BIOMECANICA ARTICULARA - generalităţi

Felul mişcărilor şi suprafeţelor articulare sunt într-o strânsă interdependenţă. Examinând forma acestor suprafeţe, putem deduce natura mişcărilor.

Sunt trei feluri de mişcări elementare:                  alunecarea;                  învârtirea;                  rotaţia.

Alunecarea are loc în articulaţiile plane.Învirtirea este mişcarea prezentă la articulaţia

genunchiului, articulaţia cotului şi articulaţia temposomandibulară.

Rotaţia este întâlnită la mişcarea capului radial şi mişcările capitolului humerusului.

În timpul mişcărilor articulare, oasele iau anumite poziţii între ele.

După felul acestor poziţii, deosebim următoarele mişcări:

                  Flexiunea;                  Extensiunea;                  Adducţia;                  Abducţia;                  Circumducţia;                  Pronaţia;                  Supinaţia.

Flexiunea este mişcarea prin care două segmente ale unui membru se apropie între ele.

Extensiunea este mişcarea contrarie prin care segmentele respective se îndepărtează.

Adducţia este mişcarea prin care un membru sau un segment de membru se apropie de planul sagital al corpului.

Abducţia este mişcarea în sens contrariu, adică de îndepartare, de planul sagital al corpului.

Circumducţia reprezintă executarea succesivă a celor patru mişcari precedente: abducţia, extensiunea, adducţia, flexiunea. Când un os efectuează o astfel de mişcare, ele descrie un trunchi de con, cu vârful la nivelul articulaţiei.

Pronaţia este mişcarea de rotaţie a membrului prin care halucele sau policele se apropie de corp.

Supinaţia este mişcarea inversă pronaţiei.