Autocefalia Bisericeasc2 Bun

5/26/2018 Autocefalia Bisericeasc2 Bun

1/10

AUTOCEFALIA BISERICEASCA

Autocefalia se regaseste, ca termen de provenienta etimologica, prin reunirea celor doua

cuvinte din limba greaca autos care inseamna prin sine si kefali care inseamna

cap.

In termeni mai extinsi, autocefalia insemna independenta unei unitati bisericesti

constituita la nivel sinodal in cadrul Ortodoxiei ecumenice, fata de o alta unitate bisericeasca de

acelasi nivel organizatoric, in plan jurisdictional si administrativ. Pe planul dogmatic, insa,

unitatea de credinta se pastreaza in mod firesc intre toate Bisericile surori.

In acest context, cu mult mai tarziu, termenul autocefalie a inceput sa fie intrebuintat de

renumitii comentatori ai dreptului bisericesc rasaritean in sec.XII : Alexie Ar isten, I oan Zonara

si Theodor Balsamon. De exemplu, Theodor Balsamon, vorbind despre independentaBisericilor, afirma : "Sa nu ti se para curios daca gasim si alte Biserici autocefale, precum: a

Bulgariei, a Ciprului, sau a Iviriei(adica a Gruziei).

In definirea si aplicarea termenului de autocefalie s-a recurs de nenumarate ori la ideea

ca, in vechime, Biserica de Constantinopol ar fi singura care are autoritatea de a acorda

autocefalia unei Biserici, autoritate invocata pe interpretarea Canonului 28 al Sinodului

Ecumenic al IV-lea de la Calcedon care stabileste ca Patriarhul Ecumenic are autoritate asupra

pamanturilor barbare . Insa, unii critici moderni considera ca statutul de autocefalie trebuie

legat si de faptul ca multe din Bisericile autocefale se gaseau in proximitatea geografica sau a

traditiei activitatii misionarilor constantinopolitani in anumite zone de interes imperial.

Insa, canonistii moderni au vazut in Canonul Apostolic 34 exprimat destul de clar faptul

ca intreaga Biserica crestina formeaza o singura comunitate duhovniceasca din care fac parte

bisericile locale care formeaza Eparhii separate, acestea fiind grupate in jurul unui centru

administrativ unic, condus de Episcop.

Episcopii unui neam unui teritoriu trebuie s-l recunoasc pe cel ce este nti ntre ei,

socotindu-l drept cap, nu n sensul de cap al Bisericii, ci de ntiul dintre ei i nefcnd nimic

mai deosebit fr tirea sa, afar de ceea ce fiecruia i este ngduit n eparhia sa i n

localitile care depind de ea. Dar nici acela s nu fac ceva fr tirea tuturor, ntruct numai

aa va fi n unire i se va mri Dumnezeu prin Domnul n Duhul Sfnt: Tatl, Fiul i Sfntul

Duh Canonul 34


2/10

2

Odat cu dezvoltarea i organizarea Bisericilor locale s-au impus i nite reguli care

aveau menirea de a asigura legtura normal dintre ele, pentru a se evita posibilele coliziuni. O

reglementare se face prin Canonul II al celui de al doilea Sinod Ecumenic:

Episcopii s nu-i ntind jurisdicia asupra altor Biserici, afar de eparhiile lor, nici s

nu fac tulburri n Biserici, ci, potrivit canoanelor, episcopul Alexandriei s crmuiasc numai

Egiptul, iar episcopii Rsritului s administreze numai Rasritul, pstrndu-se pe seama

Antiohiei prerogativele sinodului de la Niceea; i episcopii eparhiei din Asia s crmuiasc

numai Bisericile din Asia, i cei din Pont numai pe ale Pontului, i cele din Tracia s

administreze numai pe cele ale Traciei. Iar episcopii, nefiind chemai, s nu treac peste

eparhiile lor pentru hirotonie sau pentru alte afaceri de conducere bisericeasc[...]

Asadar, ideea autonomiei, a dimensiunii canonice a Bisericii locale a existat nc din

perioada apostolic, fiindc toate comunitile cretine aveau n fruntea lor cte un episcop i se

conduceau independent unele fata de altele, formnd astfel acea communio ecclesiarum

specific primului mileniu cretin.

Pn n secolul al IV-lea, Biserica autocefal era la nivel eparhial. Nu exist o expresie a

autocefaliei la nivel mitropolitan cteva secole, episcopul unei ceti fiind capul. Odat cu

formarea sistemelor de organizare bisericeasc, autocefalia trece de la nivel eparhial la nivel

mitropolitan i, dup aceea, la nivel Patriarhal.

Ideea de autocefalie a fiecrei Biserici s-a precizat tot mai mult, pn s-a ajuns la

stabilirea celor cinci Patriarhii apostolice: Roma, Costantinopol, Antiohia, Alexandria si

Ierusalim.

Conform unor analisti istorici moderni, astzi, Biserica Ortodox Universal se prezint

ca fiind o comuniune de Biserici autocefale surori, egale ntre ele, libere unele fa de altele n

ceea ce privete conducerea administrativ, dar unite prin credin. Patriarhia Ecumenic a

Constantinopolului se bucur de un primat de onoare, care se exercit sub forma unui primat de

coordonare a coresponsabiliii n aciuni care privesc ntreaga Ortodoxie. Titlul de Patriarh

Ecumenic, a intrat n uz n Constantinopol ncepnd cu secolul al VI-lea si este doar unul

onorific, care nu confer autoritatea uneiputeri bisericeti universal, neputand avea drepul de


3/10

3

jurisdicie universal, neputand astfel s se amestece n viaa altorBiserici autocefale i nici sa

decida n numele altor Biserici surori.

Unitate de credin ta si li bertate reli gioasa

Cu toate ca Biserica Ortodoxa este reprezentata prin Biserici autocefale, ce se bazeaza pe

principiul egalitatii si coresponsabilitatii, ea are constiinta de a forma o unitate,pe principiu

evanghelic, ceea ce ii confera o stabilitate sporita in fata multor provocari actuale. Tocmai pe

acest motiv nu oricine poate infiinta biserici locale noi independente sau libere, caci

adevarata libertate provine nu din separaie si faramitare bisericeasca ci din afirmarea unitatii.

Dar, prin autocefalie, se nasc atat drepturi cat si obligatii, astfel incat libertatea de

autoorganizare si autogestionare a vietii bisericesti implica in egala masura si responsabilitati ce

reies totusi dintr-un accept tacit al practicii vietii Bisericilor autocefale, exprimate si prin dreptul:

de a avea propriul Sinod al Episcopilorca autoritate canonica pentru problemece cuprind organizarea vietii bisericesti ;

de a alege proprii sai Episcopi si in mod special, primatul sau, Mitropolit sauPatriarh, insa fara a avea nevoie de confirmare externa,

de a convoca sinoade si adunari bisericesti asupra comunitatilor din jurisdictiasa;

de a ntocmi i promulga legi bisericeti cu valabilitate pentru toate comunitilebisericeti de sub jurisdicia sa;

de a nfiina instane canonice sau tribunale bisericeti n vederea reglementriidisciplinei bisericeti;

de a stabili liber relaii cu alte Biserici Ortodoxe autocefale i de a interprindeaciuni de interes comun ntr-o anumit regiune, precum i dreptul de a promova

dialoguri cu alte confesiuni cretine (nu n numele Ortodoxiei ntregi);


4/10

4

de a sfini Sfntul i Marele Mir; de a canoniza sfini locali; de a compune noi imne liturgice.

Avand ca fundamente principale unitatea de credinta si libertatea religioasa, Biserica

autocefala are dreptul sa decida in orice moment orice problema care o priveste direct.

Prima expresi a unitatii de credinta a teritorilor locuite de romani in spatiu danubiano-

pontic o regasim in scrierile lui Eusebiu de Cezareea cu privire la lucrarile Sf.Sinod Ecumenic de

la Niceea din anul 325, care descrie ca nici scitul nu lipsea din ceata. Biserica nostra a avut

mereu o legatura fireasca cu celelalte Biserici Ortodoxe pe planul dogmatic, al invataturii de

credinta. In acest context, in conditiile in care Patrarhatele din Rasaritul ortodox inclusiv

Patriarhia Ecumenica aveau mari dificultati datorita stapanirii otomane, Ortodoxia romaneasca a

devenit o mare sprijinitoare a Ortodoxiei din toate tarile rasaritene.

Dovada cea mai concludenta a unitati de credinta a Ordoxiei romanesti reiese in

hotararile Sinodului de la Iasi din anul 1642, cand Marturisirea de Credinta a Inaltului Ierarh

Petru Movila al Kievului a fost discutata si acceptata ca fiind buna pentru a fi receptata de

intreaga Ortodoxie.

Un alt aspect care intareste unitatea de credinta este si sustinerea prin cartile tiparite a

Ortodoxiei de pretutindeni. De exemplu, la Manastirea Cetatuia de langa Iasi, a functionat o

tipografie in limba greaca, in special pentru nevoile credinciosilor greci aflati sub dominatie

turceasca. In Tara Romaneasca, Sf.Mitropolit Antim Ivireanul tiparea carti in limba greaca,

georgiana si araba, trimitand pana si o tipografie in Antiohia si Georgia.

Lumea ortodoxa de pretutindeni a fost sprijinita de Biserica din Tarile Romane si pe plan

economic-financiar. Astfel, in timpul Domnitorului Vasile Lupu au fost platite datoriile

Patriarhiei Ecumenice, drept urmare a acestei binefaceri, Moldova a primit Moastele Sfintei

Cuvioase Parascheva. Apoi, timp de secole, numeroase locasuri religioase au fost inchinate


5/10

5

Locurilor Sfinte, sustinand financiar Patriarhiile de Constantinopol, Alexandria, Antiohia si

Ierusalim, precum si asezamintele monahale din Sf.Munte Athos, Tara Sfanta, Grecia. Apoi,

Mitropolitul Varlaam a fost unul dintre candidatii scaunului de Patriarh Ecumenic. Iar in anul

1643, Patriarhul ierusalimului teofan, aflat in vizita prin partile noastre, a sfintit Sfantul si Marele

Mir impreuna cu Ierarhi din tara.

In spatiul danubiano-pontic, unde s-a statornicit crestinismul, inca din epoca apostolica,

s-au constituit Eparhii in zona Dunarii de Jos.Apoi au culminat cu organizarea Bisericii din

Scitia Minor, ajunsa la rang de Arhiepsicopie.

In perioada organizarii statelor feudale romanesti, organizarea bisericeasca a venit sa

consfinteasca independenta statala prin organizarea Mitropoliilor din Tara Romaneasca siMoldova. Daca in tara Romneasca ierarhii au fost numiti de catre Patriarhia Ecumenica, in

Moldova s-a dorit ca Ierarhii sa fie Autohtoni. Asadar, Ierarhul moldovean Iosif I Musat a fost

recunoscut ca Prim Mitropolit.

Prima expresie a dorintei de a li se respecta libertatea de organizare religioasa o regasim

in hotararile domnitorilor romani de a numi Ierarhi locali in cadrul Bisericilor Ortodoxe

romanesti.

La toate aceste elemente politico-administrative se adauga cultura si arta sacra, cu

elemente specifice romanesti. Astfel, arhitectonica si arta sacra urmeaza o dezvoltare proprie,

caracterizata prin prezenta elementelor traditionale romanesti:

Stilul stefanian in Moldova Stilul brancovenesc in Tara Romaneasca, devenind in sec.XIX stil neo-romanesc

Aceste stiluri traditionale sunt imbinate si cu elemente de tip armeano-georgiana si foarte putin

cu cele gotice.Aceste stiluri evidentiaza personalitatea distincta a Ortodoxiei romanesti.


6/10

6

Consideratii cu privire la vechimea si af irmarea Autocefaliei B iser ici i Or todoxe Romane

Lupta Bisericii Ortodoxe Romane pentru obtinerea autocefaliei nu a fost doar o

problema a unor cercuri bisericesti care urmareau o anume afirmare in cadrul geo-politic al

vremurilor, ci nazuinta intregului neam crestinesc roman de a se raporta fiintial la cele trei

coordonate existentiale daruite de Dumnezeu omului, si anume:l imba, neam si credin ta.

Hotarator in aceasta privinta, I.P.S. Antonie Plamadeala in lucrarea sa Dascali de cuget si

simtire romaneasca surprindea in mod autentic faptul ca Biserica Ortodoxa Romana s-a

identificat totdeauna cu aspiratiile cele mai profunde ale poporului, cu intreaga lui istorie,

urmandu-l in suferinta si in lupta, in eliberare si bucurie, impartasindu-i soarta si izbanzile..a

mangaiat poporul in suferinta si l-a incalzit cu sperante; ea si-a pus priceperea, cartea si

cuvantul in slujba luminarii poporului ca sa stie sa-si pregateasca zile mai bune..

Avand in vedere ca cerintele pentru acordarea autocefaliei unei Biserici nu sunt deloc

putine si neimportante, Biserica Ortodoxa Romana a fost pusa in fata unui examen greu, care

trebuia sa implice urmatoarele conditii, si anume:

Sa demonstreze ca a devenit o Biserica matura cu o experienta bine statornicitain administratia bisericeasca;

Sa aiba puterea si capacitatea financiara si spirituala de a mentine si organizaintreaga viata bisericeasca a unui neam;

Sa arate ca detine o structura sinodala de o anumita perioada de timp; Sa aiba puterea de a-si controla, gestiona si gira afacerile pe cont propriu; Sa aiba cel putin trei Episcopi prin care sa poate convoca Sinodul; Sa ia act de dorinta Episcopilor din diferite Eparhii in vederea obtinerii

autocefaliei;


7/10

7

Sa fie incadrata geografic pe un teritoriu bine definit; Sa demonstreze ca si-a pus toata forta si capacitatea de a aduce lumina credintei

in Hristos intr-un contex etnic sau cultural;

Prezenta unei autoritati statale bine definite, conditionata intr-un fel deindependenta statala sau politica a teritoriului unde isi desfasoara activitatea

ceea ce trebuie precizata bine legatura puternica intre organizarea bisericeasca

autocefala si cea statala independenta.

Toate aceste obligatii care devin deziderate primordiale ce trebuiau indeplinite, nu s-ar

fi putut realiza fara o coeziune si o participare comuna a tuturor fortelor poporului romandesfasurata atat pe plan politic-social cat si pe cel reli gios - administrativ .

Odata cu infiintarea Mitropoliilor din Tara Romaneasca si Moldova, ierarhii moldoveni

si-au exprimat dorinta de a fi numiti din spatiul neamului romanesc. Din aceasta dorinta , s-a

nascut ulterior miscarea pentru dobandirea autocefaliei. Apoi, cultul si cinstirea Sfintilor ale

caror Moaste au fost aduse pe teritoriul tarii noastre , Sf.Cuv.Parascheva, Sf.Dimitrie cel nou de

la Basarabi, Sf.Filofteea, Sf.Grigorie Decapolitul, ca si canonizarea Sf.Ierarh Nifon, Patriarhul

Constantinopolului, consfintita la Curtea de Arges prin aducerea Sf.sale Moaste de la Sf.Munte

Athos , dovedesc o viata bisericeasca extrem de bine organizata.

Insa, afirmarea expresa a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane se contureaza odata cu

Unirea Principatelor Romane din 1859, care permite o organizare bisericeasca pe un plan

superior. Dar, realizarea Unirii Principatelor aducea cu sine si necesitatea unei reorganizari a

Bisericii, care avea doua Mitropolii in cele doua Tari care trebuiau aduse impreuna intr-o

structura unitara in cadrul noului stat.

Abia in anul 1864 s-a elaborat un proiect de lege privind unirea si organizarea

bisericeasca.


8/10

8

Biserica Ortodoxa Romana este si ramane independenta de orice autoritate

bisericeasca straina in ceea ce priveste organizarea si disciplina este idea de baza a

Proiectului de Lege Sinodala, iar articolul III spunea ca:

Sinodul General al Bisericii Romane pastreaza unitatea dogmatica a sfintei credinte

ortodoxe cu marea Biserica de Rasarit prin co-intelegere cu Biserica Ecumenica a

Constantinopolului.

Asadar, cele doua articole au stat la temelia autocefaliei consfintita in 1885.

In lupta pentru recunoasterea autocefaliei de catre Patriarhia Ecumenica, Biserica a

cunoscut doua decenii de framantari si incercari. Legea Sinodala este temeiul pe care s-aconstituit Sinodul Unit al Bisericilor din Moldova si Tara Romaneasca si a creat conditiile ca in

fruntea Bisericii sa fie asezat un Mitropolit Primat, desemnat din Tara Romaneasca. Primul

Mitropolit care a purtat prin ordonanta domneasca titlul de Primat al Romaniei , a fost Nifon.

Luand la cunostiinta de pozitia Bisericii Ortodoxe Romane, Patriarhia Ecumenica este

refractara pentru ca dorea sa-si mentina controlul asupra Bisericii din teritoriile romanesti.

Venirea Regelui Carol I la conducerea Romaniei, a dus la intocmirea noii Constitutii si a

unei noi Legi Organice. Trei articole din Legea Organica mentioneaza Autocefalia Bisericii

romanesti si considerate acceptate tacit de catre Biserica Ecumenica deoarece aceasta nu a dat

nici un raspuns.

Daca putem sa fixam un punct vizibil de unire a romanilor sub un singur sceptru

domnesc care a adus si o adevarata stralucire Mitropoliei de Alba Iulia, si in care se intrezarea

simbolul unitatii religioase a Transilvaniei si totodata simbolul ei permanente cu Tara de

dincoace de munti unde mitropolitii, din Moldova sau Tara Romaneasca, erau si , hirotonind pe vladicii transilvaneni, atunci cu siguranta este Vulturul roman

Mihai Viteazul, asa cum prefera sa-l numeasca vrednicul de pomenire I.P.S.Antonie Plamadeala.


9/10

9

Nu este deloc de trecut cu vederea insa si faptul ca in plan politico-economic, marile

puteri europene, inclusiv poarta otomana, nu isi doreau ca teritoriile romanesti fragmentate sa isi

refaca unitatea, deoarece aparitia unei noi forte pe plan teritorial ar fi redesenat agendele de

interese straine. Marile puteri aveau tot interesul sa ne tina despartiti, ceea ce se va vedea si in

faptul ca turcii, chiar si dupa unirea din 1859, continuau sa ne conteste autonomia. Forta politica

de atunci a avut insa o atitudine nesovaielnica, ceea ce l-a facut pe I.C.Bratianu sa spuna canu

avem sa cucerimnu avem sa luam Constantinopolul; avem sa ne afirmam si sa ne asiguram

nationalitatea Romana inaintea Europei care trebuie sa asculte dreptatile noastre.

Biserica nu s-a izolat niciodata de popor, si era firesc asa cum fusese la 1821, 1848, 1859,

sa fi fost sensibila la idealul independentei si sa se inroleze din prima clipa in randurile celor ce

trebuia sa o apere cu orice pret. Exemplu concludent avem pe Episcopul Atanasie Stoianescu al

Ramnicului Noului Severin, care in perioada 20 august1 septembrie 1877 se duce la Corabia si

acolo, de fata fiind domnitorul Carol, primul ministru I.C. Bratianu si alti barbati de stat,

savarseste o slujba solemna de binecuvantare a armatei, dupa care armatele trec Dunarea. Apoi,

Vladica Atanasie publica imediat carti de rugaciuni pentru trebuintele ostasilor si rugaciuni

pentru toti crestinii in timp de razboi. La fel, Mitropolitul Calinic Miclescu randuieste si el

rugaciuni in toata Biserica pentru eroii cazuti pe fronturile de aparare. Acesta a avut o contributie

majora in dobandire de jure a Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane. El a fost cel care, ani

de-a randul, a accentuat ca autocefalia este un reflex al unitatii neamului romanesc si tot el

afirma caeram independeti inauntrul nostru , in afara insa, nu eram priviti asa .

Concluzie

Aceste date istorice ne arata ca Biserica romaneasca este nedespartita de poporul ei, si

toate fortele care o definesc ca prezenta au conlucrat la obtinerea autocefaliei. Disputele care au

premers acordarii Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Romane, inca din timpul Patriarhului

Ecumenic Ioachim III care a ridicat obiectii impotriva Legii Organice si a Autocefaliei,

continuand cu modificarea Legii Organice din 1872 unde era exprimata dorinta de ridicare a

Mitropolitului Primat la titlul de Patriarh iar in Oltenia sa se infiinteze o Mitropolie noua cu

sediul la Craiova si culminand cu sfintirea pentru prima data a Sfantului si Marelui Mir fara

aprobarea Patriarhiei Ecumenice au dat de inteles ca Biserica Romaneasca Ortodoxa era mai


10/10

10

mult decat pregatita sa capete rangul de Autocefalie. Tomosul de recunoastere a Autocefaliei

Bisericii Ortodoxe Romanesti, ca raspuns venit pe 25 aprilie 1885 de catre Patriarhul Ecumenic

Ioachim al IV-lea ne arata ca Biserica traia deja in lumina acestor realitati, actul venind doar ca

intarire si confirmare a unei stari de fapt si de drept.

Asadar, Patriarhia Ecumenica nu era straina de modelul autocefalic, Traditia si insasi

Sf.Scriptura le confirma, iar vremurile pe care le traia necesita o raportare corecta asupra unor

realitati care defineau noi drumuri atat pentru popoare cat si pentru Biserica.

Autocefalia Bisericeasc2 Bun

Documents

Transcript of Autocefalia Bisericeasc2 Bun