1
Nume si prenume: BĂLĂȘOIU TATIANA Școala: COLEGIUL „ȘTEFAN ODOBLEJA” Localitatea: CRAIOVA Domeniul: ELECTRIC GRUPA: 10
2
Motto:
„ A evalua înseamnă a da un sens.” Geneviève Meyer
3
CUPRINS
1. Planificarea evaluarii .................................................................................................. 4
2. Exemple de de itemi ................................................................................................... 12
2.1. Itemi cu alegere multiplă ............................................................................... 14
2.2. Itemi pereche ................................................................................................ 16
2.3. Itemi duali ..................................................................................................... 18
2.4. Itemi de completare ...................................................................................... 22
2.5. Item structurat .............................................................................................. 23
2.6. Itemi rezolvare de probleme ......................................................................... 25
2.7. Eseu structurat .............................................................................................. 31
3. Instrument de evaluare sumativă ............................................................................ 33
4. Plan de activitate remedial ....................................................................................... 45
Bibliografie ................................................................................................................. 51
Anexa 1 ........................................................................................................................... 53
Anexa 2 ........................................................................................................................... 54
4
1. PLANIFICAREA EVALUĂRII
5
Planul de evaluare
Unul dintre cele mai importante aspecte în etapa de proiectare a evaluării este elaborarea
planului de evaluare.
Un plan de evaluare este un instrument esenţial de management al evaluării care permite
evaluatorului atingerea următoarelor obiective:
gestionarea procesului de evaluare;
colectarea informaţiilor necesare deciziilor de îmbunătăţire, economisindu-se astfel resurse
importante.
Planul de evaluare este un instrument important în verificarea internă şi externă.
Funcţiile planului de evaluare sunt [4]:
1. oferă o imagine sistematică asupra modalităţilor în care vor fi evaluate rezultatele învăţării;
2. definesc o abordare sistematică în vederea îmbunătăţirii continue a procesului de evaluare.
Apreciind că procesul evaluării se desfăşoară ciclic, planul de evaluare reprezintă primul pas
(faza de planificare) în ciclul continuu de îmbunătăţire a procesului de evaluare.
Planul de evaluare pune în evidenţă detalii cu privire la specificaţiile acestui proces, şi
anume aspecte referitoare la [3]:
metodele de evaluare cele mai eficace (din punctul de vedere al costurilor şi duratei) pentru orice
tip de calificare;
caracteristicile şi relaţiile între diferitele obiective ale evaluării pe parcursul său, ca urmare a
încheierii unui program de formare/învăţare;
rezultatele învăţării care urmează a fi evaluate;
corelarea obiectivelor evaluării cu metodele de evaluare corespunzătoare;
informarea tuturor părţilor implicate – inclusiv a cursanţilor – în ceea ce priveste cerinţele de
evaluare pentru o anumită (parte a) calificare(ării).
Un plan de evaluare reprezintă un instrument esenţial pentru procesul de evaluare
în sine şi pentru determinarea modalităţii în care practica evaluării poate fi continuu
îmbunătăţită prin raportarea la cerinţele formării.
Elaborarea unui plan de evaluare
Elaborarea unui plan de evaluare reprezintă o etapă a procesului de evaluare care parcurge
un ciclu al calității format din cei patru paşi clasici şi anume [4]:
1. planificare;
2. implementare;
3. verificare (a rezultatelor);
4. îmbunătăţire.
De aceea, planurile de evaluare oferă un cadru general al structurii pentru evaluarea
competenţelor/atingerii rezultatelor învăţării. Un plan de evaluare trebuie să acopere toate tipurile
de evaluare: iniţială, formativă, sumativă.
Procesul de planificare a evaluării este un proces repetitiv, cu grad de detaliere ridicat, ce
presupune parcurgerea a şase paşi şi anume [4]:
6
1. stabilirea scopului evaluării
2. evaluarea surselor
3. stabilirea obiectivelor evaluării
4. stabilirea metodelor
5. specificarea instrumentelor
6. verificarea planului.
Pasul 1: Stabilirea scopului evaluării pentru care se elaborează planul de evaluare
Un plan de evaluare trebuie să fie adecvat scopului urmărit. Stabilirea scopului evaluării în
vederea elaborării planului de evaluare presupune luarea în considerare a calificării în ansamblul ei şi
realizarea unor alegeri, pe baza anumitor factori care ţin seama de [3]:
tipul de evaluare (diagnostică, formativă, sumativă);
nivelul calificării;
mediul extern în care se desfăşoară procesul de evaluare;
tipurile de candidaţi posibili;
experienţa evaluatorului şi a candidaţilor etc.
În funcţie de aceşti factori sunt luate deciziile cu privire la includerea în planul de evaluare a
tuturor tipurilor de evaluare (diagnostică, formativă, sumativă), precum şi a celor referitoare la
particularizarea planului de evaluare în cazul grupurilor ţintă speciale.
Pasul 2: Evaluarea surselor
Documentele sursă necesare întocmirii planului de evaluare sunt:
1. planul de evaluare precedent (dacă există);
2. standardul de pregătire profesională corespunzător calificării resective;
3. evaluarea aplicării planului precedent de evaluare.
Pasul 3: Stabilirea obiectivelor
Având în vedere scopul general al evaluării şi anume, furnizarea dovezilor cu privire la
atingerea nivelului de competenţă, se impune ca aceasta să furnizeze combinaţia justă de dovezi în
ceea ce priveşte cunoştinţele, abilităţile şi atitudinile acumulate la un anumit nivel de
responsabilitate şi complexitate, în concordanţă cu precizările din Standardul de pregătire
profesională. Drept urmare, în procesul de evaluare, trebuie utilizat un număr de instrumente de
evaluare diferite, însă şi mai important, adecvate.
Instrumentele de evaluare trebuie să fie adecvate pentru a colecta tipuri diferite de dovezi de
competenţă.
În concluzie, pentru întocmirea unui plan de evaluare este necesară precizarea clară a
obiectivului evaluării/competenţelor sau rezultatelor învăţării care trebuie evaluate.
Odată ce aceste elemente sunt cunoscute, poate fi realizată matricea propriu-zisă (esenţa
planului de evaluare).
Pasul 4: Stabilirea metodelor de evaluare
După stabilirea obiectivelor şi componentelor evaluării (numărul de probe de evaluare sau
părţi ale probelor, în funcţie de planul de evaluare), în planul de evaluare pot fi adăugate metodele
7
adecvate de evaluare. Adecvarea metodelor este apreciată în funcţie de relevanţa acestora pentru
ceea ce se evaluează.
Pasul 5: Specificarea instrumentelor de evaluare
În această etapă trebuie descrise specificaţiile testelor (întrebările se referă la tipuri de
întrebări, conţinuturi), pentru fiecare tip de probă de evaluare în parte.
Aceste specificaţii ale testelor de evaluare îndeplinesc mai multe funcţii şi anume [4]:
sunt utlizate pentru elaborarea testelor propriu-zise, care conţin toţi itemii necesari pentru
testare;
sunt reutilizate pentru elaborarea de noi teste pentru următoarele generaţii de candidaţi la acelaşi
nivel de complexitate şi dificultate;
sunt valorificate în etapa de meta-evaluare a rezultatelor testării, pentru redefinirea itemilor din
test care nu au fost construiţi la nivelul de complexitate cerut.
Pasul 6: Verificarea planului
Ultima etapă în realizarea planului de evaluare, inclusiv a specificaţiilor testelor, o reprezintă
verificarea finală. Aceasta verificare trebuie să se concentreze pe captarea informaţiilor despre
următoarele aspecte cheie:
gradul de acoperire a aspectelor critice care trebuie evaluate;
gradul de validitate a modului în care sunt evaluate aspectele critice;
eficienţa şi eficacitatea evaluării.
8
Modulul 3: Tehnici de măsurare în domeniu [6]
PLAN DE EVALUARE Tabel 1
Forme de
evaluare Competenţe evaluate Rezultate ale învăţării
Context/Loc
de evaluare
Resursele evaluării Metode/Instrumen
te de evaluare materiale de timp
Evaluare
iniţială
1. Identificarea
mărimilor fizice şi a
unităţilor de măsură
folosite în tehnică.
2. Identificarea
elementelor unui proces
de măsurare.
3. Selectarea aparatului
de măsurat în funcţie de
mărimea măsurată.
4. Citirea corectă a
indicaţiei aparatului de
măsurat analogic/
digital.
- Identificarea mărimilor electrice şi
neelectrice.
- Corelarea mărimilor electrice şi
neelectrice cu unităţile de măsură şi
cu mijloacele de măsurare directă.
- Identificarea mijloacelor de
măsurare după metoda de
măsurare/criteriile de măsurare.
- Măsurarea directă a mărimilor
electrice.
în clasă
în laborator
test de
evaluare
echipament
specific de
laborator
conform
SPP
S1
S1
probă scrisă
probă scrisă
probă practică
probă practică
întrebări orale
probă practică
înterebări orale
Evaluare
formativă
16.1. Explică structura
instalaţiilor/ sistemelor
de măsurare.
- Identificarea componentelor în
schemele structurale şi în cadrul
instalaţiei/ sistemului de măsurare.
- Explicarea rolului funcţional al
componentelor instalaţiei/ sistemului
de măsurare.
- Utilizarea schemelor structurale
pentru identificarea legăturilor
funcţionale dintre componentele
instalaţiei/ sistemului de măsurare.
în clasă
în clasă
în laborator
în atelierul
de pregătire
practică
fişe de lucru
test scris
fişe de
autoevaluar
e
scheme
structurale
de instalaţii/
sisteme de
măsurare
instrucţiuni
de lucru
pentru probe
practice
fişe de
S2
S3
S4
S5
S6
S7
S8
S9
probă scrisă
probă practică
fişe de autoevaluare
observare
sistematică
probă scrisă
întrebări orale
probă scrisă
probă practică
întrebări orale
9
observare a
probelor
practice
instalaţii
observare
sistematică
Evaluare remedială a competenţei 16.1. Explică structura instalaţiilor/sistemelor de măsurare – S10 Eseu structurat
Evaluare
formativă
16.2. Execută operaţii
pregătitoare pentru
utilizarea tehnicilor de
măsurare.
- Utilizarea
documentaţiei
tehnice pentru
identificarea
condiţiilor impuse
la exploatarea
mijloacelor de
măsurare şi
echipamentelor
utilizate.
- Determinarea
prin calcul sau pe
baza documentaţiei
tehnice a valorilor
prognozate pentru
mărimile măsurate
- Selectarea
mijloacelor de
măsurare necesare
- Realizarea
operaţiilor
pregătitoare pentru
utilizarea unei
instalaţii/sistem de
măsurare dat.
în clasă
în laborator
în clasă
în laborator
în laborator
în atelierul de
pregătire practică
fişe de lucru
fişe de
autoevaluare
documentaţie
tehnică (cărţi
tehnice,
instrucţiuni de
utilizare)
test scris
fişe de lucru
fişe de lucru
instrucţiuni de
lucru pentru
probe practice
fişe de observare
mijloace/sisteme
/instalaţii de
măsurare
conform SPP
S11
S12
S13
S14
S15
S16
S17
S18
probă practică
fişe de autoevaluare
observare
sistematică
probă scrisă
probă practică
întrebări orale
observare
sistematică
Evaluare remedială a competenţei
16.2. Execută operaţii pregătitoare pentru utilizarea tehnicilor de măsurare S19 Probă practică
Evaluare
formativă
16.3. Utilizează tehnici
de măsurare pentru
- Precizarea
mărimilor tehnice
în laborator
în atelierul de
fişe de lucru
fişe de
S20
S21
întrebări orale
10
determinarea/
monitorizarea mărimilor
tehnice specifice
proceselor industriale.
măsurabile cu o
instalaţie de
măsurare dată.
- Indicarea
mijloacelor şi
metodelor de
măsurare utilizate
la determinarea/
monitorizarea
mărimilor tehnice
specifice.
- Realizarea unei
instalaţii de măsu-
rare după o schemă
structurală dată.
- Măsurarea/
monitorizarea
mărimilor tehnice
specifice
proceselor
industriale.
- Analizarea
rezultatelor
măsurării.
pregătire practică
în laborator
în atelierul de
pregătire practică
în laborator
în atelierul de
pregătire practică
în laborator
în atelierul de
pregătire practică
la agenţi economici
în laborator
în clasă
autoevaluare
instrucţiuni de
lucru pentru
probe practice
fişă de observare
a probei practice
întrebări orale
instrucţiuni de
lucru pentru
probă practică
fişă de observare
a probei practice
fişe de lucru
S22
S23
S24
S25
S26
S27
întrebări orale
probă practică
întrebări orale
probă scrisă
întrebări orale
Evaluare
formativă
3.2. Gestionează
conflicte
- Identificarea
surselor de conflict
- Identificarea
modalităţilor de
rezolvare a
conflictelor
- Medierea
conflictelor.
în clasă
în laborator
în atelierul de
pregătire practică
la agenţi economici
fişe de lucru
fişe de
autoevaluare pe toată durata
pregătirii, ori de câte
ori este cazul, prin
organizarea clasei în
echipe/grupe
întrebări orale
observarea
sistematică a
probelor practice
Evaluare
formativă
3.3. Gestionează
aşteptările factorilor
- Definirea
rolurilor
în clasă
în laborator
fişe de
autoevaluare
întrebări orale
observarea
11
interesaţi. funcţionale şi a
intereselor
factorilor
interesaţi.
- Anticiparea şi
satisfacerea
aşteptărilor
acestora.
în atelierul de
pregătire practică
la agenţi economici
chestionare sistematică a
probelor practice
Evaluare remedială a competenţelor
16.3. Utilizează tehnici de măsurare pentru determinarea/ monitorizarea mărimilor tehnice specifice proceselor
industriale.
3.2. Gestionează conflicte
3.3. Gestionează aşteptările factorilor interesaţi. S28
probă practică
studiu de caz
investigaţie
Evaluare
sumativă
Toate competenţele
modulului
Monitorizarea mărimilor tehnice specifice instalaţiei de
încălzire şi preparare a apei calde menajere din şcoală, prin
parcurgerea următoarelor etape:
- precizarea mărimilor măsurabile
- identificarea mijloacelor de măsurare din instalaţie
- reprezentarea schemei structurale a instalaţiei incluzând
punctele de măsurare
- măsurarea mărimilor specifice
- înregistrarea/organizarea valorilor în formatul utilizat de
personalul tehnic al instalaţiei
- analizarea rezultatelor şi comunicarea acestora
S29
probă practică
întrebări orale
miniproiect
12
2. EXEMPLE DE ITEMI
13
Cadrul conceptual
Tehnica de testare
Tehnica de testare reprezintă totalitatea modalităţilor structurate şi identificabile ca atare,
prin care evaluatorul declanşează şi orientează obţinerea unor răspunsuri din partea elevilor, în
conformitate cu obiectivele sau specificaţiile testului.
Itemul
În sens restrâns, itemii reprezintă elementele componente ale unui instrument de evaluare
(test).
În sens larg, itemii reprezintă nu numai elementele amintite anterior, ci şi tipul de răspuns
aşteptat din partea elevului.
Noţiunea de item este indisolubil legată de noţiunea de obiectiv al învăţării [1, 2]. În
acest sens, este evident că formularea clară şi precisă a obiectivelor învăţării reprezintă garanţia
îndeplinirii lor prin procesul de predare-învăţare-evaluare şi totodată, condiţia absolut necesară
pentru proiectarea unor itemi de calitate.
Prin urmare, prima etapă a proiectării unui item constă în formularea obiectivului pe care
trebuie să-l evalueze.
Itemii se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii, dar două dintre acestea sunt mai
importante, şi anume:
obiectivitatea în notare
tipul de răspuns aşteptat.
În funcţie de obiectivitatea în notare, itemii pot fi:
itemi obiectivi
itemi cu alegere duală
itemi cu alegere multiplă
itemi de tip pereche
itemi semiobiectivi
itemi cu răspuns scurt
întrebări structurate
itemi subiectivi
itemi de tip rezolvare de probleme
itemi de tip eseu structurat
itemi de tip eseu nestructurat.
Din punct de vedere al răspunsului aşteptat, există două categorii de itemi:
itemi pentru care răspunsul este selectat sau marcat dintr-o listă de opţiuni; aceştia sunt itemii
obiectivi;
itemi pentru care răspunsul trebuie elaborat; aceştia sunt itemii semiobiectivi şi itemii subiectivi.
14
Itemi obiectivi
Sunt acei itemi care permit o notare obiectivă: pentru fiecare item din această categorie
există un singur răspuns corect, pe care elevul trebuie să-l aleagă dintr-o listă de variante plauzibile
şi paralele.
2.1. Itemi cu alegere multiplă
Formularea itemilor de evaluare folosind tehnica alegerii multiple presupune solicitarea
alegerii unui răspuns dintr-o listă de alternative oferite de cel ce proiectează itemii respectivi
pentru o singură premisă [2].
Un item construit conform acestei tehnici are, prin urmare, două componente:
premisă;
listă de alternative.
La nivelul alternativelor, se face distincţia între:
alternativa corectă, numită răspuns sau cheie;
alternativele incorecte, dar plauzibile, numite distractori.
Itemii cu alegere multiplă pot fi proiectaţi în două variante:
alegerea răspunsului corect
în acest caz, printre alternative se află una care este corectă în raport cu premisa, celelalte
fiind greşite;
alegerea celui mai bun răspuns
în acest caz, alternativele formulate în legătură cu premisa se caracterizează, fiecare în parte,
printr-un anumit grad de adecvare faţă de aceasta; pe baza unor procese mentale complexe şi
discriminări de fineţe, elevul trebuie să identifice răspunsul cel mai bun.
Exemple
Profilul: Tehnic
Domeniul de pregătire de bază/Calificarea profesională:
Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: M4 – Sisteme de automatizare
Competenţe vizate:
CS2. Indicarea mărimilor care intervin în schema de principiu a unui
sistem de reglare automată.
CS3. Analizarea rolului funcţional al componentelor sistemului de
reglare automată.
CS5. Specificarea funcţionării componentelor sistemelor de reglare
automată.
CS6. Alegerea componentelor sistemelor de reglare automată potrivit
unor criterii date.
15
10 puncte
Scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru
fiecare dintre afirmaţiile numerotate cu cifre de la 1 la 5.
Este corectă o singură variantă de răspuns.
1. Mărimea de intrare în elementul de execuţie se numeşte:
a) mărime de acţionare;
b) mărime de execuţie;
c) mărime de comandă;
d) mărime de reacţie.
2. Sistemele de reglare automată, la care toate mărimile care intervin au aceeaşi gamă de valori şi
aceeaşi natură fizică se numesc:
a) continue; b) omogene; c) adaptive; d) unificate
3. Traductoarele parametrice se mai numesc:
a) pasive; b) active; c) analogice; d) numerice
4. La un traductor de calitate:
a) sensibilitatea şi rezoluţia sunt mari
b) sensibilitatea şi rezoluţia sunt mici
c) sensibilitatea este mare şi rezoluţia este mică
d) sensibilitatea este mică şi rezoluţia este mare
5. Adaptorul din componenţa traductorului are rolul de a asigura cuplarea cu:
a) sursa auxiliară de energie
b) dispozitivele de automatizare
c) circuitele interne de liniarizare
d) procesul de măsurare
Barem de corectare şi notare
1 – c; 2 – d; 3 – a; 4 – c; 5 – b
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
Observaţii
1. Consider că formularea „Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare răspunsului
corect”, folosită frecvent în formularea itemilor cu alegere multiplă, poate fi îmbunătăţită, în
sensul de a solicita elevului să scrie litera în dreptul cifrei corespunzătoare itemului propus spre
rezolvare. De exemplu, consider că formularea propusă este mai potrivită, fiind lipsită de
ambiguităţi.
2. S-au alocat 2 puncte pentru fiecare dintre cei 5 itemi în ipoteza că aceştia sunt incluşi într-un
test cu mai multe tipuri de itemi pentru care punctajul maxim este de 100 puncte, inclusiv cele 10
puncte din oficiu.
16
2.2. Itemi de tip pereche
Tehnica perechilor [5] solicită elevului stabilirea unor corespondenţe între cuvinte,
propoziţii, fraze, numere, litere sau alte categorii de simboluri distribuite pe două coloane paralele.
Elementele din prima coloană, pentru care urmează a se identifica elementele corespondente
din coloana a doua, sunt denumite, de obicei, premise.
Elementele din cea de-a doua coloană sunt, de regulă, denumite răspunsuri.
Criteriul sau criteriile pe baza cărora urmează a se stabili perechile de elemente sunt
enunţate sau explicate în instrucţiuni.
Profilul: Tehnic
Domeniul de pregătire de bază/Calificarea profesională:
Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: M4 – Sisteme de automatizare
Competenţe vizate:
CS3. Analizarea rolului funcţional al componentelor
sistemului de reglare automată.
Exemplul 1
10 puncte
În coloana A sunt indicate caracteristici statice ale traductoarelor, iar în coloana B sunt
enumerate definiţii ale acestora. Scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, asocierea dintre
fiecare cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din coloana B.
A. Caracteristici statice B. Definiţii
1. domeniul de măsurare a. diferenţa algebrică între valoarea indicată de traductor şi
valoarea reală a mărimii măsurate
2. repetabilitatea b. intervalul în cadrul căruia traductorul permite efectuarea
corectă a măsurării
3. reproductibilitatea c. intervalul maxim de variaţie a mărimii de intrare necesar
pentru a determina apariţia unui salt al semnalului de
ieşire
4. rezoluţia d. precizia unui set de măsurători pe un interval lung de timp
5. sensibilitatea e. precizia unui set de măsurători pe un interval scurt de timp
f. raportul dintre variaţia mărimii de ieşire şi variaţia
mărimii de intrare
Barem de corectare şi notare
1 – b; 2 – e; 3 – d; 4 – c; 5 - f
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
17
Profilul: Tehnic
Domeniul de pregătire de bază/Calificarea profesională:
Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: M4 – Sisteme de automatizare
Competenţe vizate:
CS2. Indicarea mărimilor care intervin în schema de principiu a
unui sistem de reglare automată.
CS7. Specificarea elementelor din sistemul de reglare automată.
Exemplul 2
10 puncte
În coloana A sunt enumerate elementele componente ale sistemelor de reglare automată, iar
în coloana B sunt indicate mărimi de ieşire din aceste elemente. Scrieţi, pe foaia de
test/examen/concurs, asocierea dintre fiecare cifră din coloana A şi litera corespunzătoare din
coloana B.
A. Elemente componente ale sistemelor de
reglare automată B. Mărimi de ieşire
1. element de comparaţie a. eroare
2. element de execuţie b. mărimea de comandă
3. instalaţie tehnologică c. mărimea de execuţie
4. regulator automat d. mărimea de reacţie
5. traductor de reacţie e. mărimea de referinţă
f. mărimea reglată
Barem de corectare şi notare
1 – a; 2 – c; 3 – f; 4 – b; 5 – d.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
18
2.3. Itemi duali
Tehnica alegerii duale se caracterizează prin faptul că solicită elevului să asocieze unul sau
mai multe enunţuri cu una dintre componentele unor cupluri de alternative duale, cum ar fi:
adevărat-fals, corect-greşit, enunţ factual-enunţ de opinie etc.
Tehnica alegerii duale se foloseşte atunci când se impune ca, într-un interval mic de timp, să
fie abordat un volum mare de rezultate ale învăţării situate la nivelurile cognitive de cunoaştere şi
înţelegere [1].
Itemii cu alegere duală îşi dovedesc utilitatea atunci când evaluatorul urmăreşte:
să testeze însuşirea unor cunoaştinţe; în acest sens, elevul este solicitat să determine dacă o
definiţie, o regulă sau un principiu sunt formulate corect;
să determine dacă elevul poate utiliza o definiţie pentru a face diferite clasificări;
să determine dacă elevii pot aprecia corectitudinea unui fapt sau material prezentat;
să testeze capacitatea elevilor de a evalua un material;
să aplice principii pentru a judeca acurateţea unor relaţii de tip cauză-efect.
Profilul: Tehnic
Domeniul de pregătire de bază/Calificarea profesională:
Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: M4 – Sisteme de automatizare
Competenţe vizate:
CS2. Indicarea mărimilor care intervin în schema de principiu
a unui sistem de reglare automată.
CS6. Alegerea componentelor sistemelor de reglare automată
potrivit unor criterii date.
CS8. Prezentarea funcţionării sistemului de reglare automată.
Exemple
Varianta I
25 puncte
Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare, numerotate cu cifre de la 1 la 5.
Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, în dreptul cifrei
corespunzătoare afirmaţiei, litera A.
Dacă apreciaţi că afirmaţia este falsă, scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, în dreptul cifrei
corespunzătoare afirmaţiei, litera F şi modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină
adevărată.
Nu se acceptă folosirea negaţiei.
1. Impulsul unitar are amplitudine infinită.
2. Sistemele de reglare pentru acţionarea roboţilor industriali sunt sisteme de urmărire.
3. Un sistem de reglare automată poate fi caracterizat de o infinitate de regimuri staţionare.
4. Regimul staţionar de funcţionare al unui sistem de reglare automată se mai numeşte regim stabil.
5. Pentru a compara traductoare cu domenii de măsurare diferite se foloseşte noţiunea de
sensibilitate relativă.
Barem de corectare şi notare
19
a) identificarea valorii de adevăr a afirmaţiilor
1 – A; 2 – F; 3 – A; 4 – F; 5 - A
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 3 puncte.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
b) modificarea afirmaţiilor false astfel încât să devină adevărate
2.
Sistemele de reglare pentru acţionarea roboţilor industriali sunt sisteme de reglare după program.
Pentru reformulare corectă se acordă 5 puncte.
Pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte.
4.
Regimul staţionar de funcţionare al unui sistem de reglare automată se mai numeşte regim static.
Pentru reformulare corectă se acordă 5 puncte.
Pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte.
Varianta II
20 puncte
Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare, numerotate cu cifre de la 1 la 6.
1. Impulsul unitar are amplitudine infinită.
2. Sistemele de reglare pentru acţionarea roboţilor industriali sunt sisteme de urmărire.
3. Un sistem de reglare automată poate fi caracterizat de o infinitate de regimuri staţionare.
4. Regimul staţionar de funcţionare al unui sistem de reglare automată se mai numeşte regim stabil.
5. Pentru a compara traductoare cu domenii de măsurare diferite se foloseşte noţiunea de
sensibilitate relativă.
6. Răspunsul indicial al elementului integrator este semnalul treaptă unitară.
a) Pentru fiecare dintre afirmaţiile de la 1 la 5, scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, cifra
corespunzătoare enunţului şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată,
sau litera F, dacă apreciaţi că afirmaţia este falsă. 5 puncte
b) Pentru enunţul 6, transcrieţi pe foaia de test/examen/concurs, cuvântul care determină caracterul
eronat al afirmaţiei, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului, astfel încât afirmaţia să devină
adevărată. 5 puncte
Barem de corectare şi notare
a) identificarea valorii de adevăr a afirmaţiilor
1 – A; 2 – F; 3 – A; 4 – F; 5 - A
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
b)
- transcrierea cuvântului care determină caracterul eronat al afirmaţiei
treaptă
Pentru răspuns corect se acordă 5 puncte.
20
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
- înlocuirea cuvântului, astfel încât afirmaţia să devină adevărată
Răspunsul indicial al elementului integrator este semnalul rampă unitară.
Pentru răspuns corect se acordă 5 puncte.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
Observaţii
În cazul itemilor duali, am propus două variante.
Prima variantă, folosită frecvent, are alocat un punctaj mai mare (pentru că volumul de
muncă este mai mare: pe lângă identificarea valorii de adevăr a afirmaţiilor, sunt de reformulat
două afirmaţii false), dar prezintă dezavantajul că sarcinile de lucru nu sunt clar delimitate (în
cazul afirmaţiilor false se solicită atât identificarea valorii de adevăr, cât şi reformularea, pentru a
deveni adevărate), ceea ce conduce la o disipare a efortului intelectual al elevului.
A doua variantă, mai nouă, separă cu claritate sarcinile de lucru şi solicită gradual efortul
intelectual al elevului, ajutându-l să identifice mai uşor răspunsurile corecte şi, de aceea, şi
punctajul alocat este puţin mai mic.
21
Itemi semiobiectivi
Itemii semiobiectivi se caracterizează prin faptul că elevul este pus în situaţii cognitive de
nivel mai înalt, de elaborare parţială sau totală a răspunsului şi nu de alegere a acestuia dintr-o listă
de opţiuni, ca în cazul itemilor obiectivi. În acest fel, evaluatorul are posibilitatea de a identifica
natura eventualelor erori comise de elev, ceea ce justifică utilizarea acestui tip de itemi în scop
diagnostic [2]. Totodată, există posibilitatea de a testa o gamă mai largă de capacităţi intelectuale şi
rezultate ale învăţării, la un nivel de dificultate variabil şi cu complexitatea dorită.
Itemii semiobiectivi pot fi:
itemi care solicită un răspuns scurt;
întrebări structurate.
Itemi care solicită un răspuns scurt
Prin intermediul acestui tip de itemi, pot fi abordate rezultate ale învăţării precum [1]:
cunoaşterea terminologiei de specialitate, a unor simboluri, notaţii, unităţi de măsură;
cunoaşterea unor fapte, principii, reguli, metode, proceduri;
interpretarea unor date;
aplicarea unor cunoştinţe;
recunoaşterea şi nominalizarea unor elemente din structura sistemelor specifice domeniului
studiat;
capacitatea de integrare a unor elemente necesare din punct de vedere sintactic sau semantic într-
un context dat;
înlocuirea unor elemente dintr-un context dat, astfel încât să se realizeze o finalitate precizată.
Observaţie
Itemii care solicită un răspuns scurt sunt itemi a căror fidelitate poate fi diminuată, cu
uşurinţă prin formatul răspunsului, corectitudinea gramaticală. Acest dezavantaj poate fi evitat
prin construirea cât mai exactă a itemilor, fără a lăsa loc prea multor dispute ştiinţifice.
Exemple
Profilul: Tehnic
Domeniul de pregătire de bază/Calificarea profesională:
Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: M4 – Sisteme de automatizare
Competenţe vizate:
CS2. Indicarea mărimilor care intervin în schema de principiu a
unui sistem de reglare automată.
CS5. Specificarea funcţionării componentelor sistemelor de reglare
automată.
10 puncte
22
2.4. Itemi de completare
Scrieţi, pe foaia de test/examen/concurs, noţiunile cu care trebuie să completaţi spaţiile libere din
afirmaţiile următoare, astfel încât acestea să fie corecte.
1. Funcţia indicială reprezintă _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ sistemului de reglare automată la o mărime de
intrare tip treaptă unitară.
2. Traductoarele _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ se caracterizează prin faptul că semnalul de ieşire este variabil,
proporţional cu mărimea de intrare.
Barem de corectare şi notare
1. răspunsul; 2. analogice
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 5 puncte.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
23
2.5. Item structurat
Întrebări structurate
O întrebare structurată reprezintă suma mai multor subîntrebări, de tip obiectiv sau
semiobiectiv, legate între ele printr-un element comun.
Prin intermediul întrebărilor structurate se pot evalua [5]:
capacitatea de a urmări, recunoaşte, adapta şi construi o schemă logică pentru un proces dat;
capacitatea de a realiza, din aproape în aproape, un sistem structurat folosind anumite
informaţii/tehnici de lucru.
O întrebare structurată poate să conţină materiale suport şi informaţii suplimentare ce se
adaugă treptat, conferind procesului de evaluare varietate, complexitate şi gradualitate. Se pot
verifica totodată cunoştinţe, dar şi priceperi şi deprinderi, sporind gradul de obiectivitate faţă de
itemii cu răspuns deschis. Subîntrebările din componenţa itemului permit creşterea progresivă a
dificultăţii cerinţelor, dar se recomandă ca subîntrebările să fie independente, adică răspunsul la o
întrebare să nu depindă de răspunsul la întrebările precedente [1]
Exemplu
Profilul: Tehnic
Domeniul de pregătire de bază/Calificarea profesională:
Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: M4 – Sisteme de automatizare
Competenţe vizate:
CS2. Indicarea mărimilor care intervin în schema de principiu a
unui sistem de reglare automată.
CS3. Analizarea rolului funcţional al componentelor sistemului
de reglare automată.
CS7. Specificarea elementelor din sistemul de reglare automată.
30 puncte
În figura următoare este reprezentată schema bloc a unui sistem de reglare automată.
a) Definiţi sistemul de reglare automată. (5 p)
24
b) Precizaţi denumirea elementelor din schema bloc, numerotate cu 1, 2, 3, 4 şi 5. (15 p)
c) Precizaţi denumirea mărimilor fizice/semnalelor care se propagă între elementele componente
din schema bloc, notate cu i, ε, u, m, y, r. (6 p)
d) Explicaţi rolul funcţional al elementului 1 din schema bloc. (4 p)
Barem de corectare şi notare
a)
Sistemul de reglare automată este ansamblul format dintr-o instalaţie tehnologică şi echipamentul
de automatizare care asigură funcţionarea automată a acesteia.
Pentru răspuns corect se acordă 5 puncte. Se punctează oricare altă definiţie corectă.
Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 2 puncte.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
b)
1 – element de comparaţie (comparator, comparator diferenţial); 2 – regulator automat; 3 – element
de execuţie; 4 – instalaţie tehnologică; 5 – traductor de reacţie.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 3 puncte. Punctajul se acordă şi pentru răspunsurile
echivalente precizate în paranteză.
Pentru fiecare răspuns parţial corect sau incomplet se acordă câte 1 punct.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
c)
i – mărime de referinţă (mărime de intrare, consemn, variaţie program); ε – eroare (abatere); u –
mărime de comandă; m – mărime de execuţie; y – mărime reglată (mărime de ieşire); r –
mărime de reacţie.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 1 punct. Punctajul se acordă şi pentru răspunsurile
echivalente precizate în paranteză.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
d)
EC – elementul de comparaţie prin diferenţă sau comparatorul diferenţial are rolul de a compara
permanent mărimea de ieşire a instalaţiei tehnologice cu o mărime de acelaşi fel, cu valoare
prescrisă (considerată constantă), rezultatul comparaţiei fiind semnalul de eroare ε.
Pentru răspuns corect şi complet se acordă 4 puncte. Punctajul se acordă şi pentru formulări
echivalente corecte.
Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 2 puncte.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
25
Itemi subiectivi
Itemii subiectivi sau itemii cu răspuns deschis testează rezultate ale învăţării care testează
originalitatea, creativitatea şi caracterul personal al răspunsurilor [1]. Itemii subiectivi testează
capacitatea elevului de a formula, descrie, prezenta, explica diferite concepte şi relaţii, de a
argumenta sau de a propune metode de rezolvare.
Itemii subiectivi pot fi:
itemi de tip rezolvare de probleme;
itemi de tip eseu structurat;
itemi de tip eseu nestructurat.
2.6. Itemii de tip rezolvare de probleme
Obiectivele avute în vedere atunci când se utilizează astfel de itemi sunt [1]:
înţelegerea problemei;
obţinerea informaţiilor necesare rezolvării problemei;
formularea şi testarea ipotezelor;
descrierea metodelor de rezolvare a problemei;
elaborarea unui scurt raport despre rezultatele obţinute;
posibilitatea de generalizare şi de transfer a tehnicilor de rezolvare.
Exemplul 1
Profilul: Tehnic
Domeniul de pregătire de bază/Calificarea profesională:
Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: M4 – Sisteme de automatizare
Competenţe vizate:
CS4. Identificarea elementelor constructive ale componentelor
sistemelor de reglare automată.
CS5. Specificarea funcţionării componentelor sistemelor de
reglare automată.
30 puncte
Se consideră un traductor potenţiometric realizat în variantă liniară (figura a) şi în variantă circulară
(figura b). Se cunosc rezistenţa electrică totală a traductorului Rt = 104 Ω şi lungimea sa totală lt =
5.10–2 m.
a) Calculaţi rezistenţa electrică, în
megohmi, între cursor şi
capătul de măsurare A al
traductorului ştiind că poziţia
cursorului este situată la
distanţa l = 10–2
m de acest
capăt. (9 p)
26
b) Calculaţi distanţa, în milimetri, între cursor şi capătul de măsurare A, dacă rezistenţa electrică
între cursor şi acest capăt este 30% din rezistenţa totală. (15 p)
c) Calculaţi unghiul dintre cursor şi capătul de măsurare A dacă traductorul se dispune circular
corespunzător unui unghi de 3π/2 rad ca în figura b, iar rezistenţa electrică între cursor şi capătul de
măsurare este 4.103 Ω. (6 p)
Barem de corectare şi notare
a)
t
tRR
se acordă 2 puncte
3
2
24 10.2
10.5
1010R se acordă 4 puncte astfel: 2 puncte pentru înlocuiri, 1 punct pentru
rezultat final corect şi 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură
M 10.210.2 33R se acordă 3 puncte
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
b)
t
tRR
tR100
30R
se acordă 2 puncte
34 10.310100
30R se acordă 4 puncte astfel: 2 puncte pentru înlocuiri, 1 punct pentru
rezultat final corect şi 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură
t
t
R
R se acordă 2 puncte
m10.1510
10.5.10.3 3
4
23
se acordă 4 puncte astfel: 2 puncte pentru înlocuiri, 1 punct pentru
rezultat final corect şi 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură
mm 15m10.15 3 se acordă 3 puncte
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
c)
t
tRR
se acordă 2 puncte
rad5
3
10
2
310.4
R
R4
3
t
t
se acordă 4 puncte astfel: 2 puncte pentru înlocuiri, 1 punct
pentru rezultat final corect şi 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
27
Exemplul 2
Profilul: Tehnic
Domeniul de pregătire de bază/Calificarea profesională:
Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: M3 – Tehnici de măsurare în domeniu
Competenţe vizate:
CS1. Identificarea componentelor în schemele structurale şi în
cadrul instalaţiei/sistemului de măsurare.
CS2. Determinarea prin calcul sau pe baza documentaţiei
tehnice a valorilor prognozate pentru mărimile măsurate.
30 puncte
În figura alăturată este reprezentat panoul frontal al unui aparat de măsurare.
a) Precizaţi denumirea aparatului de măsurare.
(2 p)
b) Precizaţi tipul aparatului de măsurare ţinând
cont de modul de prezentare a rezultatului
măsurării. (2 p)
c) Precizaţi denumirea elementelor inscripţionate
pe cadranul aparatului cu cifrele 1, 2, 3, 4, 5 şi 6.
(12 p)
d) Calculaţi constanta aparatului. (5 p)
e) Calculaţi valoarea rezistenţei adiţionale
necesare pentru extinderea domeniului de
măsurare la 300 V. (9 p)
Barem de corectare şi notare
a)
voltmetru
Pentru răspuns corect se acordă 2 puncte.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
b)
aparat analogic (cu ac indicator)
Pentru răspuns corect se acordă 2 puncte. Punctajul se acordă şi pentru răspunsul echivalent
precizat în paranteză.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
c)
1 – aparat feromagnetic; 2 – scara gradată cu 150 diviziuni;
3 – domeniul maxim de măsurare; 4 – valoarea rezistenţei interne;
5 – clasa de exactitate (clasa de precizie); 6 – ac indicator;
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte. Punctajul se acordă şi pentru răspunsul
echivalent precizat în paranteză.
Pentru fiecare răspuns parţial corect sau incomplet se acordă câte 1 punct.
28
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
d)
div
V 1,0
150
15
N
UC n
Se acordă 5 puncte astfel: 2 puncte pentru formula de calcul, 1 punct pentru înlocuiri, 1 punct pentru
rezultat final corect şi 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură.
e)
)1n(RR Vad
Se acordă 2 puncte pentru formula de calcul scrisă corect.
2015
300
U
Un
n
max
Se acordă 4 puncte astfel: 2 puncte pentru formula de calcul, 1 punct pentru înlocuiri, 1 punct pentru
rezultat final corect.
475000)120(25000R ad
Se acordă 3 puncte astfel: 1 punct pentru înlocuiri, 1 punct pentru rezultat final corect şi 1 punct pentru
precizarea unităţii de măsură.
29
Exemplul 3
Probă practică
Profilul: Tehnic
Domeniul de pregătire de bază/Calificarea profesională:
Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: M3 – Tehnici de măsurare în domeniu
Competenţe vizate:
CS1. Selectarea mijloacelor de măsurare necesare.
CS2. Realizarea operaţiilor pregătitoare pentru utilizarea
unei instalaţii/sistem de măsurare dat.
CS3. Realizarea unei instalaţii de măsurare după o schemă
structurală dată.
CS4. Măsurarea/monitorizarea mărimilor tehnice spacifice
proceselor industriale.
CS5. Analizarea rezultatelor măsurării.
CS6.Aplicarea legislaţiei privind securitatea şi sănătatea la
locul de muncă.
100 puncte
PROBA PRACTICĂ
Aveţi la dispoziţie:
- o sursă de tensiune continuă, reglabilă
- două multimetre numerice
- o placă pe care sunt montate rezistoare de rezistenţă cunoscută, fiecare având terminalele
conectate la câte o pereche de borne
- conductoare pentru realizarea conexiunilor electrice
Se cere:
Verificarea experimentală a circuitului divizor de tensiune, utilizat ca traductor de intrare
pentru mărimi electrice.
Pentru aceasta veţi răspunde următoarelor cerinţe:
1. definirea circuitului divizor de tensiune
2. reprezentarea schemei electrice de principiu a unui circuit divizor de tensiune
3. scrierea relaţiilor matematice asociate circuitului divizor de tensiune
4. realizarea practică a unui circuit divizor de tensiune, utilizând echipamentul pus la
dispoziţie
5. măsurarea mărimilor necesare pentru verificarea relaţiilor caracteristice circuitului
6. înregistrarea rezultatelor sub formă tabelară
7. verificarea relaţiilor caracteristice circuitului divizor de tensiune prin valorile numerice
obţinute
8. justificarea eventualelor inegalităţi obţinute.
30
FIŞĂ DE OBSERVARE
A PROBEI PRACTICE
Cerinţa Punctaj propus Punctaj
obţinut
Definiţia circuitului divizor de
tensiune
5 p
Reprezentarea schemei
electrice de principiu a unui
circuit divizor de tensiune.
14 p
Două rezistoare înseriate 4 p
Notare mărimi caracteristice: R1, R2, U, I,
U1, U2 6x1 p = 6 p
Marcare sensuri tensiuni (U, U1, U2) şi
curent 4x1 p = 4 p
Scrierea relaţiilor matematice
asociate reprezentării schemei
electrice a divizorului de
tensiune
6 p
URR
RU
21
11
3 p
URR
RU
21
22
3 p
Realizarea practică a unui
circuit divizor de tensiune
folosind elementele de circuit
puse la dispoziţie: un circuit cu
două rezistoare înseriate,
alimentat de la o sursă de
tensiune continuă
15 p
Înseriere rezistoare 2x5 p = 10 p
Alimentare de la sursă 5 p
Măsurarea tensiunilor 9 p
Măsurare U 3 p
Măsurare U1 3 p
Măsurare U2 3 p
Înregistrarea rezultatelor
măsurării
6 p
Realizare tabel 3 p
Înregistrarea rezultatelor măsurării 3 p
Verificarea relaţiilor
caracteristice prin valorile
numerice obţinute
20 p
Verificarea relaţiei pentru U1 10 p
Verificarea relaţiei pentru U2 10 p
Justificarea eventualelor
inegalităţi obţinute
5 p
Organizarea ergonomică a
locului de muncă (CC)
5 p
Respectarea normelor de
electrosecuritate şi a
instrucţiunilor de lucru specifice
(CC)
5 p
TOTAL 90 puncte
OFICIU 10 puncte
31
2.7. Itemii de tip eseu structurat
Capacităţile intelectuale care pot fi evaluate prin utilizarea acestui tip de itemi sunt [1]:
capacitatea de a recunoaşte, organiza şi integra ideile;
capacitatea de exprimare personală, în scris;
capacitatea de a realiza interpretarea şi aplicarea datelor.
Prin această tehnică de evaluare, se cere elevului să formuleze, în scris, un răspuns în
conformitate cu un set de cerinţe.
În general, itemii de tip eseu sunt uşor de proiectat. Ceea ce este mai dificil de elaborat este
răspunsul aşteptat necesar pentru întocmirea baremului de notare. Este evident că, în acest caz,
obiectivitatea notării este scăzută, iat timpul alocat corectării este destul de mare. Prin urmare, see
recomandă folosirea acestui tip de itemi mai ales, pentru evaluări curente şi mai puţin, pentru
concursuri sau examene.
Exemplu
Profilul: Tehnic
Domeniul de pregătire de bază/Calificarea
profesională:
Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: M4 – Sisteme de automatizare
Competenţe vizate:
CS3. Analizarea rolului funcţional al componentelor
sistemului de reglare automată.
CS4. Identificarea elementelor constructive ale
componentelor sistemelor de reglare automată.
20 puncte
Realizaţi un eseu cu titlul „Traductoare termorezistive” după următoarea structură de idei:
a. Definiţia traductoarelor termorezistive.
b. Relaţia matematică prin care este descrisă dependenţa rezistenţă-temperatură, inclusiv
semnificaţia notaţiilor utilizate.
c. Principalele tipuri constructive de traductoare termorezistive.
d. Două deosebiri între tipurile constructive de traductoare termorezistive.
e. Materiale utilizate (minim două) pentru fiecare tip constructiv de traductor termorezistiv.
Barem de corectare şi notare
a)
Un traductor termorezistiv este un traductor de temperatură format din rezistoare sensibile la
temperatură, confecţionate din materiale conductoare sau semiconductoare a căror rezistenţă variază
cu temperatura.
Se acordă 6 puncte pentru răspuns corect şi complet. Se punctează orice altă formulare
echivalentă corectă.
Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 3 puncte.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
32
b)
Rt = R0 [1 + α.(t – t0)]
Rt – rezistenţa electrică la o temperatură oarecare, t
R0 – rezistenţa electrică la temperatura de referinţă, t0
α – coeficient de variaţie a rezistenţei cu temperatura
t – t0 – variaţia de temperatură
Se acordă 12 puncte astfel: 4 puncte pentru formula scrisă corect, câte 2 puncte pentru explicitarea
corectă a fiecărei notaţii folosite.
Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 8 puncte astfel: 4 puncte pentru formula scrisă
corect şi câte 1 punct pentru explicitarea corectă, dar incompletă a fiecărei notaţii folosite.
Se punctează asemănător orice altă formulare echivalentă corectă.
Pentru lipsa răspunsului sau răspuns greşit se acordă 0 puncte.
c)
termorezistoare şi termistoare
Se acordă câte 1 punct pentru fiecare răspuns corect.
Pentru lipsa răspunsului sau răspuns greşit se acordă 0 puncte.
d)
Coeficientul de variaţie a rezistenţei la termorezistenţe este totdeauna pozitiv, iar la termistoare
poate fi şi negativ.
Termorezistenţele se realizează din materiale conductoare, termistoarele din materiale
semiconductoare.
Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare deosebire precizată corect şi complet.
Pentru lipsa răspunsului sau răspuns greşit se acordă 0 puncte.
e)
Termorezistenţe: platină, nichel, cupru, wolfram.
Termistoare: oxizi de crom, oxizi de mangan, oxizi de cobalt, oxizi de nichel
Se acordă câte 1 punct pentru fiecare material precizat corect.
Pentru lipsa răspunsului sau răspuns greşit se acordă 0 puncte.
33
3. INSTRUMENT DE EVALUARE SUMATIVĂ
34
Matricea de specificaţii
Odată stabilit tipul de test ce urmează a fi administrat elevilor, şi anume de evaluare
sumativă, este nevoie de o modalitate prin care să se ofere certitudinea că testul măsoară aspectele
critice ale competenţei/competenţelor şi are o bună validitate de conţinut.
Cea mai frecvent utilizată metodă prin care se răspunde acestui deziderat este construirea
matricei de specificaţii pentru testul respectiv.
„Matricea de specificatii constă într-un tabel cu două intrări care serveşte la proiectarea şi
organizarea itemilor dintr-un test docimologic în care sunt precizate, pe de o parte, competenţele
de evaluat corelate cu nivelurile taxonomice la care se plasează acestea, şi pe de altă parte
conţinuturile care vor fi vizate.” [4].
Prin urmare, matricea de specificaţii face legătura între competenţe,
conţinuturi şi evaluare.
Interdependenţe în procesul de predare-învăţare-evaluare
Liniile matricei de specificaţii se referă la elementele de conţinut vizate, iar coloanele, la
nivelurile cognitive corespunzătoare competenţelor de evaluat. Se au în vedere procesele cognitive
definite conform taxonomiei lui Bloom/Anderson, şi anume: a-și aminti; a înțelege; a aplica; a
analiza; a evalua; a crea.
MATRICE
DE
SPECIFICAŢII
EVALUARE COMPETENŢE
CONŢINUTURI
35
În realizarea matricei am utilizat doar acele procese cognitive pe care am considerat că este
necesar să fie evaluate prin testul proiectat, şi anume: a-și aminti; a înțelege; a aplica; a analiza; a
evalua.
Celulele tabelului, situate la intersecţia dintre conţinuturi şi nivelurile cognitive stabilite se
completează cu procentele alocate fiecărui item (din totalul itemilor conţinuţi de test).
Realizarea matricei de specificaţii
Se stabilesc procentele ce vor fi evaluate din fiecare conţinut/temă raportate la nivelurile
cognitive/competenţele specificate în matrice.
Astfel, pentru unitatea de învăţare „Mijloace pentru măsurarea mărimilor tehnice
caracteristice proceselor industriale – mărimi fizico-chimice (balanţe, densimetre, pH-metre,
vâscozimetre, ceasuri şi cronometre)” s-au identificat [6] şase arii de conţinut prin raportare la
condiţiile de aplicabilitate din structura competenţelor specifice subordonate unităţii de competenţe
tehnice generale „Tehnici de măsurare în domeniu”, şi anume:
C1: Identificarea mărimilor tehnice măsurabile cu o instalaţie de măsurare dată.
C2: Indicarea mijloacelor de măsurare utilizate la determinarea mărimilor tehnice specifice.
C3: Identificarea metodelor de măsurare utilizate la determinarea mărimilor tehnice specifice.
C4: Determinarea prin calcul sau pe baza documentaţiei tehnice a valorilor prognozate pentru
mărimile măsurate.
C5: Explicarea rolului funcţional al componentelor instalaţiei/sistemului de măsurare.
C6: Identificarea componentelor în schemele structurale şi în cadrul instalaţiei/ sistemului de
măsurare.
În continuare se stabileste ponderea pe care fiecare competenţă şi element de conţinut o va
avea în cadrul testului. Astfel:
pe ultima linie a matricei se obţin ponderile exprimate în procente pentru nivelurile cognitive;
pe ultima coloană a matricei rezultă ponderile exprimate în procente pentru conţinuturile
definite.
Aceste procente sunt necesare pentru a calcula numărul de itemi.
S-a stabilit ca testul de evaluare sumativă să conţină 20 de itemi după care am calculat
numărul de itemi pentru fiecare conţinut/competenţă cu ajutorul formulei:
număr itemi = (procent x număr total de itemi)
şi apoi s-a completat fiecare celulă a matricei cu rezultatele obţinute.
36
Matricea de specificaţii cu ponderi procentuale
Tabelul 2
Niveluri cognitive
Conţinuturi
a-şi
aminti
a
înţelege
a
aplica
a
analiza
a
evalua
Pondere
%
1. Identificarea mărimilor
tehnice măsurabile cu o
instalaţie de măsurare dată.
7% 4% 1% 2% 1% 15%
2. Indicarea mijloacelor de
măsurare utilizate la
determinarea mărimilor tehnice
specifice.
9% 4% 2% 5% 5% 25%
3. Identificarea metodelor de
măsurare utilizate la
determinarea mărimilor tehnice
specifice.
1% 4% 3% 1% 1% 10%
4. Determinarea prin calcul sau
pe baza documentaţiei tehnice
a valorilor prognozate pentru
mărimile măsurate.
1% 1% 13% 1% 4% 20%
5. Explicarea rolului funcţional
al componentelor instalaţiei/
sistemului de măsurare.
1% 8% 1% 4% 1% 15%
6. Identificarea componentelor
în schemele structurale şi în
cadrul instalaţiei/sistemului de
măsurare.
2% 3% 4% 4% 2% 15%
Pondere % 20% 30% 25% 15% 10% 100%
Observaţii:
2. Cu referire la conţinuturi
În alocarea procentelor în celulele matricei de specificaţii, am ţinut seama de faptul că, în cadrul
acestei unităţi de învăţare, ponderea mai mare revine cunoaşterii mijloacelor de măsurare
(componente, rol funcţional, principiu de funcţionare) şi determinării prin calcul a valorilor
mărimilor fizico-chimice studiate şi mai puţin metodelor de măsurare.
2. Cu referire la nivelurile cognitive
În alocarea procentelor în celulele matricei de specificaţii, am ţinut seama de nivelul colectivului de
elevi testaţi: majoritatea elevilor au un nivel mediu spre ridicat, existând atât elevi capabili de
performanţă, cât şi elevi mai slabi pentru care am proiectat itemi corespunzători.
37
Matricea de specificaţii cu număr de itemi
Tabelul 3
Conţinuturi a-şi
aminti
a
înţelege
a
aplica
a
analiza
a
evalua
Număr
itemi
1. Identificarea mărimilor tehnice
măsurabile cu o instalaţie de
măsurare dată.
1,4
2
itemi
0,8
1 item 0,2 0,4 0,2
3 itemi
2. Indicarea mijloacelor de
măsurare utilizate la determinarea
mărimilor tehnice specifice.
1,8
2
itemi
0,8
1 item 0,4
1,0
1 item
1,0
1 item
5 itemi
3. Identificarea metodelor de
măsurare utilizate la determinarea
mărimilor tehnice specifice.
0,2 0,8
1 item
0,6
1 item 0,2 0,2
2 itemi
4. Determinarea prin calcul sau pe
baza documentaţiei tehnice a
valorilor prognozate pentru
măimile măsurate.
0,2 0,2 2,6
3 itemi 0,2
0,8
1 item
4 itemi
5. Explicarea rolului funcţional al
componentelor
instalaţiei/sistemului de măsurare.
0,2 1,6
2 itemi 0,2
0,8
1 item 0,2
3 itemi
6. Identificarea componentelor în
schemele structurale şi în cadrul
instalaţiei/sistemului de măsurare.
0,4 0,6
1 item
0,8
1 item
0,8
1 item 0,4
3 itemi
Număr itemi 4
itemi 6 itemi 5 itemi 3 itemi 2 itemi 20
În urma procesului de proiectare a instrumentului de evaluare, s-a completat/verificat
matricea de specificaţii cu itemii respectivi.
38
Matricea de specificaţii a instrumentului de evaluare
Tabelul 4
Conţinuturi a-şi
aminti
a
înţelege
a
aplica
a
analiza
a
evalua
1. Indicarea mărimilor tehnice măsurabile
cu o instalaţie de măsurare dată.
I9,
I10 I3
2. Indicarea mijloacelor de măsurare
utilizate la determinarea mărimilor tehnice
specifice.
I2,
I8 I12 I15b I15d
3. Identificarea metodelor de măsurare
utilizate la determinarea mărimilor tehnice
specifice.
I4 I11
4. Determinarea prin calcul sau pe baza
documentaţiei tehnice a valorilor
prognozate pentru măimile măsurate.
I1,
I6,
I16b
I16a
5. Explicarea rolului funcţional al
componentelor instalaţiei/sistemului de
măsurare.
I5,
I13 I15c
6. Identificarea componentelor în schemele
structurale şi în cadrul instalaţiei/sistemului
de măsurare.
I7 I14 I15a
39
INSTRUMENT DE EVALUARE SUMATIVĂ
Calificarea: Tehnician operator tehnică de calcul
Modulul: Tehici de măsurare în domeniu
Competenţele vizate:
1. Explică structura instalaţiilor/sistemelor de măsurare.
2. Utilizează tehnici de măsurare pentru determinarea/monitorizarea mărimilor tehnice specifice
proceselor industriale.
Obiectivele evaluării:
1. Identificarea mărimilor tehnice măsurabile cu o instalaţie de măsurare dată.
2. Indicarea mijloacelor de măsurare utilizate la determinarea mărimilor tehnice specifice.
3. Identificarea metodelor de măsurare utilizate la determinarea mărimilor tehnice specifice.
4. Determinarea prin calcul sau pe baza documentaţiei tehnice a valorilor prognozate pentru
mărimile măsurate.
5. Explicarea rolului funcţional al componentelor instalaţiei/sistemului de măsurare.
6. Identificarea componentelor în schemele structurale şi în cadrul instalaţiei/sistemului de
măsurare.
Numele şi prenumele elevului: _______________________________
Data: ___________________
Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
Timp de lucru: 50 minute
SUCCES!
SUBIECTUL I 30 puncte
A. 10 puncte
Scrieţi, pe foaia de test, litera corespunzătoare răspunsului corect, pentru fiecare dintre afirmaţiile
numerotate cu cifre de la 1 la 5. Este corectă o singură variantă de răspuns.
1. Termenul X care lipseşte din relaţia 538,18 dg + X = 10,318 g este:
a) X = - 43,5 dag; b) X = 43,5 dag;
c) X = - 4,35 dag; d) X = 4,35 dag.
2. Aparatul utilizat pentru măsurarea intervalelor de timp foarte mici care separă două impulsuri
electrice se numeşte:
a) cronometru; b) cronoscop; c) ortograf; d) metronom.
40
3. Vâscozitatea dinamică este o mărime:
a) scalară şi fundamentală; b) scalară şi derivată;
c) vectorială şi fundamentală; d) vectorială şi derivată.
4. Soluţiile tampon folosite la măsurarea acidităţii sunt destinate operaţiei de:
a) calibrare; b) etalonare; c) afişare; d) amplificare.
5. Precizia ceasurilor electromecanice depinde de:
a) tensionarea arcului motor; b) turaţia motorului sincron;
c) consumul de energie electrică; d) frecvenţa reţelei electrice.
B. 20 puncte
Citiţi, cu atenţie, afirmaţiile următoare, numerotate cu cifre de la 1 la 5.
Dacă apreciaţi că afirmaţia este adevărată, scrieţi, pe foaia de test, în dreptul cifrei corespunzătoare
afirmaţiei, litera A.
Dacă apreciaţi că afirmaţia este falsă, scrieţi, pe foaia de test, în dreptul cifrei corespunzătoare
afirmaţiei, litera F şi modificaţi parţial afirmaţia pentru ca aceasta să devină adevărată.
Nu se acceptă folosirea negaţiei.
1. O microsecundă este mai mică decât o milisecundă.
2. Construcţia basculei romane se bazează pe folosirea pârghiilor cu braţe inegale.
3. Densimetrele care măsoară densitatea aerului se numesc areometre.
4. Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional pentru vâscozitatea cinematică se numeşte metru pe
secundă la pătrat.
5. Valoarea pH-ului reprezintă logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentraţiei ionilor de
hidrogen.
SUBIECTUL II 30 puncte
A. 8 puncte
Scrieţi, pe foaia de test, noţiunile cu care trebuie să completaţi spaţiile libere din afirmaţiile
următoare, astfel încât acestea să fie corecte.
1. Atunci când vine în contact cu substanţe acide, hârtia de turnesol capătă culoarea _ _
_ _ _ _ _ _ _ .
2. Balanţa Mohr-Westphal este o balanţă _ _ _ _ _ _ _ _ _ cu braţe inegale.
3. Ceasurile electronice măsoară timpul pe baza unui fenomen _ _ _ _ _ _ _ _ _ şi anume, vibraţia
unui cristal de cuarţ.
4. Balanţa _ _ _ _ _ _ _ _ _ are talerele aşezate deasupra pârghiilor.
41
B. În figura de mai jos este reprezentată o balanţă analitică.
a) Precizaţi denumirea elementelor notate cu cifrele 1, 2, 3, 4 şi 5. 10 puncte
b) Explicaţi principiul de funcţionare a balanţei analitice. 5 puncte
c) Explicaţi rolul funcţional al elementului notat cu cifra 5. 5 puncte
d) Enumeraţi două avantaje ale balanţei analitice. 2 puncte
SUBIECTUL III 30 puncte
Se dă o piesă din tablă cu contur neregulat.
Se scufundă piesa într-un cilindru gradat obţinându-se următoarele date:
volumul de apă din cilindrul gradat înainte de scufundarea piesei V1 = 200 ml;
volumul de apă din cilindrul gradat după scufundarea piesei V2 = 220 ml;
Se măsoară grosimea piesei cu şublerul rezultând valoarea g = 2 mm.
Se cântăreşte piesa cu o balanţă analitică, obţinând masa piesei m = 178 g.
a) Determinaţi materialul din care este realizată piesa. 20 puncte
Se dă tabelul următor în care sunt indicate densităţile unor metale uzuale.
b) Calculaţi suprafeţei piesei, în dm2. 10 puncte
Metalul Fier Aluminiu Cupru
Densitatea [kg/dm3] 7,8 2,7 8,9
42
BAREM DE CORECTARE ŞI NOTARE
Se punctează oricare alte modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor.
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se
acordă fracţiuni de punct.
Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea punctajului total
acordat la 10.
SUBIECTUL I 30 puncte
A. 10 puncte
1 – c; 2 – b; 3 – b; 4 – a; 5 – d
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
B. 20 puncte
a) identificarea valorii de adevăr a afirmaţiilor
1 – A; 2 – A; 3 – F; 4 – F; 5 - A
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
b) modificarea afirmaţiilor false astfel încât să devină adevărate
3.
Densimetrele care măsoară densitatea aerului se numesc aerometre.
Pentru reformulare corectă se acordă 5 puncte.
Pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte.
4.
Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional pentru vâscozitatea cinematică se numeşte metru pătrat
pe secundă. sau
Unitatea de măsură în Sistemul Internaţional pentru acceleraţie se numeşte metru pe secundă la
pătrat.
Pentru oricare reformulare corectă se acordă 5 puncte.
Pentru răspuns greşit sau lipsa acestuia se acordă 0 puncte.
SUBIECTUL II 30 puncte
A. 8 puncte
1 – roşie; 2 – hidrostatică; 3 – mecanic; 4 – compusă.
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte.
Pentru fiecare răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
B. 22 puncte
a)
1 – pârghie; 2 – ac indicator; 3 – amortizoare
4 – talere; 5 – sisteme cuţit-perniţă
Pentru fiecare răspuns corect se acordă câte 2 puncte.
Pentru fiecare răspuns parţial corect sau incomplet se acordă câte 1 punct.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
43
b)
echilibrarea masei de cântărit cu măsuri de masă echivalente
Pentru răspuns corect se acordă 5 puncte. Se punctează orice altă formulare echivalentă corectă.
Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 2 puncte.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
c)
realizează legătura între pârghie şi celelalte părţi componente ale balanţei
Pentru răspuns corect şi complet se acordă 5 puncte. Se punctează orice altă formulare echivalentă
corectă.
Pentru răspuns parţial corect sau incomplet se acordă 2 puncte.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
d)
construcţie simplă, sensibilitate mare, precizie ridicată
Pentru oricare două avantaje identificate se acordă câte 1 punct.
Pentru răspuns incorect sau lipsa răspunsului se acordă 0 puncte.
SUBIECTUL III 30 puncte
a) 20 puncte 36
12piesă m 10.20ml 20200220VVV
Se acordă 8 puncte astfel: 2 puncte pentru formula de calcul, 1 punct pentru înlocuiri, 1 punct pentru
rezultat final corect, 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură şi 3 puncte pentru transformarea în m3.
kg 10.178g 178m 3
Se acordă 2 puncte pentru transformarea în kg.
32
6
3
mkg 10.8910.20
10.178
V
m
Se acordă 7 puncte astfel: 2 puncte pentru formula de calcul, 2 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte pentru
rezultat final corect, 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură.
33 dmkg 9,8kg/m 8900
Se acordă 2 puncte pentru transformarea în kg/dm3.
identificare material – cupru
Se acordă 1 punct pentru identificarea corectă a materialului.
b) 10 puncte
g.SVpiesă
Se acordă 2 puncte pentru formula de calcul.
44
22223-
3-
-6piesă
dm 1m 10m 10.10 2.10
20.10
g
VS
Se acordă 8 puncte astfel: 2 puncte pentru formula de calcul, 2 puncte pentru înlocuiri, 2 puncte pentru
rezultat final corect, 1 punct pentru precizarea unităţii de măsură şi 3 puncte pentru transformarea
acesteia în dm2.
45
4. PLAN DE ACTIVITATE REMEDIAL
46
PLAN REMEDIAL
Realizarea planului remedial presupune parcurgerea următoarelor etape:
A. Identificarea aspectelor care trebuie remediate;
B. Diagnoza;
C. Stabilirea cauzelor;
D. Stabilirea posibilelor remedieri (la nivel de clasa şi/sau elev).
Identificarea aspectelor care trebuie remediate
Pentru instrumentul de evaluare propus în portofoliu, în urma analizei statistice a
rezultatelor obţinute de cei 25 de elevi ai clasei la care a fost aplicat (anexele 1 si 2), se desprind
următoarele categorii de aspecte care trebuie remediate:
I. Pentru itemii alocaţi nivelului cognitiv „a-şi aminti”, procentul de realizare a sarcinilor de lucru
variază între 52% şi 68%.
II. Pentru itemii alocaţi nivelului cognitiv „a înţelege”, procentul de realizare a sarcinilor de lucru
variază între 48% şi 60%.
III. Pentru itemii alocaţi nivelului cognitiv „a aplica”, procentul de realizare a sarcinilor de lucru
variază între 44% şi 72%.
IV. Pentru itemii alocaţi nivelului cognitiv „a analiza”, procentul de realizare a sarcinilor de lucru
este 36%.
V. Pentru itemii alocaţi nivelului cognitiv „a evalua”, procentul de realizare a sarcinilor de lucru
variază între 36% şi 44%.
Diagnoza
Analiza acestor procente şi a testelor de evaluare ale fiecărui elev, permite stabilirea
următoarelor aspecte care trebuie remediate:
I. capacitate redusă de reactualizare a informaţiilor şi experienţei (prin diferenţiere şi
individualizare).
II. achiziţiile cognitive insuficiente (sub raportul operaţiilor şi cunoştinţelor) sau menţinerea
acestora la un nivel nesatisfăcător prin mecanisme subsecvente de dezvoltare prea simple ori
discontinue.
III. capacitate relativ scăzută de rezolvare a situaţiilor-problemă prin transferul cunoştinţelor şi
competenţelor dobândite, în contexte noi.
IV. capacitate de analiză scăzută mai ales în ceea ce priveşte identificarea
relaţiilor/interdependenţelor dintre componentele unui sistem, identificarea cauzelor unui fenomen
sau a premiselor care stau la baza unei probleme/situaţii problematice, identificarea erorilor din
formularea unor enunţuri.
V. capacitate de evaluare insuficient dezvoltată, necesară pentru validarea/formularea unor judecăţi
de valoare, pentru justificarea/motivarea anumitor aspecte teoretice şi/sau practice.
Stabilirea cauzelor
Pe categorii de aspecte care se impun remediate, cauzele pot fi grupate astfel:
C1. capacitate
redusă de
memorare
neînţelegerea noţiunilor transmise
lipsa exerciţiilor mnezice în diferite contexte (în procesul instructiv şi
înafara sa)
activităţile de învăţare proiectate abordeaază sporadic tehnici mnezice
C2. achiziţii
cognitive
insuficiente
discontinuităţi multiple în pregătirea generală şi de specialitate datorate
absenteismului şi interesului scăzut pentru formarea
generală/profesională
deprinderi de învăţare insuficient formate/neadaptate formării
profesionale
47
C3. capacitate
scăzută de
rezolvare a
situaţiilor-problemă
incapacitate de aplicare a unor relaţii date
capacitate scăzută de transfer a deprinderilor/cunoştinţelor
număr scăzut de sarcini de lucru pentru dezvoltarea capacităţii de
transfer în contexte noi
C4. capacitate de
analiză scăzută capacitate scăzută de interpretare a unor relaţii date între
mărimi/fenomene
insuficienta exersare a gândirii critice
C5. capacitate
redusă de evaluare deprinderi de calcul insuficiente (apreciere ordin de mărime, unităţi de
măsură)
lipsa de consecvenţă în formularea judecăţilor, aprecierilor,
argumentărilor, justificărilor etc.
Stabilirea posibilelor remedieri
48
Numele şi
prenumele
elevului
Priorităţi
identificate Cauze Activitate remedială
Intervalul
de timp
Persoana/e
responsabilă/
e
Resurse
Preda Marius
Ghindeanu
Ionuţ
Gogoaşe Mihail
Văcuţă Ştefan
Tot Gabriel
Drăguşin Liviu
Firan Ana
Maria
(elevi care deţin
ultimele poziţii
în clasamentul
notelor şi multe
absenţe)
Vocabular
de
specialitate
insuficient
Cunoştinţe
insuficiente
Dezvoltarea limbajului tehnic de
specialitate
Motivarea elevului pentru studiu
individual
Exerciţii de comunicare verbală şi în
scris
Exerciţii de creştere a capacităţii de
memorare
Permanent Bălăşoiu T.
Profesor lb.
română
Fişe de lucru
Documentaţie de
specialitate
Resurse IT
Deprinderi
de învăţare
insuficient
formate
Lipsă de
preocupare a
părinţilor faţă
de copii
Absenteism
Dezvoltarea abilităţilor de învăţare
Consilierea elevului în scopul
reducerii numărului de absenţe
nemotivate
Informarea părinţilor privind
numărul de absenţe şi situaţia şcolară
a elevului
Permanent Bălăşoiu T.
Diriginte
Consilier
psihopedagogi
c
Părinţi
Fişe de
documentare
Resurse IT
Lipsă de
interes faţă
de
activităţile
de formare
profesională/
generală
Cunoştinţe
insuficiente
Neînţelegerea
noţiunilor
transmise
Proiectarea activităţilor de învăţare
care să ţină cont de stilurile de
învăţare ale elevilor/inteligenţele
emoţionale.
Activități de învăţare repetitive
pentru exersarea memoriei
(îmbunătăţirea caracteristicilor
mnezice referitoare la volum,
trăinicie, completitudine,
promptitudine, fidelitate)
Utilizarea, pentru evaluare, a testelor
Ori de cîte
ori este
nevoie
Bălăşoiu T. Proiectare
didactică
Cărţi de metodică
de specialitate
49
care să cuprindă itemi de nivel
cognitiv mediu/ superior.
Nicolaescu Ionel
Frusina Ion
(elevi care au
poziţie mediană
în clasamentul
notelor)
Neînţelegere
a
informaţiilor
transmise
Lipsa atenţiei
în timpul
orelor
Discontinui-
tăţi multiple
în pregătirea
generală şi de
specialitate
Proiectarea activităţilor de învăţare
cu suport electronic (link-uri spre
explicaţii) sau fişe de documentare
cu minidicţionare
Antrenarea elevilor în elaborarea
unui glosar de termeni specifici
(activitate de grup, competenţă
cheie)
Joc didactic „Cine ştie, câştigă!”
pentru explicarea unor termeni
specifici (în perechi)
Ori de
câte ori
este
nevoie
Bălăşoiu T. Proiectare
didactică
Resurse IT
Lipsa
capacităţii de
analiză şi
sinteză
Dezvoltarea
capacității de
analiză şi
sinteză
Exerciţii practice de sistematizare a
unor conţinuturi.
Activităţi de învăţare pentru
creşterea capacităţii de adaptare la
diverse sarcini de lucru (de exemplu,
activarea achiziţiilor anterioare în
alte contexte)
Fişe de lucru cu sarcini graduale
Permanent Bălăşoiu T. Documentaţie de
specialitate
Cumpănaşu
Andrei
Pascu Ana-
Maria
(elevi care au
poziţie mediană
în clasamentul
notelor)
Capacitate
scăzută de
rezolvare a
situaţiilor-
problemă
Capacitate
scăzută de
transfer a
deprinderilor/
cunoştinţelor
în contexte
noi
Utilizarea unor fişe de lucru în care
sarcinile de lucru să fie graduale
Sarcini de lucru tip întrebare
structurată
Activităţi de învăţare cu suport
documentar structurat, cu exemple de
analogii, similitudini etc.
Utilizarea, pentru evaluare, a testelor
care să cuprindă diverse tipuri de
itemi
Permanent Bălăşoiu T. Fişe de lucru
Documentaţie de
specialitate
Resurse IT
50
Stanciu Ştefan
Dan Ovidiu
(elevi care deţin
primele poziţii
în clasamentul
notelor)
Capacitate
redusă de
evaluare
Lipsa de
consecvenţă
în formularea
judecăţilor,
aprecierilor,
argumentă-
rilor, justifi-
cărilor etc.
Activităţi de învăţare dedicate:
„De ce ... se întâmplă astfel”
„Ce s-ar întâmpla dacă ... ?”,
completare a unor argumentări
lacunare date etc.
Fişe de lucru personalizate pentru
performanţe ridicate
Ori de cîte
ori este
nevoie
Bălăşoiu T. Proiectare
didactică
51
BIBLIOGRAFIE
52
[1] Stoica, A., Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică, Editura Humanitas
Educaţional, Bucureşti, 2003
[2] Lisievici, P., Evaluarea în învăţământ. Teorie, practică, instrumente, Editura Aramis,
2002
[3] Meyer, Geneviève, De ce şi cum evaluăm, Editura Polirom, 2000
[4] Lichiardopol Gabriela, ş.a., Profesor – evaluator de competenţe profesionale. Suport
de curs, 2012
[5] Oţet, Florina, ş.a., Ghid de evaluare la disciplinele socio-umane, Bucureşti, 2000
[6] Avram, Maria, Standard de pregătire profesională – liceu tehnologic/nivel 3/tehnician
mecatronist, Bucureşti, 2005
[7] Mareş, F., ş.a., Sisteme de automatizare şi tehnici de măsurare în domeniu. Teorie şi
aplicaţii pentru pregătirea examenului de bacalaureat tehnic 1, Editura Pax Aura Mundi,
2008
[8] Tănăsescu, Maria, ş.a., Măsurări tehnice. Manual pentru clasa a X-a, liceu tehnologic,
Editura Aramis, 2005
[9] www.tvet.ro
[10] http://www.scritube.com/economie/indicatorii-tendintei-centrale24484.php
53
Anexa 1. Borederoul de notare
la testul de evaluare sumativă aplicat elevilor unei clase cu efectivul 23/prezenţi 23 este următorul:
Tabelul 5
Item
Elev I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 I9 I10 I11 I12 I13 I14 I15 I16 Punctaj Notă
1 0 0 0,2 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0,2 1
2 0,2 0 0 0,2 0 0,2 0 0,2 0 0,2 0 0 0 0 0 0 1 2
3 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0 0 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0 2 3
4 0,2 0,2 0,2 0 0 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0 0 2 3
5 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0,2 0 0 0,2 0,2 1 0 3 4
6 0 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0,2 0 0 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0 1 3 4
7 0,2 0,2 0,2 0 0 0 0 0 0 0,2 0 0 0 0 1,2 1 3 4
8 0,2 0 0,2 0 0 0,2 0 0,2 0,2 0 0 0 0,2 0,2 1 1,7 4,1 5
9 0 0 0,2 0 0,2 0 0,2 0 0 0,2 0,2 0 0 0,2 1,2 1,6 4 5
10 0 0 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0 0,2 0 0 0,2 1 1,6 4 5
11 0,2 0,2 0 0,2 0 0 0 0 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0 1,2 1,6 4,9 6
12 0 0 0,2 0,2 0 0,2 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 1,8 1,2 5 6
13 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0 0 0 0,2 0,2 0 0 0,2 1,4 2 5 6
14 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0 0,2 0 0 0,2 0,2 0,2 0 0,2 1,8 1,4 5 6
15 0 0 0 0 0,2 0 0,2 0,2 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 1,8 2 6,1 7
16 0 0 0,2 0 0,2 0 0,2 0,7 0,7 0,2 0,2 0 0,2 0,2 1,4 2 6,2 7
17 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0 0 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 1,3 2 6 7
18 0 0 0,2 0 0,2 0,2 0 0,7 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0 2 1,3 6,1 7
19 0 0 0,2 0,2 0,2 0 0,2 0 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 2,6 1 6,1 7
20 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0 0,2 0,7 0,7 0,2 0,2 0 0,2 0,2 1,8 2 7 8
21 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0 0,7 0,7 0 0,2 0 0,2 0,2 2 2 7,2 8
22 0,2 0,2 0 0,2 0,2 0,2 0,2 0,7 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 2 1,4 7 9
23 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 0,7 0,7 0,2 0,2 0,2 0,2 0,2 2,1 3 8,9 10
Itemi
corecţi 14 13 15 12 15 12 12 13 14 17 18 12 15 18 9 11
Anexa 2. Statistică descriptivă
Datele obţinute în urma evaluării pot fi prezentate în mai multe moduri:
1. Sub formă numerică: o listă în care, pe o coloană notele apar scrise în ordine crescătoare
(sau descrescătoare), iar pe cealaltă coloană se înregistrează de câte ori a fost obţinută
fiecare dintre aceste note. Acest mod de prezentare a datelor se numeşte distribuţia
frecvenţelor/valorilor (Tab. 6);
Tabelul 6
Nota 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Număr elevi 1 1 2 3 3 4 5 2 1 1
23 elevi
2. Sub formă grafică: diagrame, histograme ş.a.
55
Analiza pe elev/grup de elevi
Chiar dacă, de obicei, profesorul comunică rezultatele individuale ale elevilor săi,
există situaţii când el trebuie să ştie cum performează întreaga clasă de elevi, ca grup.
Indicatori de grup
1. Tendinţa centrală furnizează informaţii despre „mijlocul” distribuţiei notelor.
Indicatorii tendinţei centrale sunt utilizaţi în analiza statistică a fenomenelor de masă,
reprezentând expresia sintetizării într-un singur nivel reprezentativ a ceea ce este esenţial,
tipic şi general în apariţia, manifestarea şi dezvoltarea fenomenelor.
Principalii indicatori ai tendinţei centrale sunt:
1. valoarea medie;
2. valoarea mediană;
3. valoarea dominantă.
Noţiunea de tendinţă centrală conduce spre media aritmetică şi, faţă de ceilalţi doi
indicatori ai tendinţei centrale – mediana şi dominanta – este mai puţin utilă în interpretarea
rezultatelor unui test.
a) Media x se calculează ca medie aritmetică şi rezultă:
65,5x
Se recomandă ca media unui test să fie 50% din scorul maxim (recomandare valabilă
doar pentru testele normative); luând în considerare şi factorul de ghicire a răspunsurior, este
recomandat ca media să crească la 55-60%.
Observaţie:
Media aritmetică este sensibilă faţă de valorile extreme, astfel că devine
nereprezentativă dacă termenii seriei sunt prea împrăştiaţi.
Principalele caracteristici ale mediilor [10]:
1. Mediile sunt indicatorii statistici cu cel mai mare grad de aplicabilitate practică.
2. Mediile se prezintă ca mărimi cu caracter abstract, în sensul că valoarea medie - de cele
mai multe ori - nu coincide cu niciuna dintre valorile individuale din care s-a calculat (în
exemplul anterior, niciunul dintre elevi nu a obţinut nota 5,65).
3. Media este nivelul la care ar fi ajuns caracteristica înregistrată, dacă, în toate cazurile, toţi
factorii esenţiali şi neesenţiali ar fi acţionat constant.
4. Pentru a asigura un conţinut real mediilor calculate, valorile individuale din care se obţin
trebuie să fie cât mai apropiate, să existe o omogenitate a colectivităţii. În cazul
eterogenităţii colectivităţii, aceasta trebuie separată pe grupe calitative pentru care se
calculează medii parţiale.
b) Modul (valoarea dominantă sau valoarea modală) reprezintă nota/scorul obţinut de cei mai
mulţi elevi (valoarea care are cea mai mare frecvenţă de apariţie).
Pentru testul analizat, modul este 7,00.
56
Nota Număr de elevi
1 1
2 1
3 2
4 3
5 3
6 4
7 5
8 2
9 1
10 1
c) Mediana este scorul obţinut de candidatul din „mijloc”, după ce scorurile au fost scrise în
ordine crescătoare sau descrescătoare.
Observaţie:
În cazul când seria notelor are număr par de elemente, mediana se calculează ca
medie aritmetică simplă a celor doi termeni din centrul seriei.
1 2 3 4 5 I 6 7 8 9 10
Pentru testul analizat, se observă că mediana are valoarea 5,50
Se poate aprecia că atât mediana cât şi media aritmetică sunt măsuri la fel de bune ale
tendinţei centrale. Aceasta deoarece numărul elevilor este mare (25) şi nu sunt note extreme
atipice (notele se înscriu într-o repartiţie gaussiană).
2. Dispersia scorurilor arată variabilitatea rezultatelor obţinute sau, altfel spus, cât de
apropiate sau depărtate sunt acestea faţă de tendinţa centrală. Doi dintre parametrii importanţi
ai dispersiei sunt domeniul valorilor şi deviaţia standard.
a) Domeniul valorilor este diferenţa dintre nota maximă şi nota minimă obţinute de elevi
la un test.
În cazul testului analizat, domeniul valorilor este 10 – 1 = 9
b) Deviaţia standard, notată cu σ se calculează pe baza diferenţelor dintre nota fiecărui
elev şi media aritmetică a tuturor notelor:
σ = 2,17
Valorile mici ale deviaţiei standard corespund situaţiilor în care notele obţinute sunt
omogene, adică nu sunt prea dispersate faţă de media lor. Altfel spus, deviaţiile standard mici
permit caracterizarea mai exactă a performanţelor elevilor prin media notelor lor.
Nota care are
frecvenţa cea mai
mare reprezintă
valoarea dominantă.
57
Analiza pe itemi (pentru testele normative)
Se realizează prin determinarea valorii numerice a unor indicatori specifici şi anume:
1. Indicele de dificultate (p)
Dificultatea unui item este indicată de numărul (sau procentul) elevilor care au răspuns
corect la itemul respectiv. Formula de calcul este următoarea:
Indicele de dificultate are valori cuprinse între 0 şi 1.
O valoare apropiată de 1 indică un item uşor, în timp ce o valoare apropiată de 0
semnalează prezenţa unui item dificil. Valorile acceptabile pentru p sunt cuprinse între 0,2 şi
0,8, cu o valoare dezirabilă de 0,5-0,6 care asigură o dispersie maximă a rezultatelor.
Tabelul 7
Indice de dificultate
Item
Valoare
absolută
Valoare
relativă
I1 14/23 0,61
I2 13/23 0,56
I3 15/23 0,65
I4 12/23 0,52
I5 15/23 0,65
I6 12/23 0,52
I7 12/23 0,52
I8 13/23 0,56
I9 14/23 0,61
I10 17/23 0,74
I11 18/23 0,78
I12 12/23 0,52
I13 15/23 0,65
I14 18/23 0,78
I15 9/23 0,39
I16 11/23 0,47
Observaţii:
A. Pentru itemul I15 (completare+întrebare structurată) al cărui punctaj maxim este 3puncte
am considerat răspuns corect punctajul mai mare sau egal cu 1,8p;
B. Pentru itemul I16 (rezolvare de probleme) al cărui punctaj maxim este 3 puncte am
considerat răspuns corect punctajul mai mare sau egal cu 1,5p.
Concluzii:
a. Indicele de dificultate are valori acceptabile (între 0,2 şi 0,8).
b. Valori apropiate de cele dezirabile (0,5-0,6) prezintă itemii marcaţi: este de aşteptat ca,
pentru aceştia, dispersia rezultatelor să fie maximă.
Numărul elevilor care au răspuns corect la item
p =
Numărul total de elevi
58
2. Indicele de dificultate (p) pentru fiecare distractor
Se calculează pentru fiecare opţiune a unui item cu alegere multiplă. Un distractor cu
indice mai mic de 5% este considerat nesatisfăcător şi trebuie eliminat.
Pentru testul analizat s-a determinat:
Tabelul 8
Item
Opţiune I1 I2 I3 I4 I5
Corect 14 13 15 12 15
Distractor 1
Indice de dificultate
3 4 3 3 2
0,13 0,17 0,13 0,13 0,08
Distractor 2
Indice de dificultate
2 3 2 5 3
0,08 0,13 0,08 0,21 0,13
Distractor 3
Indice de dificultate
4 3 3 3 3
0,17 0,13 0,13 0,13 0,13
Observaţie:
Nici un distractor nu are indicele de dificultate sub 5%, deci nu trebuie eliminat.
3. Indicele de discriminare (d)
În stabilirea puterii de discriminare a unui item se porneşte de la ipoteza că elevii care
au obţinut notă mare la întregul test, ar trebui să obţină punctaje bune la fiecare item al
testului.
Pentru calcularea indicelui de discriminare a unui item se parcurg următoarele etape:
- Se aranjează în ordine crescătoare notele tuturor elevilor;
- Se împart elevii în 5 grupe în raport cu notele obţinute (primii 20%, următorii 20%
ş.a.m.d.);
- Se utilizează formula:
Indicele de discriminare are valori cuprinse între –1 şi +1.
O valoare de –1 indică faptul că toţi elevii buni (cu note mari) au rezolvat itemul
corect şi toţi elevii slabi (cu note mici) au dat răspunsuri greşite.
În contrast, un indice +1 arată că toţi elevii slabi au răspuns bine, în timp ce toţi elevii
buni au răspuns greşit la itemul respectiv. Evident, această situaţie nu este acceptabilă şi
itemul trebuie eliminat.
Valorile principale ale indicelui de discriminare şi semnificaţia acestora:
d ≥ 0,4 itemul este bun
0,3 ≤ d ≤ 0,39 itemul necesită o mică revizuire
0,20 ≤ d ≤ 0,29 itemul necesită o foarte atentă revizuire
d ≤ 0,19 itemul se elimină
primii 20% care au răspuns corect – ultimii 20% care au răspuns corect
d =
1/5.(Numărul total de elevi)
59
În cazul testului anlizat statistic, pentru itemul I2, item cu alegere multiplă, al cărui
răspuns corect se află pe poziţia b), s-a determinat indicele de discriminare:
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Tabelul 9
Primii 20% 2 3 4 Ultimii 20%
A 0 2 2 0 3 4
B 0 5 3 3 2 13
C 0 1 1 1 0 3
D 1 1 0 1 0 3
43,023
10
5
23
20dA
Itemul este bun.
pA = 0,68; şi deci, itemul este bun şi din punct de vedere al dificultăţii.
pB = 0,12;
pC=0,08;
pD=0,12
Indicii de dificultate ai distractorilor se încadrează în limitele normale (p ≥ 0,05).
Top Related