Benevron B

Conţine doze majorate de vitamine B1, B6, B12 cu efecte sinergice pronunţate, destinate administrării parenterale.Permite crearea rapidă a dozelor mari de vitamine necesare în organism în cazul afecţunilor specifice acute şi cronice.

Complexul vitaminic „Benevron B”utilizat în asociere cu AINS provoacă o diminuare rapidă şi marcată a sindromului algic muscular şi radicular în afecţiunile sistemului nervos periferic.

Benevron B– preparat polivitaminic cu conţinut de vitamine din grupul B. Compoziţie: Tiamină clorhidrat (B1) 250 mg Riboflavină (B2) 4 mg Piridoxină clorhidrat (B6) 250 mg Cianocobalamină (B12) 1500 mg

Proprietăţi farmacodinamice:Acţiunea preparatului Benevron B este condiţionată de efectele biologice ale celor patru vitamine din grupul B. Fiecare vitamină posedă un rol biologic anumit, în acelaşi timp toate fiind necesare pentru restabilirea şi menţinerea proceselor metabolice în condiţiile de afectare a lor (în deosebi în patologiile sistemului nervos, cardio-vascular şi digestiv). O altă particularitate a acestui preparat este forma de soluţie a acestor vitamine destinată pentru administrarea parenterală, care permite crearea rapidă a concentraţiilor majore de vitamine în condiţii de maladii acute şi cronice.

Tiamina clorhidrat (B1)este necesară pentru decarboxilarea oxidativă a cetoacizilor (piruvic, lactic), sinteza acetilcolinei, participă la metabolismul glucidic şi procesele metabolice legate de el – energetic, lipidic, proteic, hidro-electrolitic. Posedă acţiune reglatoare asupra troficităţii şi activităţii sistemului nervos, cardio-vascular şi digestiv.

Tiamina optimizează procesele de cunoaştere şi funcţiile creerului. Posedă acţiune pozitivă asupra nivelului energetic, creşterii, apetitului, capacităţii de învăţare. Este necesar pentru menţinerea tonusului musculaturii tubului digestiv şi miocardului.

Tiamina ameliorează circuitul sangvin şi participă în procesul de hematopoeză.

Deasemenea participă în calitate de antioxidant, protejând organismul de acţiunea destructivă a proceselor de îmbătrânire, alcoolului, tutunului.

Necesitatea în tiamină (B1) creşte în cazul înbolnăvirilor (în deosebi maladiilor sistemului nervos, cardio-vascular şi digestiv), în periaoada de reconvalescenză, în stări de stres, în cazul efortului fizic avansat, în perioada sarcinii şi lactaţiei, la pacienţi cu hiperfuncţia glandei tiroide. În afară de acestea necesitatea în tiamină creşte la persoanele în etate (la bătrâni scade capacitatea de asimilare şi metabolizare a tiaminei). Respectiv în aceste condiţii este indicat majorarea dozelor de B1.

Riboflavina (B2)– intensifică procesele de schimb al substanţelor în organism, participă în metabolismul proteic, lipidic şi glucidic. Riboflavina este necesară pentru formarea eritrocitelor şi anticorpilor, pentru respiraţia celulelor şi creştere. Ea contribuie la ameliorarea proceselor de regenerare (ameliorează procesul de utilizare a oxigenului de către celulele pielei, unghiilor şi părului).

Deasemenea ameliorează starea organului văzului, fiind utilizată împreună cu vitamina A, ameliorează procesul de adaptare la întuneric, scade senzaţia de oboseală a ochilor, are o importanţă majoră în procesele de preîntâmpinare a cataractei.

Riboflavina posedă acţine pozitivă asupra mucoasei tubului digestiv. Deasemenea ea reduce la minim acţiunea negativă a diverselor toxine asupra căilor respiratorii.

Riboflavina este necesară pentru metabolismul triptofanului, care în organism se transformă în niacină (B3).

Una din calităţile preţioase ale riboflavinei este capacitatea ei de a intensifica, în organism, transformarea piridoxinei (B6) în forma ei activă.

Necesitatea în riboflavina creşte în cazul efortului fizic majorat, în cazul utilizării contraceptivelor şi la persoanele care fac abuz de alcool.

Piridoxina (B6)– are un rol important în schimbul de substanţe, este necesară pentru funcţionarea normală a sistemului nervos central şi periferic, participă la procesul de sinteză a neuromediatorilor: dopaminei, horadrenalinei, adrenalinei, serotoninei, GABA. Sub formă fosforilată ea asigură procesele de decarboxilare, reaminare, dezaminare a aminoacizilor, participă în procesul de sinteză a proteinelor, enzimelor, hemoglobinei, prostaglandinelor, metabolismul catecolaminelor, acidului glutamic, histaminei. Ameliorează procesul de utilizare a acizilor graşi nesaturaţi, scade invelul colesterolului şi lipidelor în sânge, ameliorează contractibilitatea miocardului, contribuie la transformarea acidului folic în forma lui activă, stimulează hematopoeza.

În cazul aterosclerozei piridoxina (B6) ameliorează metabolismul lipidic.

Necesitatea în piridoxină creşte în cazul utilizării antidepresivelor, contraceptivelor orale, în condiţiile de stres, efort fizic majorat, deasemenea la persoanele ce utilizează alcool şi la fumători. Conţinutul majorat în alimente a proteinelor, bogate în triptofan, metionină, cisteină, deasemenea şi infecţiile intestinale măresc necesitatea în B6.

Majorarea dozelor piridoxinei (B6) este necesară bolnavilor cu SIDA, hepatite, boala actinică.

Cianocobalamina (B12) – posedă acţiune lipotropă marcată, preîntâmpină infiltrarea lipidică a ficatului, ameliorează utilizarea oxigenului de către celule în cazul hipoxiei acute şi cronice. Cianocobalamina participă în procesele de transmetilare, transportul hidrogenului, activează sinteza metioninei. Intensifică sinteza şi capacitatea de depozitare a proteinelor în organism, posedă acţiune anabolizantă, ameliorează procesele metabolice la nivelul sistemului nervos (sinteza ARN, ADN, mielinei).

Deasemenea intensifică imunitatea prin majorarea activităţii fagocitare a leucocitelor şi activarea sistemului reticuloendotelial. Nivelul scăzut de cianocobalamină dublu intensifică dezvoltarea bolii la bolnavi de SIDA.

Cianocobalamina participă la reglarea funcţiilor organelor hematopoetice, participă la sinteza bazelor purinice şi pirimidinice, acizilor nucleici, necesari pentru procesul de eritropoeză, activ influenţează la acumularea în eritrocite a compuşilor ce conţin grupele sulfhidrice.

De asigurarea organismului cu cianocobalamină depinde un spectru larg de capacităţi emoţionale şi cognitive. Menţinerea nivelului optim de cianocobalamină contribuie la prevenirea depresiei, debiltăţii senile şi confuziei mentale, reţine dezintegrarea mintală în cazul bolnavilor cu SIDA.

Cianocobalamina contribuie la normalizarea presiunii arteriale. Deasemenea ea benefic acţionează asupra funcţiilor organelor reproductive la barbaţi şi femei.

Necesitatea în cianocobalamină se majorează la pacienţii care utilizează alcool şi fumători. Deasemenea utilizarea suplementară de cianocobalamină este necesară vegetarienilor (deoarece acest compus se conţine, în general, în produsele de origine animalieră). Necesitate majorată în cianocobalamină este argumentată în perioada sarcinii, la persoanele în etate, deasemenea la pacienţii cu diaree cronică.

Proprietăţi farmacocinetice:

Indicaţii:

Înlăturarea rapidă a hipo- şi avitaminozelor vitaminelor B1, B6, B12, cauzate de unele medicamente (antibioice, antiepileptice, antituberculoase), hipoalimentare, infecţii cronice, supraefort fizic, epuizare psihică etc.

tratamentul complex al:

- afecţiunilor neurologice: nevrite (inclusiv nevritele retrobulbare), polinevrite, radiculite, nevralgii (inclusiv nevralgia nervilor trigemen şi facial), pareze şi paralizii periferice (inclusiv paralizia cerebrală infantilă), lumbago, scleroza disminată, encefalomielită, poliomielita, sindrom astenovegetativ, traumatismul nervilor periferici etc).

Encefalopatii (diabetică, alcoolică, posttraumatică).

Disfuncţii organice ale creerului (măreşte capacitatea de învăţare şi capacităţile intelectuale în genere). Contribuie la tratamentul depresiilor. Sunt date despre efectul profilactic al vitaminelor grupei B faţă de boala Alzheimer, parkinsonism, coreea mică, Boala Menier, cinetoze (rău de mişcare), autismului infantilşienurezei nocturne, în terapia combinată potenţiată cu antiepileptice, stări alarmante generalizate.Deasemenea pentru „scoaterea din beţie şi sindromul de mahmureală”.

- afecţiunilor cardio-vasculare: (miocardită, endoarteriită, insuficienţă circulatorie, ateroscleroza vasculară). Deasemenea suplementar utilizarea vitaminelor grupei B

este necesară în cazul administrării diureticelor în boala hipertensivă şi insuficienţă cardiacă de stază, deoarece diureticele intensifică eliminarea lor din organism.

- afecţiunilor dermatologice:dermatoze de etiologie neurogenă, prurit cutanat, piodermii, eczemă, psoriazis, urticarii, afectarea herpetică a pielii, dermatite seboreice şi nonseboreice, neurodermite, diateză exudativă.

- afecţiunilor reumatologice:artrite, osteohondroză, reumatismul, artritele reumatoide.

- afecţiunilor digestive:gastrită cronică asociată cu dereglări de motilitate şi secreţie, enterita cronică şi sindromul de malabsorbţie, enterocolite, hepatite, pancreatită cronică cu insuficienţă secretorie, boala stomacului operat, ciroză hepatica).

- afecţiunilor oftalmologice: hemeralopia, conjunctivite, irite, cheratite, cataractă, ulceraţii ale corneei.

- afecţiunilor hematologice:aneme pernicioasă, anemie hipercromă agastrică, anemia medicamentoasă, leucopenii etc.

Posologie:Benevron B se administrează copiilor după 10 ani şi adulţilor, cu prescripţia medicului, intramuscular profund, câte 4 ml, o dată în zi. Durata tratamentului poate varia în dependenţă de severitatea patologiei şi starea pacientului. În formele uşoare ale patologiilor, preparatul poate fi administrat căte 4 ml la 2-3 zile.

Efecte adverse:La aministrarea parenterală sunt posibile cazuri unice de:erupţii cutanate, prurit, exantemă. Apariţia efectelor sistemice sub formă de vertij, cefalee, greţuri, vomă, aritmii. Foarte rar sunt posibile reacţiile anafilactoide. În cazul administrării parenterale rapide sunt posibile crampe şi convulsii musculare.

Conraindicaţii:

hipersensibilitate faţă de componenţii preparatului,

formele acute şi severe ale insuficienţei cardiace,

stări precanceroase,

tromboembolii acute, eritremii, eritrocitoză, policitemie,

cu precauţie se administrează pacienţilor cu stenocardie,

perioada de sarcină, lactaţie şi copiilor sub 10 ani.

Interacţiunicu alte medicamente:

Pentru B1:Nu se recomandă administrarea unimomentană parenterală a tiaminei cu penicilina, streptomicina, acidul nicotinic.

Antagonistul tiaminei este colina. Tiamina diminuiază efectele miorelaxantelor periferice (suxametoniului).

Antibioticele, preparatele cu conţinut de sulf, cofeina, contraceptivele perorale, antacidele pot diminua nivelul tiaminei în organism. Pentru transferul tiaminei în forma activă este necesar magneziul.

PentruB2:Preparatele hipotensive (blocantele enzimei de conversie), hormonii tiroidieni - intensifică transformarea riboflavinei în forma sa de coferment. Neurolepticele (clorpromazina) înhibă metabolismul riboflavinei. Vasodilatatoarele periferice blochează transformarea riboflavinei în forma de coferment. Riboflavina contribuie la absorbţia ferului, mobilizarea şi depozitarea lui. Deasemenea riboflavina conribuie la utilizarea piridoxinei (B6), preântâmpină efectele adverse ale cloramfenicolului (dereglarea hematopoezei şi nevrita nervului optic), diminuiază activitatea doxiciclinei, tetraciclinei, eritromicinei şi lincomicinei.

Pentru B6:Penicilamina şi cuprimina leagă şi inactivează piridoxina.

Hormonii corticosteriozi (hidrocortizonul etc) pot diminua conţinutul piridoxinei în organism. În cazul utilizării contraceptivelor cu conţinut de estrogeni, apare o dificită exprimată de piridoxină. În cazul utilizării anticonvulsivelor şi antituberculoaselor poate apărea un dificit de piridoxină. Absorbţia şi utilizarea piridoxinei se deregleză în cazul utilizării regulate a preparatelor cu conţinut de alcool. Deasemenea intensifică acţiunea diureticelor.

Piridoxina (B6) poate diminua eficacitatea preparatelor utilizate pentru tratamentul bolii Parkinson.

Pentru B12:Absorbţia cianocobalaminei poate fi împedicată de către aminoglicozide, salicilaţi, colchicină, ionii de K+(cianocobalamina se cumulează în organism, în rezultatul utilizării potasiului sub formă de cure de scurtă durată pericol nu apare, însă utilizarea îndelungată a potasiului poate duce la epuizarea depozitelor de cianocobalamină).

Utilizarea substanţelor hipolipidemiante dereglează procesele de absorbţie a cianocobalaminei. Hormonii corticosteroizi, neurolepticele şi antiuberculoasele, anestezicele generale contribuie la epiuzarea cianocobalaminei din organism.

Vitamina C în cantităţi mari poate influenţa asupra proceselor de absorbţie a cianocobalaminei din alimente. Sărurile metalelor grele inactivează cianocobalamina.

Atenţionări şi precauţii:

Preparatul nu se recomandă deadministrat înaite de stabilirea diagnosticului, din considerentele posibilităţii apariţiei simptomelor ascunse de degenerescenţă subacută a măduvei spinării. În cazul utilizării preparatului Benevron B este posibilă colorarea urinei în galben (datorită conţinutului de riboflavină).