CCuurriieerruullAARRMMAATTEEII

“Mã miºc între Dumnezeu ºi neamul meu” (PetreÞÞUÞÞEA))

Anul VII nr. 6(170) 31 martie 2005 12 pagini 5500 lei

ACTUALITATE

KAKI 100%

UNIVERS SPIRITUAL

DIN LUMEA MILITARÃ

PPrriimmuull rrããzzbbooii rruussoo - cceecceenn:: 11999944 - 11999966LUPTELE DIN GROZNÎI - învãþãminte

Duminicã, 27 martie, preºedinteleTraian BÃSESCU a efectuat o vizitã sur-prizã în Irak, el devenind primul ºef al sta-tului român care, dupã încheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial, viziteazã trupeleromâne aflate într-o zonã de rãzboi.

Dupã sosirea la Al Hillah ºidupã acomodarea cu geniºtiinoºtri din campul “Charlie” amstat de vorbã ºi cu, de-acum re-numiþii fraþi, Ionuþ ºi GabrielTOMA.

Diferiþi, fizic, din toatepunctele de vedere, ei au fost sareaºi piperul întregii perioade.

Când au fãcut planificarea pentruoperaþia de intervenþie în Cecenia,forþele ruseºti au fãcut câteva pre-supuneri îndoielnice. Prima a fostaceea cã forþele cecene nu vor rezistafizic ºi psihologic concentrãrii mari deforþe ruseºti. Ruºii au câºtigat astfel în1968 în fosta Cehoslovacie ºi au esti-mat greºit cã aceleaºi performanþe le vor avea ºi în Cecenia.

VIZITà SURPRIZÃPPrreeººeeddiinntteellee BBããsseessccuu aa vviizziittaatt IIrraakkuull ººii AAffggaanniissttaannuull

“Urmare la adresa înaintatã de cãtre unitateanoastrã la data de 2 martie 2005, cu privire lacazul social de sãnãtate al colegului nostru m.m.Vasile TIMOFTE, vã rog sã ne permiteþi sã vãmulþumim pentru implicarea dumneavoastrã înaceastã campanie de ajutorare materialã, fãrã decare nu exista nici o speranþã pentru acest om,care a muncit alãturi de noi timp de 23 de ani.

Efortul material fãcut de fiecare dintre noi a datnoi speranþe de viaþã m.m. TIMOFTE ºi celordragi dumnealui, ºi nu doreºte nimãnui sã treacãprin calvarul bolii sale.

(...) Gestul fãcut ne-a adus aminte cã suntemadevãraþi camarazi atunci când unul dintre noi arenevoie de ajutorul celorlalþi.

Vã mulþumim!”Aceastã scrisoare a fost semnatã în numele

domnului TIMOFTE ºi al colegilor acestuia de

cãtre comandantul batalionului logistic al Brigãzii8 Artilerie Mixtã ºi exprimã mulþumirea, dar ºisperanþa cã totul se va rezolva cu bine.

Toþi oamenii din Comandamentul Corpului 1Armatã Teritorial ºi unitãþile subordonate au con-tribuit cu o anumitã sumã, în funcþie de posibi-litãþile ºi de “darea de mânã” a fiecãruia, atât pen-tru acest caz, cât ºi pentru altele. Din puþin se facemult ºi ne bucurãm atunci când aflãm cã am sal-vat viaþa unui camarad.

Noi, militarii ne ajutãm aºa cum putem, maiales atunci când nu mai existã o altã speranþã, cutoate cã articolul 9 (lit. b) al Legii 80/’95 (cu mo-dificãrile ulterioare) prevede cã militarii ºi mem-brii familiilor lor beneficiazã gratuit de asistenþãmedicalã, tratament, medicamente etc. ºi ar trebuisã fie prima ºi cea mai mare speranþã. În bazaacestui articol ºi al cotizaþiei la C.A.S.S. - de 6,5%

- pe care toþi militarii o achitãm lunã de lunã, cabuni contribuabili ce suntem,C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. ar trebui sã fie prima insti-tuþie la care sã se apeleze ºi abia, apoi, la ajutorulcelorlalþi colegi. Fãcându-se acest lucru, nu s-armai întreba nimeni “De ce mai plãtesc C.A.S.S.-ul, dacã nici dupã ani buni de cotizat nu se ono-reazã gratuit, mãcar reþetele pentru adulþi, iar cândmergi la spitalul militar, eºti tratat cu indife-renþã?” ºi toatã lumea ar fi bucuroasã.

Gândind cã nu mai este foarte mult pânã cândcei ce se ocupã de sistemul de asistenþã medicalãdin Armatã vor fi mai sensibili la nevoile noastre,ale celor care ne plãtim la timp datoria, ºi pânãcând ei vor fi primii care sar în ajutorul bolnavilornoºtri, nu ne rãmâne decât sã sperãm ºi sã nerugãm la Dumnezeu sã nu ne îmbolnãvim.

Maior Ion PAPALEÞ

Recunoºtinþã ºi speranþã

PPaaggiinnaa 1100EEvvoo ll uu þþ ii ee ,, mmeedd ii cc ii nnãã ºº ii ddeessccooppeerr ii rr ii

De la Homo Erectus, la dispariþiile din deºert

S fârºit de februarie. O zi mohorâtã ºifriguroasã în a cãrei dupã-amiazã sun-

tem adunaþi la Cenaclul Scriitorilor Militari, aºteptând-o peAlexandra care tocmai a coborât din Câmpulungul Bucovinei cuprima ei carte.

LLaa ddeessccããlleeccaattuull PPooeezziieeii ssaauuVEGHEA ÎNGERULUI

LA MARGINE DE VERS

GGeenniiººttiiii ddee llaa AAll HHiillllaahhCe simte, ce gândeºte ºi ce-ººi doreºte soldatul

Eu... JUR, credinþã patriei mele România.JUR, sã-mi apãr þara chiar cu preþul vieþiiJUR, sã respect legile þãrii ºi regulamentele militareAºa sã-mi ajute Dumnezeu.

Primele semne ale unei primãveri aºteptate cu atâta nerãbdarede toatã lumea au coincis în micuþul orãºel Caracal cu evenimentulcel mai important din viaþa cazonã: jurãmântul militar.

Pãrinþii, soþii, fraþii, rudele ºi prietenii emoþionaþi au format,încã de la primele ore ale dimineþii, o mulþime compactã, fremãtândde nerãbdare sã intre pe porþile Bazei 1 de Instrucþie a Infanterieipentru revederea cu cei dragi, dupã aproape 2 luni de aºteptare, atâtcât a durat prima etapã de pregãtire din viaþa noilor recruþi.

Caracalul fierbea parcã într-o aºteptare mutã, care se repeta înfiecare an, ca un ceasornic, în aceastã unitate, cu un trecut istoricplin de repere demne de orice carte de istorie româneascã.

Baza 1 Instrucþie Infanterie Caracal continuã tradiþiile de luptãale înaintaºilor aºa cum ne-a mãrturisit dl. cpt. Leonard NEAGOE,ofiþerul de relaþii publice al acestei unitãþi: “Unitatea este continua-toarea Regimentului 2 Roºiori înfiinþat în anul 1869 la Fãlticeni ºicare a scris cu litere de aur în cartea neamului jertfa de la Prunaruîn rãzboiul de reîntregire din 1916-1918 ºi jertfele de pe frontul deest ºi de vest din rãzboiul de apãrare a hotarelor þãrii din 1941-1945.Anul acesta, la 1 septembrie unitatea împlineºte 136 de ani de exis-tenþã ºi peste 50 de ani de când fiinþeazã în garnizoana Caracal. ”

În prezent, se instruiesc aici peste 500 de militari în termen ºitermen redus în arma infanterie, marcându-se în acest an ºi o altãpremierã, constând în instrucþia unor subunitãþi de militari în spe-cialitãþile cercetare ºi paraºutism, aceastã disponibilitate la nou fiindpoate ºi unul dintre argumentele care justificã într-un fel perenitateaacestei unitãþi de-a lungul timpului.

Adresându-se celor prezenþi, comandantul bazei, dl. col. AntonOLTEANU a þinut sã sublinieze faptul cã “obiectivul principal alBazei 1 Instrucþie îl constituie formarea unui luptãtor autonom,motivat, eficient, care sã poatã gestiona individual sau în echipãsituaþiile de crizã apãrute, sã facã faþã rãzboiului modern cutoate caracteristicile acestuia, ºi sã fie în mãsurã sã se înscrie

cu capacitãþile sale, atât într-un conflict major, cat ºi într-o inter-venþie rapidã în faþa unei ameninþãri de orice naturã.”

ªeful Statului Major al Forþelor Terestre, dl. gl. lt. Sorin IOANne-a declarat la sfârºitul ceremonialului: “Am ales aceastã unitatepentru cã este o unitate cu tradiþii militare ºi performanþe deosebite.Militarii pe care i-am vãzut aici sunt niºte tineri frumoºi, sãnãtoºi,care vor avea o perioadã în care vor parcurge pregãtirea militarãgeneralã ºi în care se vor acomoda cu viaþa cazonã, cu disciplinamilitarã, ºi, mai ales, vor fi instruiþi ºi vor cãpãta deprinderi pefuncþiile în care vor fi încadraþi potrivit nevoilor instituþiei. ”

Adresându-se militarilor ºi invitaþilor, ºeful SMFT a precizatfaptul cã “trecerea treptatã la profesionalizare nu diminueazã în niciun fel performanþa dumneavoastrã, a militarilor în termen. Contex-tul în care satisfaceþi stagiul militar este deosebit, având în vederecã, în aceastã perioadã, veþi fi militari într-o ARMATÃ NATO, alã-turi de militari profesioniºti care au participat ºi care sunt în prezentsau se pregãtesc pentru o nouã misiune în teatre de operaþii situatela mii de kilometrii depãrtare de þarã ºi care au reuºit sã se facãrespectaþi prin profesionalismul lor. ”

Am încercat, la finalul ceremonialului, sã stãm de vorbã cu unuldintre pãrinþii prezenþi sã-ºi vadã copilul în aceastã zi importantã.Un tatã emoþionat, care încerca sã-ºi reprime instinctul pãrintesc dea-ºi strânge copilul în braþe, devenit acum bãrbat, ne-a declarat: “Lanoi, în familie, armata este o tradiþie. Pentru mine, un om care facearmata este un adevãrat bãrbat. Nu pun la îndoialã faptul cã, din2007, armata va fi fãcutã pe bazã de voluntariat. Cei care o vor faceînseamnã cã sunt niºte oameni curajoºi, demni, oameni de o marevaloare. Iar, noi avem nevoie de oameni de valoare. Am avut astãzifoarte mari emoþii ºi m-am simþit ca acum 36 de ani, când, la rândulmeu, am depus acelaºi jurãmânt ca ºi fiul meu.”

Adevãrul acestor afirmaþii venite din sufletul unui om simplurezumã în ele esenþa unor cuvinte care nu ºi-au pierdut sensul, deºi,ele au fost rostite de-a lungul anilor de zeci ºi sute de mii de oamenicare au servit sub drapelul þãrii, în momentul depunerii jurãmântu-lui militar. Cuvinte care, înainte de toate, încep cu acel simplu EU,care s-a tradus invariabil mereu în acelaºi mod: NOI, ArmataRomâniei.

Locotenent George COMAN

În unitatea militarã 01458 Bârlad,sâmbãtã 12 martie, începând cu orele09.00, militarii în termen încorporaþi

în luna februarie 2005, au depusjurãmântul de credinþã faþã de patrie.

Festivitatea a fost condusã decomandantul garnizoanei, domnullocotenent-colonel Costicã MOCANU,având ca invitaþi de onoare din parteaMinisterului Apãrãrii Naþionale pedomnul general de brigadã GheorgheDASCÃLU, iar din partea autoritãþilorpublice locale au participat subprefec-tul judeþului Vaslui, primarul ºiviceprimarul municipiului Bârlad, pre-cum ºi consilieri locali.

De asemenea, au participat ºi invi-taþi din partea veteranilor de rãzboi, acadrelor militare în rezervã ºiretragere, precum ºi foºti comandanþiai unitãþii militare, astãzi în rezervã.

În cadrul ceremonialului de

depunere aj u r ã m â n t u -lui, cei maitineri mili-t a r i ,p r o a s p ã tîncorporaþi ,au fãcutdovada apti-tudinilor debuni luptãtori prin prezentarea unorexerciþii demonstrative la instrucþie defront ºi pregãtire fizicã.

La festivitate au luat cuvântul doireprezentanþi ai militarilor în termen,din ciclurile I ºi II, care ºi-au exprimatopiniile, în numele colegilor, despreimportanþa satisfacerii stagiului mili-tar.

O parte din invitaþii de onoareprezenþi la manifestare au þinut sã asi-gure familiile tinerilor recruþi, cã, timp

de 12 luni, ofiþerii ºi subofiþeriiunitãþii militare, se vor ocupaîndeaproape de ei, asigurându-le tot ceau nevoie ºi instruindu-i, fãcând din eiadevãraþi bãrbaþi.

Activitatea s-a încheiat prin defi-larea drapelului urmat de întregul efec-tiv de cadre militare, militari angajaþipe bazã de contract ºi militari în ter-men ai garnizoanei Bârlad.

Cãpitan Radu MUNTENAªU

ACTUALITATE Curierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005Pagina 2

ACTUALITATEAPE SCURT

POLONIA: Frate, frate... Tribunalul militar dinVarºovia a dispus condamnarea la cinci ani de închisoare aunui fost ofiþer polonez, membru al serviciilor speciale,acuzat de spionaj în favoarea Statelor Unite. Locotenent-colonelul ZBIGNIEW Sz. a mai fost condamnat la cinci anide închisoare ºi degradare militarã pentru spionaj informa-tic. Sentinþa a fost dictatã de Tribunalul militar din Varºovia,în martie 2004. COREEA DE SUD: RICE a vizitat uncentru de comandã militar. Secretarul de Stat american,Coondoleezza RICE, a vizitat un centru de comandã subte-ran pentru manevrele comune efectuate de militarii ameri-cani ºi sud-coreeni, situat la sud de Seul. Statele Unite ºiCoreea de Sud au iniþiat manevre militare comune în penin-sulã, exerciþiile provocând o reacþie durã din partea regimu-lui de la Phenian. MAREA BRITANIE: Înlocuirea tru-pelor italiene din Irak. Marea Britanie are capacitatea sãînlocuiascã trupele italiene din Irak, dacã acestea se vorretrage, a afirmat ºeful Statului Major al armatei britanice,generalul Mike JACKSON, citat de cotidianul The Inde-pendent. Italia a trimis în Irak un contingent de 3.303 mili-tari, desfãºuraþi în regiunea Nassiriyah, sub comandã bri-tanicã. Britanicii au desfãºurat circa 8.850 de militari, înspecial, în sudul Irakului. BOSNIA: Ministerul Apãrãriinu se desfiinþeazã. Parlamentul sârb bosniac a votatîmpotriva suprimãrii Ministerului local al Apãrãrii, mãsurãsolicitatã de Înaltul reprezentant al comunitãþii inter-naþionale, Paddy ASHDOWN, în scopul consolidãrii puteriicentrale din Bosnia, a anunþat postul public de radio, decla-rând cã desfiinþarea acestuia ºi transferul de competenþecãtre puterea centralã sunt inacceptabile. SUA: Justi-ficãri pentru invadarea Irakului. Preºedintele american,George W. BUSH, a pledat în favoarea deciziei de a fi ordo-nat invadarea Irakului la 20 martie 2003, subliniind cã inter-venþia a reprezentat un eveniment important în istoria li-bertãþii. Scopul invaziei din Irak a fost “dezarmarea unuiregim brutal, eliberarea poporului, apãrarea lumii împotrivaunui grav pericol”. BUSH a condamnat încã o datã sprijinulacordat de Saddam HUSSEIN “terorismului”. IRAK:“Aranjamente” americane. Directorul agenþiei britanicede informaþii externe (MI6) l-a informat pe Tony BLAIR cãautoritãþile de la Washington “aranjeazã” lucrurile astfelîncât sã justifice invadarea Irakului, potrivit unui documen-tar realizat de BBC. Richard DEARLOVE, directorul MI6,i-a informat pe premierul BLAIR ºi pe un grup de miniºtridespre hotãrârea Statelor Unite de a declanºa rãzboiulîmpotriva Irakului cu nouã luni înainte de începerea osti-litãþilor. IRAN: SUA se jurã... Secretarul american alApãrãrii, Donald RUMSFELD, a declarat cã nu a autorizattrimiterea de avioane de recunoaºtere deasupra Iranului,pentru a spiona instalaþiile nucleare ale acestei þãri, aºa cumsusþine Teheranul. Întrebat dacã a trimis “vreodatã” avioanesã survoleze teritoriul iranian, secretarul Apãrãrii a fost maipuþin clar: “Nu cred cã am fãcut acest lucru, dar nu ºtiu. Artrebui sã verific. ªi nu ºtiu ce v-aº rãspunde, dacã aºdescoperi cã am fãcut-o, dar nu cred sã fie cazul”, a declaratel. Potrivit presei, micile aparate au pãtruns în spaþiul aerianiranian decolând de la baze americane din Irak, ceea ce astârnit îngrijorare în legãturã cu eventuala pregãtire a unoratacuri aeriene împotriva instalaþiilor nucleare iraniene.

BULGARIA: Retragere din Irak într-o singurã etapã.Ministrul bulgar al Apãrãrii, Nikolai SVINAROV, a propusca cei 450 de militari bulgari staþionaþi în Irak sã fie retraºiîntr-o singurã etapã, relateazã site-ul novinite.com. Decla-raþia intervine la câteva zile dupã ce preºedintele þãrii,Gheorghi PÎRVANOV, a propus reducerea cu o treime acontingentului bulgar din Irak, înainte de retragerea com-pletã de la sfârºitul anului. (D.A.)

Redacþia ºi administraþia: U.M. 02450 V Bucureºti, Fax 021/410.20.53, telefon 021/420.49.13; 021/410.01.60 int. ... e-mail: curierul_armatei@yahoo.fr

TTiippooggrraaffiiaa UU..MM..0022221144TTiippooggrraaffii

MM..mm.. MMaarriiaann AArrddeelleeaannTToommaa BBaarrbbuuiinntt.. 00112299

ABONAMENTE LA “CURIERUL ARMATEI”Un abonament lunar (douã apariþii) costã 11.000 lei, iar banii se vor depune în

contul U.M. 02450 Bucureºti RO 53 TREZ 705 5005 XXX 000 161, cod fiscal4265833, trezoreria sectorului 5, cu specificaþia "Abonamente la publicaþii militareC.A." Pentru a fi luaþi în evidentã cu rapiditate (ºi, implicit, expedierea operativã apublicaþiei), dupã depunerea banilor se va trimite o adresã cãtre ºeful U.M. 02450 "V",în care se va specifica numãrul de abonamente fãcute ºi perioada, precum ºi sumadepusã. La aceasta se va ataºa chitanþa sau copia de pe ordinul de platã.

Vã facem cunoscut cã aceastã publicaþie se tipãreºte exclusiv din fondurilestrânse din abonamente, ceea ce face ca numãrul gratuitãþilor sã fie foarte mic.

RReeddaaccttoorr-ººeeff MMrr.. IIoonn PPaappaalleeþþ

iinntt..00330077SSeeccrreettaarr ddee rreeddaaccþþiiee

iinntt..00222277

SSeeccrreettaarriiaatt tteehhnniicc ddee rreeddaaccþþiieeSSeerrgg.. RRaadduu SSããccããrreeaa ((eexxppeeddiiþþiiee)) iinntt.. 00113355MMaarriilleennaa OOlltteeaannuu ((tteehhnnoorreeddaaccttoorr)) iinntt 00111122GGaabbrriieellaa TTeeooddoorreessccuu ((pprroocceessaarree tteexxtt)) iinntt.. 00111122DDaanniieellaa DDuummiittrraaººccuu ((ccoorreeccttoorr)) iinntt.. 00774433

OPINIILE ªI PÃRERILE exprimate în articolele publicate sub semnãtura autorilor au caracter strict personal ºi nuangajeazã în vreun fel rãspunderea EDITORULUI sau a REDACÞIEI. Manuscrisele nu se înapoiazã.

COPYRIGHT: este autorizatã orice reproducere, fãrã a percepe taxe, cucondiþia indicãrii cu exactitate a numãrului ºi a datei apariþiei publicaþiei.

RReeddaaccttoorrii

MMrr.. EEmmaannuueell BBããrrbbuulleessccuuMMrr.. AAddrriiaannaa MMuunntteeaannuuMMrr.. DDrraaggooºº AAnngghheellaacchhee CCrriissttiinnaa FFrraattuu iinntt..00115566

NNooii,, AArrmmaattaa RRoommâânniieeiiJJuurrããmmâânnttuull mmiilliittaarr

ISSN

1582-129

B 64405

C 6 / 2005

CREDINÞÃ PATRIEI

În perioada 15-17 martie s-adesfãºurat, la Craiova, Conferinþafinalã de planificare a exerciþiului“BALCANIC GUARDIAN 2005”care va avea loc în perioada 6-10iunie în cadrul Batalionului 20 Infan-terie din Brigada 2 Infanterie Uºoarã“Rovine”.

La aceastã activitate au participatºi 3 ofiþeri din Forþele Terestre bul-gare, punându-se la punct detaliile

privind pregãtirea în comun ce vaavea loc în acest an în cadrul exerci-þiului din domeniul operaþiilor în spri-jinul pãcii la nivel subunitãþi.

Activitatea a decurs în condiþiifoarte bune, oaspeþii bulgari apreciindca oportunã ºi eficientã aceastã întâl-nire în perspectiva colaborãriiviitoare dintre membrii celor douãarmate.

Locotenent Cristian CÃNUCI

Întâlnire româno-bulgarã la CraiovaSistemul T-BMS O delegaþie formatã din specialiºti ai Armatei

Franceze au prezentat, la comandamentul Corpului 1Armatã Teritorial, în perioada 21-24 martie, sistemulde comandã ºi control T-BMS.

La aceastã activitate au luat parte 10 ofiþeri dinstructurile specializate ale Brigãzilor 1 Logisticã, 2Vânãtori de Munte, 2 Infanterie Uºoarã, Bazei 2 Logis-ticã “Sud”, precum ºi din secþii ale comandamentuluiCorpului. Sistemul prezentat este destinat antrenãrii înducerea luptei de cãtre comenzile companiilor ºi bata-lioanelor, exerciþiul desfãºurându-se în timp real.Aceasta înseamnã cã toate deciziile care se iau la celedouã eºaloane sunt trimise, detaliat sau în formã pres-curtatã, în cel mult un minut la eºalonul brigadã. Inter-

faþa programuluieste relativ simplã,nu îi cere utiliza-torului foarte multecunoºtinþe de infor-maticã, ceea ce îi dãposibilitatea sã seconcentreze înexclusivitate asupramisiunilor pe care le are de executat.

Aceastã activitate face parte dintr-un program maiamplu dedicat acestei teme, care are scopul de a com-pleta cunoºtinþele specialiºtilor români privind sis-temele de comandã ºi control la nivel tactic, dezvoltatede armata francezã.

Maior ing. Dãnuþ RUSU

ACTUALITATECurierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005 Pagina 3

1995 – Angola, 1997 – Albania, 1998-2002 – RezervaStrategicã a KFOR/SFOR unde au participat la foarte multeexerciþii cu structuri militare din state membre NATO. În mar-tie 2002, Batalionul 26 Infanterie “Neagoe Basarab” participãîn Kosovo cu un detaºament de valoare companie. În iulieacelaºi an, cel de-al doilea detaºament din acelaºi batalionpleacã în Kosovo.

Printr-o Hotãrâre a Parlamentului României din 2002,România trimite Batalionul 26 Infanterie în prima misiunecombat din istoria ei de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial.Dar, de data aceasta, întãrit cu militari din cadrul Brigãzii 2Infanterie Moto “Rovine”. De acolo, se întorc “scorpioni” ºi nuorice fel de scorpioni, ci “scorpionii roºii”, nickname-ulatribuit de partenerii lor de misiune americani.

Anul 2003, a fost anul de recuperare a forþelor ºi depregãtire a unei noi misiuni, în Irak, bineînþeles, unde “Scor-pionii roºii” participã alãturi de italieni la misiunea “AnticaBabilonia”. Intrarea în NATO a României a coincis cu aceastãparticipare a lor la misiune.

S-au întors din misiuneteferi ºi cu sentimentul dato-riei împlinite. Urmeazã operioadã de refacere ºipregãtire ºi, iatã-ne acum, înmartie 2005, participând la

Craiova, la Batalionul 26 Infanterie “Neagoe Basarab”, lacelebrii de acum “scorpioni roºii”, la un ceremonial oficialorganizat cu prilejul plecãrii în misiune a unui nou detaºamentde 100 de militari în teatrul de operaþii din Irak.

În urma solicitãrii adresate României de ONU ºi SUA, mi-litarii craioveni vor acþiona în cadrul Forþei de Protecþie a Mis-iunii de Asistenþã ONU din Irak (UNAMI), subordonatãcomandamentului Forþei Multinaþionale, pentru a contribui laasigurarea unui climat de securitate stabil în aceastã þarã.

Militari profesioniºti, pãrinþi, soþii, copii, invitaþi, presa,toþi adunaþi pentru a participa la acest eveniment deosebit dinviaþa lor. Pe chipul militarilor, emoþiei din primii ani i-a luatlocul hotãrârea de a continua tradiþia acestei unitãþi, de a ducemai departe renumele cãpãtat.

‘’Scorpionii Roºii’’ au avut plãcuta surprizã, de al avea alã-turi de ei la acest ceremonial pe primul ministru al României,dl. Cãlin POPESCU TÃRICEANU. Aflat într-o vizitã înCraiova, deºi nu avea în program acest lucru, primul ministru

a dorit sã fie alãturide militarii craiovenila acest eveniment.

Dupã primirearaportului de cãtredl. Cãlin POPESCUTÃRICEANU dinpartea comandantu-lui detaºamentului, aurmat intonareaImnului de Stat alRomâniei ºi ApelulSolemn. Apoi a avutloc oficierea slujbeireligioase de cãtrePS Episcopul GurieSTREHÃIANU ºi aunui sobor de preoþi.

Seria alocuþiu-nilor a fost deschisãde cãpitanul CãtãlinGIURGIU care i-aasigurat pe ceiprezenþi de întreagalor rãspundere ºicapacitate, atât pen-tru îndeplinirea misi-unilor la nivelul ce-rinþelor, cât ºi defaptul cã se vorîntoarce, cu sigu-

ranþã, sãnãtoºi acasã. “Ne aflãm în faþa unei provocãri ºi vomface tot ce este posibil pentru a ne îndeplini misiunea cu cin-ste. Acesta este un prilej de a ne proba calitãþile de militariprofesioniºti”.

Reamintind faptul cã îi cunoaºte pe militarii olteni încã deacum trei ani, când a avut prilejul sã asiste la perioadele depregãtire dinaintea executãrii misiunilor, dar, convingându-seºi de evoluþia lor în teatrele de operaþii, precum ºi de modulrapid de adaptare la toate condiþiile de climã, dl. general

locotenent dr. Sorin IOAN, ºeful Statului Major al ForþelorTerestre a spus: “Faceþi parte din elita Forþelor Terestre! Aveþio faimã pe plan internaþional ºi sunt convins cã duceþi cu voispiritul Scorpionilor! Acolo, nimeni sã nu se simtã singur! Vãaveþi unul pe altul ºi sã dovediþi altruism!”

Intervenþia premierului TÃRICEANU a fost scurtã ºi, deasemenea, plinã de laude ºi încurajãri. ‘’Sunt convins cã mi-siunea dumneavoastrã va duce la instaurarea democraþiei înIrak, la consolidarea instituþiilor statului ºi, în final, la creareaunei zone de stabilitate contribuind astfel la realizarea pãcii ºisecuritãþii la nivel mondial. În misiunea pe care o veþi îndepli-ni sã daþi dovadã de corectitudine, cinste ºi demnitate . Vã urezmult succes ºi sã vã întoarceþi teferi acasã’’.

Festivitatea s-a încheiat cu defilarea detaºamentului, dupãcare militarii, membrii familiilor acestora ºi invitaþii au par-ticipat la o masã comunã de rãmas-bun.

Emoþionat, dar, cu siguranþa, pe care o dovedeºte un ade-vãrat comandant, maiorul Gabriel TOMA, comandantul Bata-lionului 26 Infanterie ‘’Neagoe Basarab’’, a þinut sã precizeze :“Nu se poate spune cã o misiune este mai grea decât alta, pen-tru cã nici o misiune nu seamãnã cu cealaltã. Noi ne pregãtimtemeinic pentru fiecare dintre ele, pentru ca elementele denoutate sã nu ne surprindã. Am convingerea cã militarii se vorîntoarce sãnãtoºi, cu sentimentul datoriei împlinite. Prezenþaprimului-ministru la aceastã festivitate a fost o onoare pentrunoi, iar militarii s-au simþit mai motivaþi pentru misiune”.

Maior Renato NADOLU

Ministrul apãrãrii naþionale, TeodorATANASIU, prezent la ºedinþa de bilanþ a acti-vitãþii Forþelor Terestre în anul 2004, desfãºuratãvineri, 18 martie, la Statul Major al Forþelor Te-restre, le-a cerut comandanþilor ºi ºefilor destructuri sã urmãreascã respectarea graficuluistabilit pentru încadrarea militarilor pe bazã decontract, astfel încât, în anul 2007, sã se poatãrenunþa la serviciul militar obligatoriu.

La activitate au participat, alãturi de mi-nistrul apãrãrii naþionale, ºeful Statului MajorGeneral, general dr. Eugen BÃDÃLAN, ºi ºefiicategoriilor de forþe ale armatei.

ªeful Statului Major al Forþelor Terestre,general-locotenent dr. Sorin IOAN, a prezentatmodul în care au fost îndeplinite obiectivelecuprinse în acordurile ce privesc interoperabili-tatea cu structuri similare ale Alianþei Nord-Atlantice, inclusiv participarea la operaþii înafara teritoriului naþional. Astfel, 2.817 militaridin Forþele Terestre au participat, anul trecut, laastfel de misiuni, iar 1.318 militari se aflã înprezent în teatrele de operaþii.

Referindu-se la restructurarea Forþelor Te-restre, generalul-locotenent Sorin IOAN a pre-

cizat cã, în conformitate cu “Planul-cadruprivind restructurarea ºi modernizarea ArmateiRomâniei”, anul trecut s-au operaþionalizat treistructuri, au fost înfiinþate alte trei, iar patru aufost resubordonate. De asemenea, au fost desfi-inþate sau transformate 16 mari unitãþi ºi unitãþi.

Potrivit ºefului SMFT, obiectivul fundamen-tal al Forþelor Terestre pentru 2005 constã încontinuarea procesului de operaþionalizare ºimodernizare a structurilor militare destinate mi-siunilor NATO de securitate extinsã ºi apãrarecolectivã, conform angajamentelor asumate deþara noastrã în acest domeniu. Generalul-locote-nent Sorin IOAN a mai precizat cã se va urmãri,de asemenea, realizarea unor structuri de forþe,de conducere administrativã ºi operaþionalã,suple ºi eficiente.

La finalul ºedinþei de analizã, ministrulATANASIU a subliniat necesitatea luãriiurgente a unor mãsuri pentru valorificarea arma-mentului, tehnicii ºi muniþiei devenite exce-dentare ca urmare a restructurãrii armatei, avândîn vedere cã, în cea mai mare parte, acestea seaflã la Forþele Terestre.

Maior Emanuel BÃRBULESCU

Analiza structurilor la Statul Major al Forþelor TerestreStructuri de forþe suple ºi eficiente

““SSeemmppeerr GGlloorriioossii !!””

Duminicã, 27 martie, preºedintele TraianBÃSESCU a efectuat o vizitã-surprizã în Irak, eldevenind primul ºef al statului român care, dupãîncheierea celui de-al Doilea Rãzboi Mondial,viziteazã trupele române într-o zonã de rãzboi.Preºedintele BÃSESCU, însoþit de ºeful StatuluiMajor General, general dr. Eugen BÃDÃLAN ºigeneralul maior dr. Teodor FRUNZETI, ºi-a con-tinuat vizita începutã duminicã, 27 martie, înteatrele de operaþii. Preºedintele român a afirmat,cu acest prilej, cã þara noastrã nu se va retrage dinIrak, decât atunci când va fi democraþie. În tabãraromâneascã de la Mittica, poliþiºtii militari ºiinfanteriºtii din Batalionul 2 Infanterie“Cãlugãreni” au ascultat mesajul preºedintelui Tra-ian BÃSESCU, în care se precizeazã cã efortul loreste în folosul tuturor românilor. Astfel, contribuþiape care þara noastrã o aduce prin instaurareademocraþiei în diferite zone din lume, în sprijinireaunor operaþiuni umanitare, reprezintã elemente denegociere în politica externã.

“Voi vizita toate teatrele de operaþiuni în care seaflã militari români, dar mi s-a pãrut foarte important caprima vizitã sã o fac aici, în Irak, în zona cea mai dificilã încare se aflã armata noastrã” le-a spus preºedintele BÃSES-CU militarilor din teatru. În continuare, le-a spus milita-rilor cã ceea ce fac acolo “nu este pentru armatã, nu estepentru cã neapãrat suntem membri ai unor structuri militareinternaþionale sau pentru cã avem un angajament bilateralcu un stat sau cu altul. Ceea ce faceþi dumneavoastrã aicieste în slujba celor 22 de milioane de români. Vreau sã ºtiþicã în toate relaþiile de politicã externã noi folosim la limitamaximã prezenþa dumneavoastrã aici. Contribuþia pe careRomânia, prin armata ei, o aduce la instaurarea democraþieiîn diverse þãri din lume, în sprijinirea unor acþiuni uma-nitare, reprezintã elemente de negociere în politica externã.V-am spus acest lucru pentru cã vreau sã înþelegeþi impor-tanþa a ceea ce dumneavoastrã faceþi ºi respectul pe carenoi, toþi care folosim prezenþa dumneavoastrã pe teatrele de

operaþiuni, vi-l datorãm. ªtiu cã vã faceþi munca, meseria,cu dãruire, cu respect, cu grijã, cu profesionalism! Vã feli-cit pentru modul cum cooperaþi cu aliaþii noºtri! Ceea ce amvãzut în cele douã tabere în care se aflã trupe române mãimpresioneazã ºi voi spune în þarã ceea ce am vãzut aicipentru cã puþini români îºi imagineazã cât de importantãeste misiunea dumneavoastrã. Vã mulþumesc încã o datã,militari români ºi vã asigur de tot respectul preºedinteluiRomâniei pentru voi!”

În centrul Irakului, la Ad-Diwaniya, la detaºamentelede geniu ºi informaþii aflate în subordinea divizieipoloneze, preºedintele BÃSESCU s-a întâlnit cu coman-dantul forþei multinaþionale, generalul Georges WilliamCASY. Comandantul american a apreciat contribuþia sub-stanþialã a României În Irak, subliniind colaborarea exce-lentã între armata românã ºi cea americanã. PreºedinteleTraian BÃSESCU i-a spus generalului american cã se pune

un accent deosebit pe cooperarea cu Statele Unite,subliniind, încã o datã, cã nu se pune problemareducerii prezenþei militare româneºti din Irak. Maimult, ea va fi mai numeroasã, un detaºament deinfanterie urmând a fi desfãºurat în aceastã þarã.

În partea a doua a vizitei, preºedintele român s-aaflat alãturi de militarii Batalionului 2 Infanterie“Cãlugãreni”, care constituie cea mai numeroasãprezenþã militarã româneascã din Irak, ºi de trupelenoastre de poliþie militarã. ªeful statului nu a dorit sãi se dea onorul, pentru ca militarii sã îºi poatãdesfãºura netulburaþi activitãþile curente.

În cadrul acestei vizite istorice în Irak, preºedin-tele Traian BÃSESCU a transmis douã mesaje clare:România nu îºi va retrage trupele din Irak, pânã cândîn aceastã þarã nu va fi democraþie ºi, cel de al doilea,militarii noºtri din Irak reprezintã un argument puter-nic în politica externã a României.

Potrivit Biroului de Presã al M.Ap.N., dupã Irak,ºeful statului s-a aflat luni la Kandahar, în Afga-nistan, alãturi de militarii Batalionului 300 Infanterie“Sfântul Andrei”. Oficialii români au discutat cu ge-

neralul maior Jason CANIANO, comandantul forþei multi-naþionale întrunite, precum ºi cu guvernatorul provincieiKandahar, Gulagar SHARZAI, despre contribuþia milita-rilor români la stabilizarea situaþiei din zonã.

Preºedintele BÃSESCU a decorat, pentru meritedeosebite cu Ordinul Virtutea Militarã în grad de Coman-dor, cu însemn de rãzboi pe lt. col. Ion VOICU ºi SorinGANEA, cu Virtutea Militarã în grad de Ofiþer, cu însemnde rãzboi pe mr. Costel TUDORACHE ºi pe plt. adj. Flo-rentin COJOCARU, cu Medalia “Bãrbãþie ºi Credinþã” cls.I, cu însemn de rãzboi. A mai oferit fiecãrui militar uncadou personal. Este vorba despre un briceag pe care se aflãînscris “Afganistan 2005” ºi “Oferit de preºedinteleRomâniei”. De asemenea, ºeful statului ºi generalul EugenBÃDÃLAN, au vizitat tabãra de dislocare a militarilornoºtri ºi au luat prânzul împreunã cu militarii batalionului.

Maior Dragoº ANGHELACHE

Preºedintele Bãsescu a vizitat Irakul ºi Afganistanul

Batalionul 26 Infanterie “Neagoe Basarab”

V I Z I T Ã S U R P R I Z Ã

Dupã sosirea la Al Hillah ºi dupã acomodarea cu geniºtiinoºtri din campul “Charlie” am stat de vorbã ºi cu, de-acumrenumiþii fraþi, Ionuþ ºi Gabriel TOMA.

Diferiþi, fizic, din toate punctele de vedere, ei au fost sareaºi piperul întregii perioade. Atunci când se întâlneau ºi, maiales, când stresul atingea cote maxime, începeau sã se certe, deobicei, pe modul de rezolvare a problemelor de serviciu. Cel mic(locotenentul), când vedea cã nu mai are sorþi de izbândã, îlameninþa pe cel mare: “Lasã cã te spun eu lu’ mama!” Toþipufneau în râs ºi ºtiau cã spectacolul s-a terminat. În penulti-ma zi am aflat cã, de fapt, au vãzut cã “þine” ºi, intenþionat,începeau “discuþiile” pentru a mai destinde atmosfera.

Locotenentul Ionuþ TOMA. Am sosit amândoi în teatru pe15 august anul trecut. Am plecat la 11.00 seara din Bucureºti ºiam ajuns la Tallil în jur de ora 5.00. Ne-am îmbarcat în niºteautobuze închise ermetic, fãrã instalaþie de aer condiþionat (afarãerau aproximativ 600C) ºi, dupã un marº de 7-8 ore prin deºert,am ajuns la Al Hillah. A fost primul contact cu cãldura, cu nisi-pul ºi cu soarele Irakului. A fost o cãlãtorie de coºmar. În auto-buz eram ca într-o cutie cu chibrituri. Loc puþin pentru toatãlumea, dar ºi expuºi oricãrui atac. Nu eram protejaþi, dar nicin-am fi putut sã ripostãm.

Cãpitanul Gabriel TOMA. Eram o þintã pe care scria mare:“Trageþi în mine!” Majoritatea cãlãtorilor erau ofiþeri ºi sub-ofiþeri. Ar fi fost o pierdere enormã.

Acum, transportul se face cu autocamioanele noastre pe care

le-am adaptat în aºa fel încât, sã putem respira (le-am acoperit cuplasã de mascare) ºi sã asigurãm mãcar celor din caroserie pro-tecþia necesarã (prin lãzile pline cu saci de nisip aºezate pe late-ral). A mai rãmas problema ºoferului care nu e protejat în nici unfel. Trebuie gãsitã o soluþie ºi pentru blindarea cabinei camionu-lui.

Locotenent TOMA. Aici, în camp, când am ajuns, ne-amapucat direct de muncã – de altfel ca ºi acum. Nu era timp de stat.Pânã au plecat colegii noºtri din Detaºamentul “Irak II”, ne-amfãcut fiecare treaba cât mai bine. Am reuºit sã punem tehnica lapunct în vreo câteva sãptãmâni ºi sã rezolvãm problemaaprovizionãrii cu piese de schimb ºi materiale. Totodatã, am sta-bilit ºi legãturile cu omologii de celelalte naþionalitãþi partici-pante la Coaliþie din acest camp.

Când K.B.R.-ul (societatea civilã care se ocupã de pro-blemele administrative ale taberei) ne-a solicitat ajutorul, am fostprompþi. Faptul cã noi eram acolo unde ne-au cerut a contatfoarte mult. Am avut niºte relaþii de colaborare extraordinare.

Ne-am înþeles mai bine ºi pentru cã noi, românii vorbim bineengleza aproape toþi. A însemnat mult acest mic amãnunt. Unexemplu foarte bun sunt colegii salvadorieni. A fost de ajuns sãexecutãm împreunã o misiune (convoiul atacat pe timpul inspec-tãrii podurilor) ºi am rãmas foarte buni prieteni. Contingentul lors-a schimbat cu 10 zile înaintea noastrã ºi atunci, când au plecat,erau toþi cu ochii în lacrimi. Nici noi n-am fost mai prejos.

Cãpitan TOMA. Relaþiile bune vor continua. În primul rând,pentru cã toatã lumea are nevoie de geniºti. ªi automat, vrei nuvrei, devii prieteni cu toþi. Dar, pentru cã existã, totuºi, un “dar”,este foarte important sã-l ajuþi pe om atunci când are nevoie.Aici, dacã cineva are nevoie de ceva, îþi cere ajutorul o datã,maximum de douã ori. Dacã nu l-ai ajutat, nu te mai cautã. ªi,dacã vrei sã stai liniºtit 6 luni fãrã sã ieºi din bazã, fãrã sãexersezi mãcar sã te menþii viu, poþi sã-i refuzi de douã ori. Apoi,toatã misiunea, nu mai exiºti.

Locotenent TOMA. Noi nu am putut face aºa ceva. Amvenit aici sã ne facem treaba. Asta ºi pentru cã este o experienþãcu care nu te întâlneºti oriunde ºi nici nu am fi avut rãbdarea sãvedem cum ne fac alþii treaba pentru care am venit. Sã refuzi sãlucrezi e dezonorant. Pentru cã am avut iniþiative, ºi au fost deacord cu ce le-am propus, ºefii noºtri au fost entuziasmaþi ºi, înacelaºi timp, ne-au apreciat pentru ceea ce suntem – parteneri ºicolegi.

Cãpitan TOMA. Legat de misiuni, pot spune cã întotdeaunaam participat la ele încã din faza de planificare. Se începe cuinstructajul – în care se prezintã situaþia din afara bazei, cu pro-cedurile ºi tacticile ce trebuie adoptate în diferite momente.Fiecare situaþie posibilã este dezbãtutã, pe larg, ºi se analizeazã

modul de acþiune pentru situaþia în care suntem atacaþi, pentrusituaþia în care s-ar intra într-o ambuscadã. ªtiind ce se întâmplãîn afara campului, pe timpul misiunii, stãteam cu inima strânsã.Dupã parcurgerea câtorva zeci de kilometri, dacã nu se întâmplanimic, apãrea o micã relaxare, dar atenþia rãmânea permanenttreazã. Eram atenþi la tot ce miºcã. Nu dormeam, nu fotografiam,nu filmam, þineam doar mâna pe armã pentru cã nu ºtiam nicio-datã când aº fi avut nevoie de ea. Când ajungeam într-o bazã saula înapoiere, aveam o vorbã: “Am mai scãpat o datã”.

Locotenent TOMA. Cu douã, trei zile înainte de plecarea înmisiune, simþeam cum creºte adrenalina. În momentul în careeram în camion ºi treceam de barierã, orice s-ar fi întâmplat,eram pregãtiþi. La ajungerea în bazã, relaxarea este bruscã, oeliberare pur ºi simplu.

Cãpitan TOMA. Eu cred cã este foarte important ca toþiofiþerii care doresc sã urce în funcþii înalte sã treacã prin astfel demisiuni. Numai aºa va ºti ce gândeºte, ce simte ºi ce-ºi doreºtesoldatul care participã la convoaie, la inspecþia podurilor, etc., înmaºini neblindate, conºtient fiind cã poate fi lovit de un glonþoricând. Celor care dau din coate sã urce în ierarhia militarã artrebui sã li se mai taie din ºanse ºi sã li se cearã mai multã expe-rienþã.

Locotenent TOMA. O altã problemã care trebuie evitatãeste blazarea, rutina. Sunt oameni (indiferent de grade) care sarfoarte uºor peste detalii. Renunþã la cascã, la vesta antiglonþ fãrãnici un fel de remuºcare. Toþi trebuie sã fim conºtienþi cã neapãrãm, în primul rând pe noi, dar trebuie sã conºtientizãm ºifaptul cã, respectând regulile, îi apãrãm pe cei de lângã noi. Dacãnu eºti în stare sã te aperi pe tine însuþi, oare cum îl poþi apãra pecel de lângã tine.

Mai ºtiu cã sunt foarte mulþi cei care gândesc pornind de lapremisa cã atâta vreme cât mi-am dorit sã vin în misiunea asta cavoluntar, sunt obligat sã suport absolut orice. Faptul cã am oasigurare de viaþã, de patruzeci de mii de euro, mã liniºteºte într-un fel, dar parcã mi-aº dori sã cheltui banii care mi se dau pen-tru serviciul executat ºi nu sã ia altcineva asigurarea. Spun aces-tea ºi pentru cã am vorbit de maºini. În teatru nu e nevoieneapãrat de maºini cu aer condiþionat, dar e nevoie de o maºinãcu cabina blindatã, o maºinã în care sã mã urc ºi cu care, sigur,îmi voi îndeplini misiunea; o maºinã care, în anumite situaþii,sã-mi ofere mãcar ºansa unei prime reacþii.

Cãpitan TOMA. Colegii au fost niºte oameni extraordinari,niºte oameni care ºi-au fãcut permanent treaba fãrã nici o inter-venþie.

Locotenent TOMA. Pe mine, comandant de pluton, colegiiºi subordonaþii m-au ajutat foarte mult. Când mã duceam sã ledau un ordin, de multe ori, aveam surpriza sã constat cã ei dejase gândiserã la ce era de fãcut ºi, mai mult, fãcuserã ceva în sen-sul acesta. I-am apreciat ºi-i apreciez foarte mult pentru faptul cã6 luni n-am avut nici cea mai micã problemã ºi ºi-au fãcut trea-ba cu conºtiinciozitate, fãrã sã-i supravegheze nimeni, fãrã sã-iîntrebe cineva ceva, fiecare pe locul lui, cât a putut de bine. Dinacest punct de vedere, pot spune cã am avut o misiune uºoarã.

Cãpitan TOMA. De fapt, tot detaºamentul ºi-a dat interesulºi cu toþii am fãcut ce a trebuit ºi cum a trebuit. De altfel, ºtiu cãam deranjat multe persoane în þarã cerând una sau alta. Totdeau-na am insistat ºi eu ºi ceilalþi colegi. Dacã am trimis un fax, n-amuitat cã l-am trimis. Am cerut de fiecare datã sã mi se spunã ces-a întâmplat cu el. Am fãcut toate acestea pentru cã am acþionatîn interesul nostru, dar ºi al Armatei României. Nu ne puteampermite sã nu executãm anumite sarcini doar pentru cã ne lipseauanumite piese sau materiale. Eu zic cã am acþionat corect.

Maior Ion PAPALEÞ

KAKI 100% Curierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005Pagina 4

GGeenniiººttiiii ddee llaa AAll HHiillllaahh

Ce s imte , ce gândeº te º i ce - º i doreº te so ldatu l

L o c o t e -nentul DanielCÃRUÞ faceparte dintreofiþerii pe careeu îi considerfericiþi cã ºi-au începutcariera într-ounitate decercetare. Dece? Pentru cã– sã mã scuzecolegii dincelelalte arme– viaþa cu“parfum” decercetaº aremai multfarmec, iarlegãturile din-

tre cercetaºi se clãdesc altfel ºi sunt mult mai trainice.Dupã un an de instrucþie la malul Dunãrii, s-a mutat la Bata-

lionul 101 Cercetare din Vaslui, însã, prin jocul sorþii, drumurilel-au adus la subunitatea de cercetare a Brigãzii 282 Cercetare.Pentru un cercetaº care, “de mic”, ºi-a desfãºurat activitateanumai într-o unitate specificã armei, mutarea – chiar ºi fortuitã –la o subunitate din cadrul unei brigãzi, dã o senzaþie de “haineprea strimte”. “Acolo aveam alte misiuni, mai complexe, iar dis-tanþele la care acþionam erau ºi ele mai mari”, explicã locote-nentul CÃRUÞ. Pentru îndeplinirea acestora, cercetaºii trebuiausã ºtie cum sã supravieþuiascã un timp mai îndelungat în condiþiide izolare, ceea ce îºi punea amprenta ºi pe modul de organizareºi executare a misiunilor. “Aici sunt încadrat la o subunitate decercetare de la contact, ceea ce face ca misiunile sã nu mai fiechiar aºa de complexe, însã, exigenþele sunt aceleaºi”.

Nu s-a pus problema adaptãrii la noua situaþie deoarece,dupã cum afirmã dumnealui. “Am avut norocul sã vin într-o sub-unitate cu oameni bine pregãtiþi, cu suflete mari, care m-au spri-jinit foarte mult. Era o perioadã în care, datoritã misiunilor exe-cutate în teatrele de operaþii, încadrarea era foarte <<subþire>>ºi, o perioadã, a trebuit sã lucrez inclusiv la S2. A fost o perioadãmai dificilã, cu rãspundere mare, în care am avut parte, atât demomente plãcute, dar ºi de unele, sã le spunem..., dificile.”

Discuþia cu locotenentul CÃRUÞ avea loc în tabãra de laCheia, pe valea Telejenelului, unde îºi organizase un loc derãmânere. Îl comparam cu colegul sãu, locotenentul IlieMELINTE. Douã firi diferite: în timp ce MELINTE este mai“aºezat”, mai metodic, CÃRUÞ este mai impetuos, fãrã a fisuperficial, cu o oarecare condescendenþã faþã de noii sãi colegi“de la contact”. “Este pentru prima datã când vin în tabãrã cusubunitatea din care fac parte. Dupã pãrerea mea, cred cã ne-amatins scopurile propuse la plecarea din cazarmã, iar, aici, un rolimportant l-a jucat ºi domnul locotenent-colonel GRIGORAª.S-au depãºit unele situaþii tensionate, dar am avut parte ºi demulte momente de bucurie. Pânã acum, pot spune cã totul a mersca pe roate.”

Problema sa – pentru cã existã ºi o problemã – este realizareacoeziunii subunitãþii pe care o comandã, în condiþiile în caremiºcãrile de personal – mai ales la încadrarea cu militari volun-tari – sunt destul de frecvente.

“Îmi place sã spun despre mine cã sunt, atât un lider formal,cât ºi un lider informal, acela pe care ºi-l doresc subordonaþii.Pentru cã, un astfel de comandant <<carã>> grupul dupã el chiarºi atunci când situaþia se înrãutãþeºte foarte tare”.

În ceea ce priveºte viitorul, cel mai mult aºteaptã o “aºezarea apelor”. “Aºtept sã vinã titularul la comanda companiei,sperãm sã mai primim tehnicã nouã ºi, dupã ce vor veni ºioamenii din recuperãri, sã punem lucrurile cap-la-cap, iar acti-vitãþile noastre sã îºi reia cursul lor firesc”.

MaiorDragoº ANGHELACHE

UUnn lliiddeerr ppee ccaarree ppooaattee ssãã ººii-ll ddoorreeaassccãã oorriiccee ssuubboorrddoonnaatt

DIN LUMEA MILITARÃCurierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005 Pagina 5

((uurrmmaarree ddiinn nnrr.. ttrreeccuutt))

Dupã preluarea controlului pentru Groznîi, dintr-o datã,intensitatea acþiunilor militare a scãzut ºi, un acord temporar deîncetare a focului, a fost semnat între beligeranþi. La mijlocullunii februarie, generalul Kulikov a avut o serie de întãlniri cu odelegaþie cecenã, condusã de Aslan Mashadov. Acestea au fostcele mai serioase negocieri de la începutul conflictului. Acalmialuptelor era motivatã din punct de vedere politic, aºa cã,preºedintele Boris Elþîn s-a putut adresa camerelor reunite aleparlamentului rus, declarând ferm cã luptele din Cecenia au luatsfârºit ºi negocierile începuserã. Dupã cum era de aºteptat, scop-ul politicii guvernului rus rãmãsese neschimbat: lichidareaarmatei lui Dudaev ºi întoarcerea Ceceniei în cadrul FederaþieiRuse. Dar, trupele aveau nevoie de o pauzã dupã douã luni delupte susþinute.

Între 1995-1996, forþele cecene au luptat, prin executarea deraiduri, folosindu-se de orice posibilitate pentru a ataca ºi slãbiputerea de reacþia a unitãþilor ruseºti. Obosiþi ºi incapabili sãcurme asemenea raiduri, în mai 1996, liderul cecen ZelimkhanYandarbiyev a semnat, împreunã cu Boris Elþîn un acord de în-cetare a focului, urmat de Acordul de la Khasavyurt, negociat cusprijinul OSCE, acord ce prevedea retragerea „temporarã” a tru-pelor ruseºti (se prevedea menþinerea permanentã a douã brigãziruseºti) ºi dezarmarea contingentelor cecene. Trupele ruseºti auînceput retragerea la sfârºitul lunii iunie, dar luptele au continuatîn unele regiuni. În iulie, ruºii au atacat sate cecene, justificându-ºi acþiunile prin nevoia de dezarmare a unor gherile, dovedindîncã o datã lipsa unei politici coerente în ce priveºte Cecenia ºiincapacitatea de a respecta acordul semnat. Regimul pro-rusescdin Groznîi a semnat un protocol politic cu Rusia fãrã con-sultarea rebelilor, fapt ce a dus la creºterea tensiunilor în repu-blicã. Acordul semnat era doar o „momealã” politicã pentrualegerile prezidenþiale ce urmau în Rusia, în speranþa realegeriilui Boris Elþîn ca preºedinte.

Bãtãlia pentru Groznîi din ianuarie 1995 a oferit învãþãmintedintr-o multitudine de perspective.

Nu p resupune – ce rce teazã º i p regã teº te - tt e !

Când au fãcut planificarea pentru operaþia de intervenþie înCecenia, forþele ruseºti au fãcut câteva presupuneri îndoielnice.Prima a fost aceea cã forþele cecene nu vor rezista fizic ºi psiho-logic concentrãrii mari de forþe ruseºti. Ruºii au câºtigat astfel în1968 în fosta Cehoslovacie ºi au estimat greºit cã aceleaºi per-formanþe le vor avea ºi în Cecenia. A doua presupunere a fostaceea cã, la nivelul Statului Major General sunt planificatorifoarte buni, dar aceºtia dispãruserã în ultimii cinci ani sau îºi“atrofiaserã” calitãþile ca urmare a plimbãrii hârtiilor prinbirouri, în loc sã planifice efectiv diferite exerciþii. Indiferent deabilitãþi, era peste puterile lor sã planifice o operaþie de aseme-nea anvergurã, în numai douã sãptãmâni (pentru pregãtireainvaziei din Cehoslovacia fuseserã cel puþin ºase exerciþii lanivelul Pactului de la Varºovia, de-a lungul câtorva luni, pentruantrenarea trupelor de uscat, apãrãrii antiaeriene, logisticii ºialtor elemente). Planul nu prevedea utilizarea unor forþe bineantrenate.

De asemenea, au fost fãcute multe greºeli discutabile, pe tim-pul pregãtirii în grabã a trupelor participante. Planul de operaþieomisese sprijinul cu mijloace tehnice (în special, cu echipamentde comunicaþii) ºi nu era prevãzutã nici o structurã care sã coor-doneze sau sã rezolve problemele dintre militari ºi politicieni.

Maºina de propagandã a administraþiei nu a luat în calculpregãtirea opiniei publice pentru o astfel de confruntare, astfel cãRusia a pierdut rãzboiul mediatic încã din primele zile aleconflictului. Armata rusã a trebuit sã-ºi îndeplineascã misiunileîn timp ce “rãzboiul mediatic” era condus în spatele sãu cu pro-pria maºinã de propagandã atacându-i. Adevãrul acestui fapteste acela cã, militarii ruºi au refuzat sã permitã cameramanilorºi jurnaliºtilor sã intervieveze proprii soldaþi. De partea cealaltã,Dudaev a înþeles pe deplin implicaþiile presei ºi i-a fãcut sã joacedupã voia lui. El a arãtat presei ceea ce el vroia sã se vadã, ºi,împreunã cu ºeful sãu de propagandã, pur ºi simplu, a câºtigatrãzboiul mediatic fãrã nici o opoziþie. Multe din aceste problemefuseserã agravate de faptul cã, la vremea intervenþiei, Rusia nuavea un concept naþional de securitate, ci numai o doctrinã mili-tarã depãºitã.

Mai mult, cele trei ministere puternice ale Rusiei (MinisterulApãrãrii, Ministerul de Interne ºi Ministerul Securitãþii Interne)au avut trupe în zona de operaþii, dar nu au reuºit sã-ºi uneascãeforturile în aceastã luptã. Pierderile enorme din primele zile aleconflictului au fost cauzate de nivelul scãzut de profesionalism alelementelor de comandã ºi personalului de stat major, care ausubevaluat inamicul ºi au fost uimitor de neglijenþi în coor-donarea acþiunilor unitãþilor ºi categoriilor de forþe participantela operaþiune.

O altã problemã a constituit-o alegerea eronatã a poziþiilorpentru forþele principale ºi cele de rezervã, controlul defectuos alprincipalelor rute de deplasare, lipsa cunoºtinþelor despre zonade operaþii ºi a modului cum ºi când trebuie utilizat armamentuldin dotare. Regulile de angajare nu fuseserã explicate în detaliusoldaþilor, iar criteriile de indicare a þintelor erau total necunos-cute de militari. Soldaþii nu ºtiau sã acþioneze ca o formaþie, sebazau mai mult pe deprinderile individuale. Conform unui raport“în Brigada 81 Infanterie Motorizatã, din 56 de comandanþi deplutoane, 49 doar ce absolviserã ºcolile militare. Mai mult de50% din soldaþii nu trãseserã niciodatã cu tancul ºi nu aveaunici cea mai micã idee cum sã facã acest lucru. Bucãtarii mili-tari, transmisioniºtii ºi mecanicii conductori primiserã ordin sãtragã împotriva armelor antitanc ºi a armamentului greu.” Iatãce prevedea programul de pregãtire a unei unitãþi, cu câteva zileînainte de începerea ostilitãþilor din Groznîi: montarea ºidemontarea armamentului, trageri în poligon ºi instrucþie înteren deschis, exerciþii tactice de luptã la nivel companie, con-ducerea tehnicii de luptã în teren, testarea mecanicilor conduc-tori ºi exerciþii de alarmare. Nici un cuvânt despre antrenamen-tul specific pentru lupta în localitãþi.

Una dintre cele mai lungi critici ale operaþiei arãta cã forþelearmate ruse erau aproape incompetente (ceea ce nu a fost cazul).Ofiþerul a fãcut o listã a lipsurilor din pregãtirea soldaþilor:moralul foarte scãzut, lipsa pregãtirii fizice, lipsa de pregãtire îndesfãºurarea marºurilor ºiluptelor în ofensivã, ºoferineantrenaþi ºi lipsã deîncredere în folosirea arma-mentului din dotare, adãugândcã trupele au dat dovadã de ototalã necunoaºtere a regulilorde angajare împotriva þintelorîn miºcare, în acordareaprimului ajutor ºi adminis-trarea drogurilor antiºoc,pregãtirea ambuscadelor ºiindicarea þintelor cu ajutorul

fumului. Mai mult, personalul nu purta însemne personale deidentificare, recunoaºterea acestuia în cazul morþii fiind foartedificilã.

Stud iazã adve r sa ru l !Adversarul trebuie cunoscut în cel mai mic detaliu ºi, nu

numai din punct de vedere militar sau politic, ci ºi din cel cul-tural. Societãþile sunt conduse dupã diferite metode. Unele suntguvernate prin legi, altele prin domnia oamenilor, unele suntguvernate de tradiþiile religioase sau locale, iar altele prin tradiþiaºi obiceiurile de clan. Cecenia era o societate condusã prin regu-la clanurilor. Douã tradiþii de clan erau comune cecenilor:adat-ul ºi teip-ul. Adat-ul era un obicei strãvechi de rãsplatã, uncod nescris, care era mai respectat decât codul penal rusesc saualte reguli impuse de legile civile. Dupã câte se pare, codul sebazeazã pe rãzbunare, având ca sens al justiþiei “ochi pentruochi, dinte pentru dinte”. De exemplu, dupã ce doi dintre luptã-torii ceceni au fost uciºi, colegii lor au intrat într-un bloc locuitde ruºi, au ucis doi dintre aceºtia ºi i-au lãsat pe ceilalþi sã plece.Obþinuserã rãzbunarea. Teip-ul este relaþia stabilitã într-un clan,care îi determinã pe membrii acestuia sã lupte cu ferocitate pen-tru pãstrarea independenþei, culturii ºi identitãþii clanului. Suntmai mult de 150 de teip-uri în Cecenia, a cãror apartenenþã leagãfamiliile cecene de pãmântul strãbun. Dacã un adversar al cece-nilor evitã sã ia în considerare adat-ul ºi teip-ul (cât ºi tradiþiacecenã care îi considerã pe bãtrâni, înþelepþi ºi pe tineri luptã-tori), atunci el nu va înþelege problema fundamentalã care uneºtesocietatea cecenã ºi dorinþa lor de a lupta împotriva dominaþieistrãine.

Forþele cecene au suferit pierderi psihologice minimedatoritã eticii lor luptãtoare, tradiþiei de a rezista în faþa con-trolului rusesc ºi a dorinþei de supravieþuire.

Armata rusã nu a dat importanþã structurilor de relaþii civil-militare, iar lipsa acestui element le-a creat mari probleme. Oricearmatã care intenþioneazã sã atace într-un mediu urban trebuie sãanalizeze modul de organizare al oponentului (guerilla, forþe re-gulate, etc) cât ºi nivelul de determinare pentru luptã al acestuia.Dacã oponentul are o adâncã ºi persistentã antipatie împotrivaatacatorului, atunci va fi aproape imposibil de obþinut victoriafãrã o confruntare decisivã.

Cecenii au folosit civili pentru operaþiunile psihologice deînºelare de pe câmpul de luptã urban. Ei au declarat unelesuburbii ºi sate ca fiind pro-ruseºti, sau independente faþã desituaþie, când, de fapt, acestea erau adevãrate centre de planifi-care strategicã, comandã, control ºi baze logistice. Aceasta a fosto bunã campanie de operaþie informaþionalã împotriva ruºilor.

Primul rãzboi ruso - cecen: 1994 - 1996

L U P T E L E D I N G R O Z N Î I - învãþãminte

((ccoonnttiinnuuaarree îînn nnrr.. vviiiittoorr))Locotenent-colonel Marius POTÂRNICHE

Scrierile gânditorilor din trecut constituie o moºtenire deconstrucþii intelectuale care se aplicã în studiul schimbãrii ºi alrãzboiului viitor. Astfel, pentru a-l parafraza pe Liddel Hart,“remorcarea rãzboiului” de cãtre ºtiinþã ºi istorie rãmâne unelement dinamic în gândirea contemporanã privind rãzboiulviitor. Conceptele de paradigmã ºi revoluþie, cu originea în con-ceptualizãrile trecute despre istorie ºi progres, reflectã aceastãtensiune.

Literatura actualã pe tema politicii ºi securitãþii inter-naþionale îndeamnã la o schimbare a paradigmei în politicaexternã ºi în strategia SUA. Baza acestei schimbãri o constituiecolapsul Uniunii Sovietice, dezintegrarea blocului estic ºi destrã-marea Iugoslaviei. Din 1991, SUA s-au adaptat la o lume fãrãprincipalul ei adversar politic, ideologic ºi militar. Implicaþiilesunt mari ºi numeroase.

Istoricul Thomas Kuhn a introdus în limbajul comun expre-sia “schimbarea paradigmei” în anul 1962, în lucrarea “Struc-tura revoluþiilor ºtiinþifice”. El a atacat interpretãriletradiþionale, care descriau dezvoltarea ºtiinþificã ca un procesconstant în care fiecare nouã descoperire ºtiinþificã se adãugaunei baze de cunoºtinþe consolidate. ªtiinþa progreseazã discon-tinuu între acumularea unor descoperiri în cadrul unui sistem datde cunoaºtere ºi producerea unor schimbãri revoluþionare caresubmineazã structura cunoaºterii existente ºi fac necesarã elabo-rarea unui nou cadru conceptual. “Paradigmele îºi dobândescstatutul pentru cã au mai mult succes decât concurentele lor însoluþionarea unor probleme considerate acute.”

Noile descoperiri decurg logic din paradigma prevalentã, pecare, la rândul lor, o sprijinã. Lumea este mai receptivã la o nouãsituaþie ce se conformeazã viziunilor susþinute anterior, decât lao nouã situaþie care le contrazice. În fine, ºtiinþa normalã seapropie de crizã, când rezultatele cercetãrii nu mai pot fi adap-tate la tiparul stabilit. Fiecare paradigmã genereazã o realã cer-cetare care, în cele din urmã, o va submina.

De aceea, revoluþia ºtiinþificã trebuie sã îndepãrteze vecheaparadigmã pentru a permite progresul ºtiinþei. Revoluþia nu este

o reinterpretare a paradigmei existente. Ea duce la o nouãînþelegere fundamentalã a cunoºtinþelor preexistente. Astfel, estebine sã se reconsidere dimensiunile schimbãrilor recente dinmediul strategic. Paradigma americanã a suferit doar o reinter-pretare având în vedere continuitãþile: NATO încã existã; SUAîncã mai acþioneazã pentru o lume a economiei de piaþã ºi ademocraþiei, încã mai au interese în afacerile occidentale ºi încãmai menþin forþe militare capabile sã le apere interesele în lumeade dupã rãzboiul rece. Lupa rivalitãþii SUA-URSS nu maideformeazã viziunea americanã asupra conflictelor regionale sauinsurgenþei din lumea a treia. Astãzi, în termeni de strategie asecuritãþii naþionale, considerãm vechea paradigmã de dupã celde-al doilea rãzboi mondial ca pe ceva nefamiliar.

Acelaºi lucru este valabil ºi în cazul strategiei militare.Deoarece forþele armate ale SUA nu mai au în obiectiv fostaUniune Sovieticã, este necesarã realizarea unui salt uriaº în ceeace priveºte schimbarea accentului. Totuºi, varietatea misiunilorce stau în faþa forþelor americane pe termen apropiat diferã puþinde ceea ce au fãcut ele de-a lungul istoriei. Forþele americanes-au angajat în conflicte de intensitate redusã ºi în alte operaþiidecât cele de rãzboi încã de la întemeierea S.U.A. ºi, de maimulte ori, în cursul acestui secol. Mai mult, privind astãzi înjurul globului, nu vedem nimic care sã nu aibã precedent. Con-flictele naþionaliste, religioase ºi etnice nu sunt caracteristicedoar sfârºitului secolului al XX-lea.

Totuºi, pe mãsurã ce era informaþionalã se maturizeazã, aparo serie de probleme nefamiliare. De exemplu, un adversarhotãrât trebuie sã fie capabil sã imagineze multe modalitãþiinsidioase de sabotare, întrerupere sau contaminare a magistraleiinformaþionale de care depinde comerþul mondial ºi naþional.Competiþia dintre organizaþiile economice multinaþionale arputea sã capete uºor o astfel de formã. În plus, apariþia invocateirevoluþii în domeniul afacerilor militare va influenþa modul deducere a rãzboiului.

Istoricul Michael Howard a formulat o întrebare fundamen-talã: “Poate tehnologia sã schimbe ceea ce a fost, pânã acum,

esenþa rãzboiului?” Mulþi au încercat sã rãspundã la aceastãîntrebare. În ultimii ani, o serie de cãrþi ºi articole au anunþatapariþia unei noi etape în ducerea rãzboiului. Caracterizatã dreptal treilea val, a patra generaþie sau chiar drept cea mai recentãrevoluþie în domeniul afacerilor militare, noua etapã în ducerearãzboiului nu a scãpat atenþiei militarilor ºi cercetãtorilor.Comentariile colective au fost riguroase ºi profunde. Probabil cãnici o altã generaþie de comentatori militari nu a fost atât depregãtitã sã studieze schimbarea ºi sã aplice ultimele descoperirila înþelegerea convenþionalã a rãzboiului. În timp ce majoritateaobservatorilor din secolul al XIX-lea periodizeazã trecutul înfuncþie de etapele evolutive ale înþelegerii lumii, dezvoltãriisociale sau a civilizaþiei de cãtre umanitate, analiºtii din secolulal XX-lea pun accentul, în mod special, pe noile tehnologii ºi pebaza economicã care le produce. Conform opiniei teoreticienilordin vest , dar ºi al celor din apus, tehnologia ºi raþionalitatea vorreduce nivelul violenþei inerente unui conflict, la cel dintr-unmeci de hochei.

Foarte relevantã în acest sens este maniera în care va fidesfãºurat un viitor rãzboi. În anul 1993, generalul Gordon R.Sullivan ºi colonelul James Dubik au definit cinci tendinþe: leta-litate ºi dispersare crescute; volum ºi precizie a focului mãrite;integrare mãritã a tehnologiilor; realizarea unui efect mai mare;perfecþionãri în asigurarea invizibilitãþii mijloacelor ºi îndetectarea obiectivelor.

Analiºtii ruºi au identificat un set asemãnãtor de trãsãturidistinctive ale unui viitor rãzboi nelinear: absenþa unor limitespaþiale bine definite; combinarea operaþiilor ofensive cu celedefensive; rol mãrit al sistemelor informatizate în realizareacooperãrii; desfãºurarea unor lovituri concentrate ale armelorradioelectronice de înaltã precizie, ale laserelor ºi ale armelor cusuperfrecvenþã, ale grupãrilor mari de elicoptere ºi alemijloacelor radioelectronice de suprimare.

Schimbãri în domeniul afaceri lor mil i tare

Rãzbo iu l v i i to ru lu i

(continuare în nr. viitor)Maior Ion PAPALEÞ

PUNCTE DE VEDERE Curierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005Pagina 6

- Cum e “noua lume” în care v-aþi desfãºurat activi-tatea?

- Aici am ajuns într-o altã lume, cu alte obiceiuri. Au oaltã concepþie despre viaþã. Aþi vãzut doar, când am trecutprin zona magazinelor irakiene, azi, la prezentarea bazei.Am dat mâna cu vânzãtorul care m-a luat în braþe, m-a sãru-tat de trei ori, dupã care ºi-a ºters palma dreaptã pe piept, îndreptul inimii. În acel loc se ºterg toate relele, toate pãcateleluate de la cel cu care se salutã (mai ales dacã nu e musul-man). Dar, în acelaºi timp, asta înseamnã respect pentrustrãinul cu care stã de vorbã. Iar cu noi, românii se com-portã întotdeauna aºa. De exemplu, dacã sunt mai mulþicumpãrãtori în magazin ºi apare ºi un militar român carevrea sã cumpere ceva, îi spune sã aºtepte puþin. Dupã ce ter-minã repede cu ceilalþi, începe negocierea cu românul nos-tru. Iar, dacã un baticuþ costã cinci dolari, i-l va vinde doarcu doi. ªi astea se vãd zi de zi, pentru cã, atunci când nego-ciezi, tratezi, discuþi, te faci cã te-ai supãrat ºi renunþi, pen-tru el înseamnã cã-l respecþi ºi cã nu-l iei de fraier.

- Care a fost cea mai dificilã misiune a comandantuluide detaºament?

- Imediat dupã ce firma care asigura, contra cost, legã-turile telefonice ºi Internetul, s-a retras, am simþit cât degrea e misiunea de comandant. Atunci, am fost ºi preot ºipsiholog, ºi confident (spunea toate acestea cu atâta nãdufºi, în acelaºi timp, bucuros, ca ºi când i s-a luat o piatrã depe inimã). Uºa mea era deschisã pentru toþi militarii din

subordine. Eram la dispoziþia lor de dimineaþa pânã seara,atâta timp cât lumina era aprinsã la mine în birou. Uneori,pânã la douã, trei dimineaþa. Închipuiþi-vã, un om deaproape 50 de ani plângând ca un copil din cauza dorului decopii, de familie, de acasã...

Am primit o gurã de aer când s-a primit aprobarea sãfolosim telefonul prin satelit pentru legãtura socialã, timpde cinci minute pe lunã, pentru fiecare militar. Cert este cãîn cadrul detaºamentului este nevoie de o funcþie de psi-holog.

- Dar, care au fost cele mai periculoase misiuni aledetaºamentului?

- Cele de verificare a podurilor din regiunea Al Kut,unde convoaiele multinaþionale sunt atacate de insurgenþi.

În luna octombrie, a fost atacat convoiul format dingeniºtii români ºi militari salvadorieni ºi americani. Escor-ta, pânã acolo, a fost asiguratã de cãtre ucrainieni.

La explozia unui I.E.D. (dispozitiv explozivimprovizat), una dintre maºinile salvadoriene a blocatcoloana, iar salvadorienii – învãþaþi cu lupta de gherilã – ausãrit din maºini ºi au intrat în vegetaþia înaltã de pe margi-nea ºoselei, trecând la scotocire. Din fericire, nu s-au înre-gistrat pierderi.

- Am înþeles cã v-aþi ocupat de mutarea bazei “Alfa”,aflatã pe siturile Babilonului...

- Misiunea a fost terminatã cu o lunã ºi jumãtate înaintede termenul stabilit de Comandamentul Diviziei Multi-naþionale Centru-Sud. Ofiþerii din statul major al ForþelorMultinaþionale au fost surprinºi când au auzit cã diviziaºi-a mutat efectivele mai devreme. Geniºtii români au ridi-cat de la zero baza “Echo” de la Ad-Diwaniyah pe loculunei foste tabere militare, într-un timp record. Nedumeririilor i s-a rãspuns cã geniºtii români au reuºit cu propriileechipamente sã finalizeze lucrarea construind clãdiri, dru-muri, baraje, elementele de protecþie, mobilier..., au montatCO.RI.MEC-urile – containerele prefabricate pentru locuitcu A.C. (aer condiþionat). Toate fãcute de români cu tehnicãromâneascã. Au fost mutaþi, apoi, aproape 3.000 de militari,în peste 400 de convoaie, pe o distanþã de 300 km fãrã niciun incident. Escorta a fost asiguratã de Forþa Multinaþio-nalã.

- Ce a însemnat pentru dumneavoastrã aceastãperioadã, petrecutã aici, în Irak?

- Pot spune cã timpul petrecut în Irak a însemnat, pelângã vigilenþã ºi capacitate de luare a deciziilor, criteriicare definesc un om de arme, ºi faptul cã un comandant tre-buie sã fie, în primul rând, aproape de sufletul camarazilorsãi. Aºa, cum am mai spus, am fost ºi preot, am fost ºi doc-tor, am fost ºi psiholog. Când erau absenþi, ºtiam cã sunt cugândul acasã ºi, înþelegându-i, am reuºit de fiecare datã sãdepãºim momentul.

Medalia pe care am primit-o aici (medalia de bronz –cea mai înaltã distincþie polonezã oferitã strãinilor) este omare onoare pentru mine ºi consider, de fapt, cã ea aparþineîntregului detaºament comandat de mine.

Mã bucur cã m-am þinut de cuvânt ºi-i aduc pe toþiîntregi acasã. Colegilor, care ne-au înlocuit, le urez spor latreabã ºi sã fie sãnãtoºi.

A consemnat maior Ion PAPALEÞ

Aproape de sufletul camarazilorIInntteerrvviiuu ccuu ddoommnnuull mmaaiioorr FFlloorreennttiinn CCUUCCUU,, ccoommaannddaannttuull DDeettaaººaammeennttuulluuii ddee GGeenniiuu ““IIrraakk IIIIII””

(urmare din nr. trecut)Þãrile care trimit forþe trebuie sã aibã anumite respon-

sabilitãþi ºi autoritãþi. Cele mai importante sunt urmã-toarele:

a. Ori de câte ori este posibil, þara care trimite forþeautorizeazã Comandamentul NATO corespunzãtor, sã nego-cieze Memorandumul de Înþelegere (MOU) pentru SprijinulNaþiunii Gazdã (HNS) în numele lor cu naþiunea gazdã(HN), cel puþin în acelaºi timp contribuind la procesul derealizare a Memorandumului de Înþelegere pentru SprijinulNaþiunii Gazdã.

b. Þãrile care trimit forþe notificã naþiunea gazdã ºiComandamentul NATO corespunzãtor sau planificatorulsãu pentru sprijinul naþiunii gazdã desemnat, despre ce-rinþele lor de sprijin al naþiunii gazdã ºi de modificãrile ulte-rioare la aceste cerinþe dupã cum ele survin.

c. Þãrile care trimit forþe sunt puternic încurajate sãinvite participarea NATO la negocierile bilaterale ºi trebuiesã raporteze situaþia negocierilor în curs de desfãºurareComandamentului NATO corespunzãtor.

d. Cu luarea în considerare a Memorandumului deÎnþelegere pentru Sprijinul Naþiunii Gazdã negociat ºi fina-lizat de un Comandament NATO, þara care trimite – o datãidentificatã – va adera la sau va notifica, intenþia ei de a seconforma cu prevederile Memorandumului de Înþelegere cuprivire la aderare ºi procesul Declaraþiei de Intenþie (SOI)),ºi va participa la elaborarea proiectului Acordului Tehnic(TA) ºi Acordului Întrunit de Implementare dupã caz, asi-gurând reprezentarea în orice Comitet Întrunit deDirecþionare a Sprijinului Naþiunii Gazdã (JHNSSC) for-mat.

e. Þara care trimite forþe este responsabilã pentrunegocierea ºi finalizarea aranjamentelor cu naþiunea gazdãpentru costul finanþãrii naþionale directe. În plus, ea asigurãrambursarea, când negocierea Sprijinului Naþiunii Gazdãeste bilateralã sau când þara care trimite forþe are o cerinþãspecificã în afara Aranjamentului pentru Sprijinul NaþiuniiGazdã, negociat de sau sub coordonarea Comandamentului

NATO.

Responsabilitãþile ºi autoritãþile naþiunii gazdã

Naþiunea Gazdã trebuie sã aibã, prin reciprocitate,urmã-toarele responsabilitãþi ºi autoritãþi:

a. Naþiunea Gazdã ar trebui sã consilieze þara care tri-mite forþe ºi Comandamentul NATO corespunzãtor desprecapabilitatea ei de a furniza Sprijinul Naþiunii Gazdã, atâtpentru cerinþele specifice, cât ºi generice, de exemplu, prindifuzarea unui Catalog al Capabilitãþilor.

b. Naþiunea Gazdã va consilia Þara care trimite forþe ºiComandamentul NATO corespunzãtor asupra modificãrilorsemnificative în ceea ce priveºte capabilitãþile pe mãsurã ceele apar.

c. Naþiunea Gazdã va asigura gradul maxim posibil decoordonare ºi cooperare între sectoarele ei, militar ºi civil,în mãsurã sã utilizeze cel mai bine resursele limitate deSprijin al Naþiunii Gazdã.

d. Naþiunea Gazdã ar trebui sã revadã, la extindereamaxim posibilã, nevoile proprii de planuri ºi legislaþie pen-tru a facilita utilizarea resurselor civile, cât mai curândposibil, pe timpul unei crize.

e. Naþiunea Gazdã ar trebui sã asigure o suplimentarecorespunzãtoare a personalului de legãturã pentru oriceoperaþie de Sprijin al Naþiunii Gazdã, inclusiv Celula deCoordonare a Sprijinului Naþiunii Gazdã (HNSCC) a Cen-trului Logistic Multinaþional Întrunit (MJLC) ori de câte orio asemenea celulã este înfiinþatã.

f. Dupã luarea în considerare a Memorandumului deÎnþelegere a Sprijinului Naþiunii Gazdã negociat ºi finalizatde Comandamentul NATO, Naþiunea Gazdã: - va lua înconsiderare Cererea de Sprijin al Naþiunii Gazdã întocmitãîn proiect de Comandamentul NATO, prin iniþierea proce-sului de planificare a Sprijinului Naþiunii Gazdã; - va nego-cia Memorandumul de Înþelegere cu ComandamentulNATO; - în conjuncþie cu Comandamentul NATO,formeazã un Comitet Întrunit de Direcþionare a Sprijinului

Naþiunii Gazdã (JHNSSC), care, în schimb, va întocmi înproiect un Acord Tehnic sau Acord Întrunit de Imple-mentare, dupã caz.

g. Naþiunea Gazdã va realiza standardele costurilornaþionale, care vor fi disponibile ComandamentuluiNATO/Þara care trimite forþe.

Relaþiile dintre conceptul alianþei cu privire la sprijinul naþiunii gazdã ºi procesele de

planificare a operaþiilorLa fel ca alte multe discipline logistice, planificarea

HNS este realizatã în mod concurent ºi în coordonare cuplanificarea operaþionalã. Planificarea HNS pe termen lungtrebuie abordatã astfel încât sã asigure acoperirea Memo-randumului de Înþelegere, iar, în unele situaþii, proiectulAcordului Tehnic (TA) este pus în practicã de cãtre Coman-damentele Strategice (SC) împreunã cu statele membreNATO pentru a completa activitatea generalã de planificarea apãrãrii. Odatã ce începe planificarea pentru o anumitãoperaþiune sau Plan pentru Operaþii Posibile (COP) toateHNSA curente ºi relevante trebuie sã fie revãzute pentru acorespunde misiunii. Dacã sunt necesare HNSA supli-mentare, trebuie întreprinse mãsuri pentru încheierea aces-tor acorduri în vederea sprijinirii totale a misiunii Coman-damentului NATO.

Este foarte important ca planificarea HNS sã fie totalintegratã procesului de planificare logisticã; pe mãsurã cedocumentul capãtã vechime, analiza continuã va amelioraconceptul logistic pentru un anumit plan anticipat, operaþiesau exerciþiu. Planificarea pentru partea HNS din ansamblulconceptului logistic pentru o operaþie necesitã o bunã coo-perare între planificatorii de la Cartierul General al NATO,HN(s) ºi SN(s), prin intermediul unor conferinþe de planifi-care logisticã ce preced operaþia. Cooperarea între toþi par-ticipanþii va permite planificãrii HNS sã se desfãºoare înacord cu planul operaþional.

Maior drd. Marian MAZILU

Responsabi l i tãþ i º i autor i tãþ i ale þãr i lor care t r imit for þeCCoonnssiiddeerraaþþiiii

LLooccootteenneenntt-ccoolloonneelluull MMaarriiuusszz ZZAAJJKK,,ccoommaannddaannttuull ccaammppuulluuii ““CChhaarrlliiee”” ººiimmaaiioorruull FFlloorreennttiinn CCUUCCUU,, llaa îînncchheeiieerreeaavviizziitteeii îînn ppuunnccttuull ddee ccoommaannddãã ppoolloonneezz..

IInnssppeeccttaarreeaa uunnuuii ppoodd aallããttuurriiddee ffoorrþþeellee ppoolloonneezzeeccaarree ffaacc ssiigguurraannþþaaaapprrooppiiaattãã..

Alãturându-mã comisiei condusã de colonelul dr. VasileSCUTARU, ºi formatã din lt.col. Horia FILIPESCU, lt.col.Gabriel DRÃGOIESCU, mr. Gabriel RUSU – de la Cdm. 2Op.Î., lt.col. Cristian FETCU, cpt. Marius VASILE – de laS.M.F.T., mr. Marian STANCU de la U.N.Ap., îmi înce-peam periplul prin Câmpia Mesopotamiei, leagãnul unorstrãlucite civilizaþii: akadianã, asirianã, babilonianã, caldee.

Dupã aterizare, echipare (cu vesta antiglonþ cu plãci deceramicã ºi casca din kevlar) ºi dotare cu puºca automatã de5,45 mm (cu 30 de cartuºe), locotenentul TOMA, conducã-torul convoiului (care se pregãtea de plecarea în þarã) ºilocotenentul BANU (cel care îl înlocuia), ne-au fãcutinstructajul cu privire la modul de acþiune pe timpuldeplasãrii. “Fiþi atenþi– spuneau locotenenþii– la orice maºinãpãrãsitã sau oriceanimal mort de pemarginea drumului!Pot adãposti dispozi-tive explozive impro-vizate. Dacã vor fimaºini care seîndreaptã spre coloa-nã, executaþi foc deavertisment, dacãmai e timp, dacã nu,trageþi în plin!” Ordinul viza, în special, pe trãgãtorii lamitralierele din spatele caroseriilor. Dar, totodatã, m-amconvins cã suntem într-o zonã de conflict (“...trageþi înplin!”) ºi cã sunt doar un luptãtor în cadrul convoiului.

Coloana s-a pus în miºcare (cu 15 km/h) pe strãzile cusens unic ale bazei americane ºi cu nume sonore: “15 thAvenue, Freedom str.”... La ieºirea din bazã ne-am oprit.Am auzit: “Încãrcaþi armamentul! Introduceþi cartuº peþeavã!” Apoi, a început deplasarea cu peste 100 km/h peautostrãzile cu douã, pânã la ºase benzi (în funcþie de sta-diul în care se afla construcþia lor) ale Irakului.

Prin deºertul irakianPânã aproape de Ad-Diwaniyah (vreo 200 km) nu am

vãzut decât pãmânt roºu, nisipos, turme de dromaderi sau oicare pãºteau plantele abia rãsãrite de la baza smocurilor deiarbã înalte ºi uscate. Deºertul arãta altfel. Nu era aºa cumîl ºtiam de la televizor: dune de nisip ºi soare.

Din loc în loc, oamenii stãteau în corturi sau în câte ocolibã din chirpici, nu mai înaltã de un metru, un metru ºijumãtate. Mai peste tot, lângã adãpost era o maºinã de teren– de obicei japonezã.

În mijlocul deºertului, pe marginea autostrãzii, când nicinu ne gândeam, atenþi fiind la peisajul selenar, apãreau,parcã ieºiþi din pãmânt, câte un localnic sau câte doi, treicopii care ne fãceau cu mâna sau cereau apã, alergând pemarginea drumului.

La intervale regulate, erau numeroase amplasamentepentru poziþiile de tragere sau ºanþuri antitanc, toate con-struite de fosta armatã irakianã pentru a stãvili maºina derãzboi americanã.

Pe mãsura apropierii de Ad-Diwaniyah, apãreau ºilocuinþe, înconjurate de rãsaduri ºi de palmieri, care, de-acum, puteau fi numite aºa-zise, oaze de verdeaþã, amena-jate între canalele de irigaþie ºi câmpurile de gunoaie. Aicinu erau turme de câini, ca la noi; în rest, nimic diferit.Oraºul are câteva blocuri cu douã etaje, cu balcoanele pline

de rufe puse la uscat. Pe toate acoperiºurile sunt antenesatelit.

Dupã 15 minute de stat în campul “Echo”, am plecat ladrum pentru cã, dupã ora 18.00, linia de comunicaþie SCA-NIA (de fapt, o bazã logisticã organizatã pe autotrenuriSCANIA), prin care trebuia sã trecem, se închide.

Militarii din maºini “prote-jaþi” de plasele de mascare mon-tate pe covergile caroserieirezistau atacului soarelui nemi-los þinând armele cu þevile, înafarã, pe lãzile de protecþie plinecu saci de nisip. Atenþia eratreazã, supravegheau tot cemiºca în deºert.

La un moment dat, am trecutprintr-o zonã în care, cu câtevazile în urmã, polonezii au avutmorþi ºi rãniþi. De-o parte ºi dealta a drumului erau maºini.Zeci. Oricare dintre ele puteauexploda aducând moartea.Tãcerea era apãsãtoare. Doarcopiii alergau pe lângã coloanãþipând “Love România” ºifãceau semne cu mâinile ca sã learuncãm sticle cu apã. Româniiaveau în fiecare caroserie cutiide carton, pline cu sticle cu apãplatã ºi le aruncau. Convoiul ºi-a continuat deplasarea,micºorând viteza doar în dreptul punctelor de control orga-nizate de poliþia irakianã.

“Bun venit la Al Hillah!”Când am ajuns la Al Hillah, “Lupii Carpatini”, care

erau cazaþi într-un bloc cu douã etaje, au ieºit sã ne vadã.Primii au fost, normal, cei care ºi-au terminat “stagiul” înteatru.

Ne-au urat bun venit, în numele subordonaþilor, maiorulFlorentin CUCU, comandantul Detaºamentului “Irak III” ºimaiorul Gheorghe SOARE comandantul Detaºamentuluide Geniu “Irak IV”.

Dupã prezentãrile necesare ºi repartiþia pentru cazare, nis-a mai spus cã, în bazã, conform codului de alertã, þinutaeste cu pãlãrie, iar arma se poartã asupra fiecãruia, cu încãr-

cãtorul la ea, dar fãrã cartuº pe þeavã.Campul “Charlie” este “gard în gard” cu oraºul Hilla ºi

este un adevãrat bastion, securizat la maximum, cu lucrãrigenistice exterioare ºi interioare, cu saci de nisip ºi plãci debeton pentru protejarea ferestrelor ºi a intrãrilor în clãdire.Din când în când, se auzeau focuri de armã. Ni s-a spus cãnu e cazul sã ne impacientãm deoarece militarii în termen,mongoli, care asigurã paza bazei, nu riscã nimic ºi executãfoc de avertisment ori de câte ori ceva li se pare suspect.

La 19.00, am fost invitaþi la masã. Cine scria numelecolegilor ºi þara, în tabelul de la intrarea în sala de mese,spunea: “V-am invitat la masã. Fac cinste!” Înainte deintrarea în rând, se descãrca armamentul, într-un loc specialamenajat, din saci cu nisip.

În sãlile de mese ale polonezilor ºi americanilor n-amavut niciodatã senzaþia pe care am avut-o în sãlile noastrede mese sau în cea a italienilor. Exista mirosul de mâncare– care atunci când nu funcþioneazã instalaþia de aercondiþionat se imprimã în haine (românii aveau un tricousau o cãmaºã numai pentru mersul la masã) – dar, probabil,aranjamentul... (în cort fiind) dãdea alt aspect. Mâncareacaldã ºi îngheþata era servitã de bucãtarii indieni, iarsalatele (cu legume de toate felurile inclusiv brocoli sauciuperci crude), mezelurile feliate ºi pâinea pentru senvici-uri (pentru situaþia cã nu ai fi ajuns la urmãtoarea masã),prãjiturile, fructele, sucurile, cele naturale (tip “motorola”)sau cele în cutii de aluminiu (pepsi, cola), ceaiul rece,cafeaua caldã, supa caldã din concentrate, ºi le lua fiecareîn cantitatea pe care credea cã îi este necesarã. Puteai sã-þi

umpli masa ºi nimeni nu s-ar fi uitat în vreun “fel” la tine.Dupã masã, mi-am consemnat în agendã impresiile ºi

m-am pregãtit de culcare. Prima noapte pe pãmânt irakian.Din când în când, s-au auzit focuri de armã.

Vizitarea bazeiA doua zi, maiorul CUCU ne-a prezentat baza, iar apoi

ºi câteva dintre realizãrile detaºamentului: mii de kilometri,mii de metri cubi, mii de metri pãtraþi, sute de kilometriliniari, construcþii renovate...

Între verificãri ºi predãri, între activitãþi, etc. am stat devorbã cu o parte dintre militari ºi am aflat cã “ceasul”detaºamentului era plutonierul adjutant MihailMÃLUREANU. Se trezea în fiecare zi la cinci dimineaþa ºila 7.00 pleca deja la parcul auto. A fost cu adevãrat cel maipunctual ºi cel mai instruit subofiþer.

În aceeaºi zi, am ajuns împreunã cu ºeful comisiei ºi cucei doi comandanþi la comandantul polonez al bazei, locote-nent-colonelul Mariusz ZAJK care preluase comanda doarcu douã luni în urmã. I-a lãudat pe geniºtii noºtri spunând:“Sunt pe deplin mulþumit de lucrãrile genistice executate demilitarii români. Sunt prietenoºi, profesioniºti în tot ce fac,iar activitatea lor se desfãºoarã în întreaga zonã deresponsabilitate a Diviziei Multinaþionale(...) Colaborareacu toate contingentele se desfãºoarã în limite normale ºisunt convins cã, noua echipã a geniºtilor români, va execu-ta misiunile la fel de bine ca Detaºamentul de Geniu IrakIII”. La plecare a oferit un cadou simbolic ºi o diplomãmaiorului CUCU, iar colonelului dr. SCUTARU, un cadousimbolic.

Din nou la drum28.02 07.30. Ne-am îmbarcat în camioane, echipaþi,

pentru marºul spre campul “Echo” – Ad-Diwaniyah, undeerau cazaþi ceilalþi geniºti români. La 8.00 am ieºit din cam-pul “Charlie” escortaþi de polonezi, nu înainte de a intro-duce cartuº pe þeavã. Aveam de parcurs aproximativ 130 dekm. Era înnorat ºi bãtea vântul. Îmi era frig, dar nu existapericolul sã ne topim de cald. În Al Hillah era mai multãlume pe strãzi. Sãrãcia se vedea peste tot. Cum am ieºit dinlocalitate, au apãrut mai multe turme de oi, plantaþii cupalmieri sau curmali (nu ºtiu sigur) ºi femei în negru carecãrau pe cap legãturi cu vreascuri sau iarbã verde, abia

REPERE ÎN COTIDIANCurierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005 Pagina 7

CCããllããttoorr ii ee pprr iinn TTeeaatt rruu ddee ooppeerraaþþ ii ii ““ II rraakk””

ªase z i le în Mesopotamia

LLLLooooccccooootttt eeeennnneeeennnnttttuuuullll BBBBAAAANNNNUUUUpppprrrreeeeggggããããtttt iiiinnnndddd ccccoooonnnnvvvvoooo iiiiuuuullll

llll aaaa îîîînnnnttttooooaaaarrrrcccceeeerrrreeee

OOrraaººuull AAdd-DDiiwwaanniiyyaahh

LLaa pplliimmbbaarree - ppee uunnuull ddiinn hhoolluurriillee ccllããddiirriiii

îînn ccaarree eerraauu ccaazzaaþþii ggeenniiººttiiii rroommâânnii

((ccoonnttiinnuuaarree îînn ppaagg.. 1122))Maior Ion PAPALEÞ

CCoommaannddaannttuull DDeettaaººaammeennttuulluuii ddee GGeenniiuu ““IIrraakk IIVV””,, pprreeooccuuppaatt

ddee ccaazzaarreeaa ttuuttuurroorr mmiilliittaarriilloorr rroommâânnii

PPPPrrrreeeeoooottttuuuullll NNNNiiii ccccoooo llll aaaaeeee PPPPOOOOSSSSTTTTOOOOLLLLEEEEAAAA ssss ffff iiiinnnnþþþþ iiiinnnndddd DDDDrrrraaaappppeeee lllluuuullll ºººº iiii mmmmiiii llll iiii ttttaaaarrrr iiii iiii

UNIVERS SPIRITUAL Curierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005Pagina 8

CARNETCULTURAL

CCEERRCCUULL MMIILLIITTAARR PPLLOOIIEEªªTTIIDispare “Cultura”

de pe piaþã

Pe mãsurã ce integrarea noastrãeuropeanã pare a fi tot mai apropiatã, seaud unele voci care spun cã, odatã cuaderarea la marea familie vesticã se vorproduce transformãri, inclusiv în planreligios. Astfel, se pun întrebãri –retorice, bineînþeles – în privinþa loculuiBisericii Ortodoxe Române într-uun conti-nent al naþiunilor, cum se doreºte adeveni Europa. În acest context, despreun anacronism al Bisericii (noastre)Ortodoxe, care ar fi orientatã prea multcãtre naþionalism (o observaþie similarã afost fãcutã, în cotidianul “Le monde” dela jumãtatea lunii martie, ºi asupra Bi-sericii Ortodoxe Sârbe) ºi nu ar mai fi pe“valul” schimbãrilor actuale. Fãrã a da oimportanþã de fenomen unor opinii per-sonale (ce este drept publicate în cotidi-ane centrale autohtone ºi internaþionale)ale unor autori ce vãd lumea în alteculori, am considerat cã este necesarã,pentru cititorii noºtri, ºi o lãmurire dinpartea unui slujitor al Bisericii.

Este adevãrat cã perioada pe care oparcurgem este plinã de încercãri, de ten-tative de a se atinge persoana, duhul Bi-sericii, într-o formã vãditã sau, de multeori, ascuns, disimulat.

De ce cred eu cã se întâmplã acestelucruri? Societatea europeanã modernã ºi,aº îndrãzni sã spun, societatea modernã înansamblul ei, este o societate în care, subaparenþa scuturãrii de prejudecãþi, pareinteresatã în a deteriora sufletul profund alpersoanei, pentru a o transforma într-unconsumator docil.

Este foarte greu sã vinzi marfã multã,de bunã sau de proastã calitate unei per-soane care se problematizeazã, care seîntreabã ce este bine sau ce este rãu, cãciea devine ezitantã ºi te poate lãsa cu pro-

dusul nevândut. Dacã ne uitãm la ceea cese întâmplã în jurul nostru: filmele,diferite emisiuni T.V. sau radio, diferitelepublicaþii, cãrþile din librãrii avem senza-þia cã trãim într-o lume neserioasã, care sejoacã. Aceastã decomprimare a psihiculuieste un lucru pozitiv, favorabil. Dar, estefoarte apropiat pasul de la joacã, la nese-riozitate ºi, chiar, la imoralitate.

O persoanã moralã, care are valori ºicrede în adevãr este foarte greu sã nego-ciezi cu ea – într-o mare rapiditate, cum seîntâmplã în lumea de azi – sã-ºi cumpereo marfã despre care spuneam cã ar fi una“subþire”, de proastã calitate. De exemplu,invazia aceasta de pornografie, de limbajtrivial, de violenþã, îndemnul spre con-sumism, drogurile, reclamele care tedeterminã sã fumezi mai mult, sã bei maimult. Chiar dacã, acestea din urmã au înfinal atenþionarea “Vedeþi cã nu este binesã faceþi ceea ce vã îndemnãm noi”. Aces-te minciuni strigate au ºi un aºa-zis mijlocde protecþie ºoptit, spus mai puþin auzibil.

Societatea ortodoxã, din care facem ºi

noi parte, este o societate cu valori morale.Dacã europenii ne vor ºi ne plac aºa cumsuntem, atunci ei trebuie sã înþeleagã cãsufletul românesc este frumos pentru cãeste pãtruns de creºtinism ortodox. Eu nupot sã îmi tai din mine o felie, numai dedragul de a fi prietenul tãu. Când cinevase însoþeºte cu o altã persoanã, el are dato-ria, ori sã o cunoascã în integralitatea lui(trup-suflet), ori sã îl accepte aºa cumeste. Dacã îl cunoaºte ºi gãseºte ºi lucruricare nu îi convin, trebuie sã þinã seama deele; sã îºi ia mãsuri de siguranþã. În cazulnostru, integrarea – din punct de vederesufletesc ºi mental – în societatea euro-peanã nu are a ne crea stresuri. Pentru cã,ceea ce avem noi acum rãu în noi, nu setrage din ortodoxie. Dacã, acum, avemprintre noi hoþi, mincinoºi, neserioºi,corupþi nu înseamnã cã ei au devenit aºadin motive religioase, ori confesionale.Dacã unii ajung asasini, violatori sau marifãuritori de avorturi, nu este o consecinþãa credinþei noastre creºtin-ortodoxã. Cipentru cã, aproape 50 de ani, foarte mulþidintre noi au fost departe de Dumnezeu,iar, acum, aceasta iese la ivealã. Credin-ciosul ortodox nu este un pericol pentrusocietate, indiferent cât de modernã ar fiaceasta. Omul care are valori morale, careþine la familie, care este aproape de Dum-nezeu – fiinþa rugãtoare – care merge labisericã ºi se împãrtãºeºte cu Hristos, nuare cum sã fie un pericol pentru societate:nici pentru aceasta de astãzi ºi nici pentrucea din mileniul viitor. Deci, cei care facasemenea împãrþiri, probabil cã nu suntoameni de valoare, pe care Europa demâine sã se poatã baza, ori au alte gânduridecât cele cinstite în raport cu noi.

CCââtt ddee aannaaccrroonniiccãã eessttee ccrreeddiinnþþaa oorrttooddooxxãã??

Noua conducere a Institutului Cultural Român(ICR) a hotãrât desfiinþarea revistei “Cultura” ºieditarea unei publicaþii de tip buletin informativ.Preºedintele IRC, Horia-Roman Patapievici, a declaratagenþiei Mediafax cã la baza deciziei de a desfiinþarevista au stat motive economice, precum ºi dorinþaconducerii de a redefini obiectivele Institutului, a cãruiprincipalã misiune este de a promova cultura românã înstrãinãtate.

Potrivit preºedintelui IRC, citat de Mediafax,revista “Cultura” a înregistrat, de la apariþia sa, în mar-tie 2004, pierderi de circa 800.000.000 lei pe lunã, 80%din exemplarele tipãrite fiind returnate. De asemenea,tirajul revistei a scãzut de la 8.000 de exemplare, înperioada primelor apariþii, la 2.800 de exemplare.

În afarã de revista “Cultura”, IRC mai editeazã unnumãr de opt publicaþii: “Curierul românesc” ºi “Con-trafort”, cu o apariþie lunarã, prima fiind destinatãromânilor de pretutindeni, oferind “o privire de ansam-blu asupra realitãþilor româneºti, precum ºi informaþiidespre personalitãþile ºi comunitãþile de români dinjurul þãrii ºi din lume” cealaltã fiind adresatã tinerilorscriitori din Basarabia, “destinatã sã acopere un golresimþit cu acuitate de generaþia scriitorilor tineribasarabeni, privaþi pânã acum de un organ de presãcare sã-i reprezinte”. Celelalte publicaþii, “Lettre inter-nationale” (ediþia în limba românã a publicaþieipariziene), “Plural”, “Euresis. Cahiers roumains d’é-tudes littéraires et culturelles”, “Transilvanian rewiev”,“Destin românesc” ºi “Glasul Bucovinei” au o apariþietrimestrialã.

În perioada 12-15 aprilie se va desfãºura, la Cercul Militar dinSibiu, Festivalul de Umor Cazon “Podul Minciunilor”. Festivalulare douã secþiuni: creaþie (literaturã, graficã ºi fotografie, videoclipsatirico-umoristice) ºi interpretare - satirã ºi umor (interpreþi indi-viduali, duete ºi grupuri).

Caporalul Gheorghiþã CERNAT (Geo), angajat la Brigada 1Logisticã, va participa pentru prima datã la acest festival,concurând la secþiunea interpreþi individuali. Va interpreta unmonolog care a avut succes înainte de 1989 ºi “este de actualitate ºiîn momentul de faþã”.

Caporalul CERNAT spune cã a mai avut “antecedente” ºiînainte de armatã, activitatea sa artisticã ºi chiar jurnalisticãcuprinzând o paletã impresionant de largã: a jucat în piese de teatrula Festivalul de Comedie din Bucureºti, doi ani la Teatrul Evreiescde Stat, dupã ce ºi-a terminat studiile superioare unde a pus în scenãpiesa “Furnici” de Aldo Nicolai, apoi a fost crainic-reporter la fostateleviziune SOTI, unde avea emisiunea matinalã “SOTI antemeri-dian”. De când este în armatã, a realizat “mici spectacole la CerculMilitar ºi am compus foarte mult”. Ultima sa compoziþie a fostPluguºorul ostãºesc pentru anul 2005, care s-a bucurat de aplauzeleasistenþei.

Bineînþeles cã, oricine participã la festival, se duce acolo cugândul la premiul cel mare, însã nici aplauzele unei sãli zguduite dehohotele de râs nu sunt de lepãdat. Deci, depinde de domnu’ Geo ceo sã le zicã ºi cum o sã convingã juriul cã este cel mai bun!(D.A.)

CCee llee ssppuunnee ddoommnnuu’’ GGeeoo!!

((ccoonnttiinnuuaarree îînn nnrr.. vviiiittoorr))Preot Nicolae CONSTANTIN

Festivalul de Umor Cazon“Podul Minciunilor”

Editura PrintFix a tipãrit un volum prin care seprezintã publicului larg viaþa ºi activitatea lui GeorgeEnescu. Lucrarea poartã titlul “O viaþã închinatãmuzicii: George Enescu” ºi este scrisã de Titu Bãjenes-cu. Autorul, care trãieºte în Elveþia de peste 35 de ani,nu este un specialist în domeniu, ci numai un iubitor demuzicã ºi violonist amator. Fãrã a avea pretenþia uneicapodopere literare, autorul considerã cã a scris un eseubine documentat, prin care a prezentat personalitateamultilateralã a compozitorului nostru prin prisma mãr-turiilor contemporanilor sãi sau a impresiilor persona-litãþilor care au trãit dupã dispariþia lui Enescu.

La editarea volumului a contribuit compania austri-acã S&T, furnizoare de soluþii integrate în tehnologiacomunicaþiilor, demersul acesteia înscriindu-se într-unproiect cultural prin care marele compozitor român sãdevinã mai cunoscut publicului de pretutindeni. (D.A.)

Sfârºit de februarie.O zi mohorâtã ºi

friguroasã în a cãrei dupã-amiazã suntem adunaþi laCenaclul Scriitorilor Mili-tari, aºteptând-o pe Alexandra care tocmai a coborât din Câmpu-lungul Bucovinei cu prima ei carte. “Fiecare carte e o corabielansatã pe mãrile timpului”, zice colegul nostru Mihai POPESCU.“Corabia” Alexandrei aratã ca o... firimiturã de cer cu nori-vãlã-tuci pe care sunt zugrãvite frânturi de imagini. Printre ele, aceeaa unei fete cu pãrul de foc, îmbrãcatã în uniforma elevilor deliceu militar, zâmbind luminos.

De pe ultima copertã, aflãm cã în volumul cu pricina “nusunt simple cuvinte. Sunt semne încrustate în sufletul meu. Nusunt idei. Sunt trãiri culese de pe lungul drum al cãutãrii Alexan-drei. ªi toate acestea pentru cã, într-o zi, m-am trezit ºi nu m-ammai gãsit...”.

Am gãsit-o noi, în schimb. În mai 2004, ne-a vizitat laSalonul literar împreunã cu câþiva colegi, aduºi de profesorulCiprian BAIU care, se pare, urmãreºte atent drumul literar al ta-lentului lor. (De altfel, în bunã parte, prin strãdania sa a apãrutvolumul de debut al Alexandrei.) Ne-a citit atunci câteva poeziicare se regãsesc în carte. Am recunoscut-o imediat cu toþii.Alexandra NUÞU este poetã. Aºa s-a nãscut, pur ºi simplu.“Este nãscutã, iar nu fãcutã”, cum zice criticul Radu VOINESCU.Ea are un întreg univers de simboluri, de imagini. Are, de aseme-nea, ºi un gust al construcþiei. Ni s-a înfãþiºat ca un adevãrat“viitor constructor de volume de versuri”. Are har ºi - se vedebine! - are ceva de spus în poezie, încã de la vârsta asta, cãci îiscânteiazã vocabulele ºi îi curg în ºuvoi metaforele.

N-am sã exemplific, fiindcã vreau sã las cititorului intactãplãcerea de a le descoperi. Ceea ce aº dori sã rãmânã notat, însã,este atmosfera ºi impactul pe care scrierile ei le-au creat în dupã-amiaza acelei zile. De-aceea, mã voi transforma într-un cronicarad-hoc al cenaclului, ca sã redau cât mai fidel cu putinþã consi-deraþiile unora dintre scriitorii prezenþi la lansarea cãrþii.

Aºadar: “Nu <<Firimituri...>> ci mituri de cuvinte sunt aces-tea. Dacã Alexandra zdruncinã fiinþa liricã a lumii, atunci... epoetã! Se pare cã o parte din albastrul de Voroneþ a fugit în

poezia ei. Are o formidabilã trãire a cuvântului, prinsã în formesenzaþionale. Iatã, <<Azi e zi de doliu: / Domnul m-a spânzuratde cuvânt>>. Asta e poezie mare![...] A descãlecat Poezia înCâmpulungul Moldovenesc. Acolo se dovedeºte a exista o veri-tabilã ºcoalã de poezie. De-acolo ne-au venit BOGHIAN,COZMA ºi DAVIDOVICI... Cât despre Alexandra... se vor bateCâmpulungul ºi Piatra-Neamþ [locul natal al poetei-n.red.] ca sãºi-o revendice. Eu... ce sã mai spun? Meritã sã fim... uciºi de ver-surile ei!”, conchide inimitabilul Constantin ARDELEANU.

“S-a nãscut o carte ºi, odatã cu ea, speranþa cã vom avea unmare poet” (George MIHALCEA). “Iatã, cuvântul s-aîmpãrtãºit din Cuvânt. Aici vorbeºte Duhul Cuvântului cel bun.E mântuitoare poezia ei” (Ion Gheorghian CIUBREAG).

“Este o primã înmugurire, o primã ieºire de frunzuliþe. Volumuleste o primã evaluare. Trebuie sã-þi asumi riscul sã o porþi de-acum, încolo, mereu [poezia-n.red.]. Nu trebuie sã o abandonezi!Este bunã starea ta de tristeþe, de neîmpãcare. Tristeþea trebuie sã

aibã, însã, o limbã de clopot caresã vibreze stare de poezie, dar cutrecere spre metafizicã” (NicolaeBOGHIAN).

“Are o forþã interioarã careabia se dezvãluie... Îi doresc sã scrie pe toate peticele de hârtie,inclusiv pe manºetele de la uniformã. Pânã sã cunoaºtem poeziaAlexandrei ne credeam <<zei>> ori <<semizei>>. Acum pãremniºte... începãtori (Firiþã CARP). ªi, în sfârºit, Radu VOINES-CU:

“Mã aºteptam sã <<creascã>> mai mult de la ultima noastrãîntâlnire [mai 2004-n.red.], dar a rãmas tot elevã în acest volumcare e doar un pas pe drum. Scara care duce la cerul poeziei estelungã ºi anevoios de urcat. O salut în continuare pe Alexandra;are stofa unei mari poetese, dar dacã nu îndrãzneºte mai mult, epãcat. Sã nu calce pe nori când e în joc o carierã, un drum în li-teraturã! Poezia înseamnã o sclavie glorioasã, nu elogii la totpasul. De pildã, nu sunt de acord cu titlul [care conþine o greºealãde neiertat-n.red.]. De ce nu un altul? <<Alex...andra>>, depildã; ori <<Scrisori pentru Alexandra>> ; sau <<Rãvaº pentruAlexandra>>...

Poete, e timpul sã munceºti! Te rog, te conjur, fã poezie încontinuare! Dã-þi drumul! Uitã volumul ãsta! Aºtept ziua în careAlexandra NUÞU va intra în Dicþionarul literaturii române!”

Radu VOINESCU are dreptate. Pe de altã parte, ºi titlul, ºimodul de punere în paginã, grafica etc. nu sunt dintre cele maifericite, subminând serios conþinutul cãrþii.

În ceea ce mã priveºte, cred cã Alexandra a fãcut un curs deîngerologie. Observ cã îngerii ”zboarã” în voie de la un capãt laaltul al scrierilor ei (atât la propriu, cât ºi la figurat). ªi mai credcã, veghind-o, “îngerul” NICHITA i-a netezit pe ascuns manºetade la uniformã pe care scrie ea din când în când câte-un vers ºi i-a umplut butonii cu metafore. Aºa..., ca sã le aibã la drum... Alt-fel cum s-ar putea explica faptul cã, în ziua aceea de sfârºit al luifebruarie, când iarna încã ne mai ameninþa, o primãvarã lumi-noasã ni s-a cuibãrit iremediabil în suflete, datoritã versurilorfetei cu pãrul-flacãrã.

Prima carte. Prima izbândã. Se vor mai arãta ºi altele, oare?Locotenent-colonel (r) Daniela LEONTE

O nouã cartedespre George Enescu

La descãlecatul Poeziei sau

VVEEGGHHEEAA ÎÎNNGGEERRUULLUUII LLAA MMAARRGGIINNEE DDEE VVEERRSS

Alexandra, dându-i un autograf scriitorului Paul CARPEN

Reprezentant al acelei generaþii de aur de politicieni ºimilitari de la 1918 care a înfãptuit România Mare, om de omoralitate desãvârºitã, generalul Radu R. Rosetti ºi-a servit cudemnitate þara, atât ca ostaº timp de 27 de ani – în vremuri depace sau de rãzboi -, cât ºi ca luptãtor pe frontul vast alºtiinþei, culturii ºi educaþiei naþionale. Exeget competent ºiprolific al istoriei ºi artei militare româneºti, lucrãrile sale înacest domeniu îl definesc ca pe un deschizãtor de drumuri ºiun specialist de prim rang. Parcurgând parte din opera „ge-neralului”, am identificat mobilul ce l-a condus la pre-ocupãrile de istorie:

„Oricine a luat parte la evenimentele care alcãtuiesc oparte din istorie este dator sã lase o descriere a ceea ce dânsulºtie despre acele evenimente, fiindcã acestea nu aparþin per-soanei, ci sunt de domeniul public.”

Generalul Radu R. Rosetti este omul ce sigileazã o epocã,iar la el orice efort de reconstituire a trecutului, de restituire avieþi ºi activitãþii unor oameni care au fãcut istorie, constituieo sursã ºi un mijloc de verificare ºi interpretare a trecutului.

Nãscut la 20 martie/1 aprilie 1877 într-o familie de vechiboieri moldoveni, în satul Cãuþi, plasa Trotuº, judeþul Bacãu,unde dintotdeauna s-au preþuit munca, cinstea, tradiþiile ºivalorile spirituale ale neamului. Crescut în acest climat, aparefireascã aceastã alegere a carierei armelor ºi parcurgerea aces-teia în mod strãlucit, în calitate de comandant, profesor sauinstructor militar, fie ca ofiþer de stat-major sau ca ataºat mi-litar. Întreaga sa activitate ºi-a dedicat-o instituþiei militare,pe care a servit-o cu profesionalism, probitate moralã, respon-sabilitate ºi eroism, pentru cã a conºtientizat faptul cã armataromânã a reprezentat – de-a lungul secolelor – alãturi de bise-ricã unul dintre pilonii de rezistenþã ai statalitãþii româneºti.

„Generalul Radu R. Rosetti a slujit instituþia armatei cuarma ºi condeiul în egalã mãsurã, cu consecvenþa unui carac-ter integru ºi cu inteligenþa unui spirit luminat.”

Pe lângã cariera militarã strãlucitã, generalul Radu R.Rosetti s-a distins ºi printr-o prodigioasã activitate pe plansocial, dar, mai ales, pe tãrâmul ºtiinþei ºi culturii, atât caorganizator ºi conducãtor al unor instituþii de profil, cât ºi cacercetãtor al istoriei ºi artei militare a poporului român.Domeniu principal al activitãþii generalului Rosetti îl repre-zintã studiul istoriei militare a poporului român. Producþia saºtiinþificã conþine 35 de titluri de studii în limba românã, 9 înlimba francezã ºi 5 în englezã, precum ºi 25 de articole ºi con-ferinþe pe teme istorice.

Într-o enumerare sumarã nu putem sã nu amintim: “Partealuatã de Regimentul 47/72 infanterie în rãzboiul pentru între-girea neamului”(1923); “Studii asupra chipului cum se fãptu-ia rãzboiul de cãtre ªtefan cel Mare” (1925); “Partea luatã dearmata românã la rãzboiul din 1877-1878” (1926); “Un episoddin anii 1848-1849 în Transilvania. Apãrarea MunþilorApuseni în primãvara ºi anul 1849” (1927); “Câteva extrasedin presa englezã 1877-1878” (1927); “Notele unui ofiþer

norvegian înaintea ºipe timpul rãzboiuluide neatârnare 1876-1878” (1928);“Relaþii anglo-române în perioadarãzboiului din 1877-1878” (1928);“Rapoarte danezeasupra rãzboiului din1877-1878” (1928);“ªtiri mãrunte ºi noterelative la istoriaarmamentului la noi.Când s-a adoptatsteagul tricolor lanoi” (1930); “Despreunele preziceri

recente ale locurilor bãtãliilor de la Doljeºti, Vaslui ºi Scheia”(1933); “Garda naþionalã. Scurt istoric. Rostul ei în rãzboiuldin 1877-1878” (1943); “Care au fost adevãratele efective alearmatei în trecut” (1943); “Fãuritori de seamã ai neatârnãriiRomâniei” (1946). Apãrute în þarã sau strãinãtate, lucrãrile„generalului” au contribuit la o mai bunã ºi mai corectãcunoaºtere a poporului român ºi a istoriei sale.

Prin metoda de cercetare folositã, prin noutatea temeloralese ºi prin modernitatea abordãrii lor, prin profunzimeaanalizei, el a deschis un fãgaº nou mai ales în cercetarea isto-riei artei militare româneºti. Cercetãrile sale au vizat evoluþiastrategiei ºi tacticii armatei române de-a lungul istoriei, cudeosebire în perioada evului mediu, organizarea ºi înzestrareaei cu echipament, armament ºi tehnicã de luptã, principii doc-trinare, rãzboaiele purtate ºi scopul acestora. Din analizalucrãrilor lui Radu R. Rosetti desprindem clar ideea cã el esteteoreticianul rãzboiului popular de apãrare la români.

„Arta militarã a românilor de la începuturile cele maiîndepãrtate ºi pânã la sfârºitul secolului al XV-lea a fost aceeaa unui popor mic, a unui popor apãrându-ºi – sãrãcia ºi nea-mul. Ea a fost aceea a unui popor de rãzãºi, tenaci apãrãtori aigliei ce-i hrãnea precum hrãnise pe pãrinþii ºi strãmoºii lor.Aceºti rãzãºi, cuminþi în urma unor experienþe multiseculare,nu cãutau rãzboiul pentru rãzboi, ci îºi apãrau bunul, apãraupe ai lor ºi-ºi apãrau viaþa cu uneltele de care se foloseau înviaþa de toate zilele[…]. Procedeele de luptã constant folositede dânºii practicate ºi în vânãtoare, care rãmãsese una dinîndeletnicirile lor de seamã, le îngãduiau sã sfarme, la locstrâmt, cotropitorii. Ei foloseau, în acest scop, iscodirea,atragerea adversarului în curse, hãrþuirea ºi, în locul ales ºi înclipa prielnicã, lupta dârzã, urmatã de o urmãrire tot aºa dedârzã.”

Începând cu secolul al XVI-lea, autorul considerã cã artamilitarã a românilor s-a schimbat, tinzând a se apropia de

aceea a Apusului, nepotrivitã însã firii româneºti, alcãtuirii ºimijloacelor noastre. De aceea, atât organizarea ostãºeascã, câtºi tactica ºi strategia încep sã decadã, pentru ca, de la mijloculsecolului al XVIII-lea înainte, sã nu se mai poatã vorbi de oartã militarã româneascã. Decãderea ºi dispariþia artei militarea pus-o pe seama a doi factori decisivi: pierderea folosinþei dedrept a pãmântului cultivabil de þãrãnime ºi sãrãcirea acesteia,precum ºi dezvoltarea ºi rãspândirea armelor de foc.

Locul ºi rolul factorului militar în societatea româneascã,analiza ºi motivaþia rãzboiului ce-ar fi fost nevoitã sã-l poarteRomânia, au fost abordate de militarul ºi istoricul Radu R.Rosetti în legãturã directã cu imperativul materializãriidezideratelor ºi intereselor fundamentale ale naþiunii: elibe-rarea ºi unirea cu Þara a provinciilor româneºti aflate substãpânire strãinã, apãrarea independenþei ºi a integritãþii sta-tului român.

În anul 1928 a elaborat un interesant studiu comparativ –“Asemãnãri între problemele apãrãrii României de astãzi cuacelea ale apãrãrii Moldovei sub ªtefan cel Mare”, care abor-da problema necesitãþii existenþei ºi consolidãrii unei puterimilitare capabile sã facã faþã nevoilor de apãrare a statalitãþiiromâneºti.

Aspectele ºi soluþiile situaþiei militare a României înperioada interbelicã le-a tratat mai sistematic, în temeiulexperienþei istorice, într-o comunicare rostitã la AcademiaRomânã la 1 iunie 1934 ºi intitulatã “Problema militarãromâneascã. Alaltãieri – ieri – azi”. În analiza sa, þinând seamade trecut ºi de factorii geopolitici ºi economici, el face odefinire a rolului statului ºi poporului român în lume:

„Menþinerea între Tisa, Dunãre, Nistru ºi Marea Neagrã aramurii româneºti a gintei latine, în condiþiuni de pace ºi debunãstare moralã ºi materialã, care sã îngãduiascã, pe de-oparte, dezvoltarea civilizaþiei latine în aceste pãrþi, iar pe dealta, asigurarea la gurile Dunãrii a liniºtitului schimb de pro-duse de þãrile din bazinul acestui fluviu, cu cele din restullumii.”

Destinul generalului Rosetti s-a intersectat cu acela almarelui savant Nicolae Iorga când, la invitaþia celui din urmã,cel dintâi a participat la cursurile Universitãþii populare dinVãlenii de Munte, þinând la 31 iulie 1934, o conferinþã cutitlul “Tendinþe militare actuale”, în cadrul ciclului cu temaNoua Europã. Acest expozeu a reprezentat, pentru Rosetti, unalt efort teoretic cu valoroase note de originalitate datoratemilitarului care a cunoscut, preluat ºi adaptat cele mai noiidei, concepþii din domeniul ºtiinþei militare la condiþiilespecifice ale þãrii noastre.

Opera acestui cãrturar militar a fost realizatã pe un funda-ment ºtiinþific serios, cu meticulozitate, obiectivitate ºi maturãchibzuinþã, dar ºi cu dragoste ºi dãruire ºi, chiar dacã parte dinea s-a „istoricizat”, parte din ea îºi pãstreazã valoarea ºi, înparte, valabilitatea.

Colonel Valeriu GOGOI

LECÞIA DE ISTORIECurierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005 Pagina 9

Generalul Radu R. ROSETTI –

II ss tt oo rr ii cc ºº ii oo mm dd ee cc uu ll tt uu rr ãã

Dupã Declaraþia din aprilie 1964, relaþiile dintre militariiromâni ºi cei sovietici au cunoscut o deteriorare rapidã. Disputeledintre conducãtorii militari ai alianþei s-au fãcut simþite laeºaloanele inferioare în cursul desfãºurãrii unor aplicaþii comune.Neînþelegerile ivite au fost semnalate în documentele întocmitedupã derularea activitãþilor respective, o parte a rapoartelor deacest gen fiind înaintate secretarului Consiliului Politic Superioral forþelor Armate (pânã în 1964, Direcþia Superioarã Politicã aArmatei).

În cursul consfãtuirii ºefilor marilor state majore ai armatelorþãrilor din Organizaþia Tratatului de la Varºovia, care a avut loc laMoscova între 4 ºi 9 februarie 1966, ºeful delegaþiei române laacea reuniune, generalul-locotenent Ion Gheorghe a aflat printrealtele cum vedeau sovieticii problema modului de conducere atrupelor O.T.V. într-un rãzboi: ”Mareºalul Greciko a arãtat cã,Comandamentul Forþelor Armate Unite nu va putea îndepliniacest rol ºi cã, numai un stat major ca Marele Stat Major al Uni-unii Sovietice va fi capabil sã asigure acest lucru. Marele StatMajor al Uniunii Sovietice va conduce acþiunile de luptã potrivithotãrârilor „STAVKI”(cartierului general al Armatei Roºii –n.n.), cine va fi aceastã „stavkã”, din cine se va compune,mareºalul Geciko a afirmat cã „nu poate ºti ºi nu trebuie sãghicim în ceaºca de cafea”. Acelaºi mareºal sovietic a afirmatapoi: ”Conducerea (Organizaþiei Tratatului de la Varºovia – n.n.), dacã va începe un rãzboi, va reveni STAVKI ºi Marelui StatMajor al U.R.S.S., ne place sau nu ne place acest lucru, darrãzboiul este un lucru groaznic ºi nu þine seama de ce ne place ºinu ne place”. Statul Major al Forþelor Armate Unite, la rãzboi, vaajuta Marele Stat Major al U.R.S.S. în conducerea ºi coordonareaacþiunilor de luptã.”

În ceea ce priveºte trupele naþionale destinate în ForþeleArmate Unite, mareºalul A.A. Greciko a spus în cadrul aceleiaºireuniuni cã acestea urmau sã rãmânã în subordinea comanda-mentelor naþionale din toate punctele de vedere, cu excepþiacelui operativ, subordonându-se sub acest aspect „celui cãruia is-a acordat aceastã încredere (Comandantului Suprem al ForþelorArmate Unite).” Cu alte cuvinte, problemele legate de condu-cerea acþiunilor de luptã în timp de rãzboi, în cadrul OrganizaþieiTratatului de la Varºovia, erau rezolvate în Marele stat major alU.R.S.S. ºi în STAVKI, iar trupele þãrilor din O.T.V. erau consi-derate ca o parte componentã a Armatei Roºii. Mai mult, coman-

danþii militari din celelalte state nu aveau dreptul sã cunoascãalcãtuirea cartierului general al armatei sovietice ºi, implicit, pesuperiorii lor.

Atât generalul de armatã Leontin Sãlãjean, ministru alForþelor Armate ale R.S. România, cât ºi generalul – locotenentIon Gheorghe au obþinut acordul lui Nicolae Ceauºescu pentru aîncerca sã schimbe hotãrârile luate de mareºalii Uniunii Sovieticecu ocazia analizãrii proiectului de Statut al Forþelor Armate Uniteelaborat de specialiºtii sovietici. Astfel, în cursul discuþiilor avuteîn ziua de 3 mai 1966 de cei doi generali români cu ºeful Mare-lui Stat Major al C.F.A.U., general de armatã M.I. Kazakov, aflatîntr-o scurtã vizitã în România, s-au prezentat punctele de vedereale pãrþii române referitoare la Statutul C.F.A.U.

Într-o discuþie particularã angajatã cu reprezentantul armateisovietice, pentru a putea lãmuri poziþia pe care se situa delegaþiaRomâniei înainte de consfãtuirea miniºtrilor Apãrãrii ai statelordin Organizaþia Tratatului de la Varºovia – care urma sã sedesfãºoare la Moscova în zilele de 27 ºi 28 mai 1966 – gene-ralul Leontin Sãlãjean a concluzionat astfel: ”(...) Ca urmare,Comandamentul Forþelor Armate Unite trebuie sã fie un organ decoordonare ºi nu de comandã, iar în relaþiile dintre armatelestatelor participante la Tratatul de la Varºovia nu poate fi aplicatprincipiul comenzii unice. Comandamentul Forþelor ArmateUnite trebuie sã fie un organ care sã contribuie la efectuarea unuischimb de experienþã între armatele statelor socialiste ºi sã ela-boreze de comun acord propuneri referitoare la planurile opera-tive. În Tratatul de la Varºovia sunt cuprinse aceste principii ºi, caurmare, suntem întru totul de acord cu prevederile Tratatului.”

Cu acelaºi prilej, generalul român ºi-a arãtat nemulþumirea înlegãturã cu situaþia în care a fost pusã conducerea armatei ºi astatului român în timpul crizei de la Berlin (august 1961) ºi ceadin Cuba (octombrie 1961): „În activitatea sa practicã, Coman-damentul Forþelor Armate Unite a încãlcat însã aceste principii.Astfel, mareºalul Greciko a transmis cu ocazia evenimentelor dela Berlin ºi din Cuba ordinul pentru ridicarea capacitãþii de luptãa armatei noastre, fãrã ca despre acestea conducerea noastrã departid ºi de stat sã fi fost informatã ºi sã-ºi fi dat acordul.”

Încercãrile reprezentanþilor României de a schimba hotãrârilesovieticilor s-au dovedit zadarnice. Generalul de armatã LeontinSãlãjean a semnat – este drept, cu rezerve – protocolul consfã-tuirii de la Moscova (27-28 mai 1966) a miniºtrilor Apãrãrii ai

statelor membre ale O.T.V., în care s-au menþionat „acordul de-legaþiilor cu proiectul de Statut, elaborat ca, pentru urmãtorii ani,Comandantul Suprem ºi ºeful de stat major, locþiitorul Coman-dantului Suprem pentru apãrarea antiaerianã a teritoriului ºilocþiitorul cu probleme de înzestrare sã fie numiþi din ForþeleArmate ale U.R.S.S., efectivele Statului major ºi al ComitetuluiTehnic”, precum ºi „menþinerea reprezentanþilor Comandamen-tului Forþelor Armate Unite pe lângã armatele þãrilor ale cãrorguverne gãsesc acest lucru necesar.” Cu acel prilej, ºeful dele-gaþiei române a þinut sã se consemneze cele trei amendamente pecare le propusese în cadrul reuniunii: discuþiile pe tema rolului ºifuncþiilor Comitetului Politic Consultativ sã se poarte la nivelulreprezentanþilor de partid ºi de stat; crearea unui Consiliu Militarconsultativ pe lângã Comandantul Suprem al F.A.U. existent înarmatele statelor din Organizaþia Tratatului de la Varºovia.

Noile coordonate de cooperare pe care regimul de laBucureºti dorea sã le promoveze în cadrul Organizaþiei Tratatu-lui de la Varºovia au provocat nemulþumiri ºi la Sofia. Bulgariiconsiderau cã poziþiile exprimate de români periclitau securitateacãilor de comunicaþie terestre de pe teritoriul României utilizatede marile unitãþi sovietice pentru a se deplasa în Bulgaria, încazul declanºãrii unui atac al statelor din N.A.T.O., împotrivaacelei þãri.

În altã ordine de idei, militarii români au raportat, printrealtele, despre afirmaþiile fãcute de cãpitanul de rangul 3 Docev,la Sevastopol, în februarie 1965. Acesta a amintit de poziþiadeosebit de criticã exprimatã de un cãpitan de rangul I sovietic,în 1964, în legãturã cu decizia autoritãþilor de la Bucureºti de aconstrui combinatul siderurgic de la Galaþi. Cu acel prilej, s-aufãcut referiri ºi la folosirea zãcãmintelor de fier existente înDobrogea. Se pare cã ofiþerul sovietic ar fi încercat sã trezeascãun sentiment de invidie colegilor sãi bulgari, lãsând impresia cãromânii nu ar fi putut construi un combinat siderurgic, dacã teri-toriul dobrogean ar fi aparþinut Bulgariei. O asemenea declaraþie,evident provocatoare, viza, probabil, obþinerea unei reacþii duredin partea Bucureºtiului ºi, implicit, învinovãþirea autoritãþilorromâne de faptul cã susþineau o politicã naþionalistã.

Tratatul de la Varºovia în anii 1964-11968

RReellaaþþiiiillee RRoommâânniieeii ccuu ppaarrtteenneerriiii ddiinn ccaaddrruull oorrggaanniizzaaþþiieeii

((CCoonnttiinnuuaarree îînn nnrr.. vviiiittoorr))Cristiana MARIN

Cu 60.000 de ani în urmã, strãmoºul nostru, Homo Sapiens, a populat unele insuledin Asia, care erauocupate anterior decãtre Homo Erectus.Acest hominid însãnu a dispãrut defini-tiv din insule:descoperirea înIndonezia a unuiHomo Erectus uimi-tor prin înãlþimea samicã ºi prin craniulsãu mic, demon-streazã cã a coexistatcu specia Homo Sapi-ens “doar” cu 18.000de ani în urmã, cândSapiens era prezentdeja pe continent.

Peter Brown împreunã cu cercetãtorii din echipa sa descriau înrevista “Nature” scheletul aproape complet descoperit în 2003 în insulaFlores. El prezintã toate caracteristicile morfologice ale acestui gen deHomo. Totuºi, el nu depãºeºte un metru înãlþime, iar cutia sa cranianãeste mult mai micã decât cea a lui Lucy, celebra australopitecã.

Izolat pe insula sa, acest Homo Erectus ar fi evoluat cãtre nanism.“Condiþiile insulare pot duce la reducerea taliei mamiferelor” explicãMarie Helene Moncel, preistoric la Muzeul de Istorie Naturalã din Paris.“Unul dintre cazurile cele mai cunoscute este fosila mamut care dateazãde acum 4.000 de ani, gãsitã în insula Wrangel în nord-estul Siberiei”.

Homo Erectus au populat Asia în urmã cu 1-1,5 milioane de ani. Pen-tru a ajunge în insulele indoneziene au trecut în mai multe rânduri pestefâºii de uscat sau braþe maritime care deveneau accesibile în urmascãderii nivelului mãrii. Dupã aceea, trecerea regulatã de pe uscat peinsule, s-a oprit, deoarece marea devenise deja un obstacol de netrecut.Acestea au fost condiþiile în care a evoluat Homo Florensis, nume dat decãtre cercetãtori la ceea ce pare a fi o nouã specie de hominizi.

Oamenii de ºtiinþã erau con-trariaþi de faptul cã dunele imense– unele de peste 500 m înãlþime –din deºertul mongol Badain Jaranpot rezista în faþa vântului. Înciuda mediului uscat, în care batvânturi puternice, dunele dinaceastã regiune excepþionalã aMongoliei interioare rãmân totuºistabile. Se pare cã apa ar fi liantulcare cimenteazã munþii de nisip,cel puþin aºa afirmã Ling Li ºi

colegii sãi, care au avut surprizade a descoperi o umiditate foarteridicatã care ajunge pânã la 20 cmde suprafaþã.

Echipa formatã din cercetãtoriaustralieni, chinezi ºi britanici auobservat cum se strânge apa într-un puþ de un metru adâncime,sãpat în versantul unei dune. Laculcel mai apropiat – existã 72 delacuri în acest deºertnemaipomenit – este situat la 17 m

mai jos. Bazându-se pe diferite ana-lize izotopice,cercetãtorii au

afirmat cã apa provine dintr-unsistem subteran alimentat dezãpezile de pe muntele Qilian, si-tuat la 500 km sud-est de BaidanJaran.

Aceastã concluzie, publicatãanul trecut în revista “Nature” estecontestatã de un cercetãtor brita-nic, Mike Edmunds. Potrivit ma-gazinului “New Scientist”, specia-listul de la Oxford, care a studiatdeºertul Baidan Jaran considerã cã

apa provine înprincipal dinploaie.

Cunoºtinþelehidrologice despreaceastã regiunesunt deosebit dei m p o r t a n t e ,

întrucât este în curs de evaluare unamplu proiect de schimbare acursului râului pentru a irigaregiunea. Dacã existã rezerve sub-terane importante, ar fi mai eco-

nomic sã se apeleze la ele. Subiec-tul rãmâne delicat, deoareceexploatarea lor ar putea zdruncinaechilibrul dunelor.

“Ceasul biologic”, “mecanismul” carepermite organismului sã fie reglat pe un ciclude 24 ore, are la bazã o proteinã cu douã feþe,potrivit lucrãrilor unui cuplu de cercetãtoride la o universitate din Statele Unite. Jamesºi Dorothy Morre au descoperit existenþaunei proteine care dã ritmul perioadelor deactivitate ºi de repaus ale celulelor. Ei ºi-aupublicat lucrãrile în revista “Biochemistry”.

Cei doi cercetãtori, care lucreazã la acestproiect de aproape 40 de ani, au observat maiîntâi cã celulele cresc într-un ritm periodic:12 zile de creºtere, 12 zile repaus. AtunciJames Morre a cãutat proteina care ar puteasta la baza acestui fenomen. În cele din urmã,a descoperit o proteinã cilindricã ce regula-rizeazã acest ciclu datoritã celor “douã feþe”

ale sale: una care comandã creºterea ºicealaltã care comandã repausul. Datoritãacestei dualitãþi a proteinei, celulele trãiescpe baza unui ciclu de 24 minute.

Aceste observaþii au fost confirmateizolând gena care produce proteina, cu sco-pul de a o clona. Cercetãtorii au putut astfelsã îi modifice ritmul ºi sã verifice dacã eajoacã, într-adevãr, rolul unui orologiu.

Cercetãtorii considerã cã, dacã s-aracþiona asupra acestui mecanism-ceasul bio-logic uman, s-ar putea trata foarte multe pro-bleme de sãnãtate. Deocamdatã, ei trebuie sãstudieze aceastã proteinã în detaliu, ceea ceeste destul de dificil, avându-se în vederemiºcarea ei permanentã.

CURIER ªTIINÞIFIC Curierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005Pagina 10

EEvvoo ll uu þþ ii ee ,, mmeedd ii cc ii nnãã ºº ii ddeessccooppeerr ii rr ii

A fost demontat mecanismul ceasului biologic

Este pentru prima datã din 1903, când se desco-perã o nouã specie de macac. Macaca munzala, de-numirea ºtiinþificã pentru macacul Arunchal, trãieºteîn pãdurile statului Arunchal Padesh din nord-estulIndiei. Acest primat, cu faþa neagrã, trãieºte la altitu-dini cuprinse între 1.600 ºi 3.000 m. Este asemãnãtormacacului din Assam ºi din Tibet, precizeazãoamenii de ºtiinþã care l-au observat pe parcursulmai multor expediþii.

Dacã descoperirea unei insecte noi este un lucrudestul de obiºnuit, observarea unui nou mamifer, maiales un primat, se întâmplã destul de rar. Ultimul

mamiferdescope-rit înIndia afost maimuþa aurie, care a fost vãzutã pentru primadatã în 1955.

Macacaul Arunchal este al 21-lea macac cunoscutºi al optulea din specia indianã. Înscrierea sa pe listaroºie a speciilor ameninþate va fi luatã în considerarefoarte curând. Descrierea detaliatã a noului venit înarborele familiei macacilor va fi publicatã în august2005 în “International Journal of Primatology”.

De la Homo Erectus la dispari þ i i le din deºert

AArrbboorreellee eevvoolluuþþiieeii ssee îîmmbbooggããþþeeººttee

Dunele din Mongolia îº i dezvãluie misterele

ªªttiiiinnþþeellee nnaattuurriiii S-aa descoperit

o nouã specie de macac în India

În imaginaþia noastrã, nisipurilemiºcãtoare sunt asociate aproape întotdeau-na cu terenurile mlãºtinoase. Totuºi, chiar încel mai uscat dintre deºerturi, un cãlãtor arputea dispãrea înghiþit de nisip. Aceasta s-arputea întâmpla – potrivit unor experimentede laborator fãcute de cãtre un grup decercetãtori olandezi – dacã ar trece printr-ozonã care a fost traversatã de o furtunã denisip. Furtuna ar fi ridicat particulele foartefine de nisip care se pot comporta asemeneanisipurilor miºcãtoare.

În cazul nisipurilor miºcãtoare “clasice”victima este sufocatã din cauza presiuniiexercitate pe corp de nisipul ud. Cercetãtoriide la universitatea olandezã Twente au com-binat aer cu fire foarte fine de nisip într-un

container pânã au obþinut un amestec de40% nisip (faþã de 55%-60%, în mod nor-mal). Dupã ce au oprit suflanta ºi au lãsatnisipul sã se aºeze, cercetãtorii au coborâtuºor o bilã de ping-pong pe suprafaþa“terenului” nisipos. Bila s-a scufundat ime-diat, fãrã a surpa nisipul din jur, în schimb, aþâºnit în aer un jet de nisip la 100-200 milise-cunde de la dispariþia bilei.

În naturã, aceste nisipuri miºcãtoareuscate s-ar putea forma prin sedimentareanisipului foarte fin, ridicat de vânt în canti-tate mare. Cercetãtorii ar gãsi, în felul aces-ta, o explicaþie plauzibilã a dispariþiei unorcãlãtori care au fost înghiþiþi de nisipuriledeºertului.

Nisipuri miºcãtoare uscate

Maior Dragoº ANGHELACHE

Aspectul sãlbatic a fãcut ca ºtevia sã fieexclusã din meniul unor popoare, dar gus-tul deosebit ºi multitudinea de vitamine pecare le conþine i-a dat posibilitatea, înacelaºi timp, ca alte popoare sã ofoloseascã, de sute de ani, ca medicamentºi hranã.

La curtea regelui Henry al VIII-lea afost consideratã o delicatesã. John Evelyn,un istoric care a trãit în acea perioadã,scria: “ªtevia creºte apetitul de mâncare, rãcoreºte ficatul ºi întãreºte inima. Este anti-scorbutic, îþi dã culoare în obraji ºi poate þine locul lãmâilor ºi portocalelor. Rezultatulfinal este cã face omul mai plãcut”. Un alt istoric, Culpper, lãuda ºi el binefacerileºteviei: “Este folositoare în orice fel de afecþiune care provoacã febrã pentru cã rãceºtesângele, este bunã pentru bolnavii de malarie. ªtevia redã pofta de viaþã ºi te întremeazãatunci când eºti slãbit de puteri”.

Astãzi, irlandezii o gãtesc în combinaþie cu peºte ºi lapte. Laponii folosesc sucul dinfrunze de ºtevie pentru a da cheag laptelui. Francezii folosesc rãdãcina de ºtevie, carefiartã are culoarea roºie, pentru a colora ceaiul de orz, ca sã redea culoarea în obrajiicelor bolnavi. În vremurile de sãrãcie, locuitorii þãrilor scandinave au folosit-o pentru ada mai mare consistenþã pâinii. Din cauza aciditãþii frunzelor, ºtevia mai este folositã ºidrept garniturã pentru carnea de miel sau viþel. Românii o folosesc la borºuri, la ciorbe,

la sarmale sau ca piureuri - simple, cu orez etc. (P.I.)

AA BB CC - nn aa tt uu rr ii ss tt

ªªTTEEVVIIAA CCAA DDEELLIICCAATTEESSÃÃ

JJoojjoo oo îînnttrreecceeppee BBrriittnneeyy SSppeeaarrss

Site-ul www.vedete.ro arealizat un top alcelebritãþilor feminine caresunt cele mai cãutate peInternet de români. Peprimul loc, s-a instalat cân-tãreaþa Jojo, cu peste 76.000de vizualizãri. Urmãtoareledouã poziþii sunt ocupate totde vedete ale muzicii: pe locul al doilea, este prinþesapop, Britney Spears, cu 60.000 de vizualizãri, iar pelocul al treilea, se situeazã starul latino, Natalia Oreiro.Cu toatã cariera de 20 de ani în muzicã ºi în film,Madonna a ajuns doar pe locul al patrulea. Pe urmãtorulloc, se aflã cântãreaþa Jennifer Lopez.

DDaanniieellaa GGyyoorrffii,, ccuurrttaattãã ddee ddiirreeccttoorruull

PPllaayybbooyy ººii ddee AAddii MMuuttuuDaniela Györfi a dezvãluit recent douã nume de

bãrbaþi care i-au fãcut propuneri indecente: Dan SilviuBoerescu (director Playboy) ºi Adrian Mutu. „Fotbalis-tul m-a sunat în urmã cu un an ºi jumãtate. N-a fostdecât un telefon. Atât.”

A recunoscut, deasemenea, ºi cãfotografiile publicateîn Atac sunt autenticeºi a mai spus cã bãrba-tul din acele imagini,care face dragoste cuea, este un fost directorde ziar. „Pozele au fostfãcute anul trecut într-

un hotel din Piteºti. Eu nu ºtiam cã sunt filmatã. El esteun bãrbat însurat. Credeam cã e ceva serios, dar s-adovedit cã m-am înºelat. Pe vremea aia eram blondã!”

Imediat dupã ce fotografiile în cauzã au fost publi-cate în presã, Daniela a refuzat sã mai discute cu cinevadespre incident. Cântãreaþa a negat, ulterior, într-o emi-siune televizatã, cã ea ar fi protagonista acelor poze ero-tice ºi, drept urmare, va da în judecatã ziarul respectiv.Ea s-a ghidat dupã instinct ºi a aruncat declaraþiile fãrãsã analizeze mai întâi dacã e bine sau nu ce spune. Deºis-a cam contrazis pe sine, Daniela rãmâne fermã pe po-ziþie în ceea ce priveºte procesul intentat cotidianuluirespectiv. Cântãreaþa vrea sã meargã pânã la capãt,cerând pagube de peste un miliard de lei.

Monica de la Candy îºi dã în judecatã tatãl

Una dintre componentele trupei Candy ºi impresariiformaþiei au declarat cã îl vor da în judecatã pe tatãl cân-tãreþei, dupã ce acesta a spus cã fiica sa a fost forþatã sãpozeze în Playboy.

Impresarii trupei Candy,soþii Lucian ºi Janine Ionescu,ºi Monica Andrei, care a pozatgoalã pentru cel mai recentnumãr al revistei Playboy,intenþioneazã sã-l dea în jude-catã pentru calomnie pe MihaiAndrei, tatãl solistei, care este profesor de limbaenglezã în Galaþi. Ei susþin cã declaraþiile pe care aces-ta le-a fãcut la postul de radio Kiss FM, le-au lezatimaginea.

“Este bomboana pe colivã! Impresarul a sedus-o ºi aterminat-o psihic pe fetiþa mea” , a declarat Andrei.

Monica a infirmat însã declaraþiile tatãlui sãu: “Am20 de ani. Nu m-a obligat nimeni, a fost decizia mea.”Mai mult, ea se va prezenta la procuraturã, împreunã cucei doi impresari, unde va depune o plângere penalãpentru calomnie împotriva tatãlui ei:”Este bolnav.M-am mutat în Bucureºti acum un an, iar legãtura cupãrinþii mei nu a mai fost aºa de strânsã. Cred cã i-amarcat ºi faptul cã am renunþat la Facultatea de Marke-ting, unde am fost studentã un an”, a spus ea. Tatãl solis-tei nu a mai putut fi contactat pentru alte declaraþii.

Monica Andrei ºi una dintre colegele sale din trupaCandy, Ela Niciu, au pozat pentru un pictorial dinnumãrul pentru luna aprilie al revistei Playboy.

CRISTINA FRATU

MOZAICCurierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005 Pagina 11

Cele 7 minuni ale comunis-

mului1. Toatã lumea avea

de lucru.2. Deºi toatã lumea avea de lucru,

nimeni nu muncea.3. Deºi nimeni nu muncea, planul se

fãcea peste 100%.4. Deºi planul se fãcea peste 100%,

nu gãseai nimic.5. Deºi nu gãseai nimic, toatã lumea

avea.6. Deºi toatã lumea avea, toþi furau.7. Deºi toþi furau, niciodatã nu lipsea

nimic.☺☺

Pentalogul Epocii de Aur:1. Sã nu gândeºti.2. Dacã totuºi gândeºti, sã nu spui.3. Dacã totuºi spui, sã nu scrii.4. Dacã totuºi scrii, sã nu semnezi.5. Dacã totuºi semnezi, sã nu te

miri...☺☺

Tipul IT de femeie:Femeia internet: o poþi accesa greu.Femeia server: este tot timpul ocu-

patã.Femeia Powerpoint: numai Bill

Gates vrea sã o foloseascã mai mult de30 de minute.

Femeia Word: are de fiecare datã osurprizã pentru tine ºi nimeni din lumenu o cunoaºte în totalitate.

Femeia Exel: se spune cã poate sãfacã o grãmadã de lucruri, dar ofoloseºti doar la chestii simple.

Femeia DOS: oricine a avut-o pevremuri ºi nimeni nu o mai vrea.

Femeia backup: crezi cã are mereuceea ce îþi trebuie, dar când apelezi laea, vezi cã îi lipsesc multe.

Femeia virus: când nu te aºtepþi, tetrezeºti cu ea pe cap, seinstaleazã singurã, mãnâncãtoate resursele ºi are tend-inþa sã se autoreproducã.Dacã încerci sã o dezin-stalezi, pierzi unele lucruri,dacã nu - pierzi totul. Veziºi soþie.

Femeia scandisc: ºtii cãe bunã ºi vrea sã te ajute,dar nu ºtii ce face pentruasta.

Femeia screensaver: nue bunã la nimic, dar mãcar edistractivã.

Femeia RAM: uitã tot ceai spus dupã ce odeconectezi.

Femeia Hard Disk:Þine minte totul, pentrutotdeauna.

Femeia multimedia:face lucrurile urâte sã

parã frumoase.Femeia Microsoft: vrea sã fie

stãpânã peste toþi ºi încearcã sã îiconvingã cã este cel mai bun lucru pen-tru ei. Va face orice ca sã te cerþi cu altefemei. Va veni o zi în care va trebui sã-i ceri voie sã deschizi frigiderul.

Femeia password: crezi cã numai tuo cunoºti, dar o ºtie toatã lumea.

Femeia e-mail: din zece lucruri pecare le zice, nouã sunt nesolicitate.

SS HH OO WW BB II ZZ ZZ

Simulatorul spaþial X?: The Threat afost, alãturi de Freelancer, un prilej de marebucurie pentru fanii genului. ªi, cum alttitlu notabil nu ºi-a mai fãcut apariþia înultima vreme, expansion-ul X?: The Returnal studioului german Egosoft era singuranoastrã speranþã pentru anul 2005. Acum...vestea proastã e cã X?: The Return a fostanulat! În schimb, vestea bunã e cã Egosoftau început deja sã lucreze la un sequel ver-itabil, intitulat X?: Reunion. Din celeanunþate pe site-ul oficial, X?: Reunion vautiliza un nou engine grafic ºi va imple-menta o economie mai complexã - dacã-þipoþi imagina aºa ceva... Dar, ºi mai incred-ibil este termenul estimat de lansare: Q32005!

World of Warcraft - 1.5 milioane de bucãþi vândute

Blizzard a scos un comunicat de presãprin care ne anunþã cã World of Warcraft adepãºit cifra de 1.5 milioane de unitãþi vân-dute. În Europa, au fost create 290.000 deconturi doar în primul weekend de laapariþie, cu un numãr maxim de 180.000 dejucãtori online în acelaºi timp. În Americade Nord, au fost create 200.000 de conturiºi 100.000 de oameni au jucat simultan,

doar în prima zi de la lansare. Numãrul dejucãtori activi în SUA depãºeºte acum800.000.

Blizzardpregã teº tezilele aces-tea lansareajocului înmai multezone dinAsia ºi îºi iala puricat datacenterele existente. WoW vafi lansat în China, cândva, anul acesta,interesul pentru joc fiind foarte mare acolo;sistemul de înscrieri pentru beta-ul dinChina a înregistrat peste 100.000 de cereriîn primele ore.

Heroes V, Splinter Cell 4, Prince 3 ºi multe altele!

Cei de la Ubisoft ne-au trimis o listãuimitoare de jocuri ce urmeazã sã-ºi facãapariþia în urmãtoarele 12 luni de zile: nunumai cã vom avea parte de predictibilelecontinuãri Prince of Persia 3, Splinter Cell4 sau altele asemenea, ci printre jocurile demai jos ne-au sãrit în ochi ºi titluri caHeroes of Might and Magic V, SilentHunter IV (care ne aºteptãm sã fie dez-

voltat tot de Ubisoft România) ºi..., încã ostrategie, marca Might and Magic! Amselectat, mai jos, doar titlurile anunþatepentru PC, în anul lor fiscal 2005-2006,care se va încheia pe 31 martie 2006.

Q2 2005:- Tom Clancy’s Rainbow Six: Lock-

down Q3 2005:- The Settlers: Heritage of Kings add-

on - 187 Ride or Die- Myst V: End of Ages Q4 2005:- Alexandra Ledermann 6- Brothers in Arms new chapter- Far Cry add-on- Tom Clancy’s Ghost Recon 3- Peter Jackson’s King Kong - Prince of Persia 3- The Settlers: mission packQ1 2006:- Silent Hunter IV- Heroes of Might and Magic V - Splinter Cell 4- Killing Day- Might and Magic strategy

CRISTINA FRATU

XX??:: RReeuunniioonn rreennaaººttee ddiinn cceennuuººaa lluuii XX??:: TThhee RReettuurrnn

CCyybbeerrzzoonnee

URMAªI

SCLIPIRE

PUTEREADESTINULUI

VIBRANT

ÞÃNGÃU

CURSÃ

LECTURI

DISCIPOLI

CURÃÞATE

CUROTACISM

HOINAR

MÃRITATE

LIPSITEDE MERITE

RAMOLIT

SALIN

CONDUCTORELECTRIC

BICI!

TICVÃ

ÎNCERCAÞI

ÞUGUIATÃ

MIJLOCIEMICÃ

JILAVI

A SE SERVI

DECAR

ADUNAT

HARPE

DORITE

CINE RÂDE LA URMÃ?

R, F, T, S, A, REVIRIMENT, CÃLÃTORIE,CALAMITÃÞI, POTERÃ, E, ªIRÃ, ETALA, TI,UZAT, L, HUZURI, ORE, LÂNÃ, PLIN, LATITU-DINE.

RÃSPUNSULINTEGRAMEI DIN NUMÃRUL TRECUT

VVeerriiffiiccaaþþii-vvããccuunnooººttiinnþþeellee !!

1. Cunoaºteþi numele cascadei ale cãrei ape sevolatilizeazã?

2. Care este cea mai îngustã strâmtoare ma-ritimã?

3. ªtiþi care este staþia de cale feratã cu ecar-tamentul normal, situatã la cea mai mareînãlþime?

4. Costumul naþional românesc s-a bucuratîntotdeauna de sincere aprecieri pretutindeni înlume. ªtiþi ce mare pictor francez este autorulunei lucrãri intitulate “Bluza româneascã”?

5. Câte din cele 7 minuni ale lumii antice aurezistat pânã în zilele noastre?

6. Cunoaºteþi numele celui care a spus: “Dis-ciplina e urâtã mai ales acelora care n-aucalitãþi disciplinate”?

Rãspunsurile testului din nr. 5(169)1. Se aflã în peºtera Carlsband Caverns din Munþii

Gadalupe (S.U.A. – statul New Mexico). Sala are 1,2 kmlungime, 200 m lãþime ºi 87 m înãlþime.

2. Cel mai mare debit de apã (13.300m3/s) îl arecascada Guiara, situatã pe râul Parana, la graniþa dintreBrazilia-Paraguay.

3. Se numeºte gambuzie (Gambusia affinis). Înlume se cunosc circa 200 de astfel de specii.

4. Muzeul pãpuºilor se aflã în oraºul indian Delhi.5. Cele trei stiluri erau: doric, ionic ºi corintic.6. R. ROSETTI (cf. T. Maiorescu, Opere, I, 903).

Selecþie relizatã de maior Ion PAPALEÞ

În virtutea atribuþiilor funcþionale am plecat într-un început de mar-tie spre capitala Banatului, Timiºoara, cu speranþa cã voi gãsi primãvararefuzatã (pe atunci) nouã, bucureºtenilor. De, cel puþin aºa învãþasem lageografia patriei, cum cã, în Banat, este o climã mediteraneanã ºi ar fitrebuit sã culegem cel puþin urzici, dacã nu flori de liliac...

Nimic mai fals. Nici nu am trecut mai bine de Porþile de Fier ºine-a întâmpinat cel mai autentic peisaj de iarnã, iar, la Timiºoara, amasistat la cea mai autenticã ninsoare din acest sezon, exceptând-o, desi-gur, pe cea de pe Stadionul Steaua, unde ar fi trebuit sã se joace primultur cu Villareal.

În aceste condiþii am descins în cazarma Batalionului 32 Infanterie“Mircea”, ultimul bastion al Corpului 1 Armatã Teritorial la graniþa devest a þãrii.

Vã mãrturisesc cã, încã de la pregãtirea misiunii, am avut oareceemoþii generate de faptul cã, cel puþin din perspectivã istoricã, garni-zoana Timiºoara nu este una obiºnuitã.

Chiar dacã, în prezent, eºalonul ce-ºi are reºedinþa în aceastã cetateeste doar de valoare batalion de infanterie, “întãrit” cu structurilemoºtenite de la marea garnizoanã de odinioarã, pretutindeni sunt, încã,prezenþe vii ºi adevãrate ale armatei române contemporane. Am gãsit,înainte de toate, un comandant de batalion tânãr, pus pe muncã, dar ºidornic de afirmare, respectiv pe locotenent-colonelul CristianDINULICÃ. În fruntea unei echipe, la fel de tânãrã, dar ºi-ntr-o perma-nentã schimbare, generatã de înseºi modificãrile din armatã, echipa ges-tioneazã cam tot ceea ce existã în aceastã garnizoanã: oameni, tehnicã,terenuri ºi, mai ales, situaþii care mai de care de excepþie.

La prima vedere, ar trebui sã fie nemulþumiþi cã au în primire camcât ar putea sã ducã o structurã de mãrimea unui corp de armatã, dartoatã aceastã zestre excedentarã nu face altceva decât sã le sporeascãgrijile. Cu toate acestea..., vorba ceea “Ce sã faci mai întâi”, din ances-trala gândire militarã a trãitorilor acestei lumi s-a dedus, nu neapãratlogic cã, esenþial este sã se instruiascã factorul uman (parcã asta-i des-tinaþia semanticã...) pentru a rãspunde imperativelor menirii pentru caream fost implementaþi pe aceste meleaguri ºi nu în alte zãri. Ceea ce estede reþinut, rezidã din aceea cã acest batalion nu ºi-a propus nici o clipãsã-ºi aroge arma de urmat a predecesorilor ce ºi-au slujit þara în bãtrânagarnizoanã. Dimpotrivã, chiar mai repede decât ar ajunge o corespon-denþã obiºnuitã de la Bucureºti la Timiºoara, aceºti oameni minunaþi,împreunã cu familiile lor, s-au pus pe treabã hotãrând: indiferent câþisuntem, dacã stã în puterea noastrã sã facem ceva bun, atunci sã facem.

Evident, ar fi fost mai uºor sã se plângã, dar nu ar folosi la nimic...Se mândresc pentru faptul cã, încã, sunt. Se bucurã cã fac ceea ce faceoricare batalion din armata românã. Sperã cã vor fi ajutaþi pe mãsuramisiunii lor ºi, mai ales, nu se lasã. Atâta timp cât ei vor fi acolo, va fiºi “ambasada” Corpului 1 Armatã Teritorial în Banatul românesc.

Colonel ªtefan MITINCU

INTERACTIV Curierul ARMATEINr. 6 (170) din 31 martie 2005Pagina 12

LA ÎNCHIDEREAEDIÞIEI

Ministrul apãrãrii naþionale, TeodorATANASIU, a declarat vineri, 25 martie, la ºedinþade analizã a activitãþii Direcþiei ManagementResurse Umane (DMRU) a M.Ap.N. pe anul 2004,cã trebuie sã se renunþe la practica angajãrii înArmatã, pe posturi de personal civil, a cadrelor mi-litare ieºite la pensie. “4% din personalul ministeru-lui este reprezentat din foºti ofiþeri care au ieºti lapensie ºi acum îºi cumuleazã pensia cu salariul, iarîn România sunt destui tineri care sunt bine pregãtiþiºi nu îºi gãsesc un loc de muncã” a precizat mi-nistrul ATANASIU.

Generalul locotenent Ion GURGU, ºefulDMRU, a subliniat cã modernizarea sistemului demanagement al personalului a reprezentat unul din-tre principalele obiective ale DMRU în anul 2004.Pentru realizarea acestuia, s-a elaborat un alt statutal cadrelor militare, o concepþie nouã privindrecrutarea, pregãtirea ºi utilizarea soldaþilor ºi agradaþilor profesioniºti. În acelaºi timp, a fost pus înaplicare noul sistem de evaluare a performanþelorindividuale ale cadrelor militare conform standarde-lor NATO. Toate aceste acþiuni s-au derulat con-comitent cu procesul de restructurare al armatei,care a determinat reducerea personalului cu peste4.000 de persoane, dintre care, 80%, personal mili-tar. A fost îmbunãtãþitã ºi structura pe grade aofiþerilor ºi subofiþerilor, astfel cã, în anul trecut,numãrul subofiþerilor l-a depãºit pe cel al ofiþerilor.De asemenea, ºeful Direcþiei a apreciat cã ArmataRomâniei dispune de un sistem de promovare înprofesia militarã, recrutare ºi selecþie a cadrelor mi-litare, adaptat la necesitãþile pe termen lung aleinstituþiei militare ºi compatibil cu cel existent înþãrile membre NATO. Generalul locotenent IonGURGU a mai spus cã, printre prioritãþile DMRUpentru acest an se aflã finalizarea Legii salarizãrii,modificarea Ghidului carierei militare, finalizareaGhidului carierei funcþionarului public ºi elaborareaCartei posturilor.

În încheierea ºedinþei de analizã, printre altele,generalul dr. Eugen BÃDÃLAN a subliniat cãschimbarea sistemului de evidenþã a personaluluitrebuie sã fie o altã prioritate a activitãþii direcþiei.(D.A.)

Se modernizeazã sistemul demanagement al personalului

seceratã (40% din populaþia Irakului lucreazã în agriculturã, pro-ducând aproape 15% din P.N.B.). În urmãtoarea localitate, copiiialergau dupã convoi cerând mâncare ºi apã, în englezã. Româniile-au aruncat, din mers, sticle cu apã platã, cutii cu cola ºi banane.Se repezeau cu toþii sã prindã ceva, îmbrâncindu-se.

La Ad-Diwaniyah, unde campul este mult mai mare, am fostcazaþi în CO.RI.MEC.-uri - containerele din prefabricate cu A.C.(aer condiþionat) pentru 2 persoane. Dupã ce ne-au cazat ºi dupãmasa de prânz, am vizitat baza. Stând de vorbã cu militarii noºtri,unii mi-au spus: “Aveþi grijã la ce spuneþi... Bulgãroaicele ºtiuromâneºte... Mulþi ucrainieni de asemenea... Le-am mai învãþatcâte ceva ºi pe americance...”.

<<Fraþi de arme>>Pe 1 martie, a avut loc festivitatea transferului de autoritate.

Au participat generalul de brigadã Tadeusz BUCK, locþiitorulcomandantului Diviziei Multinaþionale, generalul de brigadã dr.Constantin TUCAN,din partea StatuluiMajor General românºi comandanþiiunitãþilor ºidetaºamentelor dinzonã.

Înainte deînmânarea diplomelorºi medaliilor polonezede bronz, gl.bg.BUCK afirma:“Vreau sã vã spun<<fraþi de arme>>,aºa cum îºi spuncamarazii. Suntemnecondiþionat aicipentru a ajuta poporul irakian ºi autoritãþile locale în construireapãcii. Voi, militarii români, faceþi totul într-un mod extraordinar.Sunt impresionat de profesionalismul vostru ºi de consistenþa înluarea deciziilor. Sunteþi parteneri loiali, adevãraþi militari aiviitorului. E o plãcere pentru mine sã fiu comandantul vostru ºi sã

fiu alãturi de voi. (...) Doresc sã le mulþumesc tuturor militarilorcare ºi-au terminat misiunea – trãind o perioadã foarte pericu-loasã – ºi care se vor întoarce acasã la familiile lor. Vã spun cãtrebuie sã fiþi mândri, aºa cum sunt ºi eu, de ceea ce aþi realizataici, de pacea pe care am început s-o construim.

Celor care începeþi acum misiunea, vã doresc sã aveþi parte deo ºedere sigurã, iar, la terminarea misiunii, sã fiþi în efectiv com-plet...!”

Pentru modul în care s-a desfãºurat momentul religios, preotulPOSTOLEA a primit felicitãri din partea unui alt general polonez.Irakienii care se aflau în apropiere, pe timpul slujbei, au opritmotoarele maºinilor, s-au aºezat în linie, pe vine, ºi au ascultat înliniºte. Unul singur a fãcut fotografii.

02.03 11.00. Campul “Echo” a rãmas în urmã. Am trecut învitezã prin Ad-Diwaniyah spre aeroportul din Tallil. Autostradaera plinã de convoaie. Coloane cu autocisterne sau cu tehnicã mi-litarã. La americani, fiecare contingent foloseºte tehnica dindotarea proprie. Pe traseu aceleaºi imagini cu copii ºi dromaderi,

cu pãmântul arid, cu corturi ºicolibe.

La Tallil am fost cazaþi,pentru o noapte, într-un cort detranzit la Batalionul 2 Infan-terie “Cãlugãreni”. Acolo, întrecorturi, m-am întâlnit cumaistrul militar VOICU ºi cupreotul POSTOLEA cu care amstat mai mult de vorbã.

A doua zi, înainte de a plecala avion, am discutat cu maiorulPETRESCU, comandantulBatalionului 2 Infanterie ºin-am mai ajuns la masã.Maistrul VOICU nu m-a lãsatsã plec pânã nu am mâncat

ceva, pentru cã, “pânã la 17.00, când ajungeþi la Bucureºti e drumlung”. I-am mulþumit ºi am plecat la avion.

Decolãm. În aer, chipurile geniºtilor aveau deja o altã luminã.Mai toþi erau cu gândul la cei dragi. Poate cã, pe timpul zborului,când au adormit, i-au ºi visat. Irakul a rãmas undeva în urmã.

((uurrmmaarree ddiinn ppaagg.. 77))

ªªaassee zz ii llee îînn MMeessooppoottaammiiaaCCããllããttoorriiee pprriinn TTeeaattrruu ddee ooppeerraaþþiiii ““IIrraakk””

Purtãtoare a tradiþiilor de luptã acelor douã regimente de infanteriedobrogene, Regimentul 34 Infanterie“Constanþa” ºi Regimentul 36 Infan-terie “Vasile Lupu”, Brigada 34Mecanizatã Teritorialã ºi-a redislocatcomandamentul din garnizoana dereºedinþã Mihail Kogãlniceanu, dupãaproape 54 de ani.

Evenimentul unic din istoriaarmatei române statornicite pe pãmân-tul Dobrogei a oferit prilejul orga-nizãrii, pe data de 19 martie a.c., a unuiceremonial militar ºi religios la care auparticipat detaºamente de onoare dintoate unitãþile subordonate brigãzii,oaspeþi de seamã aparþinând adminis-traþiei locale ºi judeþene, veterani derãzboi, cadre militare în rezervã sau înretragere, reprezentanþi ai ministeruluiapãrãrii. În faþa onoratei asistenþe,domnul colonel Toader ICHIMESCU,care asigurã comanda brigãzii, a cititOrdinul prin care marea unitate s-aredislocat în luna martie, în garnizoanaClinceni, devenind astfel Brigada 34Infanterie Uºoarã.

“Ca sã înþelegem semnificaþia aces-tui moment, vã rog, din respect pentrueroii Regimentului 34 Infanterie<<Constanþa>> ºi ai Regimentului 36Infanterie <<Vasile Lupu>>, din com-punerea fostei “Divizii 9<<Mãrãºeºti>> sã-mi permiteþi sãprezint evoluþia istoricã a Brigãzii 34Mecanizate Teritoriale.

Ambele regimente s-au identificatcu istoria acestor locuri, adeseori, s-auºi confundat. Au participat la cel de-aldoilea rãzboi balcanic, la Rãzboiul deReîntregire Naþionalã din 1916-1919.Au luptat la Turtucaia, Amzacea,Topraisar, la Neajlov ºi la Mãrãºeºtiunde s-au acoperit de glorie prin

faptele de eroism sãvârºite de cãtremilitari. Au contribuit la realizareaMarii Uniri prin misiunile îndeplinitepe linia Nistrului. Ca o recunoaºtere afaptelor de vitejie, Drapelele de luptãale celor douã regimente au fost deco-rate cu Ordinul Mihai Viteazul clasa aIII-a.

În perioada interbelicã, cele douãregimente s-au instruit ºi pregãtit pen-tru luptã tot în aceastã zonã. Eveni-mentele de la 22.06.1941 le va gãsigata pentru a trece la acþiune. ªi au tre-cut în cãrþile de onoare cea mai glo-rioasã faptã de arme a oºtirii române -eliberarea ultimei brazde de pãmântdin Ardealul de Nord, la 25 octombrie1944. Au participat la eliberareaCehoslovaciei, iar la 9 mai 1945, cândîn Europa se sãrbãtorea prima zi depace, ostaºii celor douã regimente aucontinuat sã lupte pânã la 12 mai. Auluptat ºi au murit în timp de pace!Pentru a doua oarã, Drapelele de luptãau fost decorate cu Ordinul MihaiViteazul.

Perioada postbelicã din istoriaarmatei a fost caracterizatã de com-plexe transformãri datorate apariþieinoii legi pentru organizarea armateiprin care s-au soluþionat restricþiilestipulate în Tratatul de pace de la Paris,precum ºi unele cerinþe izvorâte dinnoua situaþie social politicã a þãrii. Celedouã regimente au primit diferite de-numiri ºi locaþii. A fost o perioadãscurtã ºi dureroasã. Începând cu anii‘50, îºi vor reprimi numele ºi denumi-rile onorifice. Totodatã, li se va resta-bili ºi actuala locaþie - Topraisar ºiMihail Kogãlniceanu.

Prin procesul de reformã alarmatei, început dupã anii ‘90, celedouã unitãþi au fost transformate în

brigãzi. În anul 2001, Brigada 34Mecanizatã “Constanþa” s-a desfiinþat,rãmânând în aceastã zonã Brigada 36Mecanizatã “Vasile Lupu”. La 1 august2001, prin ordinul ministrului apãrãriinaþionale, Brigãzii 36 i s-a acordat de-numirea de Brigada 34 MecanizatãTeritorialã “Vasile Lupu”. Profesiona-lismul militarilor ei a fost remarcat ºiapreciat nu numai de cãtre eºaloanelesuperioare, ci ºi de cãtre militariiaparþinând altor armate pe timpul par-ticipãrii la diferite exerciþii multi-naþionale, precum RESQUE EAGLE,COOPERATIVE PARTNER, SEVENSTARS, ADRIATIC PHIBLEX, COR-NERSTONE.

La aceastã datã, peste 100 de mili-tari ce aparþin brigãzii se aflã în teatrelede operaþii din Afganistan, Irak, Koso-vo, cea mai reprezentativã participarefiind aceea a Detaºamentelor ROFNDVII ºi IX, în cadrul misiunilor demenþinere a pãcii în teatrul de operaþiidin fosta Iugoslavie.

Principalul element al acesteibrigãzi l-au constituit oamenii sãi care,în unele împrejurãri au avut unele li-mite care au generat câteodatã ºi dis-funcþionalitãþi pentru care, respectuos,vã cer scuzele de rigoare. În perioadaurmãtoare, Brigada 34 va avea o misi-une deosebitã în crearea unor structuricapabile sã se desfãºoare în teatre deoperaþii internaþionale. Ne vom facedatoria în continuare la cel mai înaltnivel de competenþã profesionalã,indiferent de vremuri ºi timpuri. Vomface totul pentru aceastã þarã ºi pentrupoporul sãu cãrora le-am jurat, cumâna strânsã pe Drapel, CREDINÞÃVEªNICÃ.

Aºa sã ne ajute Dumnezeu!”Cristina FRATU

Patriotismul în stare purã nu are nevoie de o locaþie anume

La margine de þarã