BISERICA FILADELFIA

29 iunie 2014

SALUTUL BISERICII“Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! Căci

aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta ce v-a fost făgăduit. "Încă puţină, foarte puţină vreme", şi "Cel ce vine va veni, şi nu va zăbovi. Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el." Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”(Evrei 10:35-39)

OBIECTIVUL BISERICII PENTRU ANUL 2014

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Intimitate profundă cu Domnul Isus Hristos prin post şi rugăciune în fiecare

săptămână, conform Isaia 58:6-11 – „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi, şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga, şi El va zice: "Iată-Mă!" Dacă vei îndepărta jugul din mijlocul tău, ameninţările cu degetul şi vorbele de ocară, dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări peste întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua în amiaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă.”

2

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>Programul bisericiiDuminică dimineaţa: 9.30 – 12.00Duminică după-amiaza: 18.00 – 19.30Joi: 18.00 – 20.00; Focşani. Vrancea. str. Argeş nr.42 filadelfiafocsani.wordpress.com

O CARTE ÎN SERIALRUGUL ÎN FLĂCĂRI sau ViaŢa lui Dwight Moody

de Petru Popovici (Continuare din numărul trecut)

Moody şi Y.M.C.A.Asociaţia Tinerilor Bărbaţi Creştini,

numită: "Young Men's Christian Association" (YMCA), fondată de George Williams la Londra în 1844, a luat fiinţă în Chicago, ca urmare marilor treziri din 1857-58, ajungând în câţiva ani la o mare înflorire, prin ora de rugăciune de la amiază. Dibăcia lui Moody curând a fost recunoscută de responsabilii acestei lucrări şi el a fost numit conducătorul comitetului de vizitare a bolnavilor şi străinilor. Lucrarea sa cu ora de rugăciune de la amiază a fost încununată de mari succese.

Asociaţia a început cu tinerii, dar a ajuns să fie îmbrăţişată chiar de oameni maturi şi unii în vârstă înaintată. Odată cu intrarea lui Moody în asociaţie parcă a suflat un vânt nou, căci ea a devenit mai populară şi influenţa ei a crescut mult. Printre primele sale realizări a fost federalizarea Şcolilor Duminicale din oraş în asociaţii şi de a le pune sub grija celor mai puternice biserici. Unele din aceste Şcoli erau independente. Raportul pe primul an al comitetului său indică 554 vizite şi 2359 dolari adunaţi în scop de binefacere. Moody era foarte îndemânatic în adunarea banilor, dar pentru nimic în lume nu ar fi cheltuit ceva pentru el. Se spune că odată Moody, de anul nou, a făcut 200 de vizite într-o singură zi.

Creşterea activităţii asociaţiei l-a silit pe Moody să-şi dubleze puterea de muncă. James S. Chadwich deveni misionar al Bisericii Metodiste în anul 1861 la Chicago. Acesta îşi avea biroul în clădirea unde erau şi camerile asociaţiei, înainte de construirea sălii Farwell.

Iată ce spune el despre lucrarea lui Moody printre cei săraci şi suferinzi:

"L-am cunoscut plecând de la Y.M.C.A. cu coşurile pline de alimente pentru cei săraci. El ajuta în primul rând pe cei care spera că vor veni la biserică şi vor deveni creştini. În felul acesta, familii întregi erau aduse la biserică şi se hotărau să urmeze pe Domnul. La ora de rugăciune de la amiază, mulţi se ridicau şi mărturiseau cum Moody îi vizitase acasă, aducând ajutoare pentru copiii lor flămânzi, apoi îngenunchiau şi se rugau cu toată familia.

Folosind metoda vizitelor împreună cu comitetul său, Moody a reuşit să dea noi impulsuri asociaţiei. În discursurile sale, el lovea cu vehemenţă în profesorii şi învăţătorii care foloseau băuturi alcoolice, în cei care fumau, care jucau biliard sau alergau după alte deşertăciuni ale vieţii. "Noi creştinii trebuie să tăcem oare în faţa acestor lucruri? - exclama el. Nu! De o mie de ori NU!"

"Cred în Y.M.C.A. din toată inima. Sub călăuzirea lui Dumnezeu, ea a contribuit la dezvoltarea mea pentru lucrarea creştină, mai mult ca orice". Aceasta a fost mărturia lui Moody cu privire la influenţa pe care a avut-o organizaţia lui şi pentru care a câştigat atât de mulţi prieteni şi susţinători. Dar, după cum spunea un biograf al său, Moody a făcut mult mai mult pentru asociaţie, decât a făcut ea pentru el. Influenţa lui a fost simţită şi dincolo de hotarele patriei sale. El a luat parte la congresele naţionale ale asociaţiei ţinute în 1868 la Albany, în 1869 la Baltimore şi în 1870 la Indianapolis. La acest din urmă congres s-a

3

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>întâlnit pentru prima dată cu Ira D. Sankey, ceea ce a constituit o mare binecuvântare pentru el.

Predicarea Evangheliei a fost o latură deosebită a lucrării asociaţiei în acei ani. Cea mai rodnică a fost, fără îndoială, predicarea în aer liber. În timpul lunilor de iarnă, Moody putea fi văzut în fiecare seară, dacă-i permitea timpul, în piaţa din faţa tribunalului. Treptele clădirii formau tribuna sa. O jumătate de duzină de tineri şi tinere formau corul iar trecătorii erau auditorul. Desigur, nici turburările nu lipseau. Haimanalele voiau să împiedice aceste adunări care se ţineau de luni de zile.

Întrucât vechea clădire pe care o ocupa Y.M.C.A. devenise neîncăpătoare, comitetul s-a gândit şi a început să se roage pentru o clădire a lor proprie. Dar fără rezultat. În sfârşit, le-au ales pe Moody ca preşedinte al organizaţiei locale, deoarece abia terminase clădirea bisericii din strada Illinois, iar Farwell a fost ales secretar. Dar fiindcă Moody era considerat prea radical şi unora nu le convenea să fie el la conducere, le-au inversat rolurile. Fiindcă credea în eficacitatea rugăciunii, Moody ceru imediat lui B.F. Iacobus şi lui J.B. Dean, să se unească cu el în rugăciune, pentru o clădire a lor, cu 3000 locuri şi anexele necesare. Nu peste mult s-a dovedit că rugăciunea lor a fost ascultată. Farwell avea un teren viran. La cererea lui Moody, el l-a donat pentru Y.M.C.A. Apoi, printr-o listă de subscripţii, s-au adunat banii necesari, ridicându-se prima clădire proprie a organizaţiei Y.M.C.A. din America. Caracterul neconfesional al acestei asociaţii a făcut ca la serviciul de inaugurare din 29 Septembrie 1867, să fie prezenţi predicatori ai tuturor confesiunilor.

În cuvântarea sa cu această ocazie, Moody a enumerat binecuvântările pe care le-a primit asociaţia şi cum, de la începuturi modeste, Dumnezeu i-a condus la această influenţă în public. A făcut apoi un apel caracteristic pentru o ofensivă împotriva tuturor forţelor păcatului, spunând că prea multă vreme credincioşii au stat pe o poziţie defensivă. Şi-a mărturisit apoi credinţa sa, că prin binecuvântările lui Dumnezeu, o puternică influenţă religioasă va izvorî din această asociaţie locală şi se va

extinde asupra fiecărui Stat american, apoi va trece peste mări, contribuind la aducerea oamenilor la Dumnezeu.

Câţiva din subscriitorii la clădire, se gândeau să-i dea numele lui Moody. Auzind aceasta, el a luat numaidecât cuvântul şi printr-un apel viguros a cerut să fie numită "Farwell Hall", în onoarea conducătorului comitetului de construcţie şi care a fost şi atât de darnic cu terenul. A fost primit cu aclamaţii. Deşi Farwell a insistat să se renunţe la aceasta. Dar, cum spunea el mai târziu, "mulţimea a fost de acord cu singura greşeală a lui Moody în legătură cu lucrarea".

Sub conducerea lui Moody, sala Farwell a devenit foarte populată. Adunările de rugăciune de la amiază erau foarte frecventate, încât cele 1000 de locuri din sala de rugăciune erau insuficiente şi trebuiau să treacă şi în sala de evanghelizare. În fiecare zi la amiază, Moody se posta în faţa sălii şi invita pe toţi trecătorii de pe stradă să intre înăuntru. Când bătea ora 12, urca în fugă treptele şi-şi ocupa locul lui obişnuit, lângă conducătorul orei de rugăciune. Iar dacă vedea că adunarea are nevoie de stimulent, făcea totul ca s-o însufleţească. Astfel deveni Moody cunoscut peste tot în USA şi Canada. A ajuns să fie chemat de o mulţime de Biserici pentru servicii de trezire. Dar Sala Farwell n-a fost folosită decât 4 luni, căci a fost distrusă de incendiu. Se spune că Moody, chiar în timpul incendiului, el împreună cu comitetul, colinda prin prăvălii cu lista de subscripţii şi încă înainte de stingerea focului, se adunaseră banii necesari pentru altă clădire.

A doua clădire "Farwell Hall" a fost inaugurată în anul următor, în 1869. Mai bună în multe privinţe decât cealaltă, dar a avut aceeaşi soartă, distrusă de marele incendiu din Chicago, în 1871. În anul 1867, s-a ţinut la Pittsburg un mare congres al asociaţiei, care a fost însoţit de o foarte mare trezire spirituală. Şi aici s-a simţit prezenţa lui Moody. N. Oliver, care era pe atunci preşedintele asociaţiei, spunea ceva mai târziu: "Moody, cu energia sa caracteristică, prevederea sa minunată şi bunăvoinţa sa practică în asigurarea rezultatelor, a chemat la o adunare conducerea

4

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>femeilor, care a fost impresionată de predicile şi lucrările congresului şi le-a organizat în Asociaţia Femeilor Creştine. Iar tinerii care au crescut într-o organizaţie puternică şi folositoare, au fost o binecuvântare. Numeroase aşezăminte şi instituţii a căror valoare nici nu se poate aprecia, au rezultat din această mişcare.

Faţă de problemele sociale, atitudinea lui Moody era determinată de experienţa sa cu oamenii. Nu prea aprecia efortul pentru ameliorarea situaţiei săracilor doar printr-o bucăţică de pâine; căci ce sfat le-ar da celor fără de lucru? Moody spunea: „Întâi să caute Împărăţia lui Dumnezeu şi celelalte le vor fi date pe deasupra. Al doilea, să se roage Domnului pentru lucru. Al treilea, să fie răbdători în aceste vremuri dificile. Al patrulea, să caute de lucru. Al cincilea, să accepte orice angajament cinstit ce li se oferă. Al şaselea, să fie economi, nu risipitori. Cred că una din cele mai mari nevoi ale muncitorilor din ţara noastră este să aibă fiecare casa lui proprie".

"Pe când eram secretar al asociaţiei la Chicago - povestea el - oamenii s-au obişnuit să vină să ceară de lucru, îmi spuneau de suferinţele lor, că nu au de lucru şi au nevoie de ajutor. Până în cele din urmă, am procurat nişte trunchiuri de copaci. Am cumpărat şi câteva fierăstraie şi capre de tăiat lemne, păstrându-le într-un loc dosnic. Şi iată că veni un om să ceară ajutor".

— "Dar pentru ce nu lucraţi?" lam întrebat.

— "Nu primesc nicăieri de lucru".— "Aţi fi gata să lucraţi orice?"— "Da, orice!"— "Vreţi să tăiaţi lemne?"— "Da!"— "Foarte bine". Dar când aduceam

fierăstrăul afară la tăiat, trebuia să stea acolo şi un băiat de pază, ca nu cumva omul să plece cu fierăstrăul. Câteodată lucrătorul spunea: "Mă duc acasă să spun soţiei că am găsit de lucru". Şi dus era, nu-l mai vedeam. În tot timpul iernii n-am avut decât câteva lemne tăiate".

Ţinând seama de activitatea ce o desfăşura Moody, congresul internaţional din 1869 la Baltimore a văzut în el un om care ar

putea ajuta asociaţia. Deci, l-au propus ca preşedinte. Dar lipsa de pregătire a lui Moody şi comportarea lui de om din popor a stârnit o mare opoziţie. Totuşi Moody a fost ales preşedinte cu o mică majoritate. Iată câteva din întrebările importante ce au fost puse la acel congres şi la care el a dat răspuns în felul lui caracteristic: "Un om nu poate fi evanghelist şi în acelaşi timp secretar general, fără să facă doar de mântuială una sau alta din aceste lucrări. Secretarul, pentru ca să reuşească, trebuie să se ocupe numai de tineret, să facă numai acest lucru".

Fiind întrebat dacă oamenii neconvertiţi vor fi numiţi în comitet şi în ce împrejurări, el a răspuns: "Dacă voiţi să purtaţi oameni morţi, numiţi-i. Un om mort are nevoie să fie purtat. Eu cred că un om cu Cristos e mai vrednic de o mie de ori decât unul fără de Cristos".

Pe vremea lui Moody, asociaţia avea focul sacru care a mistuit atâţia martiri. Pe atunci se făcea studierea Bibliei, evanghelizare personală, conferinţe biblice, adunări de mărturisire, precum şi predicarea Evangheliei pe stradă. "Astăzi, după 100 de ani - spune R.G. Day în biografia lui Moody - cu ocazia centenarului din 1937, asociaţia, cu clădirile ei impozante, a ajuns tocmai la ceea ce se temea Moody: să poarte oameni morţi, adică lucrători neconvertiţi. Entuziasmul biblic a fost înlocuit cu un alt suflu. Conducătorii de astăzi sunt mulţumiţi să vadă pe tineri în adunările de seară din săli de gimnastică, sau pe terenuri de sport. Dacă cineva doreşte un ajutor real în instruirea cu adevărat spirituală a sufletului tânăr, trebuie să caute aceasta în altă parte".

Asociaţia Y.M.C.A. a rămas cu un nume care nu i se mai potriveşte, întrucât e mai mult sportivă decât spirituală. Oare care vor fi oamenii ce luând asociaţia în mâinile lor, s-o ducă din nou la acele treziri spirituale de care a avut parte în zilele naşterii ei? Y.M.C.A. s-a născut într-o cămăruţă dosnică din Londra, unde câţiva slujitori ai Evangheliei sub conducerea lui George Williams ţineau adunări regulate de rugăciune. În sfârşit, la 5 Iunie 1844 gruparea a luat numele de "Asociaţia Tinerilor Bărbaţi Creştini din Londra". Foarte curând ea s-a extins

5

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>şi a trecut peste Ocean. Moody pe atunci era încă la Boston, cam prin 1854 şi lua parte cu bucurie la orele de lectură ale asociaţiei. Primul obiectiv era ridicarea tinerilor din punct de vedere spiritual, smulgându-i din păcate şi aducându-i la Dumnezeu. Şi timpul a dovedit cu

prisosinţă că alegându-l pe Moody, congresul din Baltimore nu s-a înşelat, căci influenţa lui a fost covârşitoare în sânul asociaţiei, iar munca sa neobosită în câştigarea celor pierduţi a fost răsplătită din plin.

(Continuare în numărul următor - Material preluat de pe www.theophilos.3x.ro)Studiu biblic: Evanghelia dupa Luca - Luca 5.33-6.16

"Ucenicii Tăi de ce nu postesc ca uncenicii lui Ioan şi ai Fariseilor?", intreabă câţiva binevoitori pe Iisus. Toată viaţa lor şi-au chinuit sufletul şi trupul prin privaţiuni culinare şi reguli foarte stricte. Postul era o poartă spre intimitatea cu Dumnezeu. Când posteai, dacă erai în spiritul lui Isaia 58, tânjeai după lucrurile nevăzute, doreai să stai la masă cu Dumnezeu. Acum, Dumnezeu era lângă ei, vorbea cu ei, iar ei nu Îi simţeau prezenţa. Cum au fost oare toate zilele de post, dacă intimitatea cu Dumnezeu nu i-a dus la identificarea Fiului? Sigur erau doar ritualuri moarte, pe care ei le doreau certificate de Isus. A tânji după Dumnezeu (postind) atunci când El este lângă tine este ca şi cum te-ai stinge de dor după soţia iubită, iar ea s-ar afla chiar lângă tine. Ce anomalie spirituală trăiau şi perpetuau aceşti oameni.

"Pentru ce mănâncă ucenicii Tăi în Sabat?" - În primul rând nu aţi citit cum trebuie Scripturile, spune Domnul slavei. Sabatul nu este mai important decât viaţa omului! Când David a flămânzit, el a călcat un ritual mult mai profund decât Sabatul. Dacă Dumnezeu are de ales între ritualul instaurat de El şi viaţa sau sănătatea unui copil de-al Lui, El alege fără ezitare "să calce" ce a instaurat! Mai mult, spune Domnul Isus - Domnul Sabatului este chiar lângă voi! El este Mirele, iar voi nu Îl recunoaşteţi!

Cum ar reacţiona fiecare dintre noi aflându-se lângă astfel de oameni? Ce provocare? Am găsi tot felul de pasaje care vorbesc despre cugetul omului, despre îngăduinţă, despre a nu fi o pricină de poticnire sau păcătuire. Când analizezi la rece reacţia lui Isus, ai impresia că stai în faţa unui instigator. Aparent fără pic de grijă pentru "cugetul" şi convingerile religioase ale celor din jur, Mântuitorul loveşte în inima ritualului. El, aducătorul de pace, trezeşte în farisei dorinţa de ucidere.

O singură categorie din Israel pare a nu fi beneficiat de har, din partea lui Isus. Toate femeile păcătoase, toţi vameşii şi toţi leproşii sunt primiţi cu braţele deschise. Sunt îngăduiţi şi trataţi cu foarte multă grijă. Când vine vorba de farisei, Mirele taie în carne vine.

Mai mult, ultimul tablou indică spre lepădarea liderilor religioşi. După oferta generoasă făcută, de a recunoaşte pe Mesia şi de a conduce poporul Israel în preoţia Noului Legământ, în cele din urmă Domnul Isus trebuie să îi înlocuiască cu 12 oameni săraci în duhul, care sunt flămânzi după neprihănire şi care plâng.

Care este profilul liderului fariseu din aceste tablouri? El nu este niciodată interesat de viaţa de sfinţire a celor din jur. Oricât de curat ţi-ai trăi viaţa, fariseul va identifica lucruri care nu îi convin in viaţa ta: nu te îmbraci cum trebuie, nu participi la cutare întâlniri, nu faci un anume ritual cum ştiu ei. Fariseul nu se apropie de oamenii pe care îi consideră "foarte păcătoşi". Pentru ei "păcatele mari" sunt foarte greu de iertat, dacă nu imposibil. Sunt extrem de preocupaţi să aibă o imagine cât mai frumoasă înaintea oamenilor. Nu

6

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>contează că în interior sunt plini de venin, atât timp cât oamenii îi văd bine, sunt extrem de mulţumiţi. Fariseul, deci, are un profil moral impecabil! Citeşte Biblia, se roagă, merge la întâlnirile sfinţilor. Un singur lucru nu poate face - nu poate să îşi învingă duhul de judecată atunci când religia lui este atacată! Nevoia de spiritualitate din el îl face pe fariseu să cimenteze ritualurile religioase ca norme morale! Fariseul are mereu ceva de spus despre cei din jur. (Sami Ghica)

Întrebări ajutătoare pentru studiul personal6.17-26, fericirile1. Cui adresează Domnul Isus predica de pe munte? Cum vă imaginaţi scena? Care sunt categoriile de oameni prezente?2. Ce înseamnă sărac?, dar bogat?3. Ce înseamnă să fii flămând?, dar sătul?4. Ce înseamnă să plângi?, dar să râzi?5. Care este legătura dintre fericiri şi vai-uri?6.27-36, fiţi milostivi ca Tatăl din ceruri1. Cum cine trebuie să am un astfel de comportament?2. Ce faci cu cerşetorul care îţi cere, iar tu ştii că reprezintă o bandă de hoţi?3. Ce faci când fratele tău din biserică îţi ia cu sila haina? Cum întorci şi obrazul fratelui?4. Ce înseamnă să fii fiul Celui Preaînalt, în acest pasaj?5. Cum ar trebui să fie comportamentul unui creştin la locul de muncă, la şcoală, la

piaţă, în trafic, …, dacă ar lua în serios aceste porunci?6. Sunt aceste porunci realizabile?6.37-45, omul bun, roade bune1. Ce legătură este între versetele 37 şi 38 şi pasajul anterior? Pe cine să nu judec? Pe cine să nu osândesc?2. Cine sunt orbii din versetul 39? Care orb ar încerca să conducă pe un alt orb?3. Care este RODUL aşteptat de Dumnezeu de la un pom bun?6.46-49, casa zidită pe stâncă1. Care este profilul oamenilor care şi-au zidit casa pe nisip? Neagă ei pe Iisus? Sunt plini de păcate mari? Ce anume, din textul studiat, îi pune în categoria celor care şi-au zidit casa pe nisip?2. Cum îşi construieşte cineva casa pe stâncă, în conformitate cu pasajul din predica de pe munte?3.Care sunt aplicaţiile acestui pasaj?

Motivele de post şi rugăciune pentru săptămâna 29 iunie – 06 iulie 2014„Luaţi seama deci să umblaţi cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea, căci zilele sunt rele. De aceea nu fiţi nepricepuţi, ci înţelegeţi care este voia Domnului. Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh. Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima

laudă Domnului. Mulţumiţi totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Supuneţi-vă unii altora în frica lui Hristos.”(Efeseni 5:15-21)

Ne vom ruga pentru toate familiile din Biserica Filadelfia, în special pentru cele care au persoane bolnave, pentru cele care se confruntă cu probleme materiale, de sănătate ori de altă natură, precum şi pentru tinerii care sunt în febra

7

<< NIMIC FĂRĂ DOMNUL ISUS HRISTOS >>examenelor, mulţumind “totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.”

Ne vom ruga pentru localităţile din jurul oraşului Focşani, de care suntem legaţi într-un fel sau altul, în mod special pentru localitatea Călimăneşti unde va avea loc o acţiune de evanghelizare, mijlocind în primul rând pentru persoanele pe care le cunoastem şi dorim să facă parte din Impărăţia lui Dumnezeu.

8