Basmul in psihodrama

Hurjui Elena

Dacă îi dai cuiva un peşte,

Îl hrăneşti numai odată.

Dacă îl înveţi să pescuiască,

Se poate hrăni singur pentru totdeauna.

(Din înţelepciunea orientală)

Înainte ca psihoterapia să devină o modalitate ştiinţifică de abordare, basmul era deja un

element tradiţional de terapie şi pedagogie prin folosirea metaforei. Poveştile, basmele, miturile se

adresează mai puţin raţiunii, logicii clare şi prin urmare, principiului realizării, decât intuiţiei şi

fanteziei, fiind mijloace prin care se transmiteau şi se ancorau în conştiinţa umană valori, concepţii

morale şi modele de comportament. Despre Şeherezada se spune că a fost prima “specialistă” care,

timp de 1001 nopţi ar fi alinat tulburarea mentală a sângerosului şah Riar istorisindu-i basmele care

au făcut-o celebră. Povestea poate fi privită din două puncte de vedere: în primul rând este

tratamentul cu succes al sultanului bolnav, iar în al doilea rând poveştile sunt tratamente pentru

cititori şi ascultători, pe măsură ce reţin conţinutul poveştilor, trag învăţăminte şi le încorporează în

propriile gânduri. Poveştile, basmele, miturile, fabulele, parabolele, producţiile artistice, poezia,

glumele sunt unelte de terapie şi pedagogie populară, cu care oamenii s-au ajutat pe sine cu mult

înainte de dezvoltarea psihoterapiei. Între 1812 şi 1815, fraţii Grimm au descoperit cât de

asemănătoare sunt basmele diferitelor popoare şi au semnat actul de naştere al basmologiei moderne

ca autori ai culegerii “Kinder und Hausmärchen”.

Conform opiniei Semproniei Filipoi folosirea basmului cu mesaj terapeutic în consiliere are

multe avantaje. El poate fi folosit în combinaţie cu orice altă tehnică şi la orice nivel al mesajului

terapeutic. Basmul privit ca instrument de comunicare creează pacientului o bază de identificare,

protejându-l. Îl învaţă, în acelaşi timp, să se autoînţeleagă, să se aprecieze pozitiv, să-şi descopere

propria putere interioară de a se „autovindeca”. ( Sempronia Filipoi, Basme terapeutice pentru

părinţi şi copii, 1998, Fundaţia Culturală Forum, Cluj-Napoca ).

Folosirea basmului cu mesaj terapeutic, prezintă câteva avantaje şi anume:

basmul iluminează, el se adresează intuiţiei şi fanteziei, nu raţiunii şi nici logicii, el

lărgeşte spaţiul interior al pacientului şi reprezintă o lecţie de viaţă.

este un instrument foarte potrivit pentru modele comportamentale şi valori morale.

mesajul terapeutic nu este impus printr-o concluzie morală finală, nu este direct legat de

experienţa vieţii reale, este preluat la fel ca mesajul unui vis.

aduce soluţii neaşteptate cu efect emoţional pozitiv

pacientul are posibilitatea să lărgească sensul original al mesajului terapeutic.

mesajul terapeutic se tezaurizează, el poate fi imediat aparent, deghizat sau ascuns.

basmul poate fi folosit în combinaţie cu orice altă tehnică şi la orice nivel al procesului

terapeutic.

În puţine cazuri basmul este suficient ca mijloc de rezolvare terapeutică, de aceea se

recomandă să fie asociat şi cu alte tehnici.

Basmul este unul dintre instrumentele care  fac posibil să se opereze o schimbare de plan, ne

face să ieşim pentru un moment din schemele logico-raţionale cu care o anumită temă a fost tratată.

Acest procedeu al deplasării în alt  plan poate ulterior să declanşeze spontan intuiţii, poate să facă să

ne vină în minte soluţii reale posibile, care anterior nu fuseseră luate în consideraţie, tocmai datorită

rigidităţii schemei mentale cu care fuseseră abordate. El constitue un instrument perfect de “problem

solving”şi poate fi aplicat, cu modificările cuvenite şi necesare, în orice context şi la orice tip de

probleme.

Orice basm cuprinde trei momente caracteristice: prezentarea problemei, criza, soluţia.

Astfel basmul începe prezentând un numar de personaje şi o situaţie de echilibru (echilibru care, de

obicei, îşi arată deja caracterul precar). Criza este faza centrală a basmului, în care problema ce

constituie miezul poveştii e prezentată cât se poate de clar.

Se precizează:

- cine este protagonistul/a care e problema de rezolvat

- cine sunt aliaţii pe care se poate conta

- cine sunt duşmanii împotriva cărora trebuie să se lupte

În aceasta faza se dezvoltă cu mijloacele naraţiei toate formele de soluţionare

Basmul se incheie cu “şi au trăit fericiţi…”, ilustrând un nou echilibru, mai stabil şi mai aducător de

satisfacţii decât cel din deschidere.

În sensul acesta, basmele pot fi înţelese, ca nişte treceri de la un anumit tip de echilibru, devenit

instabil, la un nou echilibru, temporar mai stabil.

Basmul terapeutic îndeplineşte câteva funcţii , care aruncă o lumină teoretică asupra unui

adevăr simplu: în terapie, ca şi în educaţie nu poţi da prea mult, sau prea puţin. Doza bine "calculată"

are efect remarcabil dacă mesajul terapeutic îl transformă pe pacient dintr-un receptor pasiv în unul

care îşi asumă activ responsabilitatea propriei schimbări.

Funcţia de "oglindă" pe care se proiectează trebuinţele emoţionale ale pacientului.

Basmul activează o bogăţie neaşteptată de imagini. Astfel este posibilă modelarea

mesajului său conform structurii pacientului, iar aceasta este o primă reacţie favorabilă

procesului terapeutic. Al doilea pas favorabil se datorează faptului că imaginea din

oglindă separă, distanţează pacientul de conflict şi de experienţa sa de viaţă. El încetează

să fie o victimă a conflictului, faţă de care i se sugerează că există opoziţie.

Funcţia de model relevă existenţa soluţiilor posibile. Ele nu sunt precizate rigid. Sunt cu

totul neobişnuite şi lasă loc opţiunilor pentru ca să stimuleze căi active de învăţare a

modelelor proprii. Aplicarea soluţiilor fantastice este un model experimental cu totul

inedit pentru pacient.

Funcţia de mediator între rezistenţa pacientului la terapie şi atacul frontal asupra

concepţiilor greşite şi a mecanismelor sale de apărare. Eroul basmului este subiectul în

cauză, nu pacientul. De aceea este necesară atitudinea creativă a terapeutului faţă de

fiecare basm pe care să-l modifice conform datelor anamnezice ale cazului.

Basmul cu mesaj terapeutic vizează subconştientul pentru a facilita modificarea

comportamentului subiectului. Aşadar, basmul este o istorisire, o naraţiune în care fiinţe sau obiecte

înzestrate cu puteri supranaturale, simbolizând binele şi răul, luptă pentru, sau împotriva fericirii

unor personaje. Spre deosebire de basmul obişnuit, cel cu mesaj vindecător, terapeutic, este

special conceput ca să conţină o idee mascată, exprimată indirect, şi menită să sugereaze o

schimbare de atitudine sau de comportament.

Eficienţa acestei forme de terapie depinde de iscusinţa celui ce istoriseşte, de modul în care

intuieşte tipul de mesaj vindecător, de doza adecvată cazului sau de capacitatea de a alege

momentul potrivit, de a avea o intonaţie naturală, caldă, nuanţată emoţional , pe un ton sincer şi

bineînţeles fără nuanţe moralizatoare sau pilduitoare.

.... Şi nu uitaţi că nu vom comenta în nici un fel povestea şi nu vom pune întrebări

Vom asculta o poveste fără interpretare. După ce veţi asculta povestea, fiecare îşi va alege

un personaj cei care au ales călătorul se vor grupa întru-un cerc iar ceilalţi care au ales gazda se vor

grupa în alt cerc. Ascultătorii pot interpreta singuri , pot încerca să găsească ce are de spus şi pot

să-şi împărtăşească interpretărle cu ceilalţi colegi, prieteni, cunoscuţi. Făcând astfel ei vor

descoperi două lucruri: în multe privinţe, toate interpretările vor fi similare, dar, pe de altă parte,

multe idei vor fi înţelese diferit, în funcţie de punctul de vedere personal, reflectări ale situaţiei

proprii ascultătorilor, conversaţiile despre poveste şi interpretarea ei poate fi şi ea o metodă de

autocunoaştere.

Fiecare grup îşi va desemna pe cineva care să pună în scenă rolurile .

Pentru a putea asculta povestea vă rog să ne ridicăm, facem puţină mişcare, ne destindem,

eliberăm de orice gânduri.

Acum... găsiţi-vă un loc confortabil în încăpere, încercaţi să vă relaxaţi, ...şi să ascultăm

împreună povestea care ne va duce cu gândul şi cu imaginaţia într-o lume diferită.

TEORIA ŞI PRACTICA ÎN CUNOAŞTEREA OAMENILOR

Un tânăr inteligent, însetat de cunoaştere şi înţelepciune, studiase fizionomia, ştiinţa deducerii

termperamentului din înfăţişarea exterioară. Studiile sale, care duraseră ,sase ani, au avut loc în

Egipt şi l-au costat multe sacrificii, departe de casă. Dar, în cele din urmă, îşi termină examenele

cu rezultate excelente. Plin de mândrie şi bucurie, călători înapoi acasă. Se uita la toata lumea

întâlnită pe drum cu ochii ştiinţei sale şi, pentru a-şi largi cunoasterea, citea expresiile de pe faţa

tuturor oamenilor pe care îi întâlnea.

Într-o zi întâlni un om a cărui faţă era marcată de şase calităţi: invidie, gelozie, lăcomie, pizmă,

zgârcenie şi lipsă de consideraţie. “Dumenzeule, ce expresie monstruoasă!. N-am mai văzut şi n-am

mai auzit niciodată aşa ceva! Mi-aş putea verifica teoria aici.”

In timp ce se gândea la asta, strainul se apropie cu o înfăţişare prietenoasă, binevoitoare şi

modestă, spunând:”O, şeicule. E deja foarte târziu şi satul următor e departe: Coliba mea e mică şi

întunecoasă. Dar te voi purta pe braţele mele ce onoare ar fi pentru mine dacă te-aş putea

considera oaspetele meu pentru această seară. Şi ce fericit aş fi în prezenţa ta!”.

Uimit de aceasta, călătorul se gândi în sine: “Ce uluitor! Ce diferenţă între vorbirea străinului

şi îngrozitoarea expresie de pe chipul său!” Această revelaţie îl înspăimântă foarte mult. Începu să

se îndoiască de lucrurile pe care le învăţase în ultimii şase ani. Ca să fie mai sigur, acceptă

invitaţia străinului. Omul îl servi pe învăţat cu ceai, cafea, suc de fructe, pastramă, şi pipă. Îşi

copleşi oaspetele cu blândeţe, atenţie, bunătate şi politeţe. Timp de trei zile şi trei nopţi, gazda reuşi

să îl ţină pe călătorul nostru acolo. În cele din urmă, învăţatul fu capabil să opună rezistenţă

politeţii gazdei sale. Decise cu fermitate să îşi continue călătoria. Când veni vremea să plece, gazda

îi înmână un plic şi spuse: „ O stăpâne. Iată nota ta de plată”.

,,Ce nota de platä?” întrebă, surprins, învăţatul.

La fel de repede cum îşi poate scoate cineva sabia din teacă, gazda îşi arăta dintr-o data

adevarata fata. Îşi încreţi sprâncenele cu asprime şi striga cu o voce mânioasa: ,,Ce nesimţire! Dar

ce gândeai, când ai mâncat de toate aici? Ai crezut că este totul gratis?” Auzind aceste cuvinte,

învatatul îşi veni, brusc, în simţiri. Fara să spuna un cuvânt, deschise scrisoarea. Acolo vazu ca tot

ce mâncase si nu mâncase i se taxase de o suta de ori mai mult. Nu avea nici macar jumătate din

banii ce i se cereau. Fortat de imprejurări, cobori de pe calul säu şi i-l dădu gazdei. Apoi îşi scoase

hainele de călătorie şi porni pe jos. Ca în extaz, se înclină la fiecare pas. De departe, putea fi auzit

spunând: ,,Multumescu-ti tie, Doamne, mulţumescu-ti tie, Doamne. Cei sase ani de studiu n-au fost

în van!”

(Dupa Abdu’I-Baha)

Urmează feed-back de rol, sharing şi identificări

Filipoi, S. - Basme terapeutice pentru părinţi şi copii, 1998, Fundaţia Culturală Forum, Cluj-

Napoca .

Peseschkian, N. – Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie, Editura Trei, Bucureşti, 2005

Grimm - Kinder und Hausmärchen.