TIPURI DE AFECTIUNI CARE POT FI TRATATE LA BAILE GIGHERA:

- Conf. univ. dr. Eugenia Roşulescu: „Pot fi indicate în afecţiuni ale aparatului locomotor de tip degenerativ, artroze sau de tip inflamator, reumatisme cronice inflamatorii, dar şi sub formă de băi în sechele post-traumatice ale membrelor, în afecţiuni neurologice”.

- ape minerale cu indicaţii terapeutice pentru o serie de afecţiuni care pot fi folosite atât pentru cură internă (reumatism, nevralgii, gută, boli gastro-intestinale, renale, afecţiuni ale sistemului nervos periferic, gastro-duodenite periferice hiposecretorii, enterocolite cronice, colecistite cronice, dischinezii biliare) cât şi pentru cură externă (afecţiuni post-traumatice ale membrelor, boli reumatice degenerative – spondiloze, poliartroze, arterite şi artrite, boli ale oaselor şi muşchilor, afecţiuni dermatologice cronice, afecţiuni ale aparatului genital, sechele postoperatorii etc.).

In unele locuri apele subterane de adancime, precum si cele freatice au carácter mineralizat, cu continut clorosodic si sulfuros, ca cele din aria localitatilor Urzicuta si Gighera din sudul Judetului, folosite de localnici in scop terapeutic.

În anul 1890, Ministerul Domeniilor l-a trimis pe vestitul medic C.I. Istrati, directorul episcopiei Aşezămintelor Brâncoveneşti, care a cercetat compoziţia apelor şi a constatat că au o puternică concentraţie de clorură sulfuroasă şi de iod.

la Gighera se regăsesc izvoare de ape minerale clorurate, sulfuroase şi iodurate, dar şi nămol terapeutic, nevalorificate însă.

Cu ape minerale, cu aria naturală protejată Zăval de peste 350 de hectare (Pădurea Zăval), cu situl arheologic ‘grindul cu oale’, cu valoare de patrimoniu, cu pajiştea halofilă Gighera, arie naturală protejată, este, potrivit specialiştilor, zona cu cel mai mare potenţial turistic din Oltenia, însă nu a fost inclusă în nicio strategie de dezvoltare, nu a fost înscrisă în circuitul local turistic, nu a fost omologată ca staţiune balneară, iar proiectele iniţiate în acest sens de primărie de-a lungul timpului nu au fost susţinute nici de autorităţile judeţene şi nici de cele centrale.

În regiunea Olteniei există în total 8 zone cu potenţial balneoclimateric: Băile Olăneşti, Băile Govora, Calimăneşti-Căciulata, Ocnele Mari şi Ocniţa în judeţul Vâlcea, Săcelu în judeţul Gorj, Bala în judeţul Mehedinţi şi Gighera în judeţul Dolj, aceasta din urmă nefiind accesibilă populaţiei. La Băile Olăneşti, apa minerală sulfuroasă izotonă este folosită cu succes în tratamentul balnear şi auxiliar (hidroterapie, electroterapie, fototerapie, aeroterapie), atât in cure externe cât şi interne. - la Băile Govora se întâlnesc ape minerale bogate în clor, sodiu, iod, brom, sulf (pentru cure externe) şi ape hipotonice bogate în magneziu, calciu (pentru cure interne), nămol terapeutic; 3 Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2012 4 Raport privind Starea Mediului în Regiunea 4 Sud-Vest Oltenia, Agentia Regională pentru Protecţia Mediului Dolj 16 - la Calimăneşti-Căciulata se găsesc ape minerale sulfuroase, clorate, bromate, cu sodiu, calciu, magneziu, în principal hipotonice; - la Ocnele Mari şi Ocniţa sunt bine cunoscute bazinele cu apă sărată şi nămolul sapropelic - la Săcelu există izvoare cu ape minerale sulfuroase, clorurate, iodurate, bromurate, sodice, hipotone şi hipertone, precum şi nămol sapropelic; - La Bala se găsesc izvoare de apă minerală şi nămol sapropelic, furnizat prin acţiunea apelor termo-minerale, asemenea fenomenului de la vulcanii noroioşi, fiind însoţit adesea şi de emanaţii de gaze; - la Gighera se regăsesc izvoare de ape minerale clorurate, sulfuroase şi iodurate, dar şi nămol terapeutic, nevalorificate însă.

GIGHERA şi URZICUȚA - Judeţul Dolj În localităţile Gighera si Urzicuţa există izvoare minerale provenite din straturile pliocene ale Câmpiei Române, cu un însemnat potenţial curativ, atestat prin studii hidrogeologice complexe. Interesante sunt Băile Ionele din Urzicuţa, care au dispărut din 1990. Băile erau luate cu asalt de pensionari şi agricultori în anii '70. Între 500 şi 600 de persoane veneau la băi în fiecare zi. Abia în anii '70 locul a fost amenajat de autorităţi. Primăria Urzicuţa şi Cooperativa 23 August Băileşti au amenajat în zonă un restaurant de 180 de locuri şi spaţii de cazare: 80 în incinta Băilor Ionele şi 100 în comună. După 1990 însă locaţia a alunecat în anonimat.

In paralel cu dezvoltarea si modernizarea tuturor statiunilor balneo-climaterice existente, infiintarea unora noi este obligatorie pentru a exploata potentialul existent (exemplu, Ionele, Desa, Gighera, Urzicuta si Ghercesti din Dolj). Izvoarele minerale din sudul comunei Gighera, judetul Dolj, poseda un insemnat potential curativ atestat prin studii hidrogeologice complexe. Pentru a fi exploatate, sunt necesare investitii in infrastructura pentru revitalizarea acestei statiuni balneoclimaterice care a functionat cu succes inainte de cel de-al doilea razboi mondial. In partea de sud a judetului (regiunile Gighera si Urzicuta) apa are o insusire minerala avand un continut sulfuros si clorosodic fiind folosit de populatie in scop terapeutic.

Cu ape minerale, cu aria naturală protejată Zăval de peste 350 de hectare (Pădurea Zăval), cu situl arheologic 'grindul cu oale', cu valoare de patrimoniu, cu pajiştea halofilă Gighera, arie naturală protejată, este, potrivit specialiştilor, zona cu cel mai mare potenţial turistic din Oltenia, însă nu a fost inclusă în nicio strategie de dezvoltare, nu a fost înscrisă în circuitul local turistic, nu a fost omologată ca staţiune balneară, iar proiectele iniţiate în acest sens de primărie de-a lungul timpului nu au fost susţinute nici de autorităţile judeţene şi nici de cele centrale.

În comuna Gighera există izvoare de ape minerale cu indicaţii terapeutice pentru o serie de afecţiuni care pot fi folosite atât pentru cură internă (reumatism, nevralgii, gută, boli gastro-intestinale, renale, afecţiuni ale sistemului nervos periferic, gastro-duodenite periferice hiposecretorii, enterocolite cronice, colecistite cronice, dischinezii biliare) cât şi pentru cură externă (afecţiuni post-traumatice ale membrelor, boli reumatice degenerative — spondiloze, poliartroze, arterite şi artrite, boli ale oaselor şi muşchilor, afecţiuni dermatologice cronice, afecţiuni ale aparatului genital, sechele postoperatorii etc.). Proprietăţile curative ale acestor ape au fost confirmate în urmă cu mai bine de un secol, însă ţăranii locului, chiar dacă nu aveau cunoştinţe medicale, le foloseau de sute de ani pentru a se vindeca sau a se feri de boli.

Despre descoperirea calităţilor vindecătoare de boli ale apelor de la Gighera există mai multe legende în zonă, iar una dintre acestea spune că un arendaş, în timp ce se plimba pe moşia Brâncovenilor, de care la acea vreme aparţinea şi Gighera, a simţit miros de sulf şi a oprit calul la unul dintre izvoare. Pentru că ştia despre efectele benefice ale sulfului, arendaşul şi-ar fi adus nevasta care 'suferea de picioare' să se scalde în această apă. După mai multe băi, nevasta arendaşului s-a vindecat, iar de atunci acest izvor se numeşte 'Izvorul cucoanii'.

Dincolo de legende, calitatea apelor de la Gighera a fost descoperită întâmplător în anul 1880 de medicul primar al satului care, trecând prin Gighera, a cerut apă de băut unui localnic, iar acesta i-a adus apă dintr-un gropan de pe fâşia de teren din marginea de răsărit a satului. Medicul a constatat că apa pe care a băut-o este apă minerală, iar doi ani mai târziu la Gighera a fost trimis chimistul Eni Baci care a stat o săptămână şi a realizat primele analize privind proprietăţile minerale ale apelor. În anul 1890, Ministerul Domeniilor l-a trimis pe vestitul medic C.I. Istrati, directorul episcopiei Aşezămintelor Brâncoveneşti, care a cercetat compoziţia apelor şi a constatat că au o puternică concentraţie de clorură sulfuroasă şi de iod. Locuitorii satului făcuseră mai multe gropane din care lumea lua acasă apă pentru bolnavi, pe care o încălzeau şi făceau băi. Alţii făceau băi reci în gropane, însă nu era recomandată depăşirea unui anumit timp de stat în apă.

În anul 1923, potrivit datelor din Arhivele Naţionale, s-a constituit o societate în nume colectiv, formată din localnici ţi denumită 'Băile Minerale Gighera'. Sătenii comunei Gighera au lucrat personal şi ca aport social au venit cu suprafeţele de teren pe care se găsesc izvoarele, iar în plus aduc şi un capital social de 156.530 lei, beneficiile rezultate fiind împărţite proporţional cu capitalul numerar vărsat de fiecare. În această perioadă la Băile Gighera se construise un bazin betonat, cabine şi instalaţii de încălzire, iar zona era cunoscută nu doar în toată ţara, ci şi în Europa. Pentru că devenise şi o afacere profitabilă pentru comunitate, în perioada 1927-1930 mai multe unităţi bancare, printre care şi Banca Marmorosch, au făcut o serie de propuneri pentru a prelua în administrare banii băilor, dar toate demersurile au fost refuzate de către gighereni.

În anul 1945 au început lucrările de transformare a satului Gighera în staţiune balneară, dar în 1950, odată cu schimbarea regimului, construcţia a fost abandonată, iar ceea ce se realizase în perioada interbelică a fost lăsat în paragină. În 1967 au fost forate două puţuri, amplasate în apropierea construcţiei iniţiale.

Astăzi, pe izvoarele minerale de la Gighera se bălăcesc nestingherite raţele şi gâştele localnicilor, iar pe terenurile cu nămoluri terapeutice pasc de voie caii şi vacile.

Primarul comunei Gighera, Florea Neacşu, a declarat că în acest moment pentru valorificarea apelor termale şi construirea Complexului Balnear de la Gighera autorităţile locale au în derulare două proiecte. "Unul dintre proiecte a fost depus la Ministerul Turismului pentru înscrierea localităţii în circuitul local turistic. Pentru atingerea acestui obiectiv mai avem de îndeplinit o singură condiţie: amenajarea a 50 de spaţii de cazare. Cel de-al doilea proiect a fost depus la Institutul Naţional de Omologare Balneară pentru înscrierea în circuitul balnear naţional, însă pentru asta avem nevoie de forarea unui puţ de mare adâncime pentru a stabili calitatea apei pe fiecare strat freatic", a spus primarul.

Potrivit edilului, toţi oamenii din zonă vin şi azi şi iau apă din cele două izvoare active cu care se tratează de diferite afecţiuni. "În afară de izvoare, aici la Gighera plutim pe o baie de nămol. Sperăm să avem şi sprijinul Consiliului Judeţean Dolj şi să reuşim să exploatăm acest potenţial pe care îl avem", a mai spus primarul comunei.

După ce zeci de ani construcţiile au fost lăsate în paragină şi nu s-a făcut nimic pentru valorificarea acestui potenţial pentru care ar fi nevoie de o investiţie de circa 4 milioane de euro, oamenii locului spun că s-au săturat de promisiuni, mai ales în timpul campaniilor electorale, şi nu mai speră să vadă vreodată o staţiune la Gighera.

"Dacă v-aş spune toată istoria, am sta până mâine. Aici vine multă lume, mulţi scriu, filmează, fac poze, pleacă şi lucrurile rămân la fel. Barem de campaniile electorale nici nu mai vorbesc: că a venit şi domnul Zgonea (n.red. localitatea Gighera se află pe colegiul 9 Camera Deputaţilor reprezentat de Valeriu Zgonea), şi doamna Udrea şi domnul Băsescu, niciunul nu a făcut nimic. De cei de la judeţ ce să mai vorbesc. Uitaţi-vă, sunt aruncate gunoaie şi se scaldă raţele şi gâştele. Acum e perioada în care bobocii sunt mici şi oamenii îşi ţin acasă gâştele, dar să veniţi peste o lună să vedeţi că tot câmpul ăsta este plin de gâşte. Oamenii care ştiu de aceste izvoare opresc maşinile, urcă pe poteca asta, îşi umplu bidoanele cu apă şi pleacă. De multe ori vin şi străini", a spus un localnic a cărui grădină se află la câţiva metri de puţul cu apă pentru cură internă.

Preşedintele Consiliului Judeţean Dolj, Ion Prioteasa, a declarat că un italian care s-a vindecat cu apele de la Gighera a dorit să realizeze o investiţie, însă din cauza crizei a renunţat la proiect. "Este dificil de găsit o sursă de finanţare pentru această staţiune. Consiliul Judeţean a intenţionat să depună un proiect, însă nu am reuşit pentru că în judeţ nu avem nicio staţiune şi nu am găsit linie de finanţare. Am încercat să legăm cumva Gighera cu Staţiunea Victoria (n.red. din localitatea doljeană Bratovoieşti), dar nu s-a putut. Un italian care s-a vindecat cu ape de la Gighera care i se trimiteau cu avionul a şi făcut un proiect pentru că voia să investească acolo. Proiectul se află la mine în birou. Italianul a renunţat, pentru că a venit criza", a spus Ion Prioteasa.

Până când autorităţile locale vor demara proiectul de 4 milioane de euro, trebuie mai întâi să găsească suma de 15.000 de euro pentru a realiza un nou foraj pentru noi analize. AGERPRES

Altă comună. Altă bogăţie naturală dată uitării. Gighera, cu apele ei care vindecă gastritele şi reumatismul, a

fost în perioada interbelică o staţiune înfloritoare. Astăzi… se aşteaptă investitori.

În fiecare dimineaţă, nea Ionel îşi ia medicamentul: după ce pune o pereche de nădragi pe el, încalţă nişte

pantofi sparţi la călcâie, străbate curtea până în spate, la orătănii, şi de acolo, prin poarta legată-n lanţ, iese în

dos, coboară într-o clipă dâmbul scurt şi ajunge sprinten la conducta tăiată şi albită de săruri. În jur, raţele şi

gâştele oamenilor au ieşit deja la plimbare: se bălăcesc alene în apa cu miros greu ce se scurge de la ţeavă,

formând un adevărat lac, nins de pene şi fulgi. Bătrânul le ignoră. Afundă cana în largul ţevii. O umple. Şi,

ducând-o la gură, o dă peste cap dintr-o suflare. Plescăie apoi mulţumit, cu mâna stângă ştergându-se pe barba

încă nerasă. „Bună apă!“, oftează. Se-ntoarce apoi împăcat acasă: şi-a făcut tratamentul. De-acum poate să

înceapă liniştit ziua, cu toate greutăţile ei – mai sănătos azi, la 81 de ani, decât în ziua în care s-a născut. Şi toate

numai datorită apei „fermecate“ ce-şi are izvor chiar în spatele casei sale.

„Izvorul cucoanii“

Efectele terapeutice ale apelor vindecătoare de la Gighera au fost descoperite încă din secolul al XIX-lea. A fost

nevoie de un singur om care să le fi încercat pe pielea lui şi lumea dimprejur să afle minunea. Legenda spune că

un arendaş, plimbându-se pe moşia Brâncovenilor – de care aparţinea Gighera la vremea aceea, şi-a oprit calul

la unul dintre izvoare. Bărbatul a simţit mirosul de sulf şi, cunoscând importanţa acestei substanţe, şi-a adus

nevasta suferindă de picioare să se scalde cu apa izvorâtă de acolo. Curând, femeia s-a vindecat şi firul de apă a

luat numele de „Izvorul cucoanii“. Iar vestea apei miraculoase s-a întins în tot ţinutul.

În scurt timp, sătenii şi-au făcut un obicei din a-şi trata orice afecţiune la izvoarele din satul lor. Dintr-un loc

beau apa pentru stomac sau pentru rinichi, din altul îşi luau acasă, în găleţi, o vărsau în albiile de lemn şi, după

ce o puneau la soare să se încălzească, îşi cufundau în ea picioarele sau mâinile ori altă parte a corpului atinsă

de reumatism. În câţiva ani, Gighera a primit numele de staţiune balneară, iar faima ei a depăşit graniţele

ţării. Perioada de glorie a fost însă după primul război mondial.

„Nilă Bulbaşa, un neam de-al meu care avea ceva autoritate în sat, a cerut înfiinţarea băilor“, povesteşte nea

Ionel – Ion Pârvulescu, gighereanul poate cel mai bine informat cu privire la istoria izvoarelor din sat, dar şi cel

care nu uită nici o zi să încerce „medicamentul“ izvorât din pământ chiar în spatele curţii sale. Pe genunchi,

bătrânul are rânduite frumos trei dosare grele. Unul cuprinde fotografii şi dovezi ale existenţei staţiunii, altul –

scrisori şi tăieturi din ziare, iar ultimul – proiectele şi nenumăratele demersuri făcute pentru relansarea

staţiunii. Bătrânul de 81 de ani le deschide pe rând şi prinde a depăna povestea lungă, întortocheată şi lăsată

fără nici o încheiere.

O staţiune înfloritoare

„După ce a vorbit Nilă unde trebuia, adică la autorităţi“, continuă nea Ionel frunzărind hârtiile, „au venit

chimişti din toată ţara să analizeze apa, iar în 1921 s-a înfiinţat societatea Băile Minerale Gighera, care a

funcţionat doar până în 1944“. Dintr-un vraf îngălbenit, bătrânul scoate câteva bonuri-tip, purtând antetul

societăţii. Citeşte: „Băile Minerale Gighera, Dolj; Bun de plată no. 41, Plătit Dl. Costel Jianu, Mecanic, lei 3.000,

anul 1938; Semnătura: Costel Jianu“. Rând pe rând, bonurile îngălbenite amintesc numele celor care au venit la

Gighera între cele două războaie mondiale, să-şi trateze durerile: Gheorghe Călin – fochist, Marin Chelu –

mecanic, Nicoliţa Buică etc.

Societatea se arenda, pe unul sau doi ani. În felul acesta, investiţiile curgeau, iar staţiunea prospera văzând cu

ochii. S-a construit un bazin, din care se trăgea apa printr-o locomobilă cu aburi şi se stoca în putini mari. Iar de

acolo, prin ţevi speciale, curgea în căzile – de lemn sau emailate – închiriate de pacienţi, cu timpul măsurat de

ceasuri cu nisip. Alături de băi, se amenajase o piaţă în care sătenii aduceau zilnic produse proaspete: brânză,

ouă, peşte, legume şi fructe. Ceva mai încolo, pacienţii puteau lua masa la cârciuma unde cântau de petrecere,

dar şi de inimă albastră Florea Cioacă şi socru-său, Limbă Neagră. Oamenii se cazau la localnici, unde puteau să

continue tratamentul prescris de chiar medicul comunei – responsabil atunci şi cu băile. Zona devenea din ce în

ce mai înfloritoare, iar succesul staţiunii făcuse înconjurul ţării.

Dinel Staicu a venit. Şi a plecat

În ‘44, s-a început construirea unui stabiliment balnear adevărat, cu dotări corespunzătoare pentru acea vreme.

„Proiectul a fost însă abandonat, s-a spus că din lipsă de bani. S-au închis şi băile deja existente, iar staţiunea

Gighera a dispărut definitiv“, îşi aminteşte cu tristeţe nea Ion Pârvulescu.

În 1966, bătrânul – la vremea aceea bărbat în putere şi decis să nu lase autorităţile să uite ce comoară ascunde

comuna sa – a ajuns până la Ministerul Sănătăţii şi a intrat chiar în audienţă la ministrul de atunci. „Trebuie să

recunosc că am fost băgat în seamă: un an mai târziu, s-au forat cele patru izvoare care sunt şi astăzi în acelaşi

stadiu: nişte ţevi ieşite din pământ, prin care ţâşneşte apa. Şi atât“, spune cu amărăciune nea Ionel, închizând şi

deschizând dosarele.

De atunci, s-au mai efectuat câteva demersuri pentru redeschiderea băilor, atât la Prefectura Dolj, cât şi la

Bucureşti. Unele făcute de Ion Pârvulescu, altele de primarii care s-au perindat la conducerea comunei Gighera

de-a lungul timpului. Nici unul nu a avut însă vreun rezultat.

„În ‘97, au participat la un simpozion toţi deputaţii şi senatorii de Dolj, care au promis că se vor ocupa serios de

găsirea unor soluţii pentru redeschiderea staţiunii. Din păcate, am rămas doar cu promisiunea… A venit şi Dinel

Staicu la un moment dat, să facă el. Înainte de a amenaja RSR-ul de la Podari, aici a vrut să deschidă. Dar nu s-a

înţeles cu oamenii la preţul pământului… Eh… A murit tata, mor eu şi nu apuc să văd băile făcute“, oftează

bătrânul, punând la loc, într-o pungă prăfuită, dosarele îngălbenite.

Proiectul italienilor, 164 de milioane de euro

De câţiva ani însă, Primăriei Gighera îi face o curte asiduă un consorţiu italian. „Au venit acum câţiva ani – pe

vremea când se duceau tratative pentru înfiinţarea orezăriei Riso Scotti. Întâmplător, un italian de la consulatul

din Craiova, bolnav de diabet, a băut apă de la unul dintre izvoare. Rezultatele au fost miraculoase, iar în scurt

timp şi-au făcut apariţia posibilii investitori. Până în prezent, italienii ne-au prezentat proiectul, cu locuri special

amenajate pentru cazare, tratament, servirea mesei, adică o staţiune în toată regula. Investiţia se ridică la 164

de milioane de euro. Nu s-a luat încă nici o decizie, suntem abia la stadiul de discuţii. Dacă nu ne-au uitat, îi

aşteptăm pe italieni să vină la negocieri, la Primăria Gighera sau la Prefectura Dolj, de unde avem sprijinul

preşedintelui Ion Prioteasa“, a spus viceprimarul comunei Gighera, Tudor Marin.

Sute de metri de izvoare

Câteva sute de metri după ce ieşi din sat, e câmp întins. O iei de-a dreptul prin iarba crescută anapoda, treci de

baza sportivă – mă rog, o îngrăditură ruginită unde ar fi de dorit să se practice orice sport – şi ajungi la canalul

săpat în pământul câmpiei. Raţe, gâşte şi alte păsări de baltă îşi fac în linişte siesta pe luciul apei. Din loc în loc,

bule de aer se ridică la suprafaţă, semn că acolo, dedesubt, izvorăşte ceva. Fenomenul e prezent pe o distanţă

de câteva sute de metri – unde, de asemenea, nămolul închis la culoare dovedeşte că zona are anumite

proprietăţi minerale. Ne lămureşte viceprimarul Tudor Marin:

„Analizele efectuate de specialişti au confirmat faptul că pe toată suprafaţa aceasta sunt izvoare cu ape

minerale. Din păcate, nimeni nu le-a valorizat până acum. Mai vin oamenii din sat să ia nămol la pachet, să-şi

trateze acasă reumatismul… Dar atât“.

Indicaţii terapeutice ale apelor de la Gighera

Analizele pentru apele minerale din cele patru foraje au evidenţiat calităţile terapeutice deosebite ale acestor

surse hidrominerale, recomandate atât pentru uz intern, cât şi extern. Pentru cură internă, tratează:

gastroduodenite cronice hiposecretorii, dispepsii gastro-intestinale, enterocolite cronice, colecistite cronice,

dischinezii biliare. Extern, apele tratează afecţiuni posttraumatice ale membrelor, boli reumatice degenerative

(spondiloze, poliartroze), afecţiuni ale sistemului nervos periferic, afecţiuni dermatologice cronice, afecţiuni ale

aparatului genital, sechele postoperatorii.

După cum declară Ion Pârvulescu, apele vindecă inclusiv sterilitatea la femei.

„Fata mea a încercat ani la rând să rămână însărcinată. Se trata la doctorul Trăilă, care i-a recomandat să

meargă la băi la Sovata. Dar ea a făcut băi cu apă de la Gighera şi după două luni a rămas însărcinată. Iar

astăzi am doi nepoţi minunaţi, amândoi doctori!“, se laudă nea Ionel.

În comuna doljeană Gighera există izvoare de ape minerale cu indicaţii terapeutice pentru o serie de afecţiuni. În zonă va fi construită un complex baleneoclimateric, iar valoarea investiţiei se ridică la suma de trei milioane de euro.Oamenii din localitatea Gighera au povestit că vin zilnic şi iau apă din cele două izvoare cu care se tratează de diferite afecţiuni. „De mai bine de 20 de ani folosesc apă din cele două izvoare şi pot să spun cu mâna pe inimă că am fost ferit de boli. Vin oameni şi din străinătate aici la noi. Îşi umplu bidoanele cu apă şi pleacă. Un astfel de izvor este chiar în spatele casei mele. Din păcate sunt localnici care aruncă în zonă gunoiul, iar în momentul în care le atragi atenţia devin violenţi. Primarul ne-a promis că o să facă tot posibilul pentru a transforma zona într-un complex balneoclimateric“, a povestit un localnic.Lucrările de transformare a localităţii Gighera într-o staţiune balneară au început în anul 1945. Cinci mai târziu, odată cu schimbarea regimului, investiţia a fost lăsată în paragină. Reprezentanţii primăriei au încercat de-a lungul anilor să obţină fonduri pentru a reabilitarea zonei. „Nu este prima dată când autorităţile încearcă să construiască o staţiune balneoclimaterică în zonă”, a precizat edilul Florin Neacşu.Staţiunea cu ape minerale şi nămoluri cu calităţi terapeutice din comuna doljeană Ghighera va fi transformată într-un compex baleneoclimateric. „În zonă se va construi o bază de agrement cu suma de trei milioane de euro în care vor investi şi bulgarii. „Pe lângă cele două izvoare, la Gighera plutim şi pe o baie de nămol. Cu siguranţă acest loc este o mină de aur. Oamenii vor veni să se trateze la noi în comună odată cu realizarea acestetei staţiuni”, a spus Ion Mitran, conform adevarul.ro.În comuna Gighera există izvoare de ape minerale cu indicaţii terapeutice pentru o serie de afecţiuni care pot fi folosite atât pentru cură internă (reumatism, nevralgii, gută, boli gastro-intestinale, renale, afecţiuni ale sistemului nervos periferic, gastro-duodenite periferice hiposecretorii, enterocolite cronice, colecistite cronice, dischinezii biliare) cât şi pentru cură externă, poliartroze, arterite şi artrite, boli ale oaselor şi muşchilor, afecţiuni dermatologice cronice, afecţiuni ale aparatului genital, sechele postoperatorii.

Inca din perioada interbelica sint cunoscute si folosite apele tamaduitoare ale izvoarelor de la Gighera. Acum

40 de ani, comuna era neincapatoare pentru miile de turisti care veneau sa se trateze la izvoarele cu

proprietati terapeutice. Atunci, turistii poposeau la un han din sat. Mai tirziu insa, cind a disparut hanul, au

disparut si turistii, iar izvoarele au fost uitate.

Singurii care au continuat sa se trateze sint satenii, care stiu din batrini ca apa izvoarelor este tamaduitoare si

nu ar trebui lasata sa se iroseasca. Aici se trateaza oamenii de boli de stomac, de rinichi, persoane care sufera

de reumatism si de alte afectiuni pe care numai batrinii satului le mai stiu. Comuna Gighera este marginita de

Dunare, de gura de varsare a Jiului, si de padurea Zavanului, unde se afla in curs de amenajare un parc national.

Primarul din Gighera, Ion Dabuleanu, intentioneaza sa exploateze la maximum potentialul turistic al zonei si sa

transforme Gighera intr-un punct de atractie construind in jurul izvoarelor o statiune balneara. Probe din apele

izvoarelor au fost trimise la laboratoare din Austria si SUA, iar in urma analizelor raspunsul a fost: apa are

proprietati terapeutice. Bolile digestive, gastro-biliare, osteoporoza, chiar si sterilitatea se pot trata la cele trei

izvoare de la Gighera pentru ca fiecare are o compozitie chimica diferita de a celorlalte. Primaria a realizat deja

studiul de fezabilitate si are proiectul pregatit pentru constructia statiunii. Parcul national din padurea Zaval se

afla in faza de proiect inca din 1998. Primaria insa nu are suficiente fonduri pentru a definitiva nici unul dintre

proiecte. Ion Dabuleanu considera ca exploatarea turismului in zona Gighera ar fi o mare sursa de venit pentru

comuna. El spune ca si-a expus proiectul la consiliul judetean, dar nu a primit nici un sprijin financiar.

„Momentan, Doljul se afla la cota zero la capitolul turism. Prin acest proiect nu numai comuna Gighera ar avea

de cistigat, ci intreg judetul“, a spus Ion Dabuleanu.

Autorităţile vor să transforme localitatea într-o staţiune balneoclimateric şi să valorifice apele minerale printr-un proiect. „Noi plutim pe o baie de nămol mineral şi ape minerale care pot fi exploatate, însă în momentul de faţă situaţia reală mă împiedică să pot duce la bun sfârşit acest proiect. Clădirile construite în perioada interbelică au fost vândute de fosta conducere, iar din această cauză am pierdut investitorii străini. O să încercăm să obţinem fonduri europene, iar astfel vom putea dezvolta comuna Gighera“, a precizat edilul comunei Gighera, Florea Neacşu.

Oamenii din comuna doljeană Gighera au povestit că se tratează cu minunea ce iese din pământ şi nu au probleme de sănătate absolut deloc. În fiecare an fac o cură cu apă minerală şi cu nămol. „Eu am fost aproape olog, iar în doi ani mi-am revenit din toate punctele de vedere. Aceste ape minerale sunt o minune, însă este mare păcat că nu s-au valorificat. La noi în comună vin extrem de mulţi străini care se tratează cu apa minerală şi nămolul din comună. Au stat aici şi câte două săptămâni“, a povestit Vasile Berceanu.

Primarul comunei Gighera a mai precizt că proiectul staţiunii a fost demarat încă din 1945, dar cinci ani mai târziu a fost abandonat odată cu schimbarea regimului.

Localnicii au mai povestit că apa minerală şi nămolul din Gighera sunt mai bune ca la Herculane sau Govora. „Apa este bună pentru bolile de stomac, iar nămolul pentru afecţiuni reumatice. Ce avem noi aici este natural 100%. Eu am fost la Herculane şi la Olăneşti, dar tratamentul făcut acolo nu a dat randament ca cel pe care l-am făcut la Gighera. Ne-am vindecat de boli de stomac sau de dureri de oase“, a spus Zare Oprea.

- alte rezervatii stiintifice care pot fi incluse in circuitele turistice (dunele de la Dabuleni, Valea Rea - Radovan, punctele fosilifere Bucovat, Dranic, rezervatia ornitologica Ciuperceni - Desa, pajistea halofila Gighera s.a.);

incolo de legende, calitatea apelor de la Gighera a fost descoperită întâmplător în anul 1880 de medicul primar al satului care, trecând prin Gighera, a cerut apă de băut unui localnic, iar acesta i-a adus apă dintr-un gropan de pe fâşia de teren din marginea de răsărit a satului. Medicul a constatat că apa pe care a băut-o este apă minerală, iar doi ani mai târziu la Gighera a fost trimis chimistul Eni Baci care a stat o săptămână şi a realizat primele analize privind proprietăţile minerale ale apelor. În anul 1890, Ministerul Domeniilor l-a trimis pe vestitul medic C.I. Istrati, directorul episcopiei Aşezămintelor Brâncoveneşti, care a cercetat compoziţia apelor şi a constatat că au o puternică concentraţie de clorură sulfuroasă şi de iod. Locuitorii satului făcuseră mai multe gropane din care lumea lua acasă apă pentru bolnavi, pe

care o încălzeau şi făceau băi. Alţii făceau băi reci în gropane, însă nu era recomandată depăşirea unui anumit timp de stat în apă.