Popoarele, statul si teama

Securitatea nationala si natura statului

Statul este compus din indivizi adunati intr-o unitate politica comuna.

Identificarea statului ca obiect al securitatii

Statele sunt entitati mai mari si mai complexe decat indivizii si au u ncaracter mai

amorf.

Indivizii sunt sisteme fizice coerente, ale caror comportament, bunastare si

supravietuire pot fii analizati in termeni destul de precisi, iar statele sunt un tip de

sistem mult mai liber si ofera mai putine posibilitati de rigoare analitica.

Statele sunt cel mai puternic tip de unitate sind sistemul international (SI).

Statul este o organizatie compusa din numeroase agentii, coordonate si conduse de

autoritatea executiva, care detin capacitatea de a implementa reguli pentru toata lumea,

cat si paramatrii legiferarii altor organizatii intr-un teritoriu dat, folosind forta acolo

unde este necesar pentru a-si impplini scopurile. (Migdal). Statele sunt percepute ca

entitati socio-politice definite teritorial.

Statul nou a intrat in virtejul evenimentelor odata cu alte enttati politice similare si

impreuna au construit un nou sistem de state.

Statul paote avea un comportament greoi, chiar incoerent, dar nu se teme de o moarte

sigura si se pot apara mult mai eficient decat un individ, ce poate fii usor doborat chiar

si de somn. In plus, desi statul reflecta componentele umane, el devine, curand, maim ult

decat suma partilor sale, dezvoltand astfel modele de comportament nonumane.

Statul isi are esenta in planul socio-politic si nu I ncel fizic. Este mai mult o idee detinuta

in comun de catre un grup de oameni, decat un organism fizic. Din cauza diferentelor

dintre natura individizilor si a statului, putem sa ne asteptam ca securitatea nationala sa

fie mult mai variata si complexa decat securitatea individuala.

Modelul de dezvoltare al statului subliniaza doua lucruri : faptul ca cele trei elemente

ale statului se disting suficient de mult pentru a fii discutate ca elemente ale securitatii si

examinarea legaturilor dintre ele devine o sursa profitabila pentru cercetarea

problematicii securitatii nationale. Factorii care fac din state un grup distinct de entitati

sunt marimea si suveranitatea.

Marimea statului singura nu ne permite sa facem distinctia intre stat si alte unitati,

fiindca unele entitati de mari dimensiuni, de late tipuri, ar putea indeplini criteriile.

Suveranitatea ofera elementul crucial care diferentiaza statele de orice alte unitati

sociale. Este liantul care tine laolata pachetul teritoriu-politica-societate. Suveranitatea

poate fi divizibila ca in cazul microstatelor, care si-o revendica numai asupra afacerilro

lor interne, dar adevarata marca a statului este aceea ca isi sustine indivizibilitatea

suveranitatii in orice tip de afaceri. Este imoartita intre state, dar nu si in interiorul lor,

astfel incat, revedicarea suveranitatii face din stat forma cea mai inalta de colectivitate

umana.

Suveranitatea este un stat care “hitaraste pentru sine cum sa rezolve problemele interne

sau extene, inclusiv daca sa ceara sau nu asistenta din partea altora” (Waltz).

Ideea de stat

Securitatea nationala presuune ca obiectul securitatii este natiunea si ridica intrebari in

ceea ce priveste legaturile dintre natiune si stat.

Natiunea e desfinita ca un grup larg de oameni, avand in comun aceeasi mostenire

culturala si, probabil, etnica rasiala.

Daca scopul statulu ieste acela de a proteja si a exprima un grup cultural, atunci viata si

cultra trebuie sa se situeze in capul listei prioritatilor securitatii nationale.

Securitatea nationala in sensul strict este un concept cu aplicar doar limitata la stat, fie

ca relatia dintre stat si natiune este mai complexa decat cea sugerata de modelul simplu

de natiune-stat.

Deoarece statul constituie o amenintare la adresa natiunilor, aceste lupte (razboaiele

civile) indica un nivel ironic al contradictiei in intelesul securitatii nationale. Dpdv al

guvernarii interne, faptul de a face statul sa coincida cu natiunea ofera avantaje enorme.

Unificarea identiatiilor, definirea scopului si pozitia internationala, face ca natiunea-stat

sa devina un ideal puternic, chiar.

Identitatea nationala este o componenta centrala a problematicii securitatii, fie ca se

aliaza cu statul, fie ca nu.

Tipul de natiune stat are 4 modele :

Natiunea-stat primara (Italia, Japonia, Ungaria) – natiunea precede statul si

joaca rol major in aparitia lui si statul are rolul de a proteja natiunea.

Statul-natiune (SUA, Australia) – statul genereaza si propaga elemente culturale

uniforme si produc o entiate culturala distincta de tip national care se identifica

cu statul.

Natiune stat partiala (Coreea, Grecia, Vietnam) – natiunea este inpartita intre

doua sau mai multe state. Ideea de natiune stat unificata exercita o puternica

influenta asupra natiunilor state partiale, putand deveni adesea o problema de

securitate obsesiva.

Natiune stat imperialista (Rusia , Iugoslavia, Etiopia) - statele care au doua sua

mai multe natiuni, complete in interiorul granitelor. Exista doua modele : statul

federativ (natiunile se conduc singure si isi urmeaza propriile identitati) si statul

imperialist (natunea dominanta le subjuga pe celelalte).

Statele imperiale contin posibilitati de transformare in toate celelalte tipuri si, ca si

statele federative sunt vulnerabile la amenintarile cu divizarea nationala. Datorita

spectrului larg al vulnerabilitatii, o incercare de aplicare a conceptului de securitate la

ideea de stat poate face ca unele cirterii excesiv de categirorice sa fie stabilite pentru

atingerea unor niveluri acceptabile de securitate.

Daca ideea de stat este puternica si are o sustinere solida, statul poate suporta perioade

de institutii slabe. Daca ideea de stat are o slaba sustinere sau este puternic contestata,

un gol al puterii institutionale ar putea provoca prabusirea intregii structuri in

revolutie, razboi civil sau dezintegrea a statului ca unitate politica.

Institutiile statului

Institutiile statulu icuprind intreaga masinarie guvernamentala, incluzand organismele

legislative, administrative si juridice, precum si legile si normele in conformitate cu care

opereaza ele. Faptul ca insusi guvernul reprezinta o intreprindere de dimensiuni

considerabile fat de substanta nationala totala nu poate fi ignorat. Intrucat masinaria

statului depinde de resurse relativ mari ea, poate atrage si coopta ajutorul a mari mase

de oameni, fara sprijinul vreunei idei mai puternice decat lacomia.

Un model institutional al statului, conducerea prin coercitie pura, are oarecare

credibilitate empirica, in timp ce un model pur ideatic, nu pare sa existe in afara

fanteziilor catorva anarhisti. Guvernele trebuie sa creeze idei unificatoare, fie prin

ideologii ortodoxe, fie prin procesul de formare a statului-natiune. Guvernele isi pot

extrage legitimitatea din identificarea cu o ideologie, deoarece ea le conecteaza la idei si

scopuri mai largi decat propriul lor interes fata de sine.

Institutiile statului sunt mult mai tangibile decat ideea de stat ca obiect al securitatii.

Sunt mult mai vulnerabile la amenintarile fizice decat ideile. Institutiile pot fi desfintate

sua distruse mult mai usor decat idei si nu sufera sau nu se bucura de acelasi grad de

ambiguitate care face din idei un obiect atat de dificil al securitatii. Se deosebest doua

tipuri de guverne : fasciste si comuniste.

Cand institutiile sunt amenintate cu folosirea fortei exista pericolul ca ele sa fie infrante,

iar remediul este apararea. Institutiile statului variaza enorm in ceea ce priveste

stabilirea lor interna. Principala amenintare la adresa securitatii vine mai degraba din

interiorul statului, decat din exterior. La nivel intern, securitatea guvernului poate fi

diferentiata de securitatea statului intr-un mod imposibil la nivelul international, unde

statul si guvernul sunt inseparabil legate.

Guvernele sunt tinte perfect legitime in jocul natiunilor. La capatul de jos al spectrulu

ise situeaza actiuni cum ar fi propaganda impotriva ideologiei organizatoare, acordare a

de fonduri si refuzul recunoasterii. La nivelul mijlociu se situeaza actiuni precum

incurajarea revoltelor armate, atentate, in incercarea de a sublima credibilitatea interna

a guvernului. La nivelul superior se afla invaziile sponsorizate si interventiile directe

prin forta armata.

Problema securitatii nationale este aceea ca guvernele pot exploata cu usurinta legatura

dintre propria lor siecuritate si cea a statului. Guvernele isi pot mari puterea impotriva

oponentilor din interior. Functia politica principala a securitatii nationale este aceea d a

justifica folosirea fortei. Folosirea fortei este mai legitima in sfera internationala deact in

cea interna.

Baza fizica a statului

Baza fizica a statului cuprinde populatia si teritoriul acestuia, incluzand toate resursele

si bunurile produse de om din interiorul granitelor sale. Datorita caracterului sau

relativ concret, baza fizica este de asemenea zona in care statele prezinta majoritatea

similaritatilor in privinta securitatii. Calitatea de baza si teritoriului si a populatiei ca

obiecte ale securitatii nu variaza mult de la un stat la altul. Teritoriul statului tinde sa fie

limpede fixat in orice moment in timp, dar nu este comprimat in decursul istoriei, in

ciuda ambiguitatilor.

Miscarile secesioniste ofera o mare varietate de oportunitati pentru interventiile straine

si arareori au loc fara a aduce vreun nivel al securitatii nationale in dezbaterea interna.

Pierderile teritoriale nu ameninta statul in mod necesar, sau macar obisnuit, cu

disparitia.

Tritoriul poate fi amenintat cu prejudicirea, cat si cu apararea. Cuvantul teritoriu

trebuie inteles in sensul larg al proprietatii nationale (fara a include populatia), este clar

ca politicile de genul opririi inarmarii sau al constrangerii functioneaza partial prin

intermediul amenintarii teritoriale. Amenintarea teritorialitatii se leaga in acest punct

de amenintarea populatiei, intrucat cele doua sunt in mod normal atat de legate,

incatuna nu poate fi prejudiciata fara a o prejudicia si pe cealalta.

O amenintare diferita, desi este cea mai complexa amenintare la adres populatiei, poate

proveni din migrarile umane. Imigrarea poate fi perceputa atat ca o amenintare, cat si

ca un avantaj.

Migratia internationala este teoretic controlabila datorita legilor statului care

reglementeaza imigrarea, dar in practica putine state pot sa-si sigileze granitele

impotiriva veneticilor hotarati. Insecuritatile sociale legate de emigratie vor ocupa un

loc de prim rang pe agenda securitatii nationale in viitorul previzibil.

Protejarea teritoriului si a populatiei trebuie sa conteze ca preocupari fundamentale ale

securitatii nationale

State slabe si state puternice

Toate statele sunt vulnerabile la amenintarile militare si ecologice. Aproape toate sunt

expuse amenintarilor economice, iar multe sufera de insecuritate politica si sociala

fundamentala. Se evidentiaza doua tipuri de state : state slabe si state puternice. Statele

slabe se refera la gradul de coeziune socio-politice. Termenul de stat slab se refera si la

guverne slabe, precum cel din SUA. Violenta interna poate indica un stat slab. Violenta

este in egala masura, un semn al acumularii puterii centrale de stat, cat si un simptom al

descarcarii politice. Pricnipala trasatura a statelor slabe este inaltul nivel de procupare

fata de amenintarile din interior la adresa guvernului.

In cazul statelor puternice, securitatea nationala poate fi perceputa prin prisma

protejarii componentelor statului de amenintarile si inergentele din exterior. Ideea de

stat, institutii si teritoriu sunt clar definite si stabile prin ele insele.

Putem privi securitatea statelor slabe dpdv al grupurilor de presiune, al organizatiilor si

al indivizilor ca aobiectiv principal al securitatii. Conceptul de securitate nationala

necesita obiective nationale ca puncte de referinta. Securitatea guvernelor incepe sa se

confunde cu securitatea statelor, iar interesele factionare capata o legitimitate pe care nu

o merita.

Securitatea nationala face referinta la relatiile dintre stat si mediul sau inconjurator,

devenind tot mai confuza in masura in care statul este nesigur in interior.

Insecuritatea nationala : amenintari si vulnerabilitati

Amenintari si vulnerabilitati

Insecuritatea reflecta o combinatie de amenintari si vulnerabilitati, iar cele doua nu pot

fi separate intr-un mod rational. Deosebirea dintre amenintari si vulnerabilitati indica o

distinctie-cheie in politica de securitate, anume ca statele pot incerca sa-si reduca

insecuritatea fie orin diminuarea vulnerabilitatilor lor, fie prin prevenirea ori

micsorarea amenintarilor. Politica de securitate nationala se paote concentra spre

interior, incercand sa reduca vulnerabilitatile statului, sau spre exterior, cautinad sa

reduca amenintarea externa adresandu-se surselor sale. Vulnerabilitatea este in stransa

legatura atat cu statele cat si cu puterile slabe.

Puiterile slabe se pot concentra asupra unui singur sector cu o eficienta apreciabila, dar

nu pot avea mai mult decat un impact pe termen scurt, in termeni militari. Ele pot

prospera de obicei doar prin specializarea economiilor lor.

Statele puternice sunt vulnerabile doar la provocarile majore sau la tipurile de

amenintari imposibil de oprit (bomba atomica, scimbari climatice). Vulnerabilitatile

sunt destul de concrete. Din doua motive amenintarile sunt ,mult mai greu de controlat.

Primul consta in problema raportului subiectiv/obiectiv dintre indivizi. Teama este un

produs politic volatil de prima necesitate, mai mult pentru oameni aflati in grupuri mari

decat pentru indivizi. Al doilea motiv rezida in dificultatea de a deosebi amenintarile

destul de serioase, de cele care apar ca niste consecinte in viata de zi cu zi in mediul

competitiv international.

Tipuri de amenintare in functie de sector

Militar

Actiunea armata poate ameninta si de obicei chiar ameninta toate componentele

statului. Supune baza fizica la presiuni, prejudiciere si dezmembrare si poate distruge

profund ecositemul. Poate duc la dezmembrare institutiilor, desfiintand ideea de stat.

Amenintarea cu fosrta stimuleaza nu doar o preocupare intensa de a proteja

mostenireaa socio-politica a statului, ci si un anumit sentiment al ofensei. Nivelul

amenintarii militare variaza de la hartuirea vaselor de pescuit la raidurile de pedepsire,

de la preocuparea teritoriala si invazia totala, pana la atentarea al insasi existenta

populatiei prin blocada sau bombardamente. Amenintarile militare pot fii si indirecte.

Politic

Amenintarile politice sunt indreptate impotriva stabilitatii organizationale a statului.

Ideea de stat, identitatea lui nationala si ideologia organzatoare, cat si institutiile care-l

exprima constituie tinta obisnuia a amenintarilor politice. Fie ca amenintarile politice au

un caracter ideologic sau nationa, este inportant sa le distingem pe cele internationale de

cele care apar in mod structural. Necunoasterea diplomatica este de asemenea o forma

de amenintare politica internationala. Interventiile politice specifice din partea unui stat

in afaceriele interne ale altuia pot fi calificate drept atentate la securitatea nationala.

Daca are o baza nationalista, teama este de dezmembrarea teritoriala, de un conflict

devastator pe termen lung, sau in extremis, de absolvire.

Social

Amenintariel sociale pot fi greu de deosebit de cele politice. Amenintarile externe

semnificative asupra nivelului social ajung pana la atacuri la adresa identitatii nationale,

cazand astfel cu usurinta in demniul politic. La niveluri de intensitate mai scazute, chiar

si schimbul de idei si de comunicare poate duce la amenintari sociale si culturale

semnificative politic. Principala dificultate in cazul amenintarilor sociale ca o

componenta a securitatii nationale este aceea ca majoritatea lor au loc in inteeriorul

statelor. Amenintarile sociale interne sunt simptomatice pentru statele slabe. Ele nu pot

fi considerate adevarate chestiuni de securitate nationala.

Economic

Amenintarile economice sunt, fara idnoiala, cele mai inselatoare si dificil de dominat,

din cadrul securitatii nationale. Problema centrala referitaore la ideea de securitate

economica rezida in faptul ca, conditia normala a actorilor intr-o economie de piata este

una de risc, de competite agresiva, de nesiguranta. Piata este cel mai eficient mecanism

prin care se pot obtine niveluri acceptabile ale productiei, distributiei, inovatiei si

cresterii.

Economia nationala face parte dintr-un anumit sens din baza fizica a statului, dar este

puternic conectata al ideologia organizatoare si al institutiile componente. Dinamica ei

este extrem de complicata. Sensibilitatea la fluctuatile dramatice ale performantei este

prea putin inteleasa si nu prezinta o previzibilitate de incredere si nu este eficient

controlabila. Relatia dintre capacitatea economica si cea militara este una specifica si

bine inteleasa. Capacitatea armata se bazeaza nu numai pe provizia de materii

strategice-cheie, ci pe existenta unei baze industriale capabile sa sustina fortele armate.

A doaua chestiune se referal al legatura dintre economie si puterea generala a statului in

SI. Cea dea treia cehstiune este o preocupare care se ferala ceea ce s-ar putea numi

destul de vag amenintari economice ale stabilitatii interne. Legatura dintre economie si

stabilitatea politica genereaza un set de chestiuni foarte diverse cu privire la dezvoltare,

care ar putea fi vazute ca probleme de securitate nationala. Pentru statele dezvoltate

preocuparea este aceea ca au ajuns sa depinda de ratele inalte ale cresterii si ale

specializarii functionale, stabilitatea politica interna poate fi subminata de tlburarile din

sistemul economic in ansamblu. Pentru statele mai putin dezvoltate, problema ia o

forma mult mai radicala, pentru ca ele se pot trezi inchise intr-un cerc vicios al saraciei

si subdezvoltarii.

Amenintarile economice seamana cu un atac la adresa statului in sensul ca ctiunea

externa constienta condusa de catre altii duce la pierderi materiale, prejudicii

substantiale asupra sanatatii populatiei.