Beniamin Fărăgău

Ghid de StudiuDEUTERONOM – PROGRAMA DE STUDIU BIBLIC

INTRODUCERE. Îndrumătorul de faţă are două părţi. În prima parte este prezentată o vedere de ansamblu, precum şi o detaliere tematică a programului de studiu biblic pentru anul întâi. Partea a doua cuprinde treisprezeze lecţii de studiu biblic din cartea Deuteronom, iar pe coperta din spate veţi găsi o privire de ansamblu a programului de studiu pe următorii trei ani. Îndrumătorul îşi propune să ajute membrii bisericilor noastre în pregătirea pentru lecţiile de studiu biblic. La fiecare lecţie sunt date câteva elemente: textul, titlul, ideea centrală şi scopul lecţiei, precum şi o listă de întrebări şi un gând aplicativ. Titlul lecţiei este formulat aplicativ şi sugerează direcţia în care trebuie concentrată atenţia noastră atunci când ne vom strădui să actualizăm textul lecţiei. În ideea centrală vom găsi adevărul major al textului, aplicat la una dintre nevoile probabile ale bisericii, iar scopul lecţiei sugerează obiectivul pe care dorim să-1 atingem prin lecţia respectivă de studiu biblic. Pregătirea lecţiei trebuie să înceapă cu citirea întregului context. Contextul este indicat în dreptul textului lecţiei (de exemplu, la lecţia 3, textul lecţiei este Deut. 10:12-11:32, iar contextul este Deut. 6-11). Întrebările au fost incluse, pe de o parte, ca să ne ajute să înţelegem textul lecţiei, pe de altă parte, ca să ne ajute să nu ne abatem de la subiectul propus prin titlul lecţiei atunci când lecţia va fi discutată în biserică. Acest ultim scop va fi facilitat şi de faptul că cel care conduce lecţia de studiu biblic se va folosi de aceleaşi întrebări atunci când va pregăti lecţia. Lista de întrebări este exemplificativă, nu exhaustivă, de aceea putem scoate din ea sau putem adăuga la ea întrebările noi care se vor ridica pe parcursul studierii textului în lumina temei propuse. În încheiere dorim să amintim că acest ghid de studiu este doar un scurt rezumat a cărţii Shema Israel1. Alege viaţa alegându-L pe adevăratul Dumnezeu!

Ea cuprinde în plus o prezentare a considerentelor care au stat la baza întocmirii programului de studiu biblic pe următorii trei ani, o privire de ansamblu a cărţii Deuteronom, comentarii şi actualizări ale textelor fiecărei lecţii precum şi o serie de anexe, cuprinzând informaţii din domeniul hermeneuticii textului şi din domeniul istoriei, geografiei, arheologiei s, i culturii legate de perioada la care se referă textul biblic, care au fost incluse pentru a facilita înţelegerea mai profundă a textului. Cartea va putea fi procurată, contra cost, prin comandă, direct de la Editura Logos: Pentru primul an de studiu propunem trei cărţi: Deuteronom, Isaia şi Evanghelia după loan. Cele trei cărţi sunt definitorii pentru atingerea obiectivelor propuse. Importanţa lor pentru zidirea bazei vechi testamentale, care ne va ajuta să înţelegem mai bine adevărurile Noului Testament, este atestată de faptul că Deuteronom, Isaia şi cartea Psalmilor sunt cărţile cel mai frecvent citate atât de Domnul Isus, cit şi de autorii Noului Testament. Iar importanţa lor pentru creionarea unei priviri de ansamblu asupra planului lui Dumnezeu reiese tocmai din caracterul fundamental al adevărurilor pe care le tratează: legământul, mântuirea prin suferinţa Robului Domnului, împărăţia lui Dumnezeu etc. Modul în care sunt organizate lecţiile de studiu biblic, întrebările la care ele caută răspuns, precum şi dezbaterile care vor avea loc ne vor ajuta în atingerea ultimelor două obiective: comunicarea clară şi coerentă a adevărului descoperit şi integrarea lui în viaţă. Vom termina ciclul cu o serie de psalmi. O parte dintre ei vor fi psalmi mesianici, prin care să recapitulăm ceea ce am învăţat, iar cealaltă parte, Anul 1 – Privire de ansamblu psalmi ai Exodului, prin care să pregătim ceea ce urmează. Veniţi să trecem în revistă conţinutul celor trei cărţi. Cartea Deuteronom ne plasează la graniţele Canaanului, în perioada imediat premergătoare cuceririi ţării. Moise se află în faţa unei noi generaţii. Afară de el însuşi, de Iosua şi de Caleb, toţi cei care la ieşirea din Egipt avuseseră peste douăzeci de ani au murit în pustie, după hotărârea Domnului (Num. 14). În curând urma să moară şi Moise. În această ultimă carte a sa, el aduce noua generaţie înaintea lui Dumnezeu şi a Legii Lui, ca prin reînnoirea legământului să-i pregătească pentru ispitele cu care urmau să fie confruntaţi în noul spaţiu geografic în care intrau: Ţara Promisiunilor lui Dumnezeu. Deşi Moise face tot ceea ce-i stă în putere în vederea pregătirii poporului pentru relaţia cu Dumnezeu, experienţa celor 40 de ani de pustie a fost suficientă pentru ca el să înţeleagă că era ceva iremediabil stricat în om. Dacă exista vreo nădejde ca poporul să trăiască în ascultare de Dumnezeu, această nădejde era în Dumnezeu, nu în popor. „Domnul a zis lui Moise: „Iată, tu vei adormi împreună cu părinţii tăi.

Poporul acesta se va scula şi va curvi după dumnezeii străini ai ţării în care intră. Pe Mine Mă va părăsi şi va călca legământul Meu, pe care l-am încheiat cu el. În ziua aceea Mă voi aprinde de mânie împotriva lui. Îi voi părăsi şi-Mi voi ascunde faţa de ei…„ „ (Deuteronom 31:16, 17). Dar oricât de tragic vor fi sunat aceste cuvinte în auzul lui Moise, şi mai ales în auzul lui Iosua, care urma să preia conducerea poporului, exista ceva în caracterul lui Dumnezeu care oferea totuşi nădejde. Cu un capitol înainte, Dumnezeu spusese poporului: „Când se vor întâmpla toate aceste lucruri… Dacă te vei întoarce la Domnul Dumnezeul tău şi dacă vei asculta de glasul Lui din toată inima ta şi din tot sufletul tău, tu şi copiii tăi, potrivit cu tot ce-ţi poruncesc azi… Chiar dacă ai fi risipit până Ia cealaltă margine a cerului, chiar şi de acolo te va strânge Domnul, Dumnezeul tău şi acolo se va duce să te caute… Domnul, Dumnezeul tău îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale şi vei iubi pe Domnul, Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău…” (Deuteronom 30:1-6). Numai o tăiere împrejur a inimii, făcută de însuşi Dumnezeu, putea fi soluţia definitivă pentru inima rebelă a omului. Isaia ne plasează la o altă graniţă, de data aceasta una istorică nu geografică, la graniţa exilului asirian, exil în care urmau să dispară zece din cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Istoria lor ulterioară a confirmat întru totul cuvintele cu care s-a încheiat cartea Deuteronom. Poporul „s-a sculat şi a curvit după dumnezei străini”, părăsindu-L pe Domnul, pe Sfântul lui Israel. Paharul era plin şi mânia lui Dumnezeu era gata să se reverse. În acest context este trimis profetul Isaia cu mesajul său. Încăpăţânarea poporului în neascultare a făcut ca verdictul lui Dumnezeu să cadă peste el ca un trăsnet (îs. 6:10-13). Ceea ce ne surprinde însă este că în mijlocul pedepsei se întrevede o licărire de speranţă: „Dar, după cum terebintul şi stejarul îşi păstreză butucul din rădăcină, când sunt tăiaţi, tot aşa, o sămânţă sfântă se va naşte iarăşi din poporul acesta” (v. 13). Promisiunea pe care a făcut-o Dumnezeu în Deuteronom 30:6 lăsa să se întrevadă nădejdea unei tăieri împrejur a inimii, nu a trupului, prin care relaţia legământului să poată fi înnoită. În Ioan, această extraordinară promisiune făcută cu aproape 1500 de ani în urmă, prinde contururi inconfundabile în crucea pe care Dumnezeu a împăcat lumea cu Sine. Evanghelia lui Ioan este scrisă într-o perioadă în care se ridicaseră mulţi hristoşi falşi, mulţi „anticrişti”, cum îi numeşte bătrânul apostol. Ieşind din mijlocul bisericii, ei au lăsat biserica răvăşită de întrebarea: „Care este adevăratul Hristos?” (1 Ioan 3:18, 19). Pentru a răspunde la ea, Ioan se

întoarce în Vechiul Testament şi arată că Isus din Nazaret a fost singurul care prin viaţa şi prin lucrarea Sa S-a dovedit a fi împlinirea tuturor promisiunilor pe care Dumnezeu le-a făcut prin profeţii Săi. Iată de ce – spune Ioan – numai crezând că Isus este Hristosul Fiul lui Dumnezeu, avem viaţă în Numele Lui. În cele trei cărţi se conturează înaintea noastră planul unic al lui Dumnezeu. Acel legământ unilateral şi irevocabil încheiat cu Avraam urma să devină „Da! Şi Amin!” în Isus Hristos. Deuteronom – o privire de ansamblu. Textul lecţiei: Deut. 5:23-6:9; 29:16-29; 30:15-20/de citit întreaga carte Deuteronom. Titlul lecţiei: „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte” (Ioan 14:21). Ideea centrală a lecţiei: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău… Şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi!” Scopul lecţiei: Să ofere o imagine de ansamblu asupra cărţii şi să sublinieze importanţa trăirii spre slava lui Dumnezeu, prin păzirea poruncilor Lui. Structura căiţii. Legea mozaică respectă forma tratatelor din prima partea a mileniului al doilea Î. Hr., ceea ce este un argument în plus pentru originea şi datarea Pentateuhului. Această formă a tratatului de suzeranitate o regăsim în Deuteronom. S-ar părea că Moise a structurat întreaga carte după acest tipar. — 5 – Titlul sau prezentarea părţilor — 4:49 – Prologul istoric — 26 – Stipulaţiile legământului — Scrierea şi citirea Legii la intrarea în ţară — Binecuvântările şi blestemele — 30:18. — Jurământul, ceremonialul şi sancţiunile — 20 – Martorii — 34 – Predarea ştafetei lui Iosua, împreună cu Cartea legii, ce trebuia depozitată în chivot şi citită periodic după ce vor fi intrat în ţară. Mesajul cărţii. Provocarea uriaşă cu care israeliţii urmau să fie confruntaţi era închinarea la dumnezeii străini ai Canaanului. De aceea întreaga carte îi motivează şi-i pregăteşte pentru această confruntare. Viaţa lor în ţară, atât ca durată cât şi ca binecuvântare, urma să depindă de credincioşia lor faţă de Cel care i-a smuls din mina lui Faraon. Dumnezeu reînnoieşte legământul cu noua generaţie, subliniind

termenii relaţiei şi avertizându-i de consecinţele nerespectării legământului. De aceea, mesajul şi scopul cărţii ar putea fi rezumate astfel: Israele, alege viaţa, alegându-L pe adevăratul Dumnezeu! Scopul scrierii căi-ţii să-i motiveze şi să-i ajute ca, în noile condiţii, să rămână credincioşi singurului Dumnezeu, în pofida ispitelor cu care urmau să fie confruntaţi în ţara care le stătea înainte. Rezumatul cărţii în Matei 22:37-40, întregul Deuteronom a fost adunat de Domnul Isus în câteva fraze: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău… Şi pe aproapele tău, ca pe tine însuţi!” Iar ca lucrul acesta să fie posibil: Păzeşte-te de propria-ţi dorinţă de îndumnezeire! Vei reuşi aceasta dacă vei aduna poruncile lui Dumnezeu în inima ta, dacă le vei pune în inima copiilor tăi (cap. 6) şi dacă nu vei uita că nu din pricina mărimii tale intri în ţară (cap. 7), nu puterea braţului tău ţi-a umplut masa de binecuvântări (cap. 8), nu datorită bunătăţii tale îţi dă Domnul biruinţele (cap. 9), recunoscând astfel că Domnul este singurul Dumnezeu şi că în mina Lui este viaţa ta (cap. 10, 11). > Păzeşte-te de ispitele cu care vor veni alţii la tine, ca să te îndemne să mergi după alţi dumnezei! Vei reuşi aceasta dacă vei păstra ca loc de închinare numai locul pe care-l va alege Domnul ca să-Şi aşeze Numele acolo (cap. 12), dacă iubirea de Dumnezeu va fi mai presus de iubirea de soţ sau de soţie, de copii sau de prieteni (cap. 13) şi dacă te vei păzi de practicile idolatre, în aparenţă nevinovate, dar care te vor duce cu timpul după alţi dumnezei (cap. 14). > Dovedeşte-ţi credincioşia faţă de Dumnezeu prin modul în care te raportezi: > la bunurile tale (cap. 15); > la timpul tău (16:1-17); >¦ la prezentul tău (16:18-18:8); > la viitorul tău (18:9-22). Capitolele 6-18 au încercat deci să spună poporului ce trebuie să facă pentru a-L iubi pe Domnul cu toată inima, cu tot sulfletul şi cu toată puterea lui. Capitolele 19-26 se ocupă de relaţia dintre semeni, adăugind poruncii de mai sus pe o a doua, asemenea celei dinţii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Încă de la prima citire a capitolelor ce urmează observăm că stăm în faţa unei liste, conţinând un amalgam de porunci. La o privire mai atentă însă, am putea împărţi aceste porunci în trei grupe distincte, ce definesc iubirea de aproapele şi care pot fi rezumate prin poruncile: > Respectă-i viaţa (19:1-4; 20; 21:1-9; 22:8; 23:15, 16; 24:16); > Respectă-i demnitatea (19:16-21; 20:1-9; 21:10-23; 22:13-21; 24:1-4, 6, 7, > Respectă-i bunurile (22:1-4; 23:19, 20, 24, 25; 24:6, 10-15, 17, 18; Atunci când studiem această parte a Deuteronomului, trebuie să ţinem cont de faptul că toate aceste porunci sunt adresate lui Israel ca naţiune şi nu indivizilor. Diferenţa mare între Biserică şi

Israel este, pe de o parte, faptul că noi, Biserica, suntem un popor împrăştiat în mijlocul naţiunilor şi nu o naţiune guvernată de legile lui Dumnezeu, aşa cum era Israelul, iar pe de altă parte, raptul că noi aparţinem Noului Legământ, nu Vechiului Legământ. Acesta diferenţă va determina modul în care ne vom lua aplicaţiile din text. Exemple de întrebări pentru planificarea lecţiei: 1. Care sunt părţile mari ale cărţii Deuteronom şi ce anume din cultura vremii lui Moise a determinat forma scrierii ei? 2. Ce ne spune despre intenţia lui Dumnezeu faptul că El a „împrumutat” forme culturale accesibile pentru cei cărora le-a vorbit? 3. Care a fost motivaţia lui Dumnezeu în darea Legii? 4. Ce anume trebuia să facă poporul pentru ca, ascultând de Dumnezeu, să se poată bucura de fericirea prezenţei Lui? 5. De ce este important să cunoaştem ambele feţe ale Dumnezeului nostru, atât dragostea cât şi dreptatea Lui? 6. În lumina libertăţii de alegere pe care Dumnezeu a dat-o omului, care este rolul pedepsei lui Dumnezeu? 7. Privind ultimele capitole ale vieţii lui Moise, ce înseamnă să trăieşti spre slava lui Dumnezeu?

O i-”-i l=l Textul lecţiei: Deuteronom 4:1-40/i de citit Deuteronom 1-5 Titlul lecţiei: Cunoaşte-L pe Dumnezeu şi păzirea poruncilor Lui va fi o bucurie, nu o povară! Ideea centrală a lecţiei: învaţă să-L cunoşti pe Dumnezeu din istoria faptelor Lui şi vei înţelege că ascultarea de El este o dovadă de înţelepciune şi o sursă de binecuvântare. Scopul lecţiei: Să ajungem la concluzia că Legea, fiind pe măsura Dumnezeului care a dat-o, este o expresie a harului şi nu a capriciilor Sale. Să constituie un îndemn pentru reconsiderarea atitudinii refractare ce s-a format în noi faţă de Legea lui Dumnezeu. Exemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei: 1. Care sunt evenimentele pe care le alege Moise din istoria celor 40 de ani şi cum se foloseşte de ele ca să pregătească inima poporului pentru darea Legii? 2. De ce este importantă cunoaşterea istoriei Vechiului Testament pentru cunoaşterea lui Dumnezeu? 3. Cum am putea explica nevoia legilor şi poruncilor într-o relaţie cu un astfel de Dumnezeu? DEUTERONOM – Lecţia 2 4. De ce este ascultarea de Dumnezeu dovada înţelepciunii noastre în faţa celor ce ne văd?

5. De ce a insistat Dumnezeu atât de mult asupra poruncii a doua în acel context istoric şi ce ar putea să însemne ea pentru noi astăzi? 6. Care dintre cele trei trăsături esenţiale ale Dumnezeului nostru – nevăzut, unic şi personal – este ameninţată atunci când încercăm să ne facem o reprezentare vizibilă a Lui şi în ce fel? 7. Ce se întâmplă cii relaţia dintre noi şi Dumnezeu atunci când ne facem o reprezentare vizibilă a Lui? 8. Materializarea lui Dumnezeu într-o înfăţişare vizibilă este dovada stricării noastre, ne spune textul. Cum aţi putea explica lucrul acesta? 9. Cum L-ai putea descrie pe Dumnezeu din istoria implicării Lui în viaţa lui Israel? 10. Cum explici relaţia dintre cunoaşterea Lui şi ascultarea de El? 11. Atunci consecinţele neascultării erau materializate în pedepse imediate. Ce se întâmplă azi, când nu trăim în ascultare de Dumnezeu? 12. Ce anume din ceea ce ai aflat despre Dumnezeu în acest text te face să crezi că păzirea poruncilor Lui este o dovadă de înţelepciune în faţa semenilor tăi şi o sursă de binecuvântare pentru tine? Ce anume te motivează la ascultare de El? Nevăzând chipuri cioplite în jurul nostru, suntem tentaţi să credem că textul în faţa căruia stăm este nerelevant contextului nostru. Dar oare lumea în care trăim noi este mai puţin idolatră decât lumea lui Moise? Numai cei care nu ştiu să vadă dincolo de aparenţe vor îndrăzni să răspundă afirmativ. Iar dacă adevărul este că faţă de contextul deuteronomic schimbările sunt numai de formă, nu de fond, atunci textul este. Extrem de relevant pentru noi astăzi.

JJObl V… I I! —> <- >yi gg l=Textul lecţiei: Deuteronom 10:12-11:32/ ! De citit Deuteronom 6-11 Titlul lecţiei: Nu uita ce ţi-a făcut Domnul şi vei fi motivat să răspunzi cu iubire la iubirea Lui! Ideea centrală a lecţiei: Pentru ca, iubindu-L pe Dumnezeu, să te poţi bucura de binecuvântarea prezenţei Lui, nu uita ce a făcut El pentru tine! Scopul lecţiei: Să ne atragă atenţia asupra importanţei „aducerilor aminte” în trăirea unei vieţi de ascultare. Vârtejul „zilei de astăzi„ ne face să uităm repede „ziua de ieri”, mai ales atunci când este vorba de binecuvântările lui Dumnezeu, de tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi. Exemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei:

1. Cum am putea rezuma cele spuse de Moise în fiecare dintre capitolele — 11, completând afirmaţiile care urmează? Cap. 6 Adună poruncile Lui în inima ta… Cap. 7 Nu mărimea ta… Cap. 8 Nu puterea ta… Cap. 9 Nu bunătatea ta… Cap. 10 Ci Domnul, Dumnezeul Tău îţi dă ţara şi toate binecuvântările ei, Cap. 11 Deci nu uita, de El atârnă totul: ţara, numărul zilelor tale în ea şi belşugul tău. DEUTERONOM – Lecţia 3 2. Noi ne numim credincioşi nou testamentali şi loan ne spune în prima sa epistolă că „dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui” (5:3). Cum este descrisă iubirea de Dumnezeu în textul nostru? Ce diferenţă este între ceea ce aştepta Dumnezeu de la ei, atunci şi ceea ce aşteaptă El de la noi, acum? 3. Ce anume trebuia să nu uite poporul Israel, pentru ca să fie motivat la ascultare de Dumnezeu? 4. În ce fel ne ajută să trăim în ascultare de Dumnezeu faptul că ne aducem mereu aminte de ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi? 5. Ei şi-au adus aminte de istoria ieşirii din Egipt, de tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei în pustie. Ca şi credincioşi nou testamentali, de ce anume trebuie să ne aducem aminte noi? 6. Dacă şi pentru ei, ca şi pentru noi, a iubi pe Dumnezeu înseamnă a păzi poruncile Lui, cum trebuie să ne raportăm noi, credincioşii nou testamentali, la Legea vechi testamentală? 7. In ce fel ne ajută cunoaşterea istoriei lor ca să ne înţelegem propria noastră istorie? 8. Cum ar trebui să fie aducerea aminte a faptelor lui Dumnezeu făcute pentru noi şi în mijlocul nostru ca să fim motivaţi la ascultare şi, ascultând, să ne putem bucura de relaţia cu Dumnezeu, de viaţă? După cum pe israeliţi, istoria răscumpărătoare a lui Dumnezeu trebuia să-i motiveze la ascultare de poruncile şi de legile Lui, tot aşa ea trebuie să ne motiveze şi pe noi la ascultare. Şi noi, ca şi ei, avem stâlpii noştri de aducere aminte. Poporul Israel a fost izbăvit din Egipt ca să devină un popor pus deoparte pentru Domnul, un popor care să trăiască în ascultare de poruncile Lui. Tot aşa, şi noi am fost izbăviţi prin Isus Hristos, care „S-a dat pe Sine pentru noi ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un norod care să fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune” (Tit ledtfia 41 |§=Textul lecţiei: Deuteronom 12:1-28/de citit Deut. 12-14 Titlul lecţiei: Cinsteşte-L pe Domnul în locul pe care Şi L-a ales El ca să aşeze acolo Numele Lui!

Ideea centrală a lecţiei: Locul de întâlnire al omului cu Dumnezeu este Persoana Iui Isus Hristos şi prin El, noi, Biserica Lui, am fost zidiţi împreună ca să fim un lăcaş al lui Dumnezeu prin Duhul. Scopul lecţiei: în lumina motivelor care L-au determinat pe Dumnezeu să dea o astfel de poruncă, să identificăm corespondentul nou testamental al locului unic de întâlnire al omului cu Dumnezeu. Tfi JTÎ. FiitiiiExemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei: 1. Noi astăzi am considera o crimă ca cineva să vină să dărâme altare şi biserici. Ele sunt monumente istorice, spunem noi, şi obiecte de artă. În lumina istoriei Vechiului Testament, care puteau fi motivele ce L-au determinat pe Dumnezeu să dea o poruncă atât de aspră? 2. Cum anume urma ca acel loc unic de închinare, să-i ajute pe israeliţi să rămână credincioşi adevăratului Dumnezeu? 3. Ce efect urma să aibă, asupra lor şi asupra copiilor lor, izolarea pe care o aducea cu sine închinarea la un Dumnezeu nevăzut într-o lume înţesată de altare şi de chipuri cioplite? 4. Din punct de vedere profetic, în lumina revelaţiei ulterioare pe care o avem în Epistola către Evrei, care a fost scopul lui Dumnezeu în alegerea unui singur loc de închinare în Israel? 5. Atunci li se cerea să respecte un singur loc de închinare, iar locul de închinare era determinat geografic. Care ar fi corespondentul nou testamental al acestei porunci? Cum trebuie înţeles şi aplicat acest text de Biserica lui Hristos? 6. În Noul Testament, care este „locul” pe care L-a ales Dumnezeu ca să-Şi aşeze acolo Numele? 7. Ce implicaţii are faptul că Templul lui Dumnezeu suntem noi, copiii Lui, şi nu un locaş făcut de mâini omeneşti? Din capul locului cred că ar fi greşit să echivalăm în mod mecanic acest loc de închinare din textul pe care-1 studiem cu clădirile în care, în diferite localităţi, se adună biserica lui Hristos. Suportul biblic pentru această afirmaţie îl găsim atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament. În Isaia Dumnezeu întreabă: „Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul este aşternutul picioarelor Mele! Ce casă aţi putea voi să-Mi zidiţi şi ce loc mi-aţi putea da voi ca locuinţă?” (îs. 66:1). Solomon însuşi a recunoscut lucrul acesta în rugăciunea sa: „Cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să-Lcuprindă, cu cât mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o!” Pe de o parte, în Noul Testament, Domnul Isus însuşi este locul prezenţei depline a lui Dumnezeu. Iar cei care vor să se întâlnească cu Dumnezeu trebuie să vină să se plece la poalele crucii lui Hristos. Pe de altă parte, pentru noi, credincioşii nou testamentali, acel loc unic de închinare sau de întâlnire cu Dumnezeu este locul unde doi sau trei s-au adunat în Numele lui Isus Hristos, pentru că El însuşi este acolo.

J=Textul lecţiei: Deuteronom 17:14-18:22/de citit Deut. 15-18 Dumnezeu. Titlul lecţiei: încrederea în Dumnezeu te va păzi de ispita iubirii de bani şi de amăgirile religiilor false. Ideea centrală a lecţiei: Modul în care te raportezi Ia prezentul şi la viitorul tău dovedeşte măsura încrederii tale în scopul lecţiei: Să ne îndrepte atenţia spre Dumnezeul care a promis că ne va purta de grijă, pentru ca atunci când vom arunca asupra Lui îngrijorările noastre, să fim ajutaţi în faţa ispitei iubirii de bani şi a amăgirilor religiilor false ce pătrund în ţară. Exemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei: 1. Oare de ce a pus Dumnezeu aceste condiţii ciudate pentru împăratul care urma să fie ales pe tron: să n-aibă mulţi cai, multe neveste şi mult argint şi aur? 2. Noi, ca Biserică, nu mai suntem în situaţia Israelului de odinioară. În ce fel s-ar putea, totuşi, aplica principiile acestui text la situaţia noastră? 3. Care ar putea fi paralela nou testamentală care preia acest principiu şi-1 aplică la Biserica lui Hristos? 4. De ce a fost Dumnezeu atât de aspru faţă de ghicit şi vrăjitorie? DEUTERONOM – Lecţia 5 5. Mai este şi astăzi o problemă ghicitul şi vrăjitoria la noi în ţară? In ce constă ea? 6. Prin ce anume diferă profeţia biblică de ghicit şi vrăjitorie? 7. În ce fel a revoluţionat prezentul şi viitorul venirea lui Hristos – acel Prooroc despre care a vorbit Moise? 8. Cum trebuie să se raporteze creştinul la prezentul şi la viitorul său? 9. Care sunt câteva dintre promisiunile lui Dumnezeu pe care ne putem fundamenta încrederea? Nu puţini sunt cei care în zilele noastre propovăduiesc o „evanghelie a prosperităţii”. Atunci când citim însă cu atenţie Scriptura, înţelegem că Dumnezeu este preocupat de ceva care este mult dincolo de bogăţie sau de sărăcie, de binecuvântare sau de blestem, aşa cum le înţelegem în lumina Vechiului Testament. Dumnezeu este preocupat de relaţia noastră cu El, de totala noastră dependenţă de El, de convingerea noastră că El este singurul Dumnezeu şi că în mâna Lui este viaţa noastră cu toate aspectele ei. Esenţa idolatriei constă în înţelegerea relaţiei noastre cu Dumnezeu pe coordonatele şi în termenii binecuvântării şi blestemului, în termenii câştigului pe care l-am putea avea în urma relaţiei cu El. In cartea sa, Isaia se întreabă: „Cine este acela care să fi făcut un dumnezeu sau să fi turnat un idol şi să nu fi tras nici un folos din el”?

(îs. 44:10). Idolatria încearcă să facă din Dumnezeu un fel de slujitor al poftelor şi mofturilor noastre. Rugăciunea celui idolatru este caracterizată de „Doamne, dă-mi” şi „Doamne, fă-mi!” însă cel care a ajuns să-L cunoască cu adevărat pe Dumnezeu a înţeles că nu El a fost făcut pentru noi, ci noi am fost făcuţi pentru El. Dar lucrul acesta nu l-am înţeles pe deplin decât abia atunci când am învăţat să-L slăvim pe El cu tot ce suntem şi cu tot ce avem: cu bunurile noastre, cu timpul nostFu, cinstindu-L pe El cu prezentul nostru şi încrezându-ne în El pentru viitorul nostru.

O pg /=! Textul lecţiei: Deuteronom 19:1-13; 21:1-9/ Ii de citit Deut. 19-25 Titlul lecţiei: Iubeşte-ţi aproapele respectându-i viaţa! Ideea centrală a lecţiei: Nelegiuirile nerezolvate azi vor fi pedepsite de Dumnezeu, atunci când paharul individului, al bisericii, al ţării sau al întregului pământ se umple. Scopul lecţiei: înţelegând că nelegiuirile neispăşite vor fi pedepsite de Dumnezeul cel drept, să fim motivaţi la rugăciune pentru noi, pentru familiile noastre, pentru bisericile noastre şi pentru ţară. L=l Exemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei: 1. Care era rolul cetăţilor de scăpare în Israel? 2. De ce în Vechiul Testament Dumnezeu a îngăduit răzbunarea, iar acum El ne porunceşte: „Nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mâna lui Dumnezeu; căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti, zice Domnul” (Rom. 12:19). 3. Nu există aici o contradicţie, mai ales că Pavel citează un text din Vechiul Testament (Lev. 19:18)? Ce lumină ne poate aduce textul din Rom. — 7 în această problemă? 4. Conform Legii vechi testamentale, cel care vărsa sânge nevinovat trebuia DEUTERONOM – Lecţia 6 omorât. Cum trebuie procedat astăzi într-un caz similar şi de ce? Care este baza biblică pentru răspunsul pe care-l dăm? 5. Oare ce se întâmplă cu ţara în care vinovăţia vărsării sângelui nevinovat, nefiind spălată sau curăţită prin înfăptuirea dreptăţii, se adună, strop cu strop, în paharul nelegiuirilor ei? Dar cu biserica în care se întâmplă acelaşi lucru? (Mat. 5:21-26) 6. Care ar fi câteva din principiile Scripturii pe care ar trebui să le punem la baza conceptului disciplinării în biserică? (Mat. 18:15-20) Universul este un uriaş sistem ecologic. Iar lucrul acesta este adevărat nu numai pe plan fizic, ci şi pe plan spiritual, moral şi social. Dumnezeu se adresează tuturor acestor aspecte prin poruncile Lui dinDeuteronom 19-25.

Despre dezastrul ecologic pe planul fizic al planetei noastre avem deja suficiente informaţii ca să nu mai punem la îndoială seriozitatea situaţiei în care am ajuns. Frământarea noastră este cum să ne întârziem moartea, nu cum s-o evităm. Cum să mai acordăm şi copiilor noştri câţiva ani de existenţă pe această planetă? Dar oare câţi dintre noi ne întrebăm ce se întâmplă în-urma perturbării sistemului ecologic pe plan moral, spiritual şi social? Paharul întregului pământ este aproape plin. Şi pentru că întregul pământ se află în curtea lui Dumnezeu, zile ca cele ale lui Noe sunt aproape. Zile în care Dumnezeu va trebui să nimicească pământul din pricina nelegiuirilor care s-au adunat picătură cu picătură, fără ca cineva să fi rezolvat nelegiuirea pentru ca pământul să nu se încarce de vinovăţie. Cine va mijloci pentru pământul acesta, pentru ţara aceasta? Majoritatea locuitorilor ei sunt gata să iasă pe străzi ca să-şi exprime mânia şi nemulţumirea. Dar se va găsi oare cineva care să se roage pentru ea? Oare nu nouă, Bisericii lui Hristos, ne spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara”?

I E3 Textul lecţiei: Deuteronom 21:10-14; 22:22-30/ ! De citit Deut. 21-25 Titlul lecţiei: Iubeşte-ţi aproapele respectându-i demnitatea! Ideea centrală a lecţiei: Nu plăcerile noastre subiective, ci demnitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu ar trebui să fie temelia pe care ne clădim relaţiile. Scopul lecţiei: Acum când în ţara noastră se aţâţă flăcările, _degradării morale pentru că am înţeles greşit libertatea şi limitele ei, să învăţăm din Legea Vechiului Testament că iubirea aproapelui înseamnă să pui demnitatea lui mai presus de plăcerea ta. Exemple de întrebări pentru pregătirea lecţiei: 1. Care sunt principiile pe care le putem deduce din acest text cu privire la căsătorie? 2. In lumina situaţiei popoarelor din jur, ce ne spune textul despre respectarea demnităţii femeii în Israel? Dar despre respectarea demnităţii părinţilor? 3. În lumina limbajului Vechiului şi Noului Testament, există vreo paralelă între relaţia noastră cu Dumnezeu şi căsătorie, relaţia copii-părinţi şi rolul întâiului născut? DEUTERONOM – Lecţia 7 4. În Biblie, relaţia noastră cu Dumnezeu este pusă în limbajul căsătoriei.

Isus este Mirele nostru, iar noi, Biserica, suntem mireasa Lui. Întreaga istorie curge spre acel eveniment escatologic pe care Biblia îl numeşte „Nunta Mielului”. Oare relaţia noastră cu Dumnezeu n-ar trebui să se oglindească în relaţiile din familie? Lucrul acesta este adevărat nu numai cu privire la relaţia dintre soţi, ci şi cu privire la relaţia dintre copii şi părinţi. Dacă n-am învăţat să-1 respectăm pe tatăl nostru pământesc, cum îl vom respecta pe Tatăl nostru ceresc? 5. Care era rolul întâiului născut dintr-o familie din Israel? 6. Care a fost funcţia profetică a rolului jucat de întâiul născut şi în ce mod s-a împlinit ea în Hristos? (Dumnezeu a fost foarte serios cu rolul răscumpărător al întâiului născut, pentru că El a instituit acest oficiu, privind înainte la Cel întâi Născut din toată zidirea, la Fiul Său, care într-o zi avea să răscumpere întreaga omenire din falimentul ei, din moartea ei.) 7. Cum trebuie interpretat textul din Coloseni 1:15-19 în lumina acestui adevăr? Ce a vrut să, spună Pavel numindu-L pe Hristos „Cel întâi Născut din toată zidirea”? Lumea noastră este în flăcări, spune Billy Graham, în flăcările orgiilor sexuale şi ale implicaţiilor lor. Darul sexualităţii cu care ne-a înzestrat Dumnezeu ca să-1 folosim spre bucuria noastră şi spre slava Lui, am început să-1 terfelim în plăcerile noastre egoiste. Toate darurile lui Dumnezeu sunt bune, dar numai dacă sunt folosite în cadrul hotărât de EI. Sexualitatea ţine de însuşi chipul lui Dumnezeu în noi: „Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, 1-a făcut după chipul lui Dumnezeu, parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut” (Gen. 1:27). Nu este la întâmplare deci faptul că Dumnezeu a ales limbajul căsătoriei ca să descrie relaţia dintre El şi poporul Său. Relaţia sexuală trebuie înţeleasă în acest context şi abia atunci când ea va fi spre slava lui Dumnezeu, va fi şi spre bucuria, şi nu spre nenorocirea noastră.

SFÂRŞIT