manifestarilor patologice. Iata de ce este nevoie de stabilirea unor relatii clare intre expunerea profesionala la toxice si schimbul de munca cu implicatii terapeutice si profilactice pentru intoxicatii si boli profesionale.

Munca in schimburi alternante si capacitatea de munca

Sintetizand cercetarile efectuate in acest domeniu se poate spune ca:• varful (acrofaza) capacitatii de munca se situeaza intre orele 09.00-11.00 si intre orele 17.00-19.00 reprezentand perioadele de eficienta maxima;• perioada de eficienta minima este perioada 13.00-15.00;• depresiuni ale capacitatii de munca mai exista la orele 23.00 (depresiune acceptabila) si orele 03.00 (depresiune extreme de scazuta);• in cazul performantelor de ordin psihic, maximele sunt intalnite dimineata iar al celor de ordin fizic sunt intalnite dupa-amiaza.

Masuri profilactice:• rotatia schimburilor, diminuarea duratei de munca, adoptarea de echipe fixe in loc de echipe alternante, organizarea pauzelor, amenajari sociale, policalificarea;• recunoasterea riscului medical, efectuarea corecta a examenelor medicale le angajare/ periodice/ la reluarea muncii/ speciale, tinandu-se cont de contraindicatiile medicale specifice, informarea angajatorului si a ficarui angajat despre riscurile specifice.

Capacitatea de muncă este disponibilitatea organismului de a presta la nivel maxim anumite lucrări, care pot fi apreciate prin eforul depus.

Capacitatea de muncă este efectul acţiunii simultane a mai multor factori la un moment dat, ce se concretizează în potenţialul funcţional al organismului de a presta la un nivel maxim o activitate utilă din punct de vedere social.

Factori, care influenţează asupra capacităţii de muncă, sunt: Factori biologici – determină capacitatea de muncă din interior (vârsta, conţinutul şi organizarea alimentaţiei, starea de sănătate, etc.). Factori psihologici – determină capacitatea de muncă sub raportul laturii personalităţii umane (aptitudini, temperament, caracter) Factori economico-sociali – influenţează capacitatea de muncă din exterior, ei reprezentând condiţiile în care se valorifică posibilităţile organismului.Evoluţia capacităţii de muncă este următoarea: Capacitate de muncă crescândă (faza de adaptare/acomodare) Capacitate de muncă optimă (nivel relativ constant al performanţelor) Scăderea treptată a capacităţii de muncă (apariţia oboselei).Capacitatea de muncă poate fi evaluată prin următoarele metode: Analitică sau statistică – cu anumită periodicitate se stabilesc consumurile de timp pentru fabricarea unei unităţi de produs Fiziologică – aprecierea schimbărilor fiziologice în organism pe parcursul schimbului (temperatura, tensiunea) Energetică – evaluarea modificărilor metabolice în organism Subiectivă – metodă combinată

Capacitatea de muncă nu se menţine pe întreaga durată a desfăşurării activităţii la aceeaşi parametri. Una din cauzele care duce la reducerea capacităţii de muncă sunt îmbolnăviri profesionale – afecţiuni produse ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, afecţiuni cauzate de factori nocivi, fizici, chimici, biologici, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman în procesul muncii.Natura bolilor profesionale şi a noxelor care le provoacă sunt stabilite prin norme legale:

Intoxicaţii Boli infecţioase Cancer pulmonar Nevroze de coordonare Boli datorate vibraţiilor Hipoacuzie (zgomot) Cataractă Boli de iradiaţie

În urma solicitărilor organismului de către activitatea umană apare o stare de oboseală. Starea de oboseală are o bază obiectivă determinată de consumul de energie în timpul activităţii, urmând ca aceasta să fie compensată prin alimentaţie şi odihnă. Ea îndeplineşte o funcţie de protecţie a organismului semnalând individului respectiv că au fost atinse limitele de solicitare pe care organismul nu le poate depăşi.

Cauzele care determină oboseala sunt: Legate de factorul uman (deficienţe de ordin fiziologic, la nivelul proceselor şi calităţilor psihice, stări afective negative) Legate de maşină (caracteristicile funcţionale ale utilajului, starea utilajului, câmpul semnalelor de control şi reglare, gradul de automatizare) Legate de caracteristicile mediului (temperatura, zgomot, umiditate, mediul social)

Legate de sarcina de muncă (regimul de muncă, monotonia muncii, suprasolicitarea, responsabilitate înaltă)Formele oboselii:

Oboseala musculară Oboseala senzorială Oboseala vizuală Oboseala auditivă Oboseala generală Oboseala nervoasă Oboseala mintală Oboseala cronică

Deci, oboseala se reduce la 2 forme: musculară şi nervoasă. Depistarea factorilor generatori ai oboselii presupun o studiere atentă a muncii, iar înlăturarea cauzelor oboselii impune cunoaşterea riguroasă a modului în care diferiţi factori de natură fizică, psihică sau nervoasă se recuperează asupra potenţialului de muncă al omului.

Metodele de investigare şi evaluare a oboselii se împart în metode directe şi indirecte. Metodele directe se folosesc pentru determinarea oboselii musculare cu ajutorul unor aparate speciale.

Dintre metodele indirecte amintim măsurarea producţiei, deoarece aceasta depinde de un număr important de alţi factori ca de exemplu, interesul pentru câştig, condiţiile sociale şi elementul psihologic de muncă.

Apariţia oboselii poate fi amânată în anumite limite, iar după ce a apărut poate fi atenuată prin:

Reglementarea duratei zilei de muncă, a duratei săptămânii şi a concediilor de odihnă Organizarea corectă a regimului de muncă, a pauzelor de odihnă şi prin organizarea munciiStresul este situaţia în care buna stare a organismului sau integritatea sa fizică şi psihică

este ameninţată, persoana neavînd la dispoziţie răspunsuri gata fabricate pentru a reduce ameninţarea.

O situaţia devine stresantă în următoarele condiţii: Solicitări numeroase Subiectul se simte ameninţat Subiectul este izolat Subiectul este împiedicat să-şi desfăşoare activitatea

Factorii ce provoacă oboseala sunt: Condiţiile de muncă Condiţiile de mediu

Condiţii de muncă sunt: Durata zilei de muncă – conform legislaţiei nu va depăşi 8 ore în cazul de 40 ore pe săptămână Regimul de muncă – presupune organizarea activităţilor în mai multe schimburi, pentru întreprinderile de prelucrare se practică activităţi în 2-3 schimburi în perioadă de sezon Gradul de intensificare al muncii – se reglementează de normele de producţie sau de timp în vigoare şi vor corespunde nivelului organizatoric, tipului producţiei, etc.

Experienţa în muncă şi cerinţele tehnice vor determina categoria din care face parte executantul, categoria activităţilor va corespunde categoriei tarifare a muncitorului Nivelul organizatoric al procesului de muncă

Principalele condiţii de mediu sunt: microclimatul, iluminatul, mediu sonor, vibraţiile, caracteristicile acustice, condiţii de design industrial şi aspect estetic, etc.

Microclimatul se caracterizează prin temperatura, umiditatea relativă a aerului, viteza aerului. Condiţiile optime se vor specifica pe tipuri de încăperi şi pe perioade ale anului

Condiţii de microclimatTipul încăperii Perioada rece Perioada caldă

temperatura umiditatea, %

viteza m/s

temperatura umiditatea, %

viteza m/s

Clădiri administrative

19-21 35-60 0,15 22-25 35-60 0,3

Clădiri industriale

18-20 35-60 0,25 20-23 35-60 0,3

Pentru a crea condiţii confortabile în ce priveşte microclimatul încăperile industriale şi administrative se vor condiţiona cu aer.

Iluminatul va avea valori optime 300 fluxi, după caz se va combina iluminatul general cu cel local. Va fi un factor determinant pentru activităţile de inspectare, sortare, control vizual la ecranul luminos.

Zgomotul în producţie se caracterizează prin intensitatea zgomotului în decibele şi frecvenţa herţi. Frecvenţa este considerată joasă până la 350 Hz, medie 350-800 Hz, înaltă – peste 800 Hz.