Biomecanica traumatismelor cranio-cerebrale

Paparus Georgeta-Liliana

Traumatismele cranio-encefalice se numara printre cele mai frecvente afectiuni ale sistemului nervos. Sunt mai frecvente la barbati, interesând mai ales persoanele tinere. Cauzele principale sunt: accidentele rutiere, accidentele de munca, traumatismele survenite în cursul practicarii unor ramuri sportive si agresiunile. Clasificarea traumatismelor cranio-cerebrale se poate face dupa mai multe criterii, printre care se numara cele anatomice, evolutive si clinice.

Fiecare din aceste clasificari pot determina discutii contradictorii datorita existentei unor discordante dintre situatia clinica a bolnavului imediat dupa traumatism, evolutia ulterioara si complicatiile care pot surveni mai devreme sau mai târziu. În functie de criteriul anatomic care precizeaza existenta unei comunicari între endo si exocraniu, traumatismele pot fi închise sau deschise. Din punct de vedere evolutiv, traumatismele cranio-cerebrale se împart în : acute (pâna la 48 ore), subacute (2-3 saptamâni) si cronice (peste 3 saptamâni).

Factori fizici:sunt in general de natura mecanica care se refera la tipul si amploarea impactului,precum si la modul de preluare si de transferul energiei cinetice de impact.

Factori biologici care se refera la modul cum reactioneaza structurile corpului la energia transmisa prin impact.Efectele traumatice rezulta din combinatia factorilor mecanici si biologici ceea ce explica complexitatea mai ales la imprevizibilitatea evolutiei lor.

Modelele experimentale simulate nu pot reproduce integral fenomenul unui impact real care este foarte complicat. Pană în prezent simularile au fost realizate numai cu corpuri moarte precum cranii izolate, cadavre umane, începând din anul 1941.Modelele experimentale au fost prevăzute cu diferite dispozitive de impact, în special pneumatice, cu aparatură de vizualizare şi înregistrare precum şi cu sisteme acceleratoare.Măsurătorile si calculele au permis determinarea parametrilor energiei traumatice.

Categorii de mecanisme fizice traumatizante. Mecanisme fizice directe produse de către un impact asupra corpului uman. Mecanisme fizice indirecte, cu impact intracranian, dar fără impact extracranian mecanisme numite şi prin impuls.

  Mecanisme fizice prin contralovitură.Mecanismele fizice directe, după criteriul frecvenţei de apariţie, sunt de trei tipuri :

  1) de deceleraţie (acceleraţie negativă)2 de acceleraţie3) de compresie bilaterală.

Mecanismul direct prin deceleraţie constă în frânarea bruscă spre oprire a capului,datorită lovirii de către un corp masiv si dur de exemplu un perete),aflat de regulă în repaus.Concret, acest proces este întâlnit în toate tipurile de căderi, accidente de circulaţie, de muncă, de sport, în alpinism, etc.În toate aceste fenomene, energia cinetică iniţială a capului este transferată brusc structurii intracraniene.

Mecanismul de deceleraţie este realmente un proces complex. În mod frecvent, mai ales în accidente de circulaţie, frânarea capului se face simultan cu o acceleraţie de sens contrara obstacolului. În funcţie de poziţia capului faţă de direcţia de impact, deceleraţia poate fi de două tipuri:- deceleraţie liniară sau axială,- deceleraţie rotaţie sau de torsiune.

Mecanismul prin acceleraţie se refera la fenomenul prin care un corp dur exterior loveşte capul aflat în repaus

şi îi transmite energie cinetică. Capul vaavea o mişcare mecanică scrisă de catre principiul fundamental.  

Concret se referă la agresiuni mecanice bruşte, lovituri din partea unor animale,lovituri la meciurile de box, lovire accidentală a capului de către un corp căzut de la înălţime.

În condiţiile traumatismelor de război apar acceleraţii deosebit de maricare sunt urmate de o serie de efecte suprapuse si în consecinţă leziunile intracraniene se specializează.

 În condiţii reale fenomenele sunt combinate, cu predominanţa uneia sau alteia dintre cele două acceleraţii.În comparaţie cu cea liniară, acceleraţia de rotaţie induce leziuni mult mai grave structurilor intracraniene, deoarece produce deplasări între diferitele formaţiuni intracerebrale care au densităţi si greutăţi specifice diferite.

 Aceste deplasări şi distorsiuni implică leziuni vasculare si deteriorări severe ale masei cerebrale. Acceleraţia unghiulară are

 nu numai un efect lezional asupra emisferelor cerebrale, ci şi efecte plasate în trunchiul cerebral si în măduva cervicală,rotaţia capului efectuându-se în jurul nivelului primei vertebre cervicale.

Mecanismul direct prin compresie bilaterală constă în compresia din ambele părţi si concomitentă a capului. Sub această formă, mecanismul constă în prinderea capului între miscari dure (de tipul tampoanelor de vagoane), vehicule în mers, etc. De regulă în situaţii concrete, bilaterală este mai complexă.

Situaţiile clinice sunt cele în care capul aste opozitionat pe un plan dur si fix de o parte, în timp ce un obiect în mişcare îl loveşte din partea opusă. De data aceasta intervine si efectul acceleraţiei induse de corpul în mişcare.