Burse si piete internationale

Fundamentele conceptuale ale bursei de valori1. Bursa si mediul financiar international 1.1. Globalizarea pietelor financiare 1.2. Cadrul conceptual al bursei de valori 1.1. Globalizarea pietelor financiare Primordial ptr mediul financiar international este urmatorul complex de elemente: Regula celor 3D: - Dezintermedierea = trecerea de la un sistem economic in care principalii intermediari in procesul de finantare erau bancile, la un sistem bazat pe relatia directa dintre detinatorii de fonduri si solicitantii lor. - Dereglementarea = cresterea mobilitatii internationale a capitalurilor. - Deschiderea = extinderea pietei moneta re la o scara mondiala prin compartimentul sau pe piata valutara, ca urmare a procesului de internationalizare a economiilor. Dezvoltarea sistemului IT: - Ofera actorilor pietei in timp real (constituie elementul primordial in procesul decizional) - A condus la o cerere de la comertul fizic la un sistem de comert computerizat (reduce atat nevoia de intreractiune intre parti cat si timpul de executie) Profesionalizarea pietelor Progresul in teoria si practica finantelor a rezultat din inovarea instrumentelor financiare, din inovarea produselor derivate si din modul de gandire al jucatorilor financiari. 1.2. Cadrul conceptual al bursei de valori Bursa de valori este o institutie care dispune de spatii ptr tranzactii, unde se cumpara si se vand instrumentele financiare si se realizeaza negocierea, contractarea si execuarea contractelor in mod deschis, in conformitate cu un regulament cunoscut. Instrumentele financiare = valori mobiliare = produse bursiere = reprezinta certificate care atesta dreptul de proprietate asupra: unor actiuni(titluri de valoare), unor obligatiuni (titluri de datorie), produse derivate(contracte futures, contracte de optiuni) Instrumentele financiare -> grupate in 3 mari categorii: a) Instrumente primare b) Instrumente derivate c) Instrumente sintetice a) Instrumentele primare sunt titlurile non-emise de utilizatorii de fonduri ptr mobilitatea capitalului, propriu numite si titluri de valoare(obligatiuni) sau de proprietate(auctiuni) si ptr atragerea capitalului de imprumut, numite si titluri de datorie. Actiunile = sunt instrumentele financiare emise de o companie sau de o societate comerciala ptr constituirea, marirea sau structurarea capitalului propriu. Obligatiunile = sunt titluri reprezentative ale unei creante a detinatorului lor asupra emitentului care poate fi stabilit, un organism public sau o societate comerciala ->dau detinatorului dreptul la incasarea unei dobanzi si vor fi rascumparate la scadenta de catre emitent, investitorul recuperand astfel capitalul avansat in schimbul obligatiunilor. La actiuni se primesc dividende, la obligatiuni, dobanda.

b) Instrumentele derivate sunt contractele financiare, incheiate intre 2 sau mai multe parti, care deriva din valoarea viitoare a unui activ de referinta Exista 2 mari categorii de intrumente derivate: - Contractele viitoare (futures) - Contractele de optiuni (options) Un contract futures obligatia de a cumpara sau de a vinde un activ suport la un pret si intr-o cantitate negociate la momentul incheierii tranzactiei(astazi), urmand ca livrarea si plata activului suport sa se efectueze la data scadentei(in viitor). Intr-un contract de optiuni cumparatorul are dreptul, dar nu si obligatia, de a achizitiona la scadenta un anumit nr de titluri suport, la un pret prestabilit, denumit pret de exercitare si in schimbul unei prime platite in momentul incheierii tranzactiei. Ptr cumparator prima reprezinta un cost care se suporta indiferent daca contractul se exercita sau nu. Pe piata actiunilor sunt cotate atat optiuni de cumparare(call), cat si optiuni de vanzare(put). Optiunea de cumparare(call) este un contract in forma negociabila care da cumparatorului, ca intr-o perioada de timp, sa cumpere de la vanzatorii optiunii, activul de baza la un pret prestabilit. Vanzatorul optiunii call isi asuma obligatia de a onora solicitarea cumparatorului, prin vanzarea activului suport. Optiunea de vanzare(put) este un contract in forma negociabila, care da cumparatorului optiunii dreptul, ca intr-o perioada de timp, sa vanda activul suport la un pret prestabilit si in schimbul unei prime platite. Vanzatorul unui put are obligatia de a cumpara activul de la cumparatorul optiunii la pretul stabilit, daca optiunea este exercitata intr-un anumit interval de timp. c) Instrumentele sintetice rezulta din combinarea de catre societatile financiare a unor active financiare diferite si crearea pe aceasta baza a unui instrument de plasament nou. Cele mai cunoscute instrumente sintetice sunt contractele pe indicii bursieri (Dow Jones, Nikkei 225, NYSSE, Composite Index, Financial Times 100, TOPIX). Caracteristicile bursei Piata dematerializata Piata libera Piata organizata Piata reglementata

a) b) c) d)

a) Piata dematerializata(simbolica) -> tranzactiile nu se realizeaza asupra unor bunuri fizice, individualizate si prezente la locul contractarii, ci pe baza unor documente reprezentative care atesta dreptul la proprietate asupra activului tranzactionat. b) Piata libera -> la bursa sunt tranzactionate acele active ptr care exista un nr suficient de mare de ofertanti si de cumparatori (concurenta libera). Preturile se stabilesc pe baza cererii si ofertei de active financiare. Intotdeauna trebuie sa fie asigurata transparenta informatiilor privind piata activelor financiare. c) Piata organizata -> tranzactiile bursiere se realizeaza dupa anumite principii, norme si reguli cunoscute si acceptate de participantii la piata. Managementul burselor de valori difera de la tara la tara, insa modelul general de conducere se prezinta astfel: A. Organele de luare a deciziilor. - Organul suprem de conducere a bursei (totalitatea membrilor plini ai institutiei - AGA). Atributii: elaborarea si modificarea statutului bursei; numirea, aprobarea/avizarea cadrelor de conducere; supravegherea si controlul general al activitatii bursei

- Organul de conducere permanenta (reprezentat de Comitetul sau Consiliul bursei). Atributii: elaborarea si urmarirea respectarii regulamentului bursei; aprobarea structurii organizatorice a institutiei; angajarea cadrelor de conducere, respectiv a functionarilor superiori; coordonarea si supravegherea modului de functionare a bursei. B. Organele de executie - Conducatorul aparatului executiv este Directorul General desemnat de Comitetul/Consiliul bursei si aprobat de AGA. Atrubitiile aparatului executiv: organizarea tranzactiilor bursiere; urmarirea modului in care se deruleaza aceste tranzactii; realizarea activitatilor economice ale bursei; stabilirea relatiilor cu tertii. C. Organele consultative - Comisia de supraveghere (urmareste respectarea normelor si procedurilor privind incheierea si executarea tranzactiilor in incinta bursei ) - Comisia ptr membri (urmareste respectarea criteriilor si normelor stabilite ptr dobandirea, pastrarea sau pierderea calitatii de membru sau a dreptului de a tranzactiona la bursa) - Comisia de etica (raspunde de problemele deontologice legate de activitatea bursei) d) Piata reglementata -> exista organisme interne si internationale de regementare a pietei bursiere A. Organisme interne de reglementare In SUA Comisia ptr Valori Mobiliare si Burse (SEC) In Marea Britanie Autoritatea ptr Servicii Financiare(FSA) B. Organisme internationale de reglementare - Banca Reglementelor Internationale (BIS) este o asociatie a bancilor centrale care urmareste mentinerea stabilitatii pietelor financiare internationale. - Asociatia Internationala a Pietelor de Valori Mobiliare(ISMA) controleaza in principal piata euroobligatiunilor. - Asociatia Internationala ptr Swap-uri si Produse Derivate(ISDA) se ocupa de pietele OTC ptr swap-uri si produse derivate.

Marile centre bursiere ale lumiiI. New york Sectorul A NYSE Euronext Sectorul B bursa NASDAQ si piata OTC reprezentata de Pink OTC Markets Sectorul C third markets Sectorul D INSTINET

Sectorul A NYSE Euronext NYSE a luat nastere in 2007 Numarul total al companiilor care coteaza la NYSE Euronext este de 5.495 de companii din intreaga lume: regiunea Asia/Pacific (135), Canada (74), Caraibe/Insulele Bermude/Puerto Rico (61), Europa (989), America Latina (84), Orientul Mijlociu/Africa (21), Statele Unite ale Americii (4.131). Cele mai importante piete de actiuni ale grupului NYSE Euronext sunt: New York Stock Exchange, NYSE Arca, NYSE Euronext, NYSE Alternext, NYSE Amex. New York Stock Exchange -> este cel mai important loc de listare ptr companiile mari, oferindu-le cele mai ridicate standarde de listare din lume. Este cea mai mare si cea mai lichida piata de actiuni la nivel global. NYSE Arca -> este o bursa electronica ptr companiile orientate catre crestere. Companiile listate se pot dezvolta aici si apoi se pot transfera ptr a fi cotate la NYSE. NYSE Arca ofera si cea mai mare platforma electronica ptr fondurile tranzactionate la bursa.

NYSE Euronext -> este o piata importanta ptr companiile mari si mijlocii din zona euro. Aceasta este prima bursa transfrontaliera, combinand intr-o singura piata bursiera bursele din Franta, Olanda, Belgia si Portugalia. NYSE Alternext -> este o piata bursiera ptr zona pan-europeana conceputa special ptr companiile emergente. NYSE Amex (American Stock Exchange) -> a luat nastere in 1790, iar denumirea originala a fost de brokerii strazii. In cadrul NYSE Euronext, NYSE Amex apare ca o piata primara ptr listarea si tranzactionarea companiilor mici si mijlocii. Sectorul B - bursa NASDAQ si piata OTC reprezentata de Pink OTC Markets a) NASDAQ - Sediul in New York - Infiintata in 1971 de National Associaion of Securities Dealers (NASD) Prima bursa electoronica din lume este un sistem computerizat care ofera preturile bid si ask ptr 5662 de companii OTC din intreaga lume. Piata NASDAQ este impartita in: NASDAQ Global Market -> NASDAQ Global Select Market - Prezinta cele mai riguroase standarde de listare initiata la nivel mondial in ceea ce priveste piata OTC NASDAQ Capital Market - Exista 500 de firme membre (market markeri) care fac piata actiunilor OTC tranzactionate pe bursa NASDAQ (electronic) - Firmele membre folosesc in activitatea de tranzactionare computere si linii telefonice - In fiecare zi de tranzactionare NASDAQ publica o lista a companiilor care nu indeplinesc standardele de listare in continuare pe NASDAQ . In caz de faliment, o companie este adaugata pe lista la 2 zile dupa ce a fost notificata de NASDAQ b) Piata OTC (Over the Counter sau la ghiseu) Reprezinta tranzactiile de actiuni si obligatiuni care nu au loc la bursa. In limbaj curent = piata neinregistrata (unlisted market). Astfel de tranzactii sunt semnificative ptr piata americana, deoarece regulile de listare sunt foarte stricte. Atat vanzatorii cat si cumparatorii au proprii lor brokeri care negociaza preturile ptr ei. Brokerii negociaza preturile in mod direct cu alti brokeri prin telefon sau prin reteaua computerizata. Piata titlurilor roz reprezinta un sistem electronic de cotare a titlurilor financiare de tip OTC. Piata acestor titluri este cunoscuta sub denumirea de Pink OTC . Acesta piata - Pink OTC Market ofera 2 servicii gratuit firmelor care indeplinesc un minim de criterii OTCQX si OTCQX International. Titlurile sunt publicate pe internet si sunt numite Penny Stock. Companiile care listeaza pe aceasta piata nu indeplinesc criteriile de a fi listate la NYSE sau NASDAQ. Piata titlurilor roz nu are nicio lista de cerinta. Pink OTC Markets nu este o bursa inregistrata doar brokerii licentiati de National Association of Security Dealers (NFSD) pot sa activeze pe acesta piata. Riscurile acestei piete sunt multiple ponderea investitiilor in pink sheets trebuie sa fie minima. Companiile utilizeaza aceasta piata ptr ca: - Este un prim pas catre listarea pe piata reglementata - Este o oportunitate de crestere a capitalului In momentul in care o companie este listata, ea ramane in pink sheets atat timp cat actiunile sunt cotate. Sectorul C third market Third Market = piata titlurilor financiare listate deja la o bursa de valori -piata investitorilor institutionali A fost creata in 1960 de catre investitorii institutionali din cauza comisioanelor mari. In prezent Third Market implica tranzactionarea unor cantitati mari de titluri financiare. Tranzactiile se efectueaza prin intermediul ECNS (Electronic Comunication Networks).

Piata noilor emisiuni = piata primara Bursa de valori = piata secundara Piata investitiilor institutionali = piata a treia Sectorul D INSTINET (Institutional Networks Corporation) A fost creata ca o retea de comunicare electronica cu sediul in New York. Sistemul alternativ de tranzactionare a produselor financiare care nu indeplinesc criteriile de a fi tranzactionate la bursa. A fost infiintat in 1969 si e considerata un pionier al sistemului electronic de tranzactionare.

II.

Tokyo

In Japonia piata secundara a titlurilor de valoare este formata din : - Bursele de valori - Piata interdealeri sau piata OTC (JASDAQ) Cele mai importante centre bursiere: A. Tokyo Stock Exchange (TSE) B. Osaka Stick Exchange (OSE) A. Tokyo Stock Exchange (TSE) -> a fost constituita pe 15 mai 1878 si a inceput tranzactionarea pe 1 iunie 1878. Este situata in districtul Kabuto-cho pe Wall Street din SUA. Tranzactioneaza in medie 1549 milioane de actiuni pe zi. Nr companiilor listate la TSE este de 3276 din care doar 30 sunt companii straine (2010- capitalizarea de piata = 3,8 trilioane USD). TSE utilizeaza un sistem electronic de tranzactionare. Actiunile tranzactionate la TSE sunt tranzactionate pe una din cele 3 piete: - first section (prezinta ale unei inalte standarde de listare 1595 companii listate) - second section (ptr companiile de mijloc) - mother (reprezinta piata companiilor emergente) BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud) La data de 9 mai 2000, pe locul unde se desfasurau tranzactii in ring s-au deschis TSE Arrows = simbol ptr piata bursiera din Tokyo. Functiile TSE: - ofera o piata ptr schimburi - monitorizarea tranzactiilor - listarea titlurilor financiare - monitorizarea titlurilor financiare listate - supravegherea participantilor la activitatea de tranzactionare Listarea si delistarea companiilor O companie listata la bursa are urmatoarele avantaje: - cresterea capitalului; - sporirea gradului de incredere al clientilor si al institutiilor financiare, considerand-o o companie cu potential viitor; - trecerea de la un management individual la o structura organizatorica diferita. O companie listata la bursa are si anumite responsabilitati sociale si obligatiuni: - anuntarea castigurilor obtinute - prezentarea informatiilor despre companie sa fie rapida si exacta. Conditiile de listare ale unei companii la TSE sunt severe atat ptr companiile domestice, cat si ptr cele straine. In cazul in care formarea corecta a pretului actiunilor devine prohibitiva din cauza unei cantitati insuficiente de actiuni tranzactionate la

bursa sau din cauza companiei aflata in situatie de faliment, actiunile sunt delistate de la bursa. TSE actualizeaza in permanenta lista companiilor delistate de la bursa, precum si lista companiilor in alerta. Membrii bursei TSE - pot fi numai societatile financiare autorizate de Ministerul Finantelor. - sunt 101 societati financiare autorizate. - site-ul bursei de la Tokyo prezinta un nr de 39 de banci implicate in activitatea tranzactiilor pe piata bursiera. JASDAQ(Japan Association of Securities Dealers Automated Quotation) - in anul 1963 JSDA a creat un sistem OTC ptr tranzactionarea titlurilor financiare. - In prezent, JASDAQ este cea mai mare piata bursiera ptr companiile aflate in crestere, listeaza aproximativ 1000 companii In 12 oct 2010 a fost constituit un nou JASDAQ cu 2 sectiuni: a) JASDAQ Standard -> formeaza o piata ptr companiile care au ajuns la un anumit nivel de dezvoltare al afacerii si al performantelor financiare, iar asteptarile sunt in continua crestere. b) JASDAQ Gronth -> formeaza o piata ptr companiile care prezinta un plan de afacere remarcabil si un potential mare de crestere in viitor.

III.

Londra

London Stock Exchange (LSE) Cea mai importanta bursa din Europa si una dintre cele mai mari din lume. Statutul de membru al LSE este accesibil doar firmelor de investitii si firmelor de creditare autorizate din Spatiul Economic European LSE este compusa din 2 piete bursiere: a) Main Market (MM) -> creata in 1698, reprezinta piata emblematica a Londrei in ceea ce priveste listarea actiunilor, obligatiunilor si altor titluri financiare care apartin celor mai mari si cunoscute companii. MM este localizata in inima centrului financiar londonez considerat o adevarata casa ptr aprox 1600 de companii din 60 de tari si 42 de sectoare de activitate. Ptr companiile care listeaza pe MM au fost dezvoltate 2 branduri de piata: Premium Listing si Standard Listing. b) Alternative Investment Market (AIM) -> infiintata in 1995 rol de a ajuta companii mici si mijlocii sa-si sporeasca capitalul de care au nevoie ptr a se dezvolta. Pe AIM sunt tranzactionate aproximativ 1.253 de companii Criterii de admitere la AIM si MM: AIM: - Nu exista un minim de capitalizare - Nu exista tranzactii anterioare - Nu trebuie aprobarea prealabila a actionarului ptr tranzactii - Desemnarea unui specialist - In majoritatea cazurilor documentele nu sunt verificate de LSE MM: - Exista un minim de capitalizare - 3 ani de tranzactii efectuate - Este necesara aprobarea ptr cumpararile si vanzarile masive - Este nevoie de sponsori - Exista verificare prealabila a documentelor de admitere.

ActiunileFiecare actiune are un nume. Numele este suficient de lung ptr a indica toate caracteristicile actiunii. Simbolul actiunii: In momentul in care o actiune este listata la bursa de valori ii este atribuit un simbol unic ticker cu scopul de a fi recunoscuta de toti traderii si de a reduce cat mai mult ordinul dat brokerului. Valoarea nominala a actiunii(par value sau face value): Nu are nicio legatura cu valoarea de piata a actiunii. Reprezinta o fractiune(o unitate) din capitalul social al societatii. Este inscrisa obligatoriu pe actiune. Valoarea de piata a actiunii (pretul actiunii) Pretul actiunii urca sau scade in functie de urmatorii factori: - Rentabilitatea cu cat profitul unei companii este mai mare sau cu cat sansele de a obtine profituri mari in viitor cresc, cu atat mai multi oameni vor dori sa investeasca in acele actiuni. - Managementul companiei daca o conpanie dovedeste ca are un management de incredere, investitorii vor considera investitia in actiunile companiei ca fiind un succes. - Interesul investitorului - Informatia si psihologia investitorului Valoarea contabila Reprezinta suma pe care trebuie sa o primeasca fiecare actionar in cazul in care societatea s-ar lichida. Ea se obtine ca raport intre valoarea capitalului propriu al societatii si nr de actiuni emis de companie. Valoarea (pretul) de emisiune Se refera la valoarea la care se vand actiunile in momentul emisiunii. Pretul de emisie poate sa fie mai mic, mai mare sau egal cu valoarea nominala. Capitalizarea de piata (market capitalization market cap) Reprezinta suma de bani pe care un investitor ar trebui sa o plateasca in scopul achizitionarii tuturor actiunilor unei firme la pretul pietei. Splitarea (divizarea) actiunilor (stock split) Nu reprezinta o recapitalizare a companiei, ci o modalitate de a reduce valoarea nominala a actiunilor sale. Dupa o divizare a actiunilor actionarii detin mai multe actiuni, dar pachetul lor de investitii nu s-a majorat ca valoare. Scopul divizarii actiunilor este acela de a face pretul unei actiuni mai atractiv ptr investitori. Tipologia actiunilor Actiunile reprezinta fractiuni ale capitalului social si desemneaza raportul juridic dintre actionar si societatea emitenta. Dpdv al modului de identificare al proprietarului avem: - Actiuni nominative -> care au numele proprietarului inscris pe certificat sau in cont. Dovada calitatii de actionar ptr actiunile in cont se face printr-un extras de cont sau certificat de actionar. - Actiuni la purtator -> actiunea apartine celui care o detine. Dpdv al drepturilor pe care le confera avem: - Actiuni comune (obisnuite, ordinare) common stock -> sunt cele mai cunoscute si dau detinatorului lor legal dreptul la vot(1 unitate dintr-o actiune=1 vot) si dreptul la divident, ele fiind cele mai tranzactionate la bursa de valori. O companie poate sa emita si actiuni comune fara drept de vot, ele mai fiind numite si actiuni de tip B sau clasa B - Actiuni preferentiale - preferred stock -> nu dau drept de vot, dar asigura un dividend fix indiferent de profiturile si de rezultatele financiare ale firmei

Principalele tipuri de actiuni preferentiale sunt: ~ actiuni preferentiale cumulative in cazul in care nu se realizeaza dividende intr-un anumit an, plata dividendelor poate fi amanata. ~actiuni preferentiale rambursabile compania emitenta le poate rascumpara sau le poate retrage la un pret stabilit in contract. ~actiuni preferentiale convertibile confera dreptul de a schimba actiunile preferentiale in actiuni obisnuite. Dpdv al fazelor emisiunii avem: - Actiuni autorizate -> reprezinta actiunile ptr care s-a primit autorizatia de emisiune, dar nu s-a trecut la realizarea efectiva a acesteia. - Actiuni emise -> sunt actiuni aflate in diferite stadii ale procesului de emisiune. - Actiuni la investitori -> sunt actiunile detinute de public. - Actiuni tezaurizate -> sunt actiunile pe care firma le-a emis si apoi le-a rascumparat de la public pe piata secundara, ptr a le revinde cand pretul lor creste. Piata de capital este structurata astfel: - Piata primara - Piata secundara Finantarea prin emisiune de actiuni -> este aplicata atat de companiile nou-infiintate, cat si de cele care doresc sa-si infiinteze operatiunile pe termen lung printr-o majorare de capital. Emisiunea de actiuni are drept consecinta tranzactionarea acestora pe piata. Prima tranzactionare se face in cadrul unei oferte publice initiale(IPO Initial Public Offering) pe piata primara, urmand apoi ca actiunile sa fie tranzactionate pe piata secundara. Oferta publica initiala reprezinta prima vanzare de actiuni catre o companie privata. De asemenea IPO reprezinta tranzitia unei companii de la o companie inchisa la una deschisa (iesire pe piata going public). De obicei oferta publica initiala este organizata de companiile tinere/mici care au nevoie de capital ptr a se dezvolta. IPO reprezinta un eveniment foarte important din viata unei companii. Mecanismul de lansare a actiunilor Implica 2 etape: A. Planificarea emisiunii -> presupune alegerea echipei de lansare: garantul(sponsorul), brokerii, firmele de contabilitate, consilierii juridici, specialistii PR. a) Garantul -> este o firma de brokeraj, cunoscuta si sub denumirea de banca de investitii. - Actioneaza ca un intermediar intre companiile care au nevoie de capital suplimentar si investitorii individuali sau institutionali. - Are rolul principal in elaborarea prospectului de emisiune. - Poate oferi asistenta in alegerea celorlalti membri din echipa. - Acorda consultanta ptr stabilirea oportunitatii lansarii emisiunii. - Analizeaza modalitatea prin care vor fi distribuite actiunile. Functiile firmei de brokeraj sunt: emisiunea publica de titluri, plasamentul privat. Emisiunea publica de titluri presupune cumpararea noilor titluri de la compania emitenta si revanzarea lor investitorilor. Emisiunea publica de titluri presupune urmatoarele etape: ->pregatirea emisiunii ->subscrierea ->vanzarea si distributia Plasamentul privat este o metoda de emisiune prin care emitentul vinde actiunile direct investitorului final.

b) Brokerii -> compania emitenta se va orienta spre un broker, altul decat cei de la firma de brokeraj cu rol grant, care activeaza pe o piata importanta. Rolul brokerului este: De a prospecta piata cu mult timp inainte de lansarea emisiunii si de a evalua gradul de interes din partea unor potentiali investitori mai importanti. De a informa piata prin publicarea unui material care sa cuprinda date despre compania care urmeaza sa emita actiuni. c) Firmele de contabilitate -> pregatesc un raport asupra societatii si activitatii acesteia. In urma raportului, firma de contabilitate emite o scrisoare de confirmare prin care aduce la cunostinta garantului veridicitatea datelor financiare prezentate de emitent. d) Consilierii juridici -> se ocupa de aspectele legale implicate de schimbarea de statut preconizata ptr respectiva societate. e) Specialistii PR -> gestioneaza aspectele legate de imaginea societatii si problemele de presa. B. Procesul emisiunii a) Pregatirea prospectului de emisiune Prospectul de emisiune = este un document care cuprinde istoricul firmei, perspectivele afacerii, posibile riscuri asociate acestei investitii, descrierea titlurilor ce urmeaza a fi emise si modul in care vor fi utilizate fondurile obtinute din emisiunea de actiuni. b) Inregistrarea emisiunii la autoritatea pietei c) Asumarea angajamentelor -> este un proces complex de ample investigatii: acumularea de informatii ptr elaborarea prospectului, asigurarea ca toate informatiile importante ptr oferta sunt incluse si confirmarea veridicitatii si acuratetei acestor informatii d) Campania de marketing -> vizeaza elaborarea unei strategii de promovare a ofertei in randul potentialilor investitori. Bancile de investitii impreuna cu brokerii vor realiza numeroase prezentari detaliate ale societatii emitente. Organizatorii campaniei de marketing solicita clientilor expresii de interes, intrebandu-I daca ar fi interesati sa cumpere asemenea actiuni si in ce cantitate. e) Stabilirea pretului de oferta -> pretul este stabilit cu putin timp inainte ca firma sa primeasca acceptul autoritatii pietei privind lansarea ofertei. Pretul se stabileste pe baza unei analize fundamentale riguroase. f) Alocarea titlurilor -> apare numai in cazul in care oferta, dupa inchidere, este suprasubscrisa. In cazul in care apare o astfel de problema, se trece la examinarea cererilor de subscriere dupa marime, clasificare care va fi examinata de companie si de banca de inestitii ptr a aloca actiunile pe baze echitabile, tinand seama in acelasi timp de preferintele emitentului privind marimea si componenta actionariatului. g) Tranzactionarea actiunilor -> intre publicarea prospectului preliminar si inceperea tranzactionarii oficiale se formeaza o piata gri. Piata gri este o piata pe care investitorii cumpara si vand actiuni care nu au fost inca emise(contractele sunt verbale, emitentii nu prezinta garantiimcu privire la distribuirea actiunilor). Natura si tipul ordinelor Fiecare ordin are 4 elemente importante: Tipul ordinului (cumparare sau vanzare) Numarul actiunilor Pretul limita Data expirarii a) Dpdv al pozitiei investitorului Ordin de cumparare -> este utilizat de investitorii care anticipeaza o piata bull (in crestere) a pretului actiunilor. Reprezinta stabilirea unei pozitii long.

Ordin de vanzare -> este utilizat de investitorii care anticipeaza o piata bear (in scadere) a pretului actiunilor. b) Dpdv al pretului Ordinul limita -> limiteaza pretul de vanzare sau cumparare. Investitorul alege inainte pretul la care doreste sa vanda sau sa cumpere. Brokerul trebuie sa execute ordinul, fie la limita indicata, fie la un curs mai bun. Un ordin limita de cumparare este executat la limita sau la un pret mai mic. Un ordin limita de vanzare se executa la limita sau la un pret mai mare. Ordinul stop ->acest ordin incheie tranzactia la pretul specificat Acest ordin este adesea utilizat ptr a limita suma de bani care ar putea fi pierduta in cazul in care miscarile pietei sunt in sens invers fata de asteptarile investitorului. Ordinul la piata sau at best ->cumpararea sau vanzarea actiunilor trebuie sa se realizeze la cel mai bun pret disponibil al pietei. Un ordin la piata de cumparare se refera la faptul ca actiunile vor fi cumparate din randul actiunilor cu cel mai mic pret oferite la vanzare in sistemul bursei Un ordin la piata de vanzare semnifica faptul ca actiunile vor fi vandute la cel mai mare pret afisat in sistemul bursei. c) Dpdv al datei expirarii Ordine la zi -> daca nu se specifica data expirarii, ordinul de vanzare sau de cumparare va fi ordin la zi. In acest sens, ordinul va trebui executat intr-o singura zi, el expirand la sfarsitul zilei de tranzactionare. Ordine deschise -> sunt cunoscute si sub numele de GTC (Good Till Canceled) sau sunt bune pana la anulare. Aceste ordine sunt valabile pana in momentul executarii sau anularii. Anularea poate fi facuta de catre investitor sau de catre broker, daca ordinul nu a putut fi executat la pretul dorit de investitor. Actionarii Drepturile actionarilor a) Dreptul de a primi din activele companiei lichidata Atunci cand o companie este dizolvata sau lichidata, fiecare investitor este indreptatit sa primeasca o parte din activele companiei egala cu partea sa de profit. b) Dreptul la vot Detinatorii de actiuni comune au drept la vot in afacerile companiei. In general, detinatorul unei actiuni comune are dreptul la un vot ptr fiecare unitate detinuta dintr-o actiune. In functie de legislatia tarii si de companie, exercitarea dreptului de vot se face in 2 moduri: Vot statutar Vot cumulativ c) Organizatia tutore(voting trust certificates) Este utilizata in cazul in care compania are dificultati financiare, iar responsabilitatile managementului sunt transferate temporar(maxim 10 ani) unei organizatii externe care opereaza ca administrator(trustee) ptr companie. d) Dreptul de preemtiune (preemitive rights) Protejeaza actionarii de reducerea drepturilor lor atunci cand consiliul de directori voteaza emisiunea de noi actiuni. Aceasta indreptateste actionarii sa cumpere actiuni nou emise ptr a-si mentine aceeasi pondere in capitalul companiei. Dreptul de preemtiune nu ii obliga pe actionari sa achizitioneze noi actiuni. e) Responsabilitate limitata (limited liability) Unul dintre cele mai mari avantaje ptr actionarii unei companii este raspunderea limitata. Actionarii nu pot pierde mai mult decat au investit in actiunile companiei in cazul in care compania se afla in faliment. f) Dreptul la informare Ptr actionari, 2 tipuri de informatii trebuie asigurate: informatiile private si informatiile publice. Dreptul la informare le ofera actionarilor posibilitatea de a adopta cele mai bune decizii care privesc schimbarile la nivel de companie si de a vota corect la intalnirea generala a actionarilor.

Intalnirea anuala generala a actionarilor este un eveniment major ptr companiile publice. Aceste intalniri au loc la sfarsitul anului fiscal. In momentul intalnirii, consiliul director prezinta actionarilor raportul anual al companiei in care sunt incluse rezultatele financiare si perspectivele viitoare.

ObligatiunileObligatiunile sunt instrumente de datorie ale pietei de capital emise de un debitor(persoana care ia un imprumut), obligat mai apoi sa plateasca investitorului/creditorului suma imprumutata plus dobanda, intr-o perioada de timp specificata. Mai sunt cunoscute si sub numele de instrumente cu venit fix sau instrumente cu dobanda fixa. Participantii la piata obligatiunilor: debitorii (emitentii), investitorii si indivizii care iau parte la procesul de tranzactionare al obligatiunilor. Debitorii pot fi: guvernele, autoritatile locale, organizatiile din sectorul public si companiile. Natura emitentului va influenta imaginea obligatiunii pe piata. Cea mai mare piata obligatara din lume este piata obligatiunilor guvernamentale: ->cele din Marea Britanie sunt cunoscute sub numele de gilts ->cele din SUA sub denumirea de Treasury Bonds sau Treasurie. Investitorii sunt cei care imprumuta bani debitorilor prin cumpararea obligatiunilor. Avantajul oferit de obligatiuni investitorilor este acela al unei surse fixe de venit, cu asigurarea rambursarii banilor la data scadenta. Obligatiunile domestice => sunt emise de debitorii domiciliati in tara de emisiune si in moneda tarii de emisiune. Obligatiunile straine => sunt emise pe o piata, de debitori nerezidenti in tara respectiva. Obligatiunea este denominata in moneda tarii in care este vanduta. In functie de tara in care sunt vandute, obligatiunile straine au primit diferite nume: ->piata americana Yankee bonds ->piata japoneza Samurai bonds ->piata elvetiana Alpine bonds ->piata spaniola Matador bonds. Obligatiunile internationale => sunt emise de debitori in alte tari decat acele in care debitorii isi au rezidenta. Mai sunt denumite si eurobonduri. Termeni cheie in utilizarea obligatiunilor. Principalul (valoarea nominala) unei obligatiuni = reprezinta suma pe care emitentul obligatiunii o ramburseaza detinatorului obligatiunii la data scadenta. Se calculeaza ca raport dintre suma reprezentand imprumutul lansat pe piata si nr obligatiunilor emise. Valoarea de piata = se refera la pretul care trebuie platit atunci cand este cumparata o obligatiune de pe piata si la pretul primit atunci cand este vanduta o obligatiune. Aceasta fluctueaza continuu. Emitentul = poate fi o organizatie, o entitate guvernamentala sau o companie care are drept scop cresterea capitalului. Rata cuponului = reprezinta rata dobanzii pe care emitentul trebuie sa o plateasca in fiecare an. Suma anuala acumulata din plata dobanzii se numeste cupon. Rata cuponului inmultita cu principalul reprezinta cuponul. In general, rata cuponului ramane aceeasi pe a viata a obligatiunii. Exista si obligatiuni cu cupon zero. Obligatiunile ptr care nu s-a stabilit plata periodica a unui cupon se numesc obligatiuni cu cupon zero. Maturitatea = reprezinta momentul in care obligatiunea trebuie rascumparata. Obligatiunile sunt emise pe o perioada cuprinsa intre 2 si 30 de ani. Exista si obligatiuni cu o maturitate de 50 de ani.

Moneda de emisiune = obligatiunile pot fi emise in orice moneda. Pe piata, cele mai multe obligatiuni sunt exprimate in dolari, euro, yeni si lire sterline. Clauza call = este o optiune care ii permite emitentului obligatiunii sa plateasca obligatiunea inainte de data scadenta. Emitentul utilizeaza aceasta clauza atunci cand rata dobanzii scade, putand astfel sa-si refinanteze datoria la o rata a dobanzii mai scazuta. Clauza put = ii permite cumparatorului obligatiunii sa ceara emitentului efectuarea platii inainte de data scadenta. Investitorul vinde obligatiunea cu o rata a dobanzii mai redusa si reinvesteste intr-o obligatiune cu rata dobanzii mai ridicata. Codul CUSIP = sistemul de numerotare CUSIP a fost stabilit in 1967 in vederea stabilirii unei metode uniforme de identificare a obligatiunilor. CUSIP este un nr de 9 cifre care ajuta la identificarea fiecarei obligatiuni, indiferent de tara de emisiune. Ratingul obligatiunilor Realizarea profitului financiar al companiilor emitente de obligatiuni este efectuat de agentiile de rating in urma platii unei taxe de evaluare. Ratingul influenteaza rata dobanzii -> ratingul ridicat al unei obligatiuni atrage automat o rata a dobanzii scazuta deoarece este mai putin probabil ca obligatiunea sa nu fie rascumparata la data scadenta, iar investitorii vor cere o compensatie mai redusa ptr fondurile lor. In schimb, ratingul scazut al unei obligatiuni ii determina pe investitori sa solicite o rata a dobanzii ridicata ptr fondurile lor. Ratingul influenteaza pretul obligatiunii -> pretul unei obligatiuni este determinat de numerosi factori cum ar fi rata cuponului si randamentul pe piata secundara ptr obligatiunile cu aceeasi maturitate si rating de plata. Splitarea ratingurilor -> toate agentiile de rating iau in calcul in analiza lor aceeasi factori pe baza carora atribuie acelasi rating obligatiunilor. Exista insa si situatii in care agentiile stabilesc ratinguri diferite ptr aceesi obligatiune. Aceasta situatie este cunoscuta sub denumirea de splitarea ratingului. Emisiunea de obligatiuni Are loc atunci cand guvernele si companiile decid ca obligatiunea este cel mai potrivit mod de crestere a fondurilor necesare ptr un anumit proiect. Pregatirea unei emisiuni de obligatiuni reprezinta un proces complex care necesita participarea a numeroase institutii juridice si financiare. a) Prospectul = este un document public realizat de emitentul obligatiunii. In acest document sunt specificate tipul si structura obligatiunii, caracteristicile obligatiunii, participantii la emisiunea de obligatiuni, punctele tari si punctele slabe ale emitentului, toate obligatiile ce decurg din detinerea unei obligatiuni. Prospectul este oferit fiecarui cumparator de obligatiuni. b) Rata cuponului (rata dobanzii) = este rata dobanzii stabilita in documentul oficial al obligatiunii. In momentul in care rata cuponului este stabilita, aceasta nu se mai schimba niciodata. Daca nivelul general al ratelor de dobanda creste dupa emisiune, pretul de piata al obligatiunii va scadea. Obligatiunile care au o rata de dobanda variabila isi modifica periodic dobanda in functie de ratele de dobanda de pe piata. c) Stabilirea pretului = cu exceptia obligatiunilor guvernamentale americane, obligatiunile nu sunt vandute direct de catre emitent. O banca de investitii sau o casa de brokeraj (subscriitori)cumpara obligatiunile de la emitenti si le revand investitorilor. Subscriitorii cumpara obligatiunile la un pret mai mic decat valoarea nominala si le vand investitorilor la valoarea nominala, diferenta dintre pretul de achizitie si valoarea nominala reprezentand profitul subscriitorilor. Tipologia obligatiunilor A. Obligatiuni corporative Companiile emit obligatiuni ptr a-si finanta proiectele de anvergura. Ptr companii, emisiunea de obligatiuni este adesea o cale mai ieftina de crestere a capitalului decat imprumuturile traditionale.

De obicei, dobanda ptr obligatiunile corporative este mai mare decat dobanda ptr obligatiunile de trezorerie sau municipale, ptr ca: Veniturile din dobanzile obligatiunilor corporative sunt impozitate Veniturile din dobanzile obligatiunilor municipale sunt scutite de taxe Obligatiunile corporative sunt considerate obligatiuni cu risc ridicat, ptr ca imprumutul trebuie platit din veniturile generate de afacerea companiei Majoritatea obligatiunilor corporative nu sunt garantate de niciun colateral. Obligatiunile negarantate sunt cunoscute ca titluri de creanta Exista insa si obligatiuni corporative asigurate: Certificatele equipment trust -> garantate de echipamentele de transport. Acestea permit emitentilor sa intre in posesia echipamentelor si sa le plateasca in timp, iar detinatorilor de astfel de obligatiuni le ofera garantia imprumutului acordat. In momentul in care datoria este platita, emitentul obligatiunii intra in proprietatea echipamentelor. Obligatiuni ipotecare -> garantate de imobiliare Obligatiuni colaterale -> garantate de active financiare Obligatiuni garantate ->sunt garantate de o companie, alta decat cea care a emis obligatiunile. Sunt emise de companiile mici care au un acces limitat la piata financiara. Daca emitentul obligatiunilor corporative declara faliment, obligatiunile garantate au prioritate inaintea celorlalte tipuri de datorii, urmate de titlurile de creanta si apoi de actiuni. Alte tipuri de obligatiuni corporative: Obligatiuni convertibile -> permit detinatorului sa transforme obligatiuni in actiuni comune. Cel care decide momentul transformarii obligatiunilor in actiuni este detinatorul obligatiunilor, nu emitentul. In cazul in care detinatorul doreste conversia obligatiunilor in actiuni, emitentul solicita o emisiune suplimentara de actiuni ptr a restitui datoria. Prin urmare, detinatorul isi va primi actiunile si va renunta la toate drepturile de a primi dobanda si principalul. Odata ce tranzactia a avut loc, nu se mai poate reveni la situatia anterioara. Obligatiuni toxice -> sunt titluri de creanta cu rating de credit mai scazut si cu risc foarte ridicat de neplata a dobanzii si a principalului. Ptr a compensa nivelul ridicat al riscului, emitentii ofera dobanzi foarte mari. B. Obligatiuni municipale Reprezinta promisiunea administratiilor publice locale(emitenti) de a plati creditorilor(investitorilor) o anumita suma de bani(principal) imprumutata ptr o anumita perioada la o dobanda stabilita. Sunt cunoscute si sub denumirea de munis. Caracteristici generale care privesc obligatiunile si piata obligatiunilor: Piata obligatiunilor municipale este considerata ca fiind cea mai mare si mai lichida piata obligatara. Obl. municip. contin clauza call Obl. municip. sunt scutite de taxe Obl. municip. sunt tranzactionate pe piata OTC Randamentul oferit de obl. municip. Este diferit de randamentul oferit de obl. guvernamentale cu aceeasi maturitate din urmatoarele motive: - Emitentii obl. municip. trebuie sa plateasca o prima de risc ptr a compensa posibilitatea riscului de neplata. - Emitentii obl. municip. trebuie sa plateasca o prima modica/formala ptr a compensa lichiditatea mai redusa a obl. municip. fata de cele guvernamentale cu aceeasi maturitate - Deoarece venitul obtinut din obl. municip. este scutit de taxe permite emitentilor de obl. municip. sa ofere un randament mai scazut fata de randamentul obl. guvernamentale Detaliile cu privire la preturile de emisiune si marimea ofertei sunt detaliate in publicatia editata de Standard&Poors

Tipuri de obligatiuni municipale: Obligatiuni municipale cu dobanda variabila ->au o dobanda variabila in functie de dobanda de referinta. Sunt preferate de investitori deoarece acestia spera intr-o crestere a ratei dobanzii. Obligatiunile revenue bonds -> sunt emise ptr finantarea proiectelor si sunt garantate de veniturile generate de proiecte in momentul in care acestea sunt finalizate. Obligatiunile municipale cu garantie bancara -> exista 3 tipuri de suport bancar: scrisoare de credit, linie irevocabila de credit, linie revolving de credit. Scrisoarea de credit este cel mai sigur suport oferit de banca comerciala. Partile implicate intr-o scrisoare de credit: banca emitenta a scrisorii de credit, emitentul municipal care solicita scrisoarea de credit, beneficiarul scrisorii de credit(administratorul obligatiunilor). Obligatiuni rambursabile -> emitentul unei obligatiuni poate sa ramburseze obligatiunea in urmatoarele scopuri: - Sa reduca costul finantarii luandin calcul costul rambursarii - Sa emite acordurile restrictive - Sa modifice maturitatea datoriei din anumite motive bugetare. Piata obligatiunilor municipale: - Piata primara vizeaza emisiunea de obligatiuni - Piata secundra unde obligatiunile sunt cumparate, vandute si tranzactionate. C. Obligatiuni guvernamentale Un guvern poate sa emita obligatiuni pe piata nationala care ulterior vor fi tranzactionate pe aceasta piata, si poate sa emita obligatiuni pe piata euroobligatara. Guvernul poate emite obligatiuni denominate in orice valuta. Riscul de credit -> perceptia generala cu privire la riscul de credit al obligatiunilor giuvernamentale este aceea ca acest risc nu exista. Printre cele mai mari piete obligatare din lume se numara Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Germania, Japonia. Piata obligatara din SUA Obligatiunile guvernamentale din SUA sunt numite Treasuries si sunt emise de US Department of the Treasury. Obl. emise cu o maturitate cuprinsa intre 2 si 10 ani se numesc notes, iar cele de peste 10 ani sunt bonds. Piata obligatara americana este considerata o piata lichida si transparenta. Obligatiunile guv. americane sunt emise pe baza de licitatie in functie de maturitatile specifice: 3-6 luni -> in fiecare zi de luni 1 an -> in a 3a saptamana din fiecare luna 2-5 ani -> in fiecare luna Piata obligatara din Marea Britanie Guvernul britanic emite obligatiuni cunoscute ca gilts. Este considerata o piata lichida, transparenta si cu preturi competitive. Piata obligatara din Germania Obligatiunile guv din Germania sunt denumite bunds, BOLBs sau Schatze. Acesti termeni se refera la maturitatea obligatiunilor: Bunds -> 10-30 de ani BOLBs -> 5 ani Schatze -> 2 ani.

Piata si contractele futuresContractele futures financiare au la baza active financiare si sunt incheiate ptr o gama larga de active financiare. Este un contract standardizat intre un cumparator si un vanzator ptr un activ determinat(marfuri, valute, titluri financiare), la o data fixa in viitor. Pretul contractului va varia in functie de localizarea pietei, dar este fixat atunci cand tranzactia este incheiata. Standardizarea contractelor futures este data de urmatoarele elemente: Activul (marfa) trebuie sa fie clar specificat in contract. Cantitatea marfurilor sau a altor active care vor fi transferate sau care reprezinta baza castigului/pierderii la maturitatea contractului. Cantitatea de marfa difera de la contract la contract. Calitatea marfurilor (in situatia in care obiectul contractrului este o marfa) si locul unde acestea vor fi livrate. Data si luna livrarii Pretul cotatiei pretul este determinat in urma tranzactiilor care au loc la bursa. Pe toata durata de viata a contractului futures valoarea contractului se modifica din cauza fluctuatiilor de pret care apar in urma inchiderii pozitiilor. Diferenta dintre pretul specificat in contract si pretul din momentul inchiderii pozitiei reprezinta profitul sau pierderea pozitiei. Limitele de pret ptr operatiunile zilnice se refera la fluctuatia minima a unui contract futures si poarta denumirea de tick. In momentul in care, in urma tranzactionarii, pretul contractului atinge limita superioara sau inferioara, tranzactia este inchisa. Limita de pret are rolul de a preveni miscarile mari de preturi care pot sa survina din motive speculative. Investitorii pot sa vanda sau sa cumpere cotracte futures: - Cand un investitor cumpara un contract futures acesta se afla intr-o pozitie long investitorul isi asuma dreptul si obligatia de a prelua activul stabilit la data specificata in contract. - Cand un investitor vinde un contract futures acesta se afla intr-o pozitie short investitorul isi asuma dreptul si obligatia de a livra activul stabilit la data specificata in contract. Relatia dintre pretul spot si pretul futures. In general, activele sunt tranzactionate pe piata spot la pretul pietei sau pretul spot(P0). Pretul futures (Pt) reprezinta pretul activului la un anumit moment in viitor. Diferenta dintre pretul futures si pretul spot se numeste baza Pt P0 = Baza Baza este un element foarte important deoarece in functie de aceasta se stabileste costul de derulare al marfurilor. Daca nu exista costuri de derulare si incertitudine, pretul futures si pretul spot vor fi la fel. Pretul contractelor futures este influentat de evenimente naturale, politice si economice. In caz de incertitudine a pietei exista urmatoarele ipoteze: Contango -> intr-o piata normala pretul futures este mai mare decat pretul spot. Aceasta situatie exista deoarece, in cazul marfurilor, apare costul de depozitare, de navlosire, de asigurare care trebuie sa fie acoperite ptr livrarile viitoare. Backwardation -> acest fenomen apare atunci cand preturile futures sunt mai mici ca preturile spot. Fenomenul de backwardation apare in momente de criza economico-financiara. Diferenta dintre contractele forward si contractele futures FUTURES Contracte standardizate prin: Pret: - Oricine in ring cunoaste pretul contractului (transparenta); - Pretul este stabilit in avans, dar suma in valuta are o valoare variabila, marcata zilnic la piata, pana in momentul expirarii contractului; - Pretul este exprimat in moneda tarii unde isi are sediul bursa care tranzactioneaza contractele.

-

Luna de lichidare: Partile trebuie sa accepte conditiile impuse de bursa in ceea ce priveste data scadenta a contractului; in acest sens, contractele futures beneficiaza de o piata secundara, ele putand fi lichidate inainte de scadenta. Valuta contractului: - Contractele se pot incheia numai ptr principalele valute folosite in platile internationale. Se tranzactioneaza la bursa prin intermediul open outcry(afisaj electronic); o caracteristica importanta consta in rapiditatea de incheiere si lichidare a contractelor, atragand astfel cei mai multi investitori. Garantia: contractele futures se tranzactioneaza in marja (la incheierea contractului se depune o acoperire, iar valoarea acesteia este marcata zilnic la piata). Reglementarea tranzactiei: clearing house. FORWARD Se incheie direct intre parti prin negocierea tuturor cauzelor importante: Pret: - Pretul este negociat intr-o maniera privata; - Pretul la care se cumpara valuta este stabilit in avans in momentul incheierii contractului si la scadenta este incasata suma prestabilita in valuta. Luna de lichidare: - Se stabileste de comun acord intre partile contractante. Valuta contractului: - Contractele se pot incheia avand la baza oricare dintre valutele care au cotatii spot si forward pe piata. Se tranzactioneaza pe piata interbancara. Garantia: este stabilita de catre banca in functie de reglementarile in vigoare si de riscul de contrapartida. Reglementarea tranzactiei: in functie de procedura bancara. Rolul clearing house Rolul central in tranzactii cu contractele futures il joaca casele de compensare (clearing house) avand functia de asociat al burselor futures. Implicarea casei de compensare releva faptul ca nu exista un contract intre vanzator si cumparator, ci exista un contract intre fiecare dintre acestia si casa de compensare. Casa de compensare actioneaza ca o contrapartida ptr ambele parti. Fiind asociata cu o bursa futures, casa de compensare are rol de a pregati, inregistra, confirma, solutiona si reconcilia, dar nu de a garanta tranzactiile la bursa futures. Marja Cand se incheie un contract futures nu este solicitata plata integrala a contractului, in schimb partile implicate in contract trebuie sa faca o plata initiala sau o marja catre casa de compensare. Marja initiala sau depozitul este de 5-10% din valoarea totala a contractului si are rolul de a garanta integritatea contractului. Nivelul marjei este stabilit de bursa si de casa de compensare. Contractul fiind marcat la piata zilnic, este posibil ca marja sa sa scada foarte mult. Pt a preveni aceasta situatie, casa de compensare solicita investitorului printr-un margin call o marja suplimentara numita marja de variatie. Daca investitorul nu depune marja de variatie, brokerul are drepul sa inchida pozitia. Utilizatorii contractelor futures Traderii care actioneaza pe piata derivativelor pot fi grupati in 3 categorii: 1. Hedgerii Termenul de hedgeri provine de la operatiunea de hedging (acoperire impotriva riscului). Hedgerii sunt traderi care doresc sa elimine riscul schimbarii pretului, risc la care ei sunt deja expusi. Sunt interesati de marfuri. Hedgerii pot fi producatori precum: fermieri, companii miniere, companii petroliere, etc. Hedgerii pot fi consumatori precum: brutariile, fabricile de hartie, bijutierii, distribuitorii de petrol.

Hedgeri pe piata futures financiara pot fi: fondurile de pensii, fondurile ,mutuale, firmele de titluri financiare, companiile internationale. Ptr a-si proteja o pozitie , hedgerii trebuie sa angajeze pe piata futures o pozitie egala si opusa pozitiei detinuta pe piata de numerar.2 tipuri de protectie: - Prin vanzare se vinde o pozite futures pt a compensa o pozitie de cumparare pe piata de numerar - Prin cumparare se cumpara o pozitie futures ptr a compensa o pozitie de vanzare pe piata de numerar. 2. Speculatorii Speculatorii cumpara si vand contracte futures doar daca pretul asteptat de ei va creste sau va scadea. Incearca sa obtina profit cumparand ieftin si vanzand scump. Speculatorul este un participant la piata care nu este nici producator, nici consumator de marfuri sau instrumente financiare. Speculatorii care tranzactioneaza contracte futures sunt strict interesati de bani. Acestia adauga lichiditate pietei. a) Speculatorii de profituri immediate/scalperii tranzactioneaza ptr tick-uri sau ptr fluctuatii minime de pret, avand cel mai limitat orizont de timp. b) Traderi zilnici vand si cumpara instrumente financiare, profitand astfel de miscarile de pret ce pot surveni de-a lungul unei zile de tranzactionare. c) Traderi de pozitie mentin pozitii pe piata futures de pe o zi pe alta. Isi mentin pozitia pana cand piata va atinge pretul stabilit. 3. Arbitrajorii Sunt traderi si creatori de piata care vand si cumpara contracte futures, sperand sa obtina profit din diferentele de pret existente intre piete si/sau burse. Ei cumpara de pe piata care ofera cel mai mic pret si in acelasi timp vand pe piata care ofera cel mai mare pret. Rolul lor este de a mentine echilibrul pietei.

Piata si contractele optionsOptiunea = este un contract care da cumparatorului dreptul, dar nu si obligatia, de a cumpara(call) sau de a vinde(put) un titlu la un anumit pret la/inaintea unei date prestabilite. O optiune a unui contract corespunde la 100 de unitati ale titlului din care deriva. Deoarece valoarea contractului deriva din pretul spot si optiunile sunt numite derivate. Optiunea call = contractul care da dreptul detinatorului de optiuni sa cumpere actiunile unei companii la un anumit pret intun anumit interval de timp. Optunea put = contractul care da dreptul detinatorului de optiuni sa vanda actiunile unei companii la un anumit pret intr-un anumit interval de timp. Tipologia optiunilor A. In functie de data exercitarii 1. Optiuni americane -> confera dreptul detinatorului, dar nu si obligatia, de a cumpara sau vinde activul de referinta pana la data scadenta . 2. Optiuni europene -> confera dreptul detinatorului, dar nu si obligatia, de a cumpara sau vinde activul de referinta numai la data scadenta. B. In functie de bursa unde sunt tranzactionate 1. Optiuni tranzactionate la bursa/ inscrise -> sunt contracte standardizate tranzactionate la bursele de valori. Optiunile se tranzactioneaza numai pe anumite burse: - Chicago Board Options Exchange

2.

Philadephia Stock Exchange(preluata in 2008 de NASDAQ OMX PHLX) International Securities Exchange este in prezent cea mai mare bursa elecronica de optiuni din lume. Australian Securities Exchange Optiuni tranzactionate over-the-counter/neinscrise -> sunt optiuni adaptate la anumite situatii si cu termeni negociabili intre parteneri.

C. In functie de regulile care le reglementeaza 1. Optiuni standard -> sunt cele mai simple forme de optiuni, sunt standardizate si sunt cele mai tranzactionate 2. Optiuni exotice -> sunt mai putin standardizate decat optiunile standard si in general sunt tranzactionate pe piata over-the-cunter. 3. Optiuni pe termen lung -> sunt optiuni standard al caror timp de detinere depaseste un an. Elementele unui contract pe optiuni Pretul de exercitare = pretul stabilit in contract La acest pret poate fi cumparat sau vandut activul de referinta daca optiunea este exercitata. In cazul optiunilor tranzactionate la bursa, pretul de exercitare se situeaza deasupra, sub sau aproape de pretul curent al pietei ptr respectivul activ de referinta. Relatia dintre pretu de exercitare si valoarea de piata a optiunii determina valoarea optiunii sau, altfel spus, momentul optm ptr exercitarea optiunii. o Optiunea ITM(in-the-money/in bani) - Optiunea call este ITM daca pretul de exercitare este mai mic decat pretul curent al pietei - Optiunea put este ITM daca pretul de exercitare este mai mare decat pretul curent al pietei. o Optiunea OTM (out-of-the-money/in afara banilor) - Optiunea call este OTM daca pretul de exercitare este mai mare decat pretul curent al pietei - Optiunea put este OTM daca pretul de exercitare este mai mic decat pretul curent al pietei o Optiunea ATM (at-the-monet/la bani) vizeaza orice optiune al carui pret de exercitare este egal cu pretul curent de piata. Activul de piata -> optiunile sunt valabile pt o serie de active de baza asa cum sunt marfurile, actiunile individuale, indicii bursieri, valute, contracte futures, obligatiuni, rata dobanzii. Activul de baza ptr o optiune call sau put pe o actiune este reprezentat de cele 100 de unitati pe o actiune. Data de expirare -> reprezinta data si ora la care optiunea si dreptul de exercitare inceteaza sa mai existe. 3 cicluri de expirare a contractelor: ->ciclul ianuarie: ianuarie aprilie iulie octombrie ->ciclul februarie: februarie mai august noiembrie ->ciclul martie: martie iunie septembrie decembrie Prima ->reprezinta pretul platit vanzatorului de catre cumparatorul optiunii ptr drepturile pe care cumparatorul optiunii ptr drepturile pe care cumparatorul le va avea asupra contractului pe optiuni. Prima este singurul element variabil al unei optiuni si este determinat de cererea si oferta ptr activul de baza. Prima nu este altceva decat pretul/valoarea optiunii si este comparabil cu o polita de asigurare. Are 2 componente: - Valoarea intrinseca -> valoarea la care se afla optiunea atunci cand se afla in bani. Mai poate fi definita ca diferenta intre pretul curent de piata al activului de referinta si pretul de exercitare. Aceasta valoare trebuie sa fie intotdeauna pozitiva sau zero. - Valoarea timp -> valoarea aditionala peste valoarea intrinseca a optiunii. O optiune are o valoare timp deoarece pe toata durata de viata a optiunii valoarea de piata a activului se poate schimba.

Indicii bursieriIndicii bursieri = sunt exprsia numerica, masurata in puncte, a trendului cursurilor celor mai reprezentative tituri pe o piata, fiind considerati din aceasta cauza o oglinda a evolutiei pietei de referinta in ansamblul ei. Sunt cei mai sintetici indicatori ai unei economii, in conditiile in care pe aceasta piata sunt cotate majoritatea companiilor reprezentative ale acelei companii, ele reflectand punctul de echilibru intre cerere si oferta la un moment dat pe piata respectiva. Cei mai importanti indici bursieri sunt: In SUA: - Dow Jones Industrial Average(DJIA) - Standard&Poors 500 - NASDAQ 100 Index In Marea Britanie: - FTSE 100 In Japonia: - Nikkei 225 In Germania: - DAX In Franta: - CAC 40 Categorii de indici bursieri: 2 categorii: Indici din prima generatie -> sunt incluse valori mobiliare numai din ramuri industriale sau, daca titurile componente prezinta o diversificare pe ramuri, alcatuirea indicelui este simpla, fara ponderea titlurilor, in functie de capitalizarea bursiera, ceea ce face ca nivelul de reprezentativitate al indicelui sa fie restrans. Indici din a doua generatie ->o gama larga de valori mobiliare. Alcatuirea acestor indici respecta anumite criterii: - stabilirea esantionului de firme incluse in structura indicelui - dispersia valorilor mobiliare incluse in structura indicelui - gradul de capitalizare bursiera - gradul de lichiditate al titlurilor incluse in structura indicelui - ponderea (reprezentativitatea) valorilor mobiliare in structura indicelui. Dow Jones Industrial Average Indicele DJIA nu reprezinta in totalitate piata SUA. DJIA este un indice de prim ordin si reprezinta cele 30 de companii cele mai importante din SUA. Se calculeaza: insumand preturile de inchidere ale actiunilor celor 30 de companii ce compun indicele si impartind la divizorul DJIA. Formula de calcul: Dt+1 =

Standard & Poors 500 Composite index S&P publica un nr mare de indici ai pietelor de actiuni, acoperind fiecare regiune a lumii, fiecare nivel de capitalizare si tip de investitie. S&P 500 Index este cel mai cunoscut indice al pietei de actiuni detinut si coordonat de Standard&Poors. Indicele a inceput sa fie publicat din anul 1957 si este calculat ca medie aritmetica ponderata a pretului a 500 de actiuni de pe piata din SUA. NASDAQ 100 Index NASDAQ Composite Index este un alt indice al pietei americane de actiuni. Acest indice a fost lansat in 1985 si include actiunile celor mai mari companii non-financiatre nationale si internationale listate la NASDAQ Stock Exchange. Cele 100 de

actiuni incluse in indice apartin companiilor care fac parte din cele mai importante si mai noi grupuri industriale cum sunt: companiile de hardware si software, companiile de telecomunicatii, companiile de comert en-gros si en-detail, companiile din domeniul biotehnologiei. Ex companii: Apple Inc.; Adobe Systems Incorporated; Dell Inc.; eBay Inc.; Amazon.com Inc.;Microsoft Corporation; Oracle Corporation; Vodafone Group Plc.; Yahoo! Plc.; FTSE 100 Index FTSE 100 Index (Footsie) este cel mai utilizat indice din seria de indici FTSE UK. In indice sunt incluse 100 din companiile britanice cu cea mai mare capitalizare de pe piata tranzactionate la London Stock Exchange. Acest indice a fost creat ptr a raspunde solicitarii brokerilor englezi de a avea un activ financiar pe care sa isi bazeze constructia unui contract futures si a unuia cu optiuni FTSE 100 este un indice calculat in timp real. Ex companii: Vodafone Group (telecomunicatii); British American Tobacco(industria tutunului); HSBC Hldgs(sector bancar); BP (petrol si gaze); etc. Nikkei 225 Index Este indicele pietei reprezentativ ptr Tokyo Stock Exchange din Japonia. Este un indice calculat ca medie aritmetca ponderata a preturilor a 225 companii japoneze de tip blue-chip listate in prima sectiune a Bursei de valori din Tokyo. Ex companii: Canon Inc.; Fujitsu Ltd.; Panasonic Corp.; Mitsubishi Electric Corp.; Sony Corp.; Toshiba Corp.; DAX 30 Index Este cel mai important indice al pietei de actiuni din Germania. In acest indice sunt incluse 30 de companii cu cea mai mare capitalizare de piata tranzactionate la Frankfurt Stock Exchange. Acest indice se calculeaza ca medie aritmetica ponderata. Indicele DAX a inceput sa fie calculat din 30 dec 1987 si se recalculeaza in fiecare minut folosind pretul ultimei tranzactii. Ex companii: Adidas AG.; Allianz SE.; BAYER AG.; BMW AG St.; Deutsche Bank AG; Deutsche Lufthansa AG; METRO AG ST; Siemens AG; Volkswagen AG. CAC 40 Index Acronimul CAC provine de la Cotation Assistee en Continu. Acest indice a fost publicat de Bursa de la Paris din 15 iunie 1988 si este recalcalculat la fiecare 30 de sec. Se calculeaza ca medie aritmetica ponderata a preturilor a 40 de actiuni franceze cu cea mai mare capitalizare de piata. Ex companii: Alcatel Lucent SA; Carrefour SA; Danone SA; GDF Suez SA; LOreal SA; Michelin; Peugeot SA; Renault SA; Societe Generale; Schneider Electric SA; etc. Russell Global Index Reprezinta piata globala de actiuni. In componenta sa sunt incluse 10.000 de titluri din 48 de tari. In plus, ofera peste 300 de subindici cheie in analiza pietei de actiuni. Actiunile incluse trebuie sa indeplineasca urmatoarele criterii: - Actiunile nu tb sa fie detinute de investitorii strategici - Ttlurile financiare tb sa fie emise de companii care provin din tari care permit accesul investitorilor straini - Nu sunt incluse titlurile cu venit fix - Titlurile financiare tb sa aiba o capitalizare de piata mai mare de 1.000.000$ - Volumul tranzactiilor zilnice nu tb sa fie mai mic de 150.000$ Avantajele oferite de acest indice investitorilor globali: - Acopera piata la nivel global - Transparenta - Este un indice modular, oferind un spectru larg de subindici realizati in functie de tara, regiune,sector de activitate, marime,etc - Indicele este updatat in fiecare an in functie de performantele companiilor membre.

MSCI EAFE Index Este un criteriu de masurare foarte important in SUA. In acomponenta acestui indice sunt incluse pietele dezvoltate din afara Americii de Nord: Europa, Australasia, si Orientul Indepartat. Include o selectie de actiuni din 22 de piete dezvoltate: Australia, Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Hong Kong, Irlanda, Israel, Italia, Japonia, Olanda, Noua Zeelanda, Norvegia, Portugalia, Singapore, Spania, Suedia, Elvetia, Marea Britanie. Indicii bursieri din Romania Indicele BET (Bucharest Exchange Tading) Reprezinta primul indice creat de Bursa de Valori Bucuresti(BVB). A fost lansat la 19 sept 1997, iar valoarea de start a fost de 1000 de puncte. Societatile care compun acest indice sunt in nr de 10. Indicele BET este un indice de preturi ponderat cu capitalizarea free-floatului a celor mai lichide societati listate la BVB. Nr societatilor incluse in cosul indicelui BET este de 10 societati. Free-floatul unei societati reprezinta nr de actiuni emise si in circulatie care sunt disponibile ptr tranzactionare de catre public. Criteriile de selectie a societatilor ptr a fi incluse in cosul indicelui BET sunt: - Lichiditatea - Situatia financiara a societatii - Transparenta societatii - Interesul participantilor la piata Indicele BET-C (Bucharest Exchange Trading Composite) Este un indice de preturi ponderat cu capitalizarea bursiera a societatilor incluse in cosul indicelor. Calculul si diseminarea catre public a indicelui BET-C in moneda nationala RON se efectueaza in timp real de catre BVB , in fiecare zi de tranzactionare a BVB. Valorile indicelui BET-C sunt calculate si in valuta - si $ - la cursul afisat de BNR in ziua respectiva si sunt publicate la sfarsitul zilei dupa incheierea sedintei de tranzactionare. Este al doilea indice lansat de BVB la data de 16 aprilie 1998. Valoarea de start a indicelui a fost de 1000 de puncte. Nr societatilor care compun acest indice este variabil. Ponderea actiunilor individuale in cosul indicilor BET-C este determinata de capitalizarea bursiera de piata a fiecarei societati in parte, ajustata cu factorul de reprezentare. Capitalizarea de piata a socetatii din cosul indiclui = pret nr total de actiuni factor de reprezentare factor de corectie a pretului. Indicele BET-FI (Bucharesc Exchange Trading Investment Funds) A fost lansat pe 31 oct 2000 cu o valoare de start de 1000 de puncte. Nr societatilor care compun acest indice este variabil. Este primul indice sectorial al BVB si reflecta tendinta de ansamblu a preturilor fondurilor de investitii financiare tranzactionate pe piata reglementata. Calculul si diseminarea catre public a indicelui BET-C in moneda nationala RON se efectueaza in timp real de catre BVB , in fiecare zi de tranzactionare a BVB. Valorile indicelui BET-C sunt calculate si in valuta - si $ - la cursul afisat de BNR in ziua respectiva si sunt publicate la sfarsitul zilei dupa incheierea sedintei de tranzactionare. Ponderea actiunilor individuale in cosul indicelui BET-FI este determinata de capitalizarea de piata a fiecarei societati in parte, ajustata cu factorul de free-float si factorul de reprezentare. Capitalizarea de piata a societatii in cosul indicelui = pret nr total de actiuni factor de free-float factor de reprezentare factor de corectie al pretului. Indicele ROTX (Romanian Traded Index) A fost lansat la 15 martie 2005, iar nr societatilor este variabil.

Este un indice de pret ponderat cu capitalizarea free-floatului si reflecta in timp real miscarea actiunilor blue chip tranzactionate la BVB. Calculat in RON, EUR si USD, si diseminat in timp real de Bursa de Valori din Viena, ROTX este proiectat ca un indice tranzactionabil si poate fi folosit ca activ suport ptr produse derivate. Criteriile de selectie a actiunilor sunt urmatoarele: capitalizarea pietei; lichiditatea; pretul accesibil; reprezentativitatea sectorului; interesul pietei.

Piata de capital din RomaniaInstitutiile si mecanismele pietei de capital din Romania au inceput sa prinda contur la inceputul anilor 90. Prima lege a pietei de capital, Legea 52, a aparut in 1994, an in care s-a infiintat si Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) ca autoritate de reglementare si supervizare a pietei de capital. Listarea la bursa a companiilor din Romania - avantaje: - Vizibilitate sporita in randul partenerilor de afaceri si clientilor actuali si potentiali - Publicitate gratuita - Stabilirea unei valori de piata a companiei, valoare ce poate fi cu mult mai mare decat valoarea in acte - Cresterea increderii partenerilor de afaceri romani si straini - Atragerea de parteneri noi - Cresterea operativitatii si eficientei schimburilor de actiuni intre actionari. Bursa de Valori Bucuresti Prima bursa din Bucuresti a fost deschisa la 1 dec 1882 in cladirea Camerei de Comert. Anul care a marcat prabusirea pietei de capital din Romania a fost anul 1948 cand a avut loc procesul nationalizarii economiei. Acest proces a constat in instaurarea proprietatii de stat si disparitia produselor specific bursei: actiuni, obligatiuni corporatiste, titluri de stat. Refinantarea bursei din Romania a avut loc in anul 1995 in baza unei decizii a CNVM, ca institutie de interes public cu personalitate juridica ce-si desfasoara activitatea pe principiul autofinantarii. Dupa reinfiintare, prima sedinta de tranzactionare a avut loc la data de 20 nov 1995. In prezent, BVB are o singura clasa de actiuni comune si un capital social de 76.741.980 lei impartit in 7.674.198 actiuni cu valoare nominala de 10 lei/actiune. BVB este condusa de Consiliul de Administratie ce cuprinde un director general si doi directori generali adjuncti. ->pers. Juridice romane -> 74,72% ->pers. Juridice straine -> 13,10% ->pers. Fizice romane -> 12,02% ->pers. Fizice straine -> 0,16% BVB administreaza 2 piete: o Piata la vedere tranzactioneaza: - Titluri de capital(actiuni, actiuni nelistate) - Titluri de credit (obligatiuni corporative, obl. de stat, obl. municipale, obl. nelistate) - Organisme de plasament colectiv (unitati de fond) o Piata la termen tranzactioneaza: - Indici bursieri (BET, BET-FI) - Actiuni (BVB Futures, EBS Futures, SIF 1, SIF 2, SIF 3, SIF 4, SIF 5 Futures, etc.) - Curs schimb valutar (EUR/RON Futures, USD/RON Futures)

Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri Sibiu(SIBEX) A fost infiintata in anul 1994, avand ca principal obiect de activitate administrarea pietelor financiare. Opereaza in prezent cea mai importanta piata reglementata de instrumente financiare derivate din Romania. Ptr a fi listata, o companie criterii: - Sa detina capitaluri proprii in valoare de 1.000.000 Euro - Profit net: in cel putin unul din ultimii 3 ani de activitate - Free-float: 25% - Nr minim de actionari: 100 - Perioada de functionare: 3 ani de functionare - Situatii financiare intocmite: ultimii 3 ani - Plan de afaceri: ultimii 3 ani - Prospect aprovat de CNVM: da Societatile de Servicii de Investitii Financiare(SSIF) Activitatea de intermediere (vanzarea si cumpararea) pe piata de capital din Romania este realizata de SSIF. Aceste societati mai sunt cunoscute si sub denumirea de societati de brokeraj sau societati de intermediere. Caracteristici SSIF: - Nu tranzactioneaza in nume propriu, doar intermediaza tranzactia - Sunt autorizate de CNVM, fiind obligate sa respecte reglementari si proceduri foarte stricte in ceea ce priveste activitatea desfasurata - Angajatii SSIF sunt autorizari de CNVM si obligati sa respecte reglementari si proceduri riguroase. Ofera o gama larga de servicii: consultanta, analiza si reglementari cu privire la pietele si instrumentele financiare, in vederea alcatuirii strategiilor de investitii si maximizarii performantelor clientilor pe piata de capital; sisteme de tranzactionare prin internet in vederea cresterii eficientei procedurilor de tranzactionare. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare Reglementeaza si supravegheaza piata de capital din Romania, precum si institutiile si operatiunile desfasurate de acestea. Emite: acte normative; acte individuale si dispuneri de masuri prin care reglementeaza institutiile si operatiunile pietei de capital din Romania: piete de instrumente financiare, SSIF-urile, soc. de administrare a investitiilor, organisme de plasament colectiv, depozitarii, casele de compensare, Fondul de compensare a investitorilor. Autorizeaza toate entitatile natonale sau din afara UE care intentioneaza sa desfasoare activitati pe piata de capital din Romania si supravegheaza in permanenta aceste entitati, precum si operatiunile desfasurate de acestea pe piata de capital din Romania. Depozitarul central Este o institutie a pietei de capital din Rom. care asigura compensarea si decontarea tranzactiilor cu instrumente financiare, precum si evidenta actionarilor firmelor tranzactionate la bursa. La cerere, DC este obligat sa emita un extras de cont in care sa se specifice: - Detinerile - Operatiunile in conturile detinute - Procentul detinut din nr total al intrumentelor din aceeasi clasa, emise de un emitent. Casele de Compensare Tranzactiile cu intrumente financiare derivate sunt intregistrate, garantate, compensate si decontate prin casele de compensare. 2 case de compensare: - Casa Romana de Compensatie(CRC) ptr piata de derivate SIBEX - Casa de Compensare Bucuresti (CCB) ptr piata de instrum financiare derivate a BVB. Institutul de Guvernanta Corporativa Este o fundatie specializata in trainingul companiilor listate la bursa si al participantilor la piata de capital in domeniul guvernantei corporative si al dezvoltarii durabile

Fondul de Compensare a Investitorilor Este o entitate independenta, infiintata conform reglementarilor CNVM. Scopul sau este de a proteja investitorii de retail impotriva pierderilor financiare, in situatia in care intermediarii autorizati sunt in incapacitate de a compensa creantele investitorilor.