idi i / Zentral ni versitz vibrai')

NXKUL - wo. 1

ou. 08080 - OeZâ /o«// OnZesn Mnn Zâ no/. . ?«k- 300001810^ 8?08^I8H^ - Don« /los^n................... « 11U08I^ 008^0^^ - /nö/Zn cZ/n />nns................... < 12^0. 1". 81â^H^O - Oe^uU..................................« 16OU. 800801810 - /^^/nc/p/nZ ssZoZnsc/Zn/- <î/ Ze//«neâ

/-eo/^/on/sZn...............................................................< 17000800 80^80 - Oovestea struOunâ.... « 2?80V08 81010 ^3 - (UZe /«Zo/'/oo ........................ « 271018 IU. 100^ - /bn/n/ (versuri)............................. « 36

" 000800 ^08I^H0^^0 - /"no//............................. « 37

^'1808 - Z^AN/-/ 6/Zio/eno............................................ « 41081808^ H08I80X - Oonâ />oe^//............................. « 48^X808V OOlOX^ - Oso/Zs (seliijâ)........................ « 49

VOd. Mch^okoâW i^dÂh îr> cht-Ai-v <7 î 32

U. O. 8^N^8H80â^0 - Z5r,â^/m (rom««) ... « 33^0. ^0080800 - 8'2 nn sonr-Zr p/nZr-n .... « 62

008^1^ - O'/oZ-Zc/zro pr-ose/ ân ^rov/nc/6 ... « 6380^80 0.^^1^8011118 - In cos/'cZsollZ oe^uZn/ ... « 68^1^0X^18080 O0HH^I80 — Z^n.v Oemrsn/en ... « (»6IO^ 8-V^^KI^O^^V - ?oe/no........................................ 780^810 ?Ok - OocumenZe 8nZm2^en6...............................«79810VI0 800^ - ^^ol-nn>e «/Z/Z«.................................... 84

080^1101 — OLI ^V §606^16 - xi â/r. Circes Llimle: »In tvarcerea äin rsi«; 6»Ia Oslsetion: »Doctorul laiiun«; XI. Oasearov-^lolclo- vâiiu: »Nuioinil«; ^1. Sevustos: »Xveuturile cito 8truäu 6rL6iuiIor«. psx. 83

^0^ 0 — IDI^I - OXNk^I - k'XOOL - Romulus Diauu: ksctul Ralcaoic ?i importsnsa Iui practic«; U. 8.: vacuitate 6e clrept ciela Or«6e«; O. .8.: Rrciuiile celor 7 -i cele 7 premii; N. 8. ^i O. X.?.: pixuri dispărute; 8ever 8toica: Oermsuia §i maxliiarirsrea; L. Oieruscu: Deux vivant» et un mort...

88V18I^ 8LVI8I00O8 . -.............................p«x. 102

« »WM »k MW N MV fMk

^îpsetLni 19. etaj. I.

? 105

SIMâ MMM?

Iliiîvu luiuu «Ie dîluiu uulurui eu

eei iu»! du» perulus <iiu Iui»«

^ueuiniule âe IiLuîl

Mtuu», uleiuri, uLuturîuâ

VILLMNLLL XOI l isl

8 » cLe L c«.8.L.

V»^»«L, »VL. «L«KLL kLirvMä» 7.

ZOCOVKU^I5ooetste nst!OHâ!â cje constmch!

cle äummi

»««lMoIrvseaiia

kl»! Lpsvlaa

LKI5l_Il_pentru vularilivure» eereulelar ckîu kriHUn»

laee tot telul de operațiuni cle eereale ^i deri­vatele lor pentru eon8uinul intern ^i pentru export.

^provirionearä eu Arau, kâinâ ^i Arâunse uni­tățile inilitsre de pe rara (Corpului 6 Urinata, preeum tzi alte institu^iuni puklié« ete.

avut tzi are rnanclat clin partea 8tatului pentru susținerea presurilor la Arau.

kâeut ^i kaee diterite aprovirionari puklice <le eeresle pentru Krans ^i semințe.

krin (ventrala (Cooperativa de Import tzi Lxport clin Lueure^ti se poate aproviziona eu eeresle clin toata fara ^i kaee export.

Interesul tuturor producătorilor agricoli mari tzi miei clin regiunea de vest a larii este sa se inserie memkri la aeeastâ cooperativa, pentru a-yi putea valorikiea produsele lor la prejurile cele mai bune.

Ineereaji ^i vâ vesi convinge.

8eâiul ccutrul

45

1081k1,^ NOI

de OH. 1VI.8OKL

kttrts topograkîcâ s literaturii noastre Orsdia nu este nu I W punct neînsemnat, i^tât de pufin românesc, numele

veckei urbe de re^edinfâ a Ori^snei evoca totuși anumite I kspte de cultura, anumite kiguri literare din trecut. 8a ne gândim numai Is Okeorgbe pincsi, învâfatul istoriograk ?i apostol al redeșteptării nationale, care, dupâ lungi ?i triste pelerinaje, cu toia­gul în mâna ?i cu cronica in desaga, a poposit in trei rânduri la cur­tea episcopului orsdesn, unde, găzduit cu lunile ?î cu anii, în liniștea vastei biblioteci vlsdîceyti, a gâsit ragar sâ-yi copiere cronica ?i sâ-?i cânte în bexsmetri elegiaci povestea Zbuciumatei sale viefi. lin sim­plu amănunt biograkic, care împrumuta Oradiei prestigiul unei tradi- fii culturale.

Oootopitâ mai târrîu cu numele acelei darnice zi oneste reviste literare, care a kost „kamilla", capitala öiksriei ne evoca o alta ima­gina luminoasa: kigura lui dosii Vulcan, scriitorul ?i poetul, care a visat, a scris yi a murit între ridurile ei.

pentru mulfi din actuala generafie entuziastul cărturar biboresa este sstârî un om uitat. Doar noi, cei care l-sm vsrut prerîdând adunările culturale ardelene, pels începutul veacului prerent, ne dam seama de rolul atât de util al simpaticului bătrân cu cbîp kru- mos, a cârui retorica vibranta oe-s iermecat adesea elanul tinerefii. l^cou întârriat al ^coslei latiniste, vreme de peste pstrureci de avi j18b5—1907) losik Vulcan a stat aici neclinit, ca un parnic de poarta, Lon^tient de rostul misionar al scriitorului la popoarele subjugate, el a mfeles sâ scrie de toate: poerie, nuvela, roman, pie­se de teatru, pentru ca sâ umple toate golurile. înainte de a kî un creistor în domeniul artei, el a kost un osia? pe câmpul maréi bâtâ- lii, care se dsdes între doua con^tiinfe, între doua culturi. Os talent creistor râmas în anticamera literaturii, ceesce i-s descbis lui Vul­can u?a panteonului a kost „kamilla". 8iogur ksptul, câ vreme de

- 8viia HI. áriul I, iXo. 1.

patru «leceoii, sie» la Kotau»! »es»»»»!«», a stat eslimara »u»u» scriitor român constituie ms» mult, äsest ua eveniment literar, Ll coustituie o viguroasa legitimare pentru isbância proes8ului äs veacuri îutrs äous neamuri învrăjbite, Intr o epoca äe cutropitosre viîorni^â, cânci limba ?i cultura nos8trâ erau smeninfste sa kie 8mul8e äin rsäscins, rev»8ts lui äosil Vulcan intra în ca8ele românești Dumineca 6e Du­mineca, slîoasâ ?i «liserets, ca o lsclie, ca o binecuvântare, Lsnä 8e întorcea âels liturgkie preotul 8stului o aâuces säeseori iniâ^urstâ subsosrs, la im loc cu snsîora äin bi8erîcâ. Iar 8esra, 8ub lsmps «ie petrol, era aäunats întreaga îsmilie, sorbinä cu ockii pros8petele pagini ilu8trste, Lolosnele ei, cu prora lor greoaie, cu impuritățile lor 8tili8tîce, 8e äesckiäeau în sclevâr ca portul unei mame, csrs skluce mereluri pentru to^i copiii ei, părintele, cucosna preotesss, lata «iumneslor (eleva la internatul liceului clin 8eiu?) ?i băiatul Zonmului notar, (bursier 6ela „Oojclu" la univer8itatea «mguresscâ äin Lluj), avocatul ?i directorul cle bsncâ 6in cutare 1srgu?or 6e pro­vincie, liecare gssea bucata cle lectura potrivita pretențiilor 8sle intelectuale. Hrana ssnstosss pentru lsmilis csrtursresscs, ?cosls pentru cultivare» limbii ?î pentru ecluca^îs gu8tuluî cle citit, ro8tul „ksmilîeî" ers inäicst prin însumi titlul ei. Lu aces8tâ eticketâ inokensivs, cu îoiâsi^sres ei sobra, cu moäestele ei preocupări litera­re ?i 8ocisle, — äeäesuptul cărora batea insa pul8ul unei lumi îo- temniiste, — revi8ts lui Vulcan a io8t sbeceäsrul literar al cls8ei noastre culte âin jumâtstes a cloua a veacului trecut, Leva mai mult, âecât atâta. Ls membru al ^caäemiei Romane, cărturarul biboresn trecea säeseori Lsrpssiî pels kreclesl. Din sce8t contact permanent cu cspitsla românÎ8Mului, venerabilul clirector äe revista se întorcea ou numai cu inkormsfii ?i manuscrise clela per8onalitâsile culturale 6in „(ars libera". Rl säuces ceva mai prețios. ^äuces o încredere tot ms» cleplins în viitorul tânărului regat, pe csre-l veävs crescânâ în vigoare sub ockii ssî, Lsnäul sesea în taina vsäejäi ?i aspirasiimi. presărate printre rândurile „psnMei", ca oî?te inviribile liricele cle sur, aceste presentimente au îâcut clin bstrâim publicație orsâesns o llscsrs loslorescents, care a luminat ?i ea potecile oștirii române­ști, în avântul ei cuceritor către ^râeal. In aparenta simplu inlorma- tor beletristic, „ksnMs" a lost în realitate un monitor al irieii 6e »mire.

ln anul 1907 „ksmilis" se stinge äeoästs cu äosil Vulcan, cais trecuse dolarul vieții. După trei ani <lela moartea lui, cso<I scriitorul acestor rânâuri ?i-s mutat tocul ?i cernesls «lela 8ibiu la Oraâis,

sbis a găsit sici o urms viribîls âin moștenirea litersrs a kostului rs- âactor. Lsrets româneasca, o tîpogrskîe sau vre-o librărie nu era. tiu exist» nici llll curent Ioc»! âe cultura r«rmânesscs. ^osik Vulcan âusese totul cu el în mormânt. Inkluenfs revistei asupra spiritului pu­blic âe sici s lost mai paliââ, mai eîeiuerâ, âecum ne-sm li putut în- cbipuî. O inânâ «Ie iutelectusli, burgberî «le â»tâ recent», vsssli si unei culturi streine, «lin sslosnele carors limba strsmo^esscâ ers »prospe isgonits re«Iu8â Is rolul Lenu^eresei «Ie «lupa u?s, ist» restrea sukletesscs, cu csre ne-s gâsit cessul cel mare si âesrobîrii. Din jăratecul „ksmiliei" rămăsese âosr scrumul.

vin păcate kaja lucrurilor nu s's scbimbat preș mult. Urmele in- variei străine la noi se vsâesc ?i astâri. 8trifoii rillurilor prăbușite se ivesc la liecsre pss. ^psr cbiar în csmînurile nosstre. ^?er»mintele âe cultura, plapânâ improvizate «Ie noua orânrluire «le stat, sici, în s?s numits „rons culturala", n'su avut până acum târîs ?i prestsnfs ss slirme suversnitates spiritului nostru etnic. O csss âe eâiturs, o ti- pogrskie, un trslnîc institui «Ie rsspânrlîre s cârmii românești n'svem nici sstsri. 8ingurul cotiâisn, ce avem, se lupts mai greu cu agonia, «lecst cu cele ?spte cotiâisne minoritare. ?e mesele «le cluburi ?i ca- îenele, slsturi âe publicațiile streine, skâ^iste ?î murâsrite âe svi«li- tstes âegetelor cercetătoare, revistele românești «lorm cu koile netâi- ste. Vântul «Ie „pusta" bate stăruitor la geamul caselor românești, sâucsnâ messgîi ?î cântece turburătoare «Ie peste Tisa. Hegemonia intelectuala a celor învingi nu se lass îngenuncbists. presa lor, csr- file lor se revărsă peste bolâa străbună, ca un potop âe grindina «le- vsststoare. împrejurul mesei nosstre âe scris stau, cu pumnii strângi, veckii srlverssri. reklscts o revista ls noi însemnează ^i sstâri scees ce s însemnat totrlesuna: a «Ia o lupta.

^tâts timp, cât scrisul românesc ecbivsles?» cu un act âe skir- msre nafionalâ reînvierea revistei lui Vulcan sm crerut, ca este un postulat «Ie orâin nsjionsl. Imperativul scests ne-s strâns în msnun- cbî, o sesms âe umili scriitori ?i publiciști «le toate vârstele, vups o lunga sincopa, sm simfit, cs este «Ie «Istoris nosstra ss ne unim kor­iele, pentru cs ss împlântam âia nou plugul în farina, în csre ^osi! Vulcsn a tras prima brsrâs.

kle-sm propus sa kim în linia vremei nosstre scees ce s kost el, în epocs lui: crucîsfî si culturii, knârumstorî si spiritelor către kru- musefile pure ?i armoniile superioare ale artei, sm «lori ss syerâm

slova româneasca 1s locul «le cinste, ls care au poale ss renunje co nici uo pref. Nu ae ps^te deci gândul sâ dam directive, sa creiem curente ?! opioü literare. Lureutele se nasc singure. Daca nu le ur- mesrâ uimea! ele 8e as8c moarte. Nu ae interesesra cureatele ?i au cerem programe ?i ideologii. Oeesce ae intereseara e8te talentul onL8t ^i înfelegâtor al cliemârii sale. O licărire cât de mica de ta­lent este ?i ea o psrticicâ din darurile ?i krumusejile kirii. tln sâm­bure de sdevsr este ?i el vrednic de luat în seama.

programul unei reviste îl deîine?te mai bine, decât orice, lista co lsborstorîlor ei. N'svem alt program, decât scrisul nostru. Iar în ma­terie literara scrisul este o lspts, care vorbește.

O singurâ lorincs sîiyem: deplina libertate talentului.

lin singur principiu: nici o semnătură nu sngsjesra pe celelalte.

Vrem sa iîm o casâ primitoare pentru toii. O lsmîlie ospitaliera, în care sâ-?î des întâlnire cât mai multe capete gânditoare, lin câ- mîn, care sa strângă tot mai mult legaturile scriitorilor din cele patru ungbiuri. împrumutam devîrs lui ^le^Sandri ?i nu vrem sa kim, de­cât aceea ce voia el sa lscs din „Dacia literara": „Dn repertor ge­neral a! literaturii, în care ca îotr'o oglinda se vor vedea scriitori moldoveni, munteni, ardeleni, bănățeni, bucovineni ?i basarabeni, îie- csre cu ideile sale, cu limba sa ?i cu cbipul sau". La sa putem li oglinda va trebui, în mod îiresc, sa depășim limitele orizontului pro­vincial. Naruinsa aceasta nu înseamnă o neglijare a aportului regio­nal în domeniul literar, provincia îyi are ?i ea valorile ei. Latul a lost totdeauna un inepuizabil rezervor de energii ?i de posibilități crea­toare.

talentul ou este legat de loc, ci de om. punctul geogrslic, unde se resliresLs opera de arta, nu-i poate împrumuta nici titlu de supe­rioritate, nici pecetea unei inkerioritáhí, kalasi^ând integritatea spirituala a colectivității românești, înjelegem sa încurajam orice mugur de talent, care va sâ?ni din solul acesta. Oricât de sărăcăcios, el î?i are mireasma lui speciiics.

pornim la drum cu Hamura marilor noastre tradijii culturale. Ră­mânem credincioși crerului literar a! maeștrilor scrisului românesc, cu care ne simsim uviji prin legaturi organice ?î substanțiale, tisturi de atâția inspirași si lorincelor de împrumut, noi rămânem credincioși adevărurilor de credință ale cstebismului literar de pura esenja ns- lionsls. Iradilionslihti, vom Me insa pas cü vremea. Ne vom încadra în ritmul ei actual.

^scultânâ impulsurile liriî ue postám ls muss ile scris cu pîcios- rele înlipte îu psmsntul strămoșesc yi cu ocliîi ls posrts, pe csre s psrît-o Vulcsu. Ls trebue pârii» sstâri, cs ?i ieri, cs ?î mâine...

?ilm, cs în vremuri cs cele ^e sstsri,preș cruile pentru msniles- târile spiritului, o nous revista 6e litersturs este o ispts 6e în6râs- nesls. Lreâem înss cu târle, cs ststs timp, cât msi existâ un pstri- monîu suiletesc 6e spsrst ?i cât msi sunt irloli lsl?i âe is^onit, cslî- msrs nosstrâ sre un rost.

OOI)^ ?OL2II

MXäLMI ^KVX2LI VLK2I

b'run^ä vercie cis tei, maestru tesutâ cie soare, Ut ce șoptești si cânți cie uncie a/latu-ie-ai oare? Doruri purtate cie vânt, visuri /urate cie buna, ^u ie trâesti ca noi si'n /reamâtui tău se'mpreunâ.

brun^â vercie cie tei, p/apânciâ si /rageclâ /oae scrima ocbilor mei si /ie ciurerea°ti ogoae,- lVu-mi bănui ca te smuls ciin pașnica vercie /rație? Llupul ce-l porti e, leit, un ebip cie inima vie.

brun^â vercie cie tei, vino pe bubele mele,- baina ce-apasâ vrâ/mas po/i s'o culegi cie pe ele. Deapânâ-i /irele'n viers, în viers cie cloine senine,- boarna-mi în su/lek cristal si umple vs^ciubul cu mine.

MXâLMI

O cât cie mult s'a rugat mulțimea, spre bolta cu stele.. Daca s'ar /i înciurat sâ plângă cu lacrimi si ele Higur câ lanu-ar /i râs acuma, bobot cie aur.

iVlâna ce-a blagoslovit ogorul, /ert/inciu-i sămânța, ^4sta?i, ca pumn încleștat se'ncireaptâ, câtâncl vinovatul, iasme'nciâr/ite cslcarâ sămânța si arserâ câmpul.Alunii cie grăunte si-atâtea nâcie/cii pierciute'n /âratecl iVu s'a ciescbis mâcar ocbisor cie pâne, sud glie.

benixul cruci înșelat, a rămas cu totul cenusâ. Kotile morilor stau, stăpâni peste moara pustie, Dmblâ pâian/eni tâcuti si'ntinci portativul tăcerii. Hi sub privirea'mpiekrita a stelelor vecinie cieparte Lietul pământ îsi învârte saracia si /alea.

IV8H^ VIN?^KI8

VOKI^ kvkIVNL

25 Assrtie.a or ce om înârâgosit si cancii^at la înșelare, începi sâ ai

M preocuparea primejdioasa â a pricepe l^erneea.^i au^it ca leineea e metafizica. Nu vrei sâ cre^i câ

keineia e numai lirica.?i nu te mulțumești cu pierderea vremelnica Zar ciesâvâr^itâ ce

Ii-o ââ înkâfi^area si apropierea kemeninâ, Lre^i ca voluptatea e un fragment 6intr'un tot care exi8tâ permanent încbis în limfa iubita.

Lu 8ukletul NrZonaufilor si al căutătorilor cle aur, cu toate puterile nââejciilor tale înâlfate, pornești 8pre fericirea presimfitâ, 8pre pă­mântul kâgâcluit, 8pre paracli8ul reconstituit. Lsti convins ca totul minte pe lume atarâ cle trumusefe!

Ocliii cie Zâmbesc a cirac si a înger, parul cu îngrijire coafat pe un câpusor cle copila perversa, crescută mare, o líraiul cie ceara si cie tranclalir, tarâat cu intenții cie luxura ^i cu mirea^mâ 6e iasomie, 2veltefea în formâ cie V a unui bust pe cars'l cuprinzi atât âe bine cu brafele, sânii fâcufi sâ se pitească întrebi în mâinele tale ocroti­toare, solciurile cu înmlâciieri cie val potolit, glezna subfire ca unei căprioare ce s a oprit o clipa sâ respire primăvara, rocbia frumoasâ ca aripa cie llutur, feluritâ ca florile câmpului, aciemenitoare ca apa plinâ cle reflexe a pârâului, rocbia ce se scbimbâ cle la xi Ia 2Í si se miscâ grafios 6e la clipâ la clipâ, — toate aceste farmece sânâtoase, proaspete si armonioase par a vesti aurora unor vremi, pe care, cu âelicatâ aciorare si cu supusâ creclinfâ, crexi câ Ie pofi trâi si pre­lungi spre neskârsit. Iar iemeea, ametifâ cie gesturile fervente ce-i înconjoarâ gingâsia, ajunge sâ se creaciâ pâstrâtoarea unor însușiri suprapâmântesti, posesoarea unor taine sfinte si miraculoase.

^ot astkel efemera cu aripi cie siciek transparent, giuvaer cie mâ- tase si cie luminâ, — oprinciu-se pe floarea calciâ a bujorului, crecie ca e eternâ ca si soarele si nu știe câ A cioua ?i fragilul ei trup câ^ut pe nisip, va fi cârat cie furnici.

Dar rilele caâ repeâe si äes pe tericirea inärägostisilor, asa cum pleoapele, îu clipire, se lasâ mereu peste lumina ocbilor. ^tli câ temeea ta s a lăsat surprinsa si cuprinsa cle un altul. 8i te cliinuesti vâranâ âistanîa pe care a pus-o intre concepția cle maâonâ ce îi-ai tăcut-o clespre ea, ^i purtarea cle kemelâ pe care a avut-o când nu erai âe tasâ.

^lu-e ea cle vinâ, ci tu esti cle vinâ.temeea nu e o problemâ, ci e cel mult o problemâ pusa greșit.I'e-ai lâsat amâgit cle suprateme colorate ^i catitelate. In juâecata

ta te-au încurcat rocliiile si gătelile. La sâ pricepi temeea nu trebuia, iscoâitor si pasionat s o por^i în gânâul tâu, asa cum îi 8 a arătat în atituâini âe intantâ cocbetâ, plâpanââ si asexuata, trebuia so âer- braci cu imaginafia si s'o juâeci goala, asa cum a lâsat-o Dumnezeu, blu trebuia sâ la^i sâ.se interpunâ rocbiile între juclecata ta si reali­tatea pe care trebuia s'o juâeci.

-Vi ti vârut atunci, cu ocbi aäevarafi, menirea materiala a cor­pului ei alb, creeat pentru feluri știute ?i eviclente. îmbrăcămintea âomoleste instinctele, alterează iâeile, civilizează purtarea în tim­pul rilei. var trupul aââpostit si perseverent, nu'si părăsește nici oâatâ âreptul lui la voluptăți reînoite, nu uita nici oâatâ porunca primita cle la strâmosi, cle a se uni cu alte trupuri în îmbrățișări sacre sau în împreunâri capricioase.

La sa veri lumina trebue sa âescbiri ocbii. La sasi veri grââina trebue sa âescbiri portița. La sa veri riua âe ari a calenâarului, trebue sâ rmulgi tila âe eri care o acopere.

vacâ voiai sâ veri temeea asa cum e, trebuia sâ'i iei lucrurile care si-o ascunâeau.

-Vi ti vârut temeea goalâ si reala. -Vi ti avut âe sigur tasâ âe ea aceias milâ bârbâteascâ si aceias âragoste âe copil, var nu ai ti tâcut o skantâ âintr'un animal blajin si setos. I^lu te-ai ti rostogolit spre veșnicie cu besia unei clipe care e trumoasâ tocmai tiinâcâ stâ pe Ioc. Reâusi la conâifta âe mamikere bine crescute, cu glume, cu mangaeri sau cu muscâturi, cu snobisme, cu tlori si cu clișee roman tice, asi ti tors împreună, pentru câtva timp, âar linistiîi, scurtul tior, subtilele ilurii ale âragostei împârtâsite.

8tâpan trecâtor al tündéi tale imperkecte, ce pohi cere mai mult altei tiin^e? ^ul^umeste-te cu pieritoarele teerii ale vierii si aminte- ste-îi câ si corpul tâu si acel al iubitei ^i al geniilor si al cerșetori­lor a pornit âintr'o sámánná stupiââ si se va sâvarsi într'un vierme neroâ.

Invafa-te sa veri. sti sa privești lumea pe lefele ei adevărate e arta de-a li mai pufin nelericit în viafâ.

keineea e un trup lrumos. -Viat. Iot restul la ea e adaogat sau cumpărat de noi.

28 Martie.Intre râsârituri si apusuri de soare ni se încbeagâ si ni se scur-

tearâ clin ce în ce viafa pe care nu o inai putein scbimba. Bucuriile si clurerile Ie capâtâm lârâ voe, aruncate în luga de lumina trecătoa­re a silelor, de înoptarea lecundâ a instinctelor Hi le primim supuși în pieptul nostru omenesc.

Lu liinfa noastra conturatâ dskinitiv de legile trupului si cle enigma veacurilor trecute, si cu puterile pufine ale ceasurilor cle voinfâ, încercam sâ ne depâHÎm soarta. Dar e vádit câ, în mijlocul cli­pelor de trudâ Hi cle plictiseala ce lormeasa grosul sivoi al visfii noa­stre, nu putem nici odatâ prevedea înlrângerea sau norocul ce ne surprind întotdeauna sulistul neînvafat cle copil.

Land nici odatâ nu știm ce ne va acluce aurora cle mâine, în care ri putem pretincle ca suntem înfelepfi? Oeclip rege gliicea oare ca va ajunge cerșetor? Locrate tzi Licerone, bânuiau ei ca oamenii ucicl în ckip mârșav pe cei care gândesc aclevârat si vorbesc lrumos? ^tia copilul tâmplarului din pasarét ca va ajunge lâclia lumei?

Viafa e cea mai primejdioasa aventura, lindcâ totul în ea ne este lâgâduit, Hi liindcâ nu putem îndeplini nimic, sau aproape nimic, din mirajele spre care ne îndeamoâ.

sărmanele noastre visuri, lugitive ca oborul de libelula, Hi intermitente ca torentele primâverii.

Rareori, ca prin adieri scurte si puternice, intrâ în sulistul nostru claritatea isbânsii Hi lrenesia dragostei. Ridicâm atunci iarâH lruntea noastra neînvinsa de odinioarâ. Lredem câ totul e adevărat pe lume Hi ca tristefea e o greHalâ. ^laturi de liinfa iubita, ne mirâm cum de am captivat tocmai noi kericirea pe care veHnicia întreaga a pierdut-o mereu din mrejele-i avide Hi n a putut s'o aducâ vie până la noi.

tis urcâm înkiorafi pe aripa sensualâ a vorbelor, kericirea, ve- cbea lericire e deci posibila, e buna, statornica Hi supusa voinfei noastre conjugate.

Line spunea ca viafa e trista?Le ascensiune vertiginoasa în lebrâ spre imagina raiului în co­

borâre spre pâmânt! Le bucurie nâpâdeHte în sulistul nostru prea plin, în gâtul nostru sugrumat de pulsul vijelios al iubirii!

Lu ce âârnicie Liu imparft omenirei secretul âe L ki kericit, pe care noi, între patru ocbi, 1 Liu äescoperit.

var cânâ veäem cum lucrurile 8e transkorma ca sä äevie ceeace 8uut, ue speriem cL íu cél mai groaznic vÍ8. Llüar cânâ ui 8e arata simpla si aáevaratá, uu ue ââm 8SLiuL uici oäata pe äeplin cle nema- surata tristeje a realitafti. Din lumea âragostei pasim iu lumea oame- uilor. Diu visul nop^ei trecem năuci si linistili iu vÍ8ul 2Ílei. Numai koamea, peráerea 8LU moartea ue âesteaptâ, ^guâuinâu-ne, 8â veclem cât âe mizerabila si kara lel e situalia uoA8trá lle vieluitoare pâmân- te^ti. Nu ue sprijinim clecât pe o minciuna care kuge ?i veșnic 8e scbimba, kâcânâu-se mai uouL ^i mai cruââ, mai krumoasa ?i mai trâââtoare.

Dnâe 8uut 8ulletele celorlalft, unâe sunt rekugüle uoa8tre? Ni- câeri. Liue ti-a rámL8 prieteu? Óiméul. ?i asta uu e uici mácar uu kragment cle literatura înlăcrimata. Nu 8uut vorbe âe plata îujelep- ciuue meuite sä ue âea satiskaclia câ LM priceput via^a. bl aâevarul cbiuuitor si prezent ca o rana cruââ, preci8 ?i neînâuplecat cu uu câlâu vesuic lângă pL8ul nostru.

Nenorocirea ue p au clește âe o potriva âin L8cuu8e colfuri ale ârumului, la O8ebite ceasuri ale vierii, ?i tace ca 8oarta noastră a tu­turor 8L lie egala. ?i 8oarta salaborului truâit ?i pământiu care înko- metat taie pătlăgeaua roșie îu kelii, kränge pâinea, mu^câ branșa ^i ceapa, — ?i a kemeii elegante, tara cle ro8t si tara âe griji, semeaha yi plictisita, parkumatâ âar putreââ, ocupata numai cu îngrijirea tru­pului, cu măsluirea cárkor cle intrare îu parsáéul artikicial, ?i cu omorâtul vremii, — si a omului cle akaceri care câlâtoreste prin lume ^i prin localuri cle noapte, lugiucl cle umbra lui cle animal brâparel, yi ocolinâ spectrul judecătorului âe instrucție sau al ruinei, — si a literatului cmelator sau titan, care, lângâ masa âe scris, se socotește un Dumnezeu neînțeles cs va ii râ^bunat âe o posteritate problema- tica, — ^i a burgberului sters si artritic omorât âe tutun, âe grăsime ?i âe meâiocritate — ?i o politicianului ingáinkat, van, kâ^arnic, păgu­bitor si păgubos, klagel al vierii contemporane,

pentru a trâi bine si a înțelege via^a trebue sa te supui la toate stupiâitâsile ei. ^âevârata eâucafte ar trebui sa ne obișnuiască cu moartea ?i sa ne învețe sa renunțam. 8â kim gata, în kiecare clipa, a pârâsi un iâeal mincios, un prieten kals, o amanta necreâincioasa, un trup stricat si o viala murâara.

Daca âestinele noastre vor ki meâiocre, sa kie cel pujin în umi­lita âemnitate a cerului restrâns pe care'l purtam cu noi.

ftimitaft pe pâmânt de un corp care cedea^â somnului în kiecare aslinftt, si care, pe nesimftte si pe simftte, strâbâtând anii, 8e na- rueste în îmbâtrânire, — irolaft în luine de atâtea piedici cari ne ridicu1ir:ea2â avânturile si ne krânZ energia, e tiinpul sa vedem cât cle impertinente 8unt vÎ8urile noastre cle stâpânire, ta^â de ceeace putem li.

Lauft un Dumnezeu, cauți o inimâ, cauft mila. Dumnezeu n a ko8t, inimâ nu poate li, mila nu existâ. Vei muri. Lauft raftunea, dreptatea, îndreptarea. >lu 8unt nicâeri. întrebi în zadar, încerci în zadar. Vei ki parajt, vei li 8trivit, vei muri.

?e toft ne asteaptâ amorftrea vlahei, câncl lârâ vindecare, apro- piaft de marea întunecare, vom li sulerinzi si umilift: ace8ta e sin- Zurul adevăr ce l putem pipai, aceasta e marea realitate. Boezia minuftoa8â si sonorâ cu care ne amâZim, isvorâste din bucuria pu­ținelor zile 8enine ce le avem si din revolta cu care credem ca vom birui trâdarea, rÍ8Ípirea si despârftrea.

8unt tânăr, dar îmi simt sulletul trist si străpuns, ca si slântul Zebastian, de nevăzute sâZeft. Blestemul cui îl îndur? Le străin a pus stăpânire pe mine? lintea mi-e limpede, dar totu^ simt ca mi s a lurat ceva. Oe ce pot ca si înainte sâ mâ Zândesc la toate, dar nu mai pot sâ lac nimic? Voința cui o suler? Line m a inclus într'un cerc vrâjit, cine mi-a pironit în palme osânda nemi^cârei? ^Vb, vreau sâ mâ recuceresc, sâ liu din nou pieptul sânâtos care respira, dintr'odatâ, tot aerul viu al cerului, privirea semeață care ftnea sâ cunoascâ toate orizonturile noi si larZi propuse privirii deskâtate si priceperii voluptoase.

^impu^ trece, timpul a trecut, toft trec înaintea mea; numai eu râmân nedumerit, nebotârît, cu privirea stinsâ, cu visele abätute si cu inima plina de suspinul înecâcios al înlrânZerii.

1.^

In rocbie albä de mireasă!, la bra/ul altuia râmbezti, Iar ei' — nebun de /ericire — llulezten s/erele cerezti. pierdut în umbra, ca un spectru privesc ia voi nepăsător: Laci voi sunted învinșii vie/ei Iar visul meu' — nemuritor.

Lei din urma, singuratic kaUâit s'a stins,

leiste si uitate vise larâsi m'au cuprins, —

^i sud stânca ainintirei<>em încătușat,

2area se cukundâ'n noapte, Lerul e'ngbetat.

?IMeiI>IH k^LLisciT^k HI KLVI2I0^I8^

cle 6LOK6L 80^KO^IL

anilestânclu-se la. origine ca o acțiunea politica cu obiecti- I I vul bine determinat, <le a provoca o cleplasare a frontiere-I I lor actuale ale 8tatelor succesorale ale monarbiei Habs-! U burgflor, îu lavoarea Ungariei, revizionismul magbiar a tiu8, în 8pecial în ultimii ani, spre aspectul cle âoctrioâ ^tiinWicâ. Aceasta evolufte îsi gaseste clesigur explicafte, îu creclinla promoto- rilor acfiunii revizioniste, câ prezentata sub un aspect stiinlilic, ea ar putea câștiga numeroși a^epft, în rânclurile elitei Intelectuale clin în­treaga Iunie, lactor âeterminant aâeseori si în solulionarea proble- inelor politice.

La urmare, un număr mare cle publiciști, câțiva oameni cle știință, jurisconsulft si âlplomaji, au lost puși la contribuție, 8pre a prezenta ?tiiosilice?1e problema reîntregirii Ungariei, problema re­vizuirii tratatului âela Irianon. Orice argument care ar Ii putut 8ervi caurei, nu a lost neglijat; si nici-o cbeltuialâ nu a fost soco­tita prea mare, pentru râspânclirea prin publicatii ^tünsilice, clar cle propaganda, a te^ei astkel clesvoltatâ.

Iar pentruca rezultatul atâtor slorfări ^i sacrificii — metoclic continuate — sa poata Ii constatat, am asistat la recenta campanie propaganclistâ a contelui Letblen. Hi cine a urmărit cleslăsurarea ar­gumentelor acluse âe lóstul premier magbiar, pentru susținerea revi­zionismului, ușor a putut clesprincle, alaiuri cle câteva discutabile constatări personale, o necontestata inlluensâ a clatelor si temelor emise în diversele publicafiuni revizioniste, cari âe câsiva ani au lâcut ocolul lumii.

On merit revine totuși conferențiarului cauzei: acela «le a Ii ales clin seria argumentelor anterior lormulate, pe acele menite sa impresioneze mai puternic, spre a câștiga partizani.

?rintre aceste argumente invocate cle contele Letblen pentru justificarea necesității reviriuirii frontierelor, întâlnim si pe acela al

- Leria III. I. 1.

plebiscitului; principiu ce ar ii lost ignorat sau încălcat cu acțiunea kixârii actualelor krontiere ale patriei sale, astkel cuin ele au lost consacrate prin tratatul clela Irianon. 8i prin aceasta o grava âesconsiâerare a iâeologiei vilsoniene s ar li savârsit, o primejclioasâ ignorare a garanțiilor morale, pe care ?reseâintele 8tatslor llnite le-a clat puterilor învinse, prin lorinularea nobilelor sale principii, ar li avut loc.

Lârâ a inova — si teza aceasta a kost âesvoltata în clilerite publi­catii pro causa, ale unor scriitori unguri sau streini, necunoscâtori ai realităților — Lontele Letblen si-a ales argumentul, vom recu- noaste-o, cu multa abilitate; pentru ca în Occiclentul respectuos cle voluta colectiva — element lunclamental în teoria electiva a na tionalitâtii, aceea consacrata prin tratatele ultime âe pace, — în lumea anglo-saxona mult atașata principiului cle suto-âetermlusrs a popoarelor, sa impresioneze si sa câștige simpatii pentru Ungaria mutilata.

O concluzie clintre cele mai primejdioase, se clesprinâe astkel, âin prolesarea acestei tere. Daca voluta populstlllor este recu­noscuta în clreptul international contemporan, ca kactor determinant pentru legitimarea cesiunilor teritoriale, valabilitatea juriclicL a ce­siunilor consacrate, în clauna blngariei, prin tratatul âla Lrianón, este cliscutabilâ, nici un kel cle prescripție neputâncl curge prin tre­cerea timpului, câncl un element atât cle important, cum este voluta colectiva, lipsește. Ilngaria, ea este sprijinita cle autoritatea cirep tului; pentruca Delegația ei la Lonkerinta Dâcii clin 1919 a cerut instituirea plebiscitului, asupra tuturor teritoriilor clisputate si cere­rea ei a kost respinsa.

Astkel, «liu puuct cle veclere juri clic, revizionismul nu numai ca ar ki posibil, clar — concbicle tlontele Detblen — este necesar spre a se corecta starea cle îspt, contrarie comandamentelor uormei cle Zrept,

Dar câncl kormula aceasta teza — inspirânclu-se clin lucrările unor parțiali scriitori — kostul premier al Dngariei ignora o serie cle aclevâruri, astăzi clekinitiv câștigate în cloctrina clreptului interna­tional, si verikicate prin practica vietei internationale. LI ignora astkel câ plebiscitul îormal, aclica acela kacut la o zi îixâ, nu este nici singurul nici cel mai ekicace mijloc cle cunoaștere a volutei co­lective, care — vom recunoaște — trebue sa ramânâ titlul âter- minant în legitimarea unei cesiuni teritoriale; pentrucâ practica ple

biscitului s'a dovedit în tonte timpurile plina cle inconveniente, cure sunt într'un 8til inni innre si pe un pinn inni întins, ncele ale unei alegeri generale pentru desemnarea reprezentantei nationale. Lu nonsteren acestor neajunsuri a tăcut sa se poatâ spune, câ „adevârata voința nekalsilicatâ, a populațiilor, nu se expriniâ decât toarte im- pertect într'un vot emis Ia o ^i lixâ si în care întâmplarea sau abi- litalile administrative vor juca totdeauna un rnare rol. La se ex- priina mult rnai bine în plebiscitul cle tonte silele, pe care-1 constitue inaniîestârile multiple, reactiunile qunsi-instiuctive sie suîleiului po­pular, resisteu^ele sale, simpatiile sale, ats?smeutele de simbolurile sale, de limba, de religia sa, totdeauna de amintirile sale", jll. Hau­ser). De aceea, cu toata speciala tavoare de care s'a bucurat ple­biscitul, în sec. XlX-lea, el a râmas cel mult, un principiu «le politica internațională, al cârui exercițiu este subordonat exigentelor acestei politice, tara a ajunge sa tie consacrat ca o instituție nor­mala, în dreptul international positiv. 8'a mers cbiar mai departe, accentuându-se câ din cnusa desavantagiilor ce presintâ în practicâ „plebiscitul este conclamnat cle majoritatea autorilor, el neliind si neputând li consacrat de câtre Dreptul International', (donsiorov- sbi.)

Lârâ a li atât cle concluclenti, vom constata, câ într'aclevâr o raționalizare a practicei plebiscitului este necesarâ, câ recomanda- rea insâsi a proceclurei plebiscitare trebue lâcutâ cu prudentâ ^i cu reservâ, ea avându-si rațiunea de a li, numai atunci când existâ o îndoiala, o incertitudine asupra sentimentului si clorintelor majori - tâtii populațiilor cedate. ?entrucâ, râmâns ca un adevâr general va­labil, câ „plebiscitul nu presintâ alt interes, decât cle a li akirmarea sentimentului national. LI este deci inutil ?i cbisr primejdios, când acest sentiment nu este încloelnic". (Douis De Lur.)

Dacâ aceste adsvâruri sunt astâsi ignorate cle câtre Lontele Letblen, ele au constituit un îndreptar pentru Lonlerints ?scii în 1919, dupâ cum numeroase clintrs comanclamentele clreptului inter­national au lost câlâuse în lucrârile acelei prea importante reuniuni internationale, care urmâria sâ realisese — pentru prima clatâ în istoria diplomatica. — o pace «le drept.

Lonlerinta Lâcii mai știa, câ într'o tnrâ învinsâ — cum era atunci Ungaria — instituirea plebiscitului era mai mult clecat pri- mejdioasâ, pentrucâ a consulta populațiile, într o asemenea situație, „înseamnâ a pune patriotismul lor Ia o grea încercare, clin care va

rezulta continuarea războiului si exasperarea regimului tortei" lkr. ve wartens.) '

var inai era necesara oare o asemenea consultare populara tormala, cânâ Lonlerinfa ?âcii era âocumentatâ asupra voinței iu- âiscuîsbile a nafionalitâsilor âin kosta monarbie austro-ungarâ âe a se atașa Statelor nationale, nu numai prin memoriile ce i se pre­zentaseră âe către Meritele organe ce Ie reprezentau, nu numai prin cunoașterea trecutului istoric si a âatelor statistice si etnogra- bce, âar prin însusi kaptul împlinit, al proclamării unit asii nasionale, înaintea câreia ea se gâsea, când îsi începea lucrările lla 25 Ianuarie 1919)?

LviMnt câ într'o astkel âe situasie, pe cat âe clara pe atât cle concluâentâ, lipseau toate elementele ce recomanââ recurgerea la plebiscit, spre a se sesisa vamja colectiva, ve aceea, nu este âecât explicabil, âacâ Lonkerinja ?âcii respectuoasa âe voinja popula- siilor —, care a prescris proceclura plebiscitara Ia alte remanieri te­ritoriale, cană sentimentul colectiv al populasiilor era inâoelnic — în caxul transkerturilor âe suveranitate, consacrate prin Tratatul âela Trianon (âin 4 Iunie 1920), gâsinâu-se în kaja unei voinje nasionale clara si militanta, Ie-a legitimat prin plebiscitul âe toate silele, su­perior ca valoare juriâcâ celui kixat Ia o si anumita,

vs uncie resultâ câ si acest argument, cârma contele vetklen îi acorâa o însemnâtate cleosebitâ în acsiunea sa propaganâistâ, care este privit ca âecisiv âe câtre âoclrinsrii revisionismului, nu poate resista obiectivelor constatâri ce am kâcut. blu poate ki âeci vorba, âe o pârâsire sau ignorare a iâeologiei vilsoniene, atunci cânâ — în 1919-20 — Lonkerinja ?âcii elaborânâ tratatul âela Trianon, îm- pârsitor al vecbei Ungarii, âar eliberator al nasiunilor subjugate, a consacrat si ratikicat trecerea la 8tatele nasionale a teritoriilor as- tâsi revenâicate âe Ungaria revisionistâ. blu se poate, ca urmare, sâ se sussinâ câ voiaja populațiilor a kost ultragiată; într'un aâevâr, nu s'a recurs la plebiscitul kormai, Ia mijlocul cel mai pufin- perkect spre a o constata, âar s'a kâcut apel Ia plebiscitul âe toate silele, acela prin care sentimentul nasionalitâsilor oprimate s'a manikestat, timp âe secole, într un anumit sens. 8'a âesprins astkel o voinjâ colectivâ, pe care presiunile aâministrative nu ar ki kâcut, âecât sâ o exasperese în eventualitatea unui plebiscit, în înjelesul obișnuit al cuvântului.

?i Lum revenâicârile revisioniste sunt înâreptate, în primul rânâ in contra României întregite, cum sussinâtorii plebiscitului ca armâ

revizionista au mers până la a alirma, ca Românii clin transilvania nu au âorit Unirea cu ^lara vecbe, este locul cle a constata, ca claca este vorba cle vonass colectiva a majorității populației clin Irsnsilvs- IÜL (in aceasta clenuiuire cuprîn^ânclu-se totalitatea teritoriilor cle clincoace âe Larpasi, integrate asta^i Statului român, astlel cuin în- telegeau si Meritele ineinorii ale âelegasiei romane, prezentate Lonle- rinsei âe ?ace), toate elementele plebiscitului âe ioste rilele au exi­stat in interpretarea acestei voinse colective.

Lonstatâm într'aâevar, o istorie naționala in care nu exista ma- nikestare conștienta care sâ nu li tins spre unitatea naționala. Lon- statâm o unitate spiritualâ, sukleteascâ — âeasupra granițelor âes- parsitoare cle krasi — care a prececlat unitatea politica. Oâsim, cu un cuvânt, acele manilestsri multiple cle care vorbeste prol. Hauser — elemente constitutive ale plebiscitului «le toste bilele — sub un aspect cle tot clar, cle un înâelungat timp, toate acele manilestari ce­reau imperios unitstes ussiousls, clreapta sentinsâ într'un secular proces istoric.

Iar claca este vorba cle un plebiscit cle caracter concluâent, el a avut totuși Ioc, in mocl spontan; plebiscitul spontan, neinscris intr'un tratat international, liincl cunoscut si înregistrat cle viata internatio­nal â postbelica, in câteva caruri. Laci ce este altceva ^âunarea «lela ^lba Iulia clin 1 Decembrie 1918, clecât cel msi granâios plebiscit spontan? 8i cum poate li calilicatâ primirea entuziasta tăcută arma­telor române in transilvania, lsrs «leosebire âe ussiouslitste, clecât ca un aâevârst plebiscit? (Lum âelineste lóstul preseâinte toincare primirea asemănătoare lâcutâ trupelor lrancsxe in ^lsacia-torena, unâe s a respins âeasemeni iâeea plebiscitului lormal, spre a nu se consiâera legitimat juriâiceste, raptul sâvârsit âe Oermania la 1870.)

bleinâoelnicâ apare astlel voința populațiilor clin transilvania româneasca âe a se alipi Ltatului national, ele poseâânâ — in vir­tutea triumlâtorului principiu al naționalităților — un liresc ârept âe a se integra in massa națiunii libere, âupâ cum 8tatul national, poseââ intotâeauna un imprescriptibil ârept âe revenâicare, âe-a atrage la sine părțile clin națiunea sa, ce sunt supuse unor stăpâniri streine. ^Vcest principiu binelacator, ignorat sau âispretuit timp âe secole, apare ca un comanâament imperativ al noului âept inter­national, totâeauna cânâ exista continuitatea teritoriala între națiu­nea libera si lrânturile âe națiune, înglobate unei «luminății streine; în carurile cânâ astlel âe continuitate nu exista, impunânâu-se ca un comanâament al aceluia« âept international, principiul âe protec-

22 Oec-T-Z-o Lo/z-ozrz'e - /'z/zzcz/z/u/ /z/ebzsc/fsz- s- ac/zuzrea zev/^zozzzs/zz

liune a indivizilor minoritari (nu a colectivitâfilor minoritare, spre 2 NU se creea stai îu stat) principiu, ce în aplicatiunea sa practica postbelică, pâcâtueste desigur prin lipsa Iui cle generalizare, cle obli- gativitate adicâ, pentru toate 8tatele clin Oomunitatea Internalionalâ.

In faja acesor constatări, apare odata inai mult, neintemeiatâ, infirmata si condamnata, acțiunea revizionista magbiarâ, acțiune care, sud mantia celui inai autentic pacifism, se prezintă ca o acpu- ne veșnic provocatoare, cle continui încordări în raporturile inter­naționale, si cbiar de râ^boiu.

Lonstatârile fâcute — intenționat Ignorate de militantii revi^io- nisinului — ne evidenftaTâ în definitiv, un iapt cliainetral opus con­cluziilor propagate de Lontele öetblen: ca repartifiile teritoriale pe care Irataiul cle Ia Trianon Ie-a conslinfit, i^i psstres^s întreaga va- lsbilitste juridica, pe care ele au dobândit-o în inoinentul seinnârii acelui l'ratat, la 4 Iunie 1920, când acordul 8tatelor interesate, — valabil si în ca^ul câncl un 8tat este învins, cuin era situasia Ungariei, în virtutea cunoscutului adagiu: coactus voiul sed tainen voiul — venea sa se adauge si sa se suprapunâ unei indiscutabile voinfe populare. Clementele constitutive ale actului legitim de transferi de suveranitate — cum Ie pretinde doctrina noului drept internațional

sa gâseau astfel, cu prisosința reunite.I^u curgerea unui timp îndelungat — prescripție scbiritîvâ de

care vorbesc revizioniștii — nici instituirea, în riua de a^i, a unui plebiscit lórinál cum preconiza la bondra Lontele Letblen, ar putea legitima desmembrardâ Ungariei, triumful principiului națio­nali cânilor care a creat si din blngaria, odinioară apâsâtoare de naționalități, un 8tat național — râmane titlul real d^ justificare a operei teritoriale, consacrata juridicele la Irianon. bl înseamnă în­suși triumful ideii de drept si de justiție în viafa internaționala.

6« 6L0K6L

t

Fu/ietui mi-a rămas cruciä nâcis/cie taraneascä Hi Aânciui meu aicioma piu§.Oxorui iui.- întinsâ câmpie româneasca 6emutâ cie boi în /u§.

^pZL coarneie, cu biciui atârnat pe umăr, Hi--mi simt cupetui ciescuit.Lra^cieie ne§re si umecie ie număr In cacientâ cie pasi muiti.

Foareie mâ un§e cu unt-cie-iemn cie surioare, IVorui mâ ckâteste cu pioi.Hâ§eata iuminii in rana mâ cioare Hi mâ ieaZâ umbreie moi.

(7ânci piia rosto§oieste pietroase piociuriHi iubește sunet cie /ier, îmi trosnesc oaseis ciin nenumărate nociuri, Inkreptânciu-ie rugăciune spre cer.

Ztiu câ buma se /ârmitea^â'n mineLîi voiu i^bâvi'n ea.Vor porni ociatâ piupuri sub brate străine Hi visui aib mi bor s/âsia.

Hi-arunc totuși în trecerea oarbâ cie Âie I'umnui meu cu meiociri.-Voatc-- numai scârtâitui cie rotiie, Voate'nakte rotiri cie ciocâriii.

^l. /'ötre

2

^áncl aplecat pe lemnul acestei mese, Ou tocul scräsnincl pe bärtie,

^lmt plugar cu mânecile sumese/n/igäncl plugul kntr o câmpie.

--4§â éra tata, încovoiat pe unealtaFub /aratecul ^ilei cle vara.- ^p2 ârtilor tremura la botár balta Fi umbra clormea sub cara.

Oiocâcliile-i cleslegau kn viers navala Fi bar^a-i toca'n slava veste, ^crm si el, cu-a bra^clelor cerneala Aceeași sirâmaseascâ povesie.

Oâncl sier^Lâ cu poslâ câmâsii suclnsreä Oe pe cln'pul lui cle nremâ, /i râmâneâ n psn^â ioâiâ'n/â/iseree, Oa un Orislos pe maramâ.

Ââiea aplecat peste albele oseminte /vite clin bra^cla cle cărbune.- /ncercâncl parca sâ-si re/acâ'n minte Oonturele lor străbune.

Oum pânclesc eu sâ cleslusesc glasul pecetluit in mine ca legământul, Oe-mi botáreste /arâ voia mea pasul Fi-mi clogoreste aici cuvântul.

z>4s vrea sa-mi plesnesc acum gânclul /ntre bártiile-acestöZ moi, Oum oclinioara, ^ile cle-a rânclul, plesneam biciul pe lângă boi.

7/ueram vese/, pentru 2ärÄe /impe^i, ^8/oboc/ imn c/e robot.7/ävanii ms o§/inc/eau in ocbi ume^iHi-i sărutam /râteste pe bot.

O pasăre speriata ca c/e moarteI^i-a p/âns oc/atä /rumos:Ii mutasem cuibu/ /a o parte, Lânci sa-/ răstoarne /ieru/ pe c/os.

7ata a răsucit atunci o tigare, âuncânc/ /umu/ în vânt.Ii bănuiam §ânc/u/ peste c/epartareHi n a spus nici-un cuvânt.

^4 mizcat bu^e/e'n cbip c/e c/escântec, ^4pâsânc/ coarne/e mai §reu.Htia e/ oare câ ace/ cântecVa p/ân§e mai c/eparte 'n visu/ meu?

4

Hi ast/e/, ca toti târanii c/in copi/arie, rânc/uesc simp/u p/ugar.

^4pa ^/orti/or vâ/ureste mereu străvezie In visu/ meu c/in botár.

/Ve/smurit râsunâ a^i prin apropiereLbiot c/e înc/cmn: bâis, cea/Dea/u/ cu/câ umbra /a prive§bere 7e troscotu/ c/in vâ/cea.

^scutif svâcneste tocu/ c/e /emn în mâna, La vecbiu/ mâner c/e otic/ â-e brâ^c/aru/ încărcat c/e bumâ, Lânc/ c/in a/unc/ î/ arc/ic.

7icioare/e-mi tropâesc mersu/ greoaie, Vâ/âtucite strâns cu pământ.Loi negri su//â pe nari vâ/vâtaie, Kaninc/ §ruma2 în /u§ /rânt.

I'oienui e cărat kn sack cie aidineI'entru bucuria ciuice cikn stup.Kaman petaieie scuturate ciin tuipine-8ub iespeciea bra^ciei sä ie-astup.

Dn străbun cioarme aciânc aci, sub §iie,Lu /ioriie meie pe piept.-c4s ciori sa-mi pun una in pâ/ârieiii nu trebue sa-i ciestept.

5Lu§etui meu c-o carte prâ/uitâ si vecbe, Ke care trucinic mä'ncioi-Danie carnal ciin moștenirea stravecbe, Lu o cioace uscata'n /oi.

O mâna §roasâ cu stiintâ primitiva, Lu siove cim iut si cer, ^4 scris ociinioarâ in mintea ei naiva, frânturi cie basm si cie mister.

In noaptea cie-acum surpată pe §ânciuri Ve§iie2 muit cu ociiiui crunt, Vrânci sâ ciesie§ ciin sterseie rânciuri >8crisui întortociu'at si mărunt.

Dar sioveie-mi /oacâ tremurătoare'» /a/â Dn ai/abet vecin', neinteies/ ^4s 2ice turme ras/irate prin ceata Ivește câmp cie iioicie cuies.

O carte §aii>enâ, cie râs/oit roasa, I^li-e cuZetui sub cânteceie noui.- IVâ /armecâ povestea mereu neknteieasa

mâ'mbata ocioarea ciin /oi...

LKI2LI.L I81OKILL6« 8LVLK 81OIL^

uvantul criza e în voga. H pe toate buzele. I^a toate întru- M nirile publice. în tonte ziarele. în tonte revistele. în tonteR âiscusiile. ?retutinâeni aceias relren revine inonoton, obse-

clnnt, exasperant: criza, criza. Lriza financiară, criza eco- noinicn, criza politica, criza morala. Lrizâ, criza, criza.

8i noi vorbiin âe criza. blu, insa, în sensul sau minuscul cotidian. Li în înțelesul sau mai nclânc. în înțelesul sau burclrbarâian, în perspectiva metamorfozelor structurale ale istoriei, în ungbiul moâi- ticârii raportului âintre cele trei mari potente ale fenomenelor isto­rice: statul, religia, cultura.

într'un staâiu anumit al istoriei cele trei potense: statul, ca expresie a necesităților politice, religia, ca reflexul nevoilor meta­fizice, cultura, ca oglinâa trebuințelor spirituale, se alia într'un raport determinant.

Lan ci una clintre aceste potense skarma ecbilibrul raportului clintre ele si câștiga egemonin asupra celorlalte, se procluce criza. ?rocesul istoriei se precipita într'un ritm accelerat, evolusiuni cs nu nevoie cle veacuri, se realizează în cnsiva ani. Iln an e un veac. O clipa, un an. Inselepciunea noastră rurala: ,,nu acluce anul, ce acluce ceasul , înflorește frageda într un sens proaspât. 8tructura sociala, politica, economica e sgucluita în toate fibrele ei. O lume vecbs apune, o viasâ noua sasneste ca zorii înrourași ai unei climinesi. bi criza în ritmul ei catastrofic, în ritmul ei geologic, bi începutul unei viesi noui, sau, poate, skârsitul ei. b! luceafărul cle dimineasâ sau luceafărul cle seara, bi viasâ, sau, poate, moarte; poate, prăbușire totala.

bi prelucliul revolusiei, sau, «lupa cum se exprima cu un termen Oswald 8pengler „lipsa âe forma", „âie b'ormlosiglreit", disolu- siunea.

âacob öurclrbardt, ale cărei intuisii istorice din 1868—1870 sunt asa âe sugestiv actualizate âe epoca noastrâ, împarte crizele istorice în doua categorii mari: a) crizele primitive, „a căror proveniensa ?i

repercusiune nu lecunoastem îndestul sau nu Ie putein gbici decât in stări ulterioare", cum ar li bunaoara migraftunea popoarelor si

inva-iunile născute din nevoile de traiu sau ivirea unei personalități puternice în sânul unui neain, vscbingiskban Ia Mongoli, l^abomed la Oralii, crixe pe cari noi le-ain nunii imprevizibile si bj crimele adevarate pe cari noi le-am calilica previzibile, ale căror trâsâturi constante, tipice se pot deslusi prin, intuiție din caracterul general omenesc al laptelor istorice.

Noi nu vrem sâ adâncim crimele primitive-imprevi^ibile deoarece nu avem preocupajiuni de pura teoretizare, atenftunea noastra se va polariza în jurul caracteristicelor crimelor previzibile, spre a încadra kenomenele epocei noastre în principiul crimelor istorice.

voi lactori se ivesc ca doua caracteristice mari în procesul cri- -elor istorice, doi lactori lierb ca mustul în vremurile de adânci preiaeerj:

1. lorsele revoluționare;2. lorlele racjionare.k-orfele revoluționare sunt preluate prin „răsturnarea opiniilor"

ca sa inprumutam un, termen niet^scbeian. Ideile ce suspin institu- Iiunile sociale, politice, economice, juridice sunt epurate de viajâ. O mentalitate noua electrizează straturile largi ale poporului. Ideile noui se întind pe supralefe mari ca locul pe miriști. Oileritele paturi populare prind a gândi în aceasi maniera. ?ar'c'ar li o singura paturâ sociala, un singur sulist, o singura inimâ, o singura inteligenjâ. Imuturi, Lapitale, națiuni distanțate între ele prin dilerenjieri lun- damentele judeca stările de lucruri în acelas lel, cu acelas etalon. O singura lozinca străbate lumea, un singur ideal ilumineariâ loslo- rescent privirile mari ale mulfimei.

8e pare, — scrie Iacob vurckbardt în ale sale „V^eltgescbicbt- Ilcben vetraclitungen" din 1868-70, - ca una din condițiile preala­bile ale crimelor este existenta unei circularii intense si întinderea pe cai mari a unei mentalitás similare în deosebitele lucruri, vacâ, insa, a bătut ceasul si materialul adevârat este aci, contagiunea se răspândește pe mii de kilometri si atinge dilerite leluri de popula- liuni, cari altminteri, nici nu se cunosc între ele. 8olia străbate atmoslera si asupra unui lucru de care e tocmai vorba se înțeleg deodată. cu tojii, si cbiar daca n'ar li de cât un lucru obscur: „Ire- bue sâ lie altlel".

„In prima cruciada, după începerea predicei, tocmai ele, mul- fimile mari au lost acele cari, la câteva luni, ba cbiar Ia câteva

săptămâni, au pornit tis spre o patrie nouâ, necunoscutâ, kie 8pre moarte sigura.

„La kel in rajkóiul târânesc, uncie in 8utels cle teritorii mici, cuprind aceas mentalitate, in acela? timp, pe ^âran.

„Lranfa a kost in 1789 toarte nivelată si circulația ei a kost mare, nici pe departe, insa, ca acea de a^i; numai câ intelectualii au kost koarte omogeni in gândire."

Corfele revoluționare au o kirionomie negativa si un aspect pozitiv.

Negativ este protestul unanim impotriva trecutului, scrasnirea clin clinei impotriva vecbilor instituftuni, nemulțumirea plina cle kisre ce agitâ straturile clinamics ale poporului. 5e kormuleaLâ vindicte sângeroase, se cer sancțiuni. Responsabili sunt kâcuft exponentii regi­mului apus. Li vor trebui sâ-si râscumpere prin sukeriiftâ, sukerin^ele mulțimii. Li vor trebui se râspundâ kie ca vinovaft, kie ca fapi ispă­șitori. O coaliție cu kire invizibile leagâ pe toft aceia cari vor sa răstoarne actualele stări cle lucruri. 1"oft așteaptă pe comandantul, dupâ cum elementele egoiste ?i josnice adulmecâ prada, vânatul. Lu un patos kára seaman, cu o sete inimaginabila poporul dorește din toate kibrele scbimbarea totala a lucrurilor. 8a se prâbuseasca tre cutul, sa disparâ benekiciarii Iui insuportabili, benekiciarii lui rapaci, sâ nu rămână nimic clin ce a kost. O vaja noua sâ vie, sârbâtoarea poporului.

,,In ceace privește ki^onomia iniftalâ a crimelor, — scrie Iacob Lurcbbardt, — Ia inceput apare latura ei negativa, protestatara, protestul ingrâmâclit contra trecutului, amestecat de spectre groaz­nice cle teama unei apâsâri si mai mari, necunoscute" ... „Indivizii ?i massele atribue apâsârile stărilor de a^i, pe carul ele nu sunt de cât lucruri ce aparțin imperkecftunii umane ca atare" ... In cele clin urmâ, toft aceia cari vor stâri cle lucruri altele ca cele de ari, intrâ in borâ. ^i pentru stârile cle pânâ atunci sunt kâcuft răspun­zători repre^entanlii lor cle pânâ atunci, cleoarece nu se cer numai scbimbâri, ci si răzbunări". „In orice car:, numai coaliftunea oarba a acelora ce vor alte stâri cle lucruri, kace cu putin^â ca o vecbe stare cle lucruri sâ kie ridicatâ clin Há^ani; kára ei instituftile vecbi, bune ?i rele, s ar perpetua in eternitate, aclicâ pânâ la decadenta acelei naftuni".

Lor^ele pozitive ale crimei sunt elementele active clinamice ale unui popor. I^u cei ce sukera, nu cei pe cari ii împilează instituftile vecbi, nu poporul mi^er riclicâ steagul insângerat al revoluftei. Li idealiștii si cezarii. Idealiștii, in sukletul cârora sukerinfele poporului

vibreazâ LU o largä rezonanIL, jerttele de totdeauna ale vierii, stin- iii unei națiuni. 8i cezarii cari vor sâ-si astâmpere instinctul de dominație, supraoamenii cari cu brutalâ energie știu 8â calce peste cadavre, genii ni politicii, cari știu câ aci, pe pâmântul acesta 8e nklâ nu în civitas dei, ci in civitas diabolii, unde 8crupulul aduce întrângerea, oameni debarasași âe orice ideologie si âe o orice teorie, cari știu câ si idealul moral în acest intern 8e realizeazâ prin mijloace imorale. I^ietzscbeianii cari nu vor evita 8â uciââ, sâ samene ruinâ, sâ-si costumeze oamenii în in8truinente ale dominație lor.

„I-a începutul pozitiv, ideal al crimei, — 8crie tot Lurclâarât, — iniftativa nu revine celor inai mizeri, ci celor ce vor sâ se ridice' ei 8unt aceia cari âau începutului crimei strălucirea idealâ, tie prin cuvântare, tis prin alte calitâti personale. 8i acunr începe jocul briliant nebunesc al speranțelor, âe âata aceasta în inâsurâ colosala pentru paturi întregi ale poporului. 8i în mijlocul masselor protestul contra trecutului se amesteca cu o imagine kantastic strălucită a viitorului, care tace imposibila orice meditație rece."

Intre tortele motrice ale crimei tigureazâ iâeologia, programul revoluționar. Dar nici o crizâ nu s'a dsslânluit âupâ gbiâul unei iâeologii, nici o revoluție nu s'a realizat âupâ itinsrariul unui pro­gram. Iâeologia nu este decât sistemul âe gânâire în care se oglin- âeste retlecliunea iâealâ a teoreticianului asupra stârilor âe lucruri existente. Ideologul e situat în atarâ âe tortele revoluționare ce mocnesc în adânc. bâ nu este âecât produsul lor. înzestrat cu putere âe speculaliune, iâeologul învestmântâ doar nemulțumirile sociale, politice, economice într'o ideologie sistematizatâ. ?e când omul simplu nu este conștient de tortele revoluționare ce ac^ioneazâ asupra lui, întocmai ca fâranul ce asistâ Ia kenomenul tulgerului târâ sâ înlelsagâ în mod stiinfitic producerea lui, capul teoretic genial prinde într un sistem tortele dinamice de răsturnare. Dar dupâ cum împrejurarea câ omul de stiin^â cunoaște în mod teoretic producerea tulgerului, nu denotâ câ el este autorul Iui, tot astlel ideologii nu sunt ei autorii tortelor revoluționare. Oimpotrivâ, dinamica revolu- îionarâ aclioneazâ târâ program sub impulsiunea pateticâ a puteri­lor mistice. Laracteristica miscârilor revoluftonare este lipsa de program, semnul de noblețe al organizajiunilor revoluționare este absenta de program. Mussolini mârturiseste câ kascismul s'a declan­șat târâ program, ideologii marxiști vorbesc pejorativ de programul contur al na^ional-socialismului, iar al^ii contestâ ortodoxismul marxist al leninismului, dar aceștia nu înțeleg câ tocmai acesta este blazonul organizasiunilor revoluționare: disrep^ul ta^â de program,

disprețul conștient sau inconștient al ideologiei. Revoluția e8te un kenoinen catastrokic, programul e8te, prin excelentă, apanagiul evolutioni8lnului. Realizările 8â 8e deapene încetul cu încetul, în cur8ul veacurilor, în inocl programatic, dupâ prescriptiunea impera­tiva a principiilor. 8'apoi, cle program au nevoie cărturării cu inteli­genta domesticită în scoli, universități si academii, spiritele citadine tara rădăcini cari au nevoe de ideologie ca sâ înțeleagă viata, de program ca sâ condamne viata si sa se revolte împotriva ei, daca nu se deskâsoarâ dupâ tipicul dinainte așternut al pricipiilor, de program ca sâ-si potrivească viata dupâ tactul ideologiei. De aceia, ei nu înțeleg revoluția, de aceia ei condamnâ totul ce nu intra în ideologia cu care a tost încbircitâ inteligenta lor. Lbiar acum citesc în Ziarul „România ^louâ" exemplul de judecata al unui intelectual demo­crat." bouis Bonaparte a tost decis sâ-si acapareze puterea cu orice preț- pentru acest scop se pune la cale lovitura dela 1 2 Decemvrie 1850, care râmâne o patâ rușinoasa, niciodată reparatâ ?i uitata, pentru poporul îrsncez- Din aceastâ zi Napoleon III devine împărat, dar pierde orice simpatie îu tata lumei, lotuși, deocamdată uumsi iute- lectualii îl urâsc. poporul este mulțumii, pentrucâ printr'o seama de masuri de ordiu social, Napoleon III a ridicat duuâstares populației ?i a redus simțitor yomsjul." Intelectualul democrat a învâtat câ puterea se dobândește prin sutragiul universal, deci, lovitura de stat este de condamnat. Le importanta are atunci pentru el câ „poporul este mulțumit (acum urmeazâ scuza pentru popor), pentrucâ printr o seamâ de mâsuri de ordin social, Napoleon III a ridicat bunăstarea populației si a redus simțitor șomajul." Intelectualul democrat îl va condamna. De acea, lovitura de stat a Iui Napoleon „va râmânea o patâ rușinoasa, niciodatâ uitata si reparatâ, pentru poporul Irancez.

kâcut-o poporul Irancez?). Deacea, Napoleon III „pierde orice simpatie în kata lumii" (adecâ a democratilor intelectuali). Dar inte­lectualul democrat țâra sâ-si dea seama condamna întreaga sa tagma, când tace aserțiunea: „Ruinai intelectualii îl urâsc. poporul este mulțumit, pentrucâ printr o seama de mâsuri de ordin social, Napoleon III a ridicat bunăstarea popuatiei si a redus simțitor șomajul."

Le-l interesează pe intelectualul citadin viata, pe el îl intere- seazâ programul. Acesta sâ lie respectat.

Rste surprinzător câ acest ou al lui Lolumb, aceasta caracteris- ticâ a miscârilor revoluționare: lipsa de program, n a lost sesizata de nimeni. linii au simtit-o în mod vag, altii în criza de azi prole- tizeazâ crepusculul programelor.

„Va ki — scrie Durckbarât, — totdeauna cu neputința 8â se apreciere Iu început graâul si valoarea crisei ?i, în> âeosebi, capaci- tatea ei 6e expansiune, câci uu botârâste atât programul, cât, inai Lies, mássá materialului inklamabil existent, aäeca nu masurile si starea sukleteasca nu a celor ce sukera numai, ci si acelor ce înclina 6e inult 8pre scbimbare generala, blumai un singur lucru e8te cert: crimele aclevârate 8e intensikica prin rezistenta materială, cele neaâevârate 8au insukiciente, 8e parali^eariL."

„Nimenea 8a nu 8e însele asupra kaptului, — scrie Osv^alb Lpengler, — ca epoca teoriei se termină si pentru noi."

Lemnul vizibil al crimei este renegatismul. Regimul se reneaga. L în apostasie katâ cle el însusi. L eretic. Ruinai este ortobox. blu mai este pâsitorul icleilor în leagănul carora a varut lumina r:ilei. vaca este un regim absolutist nu mai este stăpân pe krânele despo­tice, âaca este un regim liberal bi^olva libertățile, âacâ este un regim democratic guvernează autoritar, âacâ este un regim al liberalis­mului economic recurge la intervenjionismul 6e stat. Lontradicsia este în berbere, contradicția bospeste crir:L.

H principiul, pe care l-am putea numi kerrerian, ce âestramâ tunclamentul cle existenta al unui regim.

Instituțiile nu sunt în korma, în sensul câ un popor este în kormâ în caclrul statului prin icleia cle autoritate, sexele în căminul kamiliei prin căsătorie. Instituțiile numai pulsează cle viatâ, sunt stoarse âe sucul vital ca o lămâie, agoniseala, bi abâcatiune pe toata linia, secătuirea izvoarelor cle viatâ, renunțarea ka^a cle noile puteri ce irump pline cle vitalitate, blici o iluzie a poporului nu mai suspine instituțiile, lotul este copt pentru ruina. lira spumega pe străzi.

Drumul kortelor revoluționare e barat cle corâonul kortelor reac- sionare. L regimul vecbiu cu toate instituțiile putreâe, cu toate moravurile si kormele culturale încărunțite, clar mai ales cu toti indivizii cointeresati prin benekicii cle vecbiul sistem.

In acest moment apare terorismul, ^xponenjii regimului âeclan- seasâ o teroare îngrozitoare, impotriva vieții noui ce se riclicâ. Aceasta teroare, condamnata de moraliști, are un imens avantagiu pentru viitorul regim: selecționează elementele cle elita. Laci pe câmpul de încăierare a celor doua tabere antagoniste nu rămâne nici un las, nici un pacikist, nici un predicator âe blândețe si cle pace, nici o viata decadenta, ^.par exemplarele superbe ale umani­tății, acei cari mărturisesc împreuna cu lkeraclit: lupta este tatai tu­turor lucrurilor, kanaticii cari nu-si apreciază viata mai mult decât me-

ritâ, oameni cu prisos de inima si cu pletorâ de energie ce se dâ- ruiesc națiunii.

Dupta iu koríné spâimântâtoare. I^ici o armâ nu este dispre- huitâ, nici un scrupul nu deranjeazâ conștiințele, ^lici un considerent nu dezarmează bravele, popoarele recad în barbarie. „Deskiinlarea adversarului, — scrie Durclcbardt, — apare ocbilor rătăciri ca sin­gura salvare; sâ nu râmânâ nici kiii, nici moștenitorii; collá biscia muore il veleno". jLu șarpele moare otrava.)

I^loi trâim în crizâ, într'o epoca kierbând de contradicsiuni, într'o vreme când körme ireconciliabile se mistuie reciproc, bkoi trâim în statul democrat, în contradic^iunea antagonicâ a acestei kormule politice. Laci ideia de stat represintâ ideia de autoritate, iar ideia de democrație este expresia lipsei de râspundere, a lipsei de autoritate. Land statul realizeazâ, democrația îsi dizolvâ kunds- mentul sau de existen^â: autoritatea, pentrucâ elementul democra­ției este dusmânia ka^L de autoritate. Land democrația vrea sâ promoveze ideia de stat, îsi suprimâ izvorul sâu de via^â: lipsa de răspundere, kuga de autoritate. Deaceia, statul nu poate sâ existe decât kârâ ideia de democrație, iar democrația kârâ ideia de stat.

Dar contradicsiunea este cuprinsâ în însâsi ideia de democrație. Democrația ca expresiunea teoreticâ a domniei poporului ar trebui sâ se razeme pe principiul unanimitâ^ii, dar teoretic ea nu isbuteste sâ kie decât expresia principiului majoritâ^ii. l^eparticiparea acestei minoritáéi la guvernare, excluderea sa din comunitatea naftonalâ este contradicliunea, care condamná întregul sistem. Dar în akarâ de minoritatea care este exclusa în mod real dela guvernare pe temeiul principiului majoritâsii, existâ o minoritate care condamna democra­ția ca atare. Lste sukicient ca aceastâ minoritate care în mod prac­tic condamná sistemul democratic prin neparticiparea la vot sâ se înmul^eascâ astkel ca sistemul sâ cadâ în mod real. Dxaminaft kara noastrâ. Nai bine de 60 la sutâ din alegâtori nu participâ Ia urnâ si partidele cele mai puternice nu isbutesc sâ întruneascâ decât abia 14 Ia sutâ din cele 40 Ia sutâ cari votează, asa încât ^ra guvernatâ de voința a 5 Ia sutâ din populație. -Vm ajuns astkel în plin cezarism. La pe vremea lui Lezár, cetâjenii cinstiri nu mai voteazâ,

8piritele mari au presimțit de mult câ democrația este sistemul de guvernare al mediocritâ^ilor, al egoiștilor, al ticâlosilor.

Va ki deajuns dacâ voiu cita pe Renan, blietzscbe, Loetbe, Lbar-

- Loria III. I. 1.

les Naurra8, Burckbarât, Baine, O8walä 8pengler, Nibail Bmine8cu, ^urel L. Bopoviciu.

Democrajia e8te vrájma8L elitelor, ^.mintiti-vâ âe LIemenceau. 8piritul politic cel mai puternic al timpului 8âu. ?e uni înâelungati, pe temeiul unei calomnii, 8ukragiul univer8al l-a exclu8 âin viaja publica. ?e ani înâelungati apoi âemocrajia parlamentara l-a c>8ânâit la negativi8m. In timpul catacli8mu1ui univer8al, cânâ patria era în pericol, meâiocritâjile âemocrajiei au âi8pârut cle pe arena 8i 8 a kâcut apel la el. 8i, Llemenceau, cu energia 8a jupiterianâ a âevenit „părintele victoriei". Lrajie geniului 8âu, Branja a ieyit 8ingurâ vic- torioL8â la conterinja âe pace. Anglia na câștigat nimic, Italia 8e 8imte 8i a^i înșelată. 8i, totuși, el „părintele victoriei", el âictatorul conkerintei âe pace, el, geniul trântei, a câ^ut în plin triumf, în plina glorie, cânâ 8i-a pU8 canâiâatura Ia pre8eâintia Bepublicei.

Oânâiti-vâ apoi Ia 6Î8marIc, ace8t geniu al imperiului german. Bârâ încreâerea împăratului nu 8i-ar ki putut realiza opera.

8i âacâ vreji un exemplu âe Ia noi, aâuceji-vâ aminte, âeopilââ, âe Mitropolitul 8ilve8tru. încărcat âe glorie, axi e 8ocotit ca cel mai mare mitropolit al Bucovinei. 8i, totuși, în timpul viejii a ko8t urât.

Democrajia 68te nenorocirea popoarelor. Lâci popoarele 8'au înâljat prin arÍ8tocrajie, prin elita 8Í 8'au prâbu8it totâeauna prin âemocratie. Doua imperii mari, Boma âe ieri 8Í Anglia âe a^i 8tau pilââ; Boma a ajun8 mare 8i puternica prin ari8tocrajie. Democrația a âi8tru8-o, âsmocrajia a prâbuyit-o. Anglia 8'a riâicat 8i ea prin elita. Lu toata guvernarea parlamentara, în Anglia a âomnit tot- âeauna prin rotatiune elita în virtutea traâijiei. In 1869 loââ con8tata în opera 8a „Barlamentary Oouvernment in Bnglanâ" câ guvernarea parlamentara a reușit numai în Anglia. Ba a reunit, în8â, 8i acea8ta trebuie 8ubliniat, nu prin 8Í8temul inerent parlamentari8- mului, ci prin puterea pe care a avut-o totâeauna în viaja publica elita națiunii în virtutea traâijiei.

Democrația e8te aâver8ara aâevarului, pentrucâ criteriul ei âe 8elecjiune e8te 8ukragiul univer8al, votul, numărul. Dar ce minte 8ânâtoL8L ar putea 8â akirme ca un aâevâr 8e poate con8tata prin 8ukragiu? Deaceia, prin 8ukragiu 8e pot legikera toate ab8urâitâjile: avortul, âeskiintarea religiunii, âe8kiinjarea kamiliei, âesliinjarea bi8ericii 8i orice ar înjgbeba kanta^ia unor âemocraji 8celeraji.

>V2i toate iluxiunile ce 8au încorporat în in8titujiile âemocra- tice, ca parlamentul, 8ukragiul univer8al, con8titutionaÜ8mul liberal 8'au evaporat, 8'au ri8ipit în cele patru vânturi carâinale. I^ici o inteligenjâ nu creâe în criteriul âe 8electiune a 8ukragiului univer8al,

UN instrument cis dominație NU a voinței nationale, ci L plutocratiei, a mediocrităților ^i a canaliilor care ss degradea^â sâ kie slugile kinantei. blici o inteligentă nu crede câ elementele reprezentative nie unei națiuni sunt asvárlite In suprataxa din pântecul urnei. ttici un om cu dragoste de patrie nu inai crede ca o t^râ poate Ii guver­nata tara elita ei. poporul, el însusi, este sâtul de democrație. Copo­iul, el insusi, simte pretutindeni, în toate Marile democratice câ sukragiul universal scoate Ia suprataxa vierii publice elementele cele mai nemernice si cele mai egoiste ale unei națiuni. poporul care vecie pretutindeni practica democrației, e sâtul de reprezentanții Iui. poporul înțelege câ este o mare deosebire între democrație si între popor. poporul înțelege câ deoparte stâ democrația si de alta, națiunea. începe o luptâ lormidabila împotriva democrației, pentru întronarea elitei Ia conducerea statului. 8i în aceastâ luptâ între minoritatea elitei si majoritatea ticăloșilor, acele națiuni cari nu sunt capabile sâ reacționeze prin sânâtatea lor moralâ si energia lor împotriva domniei majorității egoiste, acele națiuni sunt condamnate pieirei. !n toate tarile Europei se observâ reactiunea popoarelor impotriva asa Zișilor lui reprezentanti. Ii cunoaște din practică, din activitatea lor cotidianâ. poporul s a sâturat, de reprezentații Iui. ^steaptâ pe comandantul, pe conducâtorul. -Vsteaptâ o guvernare prin aristocrație, prin elitâ. Oe pretutindeni bate vântul dictaturei nationale, -^.m intrat în cezarism cum spune Oswald 8pengler, în despotism cum o calibcâ cu o terminologie liberalâ Iacob Lurclc- bardt, într'o vreme când conducâtorul restabilește viata legâturilor organice ale unui popor prin disciplinâ jos si prin comandament sus, într'o vreme când suprema virtute este ascultarea si suprema virtute politicâ arta de a comanda, într'o vreme când geniul politic pregâteste o tradiție a elitei, spre a substitui un mare om politic printr'o mare politicâ.

äs ION 18.

I.uns 6ill 2sle-?i Ise vestmânt, se sting stele, trec privat cu coiiuri grele pe lângă crucea cu'n bras îrânt, Rânjesc brspâre^e porniri, pe-srsms râului se gravears n?iruiri, Lsvslerî sud iatagane cs6, le?uri pe movile urca.I5nul i-stârnat iu îurcâ, ?i lacrimi csâ pe îiecsre braâ, ^rca?î iu sunet cle tobe ?i urale, muta muncii pu?i in cale.!n cetate, domnise 'n ocki incbiä blesteme, sîâr?esc avânturile 'n lupte, peste ruini îâliâe 6rspele rupte?i moartea-?! ascute mereu coass'n vreme,.

— VI2IVNL k'KH.ONLNmL —

âe 6LOK6L

^^^^^inâ trecu pe lingă o brutărie, â'abia 8e mai putu line pe M picioare. Mrosul calâ al pîiuei scoasa atunci âin cuptor, îl M ameft. 8e lipi repeâe «le riâ, lingă vitrina încarcatâ cu kran-

rele si âuble. bim^ea ca 8e slîrseste. l^u inai putea sa 8e miste. biin^a toata îi era răscolită cle mirosul calci al piinei.

„boame, iar ai cle gînâ 8a ma cbinuesti?". . .De groapa vedeniilor, Iraian 8e aclînci în 8Íne si improviza o

contemplație in viâ, ca 8â nu-1 ol>8erve trecătorii, atît âe âe^i pe Ltrâcluta acea8ta clin aproprierea balelor. 8e munci clin toate puterile sâ 8e lina trear, neatent la rumeneala Irumoasa a piinei. I'otus, tara sâ vrea, si cugetul ?i aulletul si toatâ atenîia erau concentrate la o bucatâ âe piine, la o cit «le mica bucata cle piine.

Ii veni in ginâ inâmenul sâ ceara. 8a ceara? 8â cerseascâ? Da, «la. 8â ceara, boarte simplu. 8â intre încet în brutărie, sâ 8e uite aâanc in ocbii vinrâtorului. 8â-i vorbeascâ Irumos, Iară 8â aibâ aer âe milog: ,,l^'am mincat âe multe rile. De toarte multe râie, âom- nule". Vînrâtorul 8'ar uita poate la el si ar veclea ca are cle a tace cu un intelectual cinstit. 8'ar Ii prelacut poate câ nu aurise lămurit vor­bele si ca nu Ie inlelesese âecit 8en8ul esenjial. l-ar Ii întins apoi o piine... O, Doamne! ... O piiine clin alea Irumoa8e, rumene, calâe. Omul cânâ i-ar Ii âat-o, ar Ii avut o atituâins âe re8pect, ca ?i cinâ i ar ti Io8t plâtitâ punea, cu preșul înâoit.

— ?oltili, va rog, piinea e proaspâtâ, ^.cum am 8co8-o âin cuptor.

bâ ar Ii luat-o repeâe si s-ar Ii âus într'un gang âe prin apropiere, -^colo in semiobscuritate, nevăzut âe nimeni si-ar Ii ucis loamea. Da, âa. -^r Ii omorit-o cu Ireneria cu care stirpia ploynilsle care ii su- geau in nopțile âe nesomn, b'iecare âumicat âin piinea calââ ^i buna, ingbifit cu o poltâ neîntrecuta, ar Ii lost un pumnal prolunâ virit in trupul monstrului loamei.

(i'eorFe .â csrnleairk/

O pline lrumoasâ, o âublâ calââ avea poate o sutä de äumicafi . âouâ sute ... multe 8ute. „poame, loame! piară veninoasa, eum

ai 8L te lntinxi tu acum! Lum ai sä primești lovituri cle moarte! Lum ai 8â crapi!

Ocliii Iui Iraiau âusi aâlnc, luminafi bixar, ca lntr'o cbinuire cle vi8 râu, 8e lixa neașteptat a8upra vîn^âtorului, plnâinâu-I, lârâ sâ htie cle ce, cu atensia cu care un bof pînâeste momentul oportun, ca sa <lea lovitura.

Vlnxatorul îl observâ si se apropie âe lerea8trâ: mustafâ mare galbenâ, ocbi galbeni, cbip tot galben, larâat pe obraji ca un clown.

— Domnul âore?te o pîine?Traian îi râ8pun8e printr o uitătură ?i mai aclîncâ, apleclnâu-se

pufin pe taraba, privirile celor âoi 8e întîlnirâ apoi în multipli ?erpi 6e luminâ, care 8e 8vîrcoleau în jurul aceluia? glnâ soliâilicat: ,.plinea",

Dnul vrea s'o vlnââ; altul s'o aibâ.Traian, mut, concentrat pîna Ia bipno^a, îî pironi pe omul clin

lata Iui cu ocbii, âin ce în ce mai ascutifl, mai pătrunzători.Vlnxâtorul vru âeocamâatâ 8â reacfionexe, 8â 8e miste, sâ vor­

bească, âar toata puterea gînâului Iui traian, fisnitâ âin luminile ocbilor, îi porunci stâpînitor ?i mut: „'paci!"

Vîn^âtorul împietri cu ocbii fintifi în ocbii lui traian. Mna alba 6e lâina 8gucluitâ mărunt ca cle un curent electric, 8e riclicâ ușoara cle sub taraba, lua o pîine rotunââ mare si calclâ si i-o întinse, âe- semnîncl prin aer o spiralâ lantomaticâ, inegala.

Traian o lnbâfâ. Vru apoi vorbească ceva. 8â-i mulfumeasca. Vmxâtorul însâ îl slreâeli, la rînclul lui, cu aceia? putere cle suliét, cu care traian ceruse plinea, poruncinâu-i tot în tăcere, clar cu o robustâ bunâtate: „paci!"

iraiau pleca repecle âe la geamul brutăriei, cu pa?i mari ?i cu privirea âusâ uncleva, cleparte, uncle nici el nu ?tia lămurit,

pe lingă grilajurile cle lier ale spitalului Lrîncovenesc, care se înlincl pîna aproape âe patriarbie, pe pociul cle beton armat cle peste Dîmbovifa, tâiat âe mai multe linii cle tramvai electric, pe strââufele ^e prin apropierea cbeiului, cîe la poâul ?erban-Voââ si pîna Ia tri­bunal, precum ?i acolo în raionul balelor âe carne, âe pe?te si âe pasâri, colcăie lume imensa, întocmai ca un lurnicar âe gînclaci lntr'o basna âe gunoi, ^.tmoslera e murâarâ, nesuleritâ. -^ici, în această inima cangrenată a bucureștilor, âe unâe se âescarcâ xilnic brana

,,7'âc//"

orâsenilor prin coșurile oltenilor sau prin cosnitele servitoarelor, korkâesc âe âimineajâ pînâ seara si âe seara pina în crăpatul corilor, negustori bubâiji âe juicâ, jârani veniti âupâ stâpîn, jiganci pline âe var. cu biâinele lungi, ca niste turci cauâine, prostituate âe ultima speța cu un pol sau cbiar cu ?ece Iei vizita prin closetele circiumelor âin piajâ, pui âe jigani, care răcnesc cit îi tine gura: „Lpiciala! . . . apărut /tâiuvorul, Viitorul, 8piciala, buptaaacerșetori, cerșetori.. toarte mulji cerșetori.

Najoritatea acestei lumi aici âoarme, aici mânîncâ, âaca are ce, aici ?ace tot timpul. In anumite ore âin ?i, cînâ cesetorii îsi etalează ciolanele mîncate âe bube, picioarele oloage, ocbii scosi, partea acea­sta a orașului âevine o aâevâratâ ,,Vale a plîngsrii . parcâ o putere sarcastica a asvîrlit aici malââre âe carne, peste, Zarzavaturi, Hori tructe, ^abâr si toate bunâtâtile âe care leproșii acestei pieje nu se pot atinge; n'au âreptul sa se atingă. ?iaja cea mare, sud acest aspect, înkâjisear:â maiâanul real al vierii: grâme^i âe belșug, alâturi âe cea mai crîncena mirerie.

Traian purtînâ mereu punea subsuoara, tusese râpit âe vîrtejul acestui iaâ inunâat âe soare, âe aproape o ora, privea îngrozit în toate părțile si nu-i venea sâ creaââ ceiace veâea. Lînâ îsi âââu seama ca spectacolul care se âestâsura în kaja Iui, era aâevârat, un val âe scîrbâ îi navali în tot sukletub lot uitînâu-se lung în cuprinsul pielii, lraian avu o llagrantâ viziune apocalipiticâ a unui uriaș con­voi âe tiâmînLi care semâna la cbip cu el. llLmin^ii âubneau a stîrv. pl 1'raian kacria, mergea în kruntea convoiului, înalt, ârept, regal în atituâinea ?i marea Iui koame. . .

In aceias clipa, un cerșetor ciung âe o mînâ, care sta rezemat âe barele poâului, îi ceru pomana, cu un glas stins, care semâna, mai re- peâe cu scbelâlâitul unui cîine strivit âe un camion, în straââ.

— bâ-ji milâ si pomanâ! ... Nor âe koame! . .. Nooor! ...lraian se uitâ lung la el. Ii întâlni ocbii albaștri, patrun^âtori,

kruntea latâ, barba nerasâ... bin cujit i se înkipse în inima:— laica?! dlu, nu se poate!. . .kâsuilarea i se opri. Limjea ca se prâbuseste, cu o iujealâ ver-

tiginoasâ, într'un aâînc negru, târâ kunâ. lârecbile îi vîjîiau, cu valuri âe câlâurâ în el, ca o kurtunâ. O kórja însâ, binevoitoare, âin akarâ âe el, îi âesclestâ âe pe bubele vinete o întrebare:

— Lum te cbiamâ?La âinr'un kaos, âe skîrsit planetar, ajunseră Ia urecbile Iui,

scâncete âe milog:— Losticâ 6ujâ, âin kerentari, sâ trâiji! .. .

Vîrtejul 86 liniști tot asa cum venise. Neașteptat. Iraian tara sâ mai gînâeascâ, olta âin tot pieptul, ușurat si arunca plinea cerșeto­rului, repeâe, ca-si cinâ i-ar ti poruncit cineva, O lua apoi la tugâ, 8pre .Morga , pe lînga dârele cle lier ale malului Oîmdovi^ei. Lînâ Î8i încetini pașii, viziunea apocaliptica începu iarâs sâ-i starue în minte. vergea iarâs, acum, în truntea convoiului tlâmînrilor. ve âata scsagta era mai senin. 8e simțea ușor, lin rege târâ griji, în truntea unei armate cle veclenii.

Absent âe orice gînâ care sâ-I revolte, negâsinâ în marea lui mizerie si scrîdâ nici o trînturâ cle revoltâ, Traian avea în momentul acesta o singură âorintâ care îi rîcîia cerul uscat al gurii: 8â strige limuzinelor strălucitoare care treceau pe lingă el alene, concluse cle inimi înmînusate:

— I.aoparte! Irece convoiul klâmînxilor!dlu rosti nici aceste vorde. I se păreau âe prisos, -^r ti însemnai

sâ kie revoltat. 8i nu vrea aceasta, ^.r ki kost riâicol. ?i apoi totul sar ti reclus la o inutilitate seaca. Inutil... Inutil ca si viata <le cîine pe care o âucea, acum, lioinar printre gunoaie, cerșetori ^i stirvuri cle gînâ.

In tata „Institutului meâico legal" l'raian se opri. Inconștient, ca si cincl i-ar ti arâtat unui prieten <le al Iui, care îl întovârâsa, riclicâ âegetul în sus:

— latâ casa si inclestularea ta...Lu acest gînâ nou, întipt în creer, ca un piron strâlucitor, Iraian

începu sâ se grâlreascâ spre șoseaua Kasselett. I>a început nu știa âece. ^poi gînâuri âeavalma se strînserâ în jurul unei singure axe: .Morga..."

LI6LklIäs T'.

„^i tu, 8iiiarie, întru nimic nu e?ti mni mica între ținuturile âiâeslului."

F". A 7^omâ/r Oorc>Fnriu: „2ile trăite"

Ladrul istoric

râmântârile naționale ale R.oinanilor din Ardeal si Ungaria U^— ilustrează cu plasticitate didacticâ legea dikerenfierii si in- W tegrârii sociale.W 8eminfiile asvârlite în transilvania cle volbura migratiunilor popoarelor, în sec. XII princl sa se înfeleneascâ în straturi sociale, topoarele bâstinase, amalgamiriate cu troenele năvălitorilor cle inai târziu, încep sa se stratilice si dilerenfie^e în organe sociale ?i politice. Decantarea se va inkâptui în baxa puterii arinate. Lngurii 8âcuii ?i 8asii, înkrâfifi prin interese economice ?i lapte cle arme, se vor conglomerâ în blocuri suprapuse băștinașilor cuceriri. Lei din- tâi vor alcătui stratul social superior, cu o nelimitata skerâ cle clrep- turi si înkinite posibilități <le a exploata pătura cle jos. Li au drep­tul sâ prelacâ, prin alcbimia opresiunii sociale si economice, su­doarea iobagilor în imense bunuri, care sâ le satiskacâ poltele va­riate, ce se diversilicau în mo<i crescâtor. Limba lor era singura vrednicâ a li vorbitâ în kafa lumei, si cle a învestmânta rugăciunile în sonoritâsi plâcute lui Dumnezeu.

tâtura de jos, vlâguitâ cle lorfâ si comprimatâ pânâ la des- liinfarea ei ca om, degradată clin „persona" Ia „res", din liinfâ la brutâ ori unealtâ, n avea nici un clrept; nici libertate li^icâ, cu atât mai pufin libertâfi publice. Lra un i^vor cle energie mecanicâ, care se translormâ prin sleire în bunuri materiale, acaparate cle se­niori. Limba lor era o soaptâ pribeagâ, care în codri se prelâcea în groasnicul strigât al urii si morfii; la coarnele plugului apásat, în tânguitoare doine; în bisericâ, în pios murmur; la poalele iconifei din cocioarva cle casâ, într'o tâcere încremenită cle durere.

In anul 1438, stratikicarea si clikerenfierea era desâvârsitâ. In urma uniunii celor trei nafiuni privilegiate, lingurii, 8ecuii si 8asii, aceștia se sâvoriserâ în lortâreafa tuturor drepturilor, în care pen­tru iobagi nu era nici o ascensiune, decât prin artilicii strategice.

Românii trebuiau sâ-si lapede specibcul: limba si legea, âacâ râv­nea în cetatea crenalatâ a puterii publice. Re vremea Iui budovic cel Mare, Românii suspendati între cele doua straturi s'au catolici­zat; iar pe vremea relormapei, au trecut la relormaji, pentru a produce între straturi un vid desăvârșit.

Aceasta situație a dâinuit cu mici si elemere zguduiri. Răscoa­lele hrănești clin 1436, 1514, 1784, n'au putut disloca așezământul social; dimpotrivă, primejdia comuna a cimentat si mai mult soli­daritatea oligarbiei, pentru o mai crâncena împilare si exploatare a țăranului îndobitocii.

încercarea clin 1690—1700, tâcutâ de-o parte clin Români, pen­tru a pătrunde în lortâreatâ prin religia catolica, sub raportul so­cial n'a avut nici o urmare salutara. Straturile nu sau despicat, pentru a se relace din nou, după o mai buna rânduialâ a brii. Rîe au persistat. O lumina dilusa s'a cernut doar, din scoalele înbintate, peste satele împâclite, ajutând Ia mijirea unei conștiințe naționale sub pletele nâclaite si smolite ale iobagilor. 8ub tiraniia economica, sub regimul de brons al organizației sociale, s'a undit doar o releu spirituală, care, lortilicatâ în cursul vremii, va dobândi putere suli- cientâ, pentru a stârâma obesile în veleatul 1848.

In anul 1848, însemnat cu un sul de Ioc î-n istorie, s'a produs învalmasirea, Irâmântarea si noua modelare a societății ?i statului. Oescâtusat, poporul român îsi va urma calea ce i-a aratat-o instinc­tul de conservare, devenit conștient si limpede în suplicele mitro- polifilor către împărat. Vor înkiripa organisatii puternice, vor in­venta mijloace de lupta, pentru a cuceri locul de cinste ce li se cuvenea în visata politica a Transilvaniei.

Rafa de diferențierea socială si politica a trecutului, vor pre­tinde integrarea tuturor organelor într'o vieafâ armonios întocmită. Rragmentârii societății în categorii, vor opune egalitatea de trata­ment public, în basa dreptului Ia vieata si demnitatea umana. In locul cacaloniei sociale, isvor de varietăți, de vrajba ?i ura, vor pretinde armonia drepturilor egale, turnai în acest cbip, vieata eco­nomica si sukleteascâ a Românilor, încbistatâ veacuri de-a-rândul în biserica si scoală, se poate deslace larg si desvoltâ conlorm ap­titudinilor specibce, salâsluite potențial în etnicul românesc, l^umai în cadrul unei libertás generale, putea ajunge poporul nostru — dupâ o convalescentă colectiva — la o însdrâvenire desăvârșita în vederea idealului unirii, ce se proiectase în sările viitorului.

Zbuciumul anului 1848, aruncâ la supralatâ ceeace se sâmisliss încet si cu ragas în adâncimile liintei noastre, unirea. Laile care

L'/Fnrr A/Zrorene 43

promiteau a cluce la realizarea iciealului, 8LU cleskacut tritonic cdiar âela început. 14 e găsim îu kala unui fenomen social si politic cu trei lese, acoperinâ aceleași impulsiuni centrale si cdemârile aceluiași iâal.

Lumpâna clespârtitoare a curentelor cle lupta a format-o creasta muncilor Lidorului. Lurentul răsăritean, codorît clin cuiburile cle stânci ale clarelor l^oti si amplificat cle dotârîrile strigate sud jurământ pe Lâmpia didertâtii clin 8laj, în 1848, porniră spre 8idiu uncie se linurâ conferințele naționale ale Romanilor.

In 8Iaj s'a pronunțat si Lidiül a repetat cu răsfrângeri tnnâ- toare, programul ultraist, intransigent al Românilor arcieleni, care începea cu autonomia transilvaniei, dlumai în granițele unui ^.rclieal conclus prin sine însusi, se putea impune elementul majoritar, ro­mân, elementului minoritar, mozaic: magluaro-sâcuiesc si săsesc, care clictau în trecut, l^umai în írásaiul cleskâcnt cle 8uclapesta, cliiar opus Duclapestei, se puteau creea acele concliliuni prielnice, în care sâ rasarâ si sa se consolideze lidertâtile pudlice. Lozinca acestui curent era: ,,Lu Viena contra 8uâapestei . Ltâncile, clin care mvoria curentul, erau alcătuite clin cliploma lsopolclinâ ;i 691 j, con- stitutia clin 4 Martie 1849, cliploma clin 20 Octomvrie 1870 si patenta clin 26 Ledruarie 1861 si legile votate cle Dieta clin 8idiu 1868/5. toate aceste recunoșteau autonomia -^rclealului, îl organizau si în âieta clin 8idiu i-au îmdiat prilejul a se manifesta ca atare.

Lurentul apusean, codorît cle pe versantul cle vest al muncilor 8idariei, apuca valea Lrisurilor si ss înclreaptâ peste pusta Dngariei către Du clape sta. 81 inunââ pârjile ungurene, 8anatu1, Lrisana, I^laramuresul, reclucânclu-l la o strategie politicâ comunâ. târ^ile aceste, âeskâcute constituțional cle câtre ^.rcleal, cântau sâ gâseascâ altâ platformă cle conservare si alirmare nationalâ. ^danâonali cle Z^rcleleni, transferați Ungariei cle Viena, — prin constituția clin 4 Martie 1849, — ameninfafi cle pericolul slav, muscâlesc, persuaclafi âe L. 8oliac ?i dlic. Lâlcescu, Ungurenii au cautat o înțelegere cu Nagdiarii. LonkormLncln-se cruclei situafiuni, nââejâea înselatâ cle Viena si-o puseserâ în cavalerismul si în imaginara înțelepciune politicâ magdiarâ. Lurentul apusean avea clevma: ,,Lu 8uclapesia contra Vienei".

7^1 treilea curent, înkiripat cleoclatâ pe amdele versante ale Funiilor Apuseni si cu iclentic conținut conceplional si clirecfional, a lost politica ardiereascâ, reprezentata în ^rcleal prin Laguna ^i urmașii sai, iar în 8idor inauguratâ cle episcopul unit clin Oraclea, Vasile Lrâeli, si urmata cle amdele Liserici, pânâ la marea unire âin

1918. Bisericile prin kirile unor importante interese economice si jurisdicfionale, erau în luncftune de guvernele ^ilei. Ardealul, care în perioada absolutismului si a provizoratului (1848—65) atârna di­rect de Viena, trebuia sâ se punâ de acord cu ea; prin urmare Bi­serica din transilvania va delecta intențiile Burgului si Ii se va adapta. Bărbile ungurene, în special Liborul, în luncsiune nemijlocită de Budapesta, îsi vor cânta reperul politic în capitala Ungariei. Bi­serica ungureanâ va încerca sâ desluseasca gândurile si veleitățile Budapestei, pentru a se conlorma. ^.daptârde si conbrmârils Bise­ricilor vor li (ârmurite de interesele culturale religioase ale Româ­nilor. Bis nu înseamnâ renunțarea Ia individualitatea etnicâ, ci o străduință d!e armonizare a năzuințelor poporului român cu concep­țiile deftnâtorilor puterii.

In Bibor, curentul politic apusean si cel arbieresc merg paralel. Buptele naționale aici se deslâsoarâ în xodia înțelegerii româno- magbiare. ^lultiplicarea punctelor de contact, acordarea aspiraftuni- lor, armonizarea voințelor disparate, si netezirea asperitâ(ilor ce le înlâîisau Românii si lingurii aici, în ?ona demarcationalâ a celor douâ neamuri, va lorma kondiul, pe care se vor xugrâvi ligurile bi- borene. Buptâtorii din Libor vor concretiza rezumativ aceste stâri spirituale. Bnergiile lor se vor risipi în slujba ocrotirii Rumânilor ca naționalitate, respectând integritatea teritorială a Ungariei 81. 8telan. Atitudinea lor era de circumstan^â, în ^ârile îndepârtate ei vedeau alipirea pârtilor ungurene la Transilvania, asa cum o ceruse împănatului încâ 8aguna si Vasile Brdeli (1850), si mai departe, ve­deau unirea mare a tuturor Românilor.

Răstimpul luptelor din 1848—1918 pentru o mai plasticâ reli- ekare a siluetelor, îl putem împârji în trei perioade, în ce ne pri­vește pe noi Biborenii.

1. Rerioada naționalismului oportunist: 1848—1881. Reprezen­tanții acestei perioade sunt: Bmanuil Oojdu, stegarul curentului, -^.loisiu Vlad de 8eli^te, 8igismund Bop de 8omcuta mare, /alexan­dru—Roman, si Rartenie Oosma. In jurul lor se grupau ostașii iârâ gradatii care luptau dupâ același plan. Ideologia politicâ a perioadei acesteia se rezuma în teoria „complexelor" despre patrie si națiune, blaliunea era o lictiune, era complexul tuturor naftonalitâtilor co­ordonate ca valoare politicâ. Uici o națiune, deci nici poporul magbiar, n avea dreptul la o asupritoare begemonie latâ de lla(iong- Iitâ(i. Din egala valoare politicâ a najionalitâtilor resultâ ca un co­rolar imperativ, egala îndreptâsire culturalâ si economicâ a tuturor neamurilor din Ungaria, buptâtorii recunosc integritatea teritorialâ

a Ungariei; recunosc si unirea Ardealului cu Ongaria, deși aceasta s a săvârșit neimplinidu-se unele törnie legale, încât Ardelenii înșiși au dreptul cle a contesta legalitatea unirii âin punctul cle ve- dere al dreptului public. In jurul acestei concepții centrale, lâurits de Lin. Oojdu, se rânduesc vederile celorlalți luptători, abâtându-se unii la stânga s/doisiu Vlad), care precobi-a sisteinul lederativ de stat, în care Lomânii ar alcătui o provincie autonoma; al^ii (8i- gismund Lopj se abateau spre dreapta, admițând Budapestei o mai mare putere politica, decât cea re-ultatâ din concepția complexistâ.

Beaderii acestei perioade, dupâ irosirea energiilor în lupta apu­cata, s au topit — cu excepția Iui Lartenie Losma, — în tabăra anonimilor resemnati. Ou iluziile -dreniuite, cu concepțiile slarâ- mate de pumnul de lier al guvernului distrugător de naționalități, cu sentimente pacinice înșelate, s au retras Ia o slujba de stat. Le­sele obidite, încadrate în argintul parului albit, oglindeau — ca amurgul de toamna, — o lumina trista, aproape glaciala, a luptelor aprinse, purtate pentru neam în apogeul puterii lor combatante. Amăgiși, Lm. Oojdu si Mc. 2siga instituesc celebrele lundaiiuni pentru conservarea neamului prin cultură; Lartenie Oosma trece în tabâra ultraistilor, ajungând președintele partidului național ro­mân, înliiniat în 1881; ^l. Loman se izolează la catedra sa universi­tara, până unde nu se mai aude -ângânitul armelor de pe arena po­litica; iar ceilalți duc viea^a de magistrali ori pensionari de stat, în suklete cu palide amintiri, tincturate cu sentimente elegice.

8ub -gomul luptelor se undia în tăcere un curent cultural din cele mai krumoase. 8ocietatea de lectura din 1854, 1864, condusa de ^.lex. Loman, reînviata de Iustin Lopkiu, contribui la solidaritatea culturala a studensimii ?i societaiii române biborene. In aceeași pe­rioada apare „Lamilia" Iui I. Vulcan, mutata la 1880 din Budapesta în Oradea, în care svâcneste sulistul românesc de pretutindeni.

In aceasta perioada biborenii râ-lslili, IVIiron Lompiliu si Ale­xandru Oavra, au însămânțat cu ideile lor alte meleaguri românești. Lecunda lor activitate cârturâreascâ se întinde si în perioada urmă­toare, stingându-se întâi ^1. Oavra în ^.rad, apoi I^Iiron Lom­piliu în Ia?i.

2. perioada aioniei politice (1881—1905) înseamnă la aparenta o letargie politica. Bíborul e repre-entat în parlamentul din Buda­pesta prin liguranli marunli, tara reliel social; o seama de oameni, cu structura pbisica în transmis spre desliiniare, spre topirea desă­vârșita în mássá magbiara. dlumele lor nu este vrednic de a li ase-at alături de luptătorii perioadei prime.

In realitate adâncimile erau agitate, ^.colo jos se plâmââia un ers2 nou, se ofeliau voințe tari; se petrecea kenoinenul tâinuit al anexării politice a kiborulni Ia Iransilvania, âupâ cum școlile si societâfile culturale âesâvârsisera anexarea culturala a Likariei la slova românismului universal, vin cânâ in cânâ, câte-o rabuknire, ori o fâsnire violenta, mărturisea ceeace se âeskâ^ura în aââncimi. l-iterile erau reprezentate în aceasta perioada âe „familia" Iui l. Vulcan, si âe poeziile gingașe ale bucrefiei 8uciu, înlioratâ âe âeli- catele simțiri eminesciene, atenuare âe âistanfa pana aici la perikeria românismului, âar compensate âe suplimentul lieâurilor lui lâeine si kenau.

In aceasta perioaââ se încaâreara peâagogul Oiorgiu ?opa âe Lâmpani, care a turnat âin comorile aâunate prin scoli ?i univer­sitari streine, organi^afia «coaielor âin âieceea ^raâului.

3. perioaâa nafionalismului intransigent (1905—1918), ne âes- vâlueste unikicarea politica si culturală sâvârsita în a âoua perioaââ. privirile se âesprinâ âe kuâapesta si se întorc prin 8ibiu spre 6ucu- resti, âe unâe sutele âe cupole strecurau prin sita coârilor carpatini sclipiri înkiorâtoare si accente metalice eroice. Lumpâna celor âouâ curente politice se prăbuși; curentul transilvănean se întâlnește cu cel ungurean, îngemânânâu-se în irezistibilul kluviu, ce va macina în apocaliptica încâerare a neamurilor âin 1914—18 Larpatii âesbinatori âe neam. Intre luptătorii acestei perioaâe găsim aici, pe ^lic. ^igre, .^urel l^a^ar, I. Liorâa^ si părintele Vas. Imcaciu.

4. ?olitica bisericeasca în kibor era însemnata printr o linie âreaptâ, isvoritâ âin manilestul episcopului Vasile Lrâeli si pe care se înșiruiau, în körme si conținuturi iâentice, nuanfate âoar pufin inâiviâual, — atituáinile politice ale episcopilor unifi ^i ale vicarilor ortoâoxi români, llltima kigurâ reprezentativa a acestui curent a kost părintele vicar, Vasile slangra. In el se kränge linia politica inaugu­rata âe alt biborean, leírón Ilomanul, si care arâta grakic conâuita ambelor biserici.

Ultima kilâ a cârfii în care se povestește viafa Liborenilor âe sub stăpânirea magbiarâ, este grozava trageâie a revolufiei âin 1918 19. In cele câteva luni, âescle^tarea Liberului âe Ungaria, cu care kusese legat âe multe veacuri, se înkâptui în> convulsiuni negrâ- ite. lin cer însângerat, vâ^âub străbătut âe gemete, ââre âe sânge prin coâri, pe pietri, nebunia groasei abia stăpânită, sunt elementele acelor ?ile. 8tapânirea se prabusea în neant ca surpări âe munfi si âin colbul pietrilor skârâmate se înalfau kigurile mucenicilor cu kefe

cliiuuite cle spaima si torture, clar aureolafi Lu rassle martirilor âin vremurile luâlice. I. Liorâlas, ^lic. 8olca?, 8o6clau, l^liu. Oânilâ si o ceata cle mucenici înâlfafi la cer, au pus pecetea âe sân^e, pe noul rapis cle la Irianon.

8 o clatorie sâ cliemâm la viafa pe marii lnlroreni cari, ca retori, ori oameni cle concleiu n'au lasat sa acloarma pe veci aici constiinfa nafionalâ.

Aceștia au turnat uleiu în canclela naționalismului, așteptaucl sa vina mirele.

?0L2II

^4nr an^rV in noan^ un cnn^e §ren §r ninn8 Oe-nrr le§nna ckk/'ek'en c« vântul non»'» ^are. M-«m k/e5/«cu/ nn^n/ 5/ §nnä nrr /'nm 8/rnn§ §r m'nnr rn§n/ /nnr/nn 8« ^easn 'n äMr/nre.

Läirnn, vsA/rr'a k/e^rnni, cn oc/rr /nnrnn/r â sie/e, /n va/nrr k/e'ntnnerec nn/nnn/ni rän, Orn k/eÄÄ cu rsvonre nn /oc /)N8kkn, </e re/e, 86 k-r'äa rn v«ru?r pe n t-ek-n/m pek-k/ea.

8ub ceru! meu eu suliét reee,Lu oedü ueZrí, áe'utuueree, ^?1ept durerile sâ-mi sece 8i duiiul râu pe veci sâ-l îerec.

Iu, voNmue, au te-sî urâtut, I^ici îuZer viu uu mî-si trimis. M-e Ziudul greu ?i siugerst De pur'câ'u miue-si lost ucis.

^m s?teptat ?i-s?1ept mereu Iu ysujul vierii de abis.Vresu gîudul lâu sâ lie-sl meu, Vreau cortul cerului descins!

Lrne L >

âe

âtto: Iată sujetul nostim, nevein ce sa aco­perim, cmioa-tefi micile voastre pro­bleme ?i a?a cuvoa^teft-ve cum suutem îu realitate, uu mai prime^jâio^i!

iserica Liantului Betru s'a riâicat în acel Ioc, uncie a suierit martiriu Liantul Betru, căpetenia apostolilor". Invâ^âcelul

M M î^i proptește coatele pe masa. Besleagâ âistrat înțelesul tracei:

— ,,8ulerit martiriu" . .. Liantul Betru a suierit martiriu ...— I-a lost ușor lui, — gânâeyte trândav învățăcelul. — su-

ierit martiriu, âar nu avea copii.Buncsionarul minoritar în vârsta âe 40 ani are însă nevasta ?i

o tata mare, cle existenta carora trebue sâ se îngrijească. Iarna în­câlcitul si untura. . . blu mult, ci numai atât cât sâ âea gust mân­cării. Li asigurarea pe mai cleparte a acestui mare bun pâmântesc clepincle tocmai âe aceea, âacâ la examenul ce se va line peste âouâ sâptâmâni, kunctionarul minoritar va putea sâ âeslege mulțumi­tor o grâmaââ âe irace ca aceasta: „Biserica Llântului Betru s a ri- âicat în acel loc" ...

Ba vârsta âe patruceci âe ani mintea omului prinâe greu. Nult mai greu âecât cu âouâceci si ceva âe ani mai înainte. Atunci, oâi- nioarâ, âacâ omul lâsa âin mânâ cartea tocitâ, âââea bucna sul) ce­rul liber si, ca sâ-si reiacâ ecbilibrul spiritual ?i trupesc, âââea un gbiont în spate colegului âintr'a sasea, apoi o lua la goanâ ca vân­tul, urmârit âe celâlalt si savurânâ acest lucru.

Bine i-ar sta lui Lolâicsar Nenybart, arbivar la juâecâtorie, âacâ âupâ terminarea lecției ar âa un gbiont unui consilier âe Lurte, apoi line-te bâiete — ar tuli-o!

— Liantul Betru, câpetenia apostolilor... Be ungurește ar veni...

^tenlia lui Bolâicsar ^ienybart șuieri un âeiect. La un cui i se înkige n cap gânâul, câ âacâ si-ar mârita iata, cu cât s'ar ușura viala lui!

— lâite, uite! — âevine atent iârâ veste si se uitâ câmbinâ Ia coliul mesei. — O gârgârijâ.

komáim - Leria III. ^oul I. I>!o. 1.

O gârgârifâ se cârneste âela coiful mesei spre cartea Iui Lolâi- 28ar l^enybart. O gârgârifâ cu puncte negre pe aripile ro^ii!... ^pa- rifia colorata princle atenfia Iui I^enybart. Desigur, tetei i-a venit tiinpul si poate si ursitul! var viitorului iogoânic îi Iip8e8c âoi ani pana cânâ sâ-^i aibâ un ro8t âe sine stâtâtor în meseria Iui ^i sâ poată lua pe tata Iui I^enykart. ?ânâ atunci în8â e nevoe âe în- trefinere, e nevoe âe munca încorâatâ: ^iua slujba, 8eara lecția âe Ii mda!

Dar uite, nu-i una, ci âouâ gârgârife! Ruinai câ una 8e grăbește âin coiful ârept, iar cealalta âin coiful stâng 8pre mijlocul me8ei. întocmai asa, ca tata Iui Nen^bart si ursitul ei: âouâ mici viefi primâvâratice âin âouâ âirecfii âeosebite spre un fel comun. Intre- lrare, mare întrebare, âacâ gârgârifele se vor ajunge una pe alta, se vor întâlni oare?!

Oârgârife!Dumnezeu mai ytie, ce este atât âe vrâjitoresc, atât âe terme-

câtor în aceste gângănii roșii cu puncte negre, încât învâfâcelul, privinâu-Ie, trebue sâ-si aminteascâ âe tinerefea lui. Despre lârgu- âres, âespre colegiu, âespre protesorii ajunși în mormânt, âespre notele rele, âespre copiile meșteșugite, âespre âiscufiile âela ?e?â- tori, âespre certuri, âespre pleoscâitul palmelor si âespre multe si multe lucruri cari au tost splenâiâe în anii aceia âe aur ai stuâenfiei!

Lele âouâ gârgârife înaintear:â cu grijâ în acest timp una spre alta... Dar Dolâixsar Nen^bart, în starea Iui âe exta^, nici nu se mai ocupâ âe ele. 8e transpune âeplin în pantalonași scurfi. smin­tirea îi bârbiereste âe sub nas Mustafa brumatâ ^i stutoasâ si, în scbimb, îi sââeste pe cbelie niste plete atât âe âese, încât s'ar trânge în ele tofi pieptenii slabi âe a^i, âacâ ar încerca sâ-si aranjeze o trixurâ âin coama aceea âeasâ âe âemult!

Dunâala! asta era băiatul, care sutla totâeauna! — se în- sutlefeste Nen^bart cuprins âe amintire. — Hi ceeace cumpâram cu cinci creifari âela ajutorul âe peâel, cu unt, cu slâninâ, aceea era pâine si nu asta pe care ne-o ââ viafa astâ-i!

Dn minut, si în IVien^bart se aprinâe o âispârutâ, tericitâ, în- câpâfânatâ si ușuratică tinerefe. 8e meritâ oare sâ lupfi atâta, sâ tocești atâta pentru mizerabila coajâ âe pâine âe arii?

Dacâ în aceastâ clipa nevasta si tata l-ar veâea pe bâtrânul elev, âesigur câ nu l-ar recunoaște. Ou șira spinârii înâreptatâ, vecinul, tânârul, puternicul, neînvinsul Lolâixsar IVien^bart se înalfâ n sine cânâ cautâ cu o botârîre vestitoare âe primejâie un

răspuns la întrebarea, âaca se merita, se merita oare toate aceste storhari pentru âouâ-trei mii âe Iei?

— 8e merita Ia naiba!ba aceasta groaznica botârîre i^bi cu palma pe masa.^i atunci...Atunci Bolâirsar l^lenybart sim^i ceva toarte ciuâat. 8imft ceva,

care nu-I ir:bi in palma, ci în inima. 8e uita în palma si vecie acolo, sosite aproape una cle alta, âar turtite, cele cloua gărgărițe negre- rosiatice.

ka^a bătrânului învățăcel se acoperă âe norii anilor. ?rive?te nâuc câteva clipe la palma Iui slaba si la Aâr^ârisele moarte apro­ape una cle alta în aceasta palma slaba. Briveste la ArZLrite ?i veâe în ele viitorul tetei sale si al ursitului ei. Veâe un viitor pe care nu trebue sa-l âistru^â cu un Zest âe mâna tâsnit âin inima, cu o sin- Zurâ iubire âe masa a cârmii, cum a âistrus aâineaori cele âoua gâr Marile nevinovate.

Loâi^sar l^Ienybart râsuklâ aâânc. 8e apleacă âin nou asupra cârmii si continua âe unâe a întrerupt:

— Biserica 8kântului ?etru s'a riâicat în acel loc, unâe a sukerit martiriu 8kântut ?etru, căpetenia apostolilor.

IN 20KI<Ie L. NIV-I.Lke^

OanZä eaca^ k/r iruu^a rZe ärZ.

Zn mr'ue, «Zräozü, rurZemnurr rZe^cauZa — zr-aurZ, cum mä c/rramä §Zr'a, ca o mama.

ZeÄea-§r MnZe mu§e/uZ.

Or-a cruce rmr rmpac cu§eZuZ, — ma «coZ §r 8muZ§ â pZasZ uu bwZ kZe Zun, 8/üuun,Eie kZuu vr'Zeku?^ âui meu <Ze frecare ^r.

Zr'u sZr-uAurr'r rZe roua, Gorrie, cau<Z §e vur ZrmM^r, rmr «u/uZc manecr'Ze Zrarurce, â puipeZe rZarur'ce, ZauieZe arZr'/ruer §«-Z mrrZ§.

6« N. 6.

Lap. I.

peisaj meâilersLesll.

oarele, scâlciat în apele l^lecliteranei, îsi trecu balat cle para, 8e urca în balonul sâu cle jar si începu ascensiunea. Da stânga, Oliinpul, bătrân uriaș cu pulpana togei muiatâ în unclele Tgeei, bucbinea, cu ocbii împâenjenisi, bronic vecbi în care ^iytbul

încru8ta8e o Iunie întreaga cle ^ei.— -^ci, 2evs, lVlarte, Vulcan? ^.ci -Apollo, Diana, Venus? Dai-

âacle. In ponoarele acestea în cari abia pot gâsi o trunsâ caprele? Soltié inai e ?i Aiytbul. 8i nebuni au tost aceia cari au mLsgâlit cai versi pe peresi, uinplâncl globul cu tot telul cle basaconii. Oiner? Dn sânatec. putea sa-si petreacă vreinea cu ceva inai bun, cle cat sa cânte exaltările amoroase ale unei înkierbântate ca balena si sâ ti- xese șiretenii compromițătoare, scoase, cbiar, clin burta unui âu- cipal troian.

Trau gâncluri cari trâmântau pe bătrânul Olimp? -^s. Dn munte bleg, ca tosi muncii, gârbovit cle vremuri si albit cle ninsoare. Dn munte. putea el sâ gâncleascâ? ^i, totuși, proectat în albastrul sării, pârea câ rumegâ asttel cle preocupâri.

Lâlâura încinsese câmpia lesaliei. 8âtucurile, semănate neîn- clemânatec pe maluri cle râuri secâtuite, clospeau o via^â râncsclâ. Din curft îngrâclite cu crâci gbimpate cle pornar, în sori, apâreau molâi si istovite, vaci clegenerate, cari se luau la întrecere, la cântar, cu sapii si mâgârusii râgusi^i. O porneau clin înclemn propriu pe câ- râruile înguste si întortocbiate lâsate cle garclurile gospodăriilor, si ieșeau Ia barierâ uncie erau sigure câ vor ti întâmpinate cle vâcarul obstei cu ,,bi, boala' ?i mânate apoi cu pas plictisit la pâ^une. Iar seara, vite si vâcar, cle cum apunea soarele, o porneau cu pas iâentic înapoi yi intra kiecare, târâ înclemn si tragere <le inimâ, asa clin obisnuinfâ, în ogracla 6e uncle a plecat âimineala.

Oamenii? Ursita îi ținea tupilati pe sub umbrare sau în casâ Kar âe tot veâeai în timpul silei câte o nevasta cu câma^a âeskâ- cutâ, lâsânâ sânii 8â 8e guâure. Hrecea grâbitâ spre kântâna 8â aâucâ o bucla cle apâ încropită.

Doar seara, clupâ întoarcerea vitelor, âupa mulsul vacii si a caprelor, sătenii ieșeau în tata ogrâsii sâ-si âea binele si 8â mai lege un noâ âe voroava în jurul evenimentelor.

Dincolo âe krontierâ, Ia o asvarlitura âe bat, în târgu^orul Bla­sons, s'a petrecut ceva neobișnuit. Dn âublu L8a8inat. I^u moartea în sine era aceia care avea însemnătate. Omorurile erau ceva obiș­nuit aci. O âiscutie mai aprinsa Ia crâșma între âoi membri a âoua partiâe politice âeosebite se stârsea, âe obicei, cu o înjungbiere; o insultâ naționala greco-aromânâ, bulgaro-sârbâ, sârbo-greaca sau albano-bulgarâ 8e spala pe loc cu un loc âe pistol; o intiâelitate conjugala, sau o cearta între vecini pentru o straifâ âe lrunsâ âe âuâ necesara nutrirei viermilor âe matase, avea același stârcit: pumna­lul. O, via^a unui om, aci, era articolul cel mai iettin. L-au omorât, au plâns o si, l-au înmormântat cu pompâ reâusa, s a stârcit. plicti­seala justiției? ^Iu. üsttel âe incomoââri nu existau. Lel mult claca un asasinat âaâea ocasie venâetei. „M-ai omorât tratele, várul ori părintele? -Vsteapta-fi ceasul. Ie voi omorî". 8i, trica venâetei, a tă­cut pe multi sa ia árumul coârilor.

Asasinatul âela Llasona era cu totul âe alta natura. In primul rânâ nu era savârsit âe un gbiaur contra unui alt gbiaur. ^lici âe un turc contra unui gbiaur, ori âe un gbiaur contra unui turc. blu. Dn turc a omorît âoi turci. La, ceva mai mult, un otiter turc, a omorît âoi Lași turci. Va clăti voi seama ce însemneasâ lucrul acesta?

— Lrâpââul pământului, vecine lani! ...— Lrâpaâ, vecine Lola!.. .^mânâoi î^i tâcura crucea ?i se âespârtirâ cu sutletele îngri­

jorate.

Luna se rostogoli inâscenta, âe pe vártul unui munte pârjolit. Lât nu s au truâit bieții ieși, siua întreaga sâ ciugulească ceva prin râpile arse âe soare ale acestei proeminente geologice care a isbit cu creștetul, mingea tostorescenta a cerului!

Lapânoasa regiune. Lunoasteti spălaturile âe teren? Horentii âuc cu ei, âevale, mâl si prunâi?. ^ci, tenomen curios, întreaga re­giune âeluroasâ poarta stigmatul spălaturilor, blu însă causate âe to- renti âe apa ci âe torenti âe soare. Lâna âevale, în imeâiata vecină­tate a câmpiei, vârsâturâ sleita, cenusiticatâ .,,

becunââ e numai câmpia, kostul? 8terp, cbircit, cicatrizat. Oe aceia sarâcia e încuibata, ca un cancer. On coâru âe pâine, o Aura âe lapte âe oaie sau âe capra, ori cinci măsline Zbârcite, iată agoni­seala spre care se înâreapta truâa săteanului. Hi lupta âsperat, pen­tru asigurarea acestui spartan conâiment. Dupta cântânâ insa.

Descrierea peisagiului e veriâicâ. Dar este âescrierea unui âecor âe culisa, contemplânâ pân^a mâzgălita, în atelier. Lâtâ âeosebire insa, cânâ o privești Ia rampa, sub lumina proectoarelor!

?eisajului meâiteranean nu trebue sa-i înlături lumina aceia îm­belșugata, lascinantâ, âelormatoare. La âa opticei, iluzoriul ocbelari- lor Iui llokkmann. Oa retușează sbârciturile ositicate ale Oeei, ca tarául obrajii vestalelor tomnatece. Oa âa viata.

^ârnova cbicoteste în toropeala miedului âe varâ. Oalâurile si-au âeslântuit âe mult pârjolul, goninâ o buna parte âin vlabi, cu turme si bergbelii, spre înălțimile ?inâului. L un orășel âe granița, le­gat âe Darisa, capitala âistrictului, cu un răsucit tir âe sosea, âe câțiva ckilometri. Letâsenii ^âbăucisi âoar în timpul alegerilor, primăvara si toamna cânâ se âuc si se întorc aromânii la si âela munte, âuc un trai tibnit. dlicâiri ca aci nu ai noțiunea precisa a bibernârii. Ira- iul se scurge netrâmbitat, neatisat, obscur, ca tirul apei âin multele râuri, supt âe arsura nisipurilor. Oâte alvii, începânâ âin Martie si până pe la mijlocul lui I^loembrie, nu-ti âau impresia unor miniaturi sabariene crestate neâibaci... Lum ugerii unui nor au muls o râ- pâialâ âe ploae însă, veri ca te-ai amăgit. l>lu numai ca apare tirul apei între cei âoi târmi, ci, âe multe ori, se pornesc torente cotro­pitoare cari cau^ea^â stricăciuni mari.

Hireatâ-i natura aci. Hiresi sunt si oamenii. De aceia nu trebue sa âai crezare impresiei âe bibernare pe care ti o âa viata. Intre casa si catenea, mersul e lin, lenes cbiar pe calâarâmul improvizat cetățeanul, mergânâ, parca-si scutura în trenne trânââvia. Incbiâe cu inâiteren^â usa âupa el acasâ si absent, se aseară pe primul scaun Ia catenea unâe comanââ, motâinâ, un locum sau o catea. ?une-i sub ocbi o galeta politica, cu atacuri înâreptate contra par- tiâului âin care tace parte el si-1 vei veâea numaiâecât trezit, cu ocbi scâpârânâ, si cu mâna strângânâ plâselele pumnalului. Lát con­trast nu marcbearâ kirea omului aci! ...

Da norâ, lârnova îsi proptește imasurile âe ââmbii unui șirag âe âealuri, carora, imensul ses âela suâ, le ââ, înâreptâtit, îngâm- tarea âe a-si lua aliura âe munți. 8unt proeminenta geogratica âin vártul cărora luna si-a luat avânt, molâe si batjocoritoare.

^re cerc, vom avea ploae, cascâ lâ, comanâânâ încâ un uzo cu mezelic mâsline âe Volo.

— va äe unâe, ti-s împâenjenisi ocdii âe dâuturâ, îi râspunâe ciur ^licolaclu, târâ sâ iu ocini âe pe coloanele gazetei.

un imdecil. I^ici nu-si riâici ocdii spâlâcisi spre cer si răspunzi. La si cânâ lung, a lost prinsâ cu nâvoâul âe mâgarii cari 8criu inepfig aceia âe gazstâ, si si-au servit-o în paginâ ea pe tavâ.

O^ir Mcolacdi nu râspunse. 8unt aâversari politici, âar sunt prieteni duni. luni, are tâknâ. L natural. ^i Iui, au câzut âezastros în alegeri. ^.poi, prea, sunt vehemente atacurile âin gazeta partiâului. Lâ nu le-a cetit luni? Le are a Ince. de simte. Lâ âoar n'o sâ-i lauâe cânâ ei uneltesc cu atâta înverșunare. Ldir dlicolacde împâtureazâ gazeta si o vâra în duzunar. ^.poi, ca sâ-I împace, riâicâ ocdii spre cer si prinzânâ luna în farurile focare ale ocdelarilor sâi, rosti:

— ^.i âreptate, lani, are cerc.^re pe âracu. Le-a avut, s a trecut, ^.cum e dleagâ si tâmpa

ca cdelia setului tâu.8a ca âovleacul tâu, iâiotule, îi sári mustárul lui cdir l^icola-

clie. dra âomol cliir dlicolacde. Ingdisea multe. II puteai tace imdecil, îl puteai înjura, prieten liinâ, cliiar âe mamâ. 8â-i insulei setul politic însâ? ^u. Ura ceva mai presus âe puterile lui. dra ceva care îi întu­neca juâecata, si-i împintenea nervii, mai âiliai ca o cravasare a unui mânz nou înseuiat.

Irlri cu pumnul în masâ âe se râsturnâ paliarul cu uz o aliia aâus âe cafegiu si se sculâ, gata sâ vâre gdiara în deregata aâversarului. lani stâtu liniștit si-i înlâturâ mâna cu un calm filozofic. pipernicit cum era, treduia sâ tie nedűn ca sâ-si punâ mintea cu taurul âe i^i- colaclie. ve altkel scena aceasta cu ascenâensa si Lscenâensa, cu otensiva lui lani pânâ ieșea âin sârite cliir Mcoîacde ca apoi sâ treacâ imeâiat în âelensivâ, era cotiâianâ. 8e cunoșteau dine în âe ei, si-i cunoștea dine atât categiul cât si întreaga asistensâ a cafe­nelei. ^sa câ nu se alarmâ nimeni.

Ldir dticolacde se asezâ Ia Ioc, suklânâ âin greu. Isi șterse frun­tea cu o datistâ cât o dasma, îsi suflâ nasul zgomotos, si, împâtu- rinâ-o, articulâ pe jumâtate âomolit:

— degea ta âe netrednic.. .Ia âu-te âracului, dre. le-ai supârat ca vâcarul pe sat, în­

cepu lani. Hi ca sâ nu-i âea râgaz sâ spunâ ceva, dâtu în masâ cu ine­lul si strigâ:

— Lostacde, Lostacde, âouâ uzo si niste sári cu oset si untâe- lemn. ?i mai ââ un rânâ la masa âe alâturi.

Noaptea era seninä. Lerul läptos, ca amestecul cis u?o cu apä. felinarul inkipt în mijlocul terasei, nu Sporen cu nimic lumina. O stea mai râpânoasâ în plus. Hi, iiinâcâ era cea mai anemica, pen­tru a li valuta (nu pentru a înlesni veâereaj coborâse si se pro^Lpi, înrâmatâ în cele patru sticle, pe prăjină colorata alb si albastru a lui cbir Lostacbe, caiegiu cu trecere în rânâul negustorilor si politi­cian cu va?â în urbea 7ârnova.

Liocnirâ încle ei, se întoarseră si ciocniră cu cei cinstiri clela masa vecina si bâurâ. Dar nici nu asesarâ pâbârelele pe masa ca cbir Los- tacbe se prezenta cu alt rânâ.

— vela cbir 7anase, spuse el, kâcânâ semn spre masa âe alături. — ^loroc.— l^oroc.Hi iar veni un rânâ, apoi altul, apoi altul, âela kiecare âin cei

âela cele âouâ mese. Lânâ veni rânâul Iui cbir blicolacbe, el coman- âa âouâ sticle âe coniac Kampa (âin cel care beau eu, știi), reco- manââ el lui Lostacbe.

— basa cbir blicolacbe, știu eu, clipi caiegiul. înainte â asta, vâ rog însă ca sa primiri un rânâ âe u?o si âela mine. I^u, nu, mâ supăr, ?âu, ma supăr, stărui el, vâ?ânâ pe cbir l^icolacbe ca încearcă sâ reiu?e.

Lânâ, âupâ vr'o âouâ ore, eclipsa âe lunâ asteptatâ, era vi?i- bilâ cu ocbiu bber, un răpăit âe manUber, kulgerâ variul muntelui, în âreptul postului âe grăniceri turci.

lân iior trecu prin întreaga societate âe pe terasa caienelei Iui Lostacbe Laramanos âin larnova.

—/^.u înebunit pâgânii? spuse într'un târziu lani.— bis atacâ? întrebâ în soaptâ ^tanase.In iunâ, silueta Olimpului persista în nepâsare si meâitalie.

II.

Kcbpss âe Iunâ.

— pierim, copilul meu, îsi lâuââ Laââr mâgârusul încârcat cu pâine, ore? si un uâere âe apâ, cânâ âupâ o ?âravânâ opintealâ, re- u?i sâ urce greul obstacol âe care se irângea cârâruia ce urca spre postul âe grâniceri, âe pe váriul muntelui. -Vclum, continuâ Laââr, esti un prieten vreânic. le-ai purtat ca un câpitan gbiaur âe banââ,

merisi o gamelä âe pilak supliment ari Ia masâ. Laââr, îsi aserâ pe umâr cureaua armei care-i atârna pana Ia picioare â-i împiedeca mer8ul, si mângâe pârinteste fruntea mâgârusului. Dupâ efortul sup- ranatural, urecbeatul, se creru înâreptâsit sâ-si okere un popa8. 8e opri tăcut âeci Ia umbra transparenta a unui mâslin. lovarâ^ul sâu se întinse pe iarbâ, âupâ ce se âebarasâ âe armâ, si âupâ ce-si lepâââ vestonul pe care I țâra atârnat âe biâon.

îîk, greu Ia â>eal, copilul meu, ce rici, legâ el conversasia cu ^cbim.

— Oreu, pârea ca aproba măgarul, miscânâ âin urecbi.— ^sa e, ^cbim, si-o spun eu, prietenul tâu.— ^sa e, Laââr, pârea ca afirma prin aceeași mișcare âe urecbe

măgarul.soarele âestrâma, risipelnic, caere âe lumină clocotitoare. Lrâ-

cile măslinului sub care se opriră erau cbircite. încolăcite, păreau reci âe braje crispate pe creștet ca sâ-I apere âe insolasie. Iar măs­linele verri-gâlbui păreau broboane âe suâoare pe un cap âe meâusâ.

I^âgarul începu sâ-si facâ vânt cu evantaiul sfârticat al corii. ?e crupâ, tâunii îsi înfigeau în voe acul. Din începătura apârea un licbiâ cârâmiriu, care se coclea pe Ioc în miniatural mușuroi, șla­gărul insa nu se sincbisea. ^.Itââatâ, cum ar li luat-o rarna, cum ar ii râgit si s'ar li vârât prin tufăriș. Iar sfârcul corii, cum ar li plernit în âirecfia în care s'a profâpit âusmanul! ^.cum?

?rea e calâ. 8i prea e blarat. Llnic sa faci același ârum, cobo- rânâ âela post cu Laââr calare, ca sâ urci apoi încârcat cu merinâe si, mai ales, cu apâ! 8i ce apâ, Doamne!... k*iartâ, nu altceva. ?Iic- ticos, râu, mortal âe plicticos. Lât âe mâgar sâ fii si totuși li se urâste. Hi cânâ aceasta si-s starea sukleteascâ, cum sâ-si mai arââ âe baraconii ca cele âe altââatâ: s o iei rarna, ori sâ riâici coaâa pentru a plesni un bicisnic âe tâun...

kilorolânâ astlel, ^clum urmâ sâ-si balansere molatec coaâa pentru a-si face vânt ca sâ-si svânte suâoarea care-i uâase pulpele.

Orânicerul Laââr, asipi. 8i vremea se strecura apâsâtoare pen­tru mâgârusul încârcat. popasul a fost âeajuns, socoti ^.cbim. 8e uitâ la Laââr, întrebâtor. Dar turcul âormea atât âe aâânc! Lietul Laââr, ce câuta prin aceste ponoare ale lesaliei, el nâscut si crescut prin meleagurile înâepârtate ale lemenului? Le soartâ l-a aruncat aci, sâ care Proviant, sâ asuâe urcânâ muntele pârjolit âe soare, sâ târascâ la umâr o armâ al cârei mecanism nu-l cunoștea si sâ oktere âupâ cei âe acasâ? 8ârman om, îsi rise în sine mâgarul. blu-si invi-

âier soarta, cu toate câ sunt mâgar. II inai lâsâ 8a âoarmâ âeci. Land creru însâ ca oâibna e sukicientâ, câscâ o gura cat pâlnia unui trom- bon ?i trâmbilâ. Laââr 8e întoarse pe partea cealaltâ, goninâ un ^Ln^ar care veni8e sâ-i bârâe Ia urecbe.

La 8â-I trereascâ, măgarul trâmbi^â încă oâatâ. Vsrânâ câ to- varâsul Iui n'are Zână 8â 8e 8coale, veni si-i 8trânutâ în obrar rgo- motos.

— Diplomat esti belliin, îi mângâe botul Laââr, trerinâu-se. Lreri câ a ko8t cle-ajun 8 boáin a? Line, copilul meu, âacâ asta ji-e pârerea. 8â ne sculâm. 8e întin8e, câ8câ, îsi culese vestonul ?i arma si âupâ ce inai câscâ oâatâ, o pornirâ. lava?, copilul ineu, iá­vá?, câ nu ne gonește niineni. blici cei âe sus nu se prâpââesc.

Drumul era o potecâ cbircitâ si liravâ ca ramurile mâslinului. ?ietri?ul inâcinat âe arsura soarelui îi sugruma în inulte pârsi gatul âe girakâ. Dar ^cbiin cunoștea traseul. Hi mergea neînâemnat.

burâ primiri, la post, âe â!1 caporal în persoanâ, ^lâgarul se opri în kala u?ii, asteptânâ râbââtor âescârcarea. Dar ce se întâmplâ înâuntru âe nu se ive?te nimeni ca sâ-1 âespovârere?

Laââr, abia trecu pragul ușii si Iu luat în primire âe opt ke^e Irâmantate.

— Le-ai aurit în sat, Laââr aga?Laââr lâcu ocbii mari: „nimic, slavâ Iui -^llab râspunse neâu-

merit.— Lum nimic, se oMri, caporalul?— Vroiai, serios, sâ auâ ceva? întrebâ el. Dece nu mi-ai spus

Ia plecare, câ trâgeam cu urecbea Ia conacul beyului.— L?ti un netot, Laââr.— 8unt amârât, âomnule caporal. Heaptesprerece ani âe mili-

târie!...— Uitat âe ^.lab, interveni un alt solâat, luânâu-i apârarea.— Hi âe oameni, complectâ Laââr.— Dâsaft pe bátrán în pace se bâgâ în vorbâ cbiatibul, înhelep-

ciunea postului, cum era âenumit, liinâcâ era singurul care știa sâ bucbineascâ ierogbkele scrisului arab si silabisea pe âe-asupra si ga- retele grecești.

— blu stift cum sâ luasi pe om, si vâ mirâ câ nu aliati nimic, îi âojeni el. ^poi, aâresânâu-se lui Laââr âupâ ce-i oieri tabacbera sâ-si suceascâ o sâgare âe tutun, îi rise:

— -^i aurit vr'oâatâ âe târgul LIasona, Laââr aga?

— Llasona! Llasona! se gânclîi bâtrânul. ?arcâ. ^,cum vr'o nouâ Lni, cană Lin kost trimes aci clela lenige, am trecut, I^lare oraș, kru- mos oraș, mașala, exclama Laclâr! . ..

— Li, acum, in sat, la Oamas, Ia curtea Iui â bey, n ai aliat ceva vorbinclu-se.

— Oe LIasona? — va.— ^.ba, parcâ ... parcâ ... 8tai, stai. ?ocni oâatâ cu âeZetuI

mare si cel arâtâtor, murmurâncl: Llasona, Llasona. Ligura îi se înse­nină câ reuși sâ-si amintească, clar se întuneca imecliat ca cle un nor prevestitor cle grozavâ kurtunâ. Irase o înjurătura Ia aâresa întreZei l^aceclonii, apoi spuse sentențios:

Lrâpâclu! clin acest oraș maceclonean va porni.. .Mase cu clesâvârsire ce-i tăinui argatul Lelik, clela curte. ?i

povesti Zrupei 6e Zrâniceri tulburata, ceea ce auzise.^Ilab, ^Vllab, se auzea clin câncl în câncl, în penumbra care

cuprinsese boráéiul postului.Lânâ seara se lașa cle-abinele, îi Zasi pe to^i opt prosternati

în ruZâciune, clescâlfati si cu papucii alături.^.clevâr Zrâi Zrecul «lela Lârnova care venise Ia amiazi sa Ie

sclucâ obișnuita sticâ cle racbiu. 8pusa Iui Laclâr conlirma în» tocmai kapta. Atunci si luna va ki muscatâ, câci prea s au ticăloșit oamenii. 8i mușcătură aceasta va li semnalul zilelor Arele cari va sa vina,

— ^Ilab, ^.llab!...La postul cle Zrâniceri turci care clomina Lârnova, nu se mai

lâcu koc în seara aceia sj nu se kisrse pilal. Lucâtarul strivi nouâ câ- fei cle usturoi cu patul pustii pe o piatrâ, tâie un skert cle litru cle otet cle vin cu o Zamelâ întreaZâ cle apa clocita clin uclere, Hi «lupa ce o amesteca cu usturoiul stalcit, o turna într'o tavâ âe tabla 6e unäe începură sâ mânânce toft, așezați în cerc, pe jos, muincl kie- care cu mana îmbucâtura cle pâine. Nașa clin seara aceia, pe cât âe kruZalâ, a kost pe atât âe tâcutâ,

Dupâ ce s a 8pâlat tava si au strâns cu Zrije kârâmels cle pâine „câ e pácát clela ^llab sâ calci sub picioare un kir mâcar clin cea ce ^llab a clat ca sâ ne fie zilele" caporalul comanclâ „la arme". lHÎ încinserâ cartușierele, încârcarâ puștile Hi începurâ sâ scruteze cerul, urmâ- rincl mersul lunii.

ve clupâ un nor luna ieși însânZeratâ si cu un colj muscat.— Loc, comanclâ caporalul.

Opt sevi lumegara 8Í opt âetunâturi 8par8erâ tacerea nopsii, în- tioranâ ve8elia âe pe tera8a catenelei lui 0o8taclre 0aramano8 âin târZU8orul l'ârnova.

?erâeaua nopții 8e tra8e la Ioc 8Î liniștea po^orî apL8atoare.— ^Ilalr 8â aide în pa^a 8L pe ?aáÍ8ak, ro8ti caporalul, tragan-

âu-?i mantaua pe picioarele âe8câI1ate, ca 8L-i tie Ierite âe lân^ari. ^i 8imu1â câ âoarme.

— ^llali, ^Ilali 8e auei murmurâinâu-8e in alte 8eapte parsi âin apropierea 6orâeiului, unâe 8e culcară, pe apucate, camarazii 8âi în 8ut>orâine.

I^eO8L8cv

na «vaetr nä/tr-a'n ee/ «u/ra« Aee^e/a LA tr'm/r rte-avantar-r ^anâ/ te mar /eaFa. Lart tAr «cer ee-a«erää vrAa ntr-ea§ä Oe 'âmnak «aer-a «mâ â evaa^/re/a.

^tar taee-r eek ee'a /reapar/ rnâ'etr'r ^e ernste §r r-ä«/ranrte?r «e rteÄea§ä, Aa/oearee temer'ar-r veaart «a AeaM Lrr «eaeira §r /rea/rte/e/e «rrar'eia.

^Vr'mre au paft rte«avär-§r eaart veeeea /a ea/ea er a 'atam/rraä â/reeM, L/rrar- rtae'ar «aa^erA «/u/rnck eeeäta.

u/ft' r^r §ä«e«e ra nuaate maa^arer-ea, Lrr-avan/ak ee /e'aa/tä'a Äävr /aata /ar/ur-eeär-rr" camMnr'ar/a-r Meta/.

?KL8LIOI^ kKOVI^LIL

âe cOSN^

resa âin provincie traverseazâ astâzi, in noi, o Aren epocâ cle W H criza. Ruinen âin centrele âe provincie citește cu preâilecfie

tiarele si revistele ce vin âin Lucure^ti, iar presa localâ tân- I jsste si 8e zbate în mijlocul celor inai a8pre conâifiuni. si­meni nu 8e intereseazâ âe 8oarta ei si nimeni nu 8e ocupa âe orAani- zarea ei. La este lâsatâ în Arija inâolenfei Aenerale, ba în unele locuri ea L8te cbiar si obiectul unor âesconsiâerafiuni nejustiiicate, âesi tre­buie sâ recunoaștem ca importanta pre8ei âin provincie e8te, poate, tot atât âe mare ca si în8emnâtatea celei âin capitala.

?resa âin capitala este cel mai puternic mijloc âe apărare a tuturor intereselor Aenerale ale țârii, âar ea nu se poate ocupa mai intensiv cu âikeritele nevoi si probleme ce interesează numai o re- Aiune anumita. Examinarea si apărarea intereselor locale nu s ar putea tace cu aáevarata competinsa si cu eficacitate âecât âe ziarele âin provincie.

karâ înâoialâ câ în redacțiile ziarelor âin capitalâ se plâmâ- âe^te scânteia âe luminâ menitâ sâ înârume si sâ informeze opinia publicâ âin toatâ fara, âesiAur câ âin coloanele acestor ziare se raspânâeste pretutinâeni tirul âe evoluție al Aanâirii romanești, âar ori cât âe puternicâ sâ fie lumina raâliatâ âe presa bucuresteana, ea n'ar putea pâtrunâe pânâ în cele mai înâepârtate sate sau pânâ în cele mai aâânci straturi ale poporului nostru, âacâ n'ar interveni presa âin provincie ca sa transmitâ mai âeparte aceste krâmântâri spirituale, tiarele âe provincie sunt ca ni?te stâlpi âe teleAral, prin coloanele cârora trece kirul iâeilor emise âe presa âin capitalâ. blxistâ âeci o strânsâ leAâtura si colaborare tacitâ între Aazetele âin București si cele âin provincie. Dacâ curentele âin visata noastră publicâ si socialâ sunt create âe presa bucuresteanâ, nu este mai pufin aâevârat câ tara ajutorul ziarelor âin provincie aceste curente n'ar putea sâ se infiltreze în sufletul si în mentali­tatea oamenilor âin âiversele reAiuni ale fârii.

Idolul presei âin provincie este ca. sâ sten strajâ permanenta pe lângă interesele locale si sâ alimenteze încontinuu conștiința ^i spi­ritul cetățenilor clin pârsile respective cu lurnina concepțiilor si orientârilor sânâtoase âikuzate âe presa capitalei. Aceasta nu în- seainnâ însâ câ ziarele âin provincie nu pot avea vieasa lor inâe- penclentâ. Din contrâ, caclrul âe activitate si âe program al unei ga- zste regionale este tras âinainte âe necesitâsile cari au impus înliin- larea ei si raâierile capitalei n'ar putea sâ strâbatâ âecât prin prizma acestui caâru.

Din constatârile lâcuts mai sus rezultâ în moâ eviâent câ torsa presei âin provincie este mare, tiinâcâ ea este suportul viesii noastre publice. Dacâ presa âin capitalâ este inima âe unâe por­nește aceastâ vieasâ, atunci ziarele âin provincie sunt arterele prin­cipale pe unâe îsi întinâe ea pulsasiile sale. Una târâ alta n'ar putea exista. Os aceea importanta pe care o prezintâ una în vieasa noastrâ âe stat este tot atât âe mare ca si însemnâtatea celeilalte. Hi totuși, veâem în multe pârsi câ presa noastrâ âin provincie este neglijata, iar rolul ei âiscutat. La este pusâ într'o stare âe interioritate tată âe presa âin capitalâ si în cele mai multe cazuri reâactorii ei sunt consiâerasi ca ziariști âtz mana a âoua sau contestași cbiar âe a lace parte âin breasla gazetâreascâ.

lâna âin problemele cari ar trebui sâ ne preocupe în moâ serios âeci este cbestiunea presei âin provincie, trebuie râskirate preju- âecâsile ivite în jurul si, trebuie riâicatâ presa âin provincie Ia justa ei valoare si trebuie relâcutâ autoritatea ei. Lroblema presei âin provincie reclamâ grabnice intervensii. Lste âoar un interes general, ca ea sâ be organizatâ si consoliâatâ pe baze materiale mai sigure, iar reâactorii ei sâ lis recrutași âin mijlocul celor mai bune ele­mente procesionale.

Oacâ privim situasia âin sârile occiâentale, veâem câ acolo presa âin provincie este mai puternicâ âecat cea âin capitalâ. De exemplu în Itala cele mai mari ziare apar Ia Milano si nu Ia Loma, cum este cazul Iui „Lorriere âella 8era" sau „II popolo â'Italia". In Lransa „La âepecbe" âin loulouse ^i „Le petit provensal' âin Marsilia sunt gazete cari apar zilnic în cate 18 eâisii si sunt cetite âe cate âouâ milioane âe lectori. In Ltatele blnite ziarele âin capi- talâ nici nu ajung pânâ în provincii, ci becsre ora? îsi are gazeta sa. Aceste gazete mari âe provincie îsi au însâ cablurile lor proprii âe telegrakie, prin cari imeâiat pot prinâe știrile âin capitalâ. Lxistâ apoi pretutinâeni birouri âe presâ, cari în câteva minute râspân- âesc prin lire proprii toate evenimentele, încât publicul âin provin-

cie allâ clin tiarele locale cu multa. vreme înainte âe sosirea gale- telor clin capitala toate inlormaliunile cari îl interesează.

lâealul ar li ca 8â se organilele si la noi astlel âe liare âe provincie, cari sâ asigure o rapiáitate âesâvârsitâ âe inlorinare, si cari în locul articolelor lungi âe âoctrinâ si âe politicâ provincialâ sâ publice mai multe știri si reportagii.

Liste semnilicativ, câ în trecut presa âin provincie, âar mai ales cea âin teritoriile alipite, a lost mai puternicâ âecât în prezent, avea âimensiuni mai mari, era mai bine scrisâ, era ma cetitâ si mai râs- panâitâ, avea un tiraj mai mare si âeci era organilatâ pe bale mai soliâe, âecât presa âe provincie âe astâli. „Laleta Iransilvanisi", apoi „Dreptatea" âela limisoara si „Drapelul" âela Lugoj erau în vremurile âominaîiunei magbiare aâevârate cetâ^i âe constiinsâ nasionalâ, aâevârate tribune âela cari s au spus toate âurerile neamului romanesc, Astâli trebuie sâ recunoaștem cu mult regret, câ nu mai avem liare âe provincie atât âe valoroase ca si cele âin trecut. !n primii ani âe âupâ unire s au lâcut mai multe încercări âe a loncla cotiâiane mari âe provincie, âar existenta lor a lost reâusâ la timpul cât n a intervenit concurenta tiarelor âin capitalâ sau cât au tinut konâurile investite pentru eâitarea lor. De atunci presa âin provincie este într o perpetuâ regresiune si astâli ea traversealâ o crilâ acutâ, care âacâ nu va li înlâturatâ Ia timp, ar putea âuce Ia o stare âe âecaâentâ neâoritâ si primejâioasâ.

Lari sunt cauzele crimei âe astâli?înainte âe toate majoritatea liarelor noastre cari apar astâli

în provincie nu sunt aâaptate nevoilor reale, imperioase si urgente ale regiunilor pe cari Ie âeservesc. blu râspunâ gustului si âorintelor marelui public cetitor âin provincie, atât prin conținutul lor, cât si prin reâactarea si lorma lor./ 8unt prea puține galetele noastre âe provincie, cari au o atitu- âine inâepenâentâ, cari âau numai știri si inlormasiuni si cari ar li emancipate âe subt inkluenta vreunui partiâ politic. Majoritatea ga­letelor stau în slujba partiâelor si sunt subvenționate âe aceste partiâe. !n consecin^â materialul publicat în astlel âe galete poartâ pecetea eviâentâ a politicei âe partiâ. Li natural atunci ca ele sâ lie cetite numai âe un numâr restrâns âe lectori sau sâ tis râspân- âite numai cu sacrikiciul împărțirii lor gratuite.

Elülte galete âe provincie sunt prea încărcate cu articole cari tratealâ subiecte generale ce nu interesealâ publicul provincial sau cbiar âacâ 1-ar interesa, el recurge cu prelerinfâ Ia presa âin capi­tală, care âin acest punct âe veâere este, incontestabil, superioarâ.

ksllüUa - Leria III. I. 1.

Oe obicei autorii acestor articole plasate in ziarele cle provincie 8unt colaboratorii retuzaft ai marilor coticliane âin Bucuresti.

lVlarea gresalâ a ziarelor noastre âe provincie, în akarâ âe puține excepții, este ca neglijează partea inkormativa si cronicara. Loloanele lor sunt pline âe articole politice âe lungimi înspăimântă­toare si sunt congestionate cu cliestiuni înveninate sau atacuri per­sonale. Bumea astâzi nu este curioasa âe astkel âe lucruri, ci vrea sa aibe în câteva rânâuri, cu titluri sugestive, toate întâmplările petrecute în răstimpul apariției. Vrea, în câteva minute, sâ cunoască toate evenimentele.

Brin urmare cele mai multe gazete âe provincie nu sunt re- âactate cu pricepere prokesionalâ, ci âin interes politic, comercial sau personal. Aceasta se âatoreste crizei âe buni gazetari în pro­vincie. 8i lucrul este explicabil, căci ziariștii âe provincie cânâ ajung la o treapta mai înaltă âe pricepere procesionala sau cânâ ajung sâ lie consacrati în meseria lor, vine capitala ^i îi rapeyte, atragânâu-i în mrejele ei ispititoare. Lapitala okéra ziaristului care si-a tăcut școala si practica în provincie, mult mai multe perspec­tive âe manikestare si âe câștig.

!n multe regiuni încercările âe tonâare âe ziare cotiâiane n'au reușit âin motivul ca centrele unâe se eâitau erau prea mici. Leti- torii erau prea putini, iar evenimentele locale potrivite âe a ti înre­gistrate erau atât âe rare, încât nu puteau asigura apariția unui co- tiâian, ci âoar cel mult a unei gazete săptămânale.

Be lângă toate aceste cauze se mai aâauga si concurenta ma­rilor cotiâiane âin capitalâ, cari au un serviciu bine organizat pen­tru provincie. In câteva ore ziarul âin București ajunge în orașul âe provincie si aâuce cele mai proaspete știri. Lotiâianul bucurestean ââ pentru același preț o mulțime âe pagini mari cu material reâac- tional bogat si variat, scris âe cele mai bune conâeie, în vreme ce gazeta âe provincie apare tarâiv, cu inkormatiuni trezite, si cu arti­cole tăiate âin presa âin capitalâ. Desigur ca, pentru același preț âe vânzare, omul prekerâ sa cumpere ziarul âin Bucuresti.

!n provinciile alipite mai exista si concurenta ziarelor minori­tare, cari, bazânâu-se pe sprijinul neprecupețit al populației minoritare si pe regulatele subventiuni âe âiverse origini, sunt bine organizate si perlectionate âin punctul âe veâere al rapiâitâtii știrilor publi­cate. Din această cauza românii âin regiunile respective, cari înțe­leg limba ziarelor, minoritare, citesc aâesea aceste gazete ca sa kie mai iute inkormaft asupra evenimentelor. Breșa minoritara âela noi

sa întârit âe altkel si prin kaptul câ tiarele âin strâinetate ajung cu întârziere pe piaha noastră.

?rin urinare, în provinciile alipite, localnicii citesc tiarele mino­ritare, iar roinânii, clar inai ales cei veniri clin Vecliiul kegat, citesc presa bucure^teanâ, astkel încât, pentru ziarele romanești clin pro­vincie, abia se mai gâsesc lectori.

basâ âe aceasta stare âe lucruri este o nevoie armatoare ca sâ se gâseascâ mijloace âe înâreptare.

în primul ranâ ar trebui înlâturate toate cauzele âe mai sus.lîemeâiile pot ki multe. în orice caz este âe o necesitate pri-

morâialâ ca presa âin provincie sâ kie riâicatâ la un nivel moral ?i intelectual, âe unâe sâ poatâ râspunâe tuturor necesitâ^ilor. Lste important ca partea ei reâactionalâ sâ kie armonizatâ cu gustul, cu graâul âe pricepere si cu asteptârile cetitorilor. Sitkéi trebue scrisâ șareta pentru popor si altkel pentru intelectuali. O bunâ gazetâ âe provincie trebuie sâ aibâ caracterul inkormativ, trebuie sâ convins, multe cronici si reportagii, apoi ancbete locale.

Incontestabil câ nu se va ajunge la un rezultat bun âacâ re- âactorii acestor ziare âe provincie nu vor corespunâe cbemârii lor. Liste necesarâ o strictâ selec^iune între ei, si mai presus âe toate este nevoia pregătirii prokesionals la Ziariștii âe provincie, îngrâ- âinâ ârepturile lor âe kuncsionare si sancsionânâ sever abaterile âela înâatoririle lor prokesionale.

?entru garantarea existentii materiale a galetelor âe provincie ar trebui obișnuit publicul sâ-si plâteascâ abonamentul, -^stâzi lu­mea nu-si prea acbitâ abonamentul galetei ce o primește, kiinâcâ era învâsatâ sâ-i vinâ gratis tiarele âe partiâ ^i kiinâcâ nici nu avea totâeauna încreâere în vitalitatea galetei abonate. Lóstul âe pro- âucîie trebue reâus si mai ales preșul bârtiei, care scumpește enorm âe mult galeta âe provincie. 8unt apoi orașe în cari gazetele nu trec âin cauza lipsei âe vâzâtori. Li nevoie âe organizarea unui sistem practic pentru âeskacerea rapiââ a galetelor.

?ot ki gâsite încâ multe mijloace si remeâii. blu importâ mo­mentan care âintre ele sâ kie aplicate. Leeace intereseazâ este ca sâ se rezolve în moâ grabnic si energic problema presei noastre âin provincie.

IN LLKUVI6e

Lullet călit în msâuva lierului Aî'sm âesbrscst âe vese sckimouosît. ^m mas cu «telele u cesrâscul cerului ^i'u bora lor, îu «beuZul lor am aâormit.

Li luus m'a'uîâ^at îu scutecul lui mâiue îusorit Lsrpit cu irealele lui astsri scliiuAiuit âe truââ; Oe mâiue uu vresu truâuic gâuâ sâ'ual^ îu râsârit Li truâuic rob sâ mistui viajâ cruâa.

viu ZIss voiu risipi lurtuoî SL'ucolsceasca Lsres, Iu luâiui voiu slsrsma îu sâuâsri oecuprîusul, Iu clocotiri âe valuri voiu risipi cbeiusres, Li vâlvătăi âe soare îrui va li plâusul.

Va tremura pâmâutul sub pas Zreu, I-strst âe vaut va bâui îu uopft âe sZurs Li-spoi câuâ ssugele veacului m o poâiâi pe Zurs, l^'oiu ivirăți cu Oumuerieu ?î eu.

?^xde ^I.LX^^OKV

reorgani^atL conlorm principiului nalionalitâsilor trece printr'o serie de greutasi pe cari, dacâ nu le va birui, în scurt

W tiinp, noul râ^boiu mondial va. cleveni inevitabil. Laura nelinis- tei este Oermania care, retrâgându-si delegatii clela 80-

cietatea diajiunilor si clela Lonlerinsa Oerarinarii, a clătinat regimul tratatelor încbeiate pentru consolidarea pâcii inoncliale. ^lu se con­testă dreptul poporului german cle a-si asigura existenta si evoluția normalâ in coinunitatea intsrnalionalâ. 8e admite cbiar, ca actualul teritoriu al Lermaniei nu este sulicient spre a întreține un popor atât cle numeros ca cel Kerman, care are nevoie cle noui teritorii, totuși cinismul cu care diplomata germana nesocotește interesele acelor popoare pe al câror cont vrea sâ se extinclâ si brutalitatea cu care braveara orice strâduin^â pacilistâ, sunt neliniștitoare.

Oerinania, prin ?actul dela Locarno, a renunțat la pretențiile sale privitoare la Alsacia si l^orena. 8tresemann a reînviat politica bismarclcianâ si concepția unei aripi puternice a pangermanistilor, dupâ care Imperiul Lerman trebuia sâ renunțe <le mult Ia politica expansiva, spre occiclent, bunâ numai sâ o punâ în conllict cu luarea kritanie. Ll si-a <lat seama câ situația internasionalâ nu s'a scbimbat prea mult, prin războiul monclial, clin punct cle veclere al intereselor germane care, lârâ simpatia si sprijinul indirect al popoarelor an- glo-saxone, nu pot contrabalansa puterea militarâ lrance^â. Oeaceea a renunțat la revenclicârile teritoriale în Alsacia si I^orena, cu spe­ranța câ, în scbimb, îsi va redobândi libertatea cle acțiune în! Europa Lentralâ.

Oupâ semnarea tactului clela I^ocarno s'a crezut, cu drept cu­vânt, câ principalul motiv al Iricliunilor kranco-germane a lost în- lâturat. Luvernele germane, însâ, au avut grija ca branșa sâ nu aibâ liniate o clipâ, Imecliat clupâ ratilicarsa acestui pact au lansat ideea rekormârii protecsiunei minoritâlilor si a revi^uirei tratatelor, apoi au lâsat sâ se înleleagâ câ râvnesc Ia încorporarea Austriei, a co­ridorului Daniig si a teritoriilor vecine cu ?rusia Orientalâ, trans - lormând ,,2ona popoarelor mici" într'o regiune vulcanicâ, amenin-

în psrmanenjâ âe un puternic asalt german. Eitler, convins câ acest program imperialist se poate realixa numai cu o armata pu ternicâ, a cârei campanie trebue preparata prin agitarea pana Ia maximum a spiritelor în Europa Centrala, a invaâat jârile âunârene cu o propaganââ subversivă care, în nenumărate caruri, a violat cele mai elementare norme ale suveranității â!e stat si prin care sabo- teaxâ orice acjiune âiplomaticâ jintinâ creiarea unui moclus vivencli între popoarele âe aici. Oupâ părerea sa, Cermania nu are interesul ca în Europa sâ tie pace, ci are nevoie cle veșnice complicajiuni în care sâ jeasâ, nestingberitâ, lirele viitoarelor alianțe militare.

Rireste câ în lașa acestor ameninjâri jârile interesate nu au putut râmâne inactive. Cunoscuta polemicâ asupra trecâtoarei örenner a lâcut Italia sâ înjeleagâ câ incorporarea Austriei o va expune unei vecinitâji cu consecințe neprevâxute. Mussolini s'a Zrâbit a cleclara câ nicioâatâ nu va aâinite „anscblu8s"-ul, apoi, ex- ploatâncl prexsnja lui cle âouvenel Ia Roma, ca ministru plenipoten­țiar al Rranjei, a reluat legaturile normale cu branșa, spre a proceâa la contrabalansarea, în timp util, a expansiune! germane, branșa si Italia sunt cle acorcl câ Ruropa Lentralâ, sub actuala ei tormâ cle organizare, nu poate revista presiunilor germane. Ltorjârile cance­larului Oolltus pentru pâstrarea ináepenáenjei Austriei, sunt pre- lioase âar, izolate, nu constitue sulicientâ garanjie câ incorporarea, âe lapt, nu se va tace. 8pre a pune Ruropa la aââpostul unei sur­prize, avem nevoie âe un bloc cuprinxâtor al tuturor pârilor intere­sate âirect sau inâirect âe planurile expansive germane, care sâ Ie descurajeze în momentul oportun. Negocierile tranco-italiene au concbis în iâea câ Ruropa Lentralâ trebue reorganixatâ conlorm acestor interese. Cânâ, însâ, cele âouâ puteri au trecut Ia concreti­zarea lormei sub care aceastâ reorganizare s ar putea opera, s'a vâxut câ pârerile lor sunt contraâictorii. Rranja preconixeaxâ o reor- ganixare pur economicâ, cu excluclerea âesâvârsitâ a consiâerasiuni- lor politice, sub rexerva menfinerei actualului statut teritorial, pe canâ Italia militeaxâ pentru concepția âupâ care Ungaria si 8ulga- ria nu ar putea colabora Ia intitularea blocului antigerman, târâ sâ Ii se lacâ concesiuni teritoriale.

Ungaria îsi pune în aplicare ultimele törje spre a specula, în interesul ei propriu, nesiguranța isvoratâ âin aâversitatea âe mai sus. Ixolatâ complet în inima Ruropei Centrale, ea este una âintre cele mai importante jâri âunârene, âin punct âe veâere economic si al situajiei geogratice. Limpatia englexâ a tavorixat-o Ia reparti- xarea tlotei âunârene si i-a acorâat o preponâeranjâ nejustiticatâ

ív cbestiunile ve privesc circulația PL Dunâre. 8tat, prin excelenlâ, agrar a rezervat o deosebitâ grija agriculturei sale pe care a isbutit 8â o ridice pe o treapta mult superioara agriculturei parilor vecine, tocmai lleaceea e8te inexplicabil ca, deși âin acordai dunârean pur economic, ea ar prolita disproporlional mai mult ca statele succe- sorale, ori de cate ori e8te vorba de intrarea ei în ecbipa de salvare contra imperiali8mului german, pune condisiuni politice inacceptabile.

8e știe ca partidele politice lrancexe de dreapta nu si-au asimi lat pe deplin 8piritul principiului naționalităților si înclina 8pre păre­rea câ pacea europeana trebue cov8olidatâ prin ecbilibrul lorle- lor. Lu toate ace8tea, la invitația lui lardieu, bârbat de 8tat de dreapta, de a intra în conkederaîia dunăreană, guvernul ungar a râspuns cu un curaj aproape jignitor, câ nu poate sa colaboreze la o L8tlel de acțiune, decât numai 8ub condiliunea, dacâ protechiunea minoritâ^ilor va li reexaminata si Tratatul dela Trianon revizuit în lavoarea Ungariei, ^ceastâ atitudine e8te cu atât mai ba^ardatâ, cu cât tocmai Ungaria trâmbilea^â în sările occidentale ca nu poate pro8pera, în comporiilia ei actualâ, ca stat independent, deoarece îi 8unt indÎ8pen8abile 8ur8ele de materii brute pierdute în 8Iovacia si Ardeal.

Inconte8tabil ca intrarea blngariei în blocul antigerman ar li de mare lolos, dar nu e8te indispensabilâ. toporul ungar nu are intere- 8ul ca Oermania sâ-si extindă granițele pânâ la șopron si luarea ^driaticâ, pentru simplul motiv câ nu 8e știe dacâ 8e va opri aici. Manevrele contrarii ale guvernului nu 8unt în vederile poporului care-si reamintește încâ lupta desperata ce a dus-o contra germa - nimei. .Multe secole am lost martirii germanÎ8mului — acrie cu- no8cutul publicist Dexidâriu 82abo — agonizând sub teroarea acestuia. Otrava germanâ a strâbâtut intreaga națiune, parali^ându-i toate manikestârile. Oermanismul a exercitat o inkluensL deopotrivă de subjugâtoare, sterilizatoare si distrugâtoare asupra miscârilor noastre spirituale si culturale. >lu contest câ elementele gemane sau germanolile ne-au lâcut unele mici servicii de bamali culturali, dar lor^ele adânci ale magbiarimei întotdeauna s au trezit la suliul spi­ritului lrance?. Dintre toate popoarele din Europa germanii sunt cei mai strâini spiritului ungar... ^poi a urmat crima oribilâ: Ou toate interesele ei contrarii, magbiarimea a kost târâta în lupta sânge­roasă a germanismului. Iar când noi, ungurii, am plâtit pentru toate pâcatele germane, când am pierdut doua-treimi din teritoriul nostru, garanțiile evoluției viitoare, drept recompensâ, germanii din Ungaria lurâ cuprinși de liorul pangermanismului si si-au îndreptat revolve­

rul în pieptul nostru, cari Lin tost râpusi pentru interesele lor, spre L ne smulge unele drepturi, menite sâ prepare âomina- liunen germanâ în Lngaria. Detașamentele lor au ocupat toate posturile âe conducere, stăpânesc trupul si sulletul MLgliîarimei în armata, în instrucțiunea publicâ, în biserica si Ia municipii, prepa- ránc! în tara noastră o orâine sociala lavorabilâ intereselor germane. ?rin antisemitismul lor sgomotos ne iloleaxâ âe evrei, prin politica lor reacționara ne despart âe massele muncitoare, iar prin clerica­lismul lor ne înâepârtealâ cle elementele progresiste si cle străinătate, pentru ca în momentul în care poporul ungar, sârâcit clin punct cle veclere economic si târât într'o anarbie sociala generalâ, se va clă­tină, Oermania, clrept salvatoare, sâ intre în Dngaria, punânâu-si gliiarele sângeroase pe pâmântul slânt al sulerinjei, muncii yi gân­durilor ungare".

Această pârere nu este — clupâ cum s'a spus — bizareria unui romancier pus pe inclex, ci se înrâââcinealâ aâânc în sulletul ?i is­toria poporului ungar. ÜL are aclerenli sinceri cliiar printre oamenii politici cle extrema âreaptâ. Lunâoarâ, deputatul conte Oeorglie -^pponyi, liul râposatului âelegat la Societatea l-lajiunilor, a scris în Ziarul ,,? e s t i I^lapló clin 16 Aprilie 1933 urmâtoarele: „Leeace trebue sâ ne interesele în primul râncl clin evenimentele âin Oermania si âe care suntem obligati sâ ne ocupâm, este: Ls putem oare aștepta âela noul regim german âin punct âe veâere al politicei externe si al situației noastre în economia monâialâ? Regret câ nu pot aâera la ovatiunile unor cercuri conservatoare si ultra- nafionaliste. Irecutul ne-a âemonstrat sulicient câ naționalismul intransigent nu ia în consiâerare interesele statelor vecine, âim- potrivâ, înclinâ spre un imperialism absorbant. Dovaâa este reaclu- cerea în äiscufte a cbestiunei anscblussului. l^ici vorbâ, aceasta este o cbestiuns internâ a pârilor interesate, âar inâirect ne interesează si pe noi, ungurii, Realipirea Austriei ar li pâgubitoare si pericu- loasâ pentru interesele noastre. Din punct âe veâere economic, aceastâ anexiune ar însemna curmarea unicei cârâri salvatoare ce âuce la gruparea pârilor âunârsne într'o mare organilaftune viabila, iar clin punct âe veâere politic, ar avea rezultatul câ toate statele mici înliinsLte în locul monarcbiei austro-ungare, încet, âar sigur, ar ajunge sub inlluenla germanâ

Lt. Deliâerin Srabo: Drept înainte pax. 25—27. Luclapesta 1929.Ll. Lontele LlieorZlie áppon^i: Lsrmnnin -i noi. Ziarul „?esti I^apló"

am 16 április 1955.

Rasâ âe aceste opiniuni logice guvernele ungare iac totul pentru colaborarea cu Oermania recalcitrantâ. Rrogramul lor nu a lost încâ precizat okicial, clar se știe câ secondeazâ cu o suspecta simpatie acțiunea germana pornita pentru paralizarea Locietafti Națiunilor, pentru egalitatea statelor „inâilerent claca sunt învinse sau învin­gătoare" si pentru revizuirea clauzelor teritoriale ale tratatelor. Bârbajii de stat unguri akirmâ câ tind la o revizuire pasnicâ, în realitate însâ, salutâ cu o bucurie âelirantâ orice act al Oermaniei înclreptat contra actualei orânduiri internaționale si, mai ales, cam­pania clusâ pentru moclilicarea art, 19 clin Baciul pentru 8ocietatea biaftunilor. Revizioniștii unguri, prin propaganda lor, lasâ sâ se creaââ câ pretinsele „nemulțumiri" ivite în urma Irat aiului âela Trianon nu s ar putea remeclia lârâ revizuirea clauzelor teritoriale, âesi sunt convinși câ scopul lor nu se poate realiza lârâ un râzboiu pe care Oermania bitleristâ are menirea sâ-1 provoace în momentul oportun.

Apropierea germano-ungarâ, imediat dupâ râzboiu, a întâmpinat mari greutâ^i. Opinia publicâ ungarâ era convinsâ câ desmembrarea Ungariei se âatoreste exclusiv aliansei cu Oermania, care nu putea li paralizata lârâ înkrangerea totalâ a celui mai credincios aliat al sâu. Lbiar clacâ aceastâ convingere a sulerit unele scbimbâri în urma ati- tuclinei loarte puftn civilizate a Oeneralului â'Bsperay, manikestatâ la Belgrad, în toamna anului 1918, la^â cle delegatii guvernului ungar lrancokil, în loncl, opinia publicâ ungarâ pânâ astâzi nu poate li con- sideratâ germanokilâ. Brima încercare âe a o câștiga pentru icleea colaborârii germano-ungare a kâcut-o contele 8telan Betbien, în anul 1930^ cu ocazia cunoscutei vizite la Berlin, uncie a lost primit cu onorurile cuvenite unui suveran. Vizita d-sale a urmârit un scop dublu: 1) 8â mijlocească o apropiere între punctul âe veâere italian si cel german în chestiunile âunârene si 2) sâ âiscute conâisiunile în care s ar putea constitui „blocul țârilor revizioniste" care, în cola­borare cu a^a zișii „Ies bons neutres", ar li avut menirea sâ pregâ- teascâ Buropa pentru revizuirea tratatelor. Intorcânâu-se Ia Buâs- pesta, a lâcut presei următoarele declaraMni: ,,^m constatat câ atât guvernul, cât si presa germanâ pâstreazâ Ungariei o simpatie corespunzătoare tracțiunilor seculare. Oermania si Ungaria s'au ur­cat pe o treaptâ atât âe înaltâ a consolidării lor externe si interne, încât azi pot reînvia vecbile legâturi tradiționale si lupta pentru satiskacerea intereselor comune. 8copul principal al celor âouâ na­țiuni este redobândirea libertâsii âe acțiune si reintegrarea, prin mijloace pacilice, a egalitáhii âintre popoare în politica interna

^ionalâ, politicâ, âin care se nutrește speranța noastrâ câ ne va reuși sâ reâobânâim complecta, suveranitate naftonalâ

Leneralul Lombos a acceptat întru tot concepția contelui Letb- len si, în scopul âe a âemonstra lâsis germanotilismul guvernului presiâat âe â-sa, a oierii portotokul akacerilor strâine â-lui Loloman Xanya, cunoscut ca cel mai îniocat aâerent al amici)ei germano- ungare. Lu toate acestea, lângaria nu s a retras âin 8ocietatea I^a- hiunilor, pentru câ nu a vrut sâ elimine oâatâ si pentru totâeauna posibilitatea unei apropieri între ?aris si Luâapesta. Diplomáim un- garâ luptâ pe toate câile ca sâ convingâ Anglia si k'ranfa ca blocul âunârean nu s ar putea constitui în ba^a actualului statut teritorial, biga pentru lîevmuirea tratatelor âin Ungaria si o armatâ âe propa- ganâisti semioticiali, în trunte cu însâsi contele öetblen, populari- -earâ aceastâ concepție tenäensioasä în strâinâtate. Luvernul nu se stieste ckiar a șantaja k'ran^a prin amenin^âri transparente, spre a obține concesiunile âorite, Regretabil, încercările sale nu au râmas iârâ ecou. Dovaâa este câ â. Lrnest teret, autorul planului tarâeu pentru reorganizarea economica a pârilor âunârene si reierentul ckestiunilor âin buropa Lentralâ în comisiunea âe aiaceri străine a parlamentului irancer, âupâ o câlâtorie lâcutâ în lângaria, a gâsit âe cuviin)â ca, în seâinsa âin 10 bioembrie 1933, sâ âeclare următoarele; „^.m stat âe vorbâ cu inului bârbasi âe stat unguri jâupa iniormahiile mele particulare: cu â-nii Lombos, Letblen si Xan^a. blota auto­rului.) cari mi-au spus câ iâsea integritási teritoriale nu excluâe o împăciuire cu vecinii si câ Ungaria vrea sâ-si pâstrere inâepenâen)a si nu vrea sâ ajungâ sub suveranitate germana. Dimpotrivă, este âispusâ sâ promovere o convenție pentru scbimbarea granițelor care sa șina cont âe interesele tuturor pârilor. -Vctualii conâucatori ai Lngariei se asteaptâ Ia âeskiinlarea inâepenâenîei Austriei, în care car se vor coniorma împrejurărilor. Lste necesar ca jârile laicei în­țelegeri sâ âea ascultare acestor avertismente serioase ?i priete­nești. Delgraâul, ?raga si Lucurestii trebue sâ înțeleagă câ, âesi apreciem loialitatea lor âe aliati, pe care o recompensâm cu aceeas loialitate, — âesi știm sa prețuim reristenja lor contra iniluen^elor bitleriste, pericolul râ^boinic nu ne ameninsâ pe noi, irancerii, ci toate riscurile, toate motivele care pot âuce Ia conklicte si care, prin iorja tratatelor âe aliani^â, ne pot târî în rârboiu, isvorâsc âin

Li. âîa ziarul „bisâx" âin 2Z I^oeiuvrie 19ZV.

granițele lor si din starea anormala a lucrurilor âin kabinul du- nârean".

I^u înțeleg sâ exagerez importanta unor păreri particulare, dar declaratiunea âe mai sus, îâcutâ în plenul parlamentului kran- cez, justiîicâ întru tot grija țârilor Nicei înțelegeri cari, în ultimul timp, au luat o 8erie cle masuri energice pentru menținerea păcii. In occident s a ivit un curent, susținui mai ales de Italia, care considera problema reorganizării Europei Lentrale o problema de interes mondial ce trebue soluționată conkorm intereselor Narilor ?uteri. I)upâ aceastâ concepție, împărtășită si de d. ?ezet, neînțe­legerile politice dintre popoarele dunărene s ar putea înlătură nu­mai prin intervensia unitara si energica a acestora. 8e propune ca Narile ?uteri sâ îixeze principiile reorganizării, conîorm intereselor lor proprii pe cale de acord, pe care sâ-1 impună cu torta popoare­lor mici. ?actul celor patru, îâurit în laboratorul politic al Iui Nus- solini, a urmărit exclusiv acest scop. Deci, nu este de mirare daca Nica înțelegere a găsit câ este cáriul sâ reacționare, îâcând sâ se înțeleagă câ popoarele mici niciodatâ nu vor accepta un astîel de aranjament care sâ reclame, drept recompensâ, suveranitatea lor națională. Lele câteva luni scurse dela punerea în aplicare a diabo­licului plan mussolinian ne-au convins câ Nica înselegre reorgani- zatâ, cbiar si din punct de vedere militar, este sukicient de tare pentru ca sâ-si asume răspunderea situației si sâ garanteze, pentru moment, independanta Austriei, precum si actualul statut teritorial. Lu atât mai mult se poate angaja pentru aceastâ misiune extraordi­nar de grea, cu cât Kusia 8ovieticâ re^inutâ în Extremul Orient, cel puftn un deceniu, nu-si poate permite luxul de a interveni într'un conîlict ce eventual s ar isca între Oermania si fârile du- nârene. Oricât de mult cautâ Nussolini sâ reducâ valoarea acestei solidaritâli, ea este o realitate operantâ. în zadar a inventat planul tardiv al directoriului Narilor ?uteri, câci micile națiuni sunt în stare sâ-si apere interesele. Lonîiguratia nationalitarâ a bluropei Lentrale s ar putea suprima numai în cazul dacâ statele succesorale ?i-ar consuma energiile prin tensiunea internă, ceeace nu se va în­tâmpla, deoarece vitalitatea lor, cu toate aparentele, stâ mai pre­sus de orice îndoialâ. Lum ele au împiedecai readucerea Habsbur­gkor pe tronul austro-ungar care, în anumite momente, era consi­derată de unele ?uteri Nari unica soluhiune pentru evitarea an- scblussului, tot asa, în viitor, vor avea autoritatea si curajul necesar

(li. -ti. Olteanu: lernest keret xi planurile clunarene. ,,kcoul" clin 9 lan. 19Z4.

sâ respingâ intervenția Italiei ÎL cbestiunile ce le privesc exclusiv. IVlica înțelegere nu urmâreste scopuri agresive contra nimănui, ci tinde Ia menținerea păcii. Nu prin ecbilibrul tortelor, ci prin co- laborarea sincera si rodnicâ a națiunilor. Dupâ părerea sa principala problemâ a continentului nostru este relacerea economica si kinan- ciara. Ori aceasta nu reclama numai decât modificarea frontierelor, care pot ti spiritualitate pana la desființarea lor imaginara, prin abolirea egoismului national. Cutarea frontierelor ar duce fatal la râxboiu, deoarece națiunile desrobite nu vor sacrifica niciun petec de pământ de dragul planurilor preventive ale ilarilor Buieri. 8ta- tele succesorale, credincioase principiului naționalităților si al in- tangibilitalii tratatelor, se opun cu îndârjire masina jiunilor italiene care, în realitate, tind la paralizarea influentei francele ^i consoli­darea begemoniei italiene în Buropa Lentralâ si Balcani.

In ziua de 9 Bebruarie Baciul Balcanic a lost semnat de reprs- zentanfii Bomânie, dugoslaviei, Oreciei si 7urciei. Brin acest pact statele semnatare îsi garantează reciproc granițele actuale, încbeind seria tratatelor pentru conservarea păcii europene. Oerma- nia a înclieiat un tratat de neagresiune cu Bolonia si bilele trecute a făcut o otertâ similara Leboslovaciei. Lontele 8tekan Betblen proiectează o călătorie Ia Baris, unde va fine o conferința Ia Acade­mia Diplomatica despre felul cum Ungaria îsi imaginează revizuirea tratatului dela trianon. Bare câ tensiunea din Buropa a cedat ra- hiunei.

trebue, totuși, sa fim cu ocbii în patru si sa nu credem câ pe­ricolul a kost definitiv înlâturat. Hitler lucreazâ si pasiunile râz- boinice au capitulat numai temporar în kasa greutâsilor economico- financiare. Bactele de neagresiune sunt utile, dar — fârâ dezarma­rea preconizatâ de Branșa — pacea mondialâ nu poate fi asiguraiâ durabil. Nu este suficient ca fârile sâ se asigure pe o duratâ deter minatâ câ nu vor recurge la arme, ci avem nevoie ca popoarele ,,nemulțumite" sâ declare solemn câ recunosc eficacitatea si autori­tatea principiului nafionalitâtilor si actualul statut teritorial. Bezer- vele Bulgariei katâ de Baciul Balcanic lasâ de bânuii câ fârile asa 2Îse revizioniste se ab fin tocmai dela aceastâ recunoaștere.

In istoria Buropei urmeazâ o epocâ importantâ si sbuciumatâ, care va dovedi dacâ lumea civilizată este vrednicâ de acest califi­cativ: „civilizație". Obiectivul frâmâniârilor viitoare va ki ideea re- vizuirei tratatelor, care nu se poate realiza kârâ râzboiu. Brebue sâ gâsim o platkormâ în baza câreia Hârile dunârene învrâjbite sâ poaiâ colabora pe teren economic, kiindcâ — kârâ potolirea spiritelor —

suntem expuși la conflicte izolate cari, clriar âacâ NU vor anZaja momentan lorsa armatâ a pârelor litiKante, vor opri totuși pe Ioc re- lacerea lor economicâ si socială, ^ste urgent, inai ales, ca sáriié antire- vizioniste sâ-si relacâ relatiunile economice si comerciale, consti- tuinâ o quasi-unitate economica, pentrucâ lupta âecisivâ nu se va âa în âomeniul politic, ci în âomeniul economic. Vor ieși învinZâ- toare âin actuala anarlne internasionala acele sâri cari, pârâsinâ platlorma autarliiei, vor reuși sâ-si consoliâeze relatiunile scono- wico-comerciale cu aliasii lor. Lriza sociala a scăzut si regimul autoritar instaurat âe kascismul italian si Zerman a suprimat, pen­tru moment, elementele revoluționare si ostile orâinei sociale lrurZlreze, âar âacâ statele îsi vor îngreuna liuZetele cu clisltuieli militare exagerate, âesiZur câ pericolul roșu îsi va riâica âin nou capul pe ruinele âictaturilor elemere.

âe ION 8^.N^KINL^.NV

I0^l/an.Lu.La§eiä.Ln§ei.Lania.Lani.Lr'rnia kur' «uni au. Da/- ek uu U8ie innia urea.Li U8ie ^unrkrrk »reu.Vr'aia nrr'-u ckärnn'i o rubrre.Oanrkuk meu Lu árui o ikoane.Lui ue esie Mni^rr uune irrauä suikeieasc«, esie peniru ei Äurbak.inrr äur §ara iu. r'á'iu, kur' kur' rr rkärur sar-uiuk. Ou/-« iu e nenirrr urine, rar- Mniru ek Mrnriuk.Lr'r'nia kui rnr-e rnui ^crrnrnu.Lr'r'nia iu /nr-u urai rira§a.Vrui« ura kLîu âe iun iu ia â§â.Lu§eirrk ura kea§a â innia kur' neureiuriä.Lenir-aea ek esie Aanrirrk nreu.

Râvnesc 1s lumea ta sublima, la lumea la veșnica.^lerZi peste toate veacurile.Ie risipești printre toate vârstele.O, vrăjitor superb!...

vrea sa ms împărtășesc cu substanța ta, pentrucâ ea este lllscsrâ vie, luminâ,

vials ve?nics. 2i6itorul tau a lost riâorul lumii, a tuturor celor ce sunt, a veșniciei.Lântecul meu âe slsvâ 8e înalfs către tine.Lântecul meu este vreânic âe slava ta?Nu întruni prin el legea ta?Cântecul meu pământesc mâ apropie âe tine?

VOOLNMILâe V^RIL ?0?

v^cui kON^x^?n. O^iL in^kLs^nOkieix^ ^VNLbUI Ott^yvbLI 8LH3 N^ttL

D D otârit lucru, acum o sutâ âe LUI 81 âe atunci in urmâ, pânâ U—â in neâeslusitele vremuri cari 8e pierâ in csala istoriei, W D prin pârfile sâtmârene a pul8at o vialâ mult mai româ- I I neascâ âecât astâzi. Romanii ace8tor pârli aveau portul cu­rat românesc, nu pocit ca si astâzi canâ am intrat aâanc in a âoua âecaââ a unirii celei mari. Line vrea sâ constate aceasta, n are, âe- cât, trecânâ prin vecliea mănăstire a Lixaâului, sa vaâa un tablou vecliiu intiorâtor, care reprezintă pe un câlugâr kerinâu-se instinctiv âe loviturile âe topoare a âoi romani cari l-au atacat in cliilia lui, in mie? âe noapte, labloul are pe partea âe jos următoarea in­scripție in limba magbiarâ: „üsttel au ucis âoi români âin Liocârlâu pe părintele Issi âela aceasta mănăstire, ^nul Domnului 1700".

^m aklat ca părintele Isai a tost cel âintâi câlugâr trecut la uni­re care s a instalat âin porunca impârâteascâ la aceasta mănăstire, ca sâ convertească la catolicism pe Valaliii âin ^ara Oașului.

-^m stuâiat cu âe-amânuntul costumele acestor ciocârlâieni cari astâzi si-au lâpââat portul, victorul ii reprezintă in costum curat muntenesc: câciulâ fuZuiata, câmâsi âe cânepa, scoase peste cioa­recii âe pânurâ, variei in încălțămintea âe opinci cu nojile. Reste mijloc sunt incinsi cu cate o curea latâ, asa cum se poarta si astâzi in părțile muntenești ale ^Vrâealului. Ligura lor este sobra, botâritâ, Li au plete lungi, iar temele lor sunt incaârate âe bârbi âe un lat âe pal­ma. De umerii lor atârna trâisti âe piele âecorate cu âiterite rozete ^i linte âe arama.

^sa era portul Românilor sătmăreni acum 230 âe ani, iar astă­zi, âacâ treci prin aceste pârli, in loc âe câciule, vezi pâlârii âe paie, sau nemlesti; in Ioc âe pantaloni, niște izmene mai largi, âecât poa­lele unei temei bogate. Opinca a âispârut, ca sâ-i iee locul cișmele ?i in multe locuri gbetele.

Rortul reprezentativ românesc mai existâ in juâel âoar in Rara

Oașului, unâe sa pâstrat cbica (pletele lungi), traute, âe pânr:â, în- klorita cu motive osânesti cari merita toata aten(iunea celor ce 8e ocupa cu arta (ârâneascâ. Opiucile Ie poarta âe cauciuc... Iu scbimb au aâoptat izmenele largi, asa numirii „Zaci" si niste pâlarii, pe cari uu știi âe uuâe sa le iai.

beatul juâs(ului este magbiari^at complect iu port, ^.âecâ nu numai magbiari-at, câci portul satmâreanului nu 8e poate numi port curat unguresc, ci un tel âe ame8tec âe port care ar ti meâia intre cel unguresc si cel svabesc. Intr'un cuvânt portul âin pârele satma- rene nu 8e poate numi port.

lânii învâMori mai inimoși au încercat si încearcă ^i acum sa reaâuca în 8atele lor portul național, ^.csst bun început astăzi este numai initiativâ si nu-i putem preveâea reunita âe pe acuma.

Daca portul a lo8t române8c prin meleagurile ace8tea acum o 8utâ âe ani, apoi limba a to8t si mai curata. Icoana cu 8cena aceea îngrozitoare âela mânâ8tirea Oixaâului ne inka^easâ portul româ­nului sâtmârean care astăzi a âr8pârut. Le ne poate arata âoveâit si târâ ca 8a poata ti âÎ8cutat, care era limlra aatmâreanului âin ace­le înâepârtate vremuri? loate câr(ile bisericești cbirilice nu au to8t altceva, âecât aâevarate 8ate-uri pentru limba vorbita atunci. In- tr'aâevâr margo-urile vecbilor cârft 8unt pline cu „potcoave" (litere cbiricile scrise) cari arata, într'o limba âemnâ âe aâmirat, cine, si pentru ce a âonat bÎ8ericii acea carte skântâ.

Iámba manuscriselor, tăcute cu pana âe gâscă si scrisâ cu cer­neala âe ciuline, este curata, curgătoare si nota âiscorâantâ o poar­ta numai cuvintele cari se reterâ Ia preșul âe pe atunci al cârmii. ?rin aceste manuscrise este âoveâit cu vârt si înâesat romanitatea ținu­tului sâtmârean care, pe vremuri, aparjinânâ lângariei si nu ^Vrâea- lului, purta numirea âe ținuturi ungurene. Dar ce neam locuia în părțile ungurene, ne-o arata aceste câr(i bătrâne. lâu este un singur sat la limita (arii noastre spre Ungaria, care sa nu alba car(i scrise cu potcoave, âin al căror conținut se clarikica âesavâr^it ca toate satele âe pe granița, âesi astâ^i sunt magbiarixate, acum o suta âe ani au kost românești.

^m aâunat âela cincizeci biserici sătmărene inscripțiile âe pe câr(ile bătrânești si am constatat câ, într'aâevar, (inutul acesta a kost curat românesc, în care âomnea aceeași limba, âatini si legi bi­sericești ca si în toate celelalte (inuturi românești.

In cârftle cbiricile âela biserica âin ? e 1 es (ungurește ?ete) o comuna pe granița Ungariei, am âescikrat următoarele inscripții:

„Lnîî Domnului !76i ^oest octoîâ Ium cumpărat eu Ouci Ou cu Iiüliu 8L dostau poiusuü lu 8 Lisoricä or oîue ar rnuta 8uu ur tura sä tis aturisit Isru eu Onei Ou 8u uiu putere u o ducs uu sămânța mea°.

lextul acesta se atlä pe marZoul Octoibului, tipârit âe Retru 8i- bianul la 1760.

Re Irioâionul âe la aceasta bisericâ sa 8crÎ8 urmâtorul text:,.^ccastn sktä curtej unumc triodion este u stei beserice de I'ete tu luus

Iui dedrnario iu 20 /de snü ctels D8. 1807 telisein eu Hsrduu Hteluu diacul ritului oi grecesc de! Rete."

O altâ comuna, tot pe Zranisa, este Oariu, Re -^postolieriul âela biserica âin Oariu am aliat scrisâ eu potcoave, următoarea in- scripfie:

,,/Vccasta curte pre uuiue /^postoleriu Iau cumpărat ora de ei aste diu din/i/tirc/ pre nume Metrica lmkre cu b tloriuti ^i Iau daruit pre suma stei Meseriei diu Oariu ca sa sie pomana pana a șaptea samântâ iară cine sare uita si o are înstrăina de ia acea sita bessriea mai sus numita sa tic anaktems si preciat an 1700 tdartie 20 zile?

Oariu este la noi, în România, iar Oin^biriu este în OnZaria!Dacâ limba strâmoseasca prin pârfile extreme ale ținutului no-

8tru ar ki tot atât âe curatâ si astăzi ca prin 1796, ar mai încerca ci­neva sâ manevrele cu minciuna, astlel cum o tace transformistul conte Retblen prin ^nZlia? ^âeca ungurul ne lurâ limba si tot el striZa câ este pâZubasul? Dar allatu-s'a cineva âela noi care sâ-i spună acestui keuâal semeț, român curat âe obârșie câ nu numai pâr- tile ale LinZbirului âin OnZaria, âar cu mult mai aâânc, până la vâ­nași sflajáu-l^ánás) au tost locuite numai âe Valaki, pe cari, totus, nu s au stiit 8â-i âesnationali^ere si sâ-i traâucâ pentru actualitate ca l^aZbiari âe rasâ pura! ktoi, Românii, am tost stăpânii acestor ținuturi nu numai spre inima OnZariei, ci si spre ktorâ, âincolo âe cetatea ^uncaciului. Aceasta o âoveâeste o âiplomâ âatâ âe către regina Rlisabeta a Ungariei la 30 8eptembrie 1364 în Rerebovo (6e- reZsrasr) prin care cooceâe comuoitâ^ii Românilor âin comitatul LereZb âreptul ca sâ-^i aleasa voevoâ, cum au alti Români, locui­tori âin l^aramure?, sau iu alte parti ale tarii. Voevoâul ales va avea sa juâece procesele între âân^ii ?i sa aâministrere venitele reZinei. sVe^i Diploame maramureșene âe Ioan filiali âe ^p?a, paZ. 55.)

Dar sa revenim la limba,^m atlat un manuscris, a cărui âatâ nu sunt în stare sâ i-o sta-

bilesc, un âocument însâ care creâ câ are o importárrá âeosebitâ pentru limba arbaicâ în care este scris. Lartea am gâsit-o în bise-

ksmiÜL - 8eriü III. ^vul I. 1.

rica âin fericea, într'un ungber în gunoaiele acoperite cu matura si care urina âeci sâ kie aruncata carul i-ar ti venit „latului" în gânâ sa mature încâ oâatâ biserica! Lartea aceasta este scrisâ în întregime cu mana, avânâ scrisul în cea mai mare parte continuativ.

8unt texte începute, âar neterminate ca:„Dela soloneni sâ citim..."„153. 8us suîlete rââicâte ?i pasa acolo âe unâe ti vine ajutorul".„47. krââares 8ionulu! tu o lusâ^i âeîn Vavilon is?i nene âein

cbînuri ^i înviarâm: Doamne ls misrari ssmsnsi lscrsmi âmxe^ti apoi sscersiu spice cu bucurie pururea âe vist»... etc."

Lea mai interesantâ si cea mai âe valoare creâ câ este „Aceasta poveste lui Dsviâ împsrst cânâ au curvit ?i au csrut in pacal mare cu giupsnesss Drii acelui âomn mare ?i încrezut..." în care poveste âe peste 15 pagini sunt o mulțime âe expresii cari astăzi nu se mai auâ ca: a lr i a sa, în loc âe „acasâ ", krslori, în loc âe „voinic, sau viteaz ", tarele mele, în loc âe „târile mele", goâi- ne în loc âe sâlbâtâcii; e nip as a ti", în loc âe „ian, plecați! (pâ- ?itij; scrie: „a se lovi", în loc âe „a se rârboi", apoi „cursa" în loc âe „plecase " etc.

Voiu cita literal un mic pasagiu:.........?î acei âomn ki cirîems pe nume t/rre ciereapi aceia Oaoîci kmparai

ei Keâe kn seaunui împarâpi ,«sie kn lernsaiîm Ki pe il>ie ei ui mâna ia rârboia kn cirîpni sau xi era foarie cu noruc xî cu siraîxie mure is rabom câ ei /osie aienxrZnrîie iui Oaoiâ ie bâie. .

^.cest mic pasaj ne âoveâeste clar câ avem în lata noastrâ un text scris âe un sâtmârean, aâeca âe un Roman âin pâinile ungurene. A4ai âoveâeste si altceva, câ acești Români âe pe aici erau clintre cei mai paznici, cari au trebuit sâ cearâ âela Onguri un cuvânt împru­mut pentru a exprima noțiunea âe âusmânie (alensig — ellenseg).

^rbaismul acestui text iese în reliek unâe „romancierul" acelor vremuri lace sâ exlame pe lemeia Iui Orie câtre Daviâ împârat, cânâ a luat cunoștința âespre propunerea ce îi lâcuse:

— Doamne, împărate s'sm /ace nor aceia iucru, »ars reu în nsceis ceas ax pnrceâe în iac ?î nrîem picrâe capaii

^lâ opresc âeocamâatâ aici.8atu l^lare a kost totâeauna românesc, ținutul lui în întregime,

iar orașul propriu ?is numai în parte. Origina numelui acestui tinut este românească. In toate âocumentele vecbi cari se gâsesc la árki­vá oralului 8atu ^lare, âela 1200 încoace se veâe câ numele lui este

compus âin „sat" si „mar", acest âin urmâ liinâ o kormâ vecbe a cu­vântului „mare", ceea ce ue âoveâeHte cliiar si documentul citat mai sus, unâe, într'un loc anonimul nostru 8crie textual Hi clar:

„8sul împărat rice LHL cine sar alla âe 8» îie rsrboinic Hi kralon 1» oaste iars eu numai cu numele maH ckiema câs mai mar âecst el iars țârele mele încă aceluia vor lî etc. "

^cest „mar" este controlat, este 8crÎ8 asa, nekiinâ nici o ștersă­tură, sau vre-o lipsa în bârtie.

In orice limba este scris în documentele vsclii numele oraHului 8atu ^iare, latineHte, sau ungureHte, este eviâent ca scribul a Htiut câ are âe scris un cuvânt compus Hi âe aceea apare oâatâ ca Rott­mar apoi, ca 8a11kmsr, 2attbmar, etc. însâ cea mai lrecventâ scrie­re este 8rsttkmsr. -^ceyti âoi „t" si un „b" arata locul âe legătură a cuvântului „sat" si „mar", aâecâ „mare".

-Vvem însâ Hi alte âocumente câ si orașul a lost locuit totâeauna âe Români, ^sa, în vremea lui ^nârei al Il-lea al lângariei, âeci prin 1200, se juâecâ la Orâa recursul lui Voivoâs, Lepsn, apoi a lui Iov, I-ate?, Hi în slârHit âespre Viâu a Irînîî Hi ^oâor a Irmii etc., tosi âin 8atu ^lare.

Lâ printre notabilitâ^ile oraHului au lost totâsauna Hi români ne âoveâeHte inscripția ce am aliat pe LtraHnicul âin biserica gr. cat. care poate li controlată uHor âe oriHicine:

„^lceasis csrîe anume zirs^nic oau cumpsrsî pe sems r Leserici «/iior sr/ranKe/i A/iâaii xi Oavrii cin.>-ti^ii bvierr anume ^nciaccou I'ama xi Orvra Usre ârepi pairusprsrece r/o/i in anui tîomnuiui î80? a carora pomenire na sâ ciuuie in veci «a rsmsie".

In 1874 protopopul Hi prokesorul ?etru 8ran tipâreHte cartea ,Msrgsritsrie" Hi semnea^â ca „protopopul» satumsrelui" Hi prok. âe limba Hi literatura romana Hi âe religiunea g. c. în 6ymn. âe 8stu I^are.

äe 8II.VW

ne/rn Znei,- nlennnele — ee^eei la ueee/nle vrsnini. i^lumd ne /-oain reisnini T'e v«ki in k/k'kkmkkk'r/e me/e ne Fiesne eu inele ne Fneä en er>eK§« nmrnir>ri — pk-oWnäis ea 'n 8äk'büio/'i. eämn^n. /neoiäeinki ^ek-pn cke 'niune/'ie kne/nÄ «Senns kieE ieenc.' pesie ne/rii §?ei ai vi§äi en nlnml) ne enaia ieisniui.

80HIH0HI 91

NIKOLA LI^I^VL: I?>HO^HOLIIL^ VIN K^I(L6. ^^iio^^LL-eiok^^i)

Lu romanul preveni Mircea Lliaâe pâtrunâe în realitatea româ- neascâ. IXsici pânâ acum nu se putea 8pune câ nu reprezintă o inen- talitate româneascâ, âar moâul romanesc sud care crea, Mircea Lliaâe îl integra unor realitâti strâine. îxabel ?i apele Diavolului ca si Aîsitre^i se petreceau în meâii exotice, cu personagii interna­ționale. Xutorul câuta parca inai mult esenha oineneascâ abstracta âecât iâentitatea concreta a oamenilor. In l^aitre^i, singura eroina care trăia cu o via^a complecta si kixiceste si sukleteste, era o ben- galexâ si exprimata ca atare. Lalitâsile si âelectele etnice se simțeau în aceste opere numai întrucât se presimțea prexen^L autorului, întrucât autorul participa la problematica suscitată âe el si se lăsa ispitit âe moâul lui âe gânâire. întoarcerea âin Rai aâuce pe lângă o accentuare a moâului âe gânâire al autorului si o eviâen- tiare în concret a realităților romanești. Intr'un articol âin Vremea Alircea Lliaâe a pus problema áemnitá^ii âe a Ii român, problemă importanta pentru vitalitatea noastră, iar în altul âin Luvântul a accentuat etnicitatea operii âe arta, nu ca o superficiala îngrâmâ- âire âe elemente âe culoare locala, âe pitoresc, ci ca pe o integrare âe mentalitate intr'un material anumit. In sensul acestor âouâ arti­cole vine întoarcerea âin Rai.

Romanul sintetizează sbuciumul tinerei generalii românești. Intr'o serie âe portrete întretăiate, l^lircea Lliaâe a caracterizat toate tenâinsele generației noui, i-a lămurit toata problematica si i-a povestit toate înfrângerile. Lâci povestea generației âe âupâ război e povestea înfrângerilor în lupta cu viaja si cu toate problemele ei. Ieșita la lumina în pârâitul âe catastrofa al războiului monâial, cres­cută în conâi^ii âe perpetua mixerie fizica si sufleteasca, purtânâ ponosul păcatelor părintești si semnul sacrificiului Ia care e sortita, încleștata âe o crixâ economica si âe una morala, în momentul cânâ pentru ea se pune problema viesii sau a morgii, aceasta generație î?i pune mai mult ca ori care alta întrebarea âacâ viafa are un sens sau nu, âacâ e vre-un rost în a trai, a vorbi, a activa, a crea. 8i la toate întrebările solusioneaxL categoric negativ, âeoarece toate iâealurile au fost prăbușite âe catastrofa râxboiului si speranțele au kost âistruse. tinerii âe axi nu mai au iâealuri sau caută sâ-^i creexe simulacre âe iâealuri. Li simt în sufletul lor un gol. ^.cest gol e

lâgai de încrederea moartâ. ^iinic nu inai inspirâ încredere, nimic nu mai are un prej absolut pentru acest tineret nâscut sub ^odia lliorM. Doar moartea e singura soluție incontestabila, singurul spri­jin cert într'o Iunie desorientatâ si desamâgitâ. ?i spre aceasta moarte concura toate întâmplările din roman.

?avel, tanárul cu krumoase calitâft intelectuale si cu un ki^ic ispititor pentru temei, decepționează așteptarea tuturor prietenilor prin inactivitatea în care ancorează brusc. ?avel e lovit de o para­lizie a tortelor active si începe sâ-si pună problema existentei meta- kiriice. înotul pornește dela iubirea Iui simultana pentru doua temei. Os aci ajunge sâ înțeleagă incapacitatea omului de a ti liber, de a ti unul, destinul Iui de a depinde de altul si nevoia sutletului de a ajunge la unitate. Dar unitatea aceasta, totul spre care aspira omul nu este o aservire a Iui? ?entru ?avel aservirea reiese din taptui câ nu po^i realiza unitatea, ci depinri doar de anumite pârli din sceastâ unitate. Unitatea aceasta nu o posexi decât prin moarte. 8i ?avel se sinucide, ^nali^a constientâ a sa l-a dus Ia convingerea câ e inutil în viajâ, câ nu va mai putea tace nimic niciodatâ. Din punct de vedere psicologic ?avel e un abulic în progres. Lu ultimul lui rest de energie se sinucide. Dar e semniticativ câ pentru el pretextul sinuciderii este metalic.

?s ?avel experiența iubirii si a sexualitäfti l-au dus la desgust, Ia exasperare. ?e Amilian îl aduce tot aci experiența acțiunii, a faptei anarbice. ^cest caracter de revoltat se integreaxâ miscârii comuniste si ia parte la mișcările dela atelierele Orivija, dar nu poate suporta gestul, kapta si se retrage în mod las. L o abdicare în lata acțiunii, care Ia altâ parte din generația nouâ nu mai are timp sâ se punâ, deoarece este nebotârîtâ cbiar de a o încerca. In lond gestul Iui Lmilian a kost eroic, dar concluzia a kost o dureroasă înkrângere.

Da^arovici îl ajunge desgustul dupâ creație. In momentul când îsi vede romanul tipârit, nu mai simte nici-o bucurie. Dim- potrivâ e o sleire, o copleșire de oboseală, o golire în atitudinea Iui. In împlinirea acestui kapt al creației nu gâseste nici-o satiskaclie, deci nici-un sens, dupâ cum nu gâseste Amilian în împlinirea acțiunii, sau ?avel în împlinirea iubirii. împlinirea, consumarea actului e pentru tinerii aceștia pusâ sub semnul neavenirii. I^'are sens, ori care ar ki kost punctul de plecare. „De ce trebue numai decât sâ ai un rost în lume, sau sâ-^i kaci un nume pentru posteritate, sâ te distingi? se întreabâ ?avel (pag. 77) si ca el se intreabâ tofi, cbiar aceia cari se prekac a nu crede în aceastâ întrebare si a acjiona împotriva ei. A toatâ vina acestui kapt o gâseste, acelas erou, în excesul de anali^â interioarâ pe care si-l kace kiecare. Omul a pierdut kraul rațiunii, n o mai poate stâpâni, a ajuns mai tare decât el. 8i aci Mircea LUade kormulearâ una dintre multele lui idei admirabil de adevârate, prin gândul lui ?avel: „81âbiciunea noastrâ, a mo­dernilor, e câ în loc ca noi sâ gândim, gândurile ne gândesc pe noi" (pag. 97).

In skârsit, o altâ înkrângere este aceea a lui David Dragu.

Acesta e înkrânt âe conâitiile materiale ale existentei, âe sârâcie, âe obligațiile kamiliare, âe moartea tataiul sau. Mrcea LUaâe voia sâ-si intituleze acest roman Victorii. ?oate câ în sens âe metakisica ironie, ^âevâratul Iui titlu ar li kost: Inkrângeri. Laci tot! sunt în- kranti, âela cei cari sunt înkrânt! în roman pana la aceia pe cari, âesi nu-i veri înkrânti, îi știi supusi înkrângerii ca unui âestin ine­vitabil.

Hi toata aceasta generație este romaneasca, protunu roma­neasca. Hi este astkel în primul rânâ prin psicologia personagiilor, prin sensurile pe cari ele Ie âesprinâ. In abulia lui ?avel se veâe âestinul atâtor români inteligenti, cari apar ca astrele si tot astkel se sting âupâ o traectorie âe o clipa pe cer. In înkrângerea lui Daviâ Oragu e meâiocrisarea progresiva care încovoaie pe orice tânăr plin cu virtualități âe geniu, în meâiul âe inâolentâ, âe pâlâvrâgealâ inutila al societății bucurestene. ^cest meâiu este ilustrat prin cakeneaua Lorso calitâtile âe inteligenta superkicialâ, generaliza­toare si logorica sunt reprezentate âe Vlââescu, un aâevârat român âestept. âean Liutariu este talentul superkicial, improvizația viâa, lâmâsitâ âe bonjourist importator âe imitatii krancese, snob si ro­mantic, âon-juanesc si romantic. Ilies e tiranul sânâtos si grosolan, silitor la învatâturâ, toba âe carte, âar rekractar problemelor inte­lectuale, opac pentru întrebările metakisice. ?este aceste âekecte românești, cari nu sunt âekectele tuturor românilor, ci âoar ale românilor bucuresteni — si ar ki âe âorit ca provincia româna sâ gâseascâ un pictor nu numai al âekectelor ci si al calitâtilor ei peste acestea Mrcea blliaâe a surprins ceeace se petrece turburător nou, ceeace se scbimbâ si se împrospâteasâ în generația tânârL si anume sensul metakisic al existentei, tineretul românesc începe sâ-si punâ probleme grave si sâ le rezolve. Hi întoarcerea âin lîs» este însemnatâ nu atât prin ceeace concretiseasâ âin traâitionabs- mul românesc citaâin, ci prin ceeace exprimâ âin, spiritul româ­nesc metakisic care acuma se creasâ,

Leva mai mult. 8inuciâerea lui ?avel este âe un caracter spe- cikic autobton. Hi este astkel, pentrucâ nu e isvorîtâ âintr'o âesnâ- âejâe nemotivatâ, ca a eroilor slavi, nici âintr'o âesnââejâe senti- mentalâ ca a eroilor occiâentali, nici âintr'o patologie sukleteascâ sau intelectualâ, nici âin actul gratuit giâian, ci âintr o concepție asupra mortii, âintr o botârîre sânâtoasâ si bine premeâitata. Moar­tea lui ?avel este moartea pâstorului âin Morisa. b moarte accep- tatâ resemnat si senin. 8â nu se creaââ câ mâ contrazic. ?avel se sinuciâe, âar nu kace un act âe vointâ mai mare âecât al pâstorului âin Morita. llotârîrea Iui e intelectualâ. ?âstorul âin Morita ar ki putut tot atât âe bine sâ se apere, sâ kugâ, iar nu sâ accepte moar­tea. Dar o acceptâ pentrucâ o veâe ca o logoâire cu totul, o logo- âire cu unitatea. ?avel se resemneasâ în sensul câ-si acceptâ âes­tinul. Dar si el, ca si pâstorul âin Morita, veâe în moarte un sens, o cukunâare în tot, în unitate. latâ, cum sinuciâerea lui ?avel luim- neasâ sensul metalisic al Moritei. Hi în acest kapt stâ cea mai âe seamâ superioritate a romanului.

Mircea pliaäe kacs paris äintr o serie cle scriiiori români cari au introäus iu literatura românâ problema metali^icâ. Z^sa este Lamil Petrescu ale cârui romaue sunt ilustrări ale teoriei cunoașterii, ^.sa este ^.nton Holbau, a cărui literatura e obseâatâ cle moarte. Leeace acluce insa I^ircea bäiaäe caracteristic, este ca arata iu mocl âesâvârsit destinul social si metalicului, T^ci stâ iâeia lutosrcerii âin lîsi. Iu toata sbuciumarea sociala a generației uoui se puue problema metalica. 8i acest roman e totoclata un roman social, un roman urban, un roman psicologic, metalic si un roman românesc. pen- trucâ este atât äs complex, superioritatea Iui asupra celorlalte opere ale lui Uircea pliaâe este eviâentâ, Lu întoarcerea âiu iîsi se adân­cește cunoașterea psicologiei urbane a generației uoui in special si se âuce mai âeparte in literatura crearea unși metalirici tinerești si românești, la care l^iircea pliaâ conlucrează cu Lamil Petrescu si cu triton Holbau.

Iu complexul âe probleme cari se pun generației tinere, am âesprins in acest roman:

1 Imposibilitatea cunoașterii âepline si âe aci imposibilitatea comunicării, fiecare om e sortit sâ râmânâ izolat iu singurătatea lui, ca Un ciumat si sâ nu se poatâ âestâinui, câci nu poate li inteles, p conâiîia tragicâ umanâ, pe care a äescris-o T^năre l^al- rsux in ba couâitiou bumaiue.

2. bipsa äe iâealuri a tinerilor si âe aci pentru ei lipsa âe sens iu viatâ. Oesgustul pe care li-I iuspirâ orice activitate, orice laptâ.

3. Incapacitatea âe a suporta singurătatea. Oe lrumos spune ravel acest lucru: ,,I^îi se pare insâ un âestin insuportabil âestinul âsta al liecârui om äs a nu putea li lericit singur, ä^ a dori intot- deauna o tovârâ^is, o prer:entâ umanâ alâturi âe el..." (pag. 374). -^sa au spus si Pascal si Ia pruere:... ,,poatâ nenorocirea noastrâ vine âin laptul câ nu putem râmâne singuri..

4. blebotârirea in acfiune.5. peroarea permanenta a autoanalizei.b Nevoia âe sinceritate totalâ. peama âe a li uesincer.8i âiutre acestea toate, cea mai tragicâ e:7. Insulicienta expresiei. Luvintele nu mai ajung sâ îmbrace

perlect londul sulletesc. Iot Pavel vorbeste: „Le goale par toate cuvmtbto, ce lipsite d>e conținut sulletesc! 8i tocmai cână ai mai multâ nevoe äs ele, tocmai atunci ift lipsesc." (pag. 332).

Aceste probleme se pun tuturor tinerilor cari se sbat in întoar­cerea âin îîm. 8unt mulft si to(i bine individualirati, cu toate câ nu sunt äescrisi. Dar autorul i-L creat dintr'un gest, âin câteva replici, âin convorbirile, mai ales, cari au Ioc intre ei si âin mono- logurile lor interioare. Acești eroi nu-i verii, n'au latâ, nu sunt concretizati lixic. 8unt numai sulist, sunt abstractizați, âar pentru aceasta nu insemneaxâ câ nu sunt vii. Oimpotrivâ cartea nu e âe Ioc uscatâ. p plinâ âe evenimente, plinâ äs lapte si äe äiscutü

întoarcerea äin Kai pulseaxâ toatâ de viafâ. Nircea Lliade a intrebuin(at âe astâ âatâ o metoââ — sau mai bine ?is a combinat

âouâ metoâe — loarte âilicile. ?rima este eceea a contrapunctului si constâ în a tace sâ se perinâe lapte âupâ lapte, cu repeziciune, ca'ntr'un lilm si liecare kapt e o replicâ pentru kaptul âin a int ea lui, asa încât toatâ cartea se compune âintr'o serie âe kragmente. In moâul acesta personagiile sunt urinârite alternativ si întrerupt FÍ aventurile lor se întretaie, iar romanul capâtâ aspectul âe siintonie pe care a vrut sâ i-1 âea Xlâous Huxley romanului sâu Contrapunct.

âoua inetoââ este aceea a monologului interior stenograliat în inanierâ joyceanâ. Cartea este cânâ la persoana III, cânâ la per­soana I. Aceste âouâ metoâe se îmbina si âacâ se aâaogâ gravita- tea problemelor âesbâtute se obține o carte greu âe citit. L poate încâ o clieriâsie a valorii sale, aceasta âilicultate pe care o opune lecturii romanul. Cititorul este invitat sâ colaboreze cu autorul, âes- coperinâu-i intențiile si âescikrânâu-i sugestiile. In âe^orâinea apa- rentâ a povestirii, în anarbia exterioarâ a evenimentelor, conâuse numai interior âe ritmul pasionant al iâeii, cititorul râmâne sâ punâ orâine si sâ reconstitue în telul sâu anecâota. 8tilul râvâsit si țepos se potrivește âe minune cu ariâitatea compoziției, tâircea bliaâs nu scrie trumos, nici nu compune bine. 8crie si compune personal, original si aâânc. 8tilul sâu este nervos si viu, e sincer si sburâalnic, e natural ca al unei contesiuni si imperkect, mâcinat âe pasiune. Ceeace-mi place înainte âe toate e arâerea ^»ermanentâ pe care o simfi în âosul tuturor luptelor si tuturor convorbirilor acestora tinerești. bi o risipire âe sensibilitate si intelectualitate, âe pasiune si imaginație, toate înklâcârate. loatâ cartea e ca un rug imens pe care laptele sunt în combustiune acoperitâ âe cenusâ.

lin progres stâ în epi^icarea lui Ercea bâiaâe. In preceâentele romane Mrcea bâiaâe era încâ în la^a liricâ, a conlesiunii âirecte, a revârsârii âe subiectivism, lenomen permis âe lorma persoanei I pe care o âââea povestirii. 8i în întoarcerea âin Rai s'a pâstrat un re^iâiu âe lirism în acele monoloage interioare. De astâ âatâ însâ autoiml s'a obiectivat, s'a âesprins âe personagii si âe evenimente, le-a lâsat sâ trâiascâ si sâ gânâeascâ singure. Os altlel Naitre^î nici n'ar li putut li scrisâ altlel âecât cu o pasiune âe conlensiune.

Dar analiza acestui roman nu s'a terminat, /^r mai li încâ multe âe spus: âespre legaturile âintre Daviâ si tatâl sâu; âespre Fran­cisc Anicet, acest mort a cârui pre^enfä în carte e kermecâtoare Fi kascinantâ, asemânâtoare cu prezenta acelei Oapbne ^.âeane a Iui iâaurice baring, Fi ale cârui raporturi cu liul sâu seamânâ — âupâ însâFi remarca lui iâircea Lliaâe — cu ale lui Cisors cu ^^o âin romanul lui Malraux; âespre lelul cum a Ftiut sâ evoce miFcârile âela Crivija cu sirena apâsânâ în noapte cugetele cetății âespre moartea maiorului Oragu; âespre problema sexualitâfti generației noui; Fi âespre altele Fi altele, ^.r trebui o nouâ lecturâ Fi un stuâiu mai larg. Câci întoarcerea âin îîsi e o sinteza a generației tinere, a realitâfii Fi problematicelor ei Fi ca Fi ele e complexâ Fi prolunââ. Hi cânâ mâ uit Ia acele probleme âureroase pe cari Ie âesbate, cânâ mâ uit Ia realizarea pe care a i^butit-o I^ircea bâiaâe, îmi âau seama ce mesckinâ e orice lauââ FÎ cât âe pu^in am putut spune âespre ele.

6^1.^ 6^^0110^:<Lâ. evi.nik^ Kl^7ioi^^i.ä)

L aurprinrâtor cât âe nei^Irutit e8te ultimul roman al lui Oala Oalaction. ^i cu atât mai âurero8 cu cât Oalaction nu mai e un âebu- tant 8Í nici un 8criitor mectiocru, âela care 8â te-a8tep)i lâ lucrâri inegale.

Doctorul Isiluu 8trâluce8te prin mulțimea âekectelor 8ale. D ponte 8ingura Iui calitate: cle a li auprema 8Înte2â âe âekecte (8i nici trelrue aââugat câ âekectele 8e vââ numai Ia un aukor t>un, pentrucâ e lrun 8i pentrucâ pe alb negrul ieae în eviâenjâ mai repeâe. ?e cânâ cele mai âe8âvâr8ite 8Înter:e âe âelecte ar li romanele âe âu^inâ, 8cri8e âe autori imkecili, âar acelea nu meritâ nici mâcar atenta unei mențiuni: ele 8unt nule). 8tuâierea ace8tor âekecte poate 8â lie toarte inatructivâ câci ele ne vor arâta câ autorul nu 8Î-a lucrat âe- Ioc romanul, ci l-a încleiat pe reperealâ, acliitânâu-8e parcâ âe o în8ârcinare neplâcutâ.

în primul rânâ Oala Oalaction a vrut 8â lacâ un roman cu te^â, cu tenâin^â. vrut 8â 8cu2e lemeia pâcâtoaaâ, a?a cum a 8cu2at-o I8U8 în Lvanglielie. 8i a vrut 8 0 lacâ tocmai raportânâu-8e la Lvan- glielie 8Í alâturânâ cele âouâ caruri. Dar a eșuat aici âe âouâ ori.

întâi pentrucâ opera âe artâ nu 8e kace cu pleâoarie, cu tenâinjâ âeci. 8pre a 8e apára împotriva unor eventuale obiecjiuni în ace8t sens, Oala Oalaction a lâcut o prekatâ în care reia iâeile Iui Lara- giale în privința artei pentru artâ 8Í a artei cu tenâinjâ si suspine câ nu aici 8tâ problema ci în âilema: ai talent 8au n'ai talent. Oala Oa- laction înclree Iâ8ânâ 8â 8e înîeleagâ câ romanul 8âu e scuxat âe a avea tenâin^â, câci e 8crÎ8 cu talent. Das la o parte laptul câ preotul Oalaction caâe în păcatul capital al orgoliului, atritnunâu-si siesi ceeace ar trelrui 8â la8e ca alsii 8â-i atrikue. Dar, recuno8cânâ câ Oala Oalaction are mare talent, mâ mir câ ace8t talent lipsește total âin Doctorul laikun. O spun si-mi pare râu. Deci a eșuat Oala Oa laction întâi pentrucâ a pleâat kârs talent.

In al âoilea rânâ, apropierea între kloreal si între ?âcâtoasa âin Dvanglielie e nulâ si neavenitâ. Lâci autorul o 8coate pe Dloreal nevinovată âe pâcatele ei, încercânâ 8â o scu^e pe alte câi, omene­ști. Dar pâcâtoL8a âin Dvanglrelie e pâcâtoa8â voluntar, nu pâcâtoasâ involuntar, ca Dîoreal. De aici âeci o nesimilituâine în comparație. 8i apoi e inutil 8â mai cau^i a scuza pe kloreal bisericeste, cânâ ai scuzat-o omenește.

Dar a scu^at-o oare autorul omenește mâcar? ^.ici stâ problema, rezultatul ei este: nu! Rentrucâ iu construirea psicologiei acestei

ternei autorul a creerat o contraâictie: este Rloreal o isterica, sau numai un instrument âocil in mâinile unui sot aviâ âe bani si situa­ție si care vrea sâ ajungă la ele punânâ la bătaie trupul sofiei sale. In prima jumătate a romanului autorul ne âescrie temeia ca pe o nevropata si ca pe o ipocrita, mare actriță, câutânâ sâ-l amețească pe cloctorul Dobircâ alias ^aitun cu tarmecile ei temeesti ca si cu prekâcâtoria. Deoâatâ, in a âoua jumătate Rloreal âevine o skântâ, o martira, care n'a pâcâtuit âecat pentrucâ a tost constransâ. Oala 6a- laction a tâcut un personaj cu âouâ psicologii, cari se bat cap in cap. ^m putea riposta temeii câ putea sâ retu^e âe a se supune cerințe­lor bărbatului, sâ tugâ, sâ se sinuciââ. ^m putea âeci sâ stâm stupe- tiafi in tata creâuliMii a trei bârbafi in toatâ tirea cari se uitâ in gura temeii âe unâe iese un âiscurs âe roman toileton cu contesâ cerșetoare ?i cu temei rele si bârbaft venali, cari tac sâ sutere pe o biatâ nevinovată. latâ câ si in scularea omenească, Oala Lalaction a âat greș, âoveninâ câ n'are stolâ âe aâvocat si câ trebue sâ se re­nume âe a absolvi pâcatele enoriașilor ca simplu âubovnic, târâ sâ caute a le scura prin argumente psicologice sau juriâice.

In ce privește psicologia lui Dobircâ ea e numai puțin inexactâ omenește. Lânâ pleacâ âela temeia care l-a înșelat, acest om care e un violent, âovaââ porecla lailun ce i s a âat, are puterea sâ stea âe vorbâ cu aâversarul, sâ meargâ acasâ cu el, sâ rââa, sâ puie sa­movarul si sâ bea ceai cu prietenul! Dristuâoracbe, Vlaâ Oberasi- mescu sunt inexistenti ca psicologie. In necostruirea caracterelor vââ al âoilea mare e^ec al Doctorului ^sijuu,

Dar vine al treilea si cel mai âe seamâ, câci el e âe óráin kormai. Romanul pare scris in âouâ serii. 8i anume, prima jumâtate scrisâ serios, aproape in ton âe meloâramâ, merge pânâ la întâlnirea Iui Lobircâ cu rivalul sâu Vlaâ Oberasimescu. Deacolo romanul ia ritm yi ton âe paroâie, âe teatru âe paiațe. Ionul âevine glumeț, batjoco­ritor, caragbios. De unâe in prima parte ii veâem pe Doctorul l'ai- tun kâcânâu-^i iâei grozave, suterinâ, ^buciumânâu-se in moâ serios, acum in a âoua parte incepe sâ interpeleze lumea pe un ton âe ro­man toileton si celelalte personagii se pretează la aceeas tragi-co- meâie pe care autorul o vrea picantâ. Romanul este âeci trânt âe mijloc, a?a cum e trântâ in âouâ si psicologia eroinei.

Stilul âeasemenea lasâ âe âorit. In prima parte stil âe meloâra­mâ. In a âoua âe paroâie. Vorbirea personagiilor e sinistrâ. Dnii aâuc mereu reterinse âin trageâiile clasice grecești, alții interpelea^â

teatral si ridicol. boreal Hine un discurs demn de Lontesa cerșetoare, iar litu I^ârgârit scrie un bilet pe care, orice ar ?ice părintele 6a- laction, nu-1 poate scrie decât un apaș gagicei sale si care nu ?tiu cum a putut ieși dintr'un creer de intelectual.

Termin regretând kîoxsna si papuci! lui l^skmud pentru a nu re­veni la nuvelele sale, la cari, ca si d-1 Laracostea, nu pot decât sâ-l sfâtuesc a se reîntoarce. Lâci între literaturâ si predica e divorf.

I.^8O^K0V-IVl0I.V0V^N^:<Lâ. ctlOL^^ItLâ)

^oul roman al Iui ^1. l^ascarov-^oldovanu, tace parte din lite­ratura idealista, aceea care vede în ros toate, atât bucuriile, cât si suferindele oamenilor. L singurul defect al acestei cârti în care se kace o minunata descriere a sentimentului matern. Experiențele prin care acest sentiment evoluează, dela nașterea Iui în tânăra fa^â si pânâ Ia devenirea Iui în amintirea bătrânei căreia i-au murit doi co­pii. Lartea este clădită pe ideia morala a sânâtâfti sufletești pe care femeia nu si-o poate gâsi decât în căsnicie si în copii sâi. Iubirea materna este confundata în marea iubire omeneasca, manifestare a divinității pe pâmânt. Lrestinismul la care conclude autorul ca o ne­cesitate este încă o korma a idealismului sâu.

blroii lui ^.1. I^ascarov-^loldoveanu sunt descărnași aproape, snt simplificati, sunt reduși la latura abstracta a noțiunii de bine, pentru câ iubirea n are pentru autor rost decât întrucât e pusa în- serviciul ideii divine a binelui, lâiati dintr'un material sentimental si rotift în jurul unei axe morale, eroii aceștia sunt unilaterali, lipsiti- cum sunt de ceeace din om e fatal si inevitabil râu. ba nu sunt oa­meni, adicâ aliaje de bine si râu, ci noțiuni umane, deziderate ale autorului. Lentimentul matern al I^aminei este ireal în puritatea lui. In viatâ acest sentiment e încâlcit intr'un complex de alte idei si sentimente, pe cari autorul, aci, Ie-a exclus pentru complectâ idealizare.

N. 8LV^81O8:VIN 8m^v^ 6HLVINII.0K

(Lâ.Lartea întitulatâ de Levastos roman e în realitate o culegere de scbite în care autorul a încercat sâ surprindâ ceeace sufletul ome­nesc are mai mescbin, mai detestabil. Ingratitudinea, adulterul, de-

slränarea, orgoliul, răutatea, besia sunt concretizate iu gesturi precise, izolate, dikerenftate dela cax la car:, ^lu tot sulletul omenesc l-a sur­prins A4. Levastos, ci numai partea Iui dureros mescliina. printre aces­te sclule sunt câteva cari au surprins desăvârșit aceasta parte, r^sa sunt: lenajul kosenleld, Vrânceanu, vecule?tii, A4sâsm Irolti ?! lanistru.

Autorul si-a varut subiectele cu un oclriu cle lotogral. transpus gesturi, căutând sâ Ie aleagă pe cele mai caracteristice si a redat realitatea tara nici-o transkigurare. Lelecsiile sale se înrudesc de- aproape cu cele ale lui I. -VI. Lrâtescu-Voinesti si bucla A4antu. klle au o coeziune si o sobrietate provenind mai mult dintr'o sărăcie cle vocabular si cle imaginație, clecat clintr'o disciplină interioara a scruitorului. prea sunt reclate laptele crud, precis si sugestiei nu i se lasâ loc cât de pu^in.

In genere aceste scbile modeste sunt onorabile. ble dovedesc o preocupare de omenesc ?i — cu mijloace reduse — o aducere a acestui omenesc în lumina realizării. 8unt documente si materiale pentru creatii mai mari si mai prolunde pe cari eventual le-ar în­cerca autorul.

IDLI - OákILNI - pilklppactul Balcanic hi importanta Ini

practica

8 âin calc akarâ âe Arsa sa vorbesc pentru un public ale cărui gusturi Ic htiu înclinate spre literatura, âsspre un subiect politie. O tac însă la invi­tația prietenului hi colegului 8amari- neanu, scceptânâ tema okerita âe el ca unuia care a lost martorul întregii acțiuni diplomatice âela Zagreb hi âe- la Belgrad hi care a culminat în ma­rele act istoric âela t^tena, în rina âe 9 februarie, acest an.

In sistemul âe alianță âin Ouropa Orientala, pactul Balcanic va rămâne pentru istorie exemplul cel mai eloc­vent âe idealism hi bara celui mai energic ekort de apropiere între po­poare. l>lu atât pentru litera celor trei articole din cuprinsul pactului, cât prin angajamentele de onoare pe cari el le implica hi prin consecințele di­verse pe cari le generoasă, piindca, din clipa în care Orecia, România, pureia hi Iugoslavia îhi garantează re­ciproc seeuriatea krontiorelor lor bal­canice, aceasta stipnlajiuno presupune neapărat un isntrument dekensiv co­mun celor patru puteri, deci o cola­borare cu un caracter net militar pentru păstrarea krontierolor aha cum au kost ele conskinjite prin tratatele de pace.

Os sa se ajungă la această simpla hi concisa kormulâ, care nn o nici a unui pact de neagresiune, de amicijis sau de arbitraj ci a unui angajament mai eomplocs hi mai categoric, a tre­buit ca cele patru state, prin minih- trii lor de externe, sa apreciere mai

mult koloasels prieteniei lor reciproce decât cele cari pot veni din supra li­citarea Narilor putori, prezente mo­rén în Balcani prin sgenjii lor.

pactul kacs din cele patru state semnatare o singura entitate politica.

karjilo contractante se leagă sa se concertele în toate ovontnalitâjile care pot akeeta interesele lor dekinite în acordnl dela t^tena. Dar ceia ee es­te mai unic, este ca acoleahi juri îhi promit, prin pact, sa nn întreprindă nici o acjiune politica, nici în kavoa- rea, nici în potriva unei juri balcanico nesemnatare, kara nn avil mutual prealabil, cum nici sâ-hi asume vreo obligajinns politica kaja de puterile törje, kara eonsimjâmântul parjilor contractante.

Din această prevedere a Iractatului dela ^tena rezulta mai întâi o atitu­dine morala do o krumuseje incompa­rabila kaja do jârile nopartieipants Ia Oonkerinja Balcanică dela Belgrad. Aceste jari an primit darul unei asi­gurări do pace — un dar po care nu par putea cu uhurinja kace, ele la rân­dul lor. puterilor semnatare Ii s'a rs- lervat în sebimb avantajele globale din primul articol, asupra căruia nu o oportun hi nici necesar a mai stârni.

Dar pontruee acest pact de. Injelege- re Balcanica?

Do unde s'a născut nevoia acestui instrument diplomatic?

Onnosc oamoni respectabili koarto neîncrezători, totuhi, în ckicacitatea pactelor.

pactele sunt însâ hi trobne sâ ră­mână cuvinte de onoare prin cari po-

poarte aliate îhi pun sâloA inima hi buna creâinja. In aceasta privința, cbiar celor inai dekicili adversari ni conkorinjolor intornajionale, Ii se poate ínkájiha o âilomâ a jocului poli­tie: ori no jucară do-a tunurile, ori ne jucam ds-a pactele. Herula cere acest confort âe a dispune în amândouă al­ternativele, âe rnaterialul necesar. Insa, âin inoinont ce constatăm ea krontierole pot Ii amenințate hi pe calo âe buna pace, eviâont, asta nahte ina porios nevoia âe a scorni un instru­ment âe apărare tot prin buna pace.

Obestiunea este âoar ca acol instru­ment sa nu mâ înhele. 8a htiu la ce e bun, sa-i cunosc avantaxiilo tebnico hi reristenja.

Doniul politic si Domnului X. Htu- lescu a âuruit jarii o prejioasâ alianja balcanica. 8omnâtura sa alături âe a âlor Naximos, lervkile kuhâ^ bov hi jektici, constitue nu numai un act âe încredere internaționala, âar hi o con- kesiuno a experionjii istorice.

Ii în termeni buni cu vecinii, a le cere hi a le acorâa ajutor în primoj- âio, este, înainte âe orice, un impera­tiv otic, un deziderat istoric caro hi-a trâmbijat âe atâtea ori importanja.

Romulus Diann

vacuitate âe ârept âela Oraâea

bortârololo hi-au avut hi ele marile lor lipsuri la început. 2i âe ri li s a aââuxat câte un tun âe calibru cores­punzător, bombarâo, mine etc. Hi aha au ajuns la urma sâ însemnele puncte cari concsutroa/â nââejâoa âe inex- puAnabil, puncte âe cari sa se skar- ms mai târziu elanuri âe cutropiro. porturile n'au luat viajâ aha întărite cum sunt, deodatâ, atinse âe-o barbe­tă magica.

Nuncâ multa hi râbdaro hi mai mul­ta, lo-a âat kiinjâ.

ba Oraâea, po frontiera cea mai do- scoporita a sukletului românesc am

capturat un kort. Hi, ca grecii moâerni în râboiul Halcanio, în loc sa-I ocu­pam hi să-l dotam cu strictul necesar ca sa-I punem în valoare, ne-am apu­cat sa-i spargem geamurile, sa-i scoa­tem âin tajâni uhile, sa-i smulgem les­pezile âe pe acoporih hi sa-i ââm koc.

balcanicul âin noi se veâe ca ne dâ iâentiee apucaturi cu aceia cu cari am încboiat pact Ia ^.tona.

i^m preluat „Academia âe drepturi", cum îi miceau localnicii. Hi, preocupaji cu politica, am lâsat-o sa veAstero ani âc 2ÎIe. Doar, când un partizan politic urma sâ kie plasat, ne-am adus aminte de ea, aha, cum îji amintehti do o în­treprindere în care ai putea vârî în consiliul de administrativ un nou kripturist. ^m ridicat oblonul, am tă­cut vânt înăuntru omului nostru hi am tras la loc oblonul, pornind înainte la treburi serioase, mulțumiți ca am putut căpătui po încă unul.

pra o hcoalâ superioară, notaji bine, o kacultate. Ambiția celor numiji la început treri orgolii, pe carte do vizi­ta o decorativ „prokosor universitar" hi se vârurâ cbinto^eja culturii cum, do kapt, trebuia sä hi kie. Dar orgoliul acesta îngenuncbia în kaja politicei hi uhile se crâpau mereu, dând drumul înăuntru hi altora, altora cari, a^i, kormoa^â balast valorilor.

bacnliatea de drept din Oradea nu trebue sa dispăru aha cum se preconi- rva^â, kiindcâ în rândul dascălilor sunt, poate, hi unele elemente cari nu core­spund cbemâiii. Ounoahtsm universități cu kel do kel de Oasiimanii hi nu so pră­pădesc. Hi nici din motiv de economii nu trebue sâ se doskiinjere aceasta kacultate.

komânismul de aci a kost înlăturat secole întrebi dola binefacerea învâjâ- turii. Oeeacs se oferea altora pânâ la în­dopare, ora oprit cu dosâvârhire ro­mânului. 8tapânirs strâinâ, mahtora, ce vrei?...

Li bine, acum, âupa rece ani âe ro- mânism, nn trebne sa ne întoarcem In epoca Ini Lisa, numai Hi nnînni cn sa economisim 4—Z00.000 Iei snunl. Lrou- tiera spre Lngaria e ârum âesobis. Lu­xurii nn pns piloni râraveni In Deb­rețin HÎ In 8egbeâin, unâe nu nniver- sitali cnri, âe kapt, ne alimsnteara cii titrnji âe contrabanâa, pe noi, valabil.

pentru ei o învalamânt Hi învsjntn- rn. pentru cei ân acasă Hi învn^nînnnt Hi înv alătura; pentru cei cnri vin In stnâii âin România, Iugoslavia Hi Le- boslovacia!... Lei âe nensn trebue sn Htie carte; eeilnlji, cei veniri âe prin vecini, trebue sn Htie ea sunt magbiari Hi sn âsn garante cn vor rămâne ma- gbiari. t^tnt ...

Universitäten âela noi nu se vn co­borî necioâata cs sn alunga anexa li­beratoare âe csrtikicats n okiciilor âe propsganâa. Românul n tins totâenunn In urni sus... tot inni sus. De nci cri- ticisinul nceln ncerb pe care, cei cnri nu ne cunosc, îl tălmăcesc greHÎt.

Lacultatea âela Ornâen, âacâ nre lipsuri sn le împlinim, ^m nHteptnt IZ ani. Vom mni NHteptn un nn-âoi până cânâ se îmbunntnjssc rosturile eco­nomice. Dnr sn o âeskiinlam nr li ab- âicnrs. Lu ce o vom înlocui nci, unâe minoritnrii în kiecare strnân nu o casa âe lectura, o asociație culturala sau o comunitate religioasa eu rosturi iâsn- tice? Hi în ee urina âe perkoelionare ne vom căli noi sukletsle Hi ne vom nmpbficn cnnoHtinjele?

IVu âeskiilars ci întărire, iată ce cerem. M. 8.

premiile celor 7 Hi cele 7 premii

Lele Hapte premii instituite în moâ atât âe kericit âe kostul ministru al in­strucțiunii, D. Lusti, Hi pe cari Lun- âa^iile Ilegale, âintr'o HÎ mai kericitn inițiativa, le-au permanentizat, nu kost — pnre-ss — âecernate. Lste însă De­nunța Hi âureroass tăcerea snb care e

sin rit — okicinl — rernltntul. 8'a ânt în rinrs lista premialilor, lista mărtu­risită âe către mebrii comisiunii Hi ei în număr tot âe HNpts — pe nume Lu- âor Vinnu, Ilomulus Dianu, Mircea M. Vulcnnescu, Herbnn Lioculescu, Mir- cen Lliaâe, petru Lomarnescu HÎ Ion I. Lsntacurino. Mărturisită âe kiecare în parte, âar nemnrturisitn okicinl HÎ âekinitiv. Mg. rog, e o ruHÎne cn nu kost premiali cei HNpte premiali si nu nlli Hnpte? De cs nu se termina oâatâ această poveste, care HÎ-a rns- pnnâit HÎ în public lucrăturile HÍ mă­runtele neînlelegsri, âe nltkel inevita­bile acolo unâe sunt Hnpte Mclecntori HÎ DO âe canâiânli?

k>ioi HÎ, creâ, toli criticii seriosi eu noi, suntem mullumili âe rsrultat. V u kost premiali Hi âoi nrâeleni: Linii Lio- rsn si Lugen lebeleanu HÎ nu basara- besn: Vlaâimir Lavarnali, NHN încât scriitorii provinciilor alipite nu se mai pot plânge cn sunt neâreptnlii Hi cn nu s luata în consiâeralie HÎ literatu­ra regionala. La eseu au kost premiali- L. IVoiea, unul âintre spiritele aristo­crate ale tinerei generalii, logician subtil HÎ sceptic, stilist clasic HÎ âi- stins: Lmil Lioran, kilósok tânăr, nu atât prin vârstă cât prin catastrokis- mul lui âe esenla pur lirica, eu o pate­tică viala interioara, sbuciumat âe âis- perari metakirics; HÎ Lugen Ionescu, intsligeula mobila, spirit negativ, me­reu contraricânâ, âar cu o neserioasa po/ilis critica (mai eurânâ anticritica.) poelii aleHÎ sunt DragoH Vrânesanu HÎ Lugen lebeleanu, ambii autentici -- âeHÎ pe poelii estetice opuse — HÎ cu experienlâ consumată; Horia 8tamatu, prea pulin manikestat în reviste pânâ ari, âar âe o reala calitate lirica; HÎ în skârHÎt un basarabean, Vlaâimir Lavar. nali, âebutant pe care premiul îl scoa te âintr'un complect întuneric HÎ cai e, âupa spusele membrilor comisiunii, este o revelalie.

Lä vor mai ki existânâ HÎ allii cari

ar ki meritat tot atât sa kie premiali, nimeni nu poate contesta. Dar era im­posibil sa premieri 20 de oameni cu 7 premii. 8'a prskerat o ultima triere, care în kond putea ki alta, l^u e ni­mic: cei nepremiali anul acesta re pot prezenta anul viitor spre premiere. Hi apoi alt an hi a sa mai departe.

b regretabila ezitarea comisiunii de a pronunța okicial rezultatul, care nu poate decât sa kie aprobat, Vhteptam hi, în ere<! in fa ea el nu va ki altul de­cât cel anunfat pana acum, kelicitam pe cei 7 cari au kacut o buna alegere în ceilalfi 7. — (—O. H.)

Viguri dispărute

-inat 19Z4 ne-a găsit cu prapuri ne­gre Ia poarta. ?e catakalc, la Ateneu, un mort. (7el mai sus pus dintre dem­nitarii farii, primul ministru, ku ră­pus de o suita de gloavfe solkegiatä macabru de un brocvning asasin.

I. 6. Duca cârmaciul de care legase­răm nădejdi mari pentru salvarea fâ- rii, a kost doborât în gara 8inaia. Lbs- mat de curând în kruntea guvernului, n'avu timp sa se opintească la treaba

Vr ki kost cel mare, cel pe care pa­negiricele ni-I conturează? Il bănuiam cu disponibilitafi pentru apriga mun­că. O intebgenfâ sclipitoare, o cultura aleasă, o experienfâ politica vasta hi cea ce n a putut korma comoara nimă­nui, cinstea.

lata din ce aliaj era zămislit.Vvea hi barul marilor căpitani cari,

în cele mai critice momente, când kur- tuna crâncenă a meni n fă spaimântator hi totul pare pierdut, îhi stimulează vi­guros energia hi stăpânind cârma în- krânge kúria prăpădului, seofând vasul Ia liman?

l. 6. Duca a pornit cu un act de gu­vernământ. Violent, discutabil în cea ce privehte legalitatea, dar necesar. Hi a căzut el, a prekerat, de cât, în ipo­staza unui Dollkuss, sa-hi dea spectaco­

lul neronian pe care hi l-a dat Aus­tria.

Dar I. 6. Duca a kost unul din cei pufink unhi de zei hi în cele seriitori- cehti. 8'a lansat în viafa, proptit pe condei. Vana de aur a stiloului i-a des. felinii drumul în politica. Oazetar de valoare, a kost remarcat de Ion I. O. Lratianu. Hi în slujba partidului, prin scris hi-a cucerit porifia treapta ou treapta, până a ajuns sus de tot.

I. 6. Duca n a ajuns sa ne dea, în po­litica, quantumul stralicitelor sale ca- litâfi. rV kost răpus. pierdem hi serii- torkcehte daca nu în aceiahi măsură, în tot carul mult,

„portrete hi smintiri" poarta în pa­ginile lor, maturitatea unui scriitor.

KI. 8.*

In ultimele trei luni s'au stins din viafa o serie de mari personalitafi ale neamului românesc. Oenerafia marilor români de dinainte de război a înre­gistrat cele mai dureroase pierderi. In special Ardealul a rămas orkán de câ- fiva dintre cei mai valorohi kruntahi ai sai, a căror operă a înscris pagini glorioase în istoria româneasca.

Doctorul I. diantacuzino, savant cu­noscut în toata lumea hi admirat peste botare, a lăsat o adânca durere nu nu­mai în komânia, ci în toate farils civi­lizate. ble este imposibil sa cuprindem în câteva rânduri de cronica trecă­toare uriaha opera hi personalitate a acestui român, care kusese predestinat sa kaca din viafa lui un imn încbinat muncii, prokesor Ia Universitatea din Lucurehti hi kost ministru, el a semă­nat pretutindeni o căldura sukleteasca rodnica hi hi-a atras iubirea tuturor ce­lor cari l-au cunoscut.

leodor Vbbali, kigura de bronz, a na- fionalismului ardelean, luptător în procesul memorandist, om de o rara modestie hi de un vajnic avânt sukle- tesc, a «coborât în pământ, plâns de toata suklarea româneasca. urmat

a9oi Vasile OoldÎK, marele luptător na- jionalist, piokosorul neuitat ?i vajuic osta? al garetârim românești âin fr­ânai pe vremuri cânâ era nsvoe âe un curaj extraorâinar pentru a âuce lupta âe afirmare româneasca împotriva stă­pânirii ungurești. ?! âupâ aceea a încins ocini baciul 8tekan Oiooo ?op, o alta kigurâ âe luptător a najionalismu- lui arâelean, care a jucat un rol im­portant în trecutul Zbuciumat âe aci HÎ în evenimentele âela unirea Vrdea- lului cu batria Numâ.

ba LIaj a âispârut Ioan Ooltor, ca­nonic greco-catolic, âistins intelectual ?i kost secretar general al ministerului instrucțiunii publice.

In blorânl Ardealului s'a stins âin vrajă lookil Drago?, o kigurâ proemi­nenta a românismului, oare a jucat un rol âe conducere în viaja politica âe âupâ rârboi a românilor âin jinuturils sătmărene, ba Oraâea a încbis ocbii Ioan barbuleseu, krunta? al pleiadei âe valoroși dascăli, care a lăsat o adânca jale în cercurile învajâtoro?ti ?i în go- noral în cele românești.

Daca privim asupra notijelar âe mai sus, vedem câ ultimele luni ne-au aâus într'aâevâr pierderi ireparabile în viaja neamulni românesc. Oamenii aceștia an âus în mormânt o epoca întreaga, o taina snklotoascâ ce i-a înâljat prin munca până la colo mai riâicate parapete alo luptelor najiona- lo. 8tâtoan în mijlocul nostru, ca ni?to âascâli, a căror viaja ?i opera consti­tuiau pentru noi luminoasa pilââ ?i învajatura. Viaja lor numai aya va avea roâul cuvenit, âacâ generajiilo âe acum vor cerceta-o, ca s'o cunoascâ ?i sa-?i kacâ âin ea kâclie pentrn ârumu- rilo ce i se âescbiâ în kajâ. lVo aklâm Ia răspântie âe opocâ. Drapelele âo lupta se scbimba âintr'o mâuâ într'al- ta, ca sâ kie âuse mai departe numai spro izbânda. Do aceea trobne sa înjo- legem macac cu o litera mai mult ce­va din trecutul marilor noștri bârbaji.

Oultul morjilor, pe care trebue sâ-I avem adânc adósat în kiinja noastră, nu se manikestâ numai prin tristoje si regret lăuntric, ci prin continnarea operelor începute âo oi. Intro gonorajii trobuo sâ existe o permanentâ conti­nuitate, o armonioasă logâturâ. lin neam care înjelege necesitatea carâi- nalâ a acestui proces sukletesc în âos- voltaroa lui, 6 menit sâ-?i gâseascâ o puternică organizare a tuturor dome­niilor do manikostajii ?i sâ privească ou crodinjâ spro un viitor împodobit cu irbânxi. — (A. a. p.)

Oermania ?i maglnarirarea

In revista „Doutscbe Vrboit" din Decembrie cs apare Ia öorlin, â-l Mcbol Lcbakkor publica un intere­sant articol asupra magbiari^arii nu­melor, un Aon do piraterie sukloteascâ în care guvernele dela lludapesta au excelat întotdeauna. Articolul a kost reprodus sub titlul „bleuer boldrug dor lVamonsmag^arisiorung" ?î în re­vista „Dio Auslese", numârul 86, anul 8, februarie, 19Z4.

Oum constatările autorului german aruncâ o vio lumina asupra Zvârcoliri­lor unui popor inkerior, decadent ?i asiatic, no îngâduim a-l traduce pen­tru lectorii noștri.

„Din anul HLptoLoci, do când s'a în­ceput în mod programatic msgbiari- earoa suklotolor ?i numelor, se poate constata totdeauna o ascensiune ?i o descreștere în materie do magbiari^a- re. 8unt timpuri, când poporul ms- gbiar acordâ pujin interes magbiari- ^ârii ?i sunt iarâ?i porioade în cari se magbiari-marm cu o presinne înal- tâ. 8c maglnari/sa/L eu o presiune înalta totdeauna atnnci când politica magbiarirârii 86 găsește la o curbâ adâncâ, când intense încordări politi­co, reclama un ventilator, caro, insa, nu poate ki descbis înakara. După prăbușirea Ungariei, caro în cele din

urmâ este consecința politicii ás ma- gbiarirare, o parte anumita a socie- tLM a încercat ciin non depopularea Lermanilor hí 8Iovacilor (ü a Româ­nilor kR ki.) cs trâesc în Ungaria, tar cercările, ?oviniste magbiare nn se mărginesc numai cie a dezrădăcina etnicele pe cei tOO.OOO Oermani -zi 8lovaei (?i pe Români bl. bl.) ^i cle a-i încorpora în națiunea magbiarâ, căci aspira sâ șteargă în toata tara numele nemagbiare. Rata cu condamnarea cea mai energica a magbiarirârîi trebue accentuat ca la linguri primejdia rassîstâ este extraordinar de puter­nica, căci nu este nici-o îndoiala ca magbîarîsmul rassist se mî?câ statis­tic într'o curbâ descendenta. (ÎL, în genere, ar exista „rassism magbîar', aceasta e de contestat, deoarece cro- nometriîle abia arata o dikersnlâ în­tre Nagbîari ^i Hvabi (!?!) Oupâ păre­rea noastră, rassa magbiarâ abia mai exista. Oeeace cunoaștem noi ca Na- gbîari, nu sunt decât mixturi etnicei 8Iavi, Români, 8vabi, jidani. Italieni, lurci, sigani, Armeni, (iumani, Re- cenegi, Resi, 8a§i, etc.)

„ln timpul când preotul-erou sas 8tskau budovic Rotb din Rransilvania ?i-a scris studiul „Rupta pentru lim­ba', au trăit în Ungaria '/zmagiari si "/» alte najionalitäli. Rriu politica de magbiarizarc dusa Ia extrem unguri­lor Ie-a reunit sa modikice în ultimii 50 de ani în a^a tel proporția, încât pujîn înainte re rârboi în Ungaria au kost 45A magbiari ^î 52 nationalî- tâjî. Aceasta nu s'a produs prin îm­prejurarea câ numele magbiare au kost mai prolikies ca numele germane, române sau slave, ci a kost mai mult o cbe.stie pur politica, pentrucâ în acești 50 de ani an trecut Ia magbia- rîsm voluntari sau involuntari kis de kapt, kîe statistic, künd timbrali un­guri, milioane de străini, deoarece sta­tistica magbiarâ n'a cbestionat împre­jurarea dacâ cineva se socotește un­

gur, ci daca §tie ungurește, ^.ci nu vom cerceta cum au reunit aceste me­tode de magli tarifare. ?ro?edintele okiciului statistic regnicolar magbîar, d. Or ^.lots Kovács, a stabilit câ în Ungaria actuala. Ia opt milioane de locuitori sunt dna milioane de nume nemagbiare. 25 Ia sutâ din populație poarta nume nemagbiare ?i trebue sa luam considerare ca în acest procent de nume streine nu sunt calculate nu­mele de origina străina ale aristocra­tilor, precum ?i numele de obârșie slavâ, cari nu sunt socotite ca străine. In principial va ki vorba de nume ger­mane. Oat künd ca magbiarii ?tîu pre­cis câ poporul magbîar este lipsit de prolikicitate §î devine pe ri ce trece tot mai neprolikîe, ei s au străduit de­cenii dearândul de-a absorbi copiii na­ționalităților prin școlile magbiare HÎ de a-i create ca dușmani ai propriei lor națiuni, întocmai cum au procedat cu veacuri în urma turcii, cari prin­deau copii de creștini, kâeând din ei ieniceri, cari apoi au luptat cel mai crunt contra creștinismului.

„Oin nenorocire, nimeni n'a scris încă istoria magbiarirârii. In orice car, noi germanii am pierdut mai mul­te sukleto în ultimii 50 ani ca în pri­mii doi ani ai războiului mondial. Hi acum preocuparea statului ?i a socie­tarii magbiare este de a magbîarirs cel pulin Ia aparentă pe germanii cari au mai rămas, bî nu mai vor sâ aîbâ în Ungaria decât oameni cari au nume unguresc, pentru a dovedi prin aceastâ „unitatea naliunii", care este înconjuratâ din toate ungbiurîle, ?î care mai târzia sau mai repede va ki inundata de revărsare slava în carul câ nu se vor ivi alte constelatiuni po­litice.

,,^oum câțiva ani s'a întemiat socie­tatea pentru magbîarîrarea numelor, al caret președinte e arcbiducele losîk de Habsburg, al cârui spirit magbiarî- rant este cunoscut de mai mult timp.

Locietatea psntru magbiarî/area nume­lor, eurem îi spurin cercurile ma- gbîare cele inai înalte, a putut sâ exercite o presiune eu atât urai mare asupra guvernului, cu cât el nu a kost niciodată preocupat în inocl serios de executarea legii pentru protsejîunea minorităților. Oâ „opinia publica" nu permite în Iingaria o atitudine coneî- liantâ kajâ cle mînorîtâjî, aceasta nu este decât un pretext al guvernului, kie Lstblon, kis Oömbös, cari nu s au gândit niciodată serios sa aplice, de pilda, legea școlara. Hi astksl acest guvern n'a întreprins nimic pentru a slabi activitatea acestei societari pen­tru magbiarixarea numelui, din contra: ministerul de interne a dat în acest an (19ZZ bl. bl.) o ordonau jâ sub blo. 40200, care convine în sensnl progra­mului sociotajîî pentru magbîarîrarea numelui preseripjinnile privitoare Ia magbiarirarea numelui. bloi suntem în posesiunea a dona ordonanțe a pri­marului din Budapesta, în care se kac rekvriri apăsate asupra acestor pre- scripjîunî hi în care primarul Buda­pestei cere ca în toate okiciile din Oa- pitalâ, în toate instituțiile, întreprin­derile hi hcoli kunejîonarîi hi angajajii sâ kie kâeuji atonji, ca sa se consacre mai intensiv intereselor societății pen­tru magbiari^area numelui, precum hi unei propagande ekicare. ^.r ki de cea mai mare importanta pentru națiunea magbiarâ ca kiecare eotüjeau magbiar sâ poarte un nume magbiar. 8â se în­trebe, deci, pânâ Ia Z0 bloombrie (I9ZZ 1^. bl.), care dintre kuncjîonarîî, anga- jajîi hi muncitorii serviciilor, între­prinderilor hi Ocoalelor nu are un nu­me magbar. In mod ridicol, pentru această ordonanjâ semnea^â un kunc- jîonar, caro poartâ numele pur ma­gbiar de topkor, liste koarts intere­sant câ taxa pentru magbiarÎLarea nu­melui a kost redusâ dela 24 pengő la 2.40 pengő. Hi aceia cari prerintâ un certikicat de paupertate îhî pot per­

mite această glumâ cu 24 kilorî, cccaeo dovedește câ guvernul magbiar este koarto grâbit cu cbestiunea magbîari- rârii numelor.

„In Ungaria exista douâ milioane de nume cu accent străin. In kiecare an urmea^â sâ kie magbîarîrate 4— Î00.000 nume streine, societatea pentru magbiarÍLarea numelui a publicat în- tr'un conspect 40.000 nume magbiaro „krumoase", dela care, însâ sunt ex­cluse numele de aristocrati, ^stâxî kie­care îhi poate sbcîmba numele strâ- mohîlor cu un nume care este agreabil hkkului sân de serviciu, plutonierului, maestrului, ministrului sau ori cârui alt hek îerarbic al sâu. Le nu vor da sutele de mii de jidani, când nnmele lor va lua prin magbîarÎMre o kormâ mai turanica!!! In toatâ Ungaria se magbîarîrearL cu mari presiuni. In serviciul polițienesc nu se kac avan­sări decât daeâ kuncjionarîi îhi pot dovedi bunul lor magbîarîsm prîn- tr'un nume unguresc. Blutonierul îm­parte recruților, cari n'au un nume bun unguresc asemenea nume Ia ra­port. Năucitorii dela atelierele eâîlor korate magbîare do blord ori Buda­pesta cari n'au avut un nnmo ungu­resc pânâ Ia Z0 Octombrie, au kost li- cenjîaji kârâ proavÎT. In pan^â învâ- jatorîi înklacâroar:a pe elevi sa-hî pâ- râseascâ numele părinților, ^stkol la 5 bloombrie, un prokosor de hcoalâ co­mercială, anunjâ prin presa din Buda­pesta, kîrshte cu publicarea kotograkioî salo, câ 72 din olovîi sül hi-au scbîm- bat numele.

„Lei 600.000 de jâranî germani au toate motivele sâ privească eu îngri­jorare viitorul, câcî este natural ca acest plan cincinal de magbîarîzarc a numelnî nu se va apri în kaja satelor germano. Oonducâtorii comunelor ger­mano, atât coi bătrâni cât hi coi tînori sunt provocajî sâ dovodoascâ câ snnt buni ringuri prîntr'nn nume unguresc. Oo sigur pe alocurea vor ki caractere

Hovâitoare csri vor ki intimidate. Dar, totuHÎ, nu se va putea răpi ou atâta uHurinja numele nsmjssc al acestor oameni cum ÎHÎ încbipus sksrels Hovi- niste magbiare. Laci acești oameni Htiu ca prin numele lor pierd nu nu­mai o parte a onoarei lor, clar Hi drsp- tul âe a se prezenta iu kaja lefilor ca germani. Lând toate numele vor ki magbiarirate în Ungaria, nimeni nu va mai avea posibilitatea âe a cere scoli germane, HÎ cbiar âacâ germanis­mul nu va muri în kelül acesta, âar el va âispare încetul cu încetul, âacâ âin partea imperiului german nu se va atrage atenjiunsa najiunii „cava­lerilor" oare accentuează ca împârtâ- HSHte aceeüH soarta cu imperiul ger­man, câ uHa nu mai merge mai âe- parto".

hloi ce sâ spunem? Doar atât câ avem convingerea câ najiunea ma- gbisrâ nieioâstâ nu va ki tâmââuitâ âe megalomania magbiarirârii. Autorul german kacs, însâ, giSHala inteujionatâ sau neintenjionatâ âe a nu vorbi âe- cât âe germani Hi âe a uita cu totul âe români.

Hi apoi ecbivalarea maghiarilor proveniji âin desnajionali^area exclu­siv eu Hvabii magbiarirsji nu ascun- âe o aspirajiune âe expresiune, un titlu âe legitimitate pe oare unii ger­mani creâ a-I prepara în vederea âo- bânâirii supremației germane în kln- garia. valsurile în aoeastâ âireojie ale autorului âin Berlin sunt prea tenâenjioase, oa aceste întrebări sâ nu râsarâ în moâ legitim.

Lever 8toica.

„Oeux vivants et un mort"

âe 8!gurâ Lbristiansen (Orand prix âu roman scandinave)

8. Lbristiansen aduce în epica lui o notâ noua: construcjia romanului. „Oeux vivants et un mort" e un ro­

man cu vădite oontingenje cu romanul polijist. hlu-i lipsește trâsatura psibo- logismului. Urmărim a dovedi ca tra­saturi esenjiale ale unui suklet rămân ascunse, kara putinja intuirii, HÎ numai aventura, neprevăzutul se vslorîkics HÎ în ocbii soeietâjii HÎ a insului luat aparte. 8. Lbristiansen imaginează ata­cul unui birou de poHtâ norvegian, în clipa când trei amploiaji, Xristus, Bv- âersen Hi Berger, kâceau casa. Brimul dintre amploiaji, apârându-se, e ucis; al doilea, într'un acces de eroism iste­ric, încercând sâ reriste atacului, s rănit; al treilea, în kaja revolverului, csdearâ, predând banii bojilor.

O scurtâ Hi lucida speculare a situa- jieî îi dovedesc inekioaeitatea HÎ inuti­litatea rexistenjei.

Badersen devine eroul rilei. Berger ostracizat de societate, dkHÎ gestul lui era psrkect logic, duce, retras în­tr'un colj al provinciei, viaja cbinuitâ a celor câruji în oprobiul social.

Bontru a se reabilita, cel pujîn în ocbii Iui Bydorsen, care prin eroismul lui akiHat în societate îi distrusese ca­riera, Berger rovine peste câjiva ani, pătrunde în biroul poștei, într'un mo­ment când Badersen ÎHÎ kâeea singur cassa Hi reeditează scena trecutului, el kind de asta datâ bojul. Badersen, în kaja primejdiei evidente, prskerând viaja, cedea^â. Beabilitat în ocbii lui Badersen, Berger pleacă dupâce do­vedise lui Bydersen câ purtarea lui a kost întâmplare atunci, în trecut, HÎ nu ceva integrant kiinjs sale.

l)oHÎ construit astkol, încât ovoui- mentele par artikicial ordonate, totuHÎ romanul ne captivea^â prin neprevă­zutul acjiunsi Hi disecarea caractere­lor celor doi eroi. (Compromis între romanul psibologîc HÎ romanul poli- jist, romanul lui 8. Lbristiansen, eu toata artikicislitatea, menjine iluzia reslitajii.

L. bierâscu

MVI8I^ MVI8^IâRONV^RHII

Ultimele luni sie anului care a tre- cut zi primele doua ale anului prezent au excelat printr'o înmuljire sau rsor- ganizare a revistelor române?ti. In Ianuarie aur avut cle înregistrat dispa­riția revistei „România Riterarâ" a d-lui Riviu Rsdreanu, unde cea urai mare parte a generației tinere s'a ma- niksstst cu distincjie. In aceea? luna însă ain înregistrat apariția „Revistei Rundajiilor Regale", eveniment care depâ?e?te cu mult odi?nuita na?tere a revistelor literare române. Rrin tlu- vântul eu care Najestatea 8a Larol II prefajeazâ pudlicajia se semnifica trecerea literaturii de sud rodia co­merciala a editurilor sud rodia spiri­tuala a Regalității. Revista e conce­puta ca un vast ?antisr de lucru, de documentare asupra trecutului ?i asu­pra prezentului. Ra pudlieâ documen­te, amintiri sau literatura nu noua, nu revoluționara ci căutând doară sa fi- csero gradul de temperatura al epocii actuale. Raul Zarilnpol, care o condu­ce, e un spirit superior ?i priceput.

Ioturi putem remarca anumite ds- lecte, funeste pentru o revista. In pri­mul Ioc inactualitatea ei informativa Revista n'are cronici permanente în actual, n'are revista revistelor, nare informatii, nici discuții ale prodleme lor la ordine zilei. Vdia în nr. 2, pe Redrars, ni se da câteva dilanjuri, semnate de altfel de nume serioase, ale anului trecut. 8a speram ea pe viitor se va remedia aceasta lacuna.

Iln alt dekect e prezenja unor nume cari n'au nici-o legătura nici cu lite­ratura nici cu spiritul ?i peste cari preferăm sâ trecem.

In al doilea număr Adrian Naniu scrie frumoase versuri pe tema sim- dolieului 8dor, Oala Oalaetion conti- noua romanul, colonel Râeusteanu amintiri. Interesante remarcele Iui Lardu Lrczeanu pe marginea unui cod al manierelor elegante lucrat de L.ntou Ran. 8carlat 8trujeanu tratează eu multa competenta prodlema învățământului nostru secundar. Interesante iarâ?i amintirile profesorului L. Râdulescu-Uotru. t^lte articole ?i studii semnează Raul 2ari- fopol, L. dloica, Herdan Lioculvscu, Valeriu Narcu, Rm. Liomac etc.

In ansamdlu revista se prezintă cir material dogat ?i totdeauna intere­sant.

In acela? timp cu apariția „Revistei Rundajilor Regale" s'a reorganizat dâtrâna revista junimista „Lonvorbiri Internre", care intra în al 67-lea an. Rn mânuncdiu de tineri s au grupat în jurul si pentru a reînoi revista ?i a da un nou sens ideii criticiste junimiste. Rrimul număr, reorganizat, aduce mul­te nume tinere ?i valoroase. Ostiei Nircsa Rliade eu un fragment de jur­nal intim, Ocerone leodoreseu cu un ciclu de poezii proaspete ?i intelectua- liste. Retru ^lanolin cu un patetic frag­ment de literatura autentica, Rmil ( ioran cu un fragment din zduciumul lui metafizic. Lronici, comentarii sem­nează Ion I. Vautaeuzdm, cu remarce critice juste totdeauna, dar păcat câ prea fugitive, dloica sudtil emdrion de filosof, ^Vnton Rloldan, Nircca N. Vulcâneseu, ete. Informajiile ?i revista revistelor dau un aer viu de actuali­tate revistei.

„dând Românesc" c una clinice cele mai bune revistei cari apar în Vrdsal. ^ro acooah ti^^iâ ca hi a revistelor bu- cnrogtono. Lingurul defect o câ apare prea rnr. Ilit linul nctmâr, po Oecem- brio trecut, aduce douâ prou frumoaso poerii cle Radu dyr, nn stucliu serios nl lni Vraian Herseni despre „Netaki- xica hi sociologie" precum hi clonâ serioase articole, unul cle O. Loironie hi altul do d. Narinoscu. dronica de- tinutâ competent cle Ion dbineLu. In- formatio bogata.

„Vremea" este cliutre revistele săp­tămânale bucurehtono cea mai vie, cea mai actuala, cea mai interesanta. Vvând asigurată colaborarea celor mai distinhi scriitori români bătrâni hi ti­neri, ea clucs o politica indopendentâ hi cinstita hi are o atitudino literara clownâ. dronica literara e permanent susjinutâ cu clemnitate cle Rompiliu donstantinescu. Aproape regulat arti­colele Iui Xlircea llbăile, Rotru domar- noscu, Ilmil dioran acluc în discuție cea mai tânăra hi mai nona problema­tica. Articolele politice ale Ini d. V Ooneseu, bine gânclite hi clar expri­mate, pun Ia punct cele mai însemna­te probleme alo neamului românesc. Oo altlel cle acolo a pornit în ultimul timp strigatul spre întoarcerea Ia ro­mânism, lupt cle care trebuie neapărat sâ se șina seama. In fiocaro număr o panorama a vieții internaționale line trea? interesul cititorului pentru ase­menea cliestiuni. Regulat nuvele sem­nate cle scriitori âe valoare înviorează gravitatea problemelor cliscutate în celelalte pagini. Hi mai este în skârzit condeiul lui I. Vnestin, magistral în verva, aeicl hi plin cle bogată fantexio, care luminează paginile revistei cu o caricatura cle înalta valoare, de mi­nunata cronica a moravurilor politice românești cle ari sta în aceste carica­turi!

„8ocietatea «Ie mâine" a intrat în al Xl-Iea an. Oupace rece ani s a distins

ca o revista grava, uncle s'au clesbâ- tut probleme kilosokice, sociale, eco­nomice, hi culturale sub aspectul lor cle eternitate, s'a botarît sâ-hi mai înveselească paginile eu literatura, care sâ alternere htiintificismnl pro­blemelor. In acest număr (clin Ianua­rie—februarie l9Z4) menționam arti- colele-studii cle Ion dlopotel, d. 8ucle - teanu, Rrnost Lernea, etc. da partea li­terară o poerie excoptionalâ cle deor- ge V. Retro hi altele bune cle Ion 1b. Ilea, donst. ^lin-berca, Retro Oama- sckin hi Retro kason, dronica hi infor- majii bogate clar privincl numai viaja internaționala.

„Abecedar" o o revista care apare Ia lurda. R mica, 6ar efortul po care-I tace hi r or uitatul, sunt mari, daci ea reunește multe talente regionale cu frumoaso cab țapi cle croație. Remarca­bile întru totul sunt cronicile filosofice ale lni Romul Oemotrescu, cronicile literaro ale Iui Xl. Reniuc, pooriile V von noi Rossignon, cronicile lui Umil Oiurginca hi leoclor Vlnrâhanu hi toate celelalte unme semnoarâ lucruri fru­moaso: doorge Loldea, drigore Ropa, Retro Luciu, Ravel Dan, Racla Rrateh, Vcla Nolclavanu. Voii au devenit nu­me prietenoase ocbiulni nostru bucu­ros cle prerenja lor permanenta. Rlor- tnl lor e admirabil. Abecedar o o re­vista bine scrisa, caro trobuo sa dăinuie.

„Reporter", revista sâptâmânalâ de roportagiu, esto actuala hi interesanta prin fotografie hi colaborări. lVumo do scriitori consacrati, ca hi do scriitori ti­neri, contribue sâ ridice nivelul oi peste nivelul unei simple publicatii informative. Astkel damil Lalta^ar, I. Reltr, IÜ. Rovinescu, 1. Nuhâtoseu, lX. O. docea, O. drama, Dan Rotra- hincu, hi altii, nume cari revin adesea, constitnese o ebe/âzio a valorii înebise acolo. In ultimnl număr reținem hi un interesant act do teatru al lui Isaia Râcâciuni. Arbiter.

„frdel^î Helikon" (Heliconul clin vicleni, ^n. VII. M. 1. Lluj Ianuarie 19Z4) este organul literar al scriitori­lor unguri âin Ardeal organixaji în „frdelvi 8repmives Leii", sul) condu­cerea Iui fisbán Mcolae (contele M- colas Láukky kost ministru de externe al Ungariei) si foos diáról, pustnicul dela 8tana care în acest numâr (nu tocinai reușit) publicâ un capitol din roinsnul sau cu titlul „Găuritor de (ara", tratând luptele sângeroase prin care 8kântul Htekan a convertit pe connajionalii sâi la creștinism.

Itemenvi losik, literat ungur din 8 ta te Ie Unite ale ^inericsi, tratează despre „Ordinea ca crediujâ estetică". O-sa lansează doctrina estetică kaseis- tâ după care ordinea ar ki supremul scop al creajiunei literare si artistice, formularea acestei concepții estetice nu se datoreste exclusiv autorului, to­tuși acesta aduce contribujiuni pre- jioase la cunoașterea problemei. După părerea d-sale, arta nu poate ki un simplu copiator al natúréi, căci in acest car ar ki numai un joc cu kör­meié, ori estetica se nutrește din in- tuijis. Xi! poate ki explicata nici cu metodele psibanalirei, deoarece visul este amork, pe când arta datorsarâ koarte mult körmei. In akarâ de acea­sta, visul e dirijat de o ordine acci­dentala, pe când arta este producjia ordinsi intuitive si conștiente.

„fstetica — scrie d-sa — este klioro- kia artei. Daca c admisibila dekinijia după care kilorokia este interpretul abstracjiunsi unei oarecare teorii de valori, având de scop sa descopere ordinea perkecta în dezordinea desă­vârșita, atunci este (absolut) logica deducjiunea după care estetica — da­torita tocmai esenjei sale kilorokics — are menirea sa descopere ordinea uni­versala, prin arta, fa are acsasi me­

nire kie câ literatul sau poetul este ade­rentul conoepjiei „l'art pour l'art", kie ca se supune dialecticei sociologice a esteticei, considerându-si drept tes­tament vecbiu „fapital "-ul Iui Nsrx. Opera de arta este o realitate, pen­tru câ sa croiala ordinea krumosului. fsts o realitate metakirics, pentrucâ e lipsita de experisnjâ, în sensul utilitar al cuvântului, fsts însăși adevărul or- dinei, deoareecs înlătură nedreptâjile si dezordinea din viajâ.

ko^eriia intitualalâ „fosenkeldfive", semnata de fekete fndovic, care ne povestește sukerinjele unui evreu „baimstlos", sortit sâ stea timp de 24 ore pe un pod de trecere între felo­nia si Oeboslovacia, este exemplul poeziei iredentiste. In tot caruri aceas­ta literatura tendsnjioasâ a deraiat de pe linia „esteticei".

O. farmer frugst (Zagreb) anali- rsarâ opera kormidabilâ a Iui jossplr Oregor, conducătorul Iui „Xational- bibliotek" din Austria intitulata „Veltgesebicbte des Ibeaters", rspro- sindu-i câ trece sub tăcere literatura dramatica românească. Xe kace cuno­scut câ, concomitent eu publicarea acestei reesnrii, a expediat autorului un extras din „XLpasta" de Oaragia- le, din „krometeu" de fktimiu si din „2amolxe" de fucian Vlaga.

Ueritâ toata atenjia apelul adresat intelectualilor unguri din Ardeal de câtre secjia culturală a cooperativei economice „^gisr" din Vrasov. Oomi- tetul constituit din d-nii Or flskes Obeorgbs, förösi f. Alexandru, faeso Alexandru si 8recsi Alexandru invitâ pe preoji, îuvâjâtori, pensionari si csialalji intelectuali minoritari din Ardeal sâ redacteze mouograkiils sate­lor lor, pe care le va edita într'o bib­lioteca speeialâ. tutorii acestor mono- grakii vor lua câte un onorariu de

t—2000 lei. Brin aceasta întreprindere so urmărește reliekaroa rolului ma gbiarimoi îu trecutul Ardealului.

„tV>ugat" <Xpus) Xu. XXVII. Xr. I. Budapesta I Ianuarie 19Z4. Organul intolsotuulilor cari au doscbis iui- lua magbîarimeî pentru noile eureuto literare francezo. X kost considerat autorul ivoral al revoluției din 1918, până acum câjiva aui, când a kost re- organi^at ?i pus sul> conducerea unui comitet cle redaclio kormát din d-nii Habits Nibaîl prokesor secundar ?i Oellort Oscar, având colaboratori principali pe d-nii Xosrtolu^i Oesî- deriu, Noricr. Ligismund ?i Lcböpklin Xladar. Os atunci a renegat tradiliu- nils cărora le datora existenja ^i a kîî- cut considerabile concesiuni curente­lor nltranajionaliste.

bloul spirit de care sunt pătrunzi conducătorii revistei se maniksstri clar în obsorvaliunilo kâcute de d. Babits Ni bad la „Oîscours a Ia Xation biu- ropoeno" ale Iui Benda Iuliu. Xceste obsorvalîunî, publicate în numărul de kala, sunt în klagranta contrazicere cu trecutul revistei „bii^ugat". Londa pre­tinde națiunilor sâ renunțe la cultu­rile lor naționala, în interesul constî- tuirei natiunei europene, caro nu se va putea korma, decât numai prin «acrilicii ^i prin înlăturarea pasiuni­lor cu ajutorul rajiunsi. Oupa păre­rea d-salo istoria continentului nostru nu se învârtește în lurul luptelor „sterile" ale Iranjei ^i Narei Britanii, ci atârnă de atitudinea „grecilor, sâr­bilor, ungurilor, valabilor ^i a rugi­lor" cari au apărat cultura europeana împotriva turcilor barbari. „IVu este sukicieut — încboio Benda — ca sa recunoaștem cu o perkeetä obiectivi­tate dekeetelo ?i slăbiciunile najiunei noastre proprii, ci trebue sa apre­ciem atât dreptatea, cât ?i drepturile acesteia. Ungurii au ridicat pe pin tu capitalei lor monumentul teritoriilor pe nedrept răpite, cu toate ca au pier­

dut aceste ținuturi tocmai prin răz­boiul pe care l-au salutat din toata inima, încrediutându-i dreptul de a decide asupra viitorului lor."

O. Babits îi răspunde ?iret: nu toti literalii unguri au salutat răz­boiul ou aceea s insukletire. bixact! Oupa cât no aducem aminte d-sa, în 1917, a kost cbiar urmărit pentru o poeris publicata în „Xvugat" prin ca­ro a înkierat măcelul, spunând câ „mai bucuros ^i-ar vârsa sângele pen­tru degetul mic al amantei sale, de­cât pentru o suta de regi §i drapele".

iXu ?tim daca a sukerit sau nu vre-o condamnajiuns penala pentru acest cura) kara de perecbe. Bapt este ca în toamna anului 1918 încă a kâcut parte din krancokilii rovolulionari. Oar, după readucerea keudalilor Ia cârma Ungariei — crima, pentru care noi, românii, purtăm o mare parte do vina — d. Babits s'a speriat de per­spectiva neagra a vislei do emigrat, s'a grăbit a se desculpa ?i a demonstra ca niciodată nu i-a trocut prin gând sâ uneltoascâ împotriva ordinei so­ciale koudalo, dezaprobând Zgomotos „acliunea subversiva' a generáliéi crescute în spiritul revistei „iV^ugat", care „este vinovată pentru desmem- braroa Ungariei milenare".

O. Babits este un literat eu o vasta cultura europeana, deci l-am insulta daca am crede ca a kost inconștient când a trădat generálta Iui Xd^, cel mai nenorocit dintre toate geniile năs­cute do mamele ungare. O-sa nu ?i-a pu­tut permite luxul do a scuipa drapelul pe caro a jurat numai pentru ca sa-?i salvo^o catedra do prokosor. locmai do acooa credem ca s'ar ki găsit allii printre colaboratorii revistei „iV)u- gat" mai autentici sa comento^o gran- dioasole „discursuri adresate naliuuei europene". Vl. Oltoanu.

»oiliamü fjiNÜ »óikpreșul SV lei âe N. 6.

OL 80KIH0KII VLL^Lcriitori premiali, premiul pentru

roman instituit âe revista „Vremea" a tost acorâat pe ^iua âe 24 februarie âe către comisia constituită âin â-nii: I. Xnestin, Retru Oomarnescu, 6. X. Oonescu, Rompiliu Oonstantinoscu si Llircea ipteküneseu. vreunul a kost âi- vi^at intre â-nii Octsv 8ulujiu, colabo­ratorul nostru, pentru romanul sau „Xmbigvn" si Raul ?. l^egulescu pen­tru romanul „Roâul Iui Vontrim". Oeasemenea s'a acorâat o mențiune â-Ini Virgilio Nonâa pentru romanul cu mottó: „Os le kabnla blaratnr". Romanele vor ki publicate in koileton în revista „Vremea", âupa care vor apare iu volum. Romanul â-Iui Virgi- liu Lkonâa va apărea numai in koile­ton.

„'sara poveștilor", elefantul volum ilustrat al â-lui 6b. Oâbure, cuprin- rânâ cele mai neaoșe basme cs s au scris âela Ispirescu încoace, este aproape complect epuirat. kâiturs^ blajionala 8. Oiornei prepara eâijia ll-a. Actualmente â-I 6b. "Rulbure prepară un nou volum: un roman pentru tineret.

-L

O-I leoâor IXes revi/neste a intere­santa lucrare istorică, intitulata „ki- guri âin Libor", care va apare îneu- rânâ în volum.

O-I LI. 6. 8amarineanu a terminat noul sau roman „R^arim", eu subiect âin preajma revolujiei junilor turci, a cărui publicare o începem în acest nu­măr al revistei. Romanul va apărea apoi în volum.

In vitrina librăriilor a apărut rilele acestea volumul â-Iui Rugeniu 8pe- raritîa intitulat „Rapillons âe 8cbu- mann", o lucrare âespre arta, âurere ?i krumos.

O-I Oeorge keire si-a reviruit un volum âe versuri, conjinânâ un manuncbi âin poeziile âe ultima ma­niera. Volumul va apărea Ia stârcitul lunei Lkartie în eâitura revistei „ka­milla" .^i se va intitula „Umbre les- peri".

O-I Oariu kop lucrează la un stuâiu istoric, care va apărea sub titlul „Vlo- nograkia lsinuturilor 8atmarene".

O-l Xlexanâru Olteanu are gata âe tipar uu interesant roman intitulat „O mâna âe cenuda'.

O-l Ion "Rb. Ilea va publica încu- rânâ un nou volum âe poezii intitu­lat „6Ioatâ".

O-I 8ever 8toiea va pleca încurâuâ în 6srmania, unâe va termina o luc­rare, al eârei titlu este jinut âeocam- âata în secret.

»

O-l 8tekan Liare»d prepara o lucrare istorica, ce va apărea nu peste mult sub titlul „kamilii nobile române âin veacul XVII."

„Oonjurajia lui Oatilina", lucrarea âramatica iu versuri a â-Iui juâe Oonstantin I. Oonstantinescu a kost acceptata âe comitetul âe lectura al "teatrului l^ajional âin Lucuretzti ;i va ki jucată probabil în stagiunea vii­toare.

*

„Xm Onoare" este titlul rinul savu­ros volum semnat âe Lionel 6atana.

*

„jucării pentru oamenii mari" se numele volumul âe nuvele di scbije Ia care luerearâ â. Octav Hulujiu.

c^88LI VLLOO^ONII HI dMI?0^IaL

M EI I9ZI - 19Z2 - 19ZZ

0 /lle^Ä/6 â cZ-Zur (Zeo/'Fe d/^Z», /os/ MErs^u, /-/-esscZZ/rZeZe consrZru- Zllr cZe scZ/nrn/sZi-ä/re sZ r/rsZrZu^rer.

In primele zile nie lunii Ianuarie NIN primit o koarte interesanta hi sorioa- sü lucrare a d-Iui Loorgbe Lrihan, lost ministru, prohsdintolo consiliului do administrafio, pufin obișnuită Ia noi, asupra activitafii Lasset lVaftonale clo Lconomii hi (locuri Lohtals clin Bucuroșii in perioada 1951—1955.

In priinul râncl, (aptul ca ni so inkafiheaza o activitate financiara in epoca clo noincrocloro hi insrasin econoinie financiar — no-a atras atenfiunea. — Lu atât rnai plăcut surprinzi ani fost când ara putut cunoahto rezultatele din acești Z ani, cari intrec cbiar hi prevederile cele inai optiiniste. 8tiam, ca Ia Lasss clo Leonomii se deslahnrs o vio scfiune. Lilanfurile po anii 1931 hi 1 953 o dovedeau rodnica. Dar, in ansamblul lor, rezultatele obfinnito in anii 1931 —19ZZ relevă o situafie excepționala, care poate fi comunicată hi in străină­tate ca o biruinfa a forjelor economice românești împotriva efectelor crizei mondiale resimfite in destul hi in fara noastră.

Vom rezuma in cele ce urmează, aceasta luci si o de seama, in caro se desvslue întreaga activitate a Institufiunii, cu date hi cikro concludente.

Lassa de Economii a datului a fost înliinfats în anul 1881. Ump de 50 ani a stat ca o anexa a Lasset do Depuneri hi Lonsemnfiunt hi depunerile ca hi restituirile se luceau în fara prin Vdminstraftile f inanciare.

In anul 1930, prin Legea do organizare a Lassolor de Leonomii, Lsssa do Leonomii a 8tatului se desparte do Lassa de Depuneri hi ia titlul do Lssss t-enoials do Leonomii din Lucnrohti. Oporajinnile în fara se lac prin Okiciilo poștale, coiaco da nn avânt nou economiilor pe librete.

Rezultatele anuale comparate dau măsura progresului:

ânii: 1881—1930, Decembrie:

8old depuneri Lei 287.028.9341931 Lei 624.260.224

In anul 1932, legea este modificata, dându-se o autonomie larga Institn- finnii hi atahându-i-se 8ervicinl de Lontnri Lurente, Viramente hi Locuri Lohtalo. Institufia în numirea do: „Lassa lVafionala de Lconomii hi Locuri Lohtale-Rucurehti".

Rezultatele din acel an, Ia 31 Dec., se cifrează cu un sold Ia depuneri do lei 809.247.574. Iar în anul 1933 soldul dopunerîlor stinge 1.515.024.750.

In anii 1931—1933 inclusiv crohtorca depunerilor a kost de 1.027.995.816 lei.L rcbue sa remarcam, ca rezultatele acestea dovedesc încrederea tot mai

maro a publicului in Lasss blsfionsls de Lconomii hi Lorcnri Rohtald.

Lsts interesant sä arätäm HÎ creHterea numărului operațiunilor: In anul 1952:

La depuneri La restituri

111.997 operațiuni70.625 ''

182.620în 1933:

La ba

depuneri restituiri

149.82287.110

Dobânda în anii 1931—1933

256.S32

a kost de 4 Mm. Ia suta, iar în anul în cursI1SZ4) 5 MM. In sutä. ba depunerile mni msri äs 300.000 lei annnl ps nn sin- Aur libret 2.25 In sntä, inr acum numai 1.7? In sntn.

Numărul operațiunilor In Oliviile poștale in nnul 1955 n kost äs 80.275 In depuneri ?i 58.555 In restituiri seines inssmnsnrn ea operațiunile prin Okiéit crsse äin an in nn, lumen din provincie luând cunoHtinja de avantajiile okerite de Oassa iXalionala de Economii ^i Oecuri poștale.

8MVI0WI. DL OLOOIîî

(Oonturi curente, viraments HÎ cecuri poștale.)

loarte interesante date HÎ cikre găsim în această lucrare meritorie asupra dezvoltării Serviciului de Oeeuri în prima perioada de 5 luni (dein 1 luxust până la 28 Oec. 1955.)

Serviciul de ( ecu ri nre menirea ds a înlesni Hi accelera cu reu la (in banilor, ksrn transport äs numerar. Dezvoltarea mare luata în aceste 5 luni dovedește, ca si corespunde unor necesitași simftts Hi In noi. In nlte jari, serviciul de Oeeuri knce milioane ds operațiuni anual, ^stkel într'o singura Ä, la ?raga z'nu înregistrat în serviciul de Oecuri: 458.576 opsrniiuni cu o mÎHcare de 754.910.551.40 Lc csiacs la noi reprezintă 5 miliarde 775.552.657 lei.

In perioada dein 1 August la 25 Dsc. 1953, de când kuncjioimarn Serviciul de Oecuri în România, sau dsscbis 1211 conturi de Osc.

MHcnren de bani cu titluri a kost:

In primele 5 luni In luna Noemvris In luna Decembrie

bei 382.649.002Ret 565.815.612bei 845.551.402

Aceasta din urma cikrâ o luam din comunicarea OLO-ului kLcuta în Ianua­rie 1954. sumarul titularilor de cont ds cec la 51 Dec. 1955 se ridicase la 1250,

sumarul operațiunilor create mereu:In luna Nosmbris se înregistera^a 20.554 operajiuni.într'o singura 2Î numai, Ia 29 Dec., a atins mișcarea ds 020.570.718 Ist cu

9526 operațiuni.üsté miHcarsa cea mai mare înregistrata până Ia acea data.

?L^8^NLNîLLL O^SSLI

totalul împrumuturilor acordate în anii 1951—1955 ss eikrsarä la: 2.861.978.716. Óikra este impresionantă.

împrumuturile ramase încă nescadente însumează Lei 744.946.977 Ia 25Decembrie 1933.

Din dinAramele anexe ikoarte interesante) se poate ve6ea Hi mișcarea con- tului împrumuturilor. 8'au încasat âin totalul împrumuturilor 74 procente.

miiDnxiL^

kaportul dintre depunerile pe librete hi restituirile tăcute în anii. 1951— 1955, Ia un total cle 2.647.900.000 lei depuneri, este de: 1,552.900.000 lei resti­tuiri, adică 50.5^ HÎ 1.515.900.000 Iei depuneri ramase, adică 49.7A.

Disponibilitalile sunt Ia 25 Oec. 1955:In nuinerar în Lassa, la Lassa de Depuneri HÎ Lonsemnajiuni, Ia lkanca

pasională Hi Lont Lurent po?ta, ete., în total, de lei 412.700.625.plasamente în eteete publice 455.776.898; în împrumuturi 744.978.510 ;i Di­

verse <ma^ini, mobilier, etc.) 19.997.827.

LMLUILLI DL RL6IL

Lala de mișcarea anuala, cbeltuelile de re§io reprezintă:In 1951, 9 milioane adică 0,77^; în 1952, 11 milioane adică 0,61 în 1955,

12 milioane adică 0.81^.Lala de totalul depunerilor:lu 1951, 1.44A, 1952, 1.56^; în 1955 0.81^.Dând cikrele §i datele de mai sus, lucrarea a cărei recenzie o tăcem aci,

aduce un nou sutlu de încredere HÎ o înviorare în rândurile taetorilor econo- mici-kinanciari din Iară.

IMVOK l'Ol'XLXPLOXMLQP DL PIPIM

eONLKLI^^DL

SLK^DX D. LXIXILNIIl IXo. 58

OSOOSSSSSSSDOSS<3SSSSSSOOQODOOODOOOO<30SSSOOSDODO<3<3OSDO O <3 S

Dmm MIM «mm

V O

O S

<2 S O <2 <2 <2 S D <2 <2 Q s O <3 O O O S 0 S S S <3 O S S Q O <3 S

cOOkLR^HVL VL LeOîXOIVUL lâlX^L

Lspitsl . . . psrtlolpsres Ltstului kov<I âe rerervs

Lei 1.000.000.000Lei 500.000.000Lei 660.545.165

8eâiul OevtrsI: öOOIIRLHH, 8trsäs öre^oisnu kio. ZI ^äresa leleZrakicL: L^!V6LLO?. — beleken, ".M-30

kace orice operafiuui âe bancS, primește âepmieri tzi âel» neeooperatori, âânâ o âobînââ âe ?—6

S <2 S S V S S O O

8HO1î8-XHODOâ: pisl» Ours Voââ, 9Olî^IOV^î 8tr, âules AHckelet 16

81r. Oolouel 8o^/e, 28I^?I; 8tr. Asîrrrescu, 20

Oore8ponâenli ÎL loste ors^ele «Ls Isrs.

OdHH DL ^DNIM8Hr^7IL: pre^eâiute: Proke8or 0e8sr psrtkeuiu Vice președinte: Proke8or Ok. Ione8cu-8i8e?ti.

O iViemkrii: I. NodriZnn, Lever Dan, pr. Victor ^Kcole8cu . V.

spsâstu, V. O. Dârcâ, I. O. öeläie, psciu?ope8cu, ^IsâeliLt^, I. O. 8âiiânie8cu.

I.e- 6r.

S O D O S O S S S S O

Lomi8sr al Ouvernului: Dr. Dumitru ^iunu pânâ Iu 17 ^oem- krie 1933; 6e!u 17 Noemkrie 1933, D-nuI Ion Dem. ?ope8cu, ?i apoi â-I I. ?etre8cu.

Leu^ori: 6. ^levrs, petre 8ote8cu, ^urel Dup^su, i^urin pisigoi.

S s

Director OenersI: Vs8ile Lnescu.Directori: OK. Popovici, OoWtsatin NoIäoveLiiu.

O O O S S S O O O S S S S V S

O O O

SS

O Q

O

O O 6 S O v O Q O S S S O D

s v D Q S D D D O S Q S O S S Q O v S 0 O

0VSDSSSDSSSODODSOSSSODS<3DSSSSO<3SSDDSDD<3SSOSDOSSVQODS

MIK»O l«»oko/tiitâ or moooi zi rxoooi

K 8OLILL^LL LOOLLK^LIVL kL ^LIIOIXI FV /Xejiuni subscrise âe 9.12V.VV0 Iei — VsrsLminte kscute âe 6.568.ÜV0 Iei 8

X IXr. Looperstivelor lueiubre 179 AL 8LVIVL LLIXLK^L Iu Lucurehti: 8tr. 8k. Ionic» IXr. 9 8G LLLLIOIX: 4 1116, 4-1115 hi 4-1154 Sa -Vâres» lelexrukicâ: LOOkLIî^LOIî Lucurehti AL 8IlLIlk8^LL 81 -X6MIII ZL IIX IdXiiL: LrLiI», Reni, Linii», Lurtucai» hi iu alte porturi âunărene H L IIX 8LKLIIXLL^LL: Luâapest», Vien», Lratislav», Veneti», Narsiiia, V8 HuiuburZ, Lonâra, Rotterâam, kerlin, Rireu, etc. F

L IXLKLI?RIXVL ORNLLO^KLLL OkLK^IIIilXI: Z8 Vaiorikicä iu coiaiiorare eu unit Utile cooperative, tot teiul âe ce- 8 A roate hi âsrivatsie lor, semințe kurajere, semințe oieaxinoase, Isxu- V G in in oase, etc. atât pentru consumul intern, cât hi pentru export. 88 Valorifica leinuele brute hi fasonate. ^re âouâ âeporite mari: ku- 8A curohti, 8oseaua 8tekan cel Nare iXr. 71 hi Ursii». XP Valorifica proâuseie viticole, Vre âeporit hi madarán âe âetaliu în8 Lucurehti, 8traâa Lâmpineann IXr. 7, âenumit „VILILOLV". Lo- 8 9 locteara în âiterite centre ale tarii hi exporta oua stanâarâi^ato H0 pe âikerite piste străine. MT Lentre âe colectare: Lacan, La^arxic, V rci/ hi Vlohi-Leinäuti. 8L Lentre âe export: Lornaufi, Lonstants, Oalmsi. 88 vtprovirionea^L unitățile cooperative eu: sultat âe cupru, sfoara V A âe manila, aparate âe stropit via, mahini agricole, etc. 8A ^LROVIXIOIXL/XXv Armata cu cereale hi derivate. 8â Lste mauâatara âikeritolor autorități âe stat pentru aprovironärils Q H âe cari au nevoe. bist« orcanul centrai âe inkormafii hi ieAatnra KR pentru orice operațiune âe proâuse agricole hi mârkuri. 8Z LIXULIIbL LOORLR^LIVL îhi valorifica proâuseie lor hi se aprovirio- 8 L neara în eonâitiunile cele mai avantajoase numai prin: ZK „LLIXLR^LV LOOLLK^LIVL OL INROKL 81 LXkORL" Ä 8 Vre următoarea eonâucsre: HK NLN8KII LOIX8ILIIiLIII OL ^VNIIXI8Lkî^IIL: IT kreheâinte, IX. lXicuIsseu-Lunxu,: Vice-kreheâiute, le. 8t. Ouciujna, 8 L Nembri în Lonsiliu: 8t6tan 8arbu, I. Lrâtulescu, I. Lretu, Hans V§ Oeâricb, IX. Iliescu, I. Nibalcea, Lerar Lartbeniu, ^uxustin ?opa, FA hi Haâu kopeseu. 88 LONILLUIL OL VHîLL^IL: 8ch kreheâinte, IX. IXiculescu-bunAu,: ^.â-tor Oelezat, I. Lratuleseu hi Q ch I. Lretu. W§ LLIXMIîl: N. iiinea, Narin Liti^ol, 2. N. Lopor. 8I OlltLLtl^: IX. V. VârAolici, Oirector Len erai: I. Latos, Oirector. 8

..VU^UKUI.ziciMk eoiniiW »k »zinWii «kikiiolk

«W^ UMM, î iMllm ll>, II,

(Lslatul Lsncei Lentrale Looperative)

^8ievir^iri vL mcenvív-Livile—clădiri, molrilier, etc.

Agricole—cereale, mașini etc.Lomerciale—marturi, clierestea, etc.

Industriale—kalrrici, inori, etc.populare (colective)—prin Lăncile pop.

^8lOIIR^RI äs viata populare kara examinare medicală si cn amortizare prin tragere la sorti.

^8I6OR^RI âe viat» normale cu examinare medicala.^8I6lllî^ pen8ÎL luncftonsrilor Lâncei Lentrale Looperati-

ve si a iuntionarilor tuturor Looperativelor din întreaga (ara, precum si pensia kuncjionsrilor âin institu^iuni private.

-^8IOldIî^IîI âe transporturi teroviere, duviale si maritime. ^8I6tdkî^LI individuale contra accidentelor corporale.-^8IOldIî^IîI contra grindinei.^8IOIIK^lîl contra mortalitâtii vitelor.^8IOIIR^RI contra spargerei geamurilor.

Orice asigurat poate deveni Locietar si in acest ca? lrenekicia?â de scutirea timarului legal pentru toate asigurările ce va contracta, ia parte la keneliciile 8ocietâ(ii in raport cu primele plătite si la conducerea Locietafii prin adu­nările generale.

loate riscurile sunt acoperite de către 8ocietâsi âe Reasigurare âe primul ordin âin streinstats.