ANUL 11 – Nr.11

BISERICA FILADELFIA

13 martie 2016

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2016

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Prin harul lui Dumnezeu, pentru anul 2016 ne propunem să ne adâncim privirile în

legea desăvârşită care este legea slobozeniei – Cuvântul lui Dumnezeu, să stăruim în această lege nu ca nişte ascultători uituci, ci ca nişte împlinitori cu fapta, pentru că doar astfel vom putea fi fericiţi în umblarea noastră cu Hristos , conform Epistolei lui Iacov 1:16-27 – „16Nu vă înşelaţi preaiubiţii mei fraţi: 17orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. 18El, de bună voia Lui, ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de pârgă a făpturilor Lui. 19Ştiţi bine lucrul acesta, preaiubiţii mei fraţi! Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire, zăbavnic la mânie; 20căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu. 21De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele. 22Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri. 23Căci dacă ascultă cineva Cuvântul, şi nu-l împlineşte cu fapta, seamănă cu un om, care îşi priveşte faţa firească într-o oglindă; 24şi, după ce s-a privit, pleacă şi uită îndată cum era. 25Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui. 26Dacă crede cineva că este religios, şi nu-şi înfrânează limba, ci îşi înşeală inima, religia unui astfel de om este zadarnică. 27Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor, şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 17.00 – 18.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALA doua venire a lui ISUS

de M. R. DeHaanîn româneşte de Doru Motz

Capitolul trei - Când va veni Isus (Continuare din numărul trecut)Schimbări în PalestinaCea mai mare schimbare terestră va avea loc în Palestina. Cândva cel mai fertil pământ

din lume, numit în Scriptură „ţara unde curge lapte şi miere”, cu renumele de care se bucura pentru strugurii săi de Eşcol, de două milenii şi jumătate încoace, această ţară este un simbol al nerodniciei şi al blestemului; două treimi din ea este o îngrămădire de munţi şi dealuri aride şi aspre, o parte este pustiită de Marea Moartă, iar restul e un pământ uscat şi puţin productiv. Nici nu e de mirare că scepticii îşi bat joc la auzul ideii că poporul Israel se va întoarce în această ţară cu milioanele! Înainte de a se întoarce ei însă se vor produce anumite schimbări în relieful ţării. Marea Moartă va fi transformată într-o mare interioară, în care va pulsa viaţa. Munţii vor fi nivelaţi şi respingătoarele mlaştini din regiunile joase vor fi înălţate. Ierusalimul va deveni cel mai mare port interior din lume, iar pământul va fi acoperit cu cea mai luxuriantă vegetaţie din lume. Toate acestea se vor petrece la atingerea picioarelor Domnului Isus, de la a doua Sa venire. Să medităm împreună la câteva pasaje din Scriptură, care vorbesc singure, nefiid nevoie de aproape niciun comentariu. Deschideţi la Zaharia capitolul 14: „Iată, vine ziua Domnului, când prăzile tale vor fi împărţite în mijlocul tău” (versetul. 1). În versetul 2 avem o descriere a bătăliei Armaghedon, iar apoi citim în versetele 3 şi 4: „Domnul Se va arăta şi va lupta împotriva acestor neamuri cum s-a luptat în ziua bătăliei. Picioarele Lui vor sta în ziua aceea pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului spre răsărit; Muntele Măslinilor se va despica la mijloc, spre răsărit şi spre apus, şi se va face o vale foarte mare: jumătate din munte se va trage înapoi spre miazănoapte, iar jumătate spre miazăzi.” Dacă eşti credincios cu adevărat, atunci vei crede că acesta e chiar Cuvântul Domnului care te învaţă că Isus va veni iar, pe Muntele Măslinilor, adică pe acelaşi munte de pe care S-a înălţat la cer Isus, despre care doi bărbaţi îmbrăcaţi în haine albe au declarat atunci: „Acest Isus… va veni în acelaşi fel”. Da, şi la atingerea sfintelor Sale picioare se va produce un cutremur extraordinar, care va despica muntele de la răsărit la apus, cauzând formarea unei văi uriaşe de la Marea Mediterană până la Marea Moartă, astfel încât apele Mediteranei vor năvăli de-a lungul acestui canal. În acelaşi timp, Marea Moartă va fi înălţată de la actuala ei depresiune de cinci sute de metri sub nivelul mării şi, cele două mări ale Bibliei vor deveni o singură întindere de apă. Legătura se va face, deci, prin acest vast canal ce se va forma la atingerea picioarelor Regelui Isus, creându-se în Palestina un minunat golf. Pe malurile acestui golf, se va afla Ierusalimul, Cetatea Păcii, unde va domni

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Regele şi toate naţiunile îşi vor aduce bogăţia şi slava aici. Ascultaţi Cuvântul Domnului: „Şi Domnul va fi împărat peste tot pământul. În ziua aceea, Domnul va fi singurul Domn, iar Numele Lui va fi singurul Nume. Toată ţara va ajunge ca şesul Iordanului de la Gheba până la Rimon, la miazăzi de Ierusalim, iar Ierusalimul va fi înălţat şi va rămânea liniştit la locul lui” (Zaharia 14:9-10). Notaţi versetul 16, care vorbeşte despre slava Ierusalimului: „Toţi cei ce vor mai rămânea din toate neamurile venite împotriva Ierusalimului se vor sui în fiecare an să se închine înaintea împăratului, Domnul oştirilor, şi să prăznuiască sărbătoarea corturilor” (Zaharia 14:16).

Refacerea pământuluiÎn ziua aceea, pământul, care de secole zace sub formă de pustiu, în mare parte, va fi

transformat în grădina lumii. Palestina va fi acel loc de pe glob care va pune în uimire pe toţi datorită fertilităţii şi frumuseţii sale. Oricât de oribil ar părea şi oricât de groaznic trebuie să fie să te gândeşti la acest lucru, se pare însă că fertilitatea va fi redată pământului datorită trupurilor milioanelor de oameni care vor muri în bătălia de la Armaghedon. Atât de mare va fi măcelul duşmanilor Domnului, încât va fi nevoie de şapte luni pentru a fi îngropate cadavrele lor. În Scriptură sunt multe descrieri ale acestei groaznice bătălii. Vom cita doar două sau trei. Deschideţi la Apocalipsa 14:20. Este o descriere a Zilei Domnului şi a bătăliei de la Armaghedon. Iată ce scrie Ioan despre ea: „Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii” [321 km]. Atât de mari vor fi armatele angajate în această bătălie, încât atunci când va veni Domnul să calce în mânia Sa oamenii în picioare, se va forma un şuvoi de sânge omenesc, pe o lungime de 321 de kilometri, care va uda pământul şi va sta în bălţi, până la zăbalele cailor. Întreaga ţară va fi acoperită de cadavrele celor ucişi. Veşti care ne parvin acum despre conflictul din Europa de răsărit ne spun că pământul e, pur şi simplu, îmbibat de sângele oamenilor morţi. Ezechiel ne spune că le va trebui copiilor lui Israel timp de şapte luni să poată îngropa toate cadavrele. Găsiţi relatarea respectivă în Ezechiel capitolul 39, începând cu versetul 11: „În ziua aceea voi da lui Gog un loc de înmormântare în Israel: valea călătorilor la răsăritul Mării Moarte şi mormântul acesta va astupa trecerea călătorilor. Acolo vor îngropa pe Gog cu toată mulţimea lui şi vor numi valea aceasta: „Valea mulţimii lui Gog”. Şapte luni îi va îngropa casa lui Israel, ca să cureţe ţara. Tot poporul ţării îi va îngropa şi i se va duce vestea în ziua când voi fi proslăvit, zice Domnul Dumnezeu.”

E lesne de văzut de ce va fi ţara Palestinei cel mai fertil pământ din lume, deoarece va fi îngrăşat de trupurile milioanelor de duşmani ai Domnului şi de mulţimea de cai. Ţara va fi îngrăşată de sângele duşmanilor lui Dumnezeu şi vegetaţia va creşte iarăşi cum a fost în grădina Eden. Cu adevărat, pustietatea „se va veseli şi va înflori ca trandafirul”. Aşa după cum blestemul asupra pământului a venit prin Adam, prin lucrarea ultimului Adam, şi la cea de-a doua Sa venire solul va fi şi el răscumpărat. Cutremurul va nivela pământul. Despicarea Muntelui Măslinilor la atingerea picioarelor lui Isus va permite apelor înviorătoare ale Mării Mediterane să pătrundă în interiorul uscatului până la Marea Moartă, înviind- o şi îmbogăţind solul, până când ţara Palestinei va putea întreţine viaţa milioanelor fără număr, din Mia de ani, când sămânţa lui Avraam va fi ca nisipul mării la număr.

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Refacerea EdenuluiEzechiel, după ce descrie marele râu ce va curge prin Palestina de la apus la răsărit, ne

oferă o descriere plastică în capitolul 47:12: „Dar lângă râul acesta, pe malurile lui de amândouă părţile, vor creşte tot felul de pomi roditori. Frunza lor nu se va veşteji, iar roadele lor nu se vor sfârşi; în fiecare lună vor face roade noi, pentru că apele vor ieşi din Sfântul Locaş. Roadele lor vor sluji ca hrană, şi frunzele lor ca leac.”

O, creştine, nu-ţi tresaltă inima de bucurie când te gândeşti la acea zi de bucurie când nu va mai fi război, iar blestemul va fi înlăturat din natură? Dar mai frumos dintre toate, Isus Răscumpărătorul va fi acolo, şi noi Îl vom vedea faţă în faţă. Toate necazurile noastre se vor sfârşi şi nu va mai fi nicio întristare. Reuniţi cu preaiubiţii noştri, vom domni împreună cu El pe veci. Curând vom auzi strigătul: „Suie-te aici sus” şi ne vom înălţa să-L întâmpinăm pe Domnul în văzduh. Dar, vai, sărmane suflet nemântuit ce nu-L ai pe Cristos, tu vei fi lăsat aici jos să înfrunţi mânia lui Dumnezeu, să pieri în Marea Strâmtorare şi să fii pe veci pierdut. Aleargă la El acum şi „fugi de mânia viitoare”. Dumnezeu să te ajute şi să te mântuie. El o va face, dacă Îl vei chema acum.

„Atunci lupul va locui împreună cu mielul şi pardosul se va culca împreună cu iedul; viţelul, puiul de leu şi vitele îngrăşate vor fi împreună şi le va mâna un copilaş; vaca şi ursoaica vor paşte la un loc şi puii lor se vor culca împreună. Leul va mânca paie ca boul, pruncul de ţâţă se va juca la gura bortei năpârcii şi copilul înţărcat va băga mâna în vizuina bazilicului. Nu se va mai face nici un rău şi nicio pagubă pe tot muntele Meu cel sfânt, căci pământul va fi plin de cunoştinţa Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr” (Isaia 11:6-9).

Am studiat împreună răscumpărarea creaţiei şi am văzut cum va fi izbăvit pământul din robia blestemului, la venirea din nou a Domnului Isus Cristos. După cum orice zonă din creaţia acestui pământ a trecut sub blestem din pricina păcatului celui dintâi Adam, tot aşa ultimul Adam va răscumpăra orice domeniu care a căzut în timpul primului Adam. Deşerturile vor deveni ca grădina Eden, iar locurile pustii vor înflori ca trandafirul. Isus Cristos este un Răscumpărător desăvârşit. Întrucât pământul şi viaţa vegetală, cât şi cea animală au trecut sub sentinţa de moarte şi blestem din pricina căderii lui Adam, tot aşa, pământul, plantele şi animalele vor avea parte de răscumpărarea asigurată de Domnul Isus. Să studiem împreună ce are de spus Biblia despre răscumpărarea creaţiei animale.

După Isaia, va veni o zi fericită când nu vor mai exista fiare de pradă şi animale carnivore, ci toate vor fi cum au fost înainte de cădere, mâncând numai ierburi şi refuzând să se omoare unele pe altele. Pasajul clasic din Vechiul Testament care ne spune acest lucru se găseşte în capitolul unsprezece din Isaia. Leii, leoparzii şi lupii vor deveni docili şi inofensivi, iar până şi năpârca şi basiliscul, două dintre cele mai periculoase reptile, vor deveni inofensive şi vor fi animale de joacă pentru copii. Multe alte pasaje din Vechiul Testament se ocupă de această renaştere a regnului animal şi întotdeauna ea este asociată cu venirea a doua a Domnului Isus Cristos şi instalarea Împărăţiei. Deschideţi, de pildă, la capitolul 65 din Isaia şi observaţi ultimul verset. Isaia a vorbit despre binecuvântările pământului când se va întoarce Isus şi răscumpărarea Israelului în epoca de aur care va urma după Marea Strâmtorare şi întoarcerea Domnului. Apoi el descrie schimbarea care

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>va avea loc cu animalele în epoca aceea de aur a Miei de ani, în următoarele cuvinte: „Lupul şi mielul vor paşte împreună, leul va mânca paie ca boul şi şarpele se vahrăni cu ţărână. Niciun rău, nicio vătămare nu se va face pe tot muntele Meu cel sfânt, zice Domnul” (Isaia 65 :25).

Deschideţi la Ezechiel 34:25. Aici, din nou, profetul preamăreşte binecuvântările epocii Împărăţiei, când Isus va domni cu un toiag de fier şi orice genunchi I se va pleca, când oamenii îşi vor fi făcut din „săbiile lor fiare de plug şi din suliţele lor cârlige de curăţat pomii”; iar apoi Ezechiel spune cu privire la Israel: „Voi încheia cu ele un legământ de pace şi voi îndepărta din ţară toate fiarele sălbatice; ele vor locui în linişte în pustie, şi vor putea dormi în linişte în mijlocul pădurilor” (Ezechiel 34:25).

Ce timp minunat va fi acesta! Cum bate inima noastră când ne gândim la acea eră de glorie de o mie de ani aici pe pământ, când Isus va domni în Ierusalim, adică exact acolo unde a fost răstignit; când Israel, care L-a răstignit, va fi salvat şi aşezat în pace în ţară, conform moştenirii lor date celor douăsprezece seminţii, pe veci binecuvântat şi adăpostit de duşmanii lor; când noi, Biserica şi Mireasa lui Cristos, vom domni împreună cu El. Blestemul va dispare pentru totdeauna. Pământul va rodi într-un belşug ce nu va cunoaşte margini sau oprelişti. Nu vor mai fi furtuni care să distrugă, nici războaie care să facă ravagii şi să semene moarte, nici animale care să sfâşie, ci toate şi toţi vor fi în pace, sub neprihănita domnie a Aceluia care a zis că va veni şi nu va zăbovi. Ascultaţi-l din nou pe Ezechiel descriind acea zi: „Le voi face pe ele şi împrejurimile dealului Meu o pricină de binecuvântare; şi le voi trimite ploaie la vreme, şi aceasta va fi o ploaie binecuvântată! Pomul de pe câmp îşi va da roada, şi pământul îşi va da rodurile. Ele vor fi liniştite în ţara lor şi vor şti că Eu sunt Domnul, când voi rupe legăturile jugului lor, şi când le voi izbăvi din mâna celor ce le asupresc” (Ezechiel 34:26-27).

Profetul Osea, în al doilea capitol al cărţii sale, dă glas aceluiaşi strigăt de bucurie, când descrie acea zi minunată a domniei lui Isus pe pământ: „În ziua aceea [ziua în care Isus va domni la Ierusalim şi naţiunea Israel va fi restabilită în ţara lor, aşa cum reiese din context], voi încheia pentru ei un legământ cu fiarele câmpului, cu păsările cerului şi cu târâtoarele pământului, voi sfărâma din ţară arcul, sabia şi orice unealtă de război şi-i voi face să locuiască în linişte” (Osea 2:18).

Negreşit, nu poate fi pasaj din Scriptură care să vorbească mai limpede despre faptul că binecuvântarea răscumpărării va cuprinde tot ceea ce a căzut prin păcatul lui Adam. Dar parcă-i aud pe unii zicând: „Oare nu au aceste cuvinte un sens simbolic? Trebuie să înţelegem realmente că e vorba de lup, miel, leu sau năpârcă? La urma urmelor, aceste texte sunt în Vechiul Testament şi trebuie spiritualizate, şi nicidecum luate în sens literal”. Aceasta este întrebarea care ni se pune de fiecare dată şi, în felul acesta oamenii, încearcă să distrugă promisiunile lui Dumnezeu atât de scumpe pentru noi şi să deposedeze Biserica de fericita nădejde, iar pe Cristos de bucuria de a-Şi vedea rodul muncii sufletului Său. Daţi-mi voie s-o spun deschis aici, că această spiritualizare a Scripturii e invenţia nenorocită a Satanei. Blestemul creştinătăţii în ziua de azi este faptul că nu e în stare să deosebească între Biserică şi Împărăţie. Cele două sunt entităţi absolut separate. Biserica este trupul lui Cristos în această dispensaţie, cât timp Cristos lipseşte de pe pământ. Împărăţia este domnia Lui pe pământ. Această domnie i-a fost oferită Israelului la prima Sa

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>venire pe pământ, dar Israel a respins-o. Atunci împărăţia a fost amânată, iar Dumnezeu a dezvăluit taina Bisericii, care este trupul lui Cristos. Astăzi, Regele este în cer, şi nu pe pământ. Împărăţia a fost pusă deoparte până când El va fi împlinit trupul, respectiv Biserica. Apoi El va lua Biserica de pe pământ şi Se va întoarce din nou împreună cu ea (după ce va fi trecut Marea Strâmtorare) pe pământ, ca să instaureze Împărăţia. Nu poate exista împărăţie fără împărat, fără rege, or, atâta timp cât Regele este în cer, Împărăţia Sa nu este pe pământ. Regatele existente azi în lume nu sunt împărăţiile lui Cristos, iar Scriptura spune că Satan este stăpânitorul lumii în actuala epocă. Şi astfel noi ne rugăm: „Tatăl nostru care eşti în ceruri, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în ceruri, aşa şi pe pământ”. Este clar că lucrul acesta nu s-a petrecut încă. Poate să privească cineva Europa de azi sau Asia şi să spună că voia lui Dumnezeu se face pe pământ, precum în ceruri? Puteţi să vă uitaţi la aşa-numita „Americă creştină”, cu ale ei adâncimi de iad şi cuiburi de viciu şi păcat, cu tot desfrâul care este în ea, şi să spuneţi: „Aceasta e Împărăţia; voia lui Dumnezeu se face pe pământ, precum în ceruri”? De bună seamă că nimeni nu va fi atât de nepriceput. Va veni însă vremea când vom putea exclama: „Împărăţia a venit!” Se va întâmpla la sfârşitul Marii Strâmtorări, când va suna din trâmbiţă al şaptelea înger. Să citim Apocalipsa 11:15: „Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Cristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor”.

Îngăduiţi-mi să spun încă o dată că nu e blestem mai mare care să fi lovit Biserica lui Isus Cristos decât blestemul de a spiritualiza Scriptura, adică acela de a da alt sens Scripturii decât cel textual. Aşa se face că oamenii identifică Împărăţia cu Biserica. Apoi zic că Ierusalimul e mireasa lui Cristos şi că slăvita Lui domnie este, de fapt, întronarea Lui în inimile oamenilor. Tot ei ne mai spun că Mileniul (Mia de ani) va rezulta din pătrunderea treptată a aluatului evangheliei sociale, a educaţiei, precum şi prin discuţii purtate la „masa rotundă”, prin conferinţe, etc. După o vreme, spun ei, lumea va fi convertită, iar războaiele vor înceta de la sine şi atunci toate vor fi minunate. Atunci va fi Mileniul. Oamenii n-au decât să propage astfel de învăţături! Scriptura însă nu ne oferă nici cea mai îndepărtată dovadă pentru asemenea vise roze. Toate sunt urmarea directă a unei nenorocite înşelăciuni de a spiritualiza profeţiile Bibliei. Dar, departe de a fi spiritualizare, este un proces de „demonizare” a Scripturilor, căci dacă vreun „spirit” are ceva de-a face cu această şcoală de interpretare a Scripturii, atunci acel spirit este, negreşit, un „duh rău”. Nu, Scripturile nu ne-au fost date pentru a ne pune în încurcătură, pentru a ne zăpăci, ci tocmai pentru a ne învăţa. Negreşit, Dumnezeu vrea ca noi să credem Cuvântul Lui cu toată simplitatea. O mie de ani înseamnă „o mie de ani”! Lupul e lup, iar leul e leu. Dacă astfel ai să citeşti Biblia, până şi un copilaş are s-o înţeleagă. Când însă ai să începi să pui simboluri în Biblie, atunci ea va deveni greu de înţeles. Nici nu e de mirare că oamenii evită Biblia şi şi-o închipuie o carte complicată, ce nu poate fi decât anevoie înţeleasă. Nu e de mirare, zic, dacă nu-L mai înţelegem pe Dumnezeu când ne vorbeşte, căci am încetat să luăm seama la cuvintele Sale directe! Aţi auzit, fireşte, despre fetiţa aceea care, după ce a ascultat o predică, a întrebat-o pe mămica ei: „Mămică, dacă nu trebuie să-L înţelegem pe Dumnezeu după ceea ce spune, atunci de ce nu spune El ceea ce trebuie să înţelegem?”

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Citeşte Biblia cum ai citi orice altă carte de istorie sau relatări şi ea te va atrage într-un mod deosebit şi, te vei mira de simplitatea cu care vei putea s-o înţelegi.

Revelaţia Noului TestamentDeschizând la profeţiile Noului Testament, constatăm că este valabil acelaşi principiu.

Mulţi îşi închipuie că numai Vechiul Testament conţine adevărul profetic. Dar şi Noul Testament e plin de acest adevăr. El ne învaţă că făgăduinţele de pace şi binecuvântare ale Împărăţiei nu au fost împlinite la prima venire a Domnului, fiindcă le găsim repetate după înălţarea lui Isus la cer. Deschideţi, de pildă, la Romani 8. Aici, Pavel, în marele capitol al răscumpărării, se opreşte îndelung pentru a ne asigura că întreaga creaţie va avea parte de răscumpărarea adusă de ziua lui Cristos. Pământul, plantele şi animalele nu vor fi nici ele uitate. Citiţi Romani 8, începând cu versetul 19: „De asemenea, şi firea aşteaptă, cu o dorinţă înfocată, descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o, cu nădejdea însă că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii” (Romani 8:9-22).

Întreg pasajul se referă la creaţia în afara omului, dar în versetul următor citim: „Şi nu numai ea, dar şi noi, care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi şi aşteptăm înfierea, adică răscumpărarea trupului nostru” (versetul 23). Întreaga creaţie – pământul, arborii, păsările, peştii şi animalele, aşteaptă cu ardoare acea zi fericită a răscumpărării. Cât de ciudat e că omul, cu strălucita-i inteligenţă, are mai puţină putere de discernământ în privinţa acestor lucruri, decât animalele şi copacii! Ciudat, nu-i aşa? Da, este ciudat şi trist, în acelaşi timp, să vezi creştini care nu au nici atâta înţelepciune cât dobitoacele şi nu cunosc în inimă fiorul aşteptării Sale! Observaţi că fiecare verset cuprinde un gând. Versetul 19 - Creaţia aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Aceasta va avea loc atunci când se va întoarce Isus, împreună cu noi, la începutul Epocii Împărăţiei. Versetul 20 - Firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o. Ea a intrat sub blestem nu din vina ei, ci datorită păcatului lui Adam. Aşa că, şi ea va fi izbăvită fără vreun efort, prin răscumpărarea adusă de ultimul Adam. Versetul 21 - Firea (creaţia) însăşi va fi izbăvită de robia stricăciunii, ca să aibă parte de glorioasa libertate a fiilor lui Dumnezeu. Nu găsim aici nicăieri vreun „poate”, ci Dumnezeu spune hotărât: „aşa va fi”. Versetul 22 - Întreaga creaţie geme şi suferă durerile naşterii până în ziua de azi. Ea îşi dă seama că se află sub blestem şi tânjeşte după venirea Răscumpărătorului. Îl aşteaptă cu ardoare şi anticipaţie. Cât de jalnic e să vezi învăţători ai Bibliei, cu Scriptura în mână, atât de orbiţi de abilitatea cu care Satan răstălmăceşte Scriptura, amăgindu-i să spiritualizeze Cuvântul lui Dumnezeu, până într-acolo încât nu mai ştie nimeni nimic despre întoarcerea personală, iminentă a Domnului Isus, ca singura nădejde a Bisericii, a Israelului, a naţiunilor, a pământului şi a întregii creaţii; a păsărilor, a animalelor a peştilor şi a plantelor!

8

(Continuare în numărul următor)

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 13 - 20 martie 2016„27Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc,

28binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. 29Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. 30Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. 31Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel. 32Dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. 33Dacă faceţi bine celor ce vă fac bine, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii fac aşa. 34Şi dacă daţi cu împrumut acelora

de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce răsplată vi se cuvine? Şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să ia înapoi întocmai. 35Voi însă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare, şi veţi fi fiii Celui Prea Înalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. 36Fiţi dar milostivi, cum şi Tatăl vostru este milostiv. 37Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. 38Daţi, şi vi se va da; ba încă, vi se va turna în sân o măsură bună, îndesată, clătinată, care se va vărsa pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura." 39Le-a spus şi pilda următoare: "Oare poate un orb să călăuzească pe un alt orb? Nu vor cădea amândoi în groapă? 40Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul lui; dar orice ucenic desăvârşit va fi ca învăţătorul lui. 41De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, şi nu te uiţi cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?42Sau cum poţi să zici fratelui tău: "Frate, lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi" şi, când colo, tu nu vezi bârna din ochiul tău? Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău, şi atunci vei vedea desluşit să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. 43Nu este nici un pom bun, care să facă rod rău, şi nici un pom rău care să facă rod bun. 44Căci orice pom se cunoaşte după roada lui. Nu se strâng smochine din spini, nici nu se culeg struguri din mărăcini. 45Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. 46De ce-Mi ziceţi: "Doamne, Doamne!" şi nu faceţi ce spun Eu? 47Vă voi arăta cu cine se aseamănă orice om care vine la Mine, aude cuvintele Mele, şi le face. 48Se aseamănă cu un om care, când a zidit o casă, a săpat adânc înainte, şi a aşezat temelia pe stâncă. A venit o vărsare de ape, şi s-a năpustit şuvoiul peste casa aceea, dar n-a putut s-o clatine, pentru că era zidită pe stâncă. 49Dar cine aude şi nu face, se aseamănă cu un om, care a zidit o casă pe pământ, fără temelie. Şi s-a năpustit şuvoiul asupra ei, ea s-a prăbuşit îndată, şi prăbuşirea acestei case a fost mare." (Luca 6:27-49)

Ne vom ruga pentru fiecare membru al bisericii Filadelfia, pentru prietenii acesteia, pentru persoane înaintate în vârsta şi bolnave, precum şi pentru cele care se confruntă cu probleme materiale sau de altă natură, mijlocind pentru ca fiecare, în problemele prin care trec, să trăiască în neprihănire şi ascultare de Dumnezeu.

Ne vom ruga pentru tinerii Bisericii Filadelfia, mijlocind în mod concret pentru problemele cu care aceştia se confruntă, rugându-ne în mod special pentru cei care vor să-şi întemeieze o familie.

Ne vom ruga pentru credincioşii de la Costache Negri cărora li se alătură periodic alţi membri şi prieteni ai Bisericii Filadelfia, cu dorinţa comună de a descifra tot mai mult tainele Scripturii şi având acelaşi scop – împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu în viaţa lor.

Ne vom ruga pentru familia fratelui Beniamin Fărăgău, greu încercată prin boala gravă prin care trece fiul lor Filip, mijlocind pentru ca în această încercare credinţa lor să nu se clatine.

Ne rugăm pentru cei bolnaviCiohoranu Sultana, Crăciun Ileana, Ghica Aneta, Gheorghe Alexandrina, Gogonea Stănica, Porumb Rodica, Popa Mioara, Ciohoranu Ion, Cojocea Nicu, Ştefan Ionel, Ţiflea Ion, Matei Elena.