Cuprins:

Definiție Clasificare Mecanismul de declanşare al avalanşelor Clasificarea după litere Lucrări contra avalanșelor Bibliografie

Avalanșa reprezintă un fenomen gravitațional constituit din alunecarea ori prabușirea maselor mari de zapadă și gheața aflate în echilibru instabil, pe distanțe mai mari de 50 m, care iși maresc în timpul alunecării volumul, greutatea, viteza si forța, proporțional cu lungimea și înclinarea pantei, dar si cu diferența de nivel parcursă

Originea termenului de “avalanșã”, provine dupã unii autori din limba francezã, de la verbul „avaler” care înseamnã a inghiți o pantã (Moțoiu, 2008). Alți autori (Voiculescu, 2008) spun cã termenul ar proveni din limba elvețianã reto-romanã, din zone avalanse cuvântul “avalantse” care înseamnã a coborî o pantã.

În cadrul avalanșelor se disting trei zone: zona de desprindere (declanșare), zona de transport (alunecare) și zona de depozitare sau conul de avalanșã.

Primele clasificãri, a lui Ratzel (1889) care a fãcut

diferența între avalanșele pulver (Staublawinen) și avalanșele de fund (Grindlawinen).

Apoi în 1888, Coaz vorbește de trei tipuri de avalanșã: avalanșe pulver, avalanșe de

zãpadã umedã și avalanșe de ghețari.

În 1891, Pollak distinge între avalanșe pulver, avalanșe de zãpadã umedã și avalanșe de suprafațã

La noi în țarã, una din primele clasificãri ale avalanșelor a fost fãcutã de Topor în 1957. Acesta le împarte dupã modul în care iau naștere, în 5 grupe:

- avalanșe de ninsoare prãfoasã, care se produc în timpul ninsorilor abundente, alcãtuite din cristale de gheațã care cad peste o pãturã veche de zãpadã;

- avalanșe de fund sau compacte, care se produc în perioadele calde ale iernii sau primãvara, când începe topirea zãpezii sau ploile;

- avalanșe în scânduri de zãpadã, care se produc pe terenuri cu înclinare micã, din cauza lipsei de aderențã între stratele de zãpadã depuse succesiv;

- avalanșe în bulgãri de zãpadã sau avalanșe de cataractã, frecvente primãvara sau vara, când blocuri de gheațã cad din galeriile pereților abrupți sau din hornurile unde se depoziteazã zãpadã;

-avalanșe în cornișe sau balcoane, care se produc iarna sau primãvara, când stânca de care este prinsã cornișa se încãlzește, și întreaga platformã suspendatã se prãbușește cu zgomot;

Alte criterii dupã care au fost clasificate avalanșele(Voiculescu, 2002; Maria Moțoiu, 2008) sunt:

-forma de declanșare,

-forma de mișcare,

-situarea suprafeței de alunecare,

-forma culoarului de avalanșã,

-umiditatea zãpezii.

Factorii generatori ai avalanșelor

La producerea avalanșelor contribuie o serie de factori. În funcție de modul în care contribuie la geneza avalanșelor, aceștia pot fi împãrțiți în

- factori pregãtitori,

- factori potențiali și factori declanșatori (Grecu, 1997; Voiculescu, 2002, Moțoiu, 2008).

Clasificarea dupa litere

Tipuri de mecanisme:

Avalanşe spontane ce au cauză naturală. Avalanşele de primăvară sunt cu zăpadă umedă, grea,  cele de iarnă au zăpadă proaspătă, uscată, ninsă în canitităţi mari. Acestea pot fi în general prevăzute 

Avalanşe ce au cauză antropică.Majoritatea acestor avalanşe sunt soldate cu victime şi de cele mai mult ori victimele sunt cele ce au provocat avalanşa prin ruperea echilibrului zăpezii în urma unei acţiuni mecanice.

Avalanşe ce au cauză necunoscută.  Sunt avalanşe mai mici cărora nu li se poate stabili exact cauza: naturală

Factori declanşatori ai avalanşelor

Scăderea aderenţei are loc prin schimbarea proprietăţilor straturilor de zăpadă, prin creşterea sau scăderea temperaturii care diminuează forţa de contact dintre cristale.

        Creşterea greutăţii masei de zăpadă până la depăşirea pragului limită Această creştere poate fi  propriu zisă, manifestându-se prin creşterea greutăţii stratului de zăpadă, prin noi depuneri, moment în care se autodeclanşează. Creşterii greutăţii ii se mai adaugă alte forţe precum ruperi de cornişe, trecerea unor turişti, schiori, capre negre, vibraţii din zgmote, vânt puternic, etc, moment în care se produc avalanşele provcate.

Pagube:

În ultimii patru ani, in Romania s-au inregistrat oficial 24 de victime din avalansă, fară a pune la socoteala numarul de disparuți și morți din cauze neelucidate și nici raniții sau persoanele surprinse de avalansă și salvate fară urmări grave sau care nu au informat despre cele intamplate. Cel mai cunoscut exemplu de avalansa declanșată de victime este catastrofa de la Balea din 17 aprilie 1977, in care au pierit 23 de schiori sibieni. Balea este, zona cea mai periculoasa. Un alt trist exemplu este cel din 22 februarie 2004, cand o avalansă considerată mica, pornită de pe Varful Creasta Cocoșului, a luat viața a trei oameni, in Gutai. Și persoanele pentru care munții nu au secrete pot cadea victima furiei zapezii. Exemplul este avalansa din martie 2005, soldată cu decesul lui Alin Tava, membru al Serviciului Salvamont Argeș.

Lucrări contra avalanșelor

  După locul pe care il ocupă in cadrul culoarelor de avalanșe, după rezistența pe care trebuie să o posede și după specificul lor, se deosebesc următoarele categorii de lucrări contra avalanșelor:

-mușuroaiele și conurile din pămant,

-stalpii și caprele de franare,

-digurile de pămant,

-barajele de oprire,

-lucrări de apărare directă.

Bibliografie selectivă:

Grecu Florina (1997) – Fenomene naturale de risc, Geologie și Geomorfologie, Editura Universitãții București, București.

Moțoiu Maria Dana (2008) Avalanșele si impactul lor asupra mediului.

Simea Ioana,Teză de doctorat

Giude de Niege et Avalanches pag 97

http://masivulpiatracraiului.blogspot.ro/2011/02/avalansele.html

http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/avalanse-ucigase-86145.html