Brusc au 13 anisau arta de a îmbrãþiºa un cactus

E D I T U R A S C R I P T U M

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiARP, CLAUDIA

Brusc au 13 ani / Claudia & David Arp;trad.: Elena F. Jorj. - Oradea: Scriptum, 2005

ISBN 973-85279-8-8

I. Arp, DavidII. Jorj, Elena (trad.)

159.922.8

Editura ScriptumOradea

Manual de supravieþuire

pentru pãrinþii de adolescenþi

Brusc au 1133 ani

Claudia & David Arp

Originally published in U.S.A. under the titleSuddenly They’re 13

Copyright © 1999 by Dave and Claudia ArpZondervan, Grand Rapids, Michigan

Ediþia în limba românã, publicatã sub titlulBrusc au 13 ani

de Claudia & David Arp

© 2005 Editura Scriptumstr. Lãpuºului nr. 28, 410264 Oradea - Bihor

Tel./Fax/Robot: 0259-457.428; E-mail: scriptum@scriptum.ro,Pagina web: WWW.SCRIPTUM.RO

Prima ediþie în limba românãToate drepturile rezervate asupra prezentei ediþii în limba românã

Orice reproducere sau selecþie de texte din aceastã carteeste permisã doar cu aprobarea în scris a Editurii Scriptum, Oradea.

Traducerea: Elena F. JorjCoperta ºi tehnoredactarea: Olimpiu G. Filip

ISBN 973-85279-8-8

Tiparul executat în U.E.

Tuturor pãrinþilordin Grupurile PIP

pentru pãrinþii de adolescenþiºi celor din celelalte grupuri ale noastre

care de-a lungul anilorau încurajat alþi pãrinþi de adolescenþi

Mulþumiri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

Introducere:Cei patru „R” ai unei relaþii reuºite cu adolescentul tãu . . . . . . . . . . 11

PARTEA ÎNTÂI

Regrupeazã-te: Evaluarea adolescentului,a propriei persoane ºi a relaþiei dintre voi

1. Se cautã adolescentul perfect!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272. Dragoste necondiþionatã!. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 413. Picioroange, coºuri ºi aparate dentare. . . . . . . . . . . . . . . . 49

PARTEA A DOUA

Retrage-te: La absolvirea adolescenþei ºi intrarea în maturitate

4. Pista de lansare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 655. Cutia aniversarã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73

PARTEA A TREIA

Relaþioneazã-te: Eliminarea obstacolelor majore

6. Renunþã la prelegeri! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 917. Când podul a sãrit în aer . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1058. Curãþenie perfectã sau dezordine totalã? . . . . . . . . . . . . 1199. Problemele majore ale vieþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133

10. Însuºirea valorilor ºi luarea deciziilor corecte . . . . . . . . 147

Cuprins

BRUSC AU 13 ANI8

PARTEA A PATRA

Relaxeazã-te: Acceptã lucrurile pe care nu le poþi schimba

11. Adolescente ºi adolescenþi – Cât de diferiþi? Cât deasemãnãtori? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 163

12. Corectare de curs . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17113. Relaxeazã-te! Cine? Eu? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 187

PARTEA A CINCEA

Ghid pentru discuþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 195

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 228

Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 233

Suntem deosebit de recunoscãtori pentru contribuþia urmã-toarelor persoane:- Toþi pãrinþii care au participat în grupele noastre de-a lungul

anilor, inclusiv Grupele de Sprijin pentru Mame ºi Taþi, Grupulde Sprijin pentru Mame ºi Grupurile PIP pentru PãrinþiiAdolescenþilor, pentru feedbackul ºi ajutorul lor extraordinar,care face din carte o experienþã mult mai vastã, decât cea a unei„singure familii“.

- Echipa noastrã minunatã de la Zondervan, inclusivredactorii noºtri Sandy Vander Zicht ºi Mary McNeil, pentruprietenia ºi profesionalismul lor editorial, Jody Langley pentrudesenele ei prin care lucrarea de faþã aratã mult mai vesel, JohnTopliff ºi echipa lui de marketing, pentru cã au ajutat ca lucrareade faþã sã ajungã la cei care au nevoie de ea, Joyce Ondersma ºiJackie Aldridge pentru cã sunt prietene deosebite ºi pentru cã auavut atâta grijã de noi, ºi Scott Bolinder, editorul ºi susþinãtorulnostru personal, pentru cã a continuat sã creadã în noi ºi ne-aajutat sã-i ajutãm pe alþii.

- Steve Bjorkman, pentru cã a fost partenerul nostru de-alungul anilor la încurajarea familiilor ºi pentru cã ne-a permis sãfolosim din nou ilustraþiile lui minunate.

- Prietenii noºtri de-a lungul anilor, care ne-au încurajat sãcontinuãm sã-i încurajãm pe pãrinþii de adolescenþi, inclusivJohn ºi Jane Bell, Bill ºi Kathy Clarke, Paul ºi Phyllis Stanley, Jodyºi Linda Dillow, Clark ºi Ann Peddicord, Susan Farris, CynthiaSmith ºi Mel Amerine.

- Echipa noastrã Marriage Alive, pentru tot sprijinul ºi

Mulþumiri

ajutorul lor, inclusiv Rich ºi Pam Batten, Autumn Whiteman,Jonathan Arp ºi Laurie Clark.

- Agentul nostru literar, Greg Johnson de la AliveCommunications, pentru cã a fost avocatul nostru.

- Cei trei fii ai noºtri, acum ei înºiºi pãrinþi, care ne-au învãþatmai mult decât i-am învãþat probabil vreodatã noi pe ei.

BRUSC AU 13 ANI10

Între 13 ºi 16 ani, majoritatea tinerilor au un comportamentimprevizibil. A încerca sã le înþelegi comportamentul este ca ºi

când ai încerca sã te urci legat la ochi în trenuleþul din parcul dedistracþii – niciodatã nu vei fi sigur dacã urmeazã sã o iei în sus,în jos, la dreapta, la stânga sau în cerc! Acum acþioneazã ca niºteoameni maturi, ca doar câteva ore mai târziu sã te întrebi dacãnu au revenit la vârsta primei copilãrii! De fapt, adolescentul seaseamãnã foarte bine cu un copil care abia începe sã umble, atâtadoar cã are hormoni, iar unii adolescenþi au ºi roþi! Adolescenþaa fost descrisã ca perioada în care tinerii nu vorbesc cu familialor, locuiesc într-un talmeº-balmeº cãruia îi spun „camerã” ºiapar de trei ori pe zi ca sã mãnânce ºi sã mormãie ceva cãtrerestul familiei. Adolescenþa este perioada din viaþã în care copiiipar sã doreascã un contact minim cu propria familie, în schimbîºi idolatrizeazã prietenii. Nu e de mirare cã pãrinþii comparãîncercarea de a iubi un adolescent cu îmbrãþiºarea unui cactus!De fapt, mulþi pãrinþi aºteaptã adolescenþa copiilor lor cam al felde mult pe cât s-ar bucura sã îmbrãþiºeze una din acele planteþepoase! Ne vom reaminti „de ce” citind urmãtoarea povestire.

O povestire

„Nu voi uita niciodatã vara în care fiul nostru a împlinit 13ani, a început sã ne povesteascã prietena noastrã Cristina.Tocmai se încheiaserã pentru noi câteva luni mai dificile, princare am reuºit sã trecem cu bine. Noua slujbã a lui Paul în calitatede comis voiajor l-a solicitat foarte mult în iunie ºi iulie, astfel cãeu am rãmas sã mã descurc singurã cu cei patru copii ai noºtri(dintre care unul în preadolescenþã!) ºi cu nenumãratele lor

Introducere

Cei patru „R” ai unei relaþii reuºitecu adolescentul tãu

activitãþi: lecþiile de balet, cursul de înot, meciurile de fotbal,întâlnirile Micilor Cercetaºi – ca sã nu mai vorbim despreactivitatea mea ca autoare ºi lucrarea pe care mã angajasem sã otermin pânã în septembrie!

Drept rãsplatã cã am supravieþuit acelei veri pline de stres,Paul ºi cu mine am planificat un mic concediu, în care sã neeliberãm puþin de copii ºi sã ne redescoperim unul pe celãlalt.Am fãcut toate pregãtirile în acest sens. Cei trei copii mai miciurmau sã petreacã sãptãmâna pe malul oceanului, cu o familieprietenã, în timp ce pãrinþii mei au fost de acord sã-l ia la ei peSami, cel mai mare dintre copiii noºtri. Abia pãºit în adolescenþã,Sami se bucura sã nu fie împreunã cu fraþii lui mai mici ºi, înacelaºi timp, se aºtepta sã câºtige niºte bani de buzunar, lucrândla ferma de cai a bunicilor lui.

Cea mai mare parte a timpului Sami ºi-a petrecut-o reparândgarduri ºi lucrând la grajduri. La sfârºitul fiecãrei zile cândpãrinþii mei îl invitau sã îi însoþeascã la cumpãrãturi sau sã iacina în oraº, rãspunsul lui era invariabil: „Mai degrabã aº rãmâneacasã”. Iar pãrinþii mei îl înþelegeau.

Da, Sami era obosit, dar mai exista un motiv pentru caredorea sã rãmânã acasã. În vara aceea, pãrinþii mei cumpãraserãdouã maºini noi. O micã Toyota aurie ºi un BMW de un negrustrãlucitor. Din nefericire, cheile erau fie în contact, fie pe mãsuþadin bucãtãrie. Lucru deloc inteligent!”

În timp ce Cristina continua sã depene povestirea,presimþeam deja dezastrul care a urmat. Sami, ca oriceadolescent, era fascinat de noile maºini ale bunicilor, mai ales deBMW. Deºi mai avea câþiva ani pânã la obþinerea permisului deconducere, el era neobosit în încercarea lui de a-ºi convingepãrinþii sã-l înveþe sã ºofeze.

În sãptãmâna aceea, ispita a fost prea mare pentru Sami. Ceocazie unicã sã înveþe singur sã ºofeze! Aºa cã atunci cândbunicii lui au plecat de acasã, lãsându-l pe el singur – iar cheilemaºinilor în contact – Sami ºi-a început lecþiile de ºofat în BMW-ulimpunãtor. La început a condus doar pe drumul asfaltat ceducea spre ieºirea din fermã. Apoi s-a îndreptat cu maºina sprecâmpul din spatele casei ºi a exersat la nesfârºit întoarcerile. În

BRUSC AU 13 ANI12

cele din urmã, s-a simþit suficient de curajos ca sã încerce drumulce ducea pe dealul din faþa fermei.

Într-una din zile, a fost surprins de o rupere de nori, a nimeritpe o porþiune acoperitã de apã ºi a pierdut controlul asupravolanului. Derapând de pe carosabil, a lovit cu aripa dreaptã unbolovan uriaº de pe marginea drumului. Maºina a fost aruncatãîn spate, s-a învârtit ºi Zbang! aripa stângã a fãcut ºi eacunoºtinþã cu bolovanul!

Când s-au întors bunicii, Sami a intrat în panicã ºi a nãscociturmãtoarea istorioarã: „Buni, bunule, sã vedeþi ce s-a întâmplat!Cineva a furat maºina ºi în graba mare a intrat cu ea în bolovaniide pe marginea drumului!” Bunicul l-a luat de mânã ºi au mersîmpreunã sã cerceteze scena accidentului, dar nu s-a mulþumitcu povestea lui Sami. În schimb, l-a tot întrebat cum s-auîntâmplat lucrurile, pânã ce Sami a recunoscut totul. Bãiatul afost speriat ºi ruºinat în faþa bunicului sãu, dar acesta l-a asiguratcu voce blândã: „Sami, vreau sã ºtii cã noi te iubim ºi te iertãmpentru cele întâmplate”. Cristina ºi Paul urmau sã se întoarcã înzilele urmãtoare, iar bunicul dorea sã-i lase pe ei sã-l mustre sausã-l pedepseascã pe Sami.

Fãrã a bãnui povestea cu BMW-ul, Cristina ºi Paul s-aubucurat de un miniconcediu bine meritat. Dupã ce ºi-au„recuperat” cei trei copii mai mici, care petrecuserã o sãptãmânãminunatã la ocean, s-au îndreptat cu toþii spre pãrinþii Cristinei,pentru a petrece acolo sfârºitul de sãptãmânã ºi a se întoarceapoi cu toþi cei patru copiii la viaþa de zi cu zi. Odihniþi ºirelaxaþi, totul pãrea sã le promitã un sfârºit de sãptãmânã fãrãprobleme.

Primul lucru care le-a sãrit în ochi când s-au apropiat deferma pãrinþilor a fost cã toatã lumea era acasã, dar cã BMW-ullipsea. Inima Cristinei s-a fãcut cât un purice. Cunoscândfascinaþia lui Sami pentur maºini, ea l-a întrebat de îndatã ce adat ochii cu el: „Sami, unde-s bunicii? Unde-i BMW-ul?”

„ªºººº, nu vreau sã audã ºi cei mici. Vã povestesc mai târziu.Totu-i în ordine, serios!” a ºoptit el, ducând degetul la buze.

Rãspunsul prompt al lui Sami nu i-a satisfãcut pe pãrinþi.Când Cristina ºi-a întrebat pãrinþii despre maºinã, ºi aceºtia au

Introducere 13

evitat subiectul. Însã pânã la urmã, la insistenþele lui Paul ºi aleCristinei, Sami a cedat ºi le-a povestit întreaga aventurã.

În noaptea aceea, Cristina nu ºi-a aflat liniºtea. Se întrebamereu unde greºiserã, de ce nu-i spuseserã tatãlui ei sã nu lase laîndemânã cheile maºinii. La urma urmei, toþi bãieþii sunt fascinaþi demaºini. Discutând pânã în revãrsatul zorilor, Paul ºi Cristina auajuns la concluzia cã nu vor putea îndepãrta din jurul lui Samitoate maºinile (sau alte ispite) pentru a-l proteja de ele. Elajunsese la o vârstã care îl scotea din perimetrul lor de protecþie.

Paul ºi Cristina au încercat sã priveascã la partea pozitivã alucrurilor. Sami nu fusese rãnit, ºi nici altcineva. Nu existaameninþarea unei reglementãri prin lege a celor întâmplate.Bunicii lui îl iertaserã ºi îl iubeau în continuare. ªi în doar câtevazile, întreaga familie se va întoarce acasã, unde nimeni nu va ºtinimic.

Dar Paul ºi Cristina nu puteau trece cu vederea laturanegativã a lucrurilor. Asigurarea nu va acoperi suma deloc micãnecesarã pentru repararea maºinii. De unde vor face rost debani? Nu cumva accidentul era doar un prevestitor al altornenorociri mai mari ce-i aºteptau în viitor? Cum vor rezista cupatru viitori adolescenþi, dacã apar astfel de probleme încã de laprimul?

A doua zi, Paul ºi Cristina au ieºit cu Sami la o îngheþatã,astfel încât sã poatã vorbi în liniºte, fãrã a fi înregistraþi deurechile micuþilor. La început, fiecare pãrea absorbit cu totul deîngheþata lui, neîndrãznind sã rupã tãcerea. În cele din urmã,ridicându-ºi ochii din cupa cu îngheþatã ºi cãutând sã prindãprivirea lui Sami, Paul a rostit: „Sami, când ai fost de-o ºchioapã,noi am cãutat sã avem grijã de tine ºi chiar am reuºit sã o facem.Când aruncai cu nisip în ochii prietenilor tãi sau cu pietre înmaºini, erai pedepsit imediat ºi am putut preîntâmpina pagubeprea mari. Însã acum consecinþele sunt mult mai mari. Putea fiimplicatã încã o maºinã în accident, iar oamenii din ea sã fi fostrãniþi. Sau ai fi putut fi tu rãnit ºi schilodit pe viaþã, sau chiar sãmori în accident”. Paul a tãcut. În ochii lui Sami pluteau dejalacrimi.

A continuat Cristina: „Sami, mami ºi tati te iubesc. Cu toate

BRUSC AU 13 ANI14

acestea, am vrea sã îþi dai seama de gravitatea ºi seriozitateaproblemei. ªi te asigur cã ºi altã datã când nu vom fi lângã tinevei fi ispitit sã faci la fel. Care sunt standardele tale de viaþã,Sami? Te vei putea þine de ele, vei putea rãmâne credinciosconvingerilor tale?”

În timp ce discutau toþi trei, Paul ºi Cristina au simþit cãpentru prima datã Sami începea sã priceapã cã trebuie sã-ºiasume responsabilitatea pentru faptele sale. Se pare cãaccidentul îl speriase suficient de tare, încât pe viitor sã-ºi deatoatã silinþa sã evite pe cât posibil o altã greºealã la fel de mare.

Paul ºi Cristina i-au explicat apoi cã vor suporta cheltuielilepentru reparaþia maºinii, dar cã el va trebui sã dea banii înapoide îndatã ce va avea un venit propriu. Întrebarea cu care seconfruntau acum era: ªi de aici, încotro? Primul pas care se cereafãcut ºi pe care n-au ezitat sã-l facã a fost sã-l ierte pe Sami, iarapoi sã nu se mai concentreze asupra trecutului, ci asupraviitorului.

Cristina ne-a mãrturisit: „Paul ºi cu mine am simþit cã Sami aînvãþat o lecþie uriaºã de viaþã. Dacã nu am fi clasat acest dosar,n-am fi fãcut decât sã punem o piedicã în calea dezvoltãrii luiulterioare. Dacã am fi continuat sã ne întrebãm mereu în cemãsurã putem avea din nou încredere în el, Sami ar fi ajuns sãse simtã ca un renegat. În sãptãmâna care a urmat n-am maiadus în discuþie nici accidentul, nici BMW-ul, nici costulreparaþiei. N-a fost uºor, dar împreunã am reuºit sã o scoatem lacapãt.”

„Cum aþi reuºit sã lãsaþi totul în urmã ºi sã nu mai aduceþivorba de accident?” a întrebat Claudia.

„Vezi cicatricele de pe limba mea? – a întrebat râzândCristina. Serios, n-a fost deloc uºor! Dar am reuºit sã ieºim laliman cu Sami.”

Cei mai frumoºi ani

Poate ºtii din proprie experienþã cum s-au simþit Paul ºiCristina. Nu ai avut de-a face cu o maºinã accidentatã, dar aiprobabil o versiune proprie a poveºtii cu BMW-ul. Sau, în cazul

Introducere 15

în care copiii tãi sunt în preadolescenþã, nu te-ai confruntat încãcu probleme majore, dar te îngrijorezi deja la gândul anilor ce-þistau în faþã.

Majoritatea pãrinþilor suspinã când aud afirmaþii de genul:„Mai bine bucurã-te cât timp copiii sunt mici. Aceºtia sunt ceimai frumoºi ani. Mai târziu îþi vor frânge inima”. Fireºte cã aniiîn care copiii noºtri au fost mici au avut momentele lorculminante – concediile petrecute împreunã ºi alte activitãþi aucontribuit la pãstrarea unui climat nu numai suportabil, ci chiarfrumos în familia noastrã, dar nu am clasifica acei ani drept „ceimai frumoºi”, nu cu trei bãieþi mereu puºi pe ºotii! Pe mãsurã cene apropiam cu ei de adolescenþã, aveam deja o întreagã colecþiede evenimente de povestit ºi ne doream ca lucrurile sã seîndrepte, nicidecum sã se înrãutãþeascã!

Sã nu fim înþeleºi greºit, ne-am dorit întotdeauna sã fimpãrinþi! ªi ca niºte perfecþioniºti ce suntem, avem rafturi întregide cãrþi despre educarea copiilor ºi întrebãri dificile pentrupãrinþi ºi copii, care pot sã dovedeascã dorinþa noastrã de aexcela ºi în acest domeniu. Însã ne-am apropiat de adolescenþacopiilor noºtri cu teamã ºi încã ne amintim sentimentele deuºoarã panicã ce ne-au cuprins atunci când fiul nostru cel marea început sã dea anumite semne de încãpãþânarepreadolescentinã pe la 11-12 ani. Pânã atunci am crezut cã nemai despart încã luni întregi de perioada lui pubertarã. Însãcalmul relativ (raportat la adolescenþã, fireºte) al anilor de ºcoalãelementarã trecuse ºi toate semnele pãreau sã prevesteascãfurtunile anilor care ne stãteau înainte. Chiar va fi atât decumplitã adolescenþa? Sau exista totuºi o ºansã cât deneînsemnatã ca tocmai aceºti ani sã fie cei mai grozavi?

Întrebãrile pe care ni le-am pus ne-au determinat sã cercetãmproblema pe cont propriu. Am început sã observãm ºi sã stãm devorbã cu pãrinþi aparent echilibraþi ºi mulþumiþi. În ce constasecretul lor? Ce anume fãceau ei altfel? Am pus multe întrebãriºi am primit multe sfaturi. Când am triat datele adunate, s-auevidenþiat clar câteva principii de bazã, iar în final am ajuns laconcluzia cã ceea ce conteazã este relaþia.

Prietenul nostru Bill ne-a atras atenþia: „Pãstraþi liniile de

BRUSC AU 13 ANI16

comunicare deschise! Cât timp vã puteþi raporta unii la alþii ºiputeþi discuta unii cu alþii, atât voi, cât ºi copiii voºtri adolescenþiveþi reuºi sã faceþi faþã oricãror probleme cu care ar fi sã vãconfruntaþi. Veþi fi poate prea stricþi într-o privinþã sau preaîngãduitori în alta, dar cât timp puteþi discuta lucrurile, în finaltotul va fi bine.”

Un alt pãrinte a þinut sã adauge o atenþionare: „Relaþia cuadolescentul este factorul cheie. Dar este extrem de dificil sãdezvolþi aceastã relaþie cu un copil deja adolescent dacã nu aireuºit sã o cultivi deja înainte. Începeþi sã dezvoltaþi o legãturãstrânsã cu copiii voºtri încã din primii ani ai copilãriei. Faceþi-oacum. În nici un caz nu amânaþi pentru mai târziu.”

Pentru a face din relaþia cu copiii noºtri prioritatea numãrulunu în anii care ne stãteau în faþã, am simþit cã este necesar sãelaborãm un plan raþional de transferare a drepturilor ºi aresponsabilitãþilor, astfel încât sã ne pregãtim adolescenþiipentru momentul deplinei independenþe. Oricât pãrea deînspãimântãtor gândul, cu sau fãrã acest plan, într-o zi fiii noºtriaveau sã atingã vârsta maturitãþii ºi sã zboare din „cuibulpãrintesc”. Provocarea pentru noi, ca pãrinþi, era sã-i ajutãm sãpãrãseascã cuibul pregãtiþi sã înfrunte viaþa ca adulþi, pãstrândîn acelaºi timp o relaþie pozitivã cu noi!

În anul acela ne-am propus noi obiective cu privire la familianoastrã ºi în fruntea listei am pus dorinþa noastrã de a consolidarelaþia cu bãieþii noºtri, mai ales cu cel intrat în adolescenþã. Deexemplu, unul dintre obiectivele lui Dave a fost ca o datã pe lunãsã ia micul dejun împreunã cu el, timp în care sã discute câte uncapitol din cartea Dare to Be Different, de Fred Hartley. În fiecarean dupã aceea am analizat paºii pe care i-am fãcut în anulprecedent, am abandonat atitudinile ineficiente, am încercat sãclãdim pe abordãrile pozitive ºi am cãutat modalitãþi noi deîmbunãtãþire a relaþiei pe care o aveam cu bãieþii noºtri.

Tot mai mulþi prieteni au început sã ne întrebe cum de reuºimsã ne înþelegem atât de bine cu bãieþii noºtri ajunºi la vârstaadolescenþei, aºa cã am început sã le împãrtãºim ideile pe carele-am adoptat. Curând am început sã fim rugaþi de grupuri (maimari sau mai mici) de persoane sã conferenþiem la întâlnirile lor.

Introducere 17

Dupã un timp, pãrinþii au început sã ne cearã ceva mai multdecât niºte întâlniri ocazionale de 2-3 zile. „Avem nevoie deîncurajãri periodice din partea altor pãrinþi, aºa, cam o datã pesãptãmânã”, ne-au spus ei.

Aceste cereri au determinat-o pe Claudia sã alcãtuiascã ungrup de sprijin pentru mame, astfel încât mamele sã se poatãîntâlni lunar ca sã se încurajeze reciproc ºi sã aplice principiilepozitive ale creºterii copiilor. În anul urmãtor s-au înfiinþat maimulte astfel de grupuri, aºa cã ea a scris un ghid de discuþii.Cartea aceea, Almost 13, care stã la baza lucrãrii de faþã, cât ºiprograma eclesialã bazatã pe casete video pentru grupurile depãrinþi PIP (Pãrinþii îi încurajeazã pe pãrinþi) ºi programasecularã pentru grupurile de sprijin pentru mame ºi taþi, au fostrezultatul cercetãrilor noastre ºi al interacþionãrii cu alþi pãrinþi.

Deºi multe dintre istorisirile pe care urmeazã sã le citeºti suntîntâmplãri reale din viaþa noastrã, am schimbat numele ºi uneleamãnunte pentru a-i proteja pe cei în cauzã ºi pentru a nu afectarelaþiile din cadrul familiei noastre. De asemenea, am inclus încarte ºi multe istorisiri ºi comentarii din partea pãrinþilor care aufãcut parte de-a lungul anilor din grupurile noastre pentrucreºterea copiilor. Ei ne-au dat acordul ca ideile ºi istorisirile lorsã fie incluse în aceastã carte, cu singura condiþie ca numele lorsã fie schimbate.

În timp ce vei parcurge paginile acestei cãrþi, închipuie-þi cãtu, noi ºi alþi pãrinþi ne aflãm împreunã într-o încãpere ºidiscutãm despre adolescenþii noºtri. Unii dintre pãrinþi aproapecã au depãºit aceºti ani cu copiii lor, aºa cã experienþa lorlãmureºte multe despre anii ce poate þie încã-þi mai stau înainte.

Sugestiile ºi ideile acestor pãrinþi ºi opiniile specialiºtilor înpsihologia ºi dezvoltarea copilului, care sunt ºi ele incluse înaceastã carte, te vor ajuta sã te pregãteºti eficient pentruperioada de adolescenþã a copilului tãu. Acum este momentul sãhotãrãºti cum îþi vei cãlãuzi copilul în acei ani; acum, ºi nu maitârziu, când te vei confrunta poate cu o maºinã accidentatã saucu o altã situaþie emoþionalã, ºi nu vei fi în stare sã gândeºti cumintea clarã.

Tu, la fel ca noi la vremea noastrã ºi la fel ca atâþia pãrinþi care

BRUSC AU 13 ANI18

au participat de-a lungul anilor la grupurile noastre de sprijinpentru educarea copiilor, ai nevoie de un plan pentru a puteatrece cu bine de perioada care te aºteaptã în dezvoltareacopilului tãu. Este posibil ca planul tãu sã nu fie identic cu celavut de noi. Scopul nostru nu este sã-þi oferim un program, cisã-þi împãrtãºim câteva principii care pe noi ne-au ajutat ºi sã-þispunem cã, de fapt, aceºti ani pot fi cei mai buni! Noi numimaceste principii „cei patru R”: regrupeazã-te, retrage-te,relaþioneazã-te, relaxeazã-te! Cei patru R te vor ajuta sã cultivi orelaþie mai bunã cu adolescentul din familia ta, o relaþie care seva menþine de-a lungul perioadei lui de adolescenþã ºi de care vãveþi putea bucura apoi mai departe. (În urmãtoarele capitolevom analiza mai amãnunþit aceste concepte.)

Regrupeazã-te!

Abia am aflat rãspunsul la întrebãrile copiilor noºtri, cãîntrebãrile s-au schimbat! De parcã ar fi trebuit în permanenþã sãne regrupãm, sã ne reorientãm la faþa locului! Fãrã-ndoialã cãafirmaþia paradoxalã „ne schimbãm ca sã rãmânem aceiaºi” seaplicã foarte bine la menirea de pãrinte ºi, mai ales, la educareaadolescenþilor. De-a lungul anilor ne schimbãm în permanenþãmodul în care ne raportãm la copiii noºtri. Pe copilul nostru învârstã de 8 ani nu l-am tratat la fel ca pe cel de 2 ani. Dar totul afost atât de treptat, încât nici mãcar nu ne-am dat seama cãne-am schimbat permanent pentru a rãmâne aceiaºi pãrinþiiubitori ºi atenþi la nevoile copiilor noºtri.

Pe mãsurã ce se apropie adolescenþa copilului tãu, trebuie sãte schimbi din nou, tocmai pentru a putea rãmâne acelaºi pentruel. Dacã amâni prea mult un lucru sau, dimpotrivã, dacã împingiprea curând de la spate, poþi strica tot ce-ai clãdit în aniiprecedenþi. Aºa cã pe mãsurã ce te apropii de perioadaadolescenþei copilului tãu, trebuie sã-þi regrupezi din nouforþele, sã te reorientezi ºi sã rescrii „fiºa postului” pe care-locupi! În aceastã etapã din viaþa familiei tale ai nevoie de unplan. Începe prin a-þi analiza situaþia prezentã, evaluându-tesincer pe tine însuþi, evaluându-þi copilul ajuns în prag deadolescenþã, precum ºi relaþiile pe care le aveþi.

Introducere 19

Retrage-te!

Prin definiþie, adolescenþa este „stadiul sau procesul dematurizare”. Trebuie sã-þi pregãteºti copilul sã ia propriile saledecizii, ceea ce înseamnã sã te retragi treptat ºi sã-i laºi luiputerea de decizie. În ultimul an de liceu, copilul tãu trebuie sãfie în stare sã ia cele mai multe decizii în ceea ce îl priveºte, sãexerseze luarea deciziilor cât este încã acasã, sub autoritatea ta ºiocrotit de tine.

Un tatã preocupat a comentat la unul dintre seminariilenoastre: „Ceea ce a lipsit la noi în educarea copiilor noºtri a fostcã atunci când au atins vârsta de 13 ani nu le-am spus cã intenþianoastrã este sã-i cãlãuzim în dezvoltarea lor, nu sã-i controlãm.”

Provocarea pentru tine, ca pãrinte, este sã te retragi suficientde mult, astfel încât copilul tãu sã aibã libertatea necesarã pentrua se maturiza. Vom discuta în capitolele ce urmeazã despre douãinstrumente extrem de folositoare în acest sens: provocareaadolescentului ºi cutiile aniversare.

Relaþioneazã-te!

O datã ce þi-ai pregãtit planul de retragere, trebuie sãanalizezi câteva obstacole majore care blocheazã comunicareadintre tine ºi copilul tãu. Care sunt subiectele care fac sã sarãscântei în casa ta? Interdicþia de a ieºi din casã dupã o anumitãorã, coafura, temele de casã, ordinea din camerã, muzica,televizorul, casetele video, îmbrãcãmintea, machiajul? Trebuie sãte întrebi: „Care sunt domeniile cu adevãrat importante? Felul încare se îmbracã copilul meu? Muzica pe care o ascultã?Convingerile lui religioase? Capacitatea lui de a rezista presiuniide grup? Sã nu consume droguri, alcool? Sã nu-ºi înceapã viaþasexualã înainte de a se cãsãtori?”

Îþi vom împãrtãºi istorisiri adevãrate ºi îþi vom prezentaprincipii care sã te ajute sã rãspunzi la o întrebare importantã:„Care vor fi subiectele majore ºi care vor fi cele minore la noiacasã?”

În cele din urmã va trebui sã-þi pui încã o întrebare: „Coincidsubiectele majore cu ceea ce-i spun eu zilnic copilului meu saupierd prea mult timp pentru a ºlefui exteriorul copilului meu, în

BRUSC AU 13 ANI20