BĂLĂȘOIU TATIANA Școala: COLEGIUL „ȘTEFAN ODOBLEJA … model A-FINAL/4.Electric... · 1 Nume...

1

Nume si prenume: BĂLĂȘOIU TATIANA Școala: COLEGIUL „ȘTEFAN ODOBLEJA” Localitatea: CRAIOVA Domeniul: ELECTRIC GRUPA: 10

2

Motto:

„ A evalua înseamnă a da un sens.” Geneviève Meyer

3

CUPRINS

1. Planificarea evaluarii .................................................................................................. 4

2. Exemple de de itemi ................................................................................................... 12

2.1. Itemi cu alegere multiplă ............................................................................... 14

2.2. Itemi pereche ................................................................................................ 16

2.3. Itemi duali ..................................................................................................... 18

2.4. Itemi de completare ...................................................................................... 22

2.5. Item structurat .............................................................................................. 23

2.6. Itemi rezolvare de probleme ......................................................................... 25

2.7. Eseu structurat .............................................................................................. 31

3. Instrument de evaluare sumativă ............................................................................ 33

4. Plan de activitate remedial ....................................................................................... 45

Bibliografie ................................................................................................................. 51

Anexa 1 ........................................................................................................................... 53

Anexa 2 ........................................................................................................................... 54

4

1. PLANIFICAREA EVALUĂRII

5

Planul de evaluare

Unul dintre cele mai importante aspecte în etapa de proiectare a evaluării este elaborarea

planului de evaluare.

Un plan de evaluare este un instrument esenţial de management al evaluării care permite

evaluatorului atingerea următoarelor obiective:

gestionarea procesului de evaluare;

colectarea informaţiilor necesare deciziilor de îmbunătăţire, economisindu-se astfel resurse

importante.

Planul de evaluare este un instrument important în verificarea internă şi externă.

Funcţiile planului de evaluare sunt [4]:

1. oferă o imagine sistematică asupra modalităţilor în care vor fi evaluate rezultatele învăţării;

2. definesc o abordare sistematică în vederea îmbunătăţirii continue a procesului de evaluare.

Apreciind că procesul evaluării se desfăşoară ciclic, planul de evaluare reprezintă primul pas

(faza de planificare) în ciclul continuu de îmbunătăţire a procesului de evaluare.

Planul de evaluare pune în evidenţă detalii cu privire la specificaţiile acestui proces, şi

anume aspecte referitoare la [3]:

metodele de evaluare cele mai eficace (din punctul de vedere al costurilor şi duratei) pentru orice

tip de calificare;

caracteristicile şi relaţiile între diferitele obiective ale evaluării pe parcursul său, ca urmare a

încheierii unui program de formare/învăţare;

rezultatele învăţării care urmează a fi evaluate;

corelarea obiectivelor evaluării cu metodele de evaluare corespunzătoare;

informarea tuturor părţilor implicate – inclusiv a cursanţilor – în ceea ce priveste cerinţele de

evaluare pentru o anumită (parte a) calificare(ării).

Un plan de evaluare reprezintă un instrument esenţial pentru procesul de evaluare

în sine şi pentru determinarea modalităţii în care practica evaluării poate fi continuu

îmbunătăţită prin raportarea la cerinţele formării.

Elaborarea unui plan de evaluare

Elaborarea unui plan de evaluare reprezintă o etapă a procesului de evaluare care parcurge

un ciclu al calității format din cei patru paşi clasici şi anume [4]:

1. planificare;

2. implementare;

3. verificare (a rezultatelor);

4. îmbunătăţire.

De aceea, planurile de evaluare oferă un cadru general al structurii pentru evaluarea

competenţelor/atingerii rezultatelor învăţării. Un plan de evaluare trebuie să acopere toate tipurile

de evaluare: iniţială, formativă, sumativă.

Procesul de planificare a evaluării este un proces repetitiv, cu grad de detaliere ridicat, ce

presupune parcurgerea a şase paşi şi anume [4]:

6

1. stabilirea scopului evaluării

2. evaluarea surselor

3. stabilirea obiectivelor evaluării

4. stabilirea metodelor

5. specificarea instrumentelor

6. verificarea planului.

Pasul 1: Stabilirea scopului evaluării pentru care se elaborează planul de evaluare

Un plan de evaluare trebuie să fie adecvat scopului urmărit. Stabilirea scopului evaluării în

vederea elaborării planului de evaluare presupune luarea în considerare a calificării în ansamblul ei şi

realizarea unor alegeri, pe baza anumitor factori care ţin seama de [3]:

tipul de evaluare (diagnostică, formativă, sumativă);

nivelul calificării;

mediul extern în care se desfăşoară procesul de evaluare;

tipurile de candidaţi posibili;

experienţa evaluatorului şi a candidaţilor etc.

În funcţie de aceşti factori sunt luate deciziile cu privire la includerea în planul de evaluare a

tuturor tipurilor de evaluare (diagnostică, formativă, sumativă), precum şi a celor referitoare la

particularizarea planului de evaluare în cazul grupurilor ţintă speciale.

Pasul 2: Evaluarea surselor

Documentele sursă necesare întocmirii planului de evaluare sunt:

1. planul de evaluare precedent (dacă există);

2. standardul de pregătire profesională corespunzător calificării resective;

3. evaluarea aplicării planului precedent de evaluare.

Pasul 3: Stabilirea obiectivelor

Având în vedere scopul general al evaluării şi anume, furnizarea dovezilor cu privire la

atingerea nivelului de competenţă, se impune ca aceasta să furnizeze combinaţia justă de dovezi în

ceea ce priveşte cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile acumulate la un anumit nivel de

responsabilitate şi complexitate, în concordanţă cu precizările din Standardul de pregătire

profesională. Drept urmare, în procesul de evaluare, trebuie utilizat un număr de instrumente de

evaluare diferite, însă şi mai important, adecvate.

Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate pentru a colecta tipuri diferite de dovezi de

competenţă.

În concluzie, pentru întocmirea unui plan de evaluare este necesară precizarea clară a

obiectivului evaluării/competenţelor sau rezultatelor învăţării care trebuie evaluate.

Odată ce aceste elemente sunt cunoscute, poate fi realizată matricea propriu-zisă (esenţa

planului de evaluare).

Pasul 4: Stabilirea metodelor de evaluare

După stabilirea obiectivelor şi componentelor evaluării (numărul de probe de evaluare sau

părţi ale probelor, în funcţie de planul de evaluare), în planul de evaluare pot fi adăugate metodele

7

adecvate de evaluare. Adecvarea metodelor este apreciată în funcţie de relevanţa acestora pentru

ceea ce se evaluează.

Pasul 5: Specificarea instrumentelor de evaluare

În această etapă trebuie descrise specificaţiile testelor (întrebările se referă la tipuri de

întrebări, conţinuturi), pentru fiecare tip de probă de evaluare în parte.

Aceste specificaţii ale testelor de evaluare îndeplinesc mai multe funcţii şi anume [4]:

sunt utlizate pentru elaborarea testelor propriu-zise, care conţin toţi itemii necesari pentru

testare;

sunt reutilizate pentru elaborarea de noi teste pentru următoarele generaţii de candidaţi la acelaşi

nivel de complexitate şi dificultate;

sunt valorificate în etapa de meta-evaluare a rezultatelor testării, pentru redefinirea itemilor din

test care nu au fost construiţi la nivelul de complexitate cerut.

Pasul 6: Verificarea planului

Ultima etapă în realizarea planului de evaluare, inclusiv a specificaţiilor testelor, o reprezintă

verificarea finală. Aceasta verificare trebuie să se concentreze pe captarea informaţiilor despre

următoarele aspecte cheie:

gradul de acoperire a aspectelor critice care trebuie evaluate;

gradul de validitate a modului în care sunt evaluate aspectele critice;

eficienţa şi eficacitatea evaluării.

8

Modulul 3: Tehnici de măsurare în domeniu [6]

PLAN DE EVALUARE Tabel 1

Forme de

evaluare Competenţe evaluate Rezultate ale învăţării

Context/Loc

de evaluare

Resursele evaluării Metode/Instrumen

te de evaluare materiale de timp

Evaluare

iniţială

1. Identificarea

mărimilor fizice şi a

unităţilor de măsură

folosite în tehnică.

2. Identificarea

elementelor unui proces

de măsurare.

3. Selectarea aparatului

de măsurat în funcţie de

mărimea măsurată.

4. Citirea corectă a

indicaţiei aparatului de

măsurat analogic/

digital.

- Identificarea mărimilor electrice şi

neelectrice.

- Corelarea mărimilor electrice şi

neelectrice cu unităţile de măsură şi

cu mijloacele de măsurare directă.

- Identificarea mijloacelor de

măsurare după metoda de

măsurare/criteriile de măsurare.

- Măsurarea directă a mărimilor

electrice.

în clasă

în laborator

test de

evaluare

echipament

specific de

laborator

conform

SPP

S1

S1

probă scrisă

probă scrisă

probă practică

probă practică

întrebări orale

probă practică

înterebări orale

Evaluare

formativă

16.1. Explică structura

instalaţiilor/ sistemelor

de măsurare.

- Identificarea componentelor în

schemele structurale şi în cadrul

instalaţiei/ sistemului de măsurare.

- Explicarea rolului funcţional al

componentelor instalaţiei/ sistemului

de măsurare.

- Utilizarea schemelor structurale

pentru identificarea legăturilor

funcţionale dintre componentele

instalaţiei/ sistemului de măsurare.

în clasă

în clasă

în laborator

în atelierul

de pregătire

practică

fişe de lucru

test scris

fişe de

autoevaluar

e

scheme

structurale

de instalaţii/

sisteme de

măsurare

instrucţiuni

de lucru

pentru probe

practice

fişe de

S2

S3

S4

S5

S6

S7

S8

S9

probă scrisă

probă practică

fişe de autoevaluare

observare

sistematică

probă scrisă

întrebări orale

probă scrisă

probă practică

întrebări orale

9

observare a

probelor

practice

instalaţii

observare

sistematică

Evaluare remedială a competenţei 16.1. Explică structura instalaţiilor/sistemelor de măsurare – S10 Eseu structurat

Evaluare

formativă

16.2. Execută operaţii

pregătitoare pentru

utilizarea tehnicilor de

măsurare.

- Utilizarea

documentaţiei

tehnice pentru

identificarea

condiţiilor impuse

la exploatarea

mijloacelor de

măsurare şi

echipamentelor

utilizate.

- Determinarea

prin calcul sau pe

baza documentaţiei

tehnice a valorilor

prognozate pentru

mărimile măsurate

- Selectarea

mijloacelor de

măsurare necesare

- Realizarea

operaţiilor

pregătitoare pentru

utilizarea unei

instalaţii/sistem de

măsurare dat.

în clasă

în laborator

în clasă

în laborator

în laborator

în atelierul de

pregătire practică

fişe de lucru

fişe de

autoevaluare

documentaţie

tehnică (cărţi

tehnice,

instrucţiuni de

utilizare)

test scris

fişe de lucru

fişe de lucru

instrucţiuni de

lucru pentru

probe practice

fişe de observare

mijloace/sisteme

/instalaţii de

măsurare

conform SPP

S11

S12

S13

S14

S15

S16

S17

S18

probă practică

fişe de autoevaluare

observare

sistematică

probă scrisă

probă practică

întrebări orale

observare

sistematică

Evaluare remedială a competenţei

16.2. Execută operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare S19 Probă practică

Evaluare

formativă

16.3. Utilizează tehnici

de măsurare pentru

- Precizarea

mărimilor tehnice

în laborator

în atelierul de

fişe de lucru

fişe de

S20

S21

întrebări orale

10

determinarea/

monitorizarea mărimilor

tehnice specifice

proceselor industriale.

măsurabile cu o

instalaţie de

măsurare dată.

- Indicarea

mijloacelor şi

metodelor de

măsurare utilizate

la determinarea/

monitorizarea

mărimilor tehnice

specifice.

- Realizarea unei

instalaţii de măsu-

rare după o schemă

structurală dată.

- Măsurarea/

monitorizarea

mărimilor tehnice

specifice

proceselor

industriale.

- Analizarea

rezultatelor

măsurării.


în laborator

în atelierul de


în laborator

în atelierul de


în laborator

în atelierul de


la agenţi economici

în laborator

în clasă

autoevaluare

instrucţiuni de

lucru pentru

probe practice

fişă de observare

a probei practice

întrebări orale

instrucţiuni de

lucru pentru

probă practică

fişă de observare

a probei practice

fişe de lucru

S22

S23

S24

S25

S26

S27

întrebări orale

probă practică

întrebări orale

probă scrisă

întrebări orale

Evaluare

formativă

3.2. Gestionează

conflicte

- Identificarea

surselor de conflict

- Identificarea

modalităţilor de

rezolvare a

conflictelor

- Medierea

conflictelor.

în clasă

în laborator

în atelierul de



fişe de lucru

fişe de

autoevaluare pe toată durata

pregătirii, ori de câte

ori este cazul, prin

organizarea clasei în

echipe/grupe

întrebări orale

observarea

sistematică a

probelor practice

Evaluare

formativă

3.3. Gestionează

aşteptările factorilor

- Definirea

rolurilor

în clasă

în laborator

fişe de

autoevaluare

întrebări orale

observarea

11

interesaţi. funcţionale şi a

intereselor

factorilor

interesaţi.

- Anticiparea şi

satisfacerea

aşteptărilor

acestora.

în atelierul de



chestionare sistematică a

probelor practice

Evaluare remedială a competenţelor

16.3. Utilizează tehnici de măsurare pentru determinarea/ monitorizarea mărimilor tehnice specifice proceselor

industriale.

3.2. Gestionează conflicte

3.3. Gestionează aşteptările factorilor interesaţi. S28

probă practică

studiu de caz

investigaţie

Evaluare

sumativă

Toate competenţele

modulului

Monitorizarea mărimilor tehnice specifice instalaţiei de

încălzire şi preparare a apei calde menajere din şcoală, prin

parcurgerea următoarelor etape:

- precizarea mărimilor măsurabile

- identificarea mijloacelor de măsurare din instalaţie

- reprezentarea schemei structurale a instalaţiei incluzând

punctele de măsurare

- măsurarea mărimilor specifice

- înregistrarea/organizarea valorilor în formatul utilizat de

personalul tehnic al instalaţiei

- analizarea rezultatelor şi comunicarea acestora

S29

probă practică

întrebări orale

miniproiect

12

2. EXEMPLE DE ITEMI

13

Cadrul conceptual

Tehnica de testare

Tehnica de testare reprezintă totalitatea modalităţilor structurate şi identificabile ca atare,

prin care evaluatorul declanşează şi orientează obţinerea unor răspunsuri din partea elevilor, în

conformitate cu obiectivele sau specificaţiile testului.

Itemul

În sens restrâns, itemii reprezintă elementele componente ale unui instrument de evaluare

(test).

În sens larg, itemii reprezintă nu numai elementele amintite anterior, ci şi tipul de răspuns

aşteptat din partea elevului.

Noţiunea de item este indisolubil legată de noţiunea de obiectiv al învăţării [1, 2]. În

acest sens, este evident că formularea clară şi precisă a obiectivelor învăţării reprezintă garanţia

îndeplinirii lor prin procesul de predare-învăţare-evaluare şi totodată, condiţia absolut necesară

pentru proiectarea unor itemi de calitate.

Prin urmare, prima etapă a proiectării unui item constă în formularea obiectivului pe care

trebuie să-l evalueze.

Itemii se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii, dar două dintre acestea sunt mai

importante, şi anume:

obiectivitatea în notare

tipul de răspuns aşteptat.

În funcţie de obiectivitatea în notare, itemii pot fi:

itemi obiectivi

itemi cu alegere duală

itemi cu alegere multiplă

itemi de tip pereche

itemi semiobiectivi

itemi cu răspuns scurt

întrebări structurate

itemi subiectivi

itemi de tip rezolvare de probleme

itemi de tip eseu structurat

itemi de tip eseu nestructurat.

Din punct de vedere al răspunsului aşteptat, există două categorii de itemi:

itemi pentru care răspunsul este selectat sau marcat dintr-o listă de opţiuni; aceştia sunt itemii

obiectivi;

itemi pentru care răspunsul trebuie elaborat; aceştia sunt itemii semiobiectivi şi itemii subiectivi.

14

Itemi obiectivi

Sunt acei itemi care permit o notare obiectivă: pentru fiecare item din această categorie

există un singur răspuns corect, pe care elevul trebuie să-l aleagă dintr-o listă de variante plauzibile

şi paralele.

2.1. Itemi cu alegere multiplă

Formularea itemilor de evaluare folosind tehnica alegerii multiple presupune solicitarea

alegerii unui răspuns dintr-o listă de alternative oferite de cel ce proiectează itemii respectivi

pentru o singură premisă [2].

Un item construit conform acestei tehnici are, prin urmare, două componente:

premisă;

listă de alternative.

La nivelul alternativelor, se face distincţia între:

alternativa corectă, numită răspuns sau cheie;

alternativele incorecte, dar plauzibile, numite distractori.

Itemii cu alegere multiplă pot fi proiectaţi în două variante:

alegerea răspunsului corect

în acest caz, printre alternative se află una care este corectă în raport cu premisa, celelalte

fiind greşite;

alegerea celui mai bun răspuns

în acest caz, alternativele formulate în legătură cu premisa se caracterizează, fiecare în parte,

printr-un anumit grad de adecvare faţă de aceasta; pe baza unor procese mentale complexe şi

discriminări de fineţe, elevul trebuie să identifice răspunsul cel mai bun.

Exemple

Profilul: Tehnic

Domeniul de pregătire de bază/Calificarea profesională:

Tehnician operator tehnică de calcul

Modulul: M4 – Sisteme de automatizare

Competenţe vizate:

CS2. Indicarea mărimilor care intervin în schema de principiu a unui

sistem de reglare automată.

CS3. Analizarea rolului funcţional al componentelor sistemului de

reglare automată.

CS5. Specificarea funcţionării componentelor sistemelor de reglare

automată.

CS6. Alegerea componentelor sistemelor de reglare automată potrivit

unor criterii date.

15

10 puncte

Scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru

fiecare dintre afirmaţiile numerotate cu cifre de la 1 la 5.

Este corectă o singură variantă de răspuns.

1. Mărimea de intrare în elementul de execuţie se numeşte:

a) mărime de acţionare;

b) mărime de execuţie;

c) mărime de comandă;

d) mărime de reacţie.

2. Sistemele de reglare automată, la care toate mărimile care intervin au aceeaşi gamă de valori şi

aceeaşi natură fizică se numesc:

a) continue; b) omogene; c) adaptive; d) unificate

3. Traductoarele parametrice se mai numesc:

a) pasive; b) active; c) analogice; d) numerice

4. La un traductor de calitate:

a) sensibilitatea şi rezoluţia sunt mari

b) sensibilitatea şi rezoluţia sunt mici

c) sensibilitatea este mare şi rezoluţia este mică

d) sensibilitatea este mică şi rezoluţia este mare

5. Adaptorul din componenţa traductorului are rolul de a asigura cuplarea cu:

a) sursa auxiliară de energie

b) dispozitivele de automatizare

c) circuitele interne de liniarizare

d) procesul de măsurare

Barem de corectare şi notare

1 – c; 2 – d; 3 – a; 4 – c; 5 – b

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte.

Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.

Observaţii

1. Consider că formularea „Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului

corect”, folosită frecvent în formularea itemilor cu alegere multiplă, poate fi îmbunătăţită, în

sensul de a solicita elevului să scrie litera în dreptul cifrei corespunzătoare itemului propus spre

rezolvare. De exemplu, consider că formularea propusă este mai potrivită, fiind lipsită de

ambiguităţi.

2. S-au alocat 2 puncte pentru fiecare dintre cei 5 itemi în ipoteza că aceştia sunt incluşi într-un

test cu mai multe tipuri de itemi pentru care punctajul maxim este de 100 puncte, inclusiv cele 10

puncte din oficiu.

16

2.2. Itemi de tip pereche

Tehnica perechilor [5] solicită elevului stabilirea unor corespondenţe între cuvinte,

propoziţii, fraze, numere, litere sau alte categorii de simboluri distribuite pe două coloane paralele.

Elementele din prima coloană, pentru care urmează a se identifica elementele corespondente

din coloana a doua, sunt denumite, de obicei, premise.

Elementele din cea de-a doua coloană sunt, de regulă, denumite răspunsuri.

Criteriul sau criteriile pe baza cărora urmează a se stabili perechile de elemente sunt

enunţate sau explicate în instrucţiuni.

Profilul: Tehnic




Competenţe vizate:

CS3. Analizarea rolului funcţional al componentelor

sistemului de reglare automată.

Exemplul 1

10 puncte

În coloana A sunt indicate caracteristici statice ale traductoarelor, iar în coloana B sunt

enumerate definiţii ale acestora. Scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, asocierea dintre

fiecare cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B.

A. Caracteristici statice B. Definiţii

1. domeniul de măsurare a. diferenţa algebrică între valoarea indicată de traductor şi

valoarea reală a mărimii măsurate

2. repetabilitatea b. intervalul în cadrul căruia traductorul permite efectuarea

corectă a măsurării

3. reproductibilitatea c. intervalul maxim de variaţie a mărimii de intrare necesar

pentru a determina apariţia unui salt al semnalului de

ieşire

4. rezoluţia d. precizia unui set de măsurători pe un interval lung de timp

5. sensibilitatea e. precizia unui set de măsurători pe un interval scurt de timp

f. raportul dintre variaţia mărimii de ieşire şi variaţia

mărimii de intrare


1 – b; 2 – e; 3 – d; 4 – c; 5 - f



17

Profilul: Tehnic




Competenţe vizate:

CS2. Indicarea mărimilor care intervin în schema de principiu a

unui sistem de reglare automată.

CS7. Specificarea elementelor din sistemul de reglare automată.

Exemplul 2

10 puncte

În coloana A sunt enumerate elementele componente ale sistemelor de reglare automată, iar

în coloana B sunt indicate mărimi de ieşire din aceste elemente. Scrieţi, pe foaia de

test/examen/concurs, asocierea dintre fiecare cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din

coloana B.

A. Elemente componente ale sistemelor de

reglare automată B. Mărimi de ieşire

1. element de comparaţie a. eroare

2. element de execuţie b. mărimea de comandă

3. instalaţie tehnologică c. mărimea de execuţie

4. regulator automat d. mărimea de reacţie

5. traductor de reacţie e. mărimea de referinţă

f. mărimea reglată


1 – a; 2 – c; 3 – f; 4 – b; 5 – d.



18

2.3. Itemi duali

Tehnica alegerii duale se caracterizează prin faptul că solicită elevului să asocieze unul sau

mai multe enunţuri cu una dintre componentele unor cupluri de alternative duale, cum ar fi:

adevărat-fals, corect-greşit, enunţ factual-enunţ de opinie etc.

Tehnica alegerii duale se foloseşte atunci când se impune ca, într-un interval mic de timp, să

fie abordat un volum mare de rezultate ale învăţării situate la nivelurile cognitive de cunoaştere şi

înţelegere [1].

Itemii cu alegere duală îşi dovedesc utilitatea atunci când evaluatorul urmăreşte:

să testeze însuşirea unor cunoaştinţe; în acest sens, elevul este solicitat să determine dacă o

definiţie, o regulă sau un principiu sunt formulate corect;

să determine dacă elevul poate utiliza o definiţie pentru a face diferite clasificări;

să determine dacă elevii pot aprecia corectitudinea unui fapt sau material prezentat;

să testeze capacitatea elevilor de a evalua un material;

să aplice principii pentru a judeca acurateţea unor relaţii de tip cauză-efect.

Profilul: Tehnic




Competenţe vizate:

CS2. Indicarea mărimilor care intervin în schema de principiu

a unui sistem de reglare automată.

CS6. Alegerea componentelor sistemelor de reglare automată

potrivit unor criterii date.

CS8. Prezentarea funcţionării sistemului de reglare automată.

Exemple

Varianta I

25 puncte

Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare, numerotate cu cifre de la 1 la 5.

Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, în dreptul cifrei

corespunzătoare afirmaţiei, litera A.

Dacă apreciaţi că afirmaţia este falsă, scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, în dreptul cifrei

corespunzătoare afirmaţiei, litera F şi modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină

adevărată.

Nu se acceptă folosirea negaţiei.

1. Impulsul unitar are amplitudine infinită.

2. Sistemele de reglare pentru acţionarea roboţilor industriali sunt sisteme de urmărire.

3. Un sistem de reglare automată poate fi caracterizat de o infinitate de regimuri staţionare.

4. Regimul staţionar de funcţionare al unui sistem de reglare automată se mai numeşte regim stabil.

5. Pentru a compara traductoare cu domenii de măsurare diferite se foloseşte noţiunea de

sensibilitate relativă.


19

a) identificarea valorii de adevăr a afirmaţiilor

1 – A; 2 – F; 3 – A; 4 – F; 5 - A



b) modificarea afirmaţiilor false astfel încât să devină adevărate

2.

Sistemele de reglare pentru acţionarea roboţilor industriali sunt sisteme de reglare după program.

Pentru reformulare corectă se acordă 5 puncte.

Pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte.

4.

Regimul staţionar de funcţionare al unui sistem de reglare automată se mai numeşte regim static.



Varianta II

20 puncte


1. Impulsul unitar are amplitudine infinită.

2. Sistemele de reglare pentru acţionarea roboţilor industriali sunt sisteme de urmărire.

3. Un sistem de reglare automată poate fi caracterizat de o infinitate de regimuri staţionare.

4. Regimul staţionar de funcţionare al unui sistem de reglare automată se mai numeşte regim stabil.

5. Pentru a compara traductoare cu domenii de măsurare diferite se foloseşte noţiunea de

sensibilitate relativă.

6. Răspunsul indicial al elementului integrator este semnalul treaptă unitară.

a) Pentru fiecare dintre afirmaţiile de la 1 la 5, scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, cifra

corespunzătoare enunţului şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată,

sau litera F, dacă apreciaţi că afirmaţia este falsă. 5 puncte

b) Pentru enunţul 6, transcrieţi pe foaia de test/examen/concurs, cuvântul care determină caracterul

eronat al afirmaţiei, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului, astfel încât afirmaţia să devină

adevărată. 5 puncte



1 – A; 2 – F; 3 – A; 4 – F; 5 - A



b)

- transcrierea cuvântului care determină caracterul eronat al afirmaţiei

treaptă

Pentru răspuns corect se acordă 5 puncte.

20

Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.

- înlocuirea cuvântului, astfel încât afirmaţia să devină adevărată

Răspunsul indicial al elementului integrator este semnalul rampă unitară.



Observaţii

În cazul itemilor duali, am propus două variante.

Prima variantă, folosită frecvent, are alocat un punctaj mai mare (pentru că volumul de

muncă este mai mare: pe lângă identificarea valorii de adevăr a afirmaţiilor, sunt de reformulat

două afirmaţii false), dar prezintă dezavantajul că sarcinile de lucru nu sunt clar delimitate (în

cazul afirmaţiilor false se solicită atât identificarea valorii de adevăr, cât şi reformularea, pentru a

deveni adevărate), ceea ce conduce la o disipare a efortului intelectual al elevului.

A doua variantă, mai nouă, separă cu claritate sarcinile de lucru şi solicită gradual efortul

intelectual al elevului, ajutându-l să identifice mai uşor răspunsurile corecte şi, de aceea, şi

punctajul alocat este puţin mai mic.

21

Itemi semiobiectivi

Itemii semiobiectivi se caracterizează prin faptul că elevul este pus în situaţii cognitive de

nivel mai înalt, de elaborare parţială sau totală a răspunsului şi nu de alegere a acestuia dintr-o listă

de opţiuni, ca în cazul itemilor obiectivi. În acest fel, evaluatorul are posibilitatea de a identifica

natura eventualelor erori comise de elev, ceea ce justifică utilizarea acestui tip de itemi în scop

diagnostic [2]. Totodată, există posibilitatea de a testa o gamă mai largă de capacităţi intelectuale şi

rezultate ale învăţării, la un nivel de dificultate variabil şi cu complexitatea dorită.

Itemii semiobiectivi pot fi:

itemi care solicită un răspuns scurt;

întrebări structurate.

Itemi care solicită un răspuns scurt

Prin intermediul acestui tip de itemi, pot fi abordate rezultate ale învăţării precum [1]:

cunoaşterea terminologiei de specialitate, a unor simboluri, notaţii, unităţi de măsură;

cunoaşterea unor fapte, principii, reguli, metode, proceduri;

interpretarea unor date;

aplicarea unor cunoştinţe;

recunoaşterea şi nominalizarea unor elemente din structura sistemelor specifice domeniului

studiat;

capacitatea de integrare a unor elemente necesare din punct de vedere sintactic sau semantic într-

un context dat;

înlocuirea unor elemente dintr-un context dat, astfel încât să se realizeze o finalitate precizată.

Observaţie

Itemii care solicită un răspuns scurt sunt itemi a căror fidelitate poate fi diminuată, cu

uşurinţă prin formatul răspunsului, corectitudinea gramaticală. Acest dezavantaj poate fi evitat

prin construirea cât mai exactă a itemilor, fără a lăsa loc prea multor dispute ştiinţifice.

Exemple

Profilul: Tehnic




Competenţe vizate:



CS5. Specificarea funcţionării componentelor sistemelor de reglare

automată.

10 puncte

22

2.4. Itemi de completare

Scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, noţiunile cu care trebuie să completaţi spaţiile libere din

afirmaţiile următoare, astfel încât acestea să fie corecte.

1. Funcţia indicială reprezintă _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ sistemului de reglare automată la o mărime de

intrare tip treaptă unitară.

2. Traductoarele _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ se caracterizează prin faptul că semnalul de ieşire este variabil,

proporţional cu mărimea de intrare.


1. răspunsul; 2. analogice



23

2.5. Item structurat

Întrebări structurate

O întrebare structurată reprezintă suma mai multor subîntrebări, de tip obiectiv sau

semiobiectiv, legate între ele printr-un element comun.

Prin intermediul întrebărilor structurate se pot evalua [5]:

capacitatea de a urmări, recunoaşte, adapta şi construi o schemă logică pentru un proces dat;

capacitatea de a realiza, din aproape în aproape, un sistem structurat folosind anumite

informaţii/tehnici de lucru.

O întrebare structurată poate să conţină materiale suport şi informaţii suplimentare ce se

adaugă treptat, conferind procesului de evaluare varietate, complexitate şi gradualitate. Se pot

verifica totodată cunoştinţe, dar şi priceperi şi deprinderi, sporind gradul de obiectivitate faţă de

itemii cu răspuns deschis. Subîntrebările din componenţa itemului permit creşterea progresivă a

dificultăţii cerinţelor, dar se recomandă ca subîntrebările să fie independente, adică răspunsul la o

întrebare să nu depindă de răspunsul la întrebările precedente [1]

Exemplu

Profilul: Tehnic




Competenţe vizate:



CS3. Analizarea rolului funcţional al componentelor sistemului

de reglare automată.

CS7. Specificarea elementelor din sistemul de reglare automată.

30 puncte

În figura următoare este reprezentată schema bloc a unui sistem de reglare automată.

a) Definiţi sistemul de reglare automată. (5 p)

24

b) Precizaţi denumirea elementelor din schema bloc, numerotate cu 1, 2, 3, 4 şi 5. (15 p)

c) Precizaţi denumirea mărimilor fizice/semnalelor care se propagă între elementele componente

din schema bloc, notate cu i, ε, u, m, y, r. (6 p)

d) Explicaţi rolul funcţional al elementului 1 din schema bloc. (4 p)


a)

Sistemul de reglare automată este ansamblul format dintr-o instalaţie tehnologică şi echipamentul

de automatizare care asigură funcţionarea automată a acesteia.

Pentru răspuns corect se acordă 5 puncte. Se punctează oricare altă definiţie corectă.

Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 2 puncte.


b)

1 – element de comparaţie (comparator, comparator diferenţial); 2 – regulator automat; 3 – element

de execuţie; 4 – instalaţie tehnologică; 5 – traductor de reacţie.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 3 puncte. Punctajul se acordă şi pentru răspunsurile

echivalente precizate în paranteză.

Pentru fiecare răspuns parţial corect sau incomplet se acordă câte 1 punct.


c)

i – mărime de referinţă (mărime de intrare, consemn, variaţie program); ε – eroare (abatere); u –

mărime de comandă; m – mărime de execuţie; y – mărime reglată (mărime de ieşire); r –

mărime de reacţie.

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 1 punct. Punctajul se acordă şi pentru răspunsurile

echivalente precizate în paranteză.


d)

EC – elementul de comparaţie prin diferenţă sau comparatorul diferenţial are rolul de a compara

permanent mărimea de ieşire a instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel, cu valoare

prescrisă (considerată constantă), rezultatul comparaţiei fiind semnalul de eroare ε.

Pentru răspuns corect şi complet se acordă 4 puncte. Punctajul se acordă şi pentru formulări

echivalente corecte.



25

Itemi subiectivi

Itemii subiectivi sau itemii cu răspuns deschis testează rezultate ale învăţării care testează

originalitatea, creativitatea şi caracterul personal al răspunsurilor [1]. Itemii subiectivi testează

capacitatea elevului de a formula, descrie, prezenta, explica diferite concepte şi relaţii, de a

argumenta sau de a propune metode de rezolvare.

Itemii subiectivi pot fi:

itemi de tip rezolvare de probleme;

itemi de tip eseu structurat;

itemi de tip eseu nestructurat.

2.6. Itemii de tip rezolvare de probleme

Obiectivele avute în vedere atunci când se utilizează astfel de itemi sunt [1]:

înţelegerea problemei;

obţinerea informaţiilor necesare rezolvării problemei;

formularea şi testarea ipotezelor;

descrierea metodelor de rezolvare a problemei;

elaborarea unui scurt raport despre rezultatele obţinute;

posibilitatea de generalizare şi de transfer a tehnicilor de rezolvare.

Exemplul 1

Profilul: Tehnic




Competenţe vizate:

CS4. Identificarea elementelor constructive ale componentelor

sistemelor de reglare automată.

CS5. Specificarea funcţionării componentelor sistemelor de

reglare automată.

30 puncte

Se consideră un traductor potenţiometric realizat în variantă liniară (figura a) şi în variantă circulară

(figura b). Se cunosc rezistenţa electrică totală a traductorului Rt = 104 Ω şi lungimea sa totală lt =

5.10–2 m.

a) Calculaţi rezistenţa electrică, în

megohmi, între cursor şi

capătul de măsurare A al

traductorului ştiind că poziţia

cursorului este situată la

distanţa l = 10–2

m de acest

capăt. (9 p)

26

b) Calculaţi distanţa, în milimetri, între cursor şi capătul de măsurare A, dacă rezistenţa electrică

între cursor şi acest capăt este 30% din rezistenţa totală. (15 p)

c) Calculaţi unghiul dintre cursor şi capătul de măsurare A dacă traductorul se dispune circular

corespunzător unui unghi de 3π/2 rad ca în figura b, iar rezistenţa electrică între cursor şi capătul de

măsurare este 4.103 Ω. (6 p)


a)

t

tRR

se acordă 2 puncte

3

2

24 10.2

10.5

1010R se acordă 4 puncte astfel: 2 puncte pentru înlocuiri, 1 punct pentru

rezultat final corect şi 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură

M 10.210.2 33R se acordă 3 puncte


b)

t

tRR

tR100

30R

se acordă 2 puncte

34 10.310100

30R se acordă 4 puncte astfel: 2 puncte pentru înlocuiri, 1 punct pentru


t

t

R

R se acordă 2 puncte

m10.1510

10.5.10.3 3

4

23

se acordă 4 puncte astfel: 2 puncte pentru înlocuiri, 1 punct pentru


mm 15m10.15 3 se acordă 3 puncte


c)

t

tRR

se acordă 2 puncte

rad5

3

10

2

310.4

R

R4

3

t

t

se acordă 4 puncte astfel: 2 puncte pentru înlocuiri, 1 punct

pentru rezultat final corect şi 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură.


27

Exemplul 2

Profilul: Tehnic



Modulul: M3 – Tehnici de măsurare în domeniu

Competenţe vizate:

CS1. Identificarea componentelor în schemele structurale şi în

cadrul instalaţiei/sistemului de măsurare.

CS2. Determinarea prin calcul sau pe baza documentaţiei

tehnice a valorilor prognozate pentru mărimile măsurate.

30 puncte

În figura alăturată este reprezentat panoul frontal al unui aparat de măsurare.

a) Precizaţi denumirea aparatului de măsurare.

(2 p)

b) Precizaţi tipul aparatului de măsurare ţinând

cont de modul de prezentare a rezultatului

măsurării. (2 p)

c) Precizaţi denumirea elementelor inscripţionate

pe cadranul aparatului cu cifrele 1, 2, 3, 4, 5 şi 6.

(12 p)

d) Calculaţi constanta aparatului. (5 p)

e) Calculaţi valoarea rezistenţei adiţionale

necesare pentru extinderea domeniului de

măsurare la 300 V. (9 p)


a)

voltmetru



b)

aparat analogic (cu ac indicator)

Pentru răspuns corect se acordă 2 puncte. Punctajul se acordă şi pentru răspunsul echivalent

precizat în paranteză.


c)

1 – aparat feromagnetic; 2 – scara gradată cu 150 diviziuni;

3 – domeniul maxim de măsurare; 4 – valoarea rezistenţei interne;

5 – clasa de exactitate (clasa de precizie); 6 – ac indicator;

Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte. Punctajul se acordă şi pentru răspunsul

echivalent precizat în paranteză.


28


d)

div

V 1,0

150

15

N

UC n

Se acordă 5 puncte astfel: 2 puncte pentru formula de calcul, 1 punct pentru înlocuiri, 1 punct pentru

rezultat final corect şi 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură.

e)

)1n(RR Vad

Se acordă 2 puncte pentru formula de calcul scrisă corect.

2015

300

U

Un

n

max


rezultat final corect.

475000)120(25000R ad

Se acordă 3 puncte astfel: 1 punct pentru înlocuiri, 1 punct pentru rezultat final corect şi 1 punct pentru

precizarea unităţii de măsură.

29

Exemplul 3

Probă practică

Profilul: Tehnic



Modulul: M3 – Tehnici de măsurare în domeniu

Competenţe vizate:

CS1. Selectarea mijloacelor de măsurare necesare.

CS2. Realizarea operaţiilor pregătitoare pentru utilizarea

unei instalaţii/sistem de măsurare dat.

CS3. Realizarea unei instalaţii de măsurare după o schemă

structurală dată.

CS4. Măsurarea/monitorizarea mărimilor tehnice spacifice


CS5. Analizarea rezultatelor măsurării.

CS6.Aplicarea legislaţiei privind securitatea şi sănătatea la

locul de muncă.

100 puncte

PROBA PRACTICĂ

Aveţi la dispoziţie:

- o sursă de tensiune continuă, reglabilă

- două multimetre numerice

- o placă pe care sunt montate rezistoare de rezistenţă cunoscută, fiecare având terminalele

conectate la câte o pereche de borne

- conductoare pentru realizarea conexiunilor electrice

Se cere:

Verificarea experimentală a circuitului divizor de tensiune, utilizat ca traductor de intrare

pentru mărimi electrice.

Pentru aceasta veţi răspunde următoarelor cerinţe:

1. definirea circuitului divizor de tensiune

2. reprezentarea schemei electrice de principiu a unui circuit divizor de tensiune

3. scrierea relaţiilor matematice asociate circuitului divizor de tensiune

4. realizarea practică a unui circuit divizor de tensiune, utilizând echipamentul pus la

dispoziţie

5. măsurarea mărimilor necesare pentru verificarea relaţiilor caracteristice circuitului

6. înregistrarea rezultatelor sub formă tabelară

7. verificarea relaţiilor caracteristice circuitului divizor de tensiune prin valorile numerice

obţinute

8. justificarea eventualelor inegalităţi obţinute.

30

FIŞĂ DE OBSERVARE

A PROBEI PRACTICE

Cerinţa Punctaj propus Punctaj

obţinut

Definiţia circuitului divizor de

tensiune

5 p

Reprezentarea schemei

electrice de principiu a unui

circuit divizor de tensiune.

14 p

Două rezistoare înseriate 4 p

Notare mărimi caracteristice: R1, R2, U, I,

U1, U2 6x1 p = 6 p

Marcare sensuri tensiuni (U, U1, U2) şi

curent 4x1 p = 4 p

Scrierea relaţiilor matematice

asociate reprezentării schemei

electrice a divizorului de

tensiune

6 p

URR

RU

21

11

3 p

URR

RU

21

22

3 p

Realizarea practică a unui

circuit divizor de tensiune

folosind elementele de circuit

puse la dispoziţie: un circuit cu

două rezistoare înseriate,

alimentat de la o sursă de

tensiune continuă

15 p

Înseriere rezistoare 2x5 p = 10 p

Alimentare de la sursă 5 p

Măsurarea tensiunilor 9 p

Măsurare U 3 p

Măsurare U1 3 p

Măsurare U2 3 p

Înregistrarea rezultatelor

măsurării

6 p

Realizare tabel 3 p

Înregistrarea rezultatelor măsurării 3 p

Verificarea relaţiilor

caracteristice prin valorile

numerice obţinute

20 p

Verificarea relaţiei pentru U1 10 p

Verificarea relaţiei pentru U2 10 p

Justificarea eventualelor

inegalităţi obţinute

5 p

Organizarea ergonomică a

locului de muncă (CC)

5 p

Respectarea normelor de

electrosecuritate şi a

instrucţiunilor de lucru specifice

(CC)

5 p

TOTAL 90 puncte

OFICIU 10 puncte

31

2.7. Itemii de tip eseu structurat

Capacităţile intelectuale care pot fi evaluate prin utilizarea acestui tip de itemi sunt [1]:

capacitatea de a recunoaşte, organiza şi integra ideile;

capacitatea de exprimare personală, în scris;

capacitatea de a realiza interpretarea şi aplicarea datelor.

Prin această tehnică de evaluare, se cere elevului să formuleze, în scris, un răspuns în

conformitate cu un set de cerinţe.

În general, itemii de tip eseu sunt uşor de proiectat. Ceea ce este mai dificil de elaborat este

răspunsul aşteptat necesar pentru întocmirea baremului de notare. Este evident că, în acest caz,

obiectivitatea notării este scăzută, iat timpul alocat corectării este destul de mare. Prin urmare, see

recomandă folosirea acestui tip de itemi mai ales, pentru evaluări curente şi mai puţin, pentru

concursuri sau examene.

Exemplu

Profilul: Tehnic

Domeniul de pregătire de bază/Calificarea

profesională:



Competenţe vizate:

CS3. Analizarea rolului funcţional al componentelor

sistemului de reglare automată.

CS4. Identificarea elementelor constructive ale

componentelor sistemelor de reglare automată.

20 puncte

Realizaţi un eseu cu titlul „Traductoare termorezistive” după următoarea structură de idei:

a. Definiţia traductoarelor termorezistive.

b. Relaţia matematică prin care este descrisă dependenţa rezistenţă-temperatură, inclusiv

semnificaţia notaţiilor utilizate.

c. Principalele tipuri constructive de traductoare termorezistive.

d. Două deosebiri între tipurile constructive de traductoare termorezistive.

e. Materiale utilizate (minim două) pentru fiecare tip constructiv de traductor termorezistiv.


a)

Un traductor termorezistiv este un traductor de temperatură format din rezistoare sensibile la

temperatură, confecţionate din materiale conductoare sau semiconductoare a căror rezistenţă variază

cu temperatura.

Se acordă 6 puncte pentru răspuns corect şi complet. Se punctează orice altă formulare

echivalentă corectă.



32

b)

Rt = R0 [1 + α.(t – t0)]

Rt – rezistenţa electrică la o temperatură oarecare, t

R0 – rezistenţa electrică la temperatura de referinţă, t0

α – coeficient de variaţie a rezistenţei cu temperatura

t – t0 – variaţia de temperatură

Se acordă 12 puncte astfel: 4 puncte pentru formula scrisă corect, câte 2 puncte pentru explicitarea

corectă a fiecărei notaţii folosite.

Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 8 puncte astfel: 4 puncte pentru formula scrisă

corect şi câte 1 punct pentru explicitarea corectă, dar incompletă a fiecărei notaţii folosite.

Se punctează asemănător orice altă formulare echivalentă corectă.

Pentru lipsa răspunsului sau răspuns greşit se acordă 0 puncte.

c)

termorezistoare şi termistoare

Se acordă câte 1 punct pentru fiecare răspuns corect.


d)

Coeficientul de variaţie a rezistenţei la termorezistenţe este totdeauna pozitiv, iar la termistoare

poate fi şi negativ.

Termorezistenţele se realizează din materiale conductoare, termistoarele din materiale

semiconductoare.

Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare deosebire precizată corect şi complet.


e)

Termorezistenţe: platină, nichel, cupru, wolfram.

Termistoare: oxizi de crom, oxizi de mangan, oxizi de cobalt, oxizi de nichel

Se acordă câte 1 punct pentru fiecare material precizat corect.


33

3. INSTRUMENT DE EVALUARE SUMATIVĂ

34

Matricea de specificaţii

Odată stabilit tipul de test ce urmează a fi administrat elevilor, şi anume de evaluare

sumativă, este nevoie de o modalitate prin care să se ofere certitudinea că testul măsoară aspectele

critice ale competenţei/competenţelor şi are o bună validitate de conţinut.

Cea mai frecvent utilizată metodă prin care se răspunde acestui deziderat este construirea

matricei de specificaţii pentru testul respectiv.

„Matricea de specificatii constă într-un tabel cu două intrări care serveşte la proiectarea şi

organizarea itemilor dintr-un test docimologic în care sunt precizate, pe de o parte, competenţele

de evaluat corelate cu nivelurile taxonomice la care se plasează acestea, şi pe de altă parte

conţinuturile care vor fi vizate.” [4].

Prin urmare, matricea de specificaţii face legătura între competenţe,

conţinuturi şi evaluare.

Interdependenţe în procesul de predare-învăţare-evaluare

Liniile matricei de specificaţii se referă la elementele de conţinut vizate, iar coloanele, la

nivelurile cognitive corespunzătoare competenţelor de evaluat. Se au în vedere procesele cognitive

definite conform taxonomiei lui Bloom/Anderson, şi anume: a-și aminti; a înțelege; a aplica; a

analiza; a evalua; a crea.

MATRICE

DE

SPECIFICAŢII

EVALUARE COMPETENŢE

CONŢINUTURI

35

În realizarea matricei am utilizat doar acele procese cognitive pe care am considerat că este

necesar să fie evaluate prin testul proiectat, şi anume: a-și aminti; a înțelege; a aplica; a analiza; a

evalua.

Celulele tabelului, situate la intersecţia dintre conţinuturi şi nivelurile cognitive stabilite se

completează cu procentele alocate fiecărui item (din totalul itemilor conţinuţi de test).

Realizarea matricei de specificaţii

Se stabilesc procentele ce vor fi evaluate din fiecare conţinut/temă raportate la nivelurile

cognitive/competenţele specificate în matrice.

Astfel, pentru unitatea de învăţare „Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice

caracteristice proceselor industriale – mărimi fizico-chimice (balanţe, densimetre, pH-metre,

vâscozimetre, ceasuri şi cronometre)” s-au identificat [6] şase arii de conţinut prin raportare la

condiţiile de aplicabilitate din structura competenţelor specifice subordonate unităţii de competenţe

tehnice generale „Tehnici de măsurare în domeniu”, şi anume:

C1: Identificarea mărimilor tehnice măsurabile cu o instalaţie de măsurare dată.

C2: Indicarea mijloacelor de măsurare utilizate la determinarea mărimilor tehnice specifice.

C3: Identificarea metodelor de măsurare utilizate la determinarea mărimilor tehnice specifice.

C4: Determinarea prin calcul sau pe baza documentaţiei tehnice a valorilor prognozate pentru

mărimile măsurate.

C5: Explicarea rolului funcţional al componentelor instalaţiei/sistemului de măsurare.

C6: Identificarea componentelor în schemele structurale şi în cadrul instalaţiei/ sistemului de

măsurare.

În continuare se stabileste ponderea pe care fiecare competenţă şi element de conţinut o va

avea în cadrul testului. Astfel:

pe ultima linie a matricei se obţin ponderile exprimate în procente pentru nivelurile cognitive;

pe ultima coloană a matricei rezultă ponderile exprimate în procente pentru conţinuturile

definite.

Aceste procente sunt necesare pentru a calcula numărul de itemi.

S-a stabilit ca testul de evaluare sumativă să conţină 20 de itemi după care am calculat

numărul de itemi pentru fiecare conţinut/competenţă cu ajutorul formulei:

număr itemi = (procent x număr total de itemi)

şi apoi s-a completat fiecare celulă a matricei cu rezultatele obţinute.

36

Matricea de specificaţii cu ponderi procentuale

Tabelul 2

Niveluri cognitive

Conţinuturi

a-şi

aminti

a

înţelege

a

aplica

a

analiza

a

evalua

Pondere

%

1. Identificarea mărimilor

tehnice măsurabile cu o

instalaţie de măsurare dată.

7% 4% 1% 2% 1% 15%

2. Indicarea mijloacelor de

măsurare utilizate la

determinarea mărimilor tehnice

specifice.

9% 4% 2% 5% 5% 25%

3. Identificarea metodelor de

măsurare utilizate la

determinarea mărimilor tehnice

specifice.

1% 4% 3% 1% 1% 10%

4. Determinarea prin calcul sau

pe baza documentaţiei tehnice

a valorilor prognozate pentru


1% 1% 13% 1% 4% 20%

5. Explicarea rolului funcţional

al componentelor instalaţiei/

sistemului de măsurare.

1% 8% 1% 4% 1% 15%

6. Identificarea componentelor

în schemele structurale şi în

cadrul instalaţiei/sistemului de

măsurare.

2% 3% 4% 4% 2% 15%

Pondere % 20% 30% 25% 15% 10% 100%

Observaţii:

2. Cu referire la conţinuturi

În alocarea procentelor în celulele matricei de specificaţii, am ţinut seama de faptul că, în cadrul

acestei unităţi de învăţare, ponderea mai mare revine cunoaşterii mijloacelor de măsurare

(componente, rol funcţional, principiu de funcţionare) şi determinării prin calcul a valorilor

mărimilor fizico-chimice studiate şi mai puţin metodelor de măsurare.

2. Cu referire la nivelurile cognitive

În alocarea procentelor în celulele matricei de specificaţii, am ţinut seama de nivelul colectivului de

elevi testaţi: majoritatea elevilor au un nivel mediu spre ridicat, existând atât elevi capabili de

performanţă, cât şi elevi mai slabi pentru care am proiectat itemi corespunzători.

37

Matricea de specificaţii cu număr de itemi

Tabelul 3

Conţinuturi a-şi

aminti

a

înţelege

a

aplica

a

analiza

a

evalua

Număr

itemi

1. Identificarea mărimilor tehnice

măsurabile cu o instalaţie de

măsurare dată.

1,4

2

itemi

0,8

1 item 0,2 0,4 0,2

3 itemi

2. Indicarea mijloacelor de

măsurare utilizate la determinarea

mărimilor tehnice specifice.

1,8

2

itemi

0,8

1 item 0,4

1,0

1 item

1,0

1 item

5 itemi

3. Identificarea metodelor de

măsurare utilizate la determinarea

mărimilor tehnice specifice.

0,2 0,8

1 item

0,6

1 item 0,2 0,2

2 itemi

4. Determinarea prin calcul sau pe

baza documentaţiei tehnice a

valorilor prognozate pentru

măimile măsurate.

0,2 0,2 2,6

3 itemi 0,2

0,8

1 item

4 itemi

5. Explicarea rolului funcţional al

componentelor

instalaţiei/sistemului de măsurare.

0,2 1,6

2 itemi 0,2

0,8

1 item 0,2

3 itemi

6. Identificarea componentelor în

schemele structurale şi în cadrul

instalaţiei/sistemului de măsurare.

0,4 0,6

1 item

0,8

1 item

0,8

1 item 0,4

3 itemi

Număr itemi 4

itemi 6 itemi 5 itemi 3 itemi 2 itemi 20

În urma procesului de proiectare a instrumentului de evaluare, s-a completat/verificat

matricea de specificaţii cu itemii respectivi.

38

Matricea de specificaţii a instrumentului de evaluare

Tabelul 4

Conţinuturi a-şi

aminti

a

înţelege

a

aplica

a

analiza

a

evalua

1. Indicarea mărimilor tehnice măsurabile

cu o instalaţie de măsurare dată.

I9,

I10 I3

2. Indicarea mijloacelor de măsurare

utilizate la determinarea mărimilor tehnice

specifice.

I2,

I8 I12 I15b I15d

3. Identificarea metodelor de măsurare

utilizate la determinarea mărimilor tehnice

specifice.

I4 I11

4. Determinarea prin calcul sau pe baza

documentaţiei tehnice a valorilor

prognozate pentru măimile măsurate.

I1,

I6,

I16b

I16a

5. Explicarea rolului funcţional al

componentelor instalaţiei/sistemului de

măsurare.

I5,

I13 I15c

6. Identificarea componentelor în schemele

structurale şi în cadrul instalaţiei/sistemului

de măsurare.

I7 I14 I15a

39

INSTRUMENT DE EVALUARE SUMATIVĂ

Calificarea: Tehnician operator tehnică de calcul

Modulul: Tehici de măsurare în domeniu

Competenţele vizate:

1. Explică structura instalaţiilor/sistemelor de măsurare.

2. Utilizează tehnici de măsurare pentru determinarea/monitorizarea mărimilor tehnice specifice


Obiectivele evaluării:

1. Identificarea mărimilor tehnice măsurabile cu o instalaţie de măsurare dată.

2. Indicarea mijloacelor de măsurare utilizate la determinarea mărimilor tehnice specifice.

3. Identificarea metodelor de măsurare utilizate la determinarea mărimilor tehnice specifice.

4. Determinarea prin calcul sau pe baza documentaţiei tehnice a valorilor prognozate pentru


5. Explicarea rolului funcţional al componentelor instalaţiei/sistemului de măsurare.

6. Identificarea componentelor în schemele structurale şi în cadrul instalaţiei/sistemului de

măsurare.

Numele şi prenumele elevului: _______________________________

Data: ___________________

Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Timp de lucru: 50 minute

SUCCES!

SUBIECTUL I 30 puncte

A. 10 puncte

Scrieţi, pe foaia de test, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre afirmaţiile

numerotate cu cifre de la 1 la 5. Este corectă o singură variantă de răspuns.

1. Termenul X care lipseşte din relaţia 538,18 dg + X = 10,318 g este:

a) X = - 43,5 dag; b) X = 43,5 dag;

c) X = - 4,35 dag; d) X = 4,35 dag.

2. Aparatul utilizat pentru măsurarea intervalelor de timp foarte mici care separă două impulsuri

electrice se numeşte:

a) cronometru; b) cronoscop; c) ortograf; d) metronom.

40

3. Vâscozitatea dinamică este o mărime:

a) scalară şi fundamentală; b) scalară şi derivată;

c) vectorială şi fundamentală; d) vectorială şi derivată.

4. Soluţiile tampon folosite la măsurarea acidităţii sunt destinate operaţiei de:

a) calibrare; b) etalonare; c) afişare; d) amplificare.

5. Precizia ceasurilor electromecanice depinde de:

a) tensionarea arcului motor; b) turaţia motorului sincron;

c) consumul de energie electrică; d) frecvenţa reţelei electrice.

B. 20 puncte


Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi, pe foaia de test, în dreptul cifrei corespunzătoare

afirmaţiei, litera A.

Dacă apreciaţi că afirmaţia este falsă, scrieţi, pe foaia de test, în dreptul cifrei corespunzătoare

afirmaţiei, litera F şi modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină adevărată.

Nu se acceptă folosirea negaţiei.

1. O microsecundă este mai mică decât o milisecundă.

2. Construcţia basculei romane se bazează pe folosirea pârghiilor cu braţe inegale.

3. Densimetrele care măsoară densitatea aerului se numesc areometre.

4. Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional pentru vâscozitatea cinematică se numeşte metru pe

secundă la pătrat.

5. Valoarea pH-ului reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de

hidrogen.

SUBIECTUL II 30 puncte

A. 8 puncte

Scrieţi, pe foaia de test, noţiunile cu care trebuie să completaţi spaţiile libere din afirmaţiile

următoare, astfel încât acestea să fie corecte.

1. Atunci când vine în contact cu substanţe acide, hârtia de turnesol capătă culoarea _ _

_ _ _ _ _ _ _ .

2. Balanţa Mohr-Westphal este o balanţă _ _ _ _ _ _ _ _ _ cu braţe inegale.

3. Ceasurile electronice măsoară timpul pe baza unui fenomen _ _ _ _ _ _ _ _ _ şi anume, vibraţia

unui cristal de cuarţ.

4. Balanţa _ _ _ _ _ _ _ _ _ are talerele aşezate deasupra pârghiilor.

41

B. În figura de mai jos este reprezentată o balanţă analitică.

a) Precizaţi denumirea elementelor notate cu cifrele 1, 2, 3, 4 şi 5. 10 puncte

b) Explicaţi principiul de funcţionare a balanţei analitice. 5 puncte

c) Explicaţi rolul funcţional al elementului notat cu cifra 5. 5 puncte

d) Enumeraţi două avantaje ale balanţei analitice. 2 puncte

SUBIECTUL III 30 puncte

Se dă o piesă din tablă cu contur neregulat.

Se scufundă piesa într-un cilindru gradat obţinându-se următoarele date:

volumul de apă din cilindrul gradat înainte de scufundarea piesei V1 = 200 ml;

volumul de apă din cilindrul gradat după scufundarea piesei V2 = 220 ml;

Se măsoară grosimea piesei cu şublerul rezultând valoarea g = 2 mm.

Se cântăreşte piesa cu o balanţă analitică, obţinând masa piesei m = 178 g.

a) Determinaţi materialul din care este realizată piesa. 20 puncte

Se dă tabelul următor în care sunt indicate densităţile unor metale uzuale.

b) Calculaţi suprafeţei piesei, în dm2. 10 puncte

Metalul Fier Aluminiu Cupru

Densitatea [kg/dm3] 7,8 2,7 8,9

42

BAREM DE CORECTARE ŞI NOTARE

Se punctează oricare alte modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor.

Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se

acordă fracţiuni de punct.

Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului total

acordat la 10.

SUBIECTUL I 30 puncte

A. 10 puncte

1 – c; 2 – b; 3 – b; 4 – a; 5 – d



B. 20 puncte


1 – A; 2 – A; 3 – F; 4 – F; 5 - A



b) modificarea afirmaţiilor false astfel încât să devină adevărate

3.

Densimetrele care măsoară densitatea aerului se numesc aerometre.



4.

Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional pentru vâscozitatea cinematică se numeşte metru pătrat

pe secundă. sau

Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional pentru acceleraţie se numeşte metru pe secundă la

pătrat.

Pentru oricare reformulare corectă se acordă 5 puncte.


SUBIECTUL II 30 puncte

A. 8 puncte

1 – roşie; 2 – hidrostatică; 3 – mecanic; 4 – compusă.



B. 22 puncte

a)

1 – pârghie; 2 – ac indicator; 3 – amortizoare

4 – talere; 5 – sisteme cuţit-perniţă




43

b)

echilibrarea masei de cântărit cu măsuri de masă echivalente

Pentru răspuns corect se acordă 5 puncte. Se punctează orice altă formulare echivalentă corectă.



c)

realizează legătura între pârghie şi celelalte părţi componente ale balanţei

Pentru răspuns corect şi complet se acordă 5 puncte. Se punctează orice altă formulare echivalentă

corectă.



d)

construcţie simplă, sensibilitate mare, precizie ridicată

Pentru oricare două avantaje identificate se acordă câte 1 punct.


SUBIECTUL III 30 puncte

a) 20 puncte 36

12piesă m 10.20ml 20200220VVV


rezultat final corect, 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură şi 3 puncte pentru transformarea în m3.

kg 10.178g 178m 3

Se acordă 2 puncte pentru transformarea în kg.

32

6

3

mkg 10.8910.20

10.178

V

m

Se acordă 7 puncte astfel: 2 puncte pentru formula de calcul, 2 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte pentru

rezultat final corect, 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură.

33 dmkg 9,8kg/m 8900

Se acordă 2 puncte pentru transformarea în kg/dm3.

identificare material – cupru

Se acordă 1 punct pentru identificarea corectă a materialului.

b) 10 puncte

g.SVpiesă

Se acordă 2 puncte pentru formula de calcul.

44

22223-

3-

-6piesă

dm 1m 10m 10.10 2.10

20.10

g

VS

Se acordă 8 puncte astfel: 2 puncte pentru formula de calcul, 2 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte pentru

rezultat final corect, 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură şi 3 puncte pentru transformarea

acesteia în dm2.

45

4. PLAN DE ACTIVITATE REMEDIAL

46

PLAN REMEDIAL

Realizarea planului remedial presupune parcurgerea următoarelor etape:

A. Identificarea aspectelor care trebuie remediate;

B. Diagnoza;

C. Stabilirea cauzelor;

D. Stabilirea posibilelor remedieri (la nivel de clasa şi/sau elev).

Identificarea aspectelor care trebuie remediate

Pentru instrumentul de evaluare propus în portofoliu, în urma analizei statistice a

rezultatelor obţinute de cei 25 de elevi ai clasei la care a fost aplicat (anexele 1 si 2), se desprind

următoarele categorii de aspecte care trebuie remediate:

I. Pentru itemii alocaţi nivelului cognitiv „a-şi aminti”, procentul de realizare a sarcinilor de lucru

variază între 52% şi 68%.

II. Pentru itemii alocaţi nivelului cognitiv „a înţelege”, procentul de realizare a sarcinilor de lucru


III. Pentru itemii alocaţi nivelului cognitiv „a aplica”, procentul de realizare a sarcinilor de lucru


IV. Pentru itemii alocaţi nivelului cognitiv „a analiza”, procentul de realizare a sarcinilor de lucru

este 36%.

V. Pentru itemii alocaţi nivelului cognitiv „a evalua”, procentul de realizare a sarcinilor de lucru


Diagnoza

Analiza acestor procente şi a testelor de evaluare ale fiecărui elev, permite stabilirea

următoarelor aspecte care trebuie remediate:

I. capacitate redusă de reactualizare a informaţiilor şi experienţei (prin diferenţiere şi

individualizare).

II. achiziţiile cognitive insuficiente (sub raportul operaţiilor şi cunoştinţelor) sau menţinerea

acestora la un nivel nesatisfăcător prin mecanisme subsecvente de dezvoltare prea simple ori

discontinue.

III. capacitate relativ scăzută de rezolvare a situaţiilor-problemă prin transferul cunoştinţelor şi

competenţelor dobândite, în contexte noi.

IV. capacitate de analiză scăzută mai ales în ceea ce priveşte identificarea

relaţiilor/interdependenţelor dintre componentele unui sistem, identificarea cauzelor unui fenomen

sau a premiselor care stau la baza unei probleme/situaţii problematice, identificarea erorilor din

formularea unor enunţuri.

V. capacitate de evaluare insuficient dezvoltată, necesară pentru validarea/formularea unor judecăţi

de valoare, pentru justificarea/motivarea anumitor aspecte teoretice şi/sau practice.

Stabilirea cauzelor

Pe categorii de aspecte care se impun remediate, cauzele pot fi grupate astfel:

C1. capacitate

redusă de

memorare

neînţelegerea noţiunilor transmise

lipsa exerciţiilor mnezice în diferite contexte (în procesul instructiv şi

înafara sa)

activităţile de învăţare proiectate abordeaază sporadic tehnici mnezice

C2. achiziţii

cognitive

insuficiente

discontinuităţi multiple în pregătirea generală şi de specialitate datorate

absenteismului şi interesului scăzut pentru formarea

generală/profesională

deprinderi de învăţare insuficient formate/neadaptate formării

profesionale

47

C3. capacitate

scăzută de

rezolvare a

situaţiilor-problemă

incapacitate de aplicare a unor relaţii date

capacitate scăzută de transfer a deprinderilor/cunoştinţelor

număr scăzut de sarcini de lucru pentru dezvoltarea capacităţii de

transfer în contexte noi

C4. capacitate de

analiză scăzută capacitate scăzută de interpretare a unor relaţii date între

mărimi/fenomene

insuficienta exersare a gândirii critice

C5. capacitate

redusă de evaluare deprinderi de calcul insuficiente (apreciere ordin de mărime, unităţi de

măsură)

lipsa de consecvenţă în formularea judecăţilor, aprecierilor,

argumentărilor, justificărilor etc.

Stabilirea posibilelor remedieri

48

Numele şi

prenumele

elevului

Priorităţi

identificate Cauze Activitate remedială

Intervalul

de timp

Persoana/e

responsabilă/

e

Resurse

Preda Marius

Ghindeanu

Ionuţ

Gogoaşe Mihail

Văcuţă Ştefan

Tot Gabriel

Drăguşin Liviu

Firan Ana

Maria

(elevi care deţin

ultimele poziţii

în clasamentul

notelor şi multe

absenţe)

Vocabular

de

specialitate

insuficient

Cunoştinţe

insuficiente

Dezvoltarea limbajului tehnic de

specialitate

Motivarea elevului pentru studiu

individual

Exerciţii de comunicare verbală şi în

scris

Exerciţii de creştere a capacităţii de

memorare

Permanent Bălăşoiu T.

Profesor lb.

română

Fişe de lucru

Documentaţie de

specialitate

Resurse IT

Deprinderi

de învăţare

insuficient

formate

Lipsă de

preocupare a

părinţilor faţă

de copii

Absenteism

Dezvoltarea abilităţilor de învăţare

Consilierea elevului în scopul

reducerii numărului de absenţe

nemotivate

Informarea părinţilor privind

numărul de absenţe şi situaţia şcolară

a elevului

Permanent Bălăşoiu T.

Diriginte

Consilier

psihopedagogi

c

Părinţi

Fişe de

documentare

Resurse IT

Lipsă de

interes faţă

de

activităţile

de formare

profesională/

generală

Cunoştinţe

insuficiente

Neînţelegerea

noţiunilor

transmise

Proiectarea activităţilor de învăţare

care să ţină cont de stilurile de

învăţare ale elevilor/inteligenţele

emoţionale.

Activități de învăţare repetitive

pentru exersarea memoriei

(îmbunătăţirea caracteristicilor

mnezice referitoare la volum,

trăinicie, completitudine,

promptitudine, fidelitate)

Utilizarea, pentru evaluare, a testelor

Ori de cîte

ori este

nevoie

Bălăşoiu T. Proiectare

didactică

Cărţi de metodică

de specialitate

49

care să cuprindă itemi de nivel

cognitiv mediu/ superior.

Nicolaescu Ionel

Frusina Ion

(elevi care au

poziţie mediană

în clasamentul

notelor)

Neînţelegere

a

informaţiilor

transmise

Lipsa atenţiei

în timpul

orelor

Discontinui-

tăţi multiple

în pregătirea

generală şi de

specialitate

Proiectarea activităţilor de învăţare

cu suport electronic (link-uri spre

explicaţii) sau fişe de documentare

cu minidicţionare

Antrenarea elevilor în elaborarea

unui glosar de termeni specifici

(activitate de grup, competenţă

cheie)

Joc didactic „Cine ştie, câştigă!”

pentru explicarea unor termeni

specifici (în perechi)

Ori de

câte ori

este

nevoie


didactică

Resurse IT

Lipsa

capacităţii de

analiză şi

sinteză

Dezvoltarea

capacității de

analiză şi

sinteză

Exerciţii practice de sistematizare a

unor conţinuturi.

Activităţi de învăţare pentru

creşterea capacităţii de adaptare la

diverse sarcini de lucru (de exemplu,

activarea achiziţiilor anterioare în

alte contexte)

Fişe de lucru cu sarcini graduale

Permanent Bălăşoiu T. Documentaţie de

specialitate

Cumpănaşu

Andrei

Pascu Ana-

Maria

(elevi care au

poziţie mediană

în clasamentul

notelor)

Capacitate

scăzută de

rezolvare a

situaţiilor-

problemă

Capacitate

scăzută de

transfer a

deprinderilor/

cunoştinţelor

în contexte

noi

Utilizarea unor fişe de lucru în care

sarcinile de lucru să fie graduale

Sarcini de lucru tip întrebare

structurată

Activităţi de învăţare cu suport

documentar structurat, cu exemple de

analogii, similitudini etc.

Utilizarea, pentru evaluare, a testelor

care să cuprindă diverse tipuri de

itemi

Permanent Bălăşoiu T. Fişe de lucru

Documentaţie de

specialitate

Resurse IT

50

Stanciu Ştefan

Dan Ovidiu

(elevi care deţin

primele poziţii

în clasamentul

notelor)

Capacitate

redusă de

evaluare

Lipsa de

consecvenţă

în formularea

judecăţilor,

aprecierilor,

argumentă-

rilor, justifi-

cărilor etc.

Activităţi de învăţare dedicate:

„De ce ... se întâmplă astfel”

„Ce s-ar întâmpla dacă ... ?”,

completare a unor argumentări

lacunare date etc.

Fişe de lucru personalizate pentru

performanţe ridicate

Ori de cîte

ori este

nevoie


didactică

51

BIBLIOGRAFIE

52

[1] Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas

Educaţional, Bucureşti, 2003

[2] Lisievici, P., Evaluarea în învăţământ. Teorie, practică, instrumente, Editura Aramis,

2002

[3] Meyer, Geneviève, De ce şi cum evaluăm, Editura Polirom, 2000

[4] Lichiardopol Gabriela, ş.a., Profesor – evaluator de competenţe profesionale. Suport

de curs, 2012

[5] Oţet, Florina, ş.a., Ghid de evaluare la disciplinele socio-umane, Bucureşti, 2000

[6] Avram, Maria, Standard de pregătire profesională – liceu tehnologic/nivel 3/tehnician

mecatronist, Bucureşti, 2005

[7] Mareş, F., ş.a., Sisteme de automatizare şi tehnici de măsurare în domeniu. Teorie şi

aplicaţii pentru pregătirea examenului de bacalaureat tehnic 1, Editura Pax Aura Mundi,

2008

[8] Tănăsescu, Maria, ş.a., Măsurări tehnice. Manual pentru clasa a X-a, liceu tehnologic,

Editura Aramis, 2005

[9] www.tvet.ro

[10] http://www.scritube.com/economie/indicatorii-tendintei-centrale24484.php

53

Anexa 1. Borederoul de notare

la testul de evaluare sumativă aplicat elevilor unei clase cu efectivul 23/prezenţi 23 este următorul:

Tabelul 5

Item

Elev I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13 I14 I15 I16 Punctaj Notă

1 0 0 0,2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0,2 1

2 0,2 0 0 0,2 0 0,2 0 0,2 0 0,2 0 0 0 0 0 0 1 2

3 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0 0 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0 2 3

4 0,2 0,2 0,2 0 0 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0 0 2 3

5 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0,2 0 0 0,2 0,2 1 0 3 4

6 0 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0,2 0 0 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0 1 3 4

7 0,2 0,2 0,2 0 0 0 0 0 0 0,2 0 0 0 0 1,2 1 3 4

8 0,2 0 0,2 0 0 0,2 0 0,2 0,2 0 0 0 0,2 0,2 1 1,7 4,1 5

9 0 0 0,2 0 0,2 0 0,2 0 0 0,2 0,2 0 0 0,2 1,2 1,6 4 5

10 0 0 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0 0,2 0 0 0,2 1 1,6 4 5

11 0,2 0,2 0 0,2 0 0 0 0 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0 1,2 1,6 4,9 6

12 0 0 0,2 0,2 0 0,2 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 1,8 1,2 5 6

13 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0 0 0 0,2 0,2 0 0 0,2 1,4 2 5 6

14 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0 0,2 0 0 0,2 0,2 0,2 0 0,2 1,8 1,4 5 6

15 0 0 0 0 0,2 0 0,2 0,2 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 1,8 2 6,1 7

16 0 0 0,2 0 0,2 0 0,2 0,7 0,7 0,2 0,2 0 0,2 0,2 1,4 2 6,2 7

17 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0 0 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 1,3 2 6 7

18 0 0 0,2 0 0,2 0,2 0 0,7 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0 2 1,3 6,1 7

19 0 0 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 2,6 1 6,1 7

20 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0 0,2 0,7 0,7 0,2 0,2 0 0,2 0,2 1,8 2 7 8

21 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0,7 0,7 0 0,2 0 0,2 0,2 2 2 7,2 8

22 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0,7 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 2 1,4 7 9

23 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,7 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 2,1 3 8,9 10

Itemi

corecţi 14 13 15 12 15 12 12 13 14 17 18 12 15 18 9 11

Anexa 2. Statistică descriptivă

Datele obţinute în urma evaluării pot fi prezentate în mai multe moduri:

1. Sub formă numerică: o listă în care, pe o coloană notele apar scrise în ordine crescătoare

(sau descrescătoare), iar pe cealaltă coloană se înregistrează de câte ori a fost obţinută

fiecare dintre aceste note. Acest mod de prezentare a datelor se numeşte distribuţia

frecvenţelor/valorilor (Tab. 6);

Tabelul 6

Nota 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Număr elevi 1 1 2 3 3 4 5 2 1 1

23 elevi

2. Sub formă grafică: diagrame, histograme ş.a.

55

Analiza pe elev/grup de elevi

Chiar dacă, de obicei, profesorul comunică rezultatele individuale ale elevilor săi,

există situaţii când el trebuie să ştie cum performează întreaga clasă de elevi, ca grup.

Indicatori de grup

1. Tendinţa centrală furnizează informaţii despre „mijlocul” distribuţiei notelor.

Indicatorii tendinţei centrale sunt utilizaţi în analiza statistică a fenomenelor de masă,

reprezentând expresia sintetizării într-un singur nivel reprezentativ a ceea ce este esenţial,

tipic şi general în apariţia, manifestarea şi dezvoltarea fenomenelor.

Principalii indicatori ai tendinţei centrale sunt:

1. valoarea medie;

2. valoarea mediană;

3. valoarea dominantă.

Noţiunea de tendinţă centrală conduce spre media aritmetică şi, faţă de ceilalţi doi

indicatori ai tendinţei centrale – mediana şi dominanta – este mai puţin utilă în interpretarea

rezultatelor unui test.

a) Media x se calculează ca medie aritmetică şi rezultă:

65,5x

Se recomandă ca media unui test să fie 50% din scorul maxim (recomandare valabilă

doar pentru testele normative); luând în considerare şi factorul de ghicire a răspunsurior, este

recomandat ca media să crească la 55-60%.

Observaţie:

Media aritmetică este sensibilă faţă de valorile extreme, astfel că devine

nereprezentativă dacă termenii seriei sunt prea împrăştiaţi.

Principalele caracteristici ale mediilor [10]:

1. Mediile sunt indicatorii statistici cu cel mai mare grad de aplicabilitate practică.

2. Mediile se prezintă ca mărimi cu caracter abstract, în sensul că valoarea medie - de cele

mai multe ori - nu coincide cu niciuna dintre valorile individuale din care s-a calculat (în

exemplul anterior, niciunul dintre elevi nu a obţinut nota 5,65).

3. Media este nivelul la care ar fi ajuns caracteristica înregistrată, dacă, în toate cazurile, toţi

factorii esenţiali şi neesenţiali ar fi acţionat constant.

4. Pentru a asigura un conţinut real mediilor calculate, valorile individuale din care se obţin

trebuie să fie cât mai apropiate, să existe o omogenitate a colectivităţii. În cazul

eterogenităţii colectivităţii, aceasta trebuie separată pe grupe calitative pentru care se

calculează medii parţiale.

b) Modul (valoarea dominantă sau valoarea modală) reprezintă nota/scorul obţinut de cei mai

mulţi elevi (valoarea care are cea mai mare frecvenţă de apariţie).

Pentru testul analizat, modul este 7,00.

56

Nota Număr de elevi

1 1

2 1

3 2

4 3

5 3

6 4

7 5

8 2

9 1

10 1

c) Mediana este scorul obţinut de candidatul din „mijloc”, după ce scorurile au fost scrise în

ordine crescătoare sau descrescătoare.

Observaţie:

În cazul când seria notelor are număr par de elemente, mediana se calculează ca

medie aritmetică simplă a celor doi termeni din centrul seriei.

1 2 3 4 5 I 6 7 8 9 10

Pentru testul analizat, se observă că mediana are valoarea 5,50

Se poate aprecia că atât mediana cât şi media aritmetică sunt măsuri la fel de bune ale

tendinţei centrale. Aceasta deoarece numărul elevilor este mare (25) şi nu sunt note extreme

atipice (notele se înscriu într-o repartiţie gaussiană).

2. Dispersia scorurilor arată variabilitatea rezultatelor obţinute sau, altfel spus, cât de

apropiate sau depărtate sunt acestea faţă de tendinţa centrală. Doi dintre parametrii importanţi

ai dispersiei sunt domeniul valorilor şi deviaţia standard.

a) Domeniul valorilor este diferenţa dintre nota maximă şi nota minimă obţinute de elevi

la un test.

În cazul testului analizat, domeniul valorilor este 10 – 1 = 9

b) Deviaţia standard, notată cu σ se calculează pe baza diferenţelor dintre nota fiecărui

elev şi media aritmetică a tuturor notelor:

σ = 2,17

Valorile mici ale deviaţiei standard corespund situaţiilor în care notele obţinute sunt

omogene, adică nu sunt prea dispersate faţă de media lor. Altfel spus, deviaţiile standard mici

permit caracterizarea mai exactă a performanţelor elevilor prin media notelor lor.

Nota care are

frecvenţa cea mai

mare reprezintă

valoarea dominantă.

57

Analiza pe itemi (pentru testele normative)

Se realizează prin determinarea valorii numerice a unor indicatori specifici şi anume:

1. Indicele de dificultate (p)

Dificultatea unui item este indicată de numărul (sau procentul) elevilor care au răspuns

corect la itemul respectiv. Formula de calcul este următoarea:

Indicele de dificultate are valori cuprinse între 0 şi 1.

O valoare apropiată de 1 indică un item uşor, în timp ce o valoare apropiată de 0

semnalează prezenţa unui item dificil. Valorile acceptabile pentru p sunt cuprinse între 0,2 şi

0,8, cu o valoare dezirabilă de 0,5-0,6 care asigură o dispersie maximă a rezultatelor.

Tabelul 7

Indice de dificultate

Item

Valoare

absolută

Valoare

relativă

I1 14/23 0,61

I2 13/23 0,56

I3 15/23 0,65

I4 12/23 0,52

I5 15/23 0,65

I6 12/23 0,52

I7 12/23 0,52

I8 13/23 0,56

I9 14/23 0,61

I10 17/23 0,74

I11 18/23 0,78

I12 12/23 0,52

I13 15/23 0,65

I14 18/23 0,78

I15 9/23 0,39

I16 11/23 0,47

Observaţii:

A. Pentru itemul I15 (completare+întrebare structurată) al cărui punctaj maxim este 3puncte

am considerat răspuns corect punctajul mai mare sau egal cu 1,8p;

B. Pentru itemul I16 (rezolvare de probleme) al cărui punctaj maxim este 3 puncte am

considerat răspuns corect punctajul mai mare sau egal cu 1,5p.

Concluzii:

a. Indicele de dificultate are valori acceptabile (între 0,2 şi 0,8).

b. Valori apropiate de cele dezirabile (0,5-0,6) prezintă itemii marcaţi: este de aşteptat ca,

pentru aceştia, dispersia rezultatelor să fie maximă.

Numărul elevilor care au răspuns corect la item

p =

Numărul total de elevi

58

2. Indicele de dificultate (p) pentru fiecare distractor

Se calculează pentru fiecare opţiune a unui item cu alegere multiplă. Un distractor cu

indice mai mic de 5% este considerat nesatisfăcător şi trebuie eliminat.

Pentru testul analizat s-a determinat:

Tabelul 8

Item

Opţiune I1 I2 I3 I4 I5

Corect 14 13 15 12 15

Distractor 1


3 4 3 3 2

0,13 0,17 0,13 0,13 0,08

Distractor 2


2 3 2 5 3

0,08 0,13 0,08 0,21 0,13

Distractor 3


4 3 3 3 3

0,17 0,13 0,13 0,13 0,13

Observaţie:

Nici un distractor nu are indicele de dificultate sub 5%, deci nu trebuie eliminat.

3. Indicele de discriminare (d)

În stabilirea puterii de discriminare a unui item se porneşte de la ipoteza că elevii care

au obţinut notă mare la întregul test, ar trebui să obţină punctaje bune la fiecare item al

testului.

Pentru calcularea indicelui de discriminare a unui item se parcurg următoarele etape:

- Se aranjează în ordine crescătoare notele tuturor elevilor;

- Se împart elevii în 5 grupe în raport cu notele obţinute (primii 20%, următorii 20%

ş.a.m.d.);

- Se utilizează formula:

Indicele de discriminare are valori cuprinse între –1 şi +1.

O valoare de –1 indică faptul că toţi elevii buni (cu note mari) au rezolvat itemul

corect şi toţi elevii slabi (cu note mici) au dat răspunsuri greşite.

În contrast, un indice +1 arată că toţi elevii slabi au răspuns bine, în timp ce toţi elevii

buni au răspuns greşit la itemul respectiv. Evident, această situaţie nu este acceptabilă şi

itemul trebuie eliminat.

Valorile principale ale indicelui de discriminare şi semnificaţia acestora:

d ≥ 0,4 itemul este bun

0,3 ≤ d ≤ 0,39 itemul necesită o mică revizuire

0,20 ≤ d ≤ 0,29 itemul necesită o foarte atentă revizuire

d ≤ 0,19 itemul se elimină

primii 20% care au răspuns corect – ultimii 20% care au răspuns corect

d =

1/5.(Numărul total de elevi)

59

În cazul testului anlizat statistic, pentru itemul I2, item cu alegere multiplă, al cărui

răspuns corect se află pe poziţia b), s-a determinat indicele de discriminare:

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Tabelul 9

Primii 20% 2 3 4 Ultimii 20%

A 0 2 2 0 3 4

B 0 5 3 3 2 13

C 0 1 1 1 0 3

D 1 1 0 1 0 3

43,023

10

5

23

20dA

Itemul este bun.

pA = 0,68; şi deci, itemul este bun şi din punct de vedere al dificultăţii.

pB = 0,12;

pC=0,08;

pD=0,12

Indicii de dificultate ai distractorilor se încadrează în limitele normale (p ≥ 0,05).

BĂLĂȘOIU TATIANA Școala: COLEGIUL „ȘTEFAN ODOBLEJA … model A-FINAL/4.Electric... · 1 Nume...

Documents

Transcript of BĂLĂȘOIU TATIANA Școala: COLEGIUL „ȘTEFAN ODOBLEJA … model A-FINAL/4.Electric... · 1 Nume...