PETRE ISPIRESCU

BASMEFigi biobibliografiei qi

referinfe critice de Lucian Pricop

EDITURACAR.TEX 2OOO

Coperta: Dana PopescuTehnoredactor : Ecaterina Pisld

Pentru comenzi qi informafii, v6 rugem sd ne contactalila:o TeVfax: 021 1323.41.30; 0211323.00.7 6e Tel: 0745.069.898; 0729.951.763o www.edifuracartex.roo e-mail: comenzi@edituracartex.roo e-mail: comanda.cartex@gmail.como O.P. 4, C.P. 184, Bucureqti

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RominieiISPIRESCU, PETREBasme / Petre Ispirescu; pref., figd biobibliograficd qi referinlecritice de Lucian Pricop. - Bucuregti : Cartex 2000,201g

ISBN 978-97 3 - 104 -7 47 -8

I. Pricop, Lucian (ed. qt.)

821. I 35. r

CUPRINS

FiSd biobibliograficdReferinle critice

Tinerefe ftrdbdtrdnele qi viald frrd de moarte............. l3PrAslea cel voinic qi merele de aur........ 25Sarea in bucate... 4IIleana Simziana 50Fit Frumos cel ritdcit..Greuceanu glCele doudsprezace fete de impfuatgi palatul cel fermecat................ 104Cei trei frali impdrati............. .. I2IFata sdracului cea istea!d....... .. I43Fata moqului cea cuminte.... 153Copilul cel istef..... 159Ingird-te mdrgdritari rc5

7

10

qi iubeau la fel cu oamenii de pe pdmAnt, qi tot aqa sim,ti cd faptelelor se desfigurau ?n fuXeziapovestitorului cu aceeagi plasticitate caacfunea a doi luptitori sau a doud armate wijmage. Astfel se explicdpentru ce, indiferent de vdrsti qi de culhr6, cititorul se lasi dus deqirul povestirii gi participn h evenimente cu interesul cu care urm6-reqte intAmpl5rile viefi reale.

Acest rezultat, surprinde, la prima vedere, mai ales din catzamijloacelor stilistice simple pe care le utilizeazi lspirescu. Stilul sdueste familiar, adici vorbit, dar tocmai de aceea foarte potrivit pentrupovestire, in special pentru povestire de basme. El scrie ca si cumar sta de vorbl cu cititorii, ca qi cum aceqtia l-ar asculta istorisind,nu l-ar citi. Odati mai mult intuilia lui de povestitor autentic l-aficut si infeleag[ caracterulproducflilor populare pe care le cultivbqi sd i se conformeze. Dar stilul lui Ispirescu seamind cu cel popularqi prin insuqirile-i pur exterioare: este, in general sobru, lipsit depodoabele atAt de curente qi adesea atdt de artificiale din opereleliterare culte; pentru aceasta pare aga de natural qi de adevdrat lalucrurile povestite. Grija lui pentru stil n-a depfuit limitele freqti alegenului. A scris ca un ldran, care avdnd oarecare culhrri qi qtiind cipovestirile sale vor circula tn forma fixati pentru vecie, a cdrfii, s-asimlit obligat numai sd-qi cizeleze felul de a vorbi, adici si inlitureexpresiile prea populare, si introduci unele construc,tii mai com-plicate gi sd amplifice fraza, spre a o apropia intr-o mdsurd oarecarede modelul literar. $i in aceasti privin{d a dovedit Ispirescu intele-gere justi pentru natura intimd a povestirii, qi nu numai a celeipopularb: pe povestitor il intereseazd in primul rAnd evenimentele,inldnluirea lor logici, Ei, pe cdt posibil, dramaticd, penfiu a interesaqi emofona pe ascultitor. Modul de exprimare cade pe un plansecnndar ;i meriti numai atdta atenlie, cAt este necesard ca sd se

rcalizeze scopurile stricte ale povestirii. De aceea literaturapopulard, cea plin[ de frumuse]i stilistice in doine qi chiar in balade,procedeazd aqa de cumpitat inutilizarea mijloacelor de expresie,cdnd e vorba de basme, snoave $.a.

Iorgu IordanIaqi,IT noiembrie 1935

I4 l5

Tinerege fird bd.trinege ;i viagd fird de moarte

fost odatd ca niciodatd cd de n-ar fr, nu s-ar maipovesti; de cdnd fbcea plopul pere qi rdchitamicqunele; de c6nd se bdteau urqii in coade; de

cdnd se luau de gdt lupii cu mieii de se sdrutau, infrdfin-du-se; de cdnd se potcovea puricele la un picior cunoudzeci qi noui de oca de fier qi se arunca in slava ceruluide ne aducea povegti.

De cdnd se iscdlea musca pe pdrete,Mai mincinos cine nu crede.

A fost odatd, un impdrat mare qi o impdrdteasi, amAn_cloi tineri at, aproape, un unchiag dibaci, a trimis sd_lcheme; dar el rdspunse trimiqilor c[: cine are trebuinfd, sivie la ddnsul. S-au sculat deci imp[ratul gi impdrdteasa gi,lLrdnd cu ddnqii vro cafiva boieri mari, ostagi gi slujitori,s-au dus la unchiaq acasd. Unchiaqul, cum i-a vdnil de de-pafte, a iegit sd-i intdmpine qi totodati le-a zis:

- Bine a{i venit sinltoqi; dar ce imbli, impdrate, sdrrfli? Dorin[a ce ai o sd-!i aducd intristare.

- Eu nu am venit sd te intreb asta - zise impiratul _ ci,dacd" ai ceva leacuri care sd ne facd si avem copii sd-mi dai.

-Am, rdspunse unchiaqul; dar numai un copil o sd fa-

ce!i. El o sd fie Fdt-frumos qi drdgdstos, qi parte n-o sd aveli

de el.

Ludnd impdratul qi impdrdteasa leacurile, s-au intors lapalat qi peste cAtqva zile impdrdteasa s-a simfit insdrcinatS.

Toatd impdrilia qi toati curtea qi tofi slujitorii s-au veselit

de aceasti intdmplare.Mai-nainte insd de a veni ceasul naqterii, copilul se

puse pe un p16ns, de n-a putut nici un vraci s6-l impace.

Atunci impdratul a inceput sd-i figdduiasc[ toate bunurile

din lume, dar nici aga n-a fost cu putinld sd-l facd sdtacd.

- Taci, dragul tatei - ziceaimpdratul - ci !i-oi da im-pdrdlia cutare sau cutare; taci, fiule, cd fi-oi da de solie pe

cutare sau cutare fatd de impdrat, qi alte multe d-alde astea;

in sfhrqit, dacd vdzu qi v52 cd nu tace, ii mai zisg: taci,fltul meu, ci fi-oi da Tinerele fird bdtrdnele ;i viald firdde moarte.

Atunci copilul ticu qi se ndscu; iar slujitorii deteri intimpane gi in surle gi in toatd impardfia se linu veselie mare

o siptdmAnd intreagi.De ce creqtea copilul, d-aceea se fbcea mai istef qi mai

indrdzne!. il deterd pe la qcoli qi filosofi, qi toate invilltu-rile pe car:e a\i copii le invdlau intr-un an, el le invifa tntr-o

lund, astfel incdt impiratul murea qi invia de bucufie. Toatd

impdrdlia se fdlea cd o sd aibd un impdrat inlelept qi inv6-

tat ca Solomon impdrat.De la o vreme incoace ins5, nu qtiu ce avea, cd era tot

galeq, trist qi dus pe gdnduri. Iar intr-o zi, tocmai cdnd

copilul implinea cincisprezece ani qi impdratul se afla la

masd cu toli boierii qi slujbaqii impdrSliei qi se chefuiau, se

scul6 Fdt-frumos qi zise:

t6 I7

-Tatd, a venit vremea s5-mi dai ceea ce mi-ai figdduitla naqtere. Auzind aceasta, impiratul s-a intristat foarte qii-a zis:

- Dar bine, fiule, de unde pot eu sd-fi dau un astfel delucru nemaiauzit? $i dacd [i-amfrgdduit atunci, a fost nu-mai ca sd te impac.

- Dacd tu, tatd, nu pofi s6-mi dai, apoi sunt nevoit sdcutreier toatd lumeapdnd voi gdsi frgdduina pentru carem-am ndscut.

Atunci tofi boierii qi impdratul deterd in genunchi, curugdciune s5 nu pdrdseasci impdrdfia, fiindcd, ziceauboierii:

-Tatdl tdu de acum inainte ebdtrdn, qi o sd te rSdicdmpe tine in scaun, qi avem sd-{i aducem cea mai frumoasdimpirdteasd de sub soare de sofie.

Dar n-a fost putinld sd-l intoarcd din hotdrArea sa, r5-.

mAndnd statornic ca o piatrd, in vorbele lui; iar tatd-siu,dacdvdzuqivdzu, ii dete voie qi puse la cale si-i gdteascdde drum merinde qi tot ce-i trebuia.

Apoi, Fdtfrumos se duse in grajdurile impdriteqti undecrau cei mai frumogi armdsari din toatd impdrd[ia, ca s5-qialeagd unul; dar, cum punea mAna;i apuca pe cdte unul decoadd, ii trdntea, gi astfel cali cdzurd". in sfhrqit, tocmaicdnd era sd iasd, iqi mai aruncd ochii o datd prin grajd qi,zilrindintr-un coll un cal rdpciugos qi bubos gi slab, se duseqi la ddnsul; iar cdnd puse mdna pe coada lui, el iqi intoarsecapul qi zise:

- Ce porunceqti, stdpdne? Mullumesc lui Dumnezeu cdrni-a ajutat ca s[ mai puie m0na pe mine un voinic.

$i infepenindu-qi picioarele, rdmase drept ca lum6na-rca. Atunci Fdt-frumos ii spuse ce avea de gdnd sd facd qicalul ii zise:

- Ca sd ajungi la dorinla ta, trebuie sd ceri delatatd-tdupnloqul, suliga, arcul, tolba cu sigefile qi hainele ce le purta

el cAnd era flilcdu; iar pe mine sd mi ingrijeqti cu insufimdna ta qase sdptdmdni qi orzul sd mil dai fiert in lapte.

CerAnd impdratului lucrurile ce-l povifuise calul, el achemat pre vitaful curlii qi i-a dat poruncd sd-i deschizdtoate tronurile cu haine spre a-;i alege fiul sdu pe aceleacare ii vapldcea. Fdt-frumos, dupd ce rdscoli treizlle qi treinopli, gdsi in sfhrqit, in fundul unui tron vechi, armele ;ihainele tdt6ne-sdu de cdnd era fldcdu, dar foarte ruginite.Se apucd insuqi cu mdna lui sd le cureJe de rugind qi, dupdgase sdptdmdni, izbuti a face sd luceascd armele ca oglinda.Totodatl ingriji qi de cal, precum ii zisese el. Destuldmuncd avu; dar fre, cd. izbuti.

Cdnd auzi calul de la Fdt-frumos cd hainele qi armelesunt bine curdlate qi pregitite, odatd se scuturd si el, si toatebubele qi rdpciuga cdzurd, de pe dAnsul qi rdmase intocmaicum il fltase m-sa, un cal gras, trupeg gi cu patru aripi;vdzdndu-l Fdt-frumos astfel, ii zise:

-De azi in trei zile plecdm.

- S[ trdieqti, stdp6ne; sunt gata chiar azi, de poruncegti,ii rdspunse calul.

A treia zi de diminea,td, toatd" curtea qi toatd impdrifiaera plini de jale. Fdt-frumos, imbrdcat ca un viteaz, cu pa-loqul in mdnd", cdlare pe calul ce-qi'alesese, iqi htd ziuabund de la impdratul, de la impdrdteasa, de la toli boieriicei mari gi cei mici, de la ostaqi qi de la toli slujitorii curfii,carii, cu lacrdmile in ochi, il rugau si se lase de a facecdldtoria aceasta, ca nu care cumva sd meargd la pieireacapului sdu; dar el, ddnd pinteni calului, ieqi pe poartd cavdntul, qi dup[ ddnsul cardle cu merinde, cu bani qi vreodoud sute de ostaqi, pe care-i ordnduise impiratul ca s6-1

insofeascd.Dupd ce trecu afard de impdr5{ia tatdlui sdu qi ajunse in

pustietate, Fdt-frumos iqi impdrfi toatd avutia pe la ostaqi

18 l9

qi, lu6ndu-qi ziua bun6, ii trimise inapoi, oprindu-qi pentruddnsul merinde numai cAt a putut duce calul. $i apucdnd,calea cdtre rdsdrit, s-a dus, s-a dus, s-a dus, trei zlle qi treinopfi, p6nd ce ajunse la o cdmpie intinsS, unde era o mul-

fime de oase de oameni.Stdnd sd se odihneascd, ii zise calul:

- Si qtii, stipine, ci aici suntem pe moqia unei gheo-noaie, care e atdt de rea, inc0t nimeni nu calcd pe moqia ei,frrl sd fie omor6t. A fost qi ea femeie ca toate femeile, darblestemul pdrinfilor pe care nu-i asculta, ci ii tot necdjea, a

frcut-o sd fie gheonoaie; in clipa aceasta este cu copiii ei,dar m0ine, in pddurea ce o vezi, o s-o intdlnim venind sd te

' pripldeascl; e grozavi de mare: dard sd nu te sperii, ci sd

fti gata cu arcul ca sd o sdgetezi, iarpaloqul qi sulila si lefii la ?ndemdnd, ca sd te slujeqti cu ddnsele c6nd va fi de tre.buinfd.

Se deterd spre odihnd; dar pdndea cdndunul, c0nd altul.A doua zi, cdnd se revdrsau zorlle, ei se pregdteau sd

treacdpidurea. Fdt-frumos ?nqeld qi infr6nd calul, gi chingao strdnse mai mult decdt altd datd, qi porni; cdnd, anzi ociocdnituri groaznicd. Atunci calul ii zise:

- line-te stdpdne, gata, cd iatd se apropie Gheonoaia.

$i cAnd venea ea, nene, dobora copacii: aqa de iuternergea; iar calul se urcd iute ca vdntul pdnl" cam deasupraci qi F[cfrumos ii lui un picior cu sdgeata qi, c6nd era gatart o lovi cu a doua sdgeat[, strigi ea:

- Stei, Fdt-frumos, ci nu-!i fac nimic!

$i viz0nd ci nu o crede, ii dete inscris cu sdngele sdu.

- Sd-fi trdiascd calul, Fdt-frumos - ii mai zise ea - ca

un ndzdrdvan ce este, cdci de nu era el, te m6ncam fript;ncum insd m-ai m6ncat tu pe mine; sd qtii cd pind azi niciun muritor n-a cutezat si calce hotarele mele pAnd aicea;

cd[iva nebuni carii s-au incumes a o face d-abia au ajunspdnd in cdmpia unde ai vdzut oasele cele multe.

Se duserd acasd la ddnsa, unde Gheonoaia ospdti peFit-frumos qi-l omeni ca p-un cdldtor. Dar pe cdnd se aflaula masd qi se chefuiau, iard Gheonoaia gemea de durere,deodatd el ii scoase piciorul pe care il pistra in traisti, i-lpuse la loc qi indatd se vindecd. Gheonoaia, de bucurie,finu masd trei zlle d-a rAndul qi rug6 pe Fdt-frumos sd-gialeagd" de sofie pe una din cele trei fete ce avea, frumoaseca niqte zdne; el insd nu voi, ci ii spuse curat ce cdula; atunciea ii zise:

- Cu calul care il ai ;i cu vitejia ta, crez cd ai s6 izbu-teqti.

Dupi trei zlle, se pregltird de drum qi porni. MerseFdt-frumos, merse qi iar merse, cale lungd qi mai lungi;dari c0nd fu de trecut peste hotarele Gheonoaiei, dete de ocAmpie frumoasd, pe de o parte cu iarba infloritd, iard pe dealtd parte pdrlitS. Atunci el intrebd pe cal:

- De ce este iarba pdrlitFL?

$i calul rdspunse:

- Aici suntem pe moqia unei scorpii, sord cu Gheo-noaia; de rele ce sunt, nu pot sd trdiascd la un loc; bleste-mul pdrinlilor le-a ajuns, qi d-aia s-au frcut lighioi, aqaprecum le vezi; vrdjmdgia lor e groaznicd, nevoie de cap,vor s5-qi rdpeasci una de la altapdmdnt; c6nd Scorpia estenecijitd rdu, varsd foc qi smoal[; se vede ci a avut vroceartd, cu sord-sa gi, viind s-o goneascd de pe tdr0mul ei, apdrlit iarbape unde a trecut; ea este mairea dec6t sori-saqi are trei capete. Sd ne odihnim pulin, stdpdne, qi m6inedis-de-dimineald, sd fim gata. A doua zi se pregdtird, ca qicind ajunsese la Gheonoaie, qi pornird. C6nd, auzird unurlet qi o vAjdiefurd, cum nu mai auziserd ei p6nd atunci!

202t

- Fii gata, stdpdne, cd iatd se apropie zgrip[uroaica deScorpie. Scorpia, cu o falcd in cer qi cu alta in pdmdnt qivirrsind flilcdr| se apropia ca vdntul de iute; iard calul serrrod repede ca sd,geatap6nd cam deasupra qi se ldsd asupraci cam de deoparte. Fdt-frumos o sdgeatd qi ii zburd un cap;ciind era sd-i mai ia un cap, Scorpia se rugd cu lacrimi casii o ierte, cd nu-i face nimic gi, ca sd-l incredinleze, ii deteirtscris cu s6ngele ei. Scorpia ospitd pe Fdt-frumos qi mai1i decdt Gheonoaia; iard el ii dete qi ddnsei inapoi capul cei-l luase cu sdgeata, carele se lipi indatd cum il puse la loc,;i dupi trei zlle plecard mai departe.

Trecdnd qi peste hotarele Scorpiei, se duserd gi iard serruri duseri, pend ce ajunserd la un cdmp numai de flori qirrncle era numai primdvard; fiecare floare era cu deosebiretlc rn0ndri qi cu un miros dulce, de te imbdta; trdgea unviirrtiEor care abia adia. Aicea stdturd ei sd se odihneascd,iirrir calul ii zise:

- Trecurdm cum trecurdmpdnd, aci, stdpdne; mai avemrrrr lrop: avem sd ddm peste o primejdie mare; qi, dacd ne-oirjuta Dumnezeu sd scdpdm qi de ddnsa, apoi suntem voinici.Mai-nainte de aci este palatul unde locuiegte Tinerele /drdlirtrdnele ;i viald/drd de moarte. Aceastd casi este incon-giuratd cu o pddure deasd qi ?nalt[, unde stau toate fiarelet:clc mai sdlbatice din lume; ziua qi noaptea pdzesc cu ne-irrlormire qi sunt multe foarte; cu dAnsele nu este chip de alc bate, gi ca sd trecem prin pidure e peste poate; noi insisir ne silim, dac-om putea, sd sdrim pe deasupra.

Dupd ce se odihniri vreo doud zile, se pregdtird, iar[qi;irtrrnci calul, finindu-qi rdsuflarea, zise:

- StipAne, strdnge chinga cdt poji de mult, gi, incdle-ciind, sd te lii bine qi in scdri, qi de coamamea; picioarelesri le lii lipite pe l0ngd suplioaramea, ca sd nu mi poticneqtiitr zborul meu.

Se urcd, f5cu probd, si intr-un minut fu aproape de pd-dure.

- Stdpdne - mai zise calul - acum e timpul cdnd se ddde mdncare fiarelor pddurei qi sunt adunate toate in curte;sd trecem.

- Sd trecem - rdspunse Fdt-frumos - qi Dumnezeu sise indure de noi.

Se urcard mai sus qivdzurd,palatul strdlucind astfel, dela soare te puteai uita, dar la ddnsul ba. Trecurd pe deasu-pra pddurii qi, tocmai cdnd erau s5 se lase in jos lascarupa-latului, d-abia, d-abia atinse cu piciorul vArful unui copacqi deodatd toatd pddurea se puse in migcare; urlau dobitoa-cele, de fi se ficea pdrul mdciucd pe cap. Se grdbird de se

ldsard in jos; qi de nu era doamna palatului afard, dAnd demdncare puilor ei (cdci aga numea ea lighionile din p5-dure), ii pr[pddea negregit.

Mai mult de bucurie cd au venit, ii scdpd ea; cdci numai vdzuse pAnd atunci suflet de om pe la ddnsa. Opri pedobitoace, le imbldnzi qi le trimise la locul lor. Stdpdna erao zdnd taltd, supliricd qi drdg5laqd gi frumoasd, nevoiemare! Cum o vdzu Fdt-frumos, rdmase incremenit. Dardea, uitdndu-se cu mil5la d0nsul, ii zise:

* Bine ai venit, Fdt-frumos! Ce cauli pe aici?

- Cdutdm, zise el, Tinerele/drd bdtrdnele ;i vialdJdrdde moarte.

- Daci cdutali ceea ce zisegi, aci este.Atunci descSlicd qi intri in palat. Acolo gdsi incd doud

femei, una cu alta de tinere; erau surorile cele mai mari.El incepu sd mullmeascd zdnei pentru cdl-a scdpat de

primejdie; iard, ele, de bucurie, gdtird o cind pldcutd qinumai in vase de aur. Calului ii dete drumul sd pascd peunde va voi dAnsul; pe urmd ii ficurd cunosculi tuturor li-ghioanelor, de puteau umbla in tihnd prin pddure.

22 23

Femeile il rugard si locuiascd de aci inainte cu ddn-

sele, cdci ziceau cd li se urdse, qezdnd tot singurele; iard elnu aqteptd si-i mai zicd o datd, primi cu toatd mulgumirea,r:a unul ce aceea qi cduta.

incet, incet, se deprinserd unii cu al1ii, iqi spuse istoriaqi ce pd{i pdnd sI ajungd la ddnsele, gi nu dupd multd vremesc qi insofi cufata cea mai micd. La insofirea 1or, stdpAnele

casei ii deterd voie sd meargd prin toate locurile de prim-prejur, pe unde va voi; numai pe o vale, pe care i-o gi ard-

tirr6, ii ziserd sd nu meargd, cdci nu va fi bine de el; ;i-i qi

spuserd cd acea vale se numea Valea Pldngerii.Petrecu acolo vreme uitatd, frrd a prinde de veste,

llindcd rdmdsese tot aqa de t6ndr, ca qi cdnd venise. Trecea

lrrin p5dure, frrd, sd-l doard mdcar capul. Se desfbta inpalaturile cele aurite, trdia in pace gi in liniqte cu solia qi

t umnatele sale, se bucura de frumuselea florilor qi de dul-cca{a qi cur5lenia aerului, ca un fericit. Ieqea adesea lavandtoare; dar, intr-o zi se lud dupd un iepure, dete osirgeatd, dete doui qi nu-l nimeri; supdrat alergd dupd el qi

tlctc Ei cu a treia sdgeatd, cu care il qi nimeri; dar nefe-ricitul, in invdlmdEeali, nu bdgase de seami cd, alergdndtlup[ iepure, trecuse in Valea Pldngerii.

LuAnd iepurile, se intorcea acasd; cdnd, ce sd vezi d-ta?tlcodati il apuc5 un dor de tat6-sdu qi de mumS-sa. Nu cu-tr:zir sd spuie femeilor mdiestre; dard ele il cunoscurd dupdirrlristarea qi neodihna ce vedea intr-insul.

'Ai trecut, nefericitule, in Valea Pldngerii! ii ziserdt'lc, cu totul speriate.

Am trecut, dragele mele, fard ca sd fi voit sd fac astd

rrr.:ghiobie; qi acum md topesc d-a-n picioarele de dorulpririn{ilor mei, insd qi de voi nu mi indur ca sd vd pdrdsesc.

Srrrrt cle mai multe zlle cu voi gi n-am si md pl6ng de nici

"i::.it'l, ,a:l

o mdhnire. Md voi duce dard sd-mi maivilz o datd,pdrinliiqi apoi m-oi intoarce, ca sd nu mi mai duc niciodatl.

- Nu ne pdrdsi, iubitule; pirin{ii tii nu mai trdiesc desute de ani, si chiar tu, duc6ndu{e, ne temem ci nu te veimai intoarce; rdmdi cu noi; cdci ne zice gdndul cd vei pieri.

Toate rugdciunile celor trei femei, precum qi ale calului,n-au fost ?n stare sd-i potoleascd dorul pdrinfilor, care*l uscape d-a-ntregul. in cele mai de pe urmd, calul ii zise:

-Dacd nu vrei sd mi asculli, stdpdne, orice !i se va in-tdmpla, sd qtii cd numai tu e;ti de vind. Am sd-!i spui ovorb5, qi dacd vei primi tocmeala mea, te duc inapoi.

- Primesc - zise el, cu toatd mulfumirea - spune-o!- Cum vom ajunge la palatul tatdlui tdu, sd te las jos gi

eu sI md intorc, de vei voi sd rdmdi mdcar un ceas.* Aga sd fie, zise el.Se pregitird de plecare, se imbrd{ig ard cu femeile qi,

dupi ce-qi luard, ziua buni unul de la altul, porni, lds6ndu-1esuspinind;i cu ldcrdmile in ochi. Ajunserd in locurile undeera moqia Scorpiei; acolo gdsird oraqe; pddurile se schim-baserd in cdmpii; intrebd pre unii qi pre algii despre Scorpieqi locuinfa ei; dar ii rdspunserd cd bunii lor auziserd de lastrdbunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri.

- Cum se poate una ca asta? le ziceaFilt-frumos, maialaltdiei am trecut pe aici; qi spunea tot ce qtia.

Locuitorii rddeau de ddnsul, ca de unul ce aiureazd sauviseazd, degtept, iard el, supdrat, plecd inainte, frrd a b6gade seamd cd,barba gi pdrul ii albise.

AjungAnd la mogia Gheonoaiei, fbcu intrebdri ca qi lamoqia Scorpiei, qi primi asemenea rispunsuri. Nu se puteadomiri el: cum de in c6teva zlle s-au schimbat astfel locu-rile? $i iar[qi supdrat, plecd cu barba albd p6nd,la br6u,simfind cd ii cam tremurau picioarele, qi ajunse la impdrd-lia tdtdne-sdu. Aici alli oameni, alte oraqe, gi cele vechi

24

crau schimbate de nu le mai cunogtea. in cele mai de peurmd, ajunse la palaturile in cari se ndscuse. Cum se dete

.jos, calul ii sdrutd mdna qi zise:

- Rdmdi sdndtos, stdpdne, cd eu md intorc de unde amplecat. Dacd pofteqti sd mergi qi d-ta, incalecd indatd giaidem!

- Du-te sdndtos, cd qi eu nlddjduiesc sd md intorc cu-rind.

Calul plecd ca sdgeata de iute.Ydzdnd palaturile ddrdmate qi cu buruieni crescute pe

rlinsele, ofta qi, cu lacrimi in ochi, cdta sd-qi aducd aminteciit era odatd, de luminate aste palaturi qi cum gi-a petrecutcopildria in ele; ocoli de vreo doud-trei ori, cercet6nd fie-care cdmard, frecare colfule! ce-i aducea aminte de celelrocute; grajdul in care gdsise calul; se pogori apoi inlrivni{i, g6rliciul cdreia se astupase de ddrdmdturile cdztte.

Cdutdnd intr-o parte qi inalta, cu barba albdpdndla ge-ttunchi, ridicdndu-qi pleoapele ochilor cu mdinile qi abiarrrrbldnd, nu gdsi decdt un tron odorogit; il deschise, dar6irr cl nimic nu gdsi; ridicd capacul chichilei, qi un glas sld-hirnogit ii zise:

- Bine ai venit, cd de mai intdrziai, qi eu md, prdpd,-tloam.

O palmd ii trase Moartea lui, care se uscase de seliicuse cdrlig in chichifS, qi cdzu mort, qi indatd se gi fbculiiriin5.

lar eu ?ncdlecai p-o qea ;i vd spusei dumneavoastrd aqa.

Povestit de tata, ;ezdtor tn Bucure;ti, mahal. (Jdricani,tntre lB38 - 1844. Publicat pentru prima oard

in ,ldranul romdn", no. 11 din i862.