Intoxicatii cu Detergenti

Butnaru Alexandragrupa 3407

Scurt istoric• In urma cu peste 3000 de ani, femeile ce

spalau rufe in apa Tibrului au descoperit, pe malurile si in apele acestuia o substanta cleioasa si alunecoasa cu ajutorul careia, hainele puteau fi curatate mult mai usor si mai bine.

• Acel clei provenea de la animalele sacrificate de romani pe altare de foc, a caror grasime, amestecata cu cenusa inra in reactia de hidroliza bazica ( saponificare )

• Pana in anul 1940, cel mai utilizat detergent a fost sapunul, insa dupa cel de-al doile RM, lipsa grasimilor animale a dus la cercetarea detergentilor sintetici, iar dupa razboi, aparitia masinilor de spalat automate au accentuat nevoia unor noi alternative la sapun.

Prezentare teoretica• Detergentii sunt compusi organici de sinteza cu strusctura asemanatoare cu cea a

sapunurilor (saruri ale acizilor grasi). Prezinta o parte polara hidrofila si o parte nepolara hidrofoba.

• Detergentii ionici:

• Detergenti anionici: ( alchi sulfonati de sodiu, sulfati de alchil sodiu, alchil-aril-sulfonati de sodiu) pot fi utilizati si in ape dure. Cei liniari sunt biodegradabili si cei ramificati sunt poluanti.

• Detergentii cationici: (clorura de trimetil-alchil-amoniu) sunt foarte buni agenti de inmuiere, dezinfectanti eficienti, avand capacitatea de a coagula proteinele bacteriene. Nu sunt biodegradabili.

• Detergentii amfoteri: prezinta terminatie anionica si cationica atasata aceleiasi hidrocarburi.

Prezentare teoretica

• Detergenti neionici:

• Rezultati prin reactia de polietoxilare a acizilor carboxilici, fenolilor si alcoolilor superiori. Nu sunt foarte buni spumanti dar sunt biodegradabili.

• Intra impreuna cu detergentii anionici in compozitia agentilor de spalare granulati folositi in scop menajer.

Prezentare teoretica

Moleculele de detergent se indeapta cu catena hidrocarbonata spre murdarie si cu partea polara catre moleculele de apa, formand micele. Acestea din urma au proprietatea de a se asocia, formand agregate sferice in jurul murdariei.

Deasemenea, ele modifica tensiunea superficiala a lichidelor, conferind proprietati de spumare si spalare.

Actiunea poluanta

Detergenţii sintetici:• provoacă o sedimentare mai redusă a substanţelor în suspensie;• favorizează menţinerea în suspensie a substanţelor fin divizate;• măresc viteza de decantare a particulelor mai mari de 25 de microni;• măresc permeabilitatea solurilor şi favorizeaza pătrunderea altor substanţe poluante,

ca substanţe gudronoase cancerigene, germeni şi virusuri etc.• detergenţii au efecte toxicologice (asupra omului şi a altor vieţuitoare), cât şi efecte

ecotoxicologice (asupra mediului) datorate surfactanţilor şi unor agenţi de condiţionare.

• patrunsi pe cale orala in organism maresc absorbtia mucoasei digestive pentru orice substante cu potential nociv si favorizeaza actiunea celor cancerigene.

• doza letală pentru un adult 1-10 g/kg corp.• detergenţii sunt prezenţi în sursele de apă, în cantităţi ce ajung până la 100mg/l în apele reziduale rezultate de la spălătorii, 10 mg/l în apele rezidualeorăşeneşti, 5 mg/l în apele de suprafaţă şi 2.5 mg/l în unele surse subterane deapă.

Actiunea biologica a detergentilor

• Detergentii anionici:• Au capacitatea de a lega numeroase macromolecule (proteine, peptide si ADN) si de

a se insera in diferite fragmente celulare precum fosfolipidele membranare determinand alterari ale functiilor

• Prin legarea de proteine si peptide, acestia modifica lantul de polipeptide precum si polaritatea acestuia ceea ce duce la modificarea functiei biologice.

• Sulfatul dodecil de sodiu (SDS) si cromura de cetil-trimetil amoniu (CTAB) –anionic si cationic, leaga hexameni ai insulinei si impiedica absorbtia lor la nivel intestinal. De asemenea s-a demonstrat ca SDS are efec antiviral deoarece leaga peptide din componenta anvelopei virale a virusului HIV-1, HIV-2 precum si a altor virusuri.

• Surfactantii anionici influienteaza si activitatea enzimatica prin legarea lor de proteinele enzimatice si au capacitatea de a se acumula in organne (ficat)

Actiunea biologica a detergentilor

• Detergentii cationici:

• sunt absorbiti repede in organism si produc intoxicatii locale sau sistemice grave, modul lor de actiune nu a fost pe deplin elucidat.

• in concentratii mici afecteaza mucoasele, pielea si ochii prin efectul iritant si coroziv, iar in concentratii crescute au elect ulcerativ, capabili sa afecteze intreg organismul, de la sistem,ul nervos, asupra caruia are un efect asemanator toxinelor curara, pana la acumulare de lichid in pulmoni

• Toate speciile de animale sunt susceptibile, insa pisicile sunt cele mai des afectate, ingestia realizandu-se prin toaletare.

Semne clinice in intoxicatia cu detergenti:

• Detergenti anionici si nonionici:

• Surse: cei anionici si cei neionici se gasesc in detergentul de rufe, sampon, detergent de vase, detergent pentru masinile de spalat vase.

• Expunerea pe cale orala: Ingestia lor provoaca iritatii la nivel gastriontestinal

ce raspund foarte bine la tratamentul simtomatic. Toate animalele sunt susceptibile • Nu sunt aborbiti foarte bine in organism, de aceea toxicitatea lor se limiteaza la

actiuni topice, iritante.• Cel mai des intalnite reactii sunt voma si diareea, deshidratarea si afectiunile

metabolice sunt foarte rar intalnite, in cazurile in care reactiile primare au avut o durata mai lunga

• Dupa ingestie, diluarea detergentilor prin ingestie de apa sau lapte poate reduce riscul de emeza, pot fi administrate antivomitive.

Semne clinice in intoxicatia cu detergenti:

• Detergenti anionici si nonionici

• Expunerea pe cale orala: • Au fost inregistrate cazuri de intoxicatii mortale la cabaline bovine porcine si caprine

care au baut apa de langa o spalatorie, moartea datorandu-se proprietailor methemoglobinizante a partii active ale detergentului in cantitati de peste 10 mg/kg corp

• Expunerea pe cale externa: • In cazul iritatiilor oculare,ca tratament se recomanda clatirea cu apa sau solutie salina

timp de 5 minute

Semne clinice in intoxicatia cu detergenti:

• Detergenti cationici

•Surse:balsamulde rufe, dezinfectante, inhibitori de rugina

• Expunearea pe cale orala: determina aparitia inflamatiei si ulcerelor mucoasei bucale, inflamatia faringelui, salivare abundenta, glosita, apatie, voma, dureri abdominale, dispnee.

• Poate aparea hipertermie si cresterea numarului de leucocite. • Alte semne clinice pot fi afectarea metabolismului, deprimarea sistemului nervos

central, scaderea presiunii sangvine, coma, crize epileptiforme, spasme musculare si acumularea de lichid in pulmoni

• Tratament: administrarea apei si a laptelui, nu este recomandata administrarea imediata a carbunelui activat sau a emeticelor

Semne clinice in intoxicatia cu detergenti:

• Detergenti cationici:

• Expunerea pe cale externa: cauzeaza hiperemie, ulcere la nivelul pielii,• La nivel ocular determina inflamarea conjunctivala cu hiperemie si in care animalul

refuza sa deschida ochiul, leziuni corneene si lacrimare abundenta. • Tratament: clatirea repetata cu apa sau solutie salina urmata de tratament local, se

pot administra antiinflamatoare sau antialgice

Actiunea detergentilor asupa pestilor

• Acţiunea nocivă a detergenţilor la peşti se manifestă asupra ţesutului epitelial fragil al branhiilor: hiperfuncţia celulelor secretoare, inflamarea şi congestionarea capilarelor pline cu hematii până la refuz; ocazional capilarele plesnesc şi atunci bronhiile sângerează.

• Se observă hemolize şi la nivelul altor organe, în special în ficat şi splină. Acumularea detergenţilor se face în ficat şi gonade.

• Nocivitatea detergenţilor asupra peştilor se manifestă în primul rând prin deranjarea schimbului de gaze la nivelul branhiilor (se pare că la nivelul epiteliilor branhiale are loc o difuziune a substanţei active în capilarele sangvine, acestea devenind permeabile).

• Este posibil ca în hematie, în afară de liza celulei să se producă şi o blocare a reacţiilor de oxidoreducere cu implicaţii în schimbul dintre O2 şi CO2

• În procesul intoxicării acute peştii au prezentat un tablou simptomatologic care cuprinde următoarea succesiune de faze:

• faza de nelinişte (peştii execută mişcări agitate, cu ridicări frecvente la suprafaţa apei şi secreţie abundentă de mucus),

• micşorarea iritabilităţii la excitanţi mecanici, tulburări de echilibru, ataxie totală (peştii îşi pierd complet echilibru şi cad în decubit lateral, făcând încercări nereuşite de redresare),

• agonia (peştele cade pe fundul acvariului neputând să se deplaseze şi având mişcările respiratorii foarte slabe) şi moartea.

Bibliografie:

Toxicologie sanitara-veterinara

Victor Crivineanu, Mitica Rapeanu, Maria Crivineanu (Editura CORAL SANIVET, Bucuresti 1996)

Chimie organica

Raducu Galeru (Editura BABEL 2005)

Toxicologie si toxicoze

Em. Suteanu, N. Danielescu (Editura Didactica si Pedagogica, R. A. Bucuresti)

The Merk manual of pet health

Veterinary toxicology, 2nd edition

Atlas Popesko

http://www.researchgate.net/publication/11031187_Biological_activity_and_environmental_impact_of_anionic_surfactants?ev=pub_cit