60847673 Statul Roman Modern

7/28/2019 60847673 Statul Roman Modern

1/66

STATUL ROMAN MODERN: DE LA PROIECT POLITIC

LA REALIZAREA ROMANIEI MARI (1821 - 1918)

1. PROIECTE DE REALIZARE A STATULUI ROMAN MODERN

Secolul al XVIII-lea si prima jumatate a secolului al XIX -lea au marcat intrarea societatii

romanesti intr-o noua faza a evolutiei sale istorice, identificata prin aparitia semnelor certe ale

modernizarii si afirmarea constiintei necesitatii unitatii politice nationale. Elita politica

constituita in "partida nationala", receptiva la modelul occidental, a identificat atunci

modalitatile potrivite pentru emanciparea natiunii romane din teritoriile aflate sub dominatie

habsburgica si tarista si a statelor romanesti din zona extracarpatica. Romanii, la fel ca

germanii, italienii s.a. isi doreau propriul stat national. Implinirea acestei aspiratii s-a facut

treptat, pe fondul mutatiilor petrecute in societatea romaneasca (dezvoltarea eco nomica,

modernizarea institutionala, afirmarea noii elite politice animate de "spiritul vremii",

dezvoltarea culturii) si in raport de contextul e uropean. Au existat mai multe etape: miscarea

reformatoare de pana la jumatatea secolului al XIX -lea, Revolutia de la 1848, formarea

statului national roman (1859), castigarea independentei de stat (1877 -1878), desavarsirea

unirii (1918).

1.1. Proiecte de reformare a societatii in Moldova si Tara Romaneasca pana la

1821

Statul roman modern, inainte de a deveni o realitate institutionala, a fost imaginat ca

proiect politic de generatii intregi de ganditori sau de practicieni ai politicii. Acest proiect a

inceput sa se contureze in secolul al XVIII -lea, devenind din ce in ce mai complex pe masura

ce diferite aspecte ale sale treceau din planul ideilor in cel al realizarilor efective. Proiectul

politic al statului roman modern s -a raportat intotdeauna, pe de o parte, la realitatile autohtone,

pe de alta parte, la raportul de forte dintre marile puteri ale timpului. Formulat initial ca

alternativa la regimul fanariot, a avut o importanta conotatie nationala.

Contestarea domniilor fanariote s-a facut pe calea pamfletelor si a memoriilor politice.

Momentele de varf ale productiei si raspandirii acestora se inregis treaza in anii 1769-1774

(internationalizarea problemei orientale , prin asumarea de catre Rusia a rolului de

protectoare a crestinilor din Imperiul Otoman) si 1821-1831. Reformele preconizate vizau,in primul rand, reorganizarea administrativa si refacerea potentialului distrus al tarii, prin

desfiintarea venalitatii slujbelor, instituirea unui sistem modern de retribuire a dregatorilor

si introducerea responsabilitatii lor, sistem fiscal rational si eficient, liberalizarea

comertului, sprijinirea dezvoltarii mestesugurilor si a manufacturilor, dezvolta rea

invatamantului, apararea proprietatii, egalitatea tuturor cetatenilor in fata legii, libertatea

cuvantului, a tiparului, a dreptului de asociere si de deplasare in afara granitelor.


2/66

In ceea ce priveste forma de guvernamant , majoritatea covarsitoare a auto rilor

opteaza pentru un regim monarhic in varianta sa romaneasca, respectiv domnia. Ca tipuri

de regim monarhic, se propun absolutismul , cu varianta despotismului luminat sau

domnia marginita (constitutionala ). Teoria domniei constitutionale se bucura de o larga

popularitate in ambele Principate. Intreaga constructie poli tica pe care o propuneau autori i

memoriilor si programelor politice era una de tip reformist, in care opera de reasezare a

societatii trebuia infaptuita de carmuire. In 1802, de exemplu, Dimitrie Sturdza , membru

al elitei moldovene, a alcatuit un proiect intitulat " Plan sau o forma de obladuire

republiceasca aristodemocraticeasca". Forma de guvernamant propusa era republica,

pe care trebuia sa o conduca boierimea grupata, potrivit principiului separarii puterilor, in

trei divanuri: Divanul cel Mare, organul suprem de guvernare, format d in marii boieri,

Divanul Pravilnicesc, cu rol legislativ si compus din boieri cunoscatori ai pravilelor, Divanul

de Jos, cu rol financiar, alcatuit din deputati alesi prin vot indirect. Idei moderne erau

promovate in politica economica si culturala precum si referitor la exercitarea drepturilor si

libertatilor cetatenesti (programul prevedea libertatea economica, dreptul fetelor de a

beneficia de aceeasi instructie ca si baietii, garantarea libertatii individuale prin interzicerea

arestarii fara o cercetare prealabila si judecata, interzicerea incasarii altor dari in afara de

cele prevazute in bugetul statului etc.).

Chiar domnii fanarioti au promovat numeroase masuri novatoare. Cu exceptia

caracterului national al domniei si a problemelor legate de raportur ile politice cu Inalta

Poarta, multe dintre reformele propuse de boierime au fost initiate sau incercate de domnii

fanarioti, dar instabilitatea domniilor (determinata in principal de cauze externe) a facut ca

acestea sa cada repede in desuetudine.

Meritul elaborarii unui proiect politic, care avea ca obiectiv apararea existentei

politice a Tarilor Romane, apartine boierimii mari si mijlociica principala purtatoare a

constiintei istorice. Programul politic nu s-a fixat intr-un act fundamental ci in totalitatea

memoriilor si proiectelor de reforma redactate in timpul razboaielor austro -ruse-turce

(1711-1812), printre altii de Mihai Cantacuzino, Ienachita Vacarescu si Dimitrie

Sturdza. Ideea dominanta a fost revendicarea unui nou statut juridic pe baza dreptuluiistoric (romanii "dintr-un inceput 343c29d au fost un norod slobod si nesupus"),

recastigarea independentei prin inlaturarea regimului turco -fanariot. Programele boieresti

au prevazut reforma institutiilor si a formei de guvernamant (republica, monarhie

constitutionala), dar recastigarea puterii politice a fost obiectivul principal al programului

politic pana la 1821, program politic care prin revendicarile lui nationale a reusit sa


3/66

solidarizeze intregul corp social al natiunii in timpul miscarii conduse de Tudor

Vladimirescu.

Gandirea politica a generat la inceputul secolului al XIX -lea un adevarat program de

reforme si de emancipare nationala, care contureaza proiectul statului roman modern.

Programele revolutiilor din 1821 si 1848, precum si al e societatilor politice secrete dintre

cele doua revolutii au contribuit la clarificarea acestui proiect.

1.2. Revolutia lui Tudor Vladimirescu si revenirea la domniile pamantene

In ultimul deceniu al epocii fanariote, lumea crestina sud -est europeana intra intr-un

proces de radicalizare politica. O societate secreta, Eteria , avea ca scop eliberarea

grecilor, cu sprijinul Rusiei, pe fondul unei rascoale generale a crestinilor din Balcani.

Miscarea stabilise legaturi si cu boierii romani, inclusiv cu aceia d e la varful ierarhiei

politice.

In anul 1821, Tara Romaneasca s-a confruntat cu o situatie extrem de complexa,

determinata de amplificarea miscarii sociale si nationale. In contextul crizei Imperiului

Otoman, al miscarilor de eliberare din Balcani si al cresterii dominatiei Rusiei in zona,

Principatele au initiat o actiune politica avand ca scop promovarea programului lor

national. Dupa moartea domnului fanariot Alexandru Sutu, marii boieri pamanteni din

Tara Romaneasca, inspirati de principiile iluministe si de ideile nationale moderne, au

hotarat organizarea unei revolte care sa redea Principatelorvechile privilegii

incalcate de otomani si fanarioti . Slugerul Tudor Vladimirescu, fost comandant de

panduri si sudit al Rusiei, a fost ales de Comitetul de Obladuire (Grigore Brancoveanu,

Grigore Ghica si Barbu Vacarescu) - organism politic provizoriu desemnat sa inlocuiasca

domnitorul - sa "ridice norodul cu arme".

Miscarea condusa de Tudor Vladimirescu, desfasurata intre ianuarie - mai 1821, a

avut un caracter moderat, reflectat si de documentele programatice, care, insa, contineau

idei iluministe. Actiunea romaneasca s-a desfasurat in stransa legatura cu Eteria si in

acest scop Tudor a incheiat un legamant cu Iordache si Farmache, capeteniile eteriste;

intelegerea avea ca scop lupta impotriva dominatiei otomane. Desi a stabilit legaturi cu

Eteria, Tudor Vladimirescu nu a acceptat subordonarea miscarii sale fata de ceagreceasca initiata de Alexandru Ipsilanti. La chemarea lui Tudor au raspuns pandurii, care

alcatuiau nucleul militar al miscarii, taranii si mica boierime. Pentru a castiga adeziunea

poporului, Tudor Vladimirescu a lansat Proclamatia catre tara , la Pades (23 ianuarie

1821), prin care promitea tuturor celor care se inrolau in tabara sa calitatea de membru

alAdunarii Norodului(constituita in tabara de la Tantareni), organ reprezentativ, politic si

militar imputernicit sa functioneze spre binele poporului, constituit dupa modelul Adunarii


4/66

Nationale din timpul insurectiei sarbesti, amandoua inspirate de Adunarea Nationala a

Revolutiei franceze.

Adunarea Norodului a impartit puterea politica cu vechea administratie, controlata de

boierii din Comitetul de Obladuire. Dupa sosirea in Principate a lui Alexandru Ipsilanti,

conducatorul miscarii eteriste, si dupa tratativele cu Tudor, administratia locala a fost

impartita intre Tudor si Eterie, prin mijlocirea Comitetului de Obladuire.

Actele elaborate in perioada in care a condus tara ca reprezentant al "vremelnicei

ocarmuiri" reflecta contradictiile politice si militare. Cererile norodului romanesc(16

februarie 1821), concepute ca un act fundamental pe care trebuiau sa jure domnii

Principatelor, reprezinta principalul document programatic al revolutiei. Ele contineau

principii moderne - numirea in functii dupa merit, libertatea comertului, armata nationala,

desfiintarea vamilor interne -, dar prevedeau si mentinerea domnilor fanarioti. Aceste

principii urmau sa stea la baza unei noi ordini sociale. Suveranitatea poporului, afirmata

pentru prima data de Proclamatia de la Pades, se desprinde din insasi titulatura

programului: cererile sunt ale poporului (norodului). Dintre acestea, cele mai importante

sunt:

adaugirile la bir sa fie facute numai atunci " cand va fi vreo mare trebuinta a tarii

si cunoscuta de tot norodul";

desfiintarea privilegiilor boieresti (dregatoriile sa nu mai fie date pe bani, iar

promovarea sa se faca dupa merit); reforma justitiei (legile trebuiau sa fie o

emanatie a vointei norodului);

reforma administrativa; promovarea in functii dupa merit si desfiintarea unor

dregatorii socotite inutile si jefuitoare ale poporului (Spataria cea mare, Hatmania

Divanului, Vornicia Capitalei);

reforma scolara (extinderea retelei scolare pe cheltuiala bisericilor); reforma

armatei (instituirea unei armate regulate a tarii formata din 4.000 de panduri si 200

de arnauti cu "leafa usoara" pe cheltuiala manastirilor;

reforma fiscala (revenirea la darea in patru sferturi, desfiintarea scutelnicilor si a

poslusnicilor); desfiintarea vamilor interne (facilitarea liberului schimb si formarea pietei

nationale unice).

Obiectivul national al miscarii era formulat cu destula prudenta: indepartarea grecilor

din dregatoriile laice si ecleziastice, delimita rea pietei romanesti de cea otomana si

constituirea armatei nationale. Dupa 20 martie, Tudor a inlocuit discursul social -politic cu

unul patriotic si national, necesar unirii tuturor fortelor pentru recastiga rea "drepturilor tarii"


5/66

("Proclamatia catre bucuresteni"). Evenimentele au luat o directie neasteptata: revolta

grecilor si cea a romanilor au fost dezavuate public de consulul rus de la Bucuresti si,

apoi, chiar de tarul Alexandru I, membru al Sfintei Aliante, care nu putea sa accepte

anularea sistemului stabilit in Europa de Congresul de la Viena (1815). In acelasi timp,

insa, tarul sustinea din umbra cele doua miscari antiotomane. Pozitia Rusiei si iminenta

interventiei militare otomane I -au determinat pe Tudor sa incerce o apropiere de Poarta, prin

incriminarea exclusiv a fanariotilor. Daca din perspectiva romaneasca aceasta pozitie putea

fi convenabila, din perspectiva antiotomana a Eteriei, a fost asimilata tradarii. Tratativele

initiate cu otomanii si descoperirea acestora de catre eteristi au inse mnat sfarsitul lui Tudor.

Parasit de capitanii sai, Tudor a fost judecat, condamnat si executat de Eterie pentru

tradare, in conformitate cu legamantul incheiat (mai 1821). Interventia militara otomana a

pus capat miscarii lui Tudor Vladimirescu. Dar anul 1821 a provocat sfarsitul regimului

fanariot in Principate. Elita politica romaneasca a recuperat, prin redactarea unui numar

impresionant de memorii si proiecte de reforma, intregul tel declarat (antifanariot) al

acesteia. In vara anului 1822, Poarta a acceptat restaurarea domniilor pamantene,

numindu-i pe Grigore al IV-lea Dimitrie Ghica in Tara Romaneasca si pe Ionita Sandu

Sturdza in Moldova.

Dincolo de proiectul antiotoman, miscarea din 1821 a fost un raspuns dat de

societatea romaneasca la problemele cu care se confrunta. Ea a surprins mentalitatile in

schimbare (".patria este poporul si nu tagma jefuitorilor") si necesitatea restructurarii

statului conturata intr-un program coerent (Cererile norodului romanesc). La baza

statului trebuia sa stea principiul suveranitatii poporului si se impunea anularea legilor date

fara acordul acestuia. Domnul trebuia sa fie ales de tara, iar privilegiile boieresti

desfiintate. Desi infranta, revolutia de la 1821 a creat premisele modernizarii societatii

romanesti si a alimentat miscarea nationala pentru independenta. Miscarea din 1821 a

dovedit clar ca modernizarea societatii romanesti nu mai putea fi amanata. Ea a dezvaluit

gradul in care societatea devenise constienta de propriile nevoi si a reprezentat principa lul

moment al afirmarii natiunii romane in spatiul extracarpatic.

1.3. Evolutie si revolutie. Elitele romanesti si spiritul public in prima jumatate asecolului al XIX-lea

Revenirea la domniile pamantene poate fi interpretata ca o schimbare de regim

politic, in masura in care institutia domniei devine nationala (paman teana). Structura

organizarii de stat (institutiile) nu s-a modificat pana la adoptarea Regulamentelor

Organice (1831-1832). In deceniile 3 si 4 ale secolului al XIX -lea, boierimea reformatoare


6/66

a redactat zeci de proiecte, vizand modernizarea organizarii interne si, in primul rand,

redactarea unor legi fundamentale.

Un astfel de proiect a fost alcatuit de carvunarii din Moldova (numiti astfel prin analogie

cu "carbonarii italieni"). Proiectul celor 77 de "ponturi"("Constitutia carvunara") alcatuit in

1822 de comisul Ionica Tautu, consilier al domnului Ionita Sandu Sturdza si secretar al

capuchehaiei Moldovei, exprima revendicarile micii boierimi, inspirate de Declaratia

drepturilor omului si ale cetateanuluisi de actele si memoriile anilor 1821-1822, avand

astfel un caracter liberal si iluminist.

*Conducerea statului ar fi fost atribuita unui domn, avand puteri limitate, ales dintre

pamanteni de o Adunare obsteasca formata din inalti ierarhi si "toata obstea boierilor",

* ajutat de un Sfat obstesc investit cu atributii mai mari ca ale domnului.

*Memoriul mai continea cereri privind organizarea administrativa, judecatoreasca,

bisericeasca, financiara, libertatea religioasa, personala, a tiparul ui, egalitatea in fata legilor,

respectul proprietatii, separarea puterilor in stat, drepturi egale pentru diferitele categorii ale

boierimii etc. In legatura cu problemele nationale,

* Constitutia carvunara sustinea ideile autonomiei fata de Poarta si ale deplinei

dezvoltari a culturii romanesti.

Un alt document important din aceeasi perioada este Asezamantul politicescsemnat

de Simion Marcovici (1829), care sustinea organizarea statului pe baza separarii puterilor.

Sub domniile regulamentare ale lui Ale xandru Ghica (1834 - 1842), Gheorghe

Bibescu (1842 - 1848) si Mihail Sturdza (1834-1849), progresul economic s-a accentuat si

contradictiile sociale, politice si nationale s -au agravat. Proiectele de reforma au devenit

mai complexe, dobandind uneori accent e radicale. Afirmarea intelectualitatii si elementelor

burgheze a avut ca rezultat conturarea unor programe ce sustineau egalitatea la numirea

in functii, impozit progresiv pe avere, libertatea tiparului, stat republican (asemenea idei

preconiza filozoful iluminist Eufrosin Poteca).

In anii 1837-1838, Partida Nationala, condusa de boierul Ion Campineanu, s-a

evidentiat in cadrul Adunarii Obstesti a Tarii Romanesti cu prilejul discutarii articolului

aditional la Regulamentul Organic. Sub influenta sa Adunare a respingea incalcareaautonomiei tarii. Cu aceasta ocazie, reprezentantii Partidei Nationale au redactatActul

de unire si independenta si Osabitul act de numire a suveranului romanilor.Actul de

unire si independenta solicita inlaturarea suzeranitatii otomane si a protectoratului tarist

si unirea Principatelor intr -un regat al Daciei. Osabitul act de numire a suveranului

romanilorcontinea referiri la atributiile domniei care trebuia sa fie ereditara, drepturi si

libertati cetatenesti (votul universal) si eliberarea clacasilor. In final, cele doua documente


7/66

cuprindeau un adevarat proiect de constitutie, bazat pe principiile liberalismului politic si

economic. Se preconiza unirea Principatelor sub domnia lui Mihail Sturdza, fapt posibil,

dupa parerea domnului moldovean, numai cu sprijinul puterilor europene. Noul stat trebuia

sa fie o monarhie constitutionala sub garantia colectiva a Marilor Puteri. In cadrul regimului

preconizat, toti romanii erau declarati egali in fata legilor, urmand sa se bucure de

libertatea personala, a cuvantului si a presei si de introducerea votului universal. S-a

adoptat ideea limitarii puterii suveranului de catre parlament, a independentei puterilor

legiuitoare si judecatoreasca fata de cea executiva, iar in economie principiu l liberei

concurente si al neinterventiei statului.

Un rol important in aceasta perioada l-au avut societatile politice secrete. Acestea

regrupau fortele reformatoare angajate intr -o activitate menita sa duca la rasturnarea

vechii ordini sociale si politice. Ele au pregatit revolutia din 1848. In 1834, la

Sibiu, Societatea revolutionara secreta romano-polona condusa de Adolf David milita

pentru "republica romaneasca cuprinzatoare, asezata de o parte si de alta a Carpatilor". In

Tara Romaneasca, "Partida nationala" respingea in 1838 articolul aditional la

Regulamentul Organic si preconiza unirea, independenta si un program de reforme bazat

pe libertatile si drepturile cetatenesti si pe rezolvarea problemei agrare. In

Moldova, Conjuratia confederativa initiata de Leonte Radu punea la cale, in 1839, unirea

federativa a Moldovei cu Tara Romaneasca si Serbia. Noul stat urma sa fie condus de un

domn ereditar tutelat de boieri, sub suzeranitatea Portii. Un program complex a fost

elaborat de societatea secreta condusa de Dimitrie Filipescu (in Tara Romaneasca),

depistata de politia lui Alexandru Ghica in 1840. Programul acesteia prevedea

consolidarea autonomiei si "chiar independenta", lichidarea proprietatii boieresti, a relatiilor

servile si instaurarea republicii democratice, intemeiata pe ideile de libertate si egalitate.

Cu acelasi program, miscarea nationala a renascut in 1843 prin societatea Fratia, fondata

la Bucuresti de N. Balcescu, I. Ghica, Christian Tell si C. A. Rosetti, viitori conducatori ai

revolutiei de la 1848. Deviza ei era: "Dreptate, Fratie". Aceasta organizatie masonica avea

ca obiective unirea Moldovei si Tarii Romanesti, independenta, emanciparea clacasilor,

egalitatea cetatenilor in fata legii. Ideile ei liberale au fost raspandite prin publi catiicaPropasirea,Arhiva istorica, Magazin istoricpentru Dacia si Dacia literara. In 1845 se

infiinta la Paris, din initiativa lui C.A. Rosetti, Societatea Studentilor Romani, ca filiala

a Fratiei, organizatie care intretinea stranse legaturi cu persona litati ale vietii culturale

franceze. Tot ca filiala aFratieia functionat la Iasi, din 1846, Asociatia patriotica.

In prima jumatate a secolului al XIX-lea societatea romaneasca s-a dezvoltat

progresiv, cautandu-si noi modele si forme de organizare. Intre activitatea teoretica


8/66

reformatoare (proiecte de reforma, memorii) si actiunea social -politica (miscarea din 1821,

activitatea societatilor secrete), programele oficiale de reforma nu au facut decat sa

potenteze contradictiile si sa grabeasca declansarea revolutiei. Nevoia de reorganizare

interna era recunoscuta si in principalele acte interna tionale referitoare la Principate.

Tratatul de la Adrianopol (1829) consacra individualitatea politica a Tarilor Romane,

instituia oficial (de jure) protectoratul rusesc asupra acestora si prevedea reorganizarea

administrativa interna in temeiul unor noi reglementari, viitoarele Regulamente Organice.

1.4. Reforme in spiritul despotismului luminat. Regulamentele Organice

Tratatul de la Adrianopol a impus de jure protect oratul rus asupra celor doua

principate si a deschis calea infaptuirii de sus a unor reforme care raspundeau

numeroaselor proiecte inaintate de romani Curtii de la Petersburg. Doua comisii de boieri

munteni si moldoveni, conduse de consulul general rus Minciaki au elaborat textul

Regulamentelor Organice, care au fost primele constitutii moderne ale Principatelor.

Aprobate de Rusia si de Adunarile obstesti, aceste acte au fost ratificate de Poarta si au

ramas in vigoare pana la Conferinta de la Paris (1858), cu o scurta intrerupere in Tara

Romaneasca in 1848. Ele au incercat sa reformeze Vechiul Regim in spiritul despotismului

luminat, introducand principii si forme moderne de organizare, dar pastrand vechiul

continut al puterii. La baza statului s -au stabilit, in "spiritul veacului", suveranitatea

poporului, separarea puterilor si bugetul modern.

* Puterea executiva revenea domnului, care era ales pe viata de o Adunare

Obsteasca Extraordinara. Acesta ii numea si ii revoca pe ministrii, avea drept de initiativ a

si sanctiune a legilor si era ajutat de un Sfat administrativ compus din sase ministri. De

asemenea, putea dizolva Adunarea Obsteasca, dar numai cu acordul puterilor protectoare

si suzerana.

*Puterea legislativa reveneaAdunarii Obstesti, compusa in majoritate din boieri si

inalti functionari si prezidata de mitropolit. Adunarea adopta legile si prezenta domnului

rapoarte despre starea tarii, numite anaforale. Regulamentele organice pot fi considerate

"actul de nastere al parlamentarismului in Romania", f iind primele legiuiri care instituie

adunari formate pe baza de sufragiu, care, prin participare la activitatea legislativa, limitauputerea sefului statului.

*Puterea judecatoreasca era exercitata de organele de judecata, instanta

judecatoreasca suprema fiind reprezentata de Inaltul Divan Domnesc.

O contributie reala au adus Regulamentele Organice in modernizarea institutiilor. Au

fost infiintate tribunalele, corpul de avocati, serviciul procuraturii, arhivele statului,

notariatele. S-a reorganizat invatamantul si a fost constituita armata nationala. Actele de


9/66

stare civila au fost scoase de sub controlul Bisericii, s -au modernizat serviciile publice

(serviciul sanitar, posta, pompieri) si s-a preconizat fondarea unei Banci Nationale cu drept

de emisiune monetara. Reforma sistemului fiscal a statornicit un impozit unic ("capitatia"

pentru tarani si "patenta", calculata pe venit, pentru burghezie), dar a pastrat vechile

privilegii fiscale, a desfiintat vamile interne si breslele si a adoptat principiul bugetul ui. Un

pas important in directia unor relatii agrare moderne s-a facut prin transformare rezervei

domeniului in proprietate absoluta a boierului. Regulamentele aveau, insa, si aspecte

negative, care explica lipsa lor de popularitate. Ele pastrau vechile pri vilegii si scutirile de

impozite pentru boieri si cler si nu rezolvau problema agrara: claca era sporita la 12 zile pe

an si, in plus, se introducea nartul(norma zilnica de lucru). Mai mult, o treime din fiecare

mosie era considerata proprietatea absoluta a boierului.

Acte fundamentale pentru Principate, Regulamentele Organice au fost puse in

aplicare la 1 iulie 1831 in Tara Romaneasca si la 1 ianuarie 1832 in Moldova si inlocuite in

1858 cu Conventia de la Paris. Cu toate limitele lor, Regulamentele Organ ice au contribuit

la modernizarea societatii si statului si au apropiat structurile legislative si administrative

ale Principatelor in vederea unirii lor. Astfel organizate, cele doua state ar fi fost integrate

mai usor stapanirii ruse. Reflectand influent a si tendintele expansioniste ale Rusiei,

Regulamentele au starnit o vie ostilitate din partea tinerilor boieri care se impregnasera, in

decursul studiilor lor pariziene, de noi idei politice si de gusturi occidentale. Aceste

tendinte au devenit evidente in 1833, atunci cand Rusia a incercat sa impuna articolul

aditional. Boierimea munteana s-a coalizat atunci in "Partida nationala" condusa de Ion

Campineanu, opunandu-se in anii 1837-1838 adoptarii acestui articol care incalca

autonomia tarii.Actul de unire si independenta si Osabitul act de numire a suveranului

romanilor, redactate de Partida nationala, schitau un proiect de eliberare, de unire si

organizare a monarhiei constitutionale.

In 1834, au fost numiti domni de catre Rusia si Turcia (nu alesi, asa cum prevedeau

Regulamentele), Alexandru Ghica in Muntenia si Mihail Sturdza in Moldova. Acuzat de

proasta gestiune si de lipsa de autoritate, Alexandru Ghica a fost destituit si inlocuit cu

Gheorghe Bibescu, singurul domn ales in conformitate cu prevederil e Regulamentuluiorganic. Aceste trei domnii poarta denumirea de regulamentare. Desi au aplicat programe

reformatoare la nivel institutional si de crestere a gradului de civilizatie, domnii

regulamentari au fost vehement contestati in epoca si s-au confruntat cu opozitia

cvasipermanenta a clasei politice.

1.5. Revolutia de la 1848


10/66

Revolutiile de la 1848 din Tarile Romane se inscriu in valul de miscari revolutionare

care a cuprins Europa in primavara anului respectiv, de la Paris pana in centrul si rasaritu l

continentului. In Moldova si Tara Romaneasca, revo lutia de la 1848 a fost in primul rand

opera intelectualilor "pasoptisti". Ei erau un grup deosebit de omogen, apartineau in

general mijlocului clasei boieresti, beneficiasera de posibilitati similare de a studia in

marea lor majoritate in strainatate si se distingeau de inaintasii lor prin cunoasterea directa

a Europei Occidentale, al carei model politic si cultural il doreau aplicat si Tarilor

Romane. O alta caracteristica a intelectualitatii romanesti de la 1848 este adeziunea totala

la ideea moderna de natiune si atasamentul neconditionat fata de telurile nationale

(independenta sau autonomie politica).

Moment crucial in evolutia societatii romanesti spre un stat modern, revolutia din 1848 -

1849, a incununat un secol de mutatii produse in plan economico - social, politic si in mentalul

colectiv, a marcat afirmarea natiunii romane si exprimarea optiunii pentru "modelul

occidental". Pentru romanii aflati sub suzeranitatea Portii si protectia Rusiei (Princi patele

romane) sau sub dominatia Habsburgilor (Transilvania, Bucovina), obiectivul emanciparii

politice nationale era greu de realizat. Constienti de aceasta, fruntasii revolutionari au

manifestat prudenta fata de includerea acestui obiectiv in programele oficiale, pastrandu-si

solicitarile in limite "legale" : respectarea autonomiei Principatelor in conformitate cu vechile

tratate si unirea teritoriilor romanesti din Imperiul Habsburgic intr -un "ducat autonom"; cu

recunoasterea drepturilor natiunii romane. Programele de la Brasov si Cernauti au solicitat

deschis probleme ca: inlaturarea Regulamentelor Organice si protectoratului rus, unirea si

independenta romanilor, probleme ce reuneau in jurul lor toate fortele sociale si politice

romanesti.

A. Moldova. Aici s-a manifestat opozitia fata de domnitorul Mihail Sturdza, la care a

participat boierimea mica si mijlocie, o parte a marii boierimi de orientare liberala si mai

ales elita intelectuala. Domnitorul era adeptul ideilor conservatoare si a rezolvarii cri zei

politice interne fara convulsii sociale. La 27 martie/8 aprilie 1848 reprezentantii boierimii

liberale si ai orasenilor din Moldova s-au intrunit la Iasi intr-o adunare de protest contra

regimului autoritar patronat de Mihail Sturdza (adunarea de la Ho telul Petersburg), cerandlimitarea puterii acestuia prin institutii reprezentative si instaurarea unui regim politic liberal

moderat, care sa stimuleze dezvoltarea economica. Cererile lor au stat la baza Petitiunii-

proclamatiune (program in 35 de puncte) intocmita de comitetul revolutionar condus de V.

Alecsandri, pentru a fi inaintata domnitorului. Boierimea moldoveana dorea reformarea

regimului prin masuri moderate, atitudine explicabila prin autoritarismul lui Sturdza si

temerea fata de o interventie armata a Rusiei, care avertizase ca nu va tolera miscari


11/66

revolutionare (asa se explica si primul punct al Petitiunii-proclamatiune, introdus de

revolutionari din considerente tactice).

Autoritatile i -au arestat pe manifestanti; cativa au reusit sa se refugieze in celelalte

provincii romanesti, unde au participat la actiunile revolutionare. Revolutionarii moldoveni,

puternic impresionati de Adunarea de la Blaj, din mai 1848, au redactat un legamant, la

Brasov, la 12 mai, intitulat Printipiile noastre pentru reformarea patriei. Tot in exil, dar

la Cernauti, Mihail Kogalniceanu elaboreaza Dorintele partidei nationale in Moldova , in

august 1848. Acest program va fi dezvoltat ulterior intr-un Proiect de constitutie. Intre

obiectivele inscrise retin atentia: independenta si unirea Principatelor ("unirea Moldovei si

Valahiei intr-un stat neatarnat romanesc" din programul de la Brasov si unirea considerata

"cheia boltii iara de care s-ar prabusi tot edificiul national" din programul de la Cernauti).

Apar deosebiri in solutiile pentru rezolvarea problemei agrare: emanciparea si

improprietarirea taranilor clacasi (fara despagubire la Brasov si cu despagubire la

Cernauti). Interventia armatei tariste a pus capat agitatiilor din Moldova in iulie 1848.

B. Tara Romaneasca. Daca intrunirea de la Iasi, de la Hotelul Petersburg, din 27

martie 1848, cu greu poate fi considerata o veritabila revolutie, domnitorul Mihail Sturdza

actionand rapid pentru inabusirea protestelor, in Tara Romaneasca, miscarea

revolutionara a dus la instaurarea unui regim revolutionar, care a durat pana in septembrie

1848, cand trupele otomane au impus caimacamia boierului conservator Constantin

Cantacuzino.

In Tara Romaneasca, evenimentele s -au desfasurat pe cale revolutionara, dupa

model francez. Principalele forte participante au fost: Societatea Secreta Fratia; grupul de

exilati romani aflati la Paris; negustori, intelectuali, boierime liberala; ofiteri si populatie

urbana. Revolutia urmarea rasturnarea regimului existent si edificarea unuia nou, modern.

La 9 iunie, la Islaz, s-a desfasurat o adunare populara, unde Ion Eliade Radulescu a

prezentat un program. Proclamatia prezentata in fata adunarii populare se baza pe

principiul suveranitatii poporului si continea, pe langa obiectivele nationale s i sociale,

cereri privind: organizarea unui regim politic quasi -republican, cu domn responsabil ales

din cinci in cinci ani, adunare obsteasca din toate categoriile sociale, ministri responsabili,drepturi si libertati cetatenesti. Insurectia din Bucuresti declansata la 11 iunie 1848, l -a silit

pe domnitorul Gheorghe Bibescu sa accepte programul revolutiei drept constitutie si sa

formeze un guvern cu ministri dintre fruntasii miscarii. Dupa retragerea consulului rus din

Bucuresti, domnitorul Gheorghe Bibescu abdica si fuge in Transilvania pe 13 iunie,

incredintand conducerea tarii unui guvern provizoriu prezidat de mitropolitul Neofit.


12/66

Guvernul provizoriu, in lipsa unui corp reprezentativ, exercita atat puterea executiva,

cat si pe cea legislativa si avea misiunea de a organiza noul regim pe baza celor 21

puncte ale Proclamatiei de Islaz. Principiile care au stat la baza activitatii sale au fost

libertatea, egalitatea, fraternitatea. Pe plan intern guvernul provizoriu: a decretat

desfiintarea rangurilor boieresti si a cenzurii, acordandu-se libertate presei; a adoptat

drapelul national tricolor cu deviza "Dreptate, Fratie"; a eliberat robii; a interzis bataia si

pedeapsa cu moartea; a infiintat Garda Nationala - pusa sub comanda lui Gheorghe

Magheru, numit capitan general - si corpul Comisarilor de Propaganda, a caror atributie

era explicarea programului de la Islaz; a eliberat detinutii politici. O Comisie a Proprietatii,

infiintata de guvern in iulie 1848 pentru a rezolva problema agrara prin reglementarea

raporturilor dintre proprietari si clacasi, nu a reusit sa-si duca la bun sfarsit misiunea din

cauza opozitiei inversunate a proprietarilor si a interventiei otomane, fiind desfiintata in

august 1848.

Fortele contrarevolutionare interne au pus la cale inlatu rarea guvernului revolutionar,

dar primele tentative au esuat datorita sprijinului acordat de populatie noii puteri. La

insistenta Rusiei, insa, trupele otomane conduse de Suleiman -Pasa au patruns in tara.

Intr-o prima etapa, reprezentantul Portii, Suleiman Pasa, a condamnat revolutia si a obligat

la infiintarea unei Locotenente Domnesti, compusa din Ion Eliade Radulescu, Nicolae

Golescu si Christian Tell (29 iulie 1848). Aceasta solutie a nemultumit Rusia si Imperiul

Otoman. Dupa noi presiuni rusesti, Suleiman a fost inlocuit cu Fuad-Pasa, care a primit

ordin de reprimare a revolutiei. La 13/25 septembrie 1848 trupele otomane au ocupat

Bucurestiul, reprimand rezistenta armata a unitatii de pompieri din Dealul Spirii, condusa

de Pavel Zaganescu. Doua zile mai tarziu, armatele ruse din Moldova au trecut Milcovul,

cooperand cu fortele otomane la restabilirea regimului regulamentar in Tara Romaneasca.

C. Transilvania, Banat, Bucovina . In aceste provincii, aspectele sociale si politice

au fost amplificate de dorinta romanilor de a obtine emanciparea nationala. La miscarea

revolutionara a participat elita burgheza, ecleziastica si intelectuala, alaturi de taranime.

In Transilvania s-a manifestat un conflict etnic intre romani si maghiari, determinat de

programul national al revolutionarilor maghiari, care isi propuneau restaurarea Ungarieimedievale. De fapt, disensiunile intre revolutionarii romani si cei maghiari s -au ivit inca de la

inceput, ca urmare a abordarii diametral opuse a problemei nationale. In timp c e romanii

solicitau "drepturi pentru natiunea romana", maghiarii condusi de Lajos Kossuth nu

recunosteau decat drepturile si libertatile pentru conationalii lor. Ei au hotarat, in martie 1848,

sa nu recunoasca individualitatile nationale din Ungaria, sa im puna folosirea exclusiva a limbii

maghiare in stat si sa proclame uniunea Transilvaniei si a Comitatelor din Partium cu Ungaria.


13/66

Protestele romanilor au luat forma celor trei Adunari Populare de la Blaj:

. 18 aprilie: adunarea care a testat atitudinea popu latiei fata de programul politic national,

pregatind totodata adunarea din mai;

. 3-5 mai: Marea Adunare Nationala de pe Campia Libertatii de la Blaj (40.000 de

participanti), care a proclamat independenta natiunii romane si a adoptat Petitiunea

Nationala, un program in 16 puncte redactat de Simion Barnutiu. In Petitiunea

Nationala se cerea: independenta natiunii romane, reprezentare proportionala in toate

institutiile tarii, dreptul de a folosi limba romana in legislatie si administratie, independenta

Bisericii Ortodoxe Romane, infiintarea de scoli romanesti in toate satele si orasele, precum

si a unei universitati, desfiintarea iobagiei fara rascumparare si improprietarirea taranilor,

asigurarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, elaborarea unei noi Constitutii a

Transilvaniei si respingerea ideii de "uniune" cu Ungaria. Adunarea propunea si infiintarea

unui organ executiv, Comitetul Nationalde la Sibiu, condus de Andrei Saguna, care sa

coordoneze actiunea politica romaneasca. Mai multe petitii au fo st trimise Dietei din Cluj si

Curtii Imperiale din Viena. La 18 mai 1848, Dieta din Cluj cu preponderenta maghiara, a

votat pentru unirea, de fapt, anexarea Transilvaniei la Ungaria, masura sanctionata de

imparat la 29 mai 1848. Astfel se anula autonomia P rincipatului. Esecul misiunilor

romanesti si sanctionarea uniunii cu Ungaria de catre imparat au determinat trecerea de la

faza legalista a revolutiei la cea armata. Datorita rezistentei romanilor, unificarea politica si

administrativa a Transilvaniei cu Ungaria a esuat, iar colaborarea dintre autoritatile

maghiare si cele austriece a incetat.

. 3-16 septembrie: a treia Adunare de la Blaj, care a hotarat: organizarea militara a

provinciei pentru a apara suveranitatea teritoriilor romanesti (obiectiv nation al al revolutiei

romane din Transilvania); inarmarea poporului; formarea a 15 legiuni romanesti; preluarea

cu forta armata a administratiei provinciei din mainile maghiarilor si organizarea

administrativa a 15 prefecturi sub conducerea Comitetului National de la Sibiu. Intre lunile

octombrie 1848 si iulie 1849 s-a declansat un razboi civil intre trupele austriece si cele

maghiare, ultimele conduse de generalul polonez Iosif Bem. Romanii s -au retras in Muntii

Apuseni, sub conducerea lui Avram Iancu. Armata guvernului de la Budapesta a reusit sarestabileasca controlul maghiar in teritoriile deschise ale Transilvaniei. Totusi, nici o

armata maghiara nu a putut sa patrunda in zona Muntilor Apuseni aparata de motii

condusi de Avram Iancu.

Conflictele dintre maghiari si austrieci au dus la o reconsiderare a pozitiei Vienei fata

de romani, astfel incat, prin Constitutia din 4 martie 1849, imparatul Franz Joseph

recunostea autonomia Transilvaniei. Intre romani si maghiari au inceput tratative mediate


14/66

initial de deputatul roman Ioan Dragos si continuate cu succes de Nicolae Balcescu. La 2

iulie 1849 se semna Proiectul de Pacificare de la Seghedin , care recunostea unele

drepturi ale romanilor, dar nu prevedea renuntarea la unirea Transilvaniei cu Ungaria.

Soarta revolutiei a fost decisa de contraofensiva trupelor celor doua Imperii, Austriac si

Tarist: la 1/13 august 1849, la Siria, langa Arad, armata maghiara a capitulat in fata

armatei tariste, chemata in ajutor de Curtea vieneza. Imparatul a anulat promisiunile fac ute

romanilor.

In Bucovina, romanii au actionat pentru pastrarea caracterului istoric al provinciei si

respectarea natiunii romane. La 8/20 mai 1848, adunarea populara de la Cernauti

condusa de E. Hurmuzaki, convocata din initiativa Comitetului de Actiune, a precizat

obiectivele revolutiei, cuprinse ulterior in Petitia tarii, redactata in luna iulie : separarea

Bucovinei de Galitia si organizarea sa pe baze autonome; o Dieta care sa cuprinda

reprezentanti ai tuturor starilor si o conducere proprie in adminis tratie, justitie si politica;

independenta Episcopiei Bucovinei; alegerea episcopului de un Congres local din clerici si

mireni; conservarea nationalitatii romane si infiintarea de scoli nationale; egalitatea in fata

legii; libertatea comertului; desfiinta rea clacii si dijmei.

In Banat, provincie integrata Ungariei la sfarsitul secolului al XVIII -lea, miscarea de

eliberare nationala a imbracat tot forma unor adunari populare. In fruntea banatenilor s -a

remarcat Eftimie Murgu, adept al unirii Banatului cu Transilvania. La 15/27 iunie 1848,

Adunarea de la Lugoj, prezidata de Eftimie Murgu, a adoptat Petitia neamului romanesc

din Ungaria si Banat, prin care se cerea: respectarea nationalitatii romanesti, oficializarea

limbii romane, inarmarea poporului si autonomia provinciei.

D. Semnificatia revolutiei de la 1848 .Proiectul politic pasoptist a fost opera intelec-

tualilor liberali care i-au definit obiectivele si au condus revolutia. Nicolae Balcescu, unul

dintre autorii proiectului politic revolutionar pas optist, a surprins constituirea si maturizarea

lui treptata. Obiectivele proiectului erau: . autonomia si independenta (obiectiv national);.

unirea romanilor intr -un singur stat (obiectiv national); . reforma agrara (obiectiv economico -

social); . drepturi si libertati politice (obiectiv politic); . modernizarea institutiilor (obiectiv

politic); . o noua organizare a puterilor in stat (obiectiv politic).S-au formulat trei solutii in vederea ameliorarii statutului juridic extern al Principatelor:

autonomia (Proclamatia de la Islaz), independenta (Printipiile noastre pentru reformarea

patriei), constituirea unui Regat al Romaniei sub garantia europeana (propunere facuta de

Ioan Maiorescu Parlamentului german de la Frankfurt pe Main). Unirea romanilor intr -un

singur stat nu a fost formulata in programele de la Iasi, Islaz, Bucuresti si Blaj din motive

strategice. A fost inscrisa in programul revolutionarilor moldoveni de la Brasov (Printipiile


15/66

noastre pentru reformarea patriei) si in programul de la Cernauti (Do rintele partidei

nationale in Moldova) redactat de Mihail Kogalniceanu. Desi revolutionarii munteni nu au

inscris ideea unitatii nationale in programe, C.A. Rosetti, in gazeta Pruncul roman, publica

in iunie 1848 articolul "Catre fratii nostri din Moldova", in care facea un apel la unire.

Aceeasi idee este sustinuta si de gazeta Poporulsuveran. In Transilvania, idealul national

este exprimat pe Campia Libertatii de la Blaj in expresia "noi vrem sa ne unim cu tara".

Pentru a nu irita imperiile vecine, aceasta idee nu a fost inclusa in programele

revolutionare adoptate la Iasi, Islaz sau Blaj. Problema agrara a constituit principala

problema sociala a revolutiei, parte componenta a problemei proprietatii. Solutiile propuse

au fost diferite, de la o solutie moderata in programul de la Iasi (Petitiunea proclamatiune),

pana la solutia radicala in programul emigratiei moldovene de la Brasov. In Tara

Romaneasca s-a constituit o Comisie a proprietatii care avea in vedere reglementarea

raporturilor dintre proprietari si tarani. Programul politic pasoptist a fost pus in aplicare in

timpul domniei lui Al.I. Cuza.

Anexe

Petitiunea-proclamatiune a boierilor si notabililor moldoveni, Iasi, 27 martie 1848

"1. Sfanta pazire a Regulamentului, in tot cuprinsul seu si fara nici o rastalmacire. [] 3.

Siguranta personala, adeca nimeni sa nu poata fipedepsit decatpe temeiul legi lor si in

urmarea unei hotarari judecatoresti. 4. Grabnica imbunatatire a starii locuito rilor sateni [].

8. Reforma scoalelorpe o temelie larga si nationala, spre raspandirea luminarilor in tot

poporul. 30. Fiecare pamantean sa aiba dreptul de a adresa jalba Obstescii Adunari."

Printipiile noastre pentru reformarea patriei, Brasov, 12 mai 1848

"1.Desfiintarea boerescului si a orice alte dari ale lacuitorilor sateni catre proprietari. 3.

Improprietarirea lacuitorilor sateni fara nici o rascumparare din partea lor. 4. Nimicirea

tuturor privilegiilor si prin urmare: deopotriva purtare a sarcinilor statului de catra tot

poporul in deobste, precum si deopotriva impartasanie a lui la toate driturile politice si

tivile. 5. Intemeierea institutiilor tarii pe printipiile de libertate, egalitate si fratietate,

dezvoltate in toata intinderea lor. 6. Unirea Moldovei si a Valahiei intr -un singur stat

neatarnat, romanesc.'Proclamatia de la Islaz, 9 iunie 1848

"Pe scurt, poporul roman, recapituland, decreta: 1. Independenta sa administrativa si

legislativa pe temeiul tractatelor lui Mircea si Vlad si neamestec al nici uneiputeri din afara

in cele dinauntru ale sale. 2. Egalitatea drepturilor politice []. 4. Adunanta generala

compusa din reprezentanti ai tuturor starilor societatii. 5.Domn responsabil, ales pe cinci

ani si cautat in toate starile sotietatii. 12. Emancipatia manastirilor inchinate. 13.


16/66

Emancipatia clacasilor ce se facproprietariprin despagubire []. 22. Convocarea indata a

unei Adunante Generale Extraordinare Constituante alese [] a face Constitutia tarii pe

temeiul acestor 21 articole decretate de poporul roman."

Petitiunea nationala, Blaj, 4 mai 1848

"1. Natiunea romana rezimata pe principiul libertatei, egalitatei si fratiei pretinde

independenta sa nationala in respectulpolitic, ca sa figureze in numele sau; ca natiunea

romana sa-si aiba reprezentantii sai la Dieta tarii in proportiune cu numerul sau []

2. Natiunea romanapretinde, ca biserica romana fara distinctiune de confesiune sa fie si sa ramana

libera, independinte de la oricare alta biserica []. 3. Natiunea romana (] cere fara intarziere

desfiintarea iobagiei fara nici o des pagubire din partea taranilor iobagi []. 6. Natiunea

romana cere, ca conlocuitoriele natiuni neci de cum sa nu iee la dezbatere cauza uniunei

cu Ungaria pana cand natiunea romana nu va fi natiune constituita si organizata cu vot

deliberativ si decisiv in camera legislativa []. 7. Natiunea romana cere libertatea de a vorbi,

de a scrie si a tipari fara nici o censura. []13. Natiunea romana pretende portarea comune

a sarcinilorpublice dupa starea si averea fiecaruia si stergerea privi legielor."

Documentul

programatic

Obiectiv national Obiectiv politic Obiectiv

economico-social

1. Petitiunea

proclamatiune a

boierilor si

notabililor

moldoveni

8. Reforma

scoalelor pe o

temelie larga si

nationala, spre

raspandirea

luminarilor in tot

poporul

3. Siguranta

personala, adeca

nimeni sa nu poata

fi pedepsit decat pe

temeiul legilor si in

urmarea unei

hotarari judeca-

toresti.

30. Fiecare

pamantean sa aiba

dreptul de a adresa

jalba ObstesciiAdunari.

4. Grabnica

imbunatatire a starii

locuitorilor sateni.

2. Printipiile noastre

pentru

reformarea patriei

6. Unirea Moldovei

si a Valahiei intr-un

singur stat

neatarnat,

romanesc.

5. Intemeierea

institutiilor tarii pe

printipiile de

libertate, egalitate si

fratietate, dezvoltate

1. Desfiintarea

boerescului si a

orice alte dari ale

lacuitorilor sateni

catre proprietari.


17/66

in toata intinderea

lor.

3. Improprietarirea

lacuitorilor sateni

fara nici o

rascumparare din

partea lor.

4. Nimicirea tuturor

privilegiilor si prin

urmare: deopotriva

purtare a sarcinilor

statului de catra tot

poporul indeobste,

precum si

deopotriva

impartasanie a lui la

toate driturile

politice si tivile.

3. Proclamatia de la

Islaz

1. Independenta sa

administrativa si

legislativa pe

temeiul tractatelor

lui Mircea si Vlad si

neamestec al nici

unei puteri din afara

in cele dinauntru ale

sale.

12. Emancipatia

manastirilor

inchinate.

2. Egalitatea

drepturilor politice.

4. Adunanta

generala compusa

din reprezentanti ai

tuturor starilor

societatii.

5. Domn

responsabil, ales pe

cinci ani si cautat in

toate starile

sotietatii.

22. Convocareaindata a unei

Adunante Generale

Extraordinare

Constituante alese

a face Constitutia

tarii pe temeiul

13. Emancipatia

clacasilor ce se fac

proprietari prin

despagubire.


18/66

acestor 21 articole

decretate de

poporul roman.

4. Petitiunea

Nationala

1. Natiunea romana

rezimata pe prin-

cipiul libertatei,

egalitatei si fratiei

pretinde

independenta sa

nationala in

respectul politic, ca

sa figureze in

numele sau;

1. [] ca natiunea

romana sa-si aiba

reprezentantii sai la

Dieta tarii in

proportiune cu

numerul sau.

2. Natiunea romana

pretinde, ca biserica

romana fara

distinctiune de

confesiune sa fie si

sa ramana libera,

independinte de la

oricare alta biserica.

6. Natiunea romana

cere, ca conlocuito-riele natiuni neci de

cum sa nu iee la

dezbatere cauza

uniunei cu Ungaria

pana cand natiunea

romana nu va fi

7. Natiunea romana

cere libertatea de a

vorbi, de a scrie si a

tipari fara nici o

censura.

8. Natiunea romana

cere ase-curarea

libertatei personale,

nemine sa nu se

pota prinde sub

vreun pretestu

politic.

3. Natiunea romana

(] cere fara intar-

ziere desfiintarea

iobagiei fara nici o

despagubire din

partea taranilor

iobagi.

13. Natiunea

romana pretende

portarea comune a

sarcinilor publice

dupa starea si

averea fiecaruia si

stergerea privi-

legielor.


19/66

natiune constituita si

organizata cu vot

deliberativ si decisiv

in camera

legislativa.

5. Petitia neamului

romanesc din

Ungaria si Banat

Respectarea

nationalitatii

romanesti;

oficializarea limbii

romane; inarmarea

poporului;

autonomia

provinciei si

transformarea

Banatului intr-un

"capitanat general".

6. Petitia tarii Separarea

Bucovinei de Galitia

si organizarea sa pe

baze autonome;

independenta

Episcopiei Bucovinei

fata de Mitropolia

Ortodoxa de la

Karlowitz; alegerea

episcopului de un

Congres local din

clerici si mireni;

conservareanationalitatii romane

si infiintarea de scoli

nationale;

conducere proprie in

administratie, justitie

si politica.

Dieta care sa

cuprinda

reprezentanti ai

tuturor starilor.

Egalitatea in fata

legii.

Libertatea

comertului.

Desfiintarea clacii si

dijmei.


20/66

2. CONSTITUIREA STATULUI ROMAN MODERN

2.1. Unirea Principatelor Romane.

In timpul Revolutiei de la 1848-1849, ideea de unitate a fost formulata diferit de la o

provincie la alta, in functie de contextul intern si extern. Ea a aparut cu claritate in

gazetele Pruncul romansi Poporul Suveran de la Bucuresti, in documentele redactate de

revolutionarii moldoveni refugiati la Brasov (mai 1848) sau Cernauti (august 1848), precum

si in cadrul Marii Adunari Nationale de la Blaj din 3 -5 mai 1848, unde s-a strigat "Noi vrem

sa ne unim cu tara!".

In 1849, dupa interventia militara otomana care a pus capat evenimentelor revolutionare

din Tara Romaneasca, Rusia si Turcia semneaza Conventia de la B alta-Liman. Potrivit

acesteia, regimul politic regulamentar a fost reintrodus, dar a suferit cateva modificari, in

sensul accentuarii tutelei politice a puterilor suzerane ori protectoare, dar si al sporirii autoritatii

domnului. Domnul nu mai era ales, ci numit de tar si de sultan; durata domniei era fixata la

sapte ani; Adunarile erau dizolvate si inlocuite cu divanuri alcatuite exclusiv din mari boieri

numiti de domn. Puterea suzerana si cea protectoare controlau activitatea domnilor, dorind sa

suprime raspandirea ideilor liberale si nationale si sa mentina stabilitatea politica.

Domnii numiti in temeiul Conventiei de la Balta -Liman, Grigore Alexandru Ghica in

Moldova si Barbu Stirbei in Tara Romaneasca, au domnit pana in 1856. Adepti ai unui

reformism etatist de tip iluminist, ambii au avut merite incontestabile in modernizarea

societatii si a statelor romanesti, incurajand dezvoltarea economica si invatamantul. In

Moldova, Grigore Alexandru Ghica a permis reintoarcerea exilatilor revolutionari si

organizarea miscarii unioniste, spre deosebire de omologul sau muntean, care, fara a fi

vadit antiunionist, a preferat sa evite orice tip de agitatie politica. De asemenea, tot Grigore

Al. Ghica a decretat emanciparea robilor tigani (1856), a aprobat tiparirea le topisetelor

Moldovei, a desfiintat cenzura si a decretat libertatea presei.

Pe plan international, in 1853, in relatiile dintre Rusia si Poarta survine o noua criza

majora. Izbucnirea razboiului Crimeii (1853-1856) intre Rusia si Turcia si implicarea Angli ei

(1854), Frantei (1854) si Sardiniei (1855) in conflict de partea Portii au afectat spatiul

romanesc.N

oua faza a problemei orientale a debutat cu ocuparea Principatelor de catretrupele rusesti, iar dupa retragerea acestora, de catre cele austriece si t urcesti. Domnitorii

s-au refugiat in Austria. Rusia a fost infranta si a acceptat negocierile de pace de la Paris.

Razboiul a prilejuit cunoasterea problemei romanesti in cercurile diplomatice europene, ca

urmare a propagandei desfasurate de revolutionarii romani aflati in exil dupa infrangerea

revolutiei de la 1848. Existenta in randul romanilor a unui puternic curent unionist si

interferarea intereselor Marilor Puteri in sud -estul Europei au facut ca problema unirii


21/66

Principatelor sa devina o problema europeana. Ea a fost discutata in cadrul Conferintei de

la Viena (martie 1855), precum si a Congresului de pace de la Paris (1856) care punea

capat razboiului Crimeii (1853 -1856).

Congresul de pace de la Paris (februarie - martie 1856). La Paris, cele sapte tari

participante au avut atitudini diferite, in functie de propriile interese. Franta sprijinea unirea,

pentru ca astfel imparatul Napoleon al III -lea, prin ministrul sau de externe, contele

Walewski, spera sa-si refaca prestigiul european; Sardinia si Prusia considerau ca prin

unirea Principatelor Romane isi vor "deschide drum" pentru constituirea propriilor state

nationale - italian si, respectiv, german; Rusia, infranta in razboiul Crimeii, "juca" dupa

"muzica" Frantei; Anglia, s-a aratat favorabila unirii, apoi si-a schimbat atitudinea; Austria

si Turcia erau impotriva, deoarece nu doreau sa-si piarda influenta in teritoriile romanesti.

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18 martie 1856) prevedeau

*inlocuirea protectoratului Rusiei asupra Principatelor cu garantia colectiva a marilor

puteri,

*mentinerea suzeranitatii otomane, garantarea independentei administrative,

revizuirea legilor fundamentale (Regulamentele Organice),

* integrarea in granitele Moldovei a trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad,

Ismail), trimiterea in Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune "bazele

viitoarei lor organizari",

*libertatea navigatiei pe Dunare, a comertului si a cultelor, neutralizarea Marii Negre,

dreptul la armata nationala s.a. Marile Puteri pregateau alegerea unor adunari consultative

speciale - numiteAdunari ad-hoc- in fiecare Principat, care aveau misiunea de a face

cunoscuta unei comisii internationale parerea romanilor asupra unirii si problemelor

importante. Rezolutiile acestor adunari urmau sa fie prezentate conferintei Marilor Puteri,

organizata la Paris, unde urmau sa se ia deciziile finale, comunicate ulterior romanilor sub

forma unui decret promulgat de sultan. Trupele militare straine trebuiau sa fie retr ase.

Poarta numea in mod provizoriu caimacami, loctiitori ai domnului, pentru a supraveghea si a

mentine stabilitatea in cele doua tari romanesti. Hotararile marilor puteri din 1856 au fost

importante pentru romani, deoarece urmareau sa impiedice expansiu nea Imperiului Russpre sud-estul Europei.

Rolul Adunarilor Ad-hoc (septembrie-decembrie1857). Prevederile Tratatului de

pace de la Paris nu aveau drept rezultat realizarea imediata a unirii, dar inlocuirea

protectoratului Rusiei crea conditii dintre cele mai favorabile infaptuirii acesteia. Exista

posibilitatea ca romanii insisi sa hotarasca asupra viitorului lor. Miscarea unionista s -a

intensificat pe plan intern dupa ce revolutionarii exilati au putut sa revina in tara. In locul


22/66

celor doi domni, al caror mandat expirase in 1856, Poarta a numit caimacami care sa

conduca Principatele.

Alegerile pentru Adunarile Ad-hoc au evidentiat disputa dintre partizanii unirii

("partida nationala") si fortele ostile care se bazau pe sprijinul Austriei, Angliei si Turcie i.

In aceste alegeri clerul, marea proprietate si orasenii votau direct, iar mica proprietate si

taranii indirect, prin delegati. Pentru prima oara in Tarile Romane prevederile

electoralese intemeiau pe avere, nu pe originea sociala , iar adunarile care se

constituiau in temeiul lor aveau un anume grad de reprezentativitate. Falsificarea alegerilor

din Moldova de catre caimacamul Nicolae Vogoride (cu sprijinul Turciei), a creat o stare de

tensiune interna si internationala. Fruntasii unionisti au adus la c unostinta Comisiei

europene de la Bucuresti falsificarea alegerilor in Moldova. In august 1857, prin intalnirea

de la Osborne dintre Napoleon al III -lea si regina Victoria, situatia s -a dezamorsat,

incheindu-se un compromis: Anglia a acceptat organizarea unor noi alegeri in Moldova (in

care fortele unioniste au obtinut victoria), iar Franta a renuntat la principiul unirii depline

sub un principe strain. Adunarile ad-hoc nu puteau lua hotarari, ci doar faceau propuneri

marilor puteri. Ambele adunari au adoptat propuneri asemanatoare, intre care unirea

Principatelor intr-un stat sub numele de Romania si aducerea pe tronul tarii a unui principe

strain, dintr-o familie domnitoare europeana care sa-si creasca mostenitorii in religia tarii,

respectarea autonomiei, neutralitatea si inviolabilitatea terito riului noului stat, adunare

legislativa si guvern constitutional reprezentative, sub garantia colectiva a Marilor Puteri.

S-au adus in discutie si alte probleme: rezolvarea chestiunii agrare, organizarea interna

etc. Dupa exprimarea romanilor, adunarile s -au dizolvat, iar marile puteri au luat act de ele

prin Conventia de la Paris, care a servit drept constitutie Principatelor pana in 1864.

Conventia de la Paris. In 1858 s-a intrunit Conferinta Marilor Puteri la P aris, in

cadrul careia comisia de ancheta prezenta raportul sau asupra dorintelor romanilor si,

dupa dezbateri prelungite, se aproba la 7/19 august Conventia de la Paris, care oferea

Principatelor o noua organizare interna, inlocuind Regulamentele Organice . Conventia

de la Paris mentinea suzeranitatea Portii otomane, sub garantia colectiva a celor sapte

puteri semnatare ale Tratatului de la Paris. Principatele Unite Moldova si Valahia urmau saaiba fiecare cate un domnitor, ales pe viata de Adunarea electiv a din fiecare principat.

Domnii reprezentau puterea executiva si nici un act al lor nu avea valoare daca nu era

contrasemnat de ministrul de resort. Puterea legislativa se exercita colectiv de catre domn,

adunarea legislativa a fiecarui principat si Comisi a Centrala de la Focsani. Adunarile

functionau ca un parlament unicameral, care dezbatea si adopta legile, fara a avea insa

initiativa legislativa. Guvernele erau alcatuite din ministri numiti de domnitori, responsabili


23/66

in fata acestora si a Adunarilor elective. In afara institutiilor separate existau si trei institutii

comune: Comisia Centrala de la Focsani (care elabora proiectele de legi de interes

comun), Inalta Curte de Justitie si Casatie (cu sediul tot la Focsani) si armata. Conventia de

la Paris prevedea principii de organizare si modernizare a viitorului stat (separatia puterilor

in stat, desfiintarea privilegiilor de clasa, egalitatea in fata legii, drepturi politice pentru

crestini, libertatea individuala, accesul liber la functiile publice, garant area proprietatii); de

asemenea, se sublinia necesitatea reglementarii raporturilor dintre proprietari si tarani.

Conventia era completata de un act electoral, care stabilea sistemul de alegeri pentru cele

doua adunari; alegatorii se imparteau, in functie de venit (vot cenzitar), in alegatori directi si

alegatori indirecti (votau prin intermediul unor delegati). Acest act constitutional adoptat la

Paris nu implinea, dar nici nu anula speranta de unire a romanilor.

Conventia de la Paris avea atributele unei Constitutii, inlocuind Regulamentele

Organice; a fost valabila pana in anul 1864. Prin actul adoptat la Conferinta de la Paris din

1858 s-au creat conditiile realizarii unitatii nationale prin insasi vointa romanilor. Faptul ca

nu se specifica in Conventie obligativitatea ca cei doi domni sa fie diferiti ca persoana,

oferea posibilitatea de a se face primul pas si cel mai important spre unirea Principatelor.

Prin abolirea rangurilor si privilegiilor boieresti si consacrarea egali tatii tuturor cetatenilor in

fata legii, Conventia de la Paris punea capat Vechiului Regim si crea premisele instaurarii

regimului modern. Prevederile ei au constituit un pas hotarator pe drumul rea lizarii unirii

Principatelor, exprimand sustinerea politica in primul rand a Frantei lui Napoleon al III -lea.

Dubla alegere ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza . In Moldova, Adunarea Electiva

era dominata de reprezentantii Partidei Nationale. Conservatorii ii aveau drept candidati pe

fostul domnitor Mihail Sturdza si pe fiul acestuia, Grigore Sturdza. Fortele progresiste au

reusit sa desemneze un singur candidat, pe colonelul Alexandru Ioan Cuza. El a fost

ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859 , fiind acceptat si de conservatori, datorita

vederilor sale moderate in comparatie cu alti posibili candidati. Alegerea lui Cuza semnifica

triumful fortelor politice care militau pentru modernizarea societatii.

Unirea s-a infaptuit insa prin alegerea, la 24 ianuarie 1859, a lui Alexandru Ioan

Cuza, ca domn al Tarii Romanesti. La Bucuresti, Adunarea Electiva era dominata deconservatori care doreau sa aleaga pe unul din fostii domnitori: Gheorghe Bibescu sau

Barbu Stirbei. Ideea alegerii aceluiasi domnitor in ambele Principate prinsese, insa, contur

si reprezentantii Partidei Nationale au facut ap el la populatia capitalei pentru a -i determina

pe conservatori sa accepte alegerea lui Cuza. Sub presiunea maselor, unionistii reusesc

sa contracareze majoritatea conservatoare, Adunarea Electiva acceptand, dupa dezbateri

furtunoase, propunerea de a -l desemna domn al Tarii Romanesti pe alesul Moldovei,


24/66

Alexandru Ioan Cuza. Cele doua tabere au renuntat la candidatii proprii, acceptand

candidatura lui Cuza, care in 24 ianuarie 1859 a fost ales domn in unanimitate si in Tara

Romaneasca. Acest act politic a inauguratpolitica faptului implinit. Alegerea aceluiasi

domn in ambele Principate a produs uimirea Curtilor europene, dar si admiratia cercurilor

progresiste. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza a reprezentat o perioada hotaratoare pentru

consolidarea unirii si modernizarea statului. In prima parte a domniei s -a realizat unificarea

administrativa si legislativa, s-a obtinut, din partea marilor puteri garante recunoasterea

unirii depline, iar in a doua parte a domniei au fost infaptuite reforme in conformitate cu

cerintele epocii moderne.

2.2. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza

Consolidarea si recunoasterea internationala unirii. Dubla alegere a lui Alexandru

Ioan Cuza a fost interpretata de marile puteri ca o incalcare a prevederilor Conventiei de la

Paris. Dina acest motiv, dupa 24 ianuarie 1859, viata politica a Principatelor era deosebit

de complexa. Uniunea personala nu era recunoscuta de Marile Puteri. La Iasi si la

Bucuresti functionau doua guverne si doua Adunari, iar organizarea administrativa e ra

lipsita de unitate. Principalele obiective ale noului domn erau recunoasterea internationala

a dublei alegeri - pe plan extern, si realizarea uniunii politice si administrative depline si

recunoasterea ei, precum si alcatuirea unui plan de reforme care sa modernizeze

societatea romaneasca - pe plan intern. Pe plan extern, prin Conferinta organizata in

martie 1859 la Paris, Franta, Anglia, Rusia si Sardinia au recunoscut actul de la 24

ianuarie; Austria si Turcia si-au dat acordul in septembrie 1859, dar numai pentru perioada

domniei lui Cuza. Se consacra astfel uniunea personala a celor doua Principate, prima

etapa spre realizarea deplina a unirii.

Pe plan intern, a fost initiat un amplu program de consolidare a unirii: in domeniul

administrativ s-au unificat serviciile de vama; de asemenea, s-a centralizat administratia

telegrafului, s-au unificat armatele (reunite in tabara de la Floresti) si cursul monetar.

Capitala a fost stabilita la Bucuresti, s -a adoptat noua stema (vulturul si zimbrul), s-a extins

administratia romaneasca si in cele trei judete din sudul Basarabiei; pentru uniformizarea

legislatiei, Comisia Centrala de la Focsani (care si -a desfasurat activitatea intre ianuarie1859 - ianuarie 1862) a elaborat un proiect de Constitutie si proiecte de lege agrara si

electorala. De asemenea, Cuza a promovat elemente ale burgheziei in aparatul de stat, a

numit functionari moldoveni in Tara Romaneasca si invers si s-a preocupat de

uniformizarea armatei, creandu-se primul minister unic - cel de razboi (1860), condus de

generalul Ioan Emanoil Florescu.


25/66

Pe plan extern, Cuza a initiat diverse actiuni diplomatice: prin memorii adresate

Marilor Puteri le solicita sa fie de acord cu constituirea la Bucuresti a guvernului si a

Adunarii unice; in septembrie 1860 a efectuat o vizita la Constantinopol, unde a fost primit

ca un adevarat suveran etc. Ca urmare, puterile europene reunite in Conferinta de la

Constantinopol (septembrie- noiembrie 1861), au recunoscut deplina unire politica a

Principatelor. Firmanul emis de sultan sublinia ca unificarea deplina a institutiilor era

valabila numai pe timpul domniei lui Cuza. In acest context favorabil au urmat importante

evenimente politice: la 11 decembrie 1861, Cuza a proclamat unirea si nasterea natiunii

romane; la 22 ianuarie 1862 s-a constituit primul guvern unic, in frunte cu Barbu Catargiu,

iar peste doua zile si-a deschis lucrarile Adunarea legislativa a Principatelor Unite. La 24

ianuarie 1862, prima Adunare unica a Principatelor Unite adopta numele

de Romania pentru noul stat si proclama Bucurestiul capitala tarii.

Marile reforme. Guvernul Barbu Catargiu (ianuarie - iunie 1862). Primul guvern unic

al Principatelor, format la 22 ianuarie 1862, a fost condus de Barbu Catargiu. Era un guvern

conservator, care reflecta structura Adunarii unice. Comisia centrala de la Focsani a fost

desfiintata si a fost creat un alt organism, Comitetul legislativ provizoriu. In primavara anului

1862 a fost elaborata o lege a presei. Principala problema a societatii romanesti din aceasta

perioada era, insa, problema agrara, iar solutionarea acesteia era sustinuta de toate fortele

politice. Modalitatile de rezolvare preconizate erau insa diferite. Conservatorii, care

reprezentau interesele mosierimii, sustineau desfiintarea clacii, dar nu erau de acord cu

improprietarirea taranilor, dorind sa mentina intacta marea proprietate. Prin urmare, guvernul

punea in discutia Adunarii, in primavara anului 1862, un proiect de lege rurala (intocmit inca

din 1860 de Comisia Centrala de la Focsani) care reflecta viziunea conservatorilor de

rezolvare a problemei agrare, insa Alexandru Ioan Cuza a refuzat sa -l sanctioneze.

Guvernul Nicolae Kretzulescu (iunie 1862 - octombrie 1863). Guvernarea cabinetului

Barbu Catargiu s-a incheiat o data cu asasinarea, in conditii neelucidate pana astazi, a

primului-ministru (iunie 1862). S-a format imediat un guvern al caii de mijloccondus de

Nicolae Kretzulescu, lider al liberalilor moderati. De la bun inceput guvernul a urgentat

adoptarea masurilor administrative avand in vedere realizarea unirii depline: a unificatserviciile sanitare, a constituit Consiliul superior al instructiunii publice si Directia generala

a arhivelor statului. Guvernul a luat primele masuri care vizau manastirile inchinate, care

aveau mari datorii catre statul roman. In 1860, Costache Negri, reprezentantul roman la

Constantinopol, depunea primul memoriu in aceasta chestiune. In noiembrie 1862, averile

manastirilor inchinate au fost trecute in proprietatea statului, iar in ianuarie 1863 Adunarea

a hotarat ca datoria lor sa intre in bugetul statului.


26/66

Guvernul Mihail Kogalniceanu (octombrie 1863 - ianuarie 1865). Considerat cel mai

important guvern din timpul domniei lui Cuza pentru activitatea sa reformatoare, acest

cabinet a fost instalat la 11 octombrie 1863. In noiembrie, la deschiderea lucrarilor

Adunarii, Cuza anunta in mesajul sau programul legislativ: reforma electorala si agrara,

organizarea armatei, reforma instructiunii publice, secu larizarea averilor manastiresti etc.

In decembrie 1863 a fost adoptata legea secularizarii averilor manastiresti, transferandu -

se astfel intinse suprafete agricole in proprietatea statului. Trecerea sub controlul statului a

averilor manastiresti, inclusiv ale manastirilor inchinate, a intarit autonomia tarii. L egea

secularizarii averilor manastiresti a asigurat un fond funciar insemnat, care va fi folosit apoi

pentru aplicarea Legii agrare din 14 august 1864. Pe 13 februarie 1864 a fost adoptata

Legea privind infiintarea Consiliului de Stat, care era prezidat de domnitor si elabora la

cererea guvernului proiecte de legi.

In martie 1864 a inceput dezbaterea chestiunii rurale, care a accentuat confruntarea

dintre guvern, sprijinit de domnitor, si Adunare, dominata de marii proprietari funciari.

Punerea proiectului legii rurale (agrare) in discutia Legislativului (proiect care propunea

desfiintarea clacii si improprietarirea taranilor cu loturile pe care le aveau in folosinta) a

determinat fortele conservatoare care dominau Adunarea sa dea un vot de blam guvernului.

Cuza a preferat sa mentina cabinetul si sa dizolve forul legislativ, dand astfel lovitura de

stat din 2 mai 1864. Aceasta a fost insotita de o proclamatie catre armata si de una catre

popor. De asemenea, a fost adoptat un nou act constitutional - numit Statutul dezvoltator

al Conventiei de la Paris, care extindea substantial atributiile domnitorului -, precum si o

noua lege electorala. Potrivit Statutului dezvoltator, noua lege fundamentala care inlocuia

Conventia de la Paris, domnitorul avea initiativa legilor elaborate de Consiliul de Stat si, de

asemenea, avea drept de veto. S-a trecut la sistemul legislativ bicameral, prin crearea celui

de-al doilea corp legiuitor, Corpul Ponderator(Senatul), cu membri alesi de Cuza.

Regulamentul de functionare al ac estuia era alcatuit de guvern, iar presedintele Adunarii era

numit de domn. Statutul dezvoltator a fost aprobat printr -un plebiscit, organizat la 10 mai

1864. In iunie 1864, marile puteri au recunoscut modificarile aduse Conventiei de la Paris,

acordand Principatelor dreptul de a schimba in viitor legile care priveau organizarea interna.Prin Statutul dezvoltator se trecea la un regim autoritar, in care atributele puterii executive

erau sporite. Noua lege electorala, care impartea corpul electoral in doua c ategorii, alegatori

primari si directi, marea numarul alegatorilor: votul ramanea cenzitar, dar censul era mai mic

in comparatie cu dispozitiile electorale ale Conventiei de la Paris. Lovitura de stat a inaugurat

o conducere autoritara a domnitorului, crit icata vehement de opozitie. Ea a fost justificata de


27/66

imposibilitatea adoptarii reformelor in conditiile in care alegerile facute in conformitate cu

prevederile Conventiei de la Paris creau o majoritate conservatoare in Camera.

Elaborata de Consiliul de Sta t si imbunatatita de guvern, Legea rurala a fost

promulgata de domnitor la 14 august 1864.

* Aceasta elibera taranii clacasi de sarcinile de tip feudal (claca) si ii impro prietarea

cu pamantul pe care-l foloseau, prin rascumparare (despagubire).

* Articolul 1 al legii oferea posibilitatea taranilor clacasi sa devina proprie tari deplini

pe locurile supuse posesiunii lor.

*Suprafata de pamant pe care o primeau era stabilita in functie de numarul vitelor

detinute.

*Cei care nu au facut claca deveneau proprietari numai pe locurile de casa si

gradina, iar pamantul nu putea fi instrainat sau ipotecat timp de 30 de ani.

*Taranii plateau despagubiri pentru claca timp de 15 ani.

*Pamantul acordat taranilor nu trebuia sa depaseasca 2/3 din suprafata mosiei, fara

a socoti padurile. Existau insa si numeroase limite:intinderea mica a lotului,

neimproprietarirea unui numar destul de mare de tarani etc. Totusi, legea a intarit

proprietatea taraneasca si a imbunatatit situatia unei parti importante a locuitorilor s atelor.

O alta lege insemnata a fost cea a instructiunii publice, promulgata la 7 decembrie

1864, prin care invatamantul devenea unitar, structurat pe trei cicluri: primar, care era

gratuit si obligatoriu, secundar si superior. Tot in domeniul invatamantul ui este de remarcat

infiintarea, in octombrie 1860, a Universitatii din Iasi, cu patru facultati: drept, filozofie,

stiinte, teologie. La 4 iulie 1864 se infiinta si Universitatea din Bucuresti, care avea sectii

de drept, stiinte si filosofie (litere). In 1864 - 1865 au fost adoptate si alte reforme care au

contribuit la constituirea unui cadru nou de organizare a societatii: in administratie (legea

comunala, legea pentru infiintarea consiliilor judetene); in justitie (elaborarea Codului penal

- martie 1864, adoptarea noului Cod civil, in decembrie 1864); in domeniul organizarii

bisericesti (legi care au diminuat rolul Bisericii in treburile civile si au sporit dominatia statului

in structura administrativa a acesteia); in comert (elaborarea Codului comercial, infiintarea

Camerei de Comert); adoptarea sistemului unic de masuri si unitati (septembrie 1864); indomeniul armatei - Legea organizarii armatei (noiembrie 1864) s.a. In ianuarie 1865, in urma

unor neintelegeri cu domnitorul, Mihail Kogalniceanu a dem isionat. Cabinetele care i -au

urmat au continuat politica reformatoare.

Politica externa. In aceasta perioada, Principatele au urmat in politica externa o

directie proprie. Cuza a concentrat in mainile sale toate parghiile externe, pentru a evita

eventualele oscilatii provocate de viata interna. Domnitorul a sustinut miscarile de


28/66

eliberare ale popoarelor din Europa Centrala si Estica, emigratia poloneza, pe cea

maghiara si pe cea bulgara de pe teritoriul roman. A organizat si coordonat propaganda

romaneasca in strainatate si a sustinut dezvoltarea culturala a romanilor din Imperiul

Habsburgic, pentru care a alocat sume importante de la bugetul statului. Pentru a afirma

individualitatea politica a statului roman, a infiintat agentii diplomatice la Constantin opol,

Paris si Belgrad, iar in 8 august 1862 a creat ministerul de externe, care avea ca scop

coordonarea intregii politici externe. Domnia lui Cuza a coincis, astfel, unei perioade de

crestere a prestigiului tarii. Raporturile cu puterea suzerana si Puter ile Garante se

deosebeau esential de perioada anterioara. Pentru intarirea autonomiei tarii in relatiile cu

puterile europene, a fost sporita capacitatea militara, s -a incercat emiterea unei monede si

a unei decoratii nationale, s-a proclamat autocefalia Bisericii Ortodoxe Romane fata de

Patriarhia de la Constantinopol (recunoscuta, insa, mult mai tarziu) etc.

Monstruoasa coalitie si sfarsitul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Masurile legis-

lative modernizatoare adoptate de Alexandru Ioan Cuza au fost insot ite de anumite tendinte

autoritare, care i-au atras adversitatea oamenilor politici de toate orientarile. Astfel, la

inceputul anului 1863 s-a conturat o grupare eterogena formata din liberalii radicali condusi

de Ion C. Bratianu si C.A. Rosetti si conservatori, intrata in istorie sub numele de

"monstruoasa coalitie" care urmarea detronarea lui Cuza si aducerea pe tronul tarii a unui

principe strain. Liberalii radicali, continuatori ai ideologiei de la 1848, dorind o transformare

economica si sociala radicala, dupa modelul Europei Occidentale, considerau masurile luate

de Cuza prea moderate. Conservatorii, in schimb, doreau pastrarea traditiilor si privilegiilor

epocii premergatoare revolutiei, puternic afectate de politica reformatoare a domnitorului, si

insistau ca dezvoltarea sa se faca lent si fara schimbari radicale. Pentru ambele grupari,

Cuza ducea o politica necorespunzatoare.

Desi Cuza a reusit sa puna in aplicare ambitiosul sau program legislativ si de organizare

a unor institutii moderne, pozitia i -a fost subminata de activitatea "monstruoasei coalitii".

Conservatorii l-au criticat pentru reformele agrara si electorala, iar liberalii radicali i -au reprosat

ca era prea moderat. Constient de esecurile domniei autoritare, domnitorul s -a gandit la

abdicare. Liberalii radicali condusi de Ion C. Bratianu si C.A. Rosetti au organizat lovitura destat de la 11 februarie 1866. Cuza a semnat actele de abdicare si a plecat in strainatate, unde

a murit in mai 1873. Locul domnitorului a fost luat de o locotenenta domneasca, compusa

din Lascar Catargiu, generalul Nicolae Golescu si colonelul Nicolae Haralambie. Domnia lui

Al. I. Cuza a fost o etapa decisiva in modernizarea statului roman: a insemnat, in primul rand,

punerea in aplicare a programului de la 1848 . Politica reformatoare si intarirea statului roman


29/66

a reprezentat o premisa importanta in dobandirea independentei. La abdicarea lui Cuza (11

februarie 1866), Romania moderna era, in esenta, edificata.

2.3. Instaurarea dinastiei de Hohenzollern

Ideea aducerii printului strain nu era noua, caci ea fusese formulata in memoriile

boieresti si in Rezolutiile Adunarilor ad -hoc din 1857. Pentru Romania anului 1866,

aceasta idee avea multiple semnificatii: era o solutie pentru consolidarea statului national

(caci puterile europene recunoscusera unirea doar pe timpul lui Cuza); se miza pe

asigurarea stabilitatii interne, inlaturandu -se lupta pentru domnie; prezenta pe tronul tarii a

unui reprezentant dintr-o mare familie domnitoare europeana putea sa intareasca

prestigiul extern al tarii, reprezentand o garantie pentru consolidarea autonomiei si pentru

pregatirea terenului in vederea dobandirii independentei de stat a Romaniei. Inlaturarea lui

Cuza a atras reactia puterilor europene. In randul acestora, intrunite in cadrul Conferintei de

la Paris din martie 1866, se auzeau voci care cereau desfacerea unirii: Rusia si Turcia

foloseau prilejul pentru a cere separarea si ocupatia militara. Aparea chiar propunerea ca

romanii sa fie intrebati din nou asupra viitorului lor, ca in 1857, Poarta insistand pentru

organizarea unor noi alegeri sub supravegherea comisarilor otomani. Austria a actionat si ea

deschis pentru desfacerea unirii.

Pe plan intern, atat liberalii, cat si conservatorii erau in majoritate in favoarea aducerii

unui print strain pe tronul Romaniei, ca solutie eficienta si sigura pentru stabilitatea politica

si sociala. Prin intermediul Frantei si cu acceptul Prusiei, s -a perfectat aducerea in tara a

lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, inrudit cu regele Prusiei si var dupa mama cu

Napoleon al III-lea. Acesta a fost proclamat domn al Romaniei in urma plebiscitului din

aprilie 1866. La 25 aprilie 1866, Carol a acceptat pro punerea si a obtinut acordul tatalui

sau, al regelui Prusiei si al cancelarului prusac Otto von Bismarck pentru a pleca spre

Romania. Deoarece unele puteri europene nu erau de acord cu aceasta solutie si cereau

alegerea unui nou domn pamantean, cercurile politice romanesti au mers pe varianta

"faptului implinit". Din cauza conflictului austro -prusac, printul a calatorit cu un pasaport

fals pana la Turnu Severin, fiind insotit de Ion C. Bratianu. In dimineata zilei de 10 mai

(care va fi ZiuaN

ationala a Romaniei pana in 1947), Carol intra in Bucuresti, pe PodulMogosoaiei, indreptandu-se spre Mitropolie, unde a fost proclamat domn de catre

Adunare, in fata careia a jurat sa pazeasca legile Romaniei, drepturile si integritatea sa.

Marile Puteri, dezbinate de interese contradictorii l -au acceptat in mod formal pe Carol. In

urma unei vizite facute la Istanbul, in octombrie 1866, Poarta dadea firmanul de investitura

a lui Carol I, prin care renunta implicit la "nota restrictiva" de recunoastere a unirii doar pe

timpul lui Cuza si accepta unirea deplina, indiferent de domnitor.


30/66

2.4. Constitutia din 1866

Adunarea Legislativa aleasa cu o luna inaintea venirii lui Carol s -a transformat in

Adunare Constituanta, luandu-si misiunea de a discuta si apoi de a vota proiectul unei

Constitutii. Dupa dezbateri aprinse intre conservatori si liberali, noua lege fundam entala a

fost promulgata de domn la 1 iulie 1866, ea reprezentand prima Constitutie interna

romaneasca (elaborata de reprezentantii legitimi ai natiunii). Inspirata dupa modelul

belgian, Constitutia a fost una dintre cele mai democratice din Europa secolul ui al XIX-lea.

Adoptarea Constitutiei a reprezentat un pas inainte pe drumul modernizarii principalelor

institutii si al racordarii lor la mutatiile europene petrecute in secolul al XIX -lea. Aceasta

lege fundamentala se asemana cu alte Constitutii liberale in vigoare in Europa occidentala.

Ea tinea cont de conditiile specifice ale Romaniei si se referea la o diversitate de aspecte

care vizau dezvoltarea si modernizarea societatii: teritoriul Romaniei, drepturile

cetatenesti, Reprezentanta Nationala (Parlamentul), puterile in stat, prerogativele

domnului si ale ministrilor s.a. Exprimand dorinta de independenta, Constitutia proclama

oficial numele de Romania, nu amintea nimic despre raporturile cu Poarta si cu Puterile

garante, consfintea ca statul roman era o monarhie constitutionala, iar ca sistem politic

consacra parlamentarismul pluripartidist. Printre principiile asezate la baza Constitutiei se

numarau: suveranitatea nationala; guvernarea reprezentativa si responsabila; principiul

democratic al separatiei puterilor in stat; responsabilitatea ministeriala; monarhia ereditara;

drepturi si libertati cetatenesti.

Puterea executiva era incredintata domnului si guvernului . Ca sef al puterii

executive, domnitorul numea si revoca ministrii, numea si confirma in to ate functiile publice,

era comandantul armatei, conferea distinctii si decoratii, batea moneda, avea drept de

amnistie politica, gratia, putea sa de clare razboi si sa incheie pace, incheia conventii cu alte

state dupa ce obtinea acordul Parlamentului. Act ele sale aveau "tarie" doar daca erau

contrasemnate de un ministru. Domnitorul se bucura si de largi prerogative legislative:

convoca, amana si dizolva Adunarea Deputatilor si Senatul, initia proiecte de lege (prin

ministrii sai), sanctiona si promulga legile, avea drept de veto absolut, putandu-se opune

punerii in aplicare a unor legi votate de Parlament. Puterea legislativa apartineaParlamentului (bicameral) care avea o serie de atributii: dezbatea si adopta bugetul (numai

Adunarea Deputatilor), vota, modifica sau abroga legile, avea drept de interpelare a

guvernului s.a. Puterea judecatoreasca se exercita prinCurti de judecata si Tribunale.

Hotararile si sentintele acestora se pronuntau in numele legii si se executau in numele

domnului. Cea mai inalta instanta era Curtea de Casatie.


31/66

Constitutia consfintea importante drepturi si libertati cetatenesti: libertatea constiintei,

a presei si a intrunirilor, libertatea invatamantului, egalitatea in fata legilor (art.10),

libertatea exercitarii drepturilor poli tice (num

60847673 Statul Roman Modern

Documents

Transcript of 60847673 Statul Roman Modern