Ion Vinea (1895-1964) Ion Vinea s-a nscut pe 17 aprilie 1895 n localitatea Giurgiu.

Pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, poet romn n vecintatea micrii literare de avangard.Dup absolvirea liceului \"Sfntul Sava\" din Bucureti, frecventeaz cursurile Facultii de Drept, mai nti la Bucureti, apoi la Iai, unde i ia diploma de licen.

Ion Vinea nu a profesat niciodat avocatura. nc din anii liceului, scoate mpreun cu Tristan Tzara i Marcel Iancu revista Simbol 1912, cu atitudine net mpotriva semntorismului. n anii 1914-1916 public versuri apreciate n mod pozitiv de critic.

De la nceput Ion Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dat nsemna a fi simbolist. Dac poeziile de ucenicie sunt ntr-adevr simboliste, produciile urmtoare au o nuan mai tonic, Ion Vinea fiind refractar oricrei nregimentri. Ion Vinea i-a njghebat propria echip n jurul revistei Contimporanul, pe care o conduce n anii 1922-1932, revist care devine principal ramp de lansare a scriitorilor moderniti i avangarditi.

Contimporanul a mobilizat revolta iconoclast a tinerimii, lovind n tabu-urile burgheze, n platitudinea distins-academic i n modelele \"frumosului\" mistificator, ncrcat de prejudeci naionaliste i de un ruralism agresiv. Alturi de colaborarea scriitorilor romni (Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca, Ion Barbu .a.),Ion Vinea a gzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul luard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos etc.), ntreinnd o vast coresponden cu membrii \"comunitii\" avangardiste europene, fapt care i permite s pstreze revista mereu n actualitate.Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolist elegant i decorativ sau ironic-patetic, pn la modernismul nvecinat cu extremismul avangarditilor, pe care totui s-a ferit s-l adopte n practica literar. Capacitatea lui Ion Vinea de a trece de la o formul poetic la alta a fost singular n literatura romn, versurile lui putnd aminti de Lucian Blaga dar i de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu. Ca i Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fr a slbi ns niciodat controlul inteligenei artistice asupra fluxului imagistic. Fa de creaia sa poetic a dovedit nepsare, risipindu-i versurile n paginile diverselor publicaii la care colabora, fr preocuparea de a i le aduna ntr-un volum. O va face totui n anul 1964, cnd la 26 iunie se d \"bun de tipar\" volumului \"Ora fntnilor\" de ctre Editura pentru Literatur. Ion Vinea, n vrst de 79 de ani, nu i va vedea ns cartea n vitrinele librriilor. Ion Vinea se stinge din via cteva zile mai trziu, n ziua de 6 iulie 1964.

Ion Vinea - Adagio Mars funebru pentru iubirile moarte, Aur solemn din fluide fanfare. Unde snt Umbrele? Lung le plng clopotele. Ritmic polenul silabelor rare tremura-n floarea cararilor palide din cimitirul feeric al toamnelor pna departe, ce monoton stelare. Cum le plng de-ndelung clopotele. Van uragan de ruini de volute sonore grav fulgerat n desertul gol de fantome, legeni n drum coroanele fara de nume rostogolind pe treptele ude sipote, ropote, glorii de dolii pe urma uitatelor urne si ore. Unde sunt, unde sunt Umbrele? Mars funerar n amurg nchinat bacantelor moarte, Ruga de-apoi pentru cele cazute Pasionat pe-al lor cmp de onoare, Vis efemer sortind pomenirii eterne. Glas sepulcral de alamuri finale, funeralii iubirii nentlnite, funeralii eroinei necunoscute. Unde snt Umbrele? Lung le plng clopotele Ion Vinea - Declin

O tristeta ntarzie n mine cum zaboveste toamna pe cmp, nici un sarut nu-mi trece prin suflet, nici o zapada n-a descins pe pamnt. Cntecul trist, cantecul cel mai trist vine cu clopotul din asfintit, l auzi n glasul sterp al vrabiilor si raspunde din umilinta talangilor. E toata viata care doare asa, zi cu zi pe ntinderea stepelor ntre arborii neajunsi la cer, ntre apele ce-si urmeaza albia, ntre turmele ce-si pasc soarta pe cmp si ntre frunzele care se dau n vnt. Ion Vinea - Dor De Mare

Azi ma-ndeamna iar sa m-avant in larg singuratica mare sub cer si un veler inalt si o stea de-ndreptar este tot ce mai cer. Si timonul smucind si al vantului cant si al candidei panze cutremur si al negurii val pe al marii obraz cand se crapa de ziua si tremur. Azi ma-ndeamna iar sa m-avant in larg ale largului aprige glasuri. E un limpede, e un salbatic apel, pe talazul cel fara popasuri ; si tot ce mai cer e o zi de vant cu nori albi fugariti prin genuna, cu stropi spulberati, cu spume spumand si pasari ce tipa-n furtuna. Azi ma-ndeamna iar sa m-avant in larg, fara loc, fara margini, destinul, prin al vantului ca de cutit tais, urmand pasarea, urmand delfinul.

Si tot ce mai cer e un cantec de drum zis de-un vesel pribeag langa mine si-un somn fara vis cand e visul sfarsit si-l ingana apele line.

Ion Vinea - Memento

n larma orchestrei de negri, n lncede crciumi de lux cnd tremura coama femeii din perne si vis Si palid e chipu-i si apriga soapta, Si-n zori pe-o faleza pe treptele-n spuma-ale marii Si-n serile marilor zodii cnd clopote trec nevazute, ne-ajunge din urma fiorul ce-nvie icoana si glasul altor lumi Si care ma chiama si nu-s nicaieri.

Ion Vinea - Revedere - Ma dor n mine drumurile napoi. - Esti palida, ochii tai sunt mai mari. - Te-am asteptat, fiindca te-am gonit. - Am fugit sa gasesc o departare mai adevarata. Peste tot locul e deopotriva de departe si de aproape de tine. - Mai sunt n sufletul tau aceeasi? n ce ntuneric am ratacit... - Am smuls mpleteala cntecului nostru care s-a pierdut ca firele unui izvor dezbinat de stnci.

- Tu care ai stins celelalte povesti te-am urmarit cu visul n orase mari cu steaua ta deasupra. - Am vrut sa-mi creasca numele ca o veste catre tine. - Te-am vrut frumos ca un catarg care se-ndeparteaza si te-am lasat sa pleci. - Te-am regasit ca o rugaciune din copilarie, dar gndurile mele nu mai cred.

Ion Vinea - Velut Somnia Ascult pamantul, arborii, pietrele, drumul arcuit in tacere printre avantul izvoarelor, sub tarmii fara pasi ai stelelor. Ascult vantul, greierii, singuratatea pana-n de roua portile aurorii, o umbra noaptea, ziua o fantoma fara de-nteles lunecand si de urma. Da fata vesnic intre loc si ora, martor - al cui ? intre ceilalti si nimeni, ce nume port eu dincolo de mine, ce frunte ridic in ochii lumii ? Sunetul, raza, zbuciumul si visul sporesc vedenia de mine insumi in privirea de apa a trecutului cu treptele pe fund ale mormintelor.

Imi trec pe chip degetele ca pe o masca, intreb soarta ca orbii vidul, greu tac pierderile si amintirile, la crestetul lor fumega cuvintele.

Un cscat n amurg de Ion Vinea A tcut pdurea nervoas ca o herghelie; pntecul ei, valea mat i rotund, n bruma dealurilor: femeie goal ntre perne moi. Cloc supranatural, seara nchide aripi de nori pe oule steti, - i pe un dmb din fund Dumnezeu a jucat table i a scpat Grcenii, zaruri cu geamul rotund. ...De o sptmn nici un factor potal n-a mai sunat din corn, clare n schimb, iat un pop-negru clrete cu picioarele n osea iat deprtarea muge i s-aterne pe o ciread iat vntul se nham cu tlngi motenite din tat n fiu iat... nu mai tiu, pesemne e trziu, cci lucete srcia-n luminie la ferestre mici ca nite iconie cci gospodriile cerului s-au nchis sfinii i-au lepdat pe nori nestinse pipele i s-au culcat cu nevestele cci turme biblice i plictisite urc, urc, urc, urc pe crare i pocnesc printre bice, his-cea i vorbe murdare.

Poemul Un cscat n amurg se detaeaz att de cadrul fastuos-maladiv al melancoliei simboliste, ct i de fadul idilism smntorist: ...De o sptmn nici un factor potal n-a mai sunat din corn, clare / n schimb, iat un pop-negru clrete cu picioarele n osea / iat deprtarea muge i saterne pe o cireada / iat vntul se nham cu tlngi motenite din tat n fiu / iat... / nu mai tiu, pesemne e trziu, / [...] sfinii i-au lepdat pe nori nestinse pipele i s-au culcat cu nevestele, / cci turme biblice i plictisite urc, urc, urc, urc pe / crare i pocnesc printre bice, his-cea i vorbe murdare". Accentele lirice se deplaseaz ctre patetismul exasperrii i tririle halucinatorii, trsturi distinctive ale poeticilor expresioniste: S ne oprim aci lng fntna secat / c salcia serii cade apstor, / chiar piscurile se grbovesc copleite, / iar moara de vnt, vduv i neagr, / nnebunete pe deal, nnebunete" (Septembrie).

Ion VINEA - biografie - (opera si scrierile) (pseud. lui Ioan Eugen Iovanache), nr. 17 apr. 1895, Giurgiu - m. 6 iul. 1964, Bucuresti. Poet, Fiul lui Alexandru prozator Iovanache, mosier, si si al Olimpiei (n. traducator. Vlahopol).

Dupa studii elementare si medii la Institutul "Sf. Vineri" si la Liceul "Sf. Sava" isi ia licenta in drept in 1924 la Univ. Bucuresti, intre 1916 si 1919 a fost mobilizat la Iasi. Deputat de Roman (1928-1932) si presedinte al Uniunii Ziaristilor profesionisti (19381944). impreuna cu Tristan Tzara si Marcel Iancu infiinteaza, in 1912, rev. Simbolul, in care debuteaza cu poezii orig. Din 1913, colaboreaza a.Noua revista romana, apoi la Rampa, Facla si Seara. In 1915 editeaza impreuna cu Tristan Tzara rev. Chemarea. Redactor la Desteptarea economica si sociala, la Omul liber si la Adevarul. Fundeaza si conduce Contimporanul (1919-1931), rev. reprezentativa pentru avangardismul romanesc; succede directoratului lui N. D. Cocea la ziarul Facla. Prezenta publicistica laborioasa la Evenimentul zilei, dar si la Gandirea, Adevarul literar si artistic s.a. Debuteaza editorial cu voi. de proze Descantecul si Flori de lampa (1925), urmat de Paradisul suspinelor (1930). Poeziile publicate in periodice apar in voi. in anul mortii (Ora fantanilor, 1964), iar postum romanul Lunatecii (1965). Venin de mai, ramas neterminat, e tiparit in 1971; de asemenea, o parte din Publicistica literara (1977). Trad. remarcabile dinShakespeare si Edgar Allan Poe intregesc profilul unui scriitor care a marcat o intreaga epoca atat prin atitudinea avangardistului fata de opera "definitiva", cat si prin deschiderile stilistice si de viziune ce caracterizeaza scrisul sau, di-simulativ si proteic.

In literatura romana moderna VINEA ramane un "caz" in primul rand prin amanarea, datorata orgoliului sau atitudinii iconoclaste fata de textul considerat "definitv", a debutului editorial in poezie, desi vocea sa lirica fusese prinsa (si recunoscuta ca atare) de catre I. Pillat si Per-pessicius in Antologia poetilor de azi (1925) si, mai tarziu, de Vladimir Streinu in Literatura romana contemporana. Antologie (1943). Respingerea formulelor, afirmata raspicat in articole sau interviuri, coabiteaza cu incercarile, putin finalizate, de gasire a unui drum propriu, asa cum se intampla in Descantecul si Flori de lampa (1925). Conceput antinomic, debutul editorial al lui VINEA propune un numar de "exercitii de stil", pornindu-se de la o "subminare a epicului" (E. Lovinescu): Daca Flori de lampa sunt poeme in proza, afine ca scriitura cu cele semnate deAdrian Maniu, Descantecul parodiaza samanatorismul (Invitatie la tara), proza psihologica (Stratagema) sau modalitatea, in voga, a expresionismului (Moartea la chef). Alternativele acestea, fundamentate pe demontarea formulelor

epice, se perpetueaza la modul reductiv in tripticul nuvelistic din Paradisul suspinelor, unde amalgamul stilistic, aplecarea spre grotesc dar si utilizarea mijloacelor de investigatie psihologica precum si desenul gracil al tipologiilor il plaseaza pe VINEA in aria decadentismului. Poezia, la randul sau, reitereaza -prin sublimare - tensiunile existente in proza intre fibra lirica si cenzura intelectuala, dintre atmosfera "fin de siecle" si modernitatea redevabila curentelor de avangarda, promovate de revista Contimporanul. Daca "instinctul tropic" (G. Calinescu) e vizibil in aceasta poezie ce preia sugestii din A. Samain (din care si traduce), volumul Ora fantanilor (1964) certifica premonitiile criticii despre o lirica inconfundabila. "Clasicul unor forme poetice moderne" (S. Cioculescu), optand pentru "avangardismul moderat" (I. Pop.), VINEA cultiva elegia filosofica. Timbrul elegiac, senzatia de perpetua reprimare a fondului pronuntat afectiv si aspectul incolor al versului, in filigranul caruia se strecoara elemente de recuzita simbolista, incheaga un univers in care erotica, peisajul marin, evocarea unor personalitati istorice sau tabloul citadin sunt supuse unei reductii fenomenologice sui-generis. Poezia din Ora fantanilor este conceptuala, ea se intalneste cu imagistica abstracta din versurile lui O. Goga si a Al. Philippide, minus tonalitatea fierbinte, vaticinara a primului si aceea, glaciala, a celui de-al doilea. Asocierea lui VINEA cu plastica intelectualizata a cubismul Braque nu este intamplatoare, in sensul ca abstractiunea dobandeste, in Tuzla sau Ivoriu, pregnanta plastica. Obiectele isi pierd densitatea pastrandu-si, in schimb, conturul, insusi eul poetic ajunge la epura intr-o miscare de imer-siune in "ora de linisti stelare", prefacuta, eidetic si ea, in "clar semn de lumi fara nume". Tonalitatea barbiana are un dramatism retinut in Ivoriu: "intr-un sfarsit, in marginea orelor moarte,/ nalt si aspru, Turnul a crescut/ Zi cu zi, noapte cu noapte,/ intemnitandu-ma./ Singur veghez. Nici un zvon. Lumea e de mine departe" etc. Turnul si fantana se afla unul in prelungirea celuilalt, pe acelasi ax: solitudinea proiectata cosmic. Critica observase ca "turnul pe care-l cimenteaza timpul in jurul fiintei sale are verticalitatea subterana a fantanii. Ora turnului e ora fantanilor, echivalenta stranie incarcata de nevoia descoperirii unui punct de sprijin interior, a unui nadir latent" (V. Nicolescu). Or, punctul acesta, "de sprijin interior" e, in realitate, un punct de fuga - constiinta a declinului individual, proiectat cu rece disperare, la scara universala. Cele doua cicluri - marin si istoric topite in tesatura volumului incercuiesc aceeasi chemare sau, mai bine spus, caderea eului in "exilul interior". Poetul latin Ovidiu devine emblematic, iar litoralul tomitan si largul Pontului Euxin transmit, in chenar funebru, o stare de ireversibila alienare a sinelui (Tomis). Clipa insasi ingheata intr-o imagine memorabila, amintind de Trakl ("si iarna fara tel ni-o ia-nainte/ cu ingeri rari prin ora de cristal" - Clipa), soarele toropeste si calcineaza (Tristia), iar peisajul se stilizeaza in maniera lui Steriadi sau Iser (caruia ii transcrie liric o panza, Iser). Aidoma lui Ovidiu, "izgonit cu pustiul si cu gandul", vegheat de Steaua somnului, solitarul modern atinge gradul zero al tragicului, el se depersonalizeaza in versul aproape incolor, inchizandu-se singur in captivitate, ca si marea (Nox). Daca poezia ajunge sa decanteze o elegie a plansetului universal,

treptele ratarii sunt ilustrate in romanul Lunatecii, tiparit postum. Lucu Silion acest "Oblomov" balcanic (M. Petroveanu), inrudit cu Andrei Miile din romanul neterminat Venin de mai, imbogateste galeria "omului de prisos". Portretul sau grefat pe imaginea, lucrata in filigran, a unui "dandy" autohton, produs de oboseala unei aristocratii alogene. Declinul social si biologic al sinecuristului alcatuieste unicul plan narativ. El este segmentat de treptele, mereu trei la numar, ale initierii erotice (Matilda, Laura, Ana), sociale (Barbu, Fane, Chiviu, Filip) sau ale decaderii (Diogenid, Stolz, Giuseppe). Aceasta structura trichotonica argumenteaza interpretarea Lunatecilor ca "basm si parabola" (Mag-dalena Popescu). Protagonistul absoarbe farandoiala ceva din biografia lui V., strecurata in episoadele cartii. Ironia caustica a publicistului si aplecarea spre caricatural concura la realizarea tabloului de moravuri, autorul resituindu-ne - desenate in carbune - lumea redactiilor de la ziarele bucurestene ori "soareana" de la bogatasul Adam Guna (al carui prototip e BogdanPitesti), intalnit, de altfel, si in Venin de mai. Capitolul Praznicul calicilor ramane antologic prin tonul vitriolant, el face pereche -la nivelul high-life-ului bucurestean - cu "halele" in care Silion esueaza definitiv. Stilistic vorbind, poezia destrama in mod constant inceputurile de coagulare epica, Lunatecii ramanand un exemplu de mixtura a doua atitudini literare deosebite. Sinteza lor nu s-a putut infaptui din pricina unui clivaj de fond. Detasarea, obiectivarea alterneaza cu implicarea sentimentala, crucificarea lunii crepusculare cu revansa scrisului frumos. in absenta acuitatii psihologice si a consecventei realiste, proza lui VINEA este confesiunea razbunatoare a unui invins si documentul unei scriituri artiste, dar cu numeroase insertii datorate avangardismului contemporan. OPERA

Descantecul si Flori de lampa, Bucuresti, 1925; Paradisul suspinelor, cu 5 gravuri dintre care un portret inedit, desenate si sapate in lemn de Marcel Iancu, Bucuresti, 1930; Ora fantanilor, pref. de M. Petroveanu, Bucuresti, 1964; Ora fantanilor. Poeme, cu o pref. de M. Calinescu, Bucuresti, 1967; Poeme, pref. si antologie de VINEA Nicolescu, Bucuresti, 1969; Lunatecii, I-II, pref. si tabel cronologic de Magdalena Popescu, Bucuresti, 1971; Opere, I-IV, ed. ingrijita de M. Vaida si Gh. Sprinteroiu, studiu introductiv de M. Vaida, Cluj, 1971-1974; Venin de mai, Cluj, 1971; Lunatecii, Cluj, 1973; Publicistica literara, ed. si pref. de Constantina Brezu-Stoian, Bucuresti, 1977; Ora fantanilor, antologie, postfata si bibliografie de G. Gibescu, Bucuresti, 1979; Ora fantanilor (L heure dufontaines), ed. bilingva romano-franceza, trad. si pref. de D. I. Nasta, Bucuresti, 1982; Opere, MII, ed. critica si pref. de Elena Zaharia-Filipas, Bucuresti, 1984-1997; Lunatecii, tabel cronologic si crestomatie critica de I. Funeriu, Timisoara, 1988; Paradisul suspinelor, Bucuresti, 1990; Venin de mai, Craiova, 1990. Traduceri: E. A. Poe, Dubla crima din Strada Morgue, Timisoara, 1992; idem, Masca mortii rosii, Bucuresti, 1992.

REFERINTE

CRITICE

N. Davidescu, Aspecte si directii literare, II, 1924 (ed. II, 1975); E. Lovinescu, Istoria, III;Perpessicius, Mentiuni I; F. Aderca, Marturia unei generatii, 1929; L. Boz, Cartea cu poeti, f.a.; T. Vianu, Arta; G. Calinescu, Istoria; S. Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, 1942; T. Vianu, Idei si forme literare, 1946; VI. Streinu, Versificatia moderna, 1966; M. Petroveanu, Studii literare, 1967; N. Manoles-cu, Metamorfozele poeziei, 1968; VI. Streinu, PaginiI; M. Tomus, 15 poeti, 1968; VINEA Ardeleanu, Proza poetilor, 1969; I. Pop, Avangardismul; S. Salagean, Ion Vinea" class="navg">Ion Vinea, 1971; Elena Zaharia, Ion Vinea, 1972; S. Mioc, Opera lui Ion Vinea, 1972; Al. Andriescu, Disocieri, 1973; S. Cioculescu, Itinerar critic, 1973; C. Stanescu, Jurnal de lectura, 1973; Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, II; VINEA Nicolescu, Starea lirica, I, 1975; M. Papahagi, Exercitii de lectura, 1976; E. Simion, Scriitori romaniII; M. Vaida, Mitologii critice, 1978; Ion Vinea interpretat de, 1986; M. Scarlat, Istoria poeziei romanesti, III, 1986; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu; M. Muthu, Calcaiul lui Delacroix, 1996; I. Pop, Lecturi transparente, 1997.

URMUZ

Descoperit de Arghezi care-i publica cateva proze in Bilete de papagal si Cugetul romanesc sub titlul Pagini bizare, URMUZ, pe numele adevarat D. Demetrescu-Buzau (1883-1923) n-a scris in total decat noua bucati, sub 50 de pagini, anticipand pe plan mondial literatura absurdului. Prozele sunt niste parodii ironizand spetele si temele literare, prin exploatarea ambiguitatii cuvintelor. Palnia si Stamate, roman erotic in patru parti", ia in deriziune cuplul din romanele de dragoste (femeia e inlocuita cu un obiect simboliC), descrierile de interior (o masa fara picioare e bazata pe calcule si probabilitati", intr-un vas se afla esenta eterna a lucrului in sine"). Ismailsi Turnavitu sarjeaza nuvela sociala, dependenta morala de mediu. Ismail e o faptura hermafrodita cu favoriti si rochie, legat cu odgon de vapor de un viezure pe care noaptea il mananca crud si viu", iar Turnavitu, fost ventilator prin cafenelele grecesti, a ajuns la bucataria unui post de pompier. Gayk ironizeaza schitele de actualitate, Plecarea in strainatate literatura evaziunii Cotadi si Dragomir pretinsa tema a legaturilor amicale, Algazy et Grummer procedeele artistice (Algazy e sensibil la sunetul trei si-si manifesta bucuria de a-1 auzi prin miscarea barbii asezata pe un gratar insurubat sub barbie si actionat printr-o sfoara). Fuchsiada e un poem eroic-erotic si muzical in proza". Fuchs - Odradek -s-a nascut prin urechea bunicii, deoarece mama sa nu avea ureche muzicala si a devenit, la Conservator, acord perfect". Cu timpul, cele doua

sunete care-1 compun degenereaza intr-o pereche de mustati cu ochelari dupa ureche si o umbrela, in care Fuchs se incuie bine noaptea cu doua chei muzicale, pana ce ii creste la loc frunza de vita. Dupa furtuna e o parodie a povestirilor de aventuri romantice, iar Cronicari, o fabula gratuita, cu morala absurda (pelicanul sau babita").