Audit Si Control Bancar (2)

8/7/2019 Audit Si Control Bancar (2)

1/52

audit si control bancar

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE - BUCURESTI

LUCRARE DE DIPLOMA: AUDIT SI CONTROL BANCAR

PARTEA A II-A:

CONTROL BANCAR

STUDENT: FODOROIU ALIN DANIEL

PROFESOR COORDONATOR: profesor universitar doctor

VASILE DEDU

1Fodoroiu Alin Daniel


2/52


Cuprins:CAP. III SUPRAVEGHEREA PRUDENTIALA A SECTORULUI

BANCAR

3.1. Autorizarea, reglementarea si supravegherea prudentiala a bancilor

3.2. Rezolvarea situatiei bancilor problema

3.3. Intarirea sectorului de supraveghere bancara

CAP. IV CONTROLUL FINANCIAR

4.1. Controlul financiar preventiv

4.2. Controlul financiar de gestiune

CAP. V TRANSFERUL INTERBANCAR DE FONDURI

5.1. Reglementari5.2. Supravegherea sistemelor de plati de catre BNR

CAP. VI CONTROLUL OPERATIUNILOR ACTIVE SI PASIVE

6.1. Controlul operatiunilor pasive

6.2. Controlul operatiunilor active



3/52


CAP.III SUPRAVEGHEREA PRUDEN-

TIALA A SECTORULUI BANCAR

3.1. Autorizarea, reglementarea si supra-

vegherea prudentiala a bancilor

3.2. Rezolvarea situatiei bancilor proble-

ma

3.3. Intarirea sectorului de supraveghere

bancara



4/52


3.1. Autorizarea, reglementarea sisupravegherea prudentiala a bancilor

Anul 1999 a debutat sub auspicii deosebit de nefavorabile

sectorului bancar romanesc, marcat de influenta unui mediu economic

neprielnic, generator de dificultati suplimentare pentru agentii economici si,

implicit, pentru bancile finantatoare.

Anii de tranzitie la economia de piata au condus la acumularea

unor probleme, dintre care mentionam:

deteriorarea performantelor financiare ale agentilor eco-

nomici, care a condus la transformarea unora dintre acestia in

clienti rau platnici;

lipsa unor piete lichide pentru valorificarea unor garantii

aferente creditelor acordate de banci;

o legislatie favorabila debitorului (in sensul ca aceasta nu

prevede sanctiuni eficiente impotriva celor care nu rambur-seaza creditele primite, iar procedurile legale de obtinere a

dreptului de executare a garantiilor continua sa fie de lunga

durata);

manifestarea unui comportament inadecvat din partea

proprietarilor (cum ar fi: transferarea de catre stat a unor

probleme apartinand economiei reale in sectorul bancar,

neglijarea exercitarii controlului asupra managementului

bancilor de catre unii actionari privati sau acordarea

preferentiala de credite unor firme); practicarea de catre managementul unor banci a unor

politici de creditare necorespunzatoare, mergand de la

incompetenta pana la frauda;

decapitalizarea bancilor, cu precadere a celor cu capital

social exprimat in lei, prin impozitarea profiturilor neajustate

cu rata inflatiei si a veniturilor din dobanzi neincasate;



5/52


captivitatea unor banci, cu precadere a celor cu capital

majoritar de stat, fata de unii debitori mari din acelasi tip de

proprietate;

limitarea accesului bancilor romanesti la finantarea

externa (ca urmare a inrautatirii succesive a rating-ului detara).

Toate aceste probleme au creat premisele declansarii unei crize

sistemice a sectorului bancar. Starea de sanatate a sistemului bancar la

inceputul anului 1999 este ilustrata de analiza unor indicatori de sistem

relevanti, cum ar fi ponderea creditelor neperformante clasificate in

categoriile indoielnic si pierdere in totalul portofoliului de credite

(58,51%), precum si cea e creantelor restante si indoielnice (la valoare neta)

in capitalurile proprii ale bancilor (253,64%). Nivelul ultimului indicator

sugereaza ca, in conditiile in care cel putin jumatate din creantele respective

nu ar fi fost recuperate, sistemul bancar, in ansamblu ar fi fost practic in starede faliment. In fapt, problemele erau localizate la cateva banci, in special la:

Bancorex, Banca Agricola, Banckcoop si Banca Albina. Ponderea ridicata

a acestor banci in volumul activelor bancare (34%), ca si in cel al creantelor

restante si indoielnice din sistem (75%) a reliefat dimensiunea implicatiilor

pe care acestea au avut-o asupra sistemului bancar, chiar in conditiile in care

nu toate creditele de natura celor din categoria pierdere erau recunoscute,

ca atare de aceste banci.

Viabilitatea institutiilor mentionate era grav amenintata de slaba

calitate a activelor si de administrarea defectuoasa a creditului, cu impactasupra solvabilitatii, lichiditatii si performantelor lor financiare, veniturile

acestora fiind insuficiente pentru a acoperi costul operatiunilor. Dimensiunea

excesiva a creditelor neperformante fata de media pe sistemul bancar (oricum

ridicata) reflecta lipsa de performanta in managementul bancilor respective,

precum si carente severe in administrarea riscurilor acumulate inca din anii

anteriori. Problemele din sistemul bancar au fost accentuate si mai mult de

nivelul scazut al rezervelor valutare ale tarii, in contextul varfului de plata a

datoriei externe, ca si de ingreunarea accesului la finantarea externa. Toate

acestea faceau ca, in eventualitatea declansarii unei panici majore ca urmare a

falimentului unor banci si a numarului redus de alternative de plasament alepopulatiei (de exemplu, cumpararea de valuta), nu numai sistemul bancar, ci

intreaga economie sa fie in pericol de colaps.

Daca problemele acumulate in sistemul bancar erau deosebit de

grave, in schimb posibilitatile de abordare a lor de catre Banca Nationala a

Romaniei erau substantial mai bune in anii anteriori. Asfel, prin adoptarea

noilor legi bancare (Legea nr.58/1998 Legea bancara, Legea nr.101/1998



6/52


privind Statul Bancii Nationale a Romaniei si Legea nr.83/1998 privind

procedura falimentului bancilor), a fost intarita substantial capacitatea de

actiune a bancii centrale pe linia supravegherii bancare. Pe de alta parte, la

nivelul Guvernului s-a manifestat un angajament real privind asanarea

sistemului bancar. In acelasi timp, numirea la finele anului 1998 a Consiliului

de administratie al Bancii Nationale a Romaniei a creat premisele

implementarii unei noi strategii pe termen lung privind sectorul bancar.

In aceste conditii, la inceputul anului 1999 a fost demarat de

catre Banca Nationala a Romaniei un program de restructurare a sistemului

bancar destinat prevenirii riscului de sistem, cu impact imediat asupra

sanatatii sectorului bancar, vizand in mod deosebit urmatoarele directii:

rezolvarea situatiei bancilor-problema;

imbunatatirea calitatii supravegherii prudentiale a

bancilor, concretizata, in principal, in introducerea unui

sistem de rating bancar si avertizarea timpurie asupratendintelor ne-gative din activitatea bancilor, imbunatatirea

cadrului legislativ privind reglementarea conduitei

prudentiale in sectorul bancar, reorganizarea activitatii de

supraveghere, cresterea exigentei in sanctionarea bancilor si,

nu in ultimul rand, in mentinerea unei politici prudente de

autorizare a unor banci;

imbunatatirea functionarii mecanismului de garantare a

depozitelor.

3.2. Rezolvarea situatiei bancilor

problema

Avand in vedere situatia specifica a bancilor mari, cu capital

majoritar de stat, si tinand seama de riscul de sistem pe care l-ar fi putut

genera intrarea unor astfel de banci in incetare de plati, Banca Nationala a

Romaniei a contribuit, alaturi de Guvern, la identificarea solutiilor pentru

asanarea lor financiara, urmarind, totodata, mentinerea sub control a



7/52


costurilor operatiunilor si minimizarea impactului monetar al restructurarii

financiare.

O decizie majora de politica economica a constituit-o infiintarea

Agentiei de Valorificare a Activelor Bancare, institutie creata la inceputul

anului 1999 cu scopul de a prelua de la bancile cu capital major de stat, aflate

in proces de restructurare si/sau privatizare, creditele din categoria

indoielnic si pierdere, precum si activele extrabilantiere din aceeasi

categorie, in vederea recuperarii acestora de la debitori. Sprijinita de experti

ai Bancii Mondiale, Banca Nationala a Romaniei si-a adus din plin

contributia la solutionarea problemelor tehnice legate de infiintarea AVAB.

Cea mai serioasa amenintare pentru sistem a fost, indiscutabil,

creata de Banca Romana de Comert Exterior (Bancorex), atat datorita

dimensiunilor sale (cea mai mare banca din Romania din punct de vedere al

volumelor activelor) cat si faptul ca pe plan international era asimilata, din

punct de vedere al imaginii, statului roman.Situatia financiara precara inregistrata de banca la inceputul

anului 1999, rezultata in urma acumularii, in anii anteriori, de credite

neperformante si angajamente extrabilantiere asumate de banca (care

reprezentau la 31 decembrie 1998 aproximativ 80 la suta din portofoliul de

credite), a constituit motivul pentru care aceasta a intrat, practic, in incetare

de plati in luna februarie 1999. In fapt, problemele de lichiditate ale bancii

erau evidente pentru intregul sistem inca din ultima parte a anului 1998, cand

banca se imprumuta de pe piata interbancara cu dobanzi ce au atins un nivel

mediu de 250%. In acest context, in vederea reducerii riscului de sistem,

B.N.R. a intervenit prin acordarea de credit special (care, in timp a insumat

aproximativ 9500 de miliarde lei) si a hotarat instituirea regimului de

administrare speciala a bancii incepand cu data de 1 martie 1999, prin

numirea unui administrator special (ale carui atributii principale au constat in

asigurarea conditiilor pentru conservarea activelor si incasarea creantelor in

interesul deponentilor si a altor creditori).

Prevederile Ordonantei Guvernului nr.39/1999, cu modificarile

si completarile ulterioare, au dat posibilitatea mentinerii activitatii Bancii

Comerciale Romane la parametri cat mai apropiati de cei anteriori fuziunii cu

Bancorex. In acest scop, ordonanta a prevazut o serie de masuri care au permis Bancii Comerciale Romane sa preia de la Bancorex doar partea

viabila a activitatii acesteia, activele neperformante, bilantiere si

extrabilantiere, in suma neta de 3801,7 miliarde lei, fiind transferate la

AVAB la finele anului 1999.

Pe parcursul anului 1999 noi initiative legislative au continuat

procesul de restructurare a Bancii Agricole, demarat in 1997. Astfel, au



8/52


fost adoptate o serie de acte normative care au facilitat transferarea la AVAB

a titlurilor de participare ale bancii la Fondul National de Restructurare

Dunarea, in limita unui plafon de 1026 miliarde lei si a unor active in suma

de 2686 miliarde lei, precum si numirea unui comitet de administrare a

bancii.

Deteriorarea pozitiei financiare si prudentiale constatata la

Banca Albina si la Banca Generala de Credit si Promovare Bankcoop a

constituit motivul sanctionarii acestora de catre Banca Nationala a Romaniei

prin limitarea operatiunilor, trecerea la un regim special de decontare a

operatinilor interbancare si instituirea regimului de supraveghere speciala

(incepand cu data de 7 aprilie 1999, in cazul Bancii Albina, si cu 26 aprilie

1999, in cazul Bankcoop). Situatia deosebit de grava a Bancii Albina, fara

posibilitati reale de redresare, a determinat Banca Nationala a Romaniei sa

hotarasca retragerea autorizatiei de functionare (incepand cu data de 13 mai

1999) si introducerea in justitie a cererii pentru declansarea proceduriifalimentului (admisa de instanta de judecata la data de 25 mai 1999),

controlul asupra bancii fiind ulterior preluat de lichidatorul desemnat de

tribunal. In perioada 25 iulie 24 august 1999 au fost efectuate prin Fondul

de garantare a depozitelor in sistemul bancar platile compensatorii (in suma

de 361 miliarde lei) pentru depozitele persoanelor fizice, acestea fiind, de

altfel si primele plati efectuate de Fond de la infiintarea sa.

In ceea ce priveste Bankccop, inregistrarea unui patrimoniu net

negativ, precum si adancirea crizei de lichiditate au condus la incetarea

platilor de catre banca, situatie posibil de depasit numai pe baza unei

recapitalizari a acesteia. In conditiile in care solutiile potentiale de redresare a

bancii au fost epuizate, Consiliul de administratie al Bancii Nationale a

Romaniei a introdus, in data de 19 noiembrie 1999, la Tribunalul Bucuresti,

cererea de declansare a procedurii de faliment, cerere admisa prin Sentinta

civila din 8 februarie 2000. Au fost numiti lichidatirii bancii si a fost initiata

actiunea de efectuare a platilor compensatorii de catre deponentii prin Fondul

de garantare a depozitelor in sistemul bancar.

Costurile suportate de stat aferente restructurarii Bancorex si a

Bancii Agricole, prin transferarea la AVAB a activelor neperformante, s-au

ridicat la 13558 miliarde lei si respectiv, la 591 milioane dolari SUA. Laaceste sume s-au adaugat cheltuielile Fondului de garantare a depozitelor in

sistemul bencar cu plata compensatiilor catre deponentii de le Banca Albina,

in valoare de 361 miliarde lei.

Un caz aparte il constituie grupul celor trei banci (Dacia Felix,

Credit Bank si Columna), cazute sub incidenta procedurilor de reorganizare

sau faliment judiciar, prevazute de Legea nr.64/1995. In cazul bancilor Dacia



9/52


Felix si Credit Bank, Banca Nationala a Romaniei, in calitate de creditor, a

declansat, inca din cursul anului 1996, actiuni in instanta in vederea

reorganizarii sau lichidarii acestora. Prin sentinta pronuntata de Tribunalul

Cluj, in data de 24 noiembrie 1998, s-a hotarat reluarea activitatii bancii

Dacia Felix, in temeiul legii mentionate mai sus, pe baza unui plan de

reorganizare. Varianta refacuta a planului de reorganizare a fost aprobata de

Tribunalul Cluj Sectia comerciala si contencios administrativ la data de 18

octombrie 1999, data la care s-a stabilit si un administrator judiciar. Banca

Nationala a Romaniei a contestat pe toate caile legale planul de reorganizare,

considerandu-l necorespunzator cerintelor de redresare a bancii. In ceea ce

priveste Credit Bank, prin Decizia civila a Curtii Supreme de Justitie din data

de 22 aprilie 1999, s-a hotarat declansarea procedurii judiciare in baza Legii

nr.64/1995, numindu-se in acest sens un judecator sindic.

Desigur, cazurile nerezolvate au un impact negativ asupra

autoritatii si credibilitatii Bancii Nationale a Romaniei, constituind, in acelasitimp, un pericol pentru stabilitatea financiara a sistemului.

Cu toate masurile de asanare intreprinse, la finele anului 1999

existau inca unele banci care prezentau o situatie fragila, caracterizata in

general prin performante nesatisfacatoare si practici riscante. Banca

Nationala a Romaniei a impus o serie de masuri de redresare a situatiei lor

financiare, prin limitarea operatiunilor, interzicerea/limitarea atragerii de noi

depozite de la populatie, solicitandu-le totodata prezentarea unor planuri de

redresare, cu obligativitatea raportarii periodice a stadiului de realizare a

acestora. In urma repetatelor discutii purtate cu actionarii si conducerile

bancilor respective, Banca Nationala a Romaniei apreciaza ca la unele dintre

acestea rezolvarea problemelor este posibila numai prin majorarea capitalului

social.



10/52


3.3. Intarirea sectorului de supraveghere

bancara

In contextul noului statut al B.N.R., al noii legi bancare si al

Legii privind procedura falimentului bancilor, care au condus la consolidarea

independentei si autoritati bancii centrale, amendarea legislatiei secundare

(norme, circulare si alte reglementari ale bancii centrale) s-a vizat intarirea

capacitatii B.N.R. de a reglementa, supraveghea si, in caz de necesitate, de a

inchide bancile cu probleme, precum si crearea premizelor unei supravegheri bancare mai eficiente si a unui cadru legislativ coerent si compatibil cu

reglementarile in domeniu ale Uniunii Europene.

Reglementarile emise de B.N.R. in cursul anului 1999 au adus o

serie de elemente noi, cum ar fi:

obligativitatea bancilor de a majora capitalul

social la un nivel de minimum 100 miliarde lei pana la 30

aprilie 2000 (Normele Bancii Nationale a Romaniei nr.5 din

15 aprilie 1999), pentru a adapta nivelul capitalului la cel

prevazut de directivele in domeniu ale Uniunii Europene;

obligativitatea bancilor de a adopta uncomportament prudential ameliorat prin provizionarea

integrala a dobanzilor restante de 90 de zile aferente

creditelor acordate clientelei nebancare, precum si a

creditelor acordate si a plasamentelor efectuate la banci,

restante de 30 de zile, indiferent de nivelul garantiilor

materiale constituite (Circulara B.N.R. nr.6 din 26 aprilie

1999);

sporirea exigentei privind rata minima de

solvabilitate a bancilor (prin majorarea acesteia de la 8% la12%), limitele de expuneri mari si imprumuturile acordate

persoanelor aflate in relatii speciale cu banca (Normele

B.N.R. nr.8 din 1 iunie 1999), in scopul transformarii

acestora in institutii stabile, capabile sa faca fata dificultatilor

reale si sa reziste la influentele din afara sistemului bancar;



11/52


crearea unui instrument operational necesar

aplicarii legii falimentului bancar prin stabilirea metodologiei

privind calculul valorii activului si pasivului bancilor, in

vederea stabilirii starii de insolvabilitate a acestora (Normele

B.N.R. nr.9 din 27 septembrie 1999); sporirea exigentei privind autorizarea

bancilor prin actualizarea reglementarilor in conformitate cu

Legea bancara nr.58/1998, modificarile acestora vizand, in

principal, continutul documentatiei prezentate la solicitarea

autorizatiei de functionare, obligativitatea varsarii integrale a

capitalului social la constituire, precum si definirea expe-

rientei financiar-bancare in cazul conducatorilor bancii si al

cenzorilor (Normele B.N.R. nr.2 din 22 ianuarie 1999,

modificate prin Normele nr.10 din 20 decembrie 1999);

stabilirea conditiilor in care pot fi operatemodificari referitoare la denumirea bancii, sediul social,

obiectul de activitate, nivelul capitalului social, actionarii

semificativi, desemnarea unor noi persoane in conducerea

bancii, extinderea retelei teritoriale, deschiderea de

reprezentante in strainatate, auditorul independent (Normele

B.N.R. nr.3 din 22 ianuarie 1999, modificate prin Normele

nr.11 din 20 decembrie 1999);

reglementarea modului de organizare si

functionare a Centralei Riscurilor Bancare, stabilindu-sestructura infor-mationala a acesteia, organizarea si

gestionarea Registrului Central al Creditelor si a Registrului

Creditelor Restante, precum si difuzarea informatiei catre

utilizatori, permitand astfel bancilor sa se informeze in timp

util asupra solicitantilor de credit rau platnici (Regulamentul

B.N.R. nr.1 din 21 mai 1999).

Pe fondul problemelor cu care s-a confruntat sistemul bancar,

B.N.R. a fost permanent preocupata de mentinerea increderii populatiei in

sistemul bancar. Masurile luate in aceasta directie au vizat imbunatatirea

cadrului legislativ privind activitatea Fondului de garantare a depozitelor in

sistemul bancar (Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.110/1999 pentru

modificarea si completarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.39/1996),

modificarile aduse vizand atat flexibilizarea functionarii schemei de garantare

a depozitelor, prin precizarea clara a momentului interventiei Fondului si

scurtarea termenului de efectuare a platilor, cat si suplimentarea resurselor



12/52


legale pentru plata compensatiilor pentru depozitele garantate, prin majorarea

contribuitilor anuale ale bancilor si prin autorizarea B.N.R. de a acorda

imprumuturi Fondului, atunci cand resursele acestuia sunt depasite de

obligatiile sale de plata.

Operationalitatea Fondului a fost demonstrata in cazul falimen-

tului Bancii Albina, situatie in care actiunea de acordare a compensatiilor

catre deponentii persoane fizice a fost finalizata in 40 de zile.

Existenta mecanismului de asigurare a depozitelor este de natura

sa limiteze riscul de sistem pe care l-ar putea genera incetarea activitatii unei

banci. Este posibila astfel exercitarea unei supravegheri ferme, prin utilizarea

unor parghii specifice economiei de piata, mergand pana la falimentul

bancilor neperformante. Aceasta consecinta nu este de dorit dar, cand situatia

o impune, societatea trebuie sa-si asume costurile asanarii sistemului bancar.

Reorganizarea activitatii de supraveghere din cadrul Bancii

Nationale a Romaniei a urmarit eficientizarea acesteia prin integrarea functieide supraveghere in cadrul unei singure directii si printr-o mai buna alocare a

resurselor interne existente. Posturile noii directii, in numar de 101,au fost

ocupate prin preluarea personalului din Directia generala autorizare,

reglementare si surpaveghere prudentiala a bancilor si din Directia generala

de control.

Realizarea procesului de restructurare a permis conducerii

Bancii Nationale a Romaniei fixarea pentru perioada imediat urmatoare a

unui obiectv ambitios, respectiv reducerea la un an a ciclului de inspectie la

sediul bancilor, de la durata anterioara de doi ani.

Ca urmare a intensificarii actiunilor de supraveghere la sediul

bancilor au fost realizate in totalitate programele de inspectie aprobate de

conducerea B.N.R. pentru anul 1999, desfasurandu-se actiuni de control la un

numar de 24 de banci (Demirbank, Eximbank, Banca Turco-Romana,

Mindbank, Banca Comerciala Unirea, Bankcoop, Banca Albina, ABN

AMRO Bank, Libra Bank, Banca Comerciala West Bank, Banca Dacia Felix,

Banca de Credit Industrial si Comercial, Banca Internationala a Religiilor,

Banca Romana de Scont, Banca Comerciala Ion Tiriac, Banca Bucuresti,

Banca Argicola, Banca Romana pentru Dezvoltare, Romanian International

Bank, Banca de Credit si Dezvoltare Romexterra, Bank-Austria Creditanstalt,Cititbank, Raiffeisenbank, BNP-Dresdner Bank).

Obiectivele specifice ale actiunilor de inspectie la fata locului au

vizat: respectarea legislatiei si a reglementarilor in vigoare; adecvarea

capitalului social in functie de natura si marimea riscurilor, de volumul si

evolutia activelor-problema, precum si de nivelul alocarilor pentru pierderi

din credite; adecvarea politicilor, procedurilor si practicilor de imprumuturi si



13/52


investitii; gradul de concentrare a riscurilor; volumul si evolutia activelor

clasificate in categorii necorespunzatoare; imprumuturile acordate

persoanelor aflate in relatii speciale cu banca; nivelul, evolutia si stabilitatea

veniturilor, precum si sursele acestora; nivelul cheltuielilor de operare;

vulnerabilitatea la riscurile pietei; tranzactiile cu titluri de valoare;

capacitatea bancii de a asigura adecvarea capitalului prin reinvestirea

profitului; eficienta politicilor si a practicilor de asigurare si gestionare a

lichiditatii; strategiile de administrare a fondurilor; sistemele informatice de

administrare si planurile de finantare; capacitatea managementului de a

identifica, masura, monitoriza si controla riscul activitatilor desfasurate de

banca; acuratetea, operativitatea si eficienta informatiei managementului si a

sistemelor de monitorizare a riscului; adecvarea sistemelor de audit si control

intern; receptivitatea la recomandarile auditorilor si ale autoritatii de

supraveghere; performanta generala a institutiei si profilul sau de risc.

Actiunile de supraveghere desfasurate la fata locului in cursulanului 1999 au evidentiat unele probleme cu caracter general, comune mai

multor banci, cum ar fi: lipsa unor politici adecvate de administrare a

resurselor si plasamentelor; capitalizarea insuficienta, marcata de forta

financiara redusa a actionarilor si scaderea profitabilitatii; practici deficitare

de administrare a riscurilor; control intern inadecvat atat metodologic cat si

structural, lipsit de capacitatea de a identifica si prezenta administratorilor

riscurile operationale existente sau potentiale; performante deficitare ale

managementului si ale consiliului de administratie. Totodata, a fost con-

statata nerespectarea legislatiei bancare si a normelor de prudenta bancara

(indeosebi a celor din domeniul creditarii si constituirii provizioanelor

specifice de risc) in privinta imprumuturilor acordate persoanelor aflate in

relatii speciale cu banca, a imprumuturilor mari acordate unui singur debitor,

a expunerilor valutare etc.

Aceste neajunsuri au impus masuri pentru instituirea unui climat

de disciplina prin cresterea exigentei in sanctionarea bancilor, materializate

prin transmiterea in cursul anului 1999 a unui numar de 148 de scrisori de

atentionare catre conducerile bancilor pentru nerespectarea termenelor de

transmitere a raportarilor de prudenta bancara si a modalitatilor de intocmire

a acestora, precum si prin sanctionarea (cu avertisment scris, aplicarea deamenzi, limitarea unor operatiuni, retragerea autorizatiei de functionare) a

unui numar de 14 banci.

Necesitatea promovarii unei supravegheri bancare eficiente,

aliniata practicilor si standardelor internationale, a impus implementarea in

cadrul Directiei supraveghere a unui sistem de avertizare timpurie asupra

tendintelor negative in activitatea bancilor. Acest sistem, creat intr-o forma



14/52


simplificata in cursul lunii martie 1999, a fost perfectionat si completat

ulterior, trnsformandu-se incepand cu luna octombrie intr-un sistem de rating

bancar.

Noul Sistem de Rating Bancar si Avertizare Timpurie

(CAMPL) constituie un instrument util de lucru pentru evaluarea situatiei

institutiilor bancare, in scopul identificarii, intr-o faza incipienta, a acelor

banci care sunt ineficiente sub aspect financiar si operational sau manifesta

evolutii periculoase, solicitand o atentie sporita din partea autoritatii de

supraveghere. Depistarea din vreme a dificultatilor semnalate va contribui,

alaturi de constatarile rezultate din inspectiile la sediul bancilor, la fundamen-

tarea deciziilor in activitatea de supraveghere.

Sistemul se bazeaza pe evaluarea a cinci componente (adecvarea

capitalului C , calitatea activelor A, management M, profitabilitate P,

lichiditate L), care reflecta intr-o maniera uniforma si cuprinzatoare conditia

financiara a unei banci, in conformitate cu legislatia si cu reglementarilebancare in vigoare. Fiecare dintre cele cinci componente este evaluata pe o

scara de valori cuprinsa intre 1 si 5 (1 rerpezentand cel mai performant

nivel, iar 5, cel mai scazut). De asemenea, fiecarei banci i se acorda un

ratingcompus, pentru care se aplica un punctaj de la 1 la 5, determinat

pe baza evaluarii celor cinci componente specifice de performanta.

Identificarea posibilitatilor de remediere a situatiei financiare si

de inlaturare a deficientelor semnalate prin Sistemul de ratingbancar si

avertizare timpurie constituie subiectul principal al analizelor periodice

efectuate de B.N.R. cu conducerile bancilor aflate in dificultate, cu auditorii

independenti si cu Asociatia Romana a Bancilor.

Analizand evolutia indicatorilor la nivel de sistem se poate

concluziona ca masurile adoptate in cursul anului 1999 pe linia intaririi

supravegherii au avut un efect pozitiv.

Mentionam in acest sens tendinta favorabila pe care au avut-o

creantele restante, creditele si dobanzile neperformante clasificate in

categoriile indoielnic si pierdere, raportul de solvabilitate, rata generala

de risc, precum si alti indicatori financiari si de prudenta bancara, tendinta

reflectata, de altfel si printr-o crestere, spre finele anului 1999, a ponderii

bancilor incadrate in rating-uri superioare in totalul activelor din sistem.In acest context, se remarca o imbunatatire a evolutiilor

inregistrate de unii indicatori specifici calitatii activelor, cum ar fi diminuarea

ponderilor creditelor si a dobanzilor neperformante, clasificate in categoriile

indoielnic si pierdere in total portofoliu cu aproximativ 23 puncte

procentuale (de la 58,51% la 35,39%) in cursul anului 1999, ca rezultat al

preluarii de catre AVAB a unei parti din portofoliul de credite neperformante



15/52


al Bancorex si Bancii Agricole, al aplicarii prevederilor Normelor Bancii

Nationale a Romaniei nr.7 din 11 noiembrie 1998 referitoare la scoaterea in

afara bilantului a creditelor si dobanzilor aferente contractelor de credite

investite cu formula executorie, dar si al intensificarii eforturilor unor banci

de recuperare a creantelor restante.

Noul Sistem de Avertizare Timpurie si Rating Bancar

(Bank Rating and Early Warning System) constituie un instrument

eficient de lucru, cu rol deosebit in urmarirea evolutiei fiecarei banci, in

aprecierea soliditatii sistemului bancar precum si in realizarea obiectivului

BNR de mentinere a stabilitatii si increderii populatiei in sistemul bancar

romanesc.

Preocuparea pentru asigurarea sanatatii sistemului bancar trebuie

extinsa asupra institutiilor financiare de mici dimensiuni cum sunt

cooperativele de credit si bancile populare, a caror supraveghere si

reglementare prudentiala nu si-a gasit pana in prezent un cadru institutionalbine pus la punct.

In prezent, activitatea cooperatiei de credit se desfasoara pe baza

prevederilor legii nr.109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei

de consum si a cooperatiei de credit, amendata prin OU nr.114/1999.

In conformitate cu acest act normativ, activitatile desfasurate de

bancile populare includ operatiuni specifice bancilor comerciale (ex:

acordarea de imprumuturi si efectuarea de prestari de servicii bancare;

acordarea cu prioritate, de imprumuturi in conditii avantajoase membrilor

cooperatori; fructificarea economiilor banesti ale membrilor cooperatori si ale

altor persoane; pastrarea disponibilitatilor banesti ale membrilor cooperatori,

ale altor persoane fizice sau juridice, in conturi deschise la cererea acestora si

efectuarea de operatiuni in cont; operatiuni de schimb valutar).

Legea nr.109/1996 nu prevede nici o atributie a BNR sau a altei

autoritati in privinta autorizarii, reglementarii si supravegherii cooperativelor

de credit banci populare. In acest sens, BNR are in curs de elaborare un

proiect de lege privind cooperatia de credit, care stipuleaza ca aceste unitati

sunt supuse autorizarii, reglementarii si supravegherii BNR.

Referitor la procesul de armonizare a legislatiei bancare

romanesti cu prevederile comunitare in materie, precizam ca Legeanr.58/1998 ( Legea bancara) este in mare masura armonizata cu

prevederile Directivelor 77/780/CEE ( Prima Directiva Bancara) si

89/646/CEE (A Doua Directiva Bancara). Totodata, cea mai mare parte a

reglementarilor prudentiale emise de BNR sunt in general, compatibile cu

prevederile Directivei Europene, procesul de armonizare deplina fiind in curs

de desfasurare.



16/52


In anul 1999 a fost aprobata cresterea nivelului minim al

capitalului social al bancilor la 100 miliarde lei, obiectiv care a trebuit

realizat pana la 30 aprilie 2000 pentru bancile in functiune, conform Normei

BNR nr.5/1999.

Nivelul ratei de solvabilitate a bancilor, dupa declinul sever

inregistrat in primele sase luni ale anului 1999, de la 10,25% la 6,65% (ca

urmare a impactului produs asupra rezultatelor financiare ale bancilor de

scoaterea in afara bilantului a creditelor si dobanzilor aferente contractelor de

credit investite cu formula executorie si constituirea de provizioane pentru

dobanzile mai vechi de 90 de zile Normele Bancii Nationale a Romaniei

nr.7/1998 si Circulara B.N.R.nr.6/1999), se inscrie incepand cu luna

septembrie 1999, pe un trend ascendent situat deasupra limitei minime

prevazute de normele de prudenta bancara (cu valori cuprinse intre 15,33% in

septembrie 1999 si 17,90% in decembrie 1999).

O reducere semnificativa se observa in cazul creantelor restantesi indoielnice (la valoare neta), care au avut o pondere in volumul activelor

bancare de numai 2,36% in total active la 31 decembrie 1999 fata de 14,54%

la 31 decembrie 1998; de 2,61% in sursele atrase si imprumutate fata de

16,19%, respectiv de 31,21% in capitalurile proprii ale bancilor la 31

decembrie 1999, fata de 253,64% la 31 decembrie 1998.

Aceeasi evolutie a avut-o si rata generala de risc, care s-a redus

la finele lunii decembrie 1999 cu 12,88 puncte procentuale fata de inceputul

anului (de la 53,54% la 40,66%).

Tabel nr.1: Dinamica principalilor indicatori agregati

Nr

crtDenumirea indicatorului 31.12.98 30.06.99 31.12.99

1 Rata de solvabilitate 1 10,25 6,65 17,90

2 Rata capitalului (Capital propriu / Total activ) 6,08 7,93 7,55

3Credite acordate clientelei / Total activ (valoare

bruta)*34,71 32,23 30,81

4Credite acordate clientelei / Surse atrase si

imprumutate (valoare bruta)*43,14 39,50 37,04

5Plasamente si credite interbancare /Total activ

(valoare bruta)*

24,39 22,68 26,46

6Credite restante ale clientelei / Total portofoliucredite acordate clientelei (valoare bruta)*

32,21 23,36 14,76

7Creante restante si indoielnice / Total activ

(valoare neta)14,54 7,67 2,36

8Creante restante si indoielnice / Capitaluri

proprii (valoare neta)**253,64 231,67 31,21

9 Creante restante si indoielnice / Surse atrase si 26,29 8,15 2,61



17/52


imprumutate (valoare neta)

10Gradul de acoperire a riscului de credit(Provizioane constituite / Provizioane necesare)

73,84 97,66 102,69

11

Rata riscului de credit 1 (Credite si dobanzi

clasificate in indoielnic si pierdere la valoare

bruta / Total credite si dobanzi clasificate)

58,51 49,15 35,39

12 Rata generala de risc 53,54 51,09 40,66

13Lichiditate curenta (Active curente / Pasive

curente)95,73 95,21 94,29

*Indicatorii au fost calculati pe baza datelor din bilantul monetar.

**Datele privind capitalurile proprii au fost preluate din raportarea

perudentiala a fondurilor proprii (Normele BNR nr.7/1999). In raport cu informatiilecontabile din Situtia activului net (Norma BNR nr.9/1999), indicatorul reprezenta 24,49%

la 31 decembrie 1999.

Prioritati pe termen scurt

Obiectivele pe termen scurt pentru sectorul bancar sunt

continuarea reformei (restructurare si privatizare) si a transpunerii

directivelor comunitare, in scopul imbunatatirii eficientei si performantelor,

reducerii costului capitalului si imbunatatirii accesului intreprinderilor la

creditul bancar. Un acces mai usor la credite depinde de macrostabilitate,

cresterea gradului de capitalizare, restructurare si reducerea ponderii

proprietatii de stat. In acest sens, se va realiza privatizarea Bancii Comerciale


Grafic nr.1:Dinamica principalilor indicatori agregati

0

10

20

30

40

50

60

70

Dec

.98

Feb.

99

Apr

.99

Iun.99

Aug

.99

Oct

.99

Dec

.99

momentul

valoarea

creante restante /

surse atrase si

imprumutate

rata capitalului

creante restante / activ

solvabilitate "1"


18/52


Romane si a Bancii Agricole, in cadrul proiectului de asistenta financiara

PHARE Catch-Up Facility acordat Fondului Proprietatii de Stat. In cadrul

aceluiasi program, Agentia de Valorificare a Activelor Bancare va actiona in

sensul recuperarii creditelor neperformante transferate de la Bancorex si

Banca Agricola.

Un alt obiectiv il reprezinta intarirea capacitatii institutionale

a bancii centrale, la nivelul standardelor necesare participarii la sistemul

european de banci centrale. Vor fi luate masuri pentru dezvoltarea capacitatii

de a efectua activitati bancare specifice economiei de piata si de a forma

personal bancar. BNR coopereaza cu alte autoritati romanesti de supraveghe-

re, care sunt CNVM si OSAAR, si cu alte banci centrale din UE si statele

central-europene.

Proiectul de lege privind cooperatia de credit, elaborat in

conformitate cu prevederile art.90 din Legea nr.58/1998 (care obliga la

adaptarea prealabila, in mod corespunzator, a legislatiei referitoare lacooperatia de credit) si cu obiectivul armonizarii legislatiei romanesti cu

directivele UE, este in curs de finalizare.

Proiectul stabileste cadrul juridic pentru activitatea cooperatiei

de credit din Romania, care se desfasoara prin intermediul unui sistem

organizat pe trei niveluri, respectiv prin cooperative de credit, case teritoriale

ale cooperativelor de credit si casa centrala a cooperativelor de credit.

In cadrul procesului de elaborare a reglementarilor de prudenta

bancara, Directia politicii financiar-bancare va beneficia de asistenta tehnica

in cadrul Conventiei de infratire incheiata cu un consortiu de banci centrale

(Banca Frantei, Banca Olandei, Banca Italiei), condus de Banca Frantei

(Programul de dezvoltare institutionala si consolidare a supravegherii

bancare), pentru armonizarea contabilitatii bancare cu prevederile legis-

latiei comunitare in materie (consolidarea conturilor si bilanturilor bancilor,

instrumente financiaare derivate etc.), alinierea reglementarilor pruden-

tiale pentru banci la cerintele comunitare (adecvarea capitalului,

supravegherea pe o baza consolidata etc.), precum si elaborarea unor noi

reglementari (lichiditate, supravegherea sucursalelor bancilor straine).

Totodata, tot in baza acestei Conventii de infratire, Directia

supraveghere va primi asistenta in vederea dezvoltarii unei baze de date pentru perfectionarea Sistemului de Averizare Timpurie si Rating Bancar

(Bank Rating and Early Warning System), precum si in scopul pregatirii

personalului.

BNR urmareste intarirea capacitatii de supraveghere a acestei

Directii din cadrul sau sau/si alinierea sa la sandardele si directivele UE,



19/52


introducerea unui sistem financiar-contabil integrat si continuarea armo-

nizarii legislative in domeniul bancar.

Totodata, in anul 2001, BNR va actiona pentru cresterea

eficientei sistemului de plati si informare bancaraprin:

introducerea sistemului de decontare pe baza bruta in timp real (RTGS) si a Casei de Compensatii

automate;

dezvoltarea serviciilor oferite in cadrul

sistemului de informare cu privire la incidentele de plati;

continuarea armonizarii legislatiei romanesti

cu legislatia comunitara.

Aceste masuri vor contribui la consolidarea sistemului bancar si

la cresterea eficientei sale, vor asigura alocarea nationala a resurselor

financiare catre intreprinderile si sectoarele viabile.

Prioritati pe termen mediu

Pe termen mediu, un obiectiv important este continuarea

armonizarii legislative in domeniul bancar.

Un alt obiectiv este intarirea capacitatii institutionale si

administrative a BNR prin implementarea masurilor ce decurg din auditul

operational si financiar.

Exitenta unui sistem bancar performant reprezinta o conditiepentru dezvoltarea economiei romanesti si pentru cresterea economica in

viitorii ani. Realizarea acestor obiective va apropia sectorul bancar din

Romania de standardele UE, din moment ce restructurarea completa

sectorului financiar a fost perceputa ca fiind necesara pentru conservarea

increderii populatiei si a investitorilor romani si straini.



20/52


CAP.IV CONTROLUL FINANCIAR

4.1. Controlul financiar preventiv

4.2. Controlul financiar de gestiune



21/52


4.1. Control financiar preventiv

Controlul bancar reprezinta o analiza permanenta sau

periodica a activitatii bancare, pentru a urmari desfasurarea acesteia si

pentru a lua masuri de imbunatatire.

Controlul financiar preventiv, ca forma a controlului financiar

propriu, urmareste sa preintampine incalcarea dispozitiilor legale in vigoare

si producerea de pagube si se exercita asupra documentelor in care se con-

semneaza operatiile ce se refera la drepturile si obligatiile patrimoniale aleunitatii, in faza de angajare si de plata, in raporturile cu alte persoane juridice

sau fizice.

Se supun controlului financiar preventiv operatii economice cum

sunt:

incheierea contractelor cu partenerii interni si

externi;

incasarile si platile in lei si valuta de orice

natura, efectuate in numerar si prin operatiuni bancare, cu

persoane juridice sau fizice; trecerea pe cheltuieli, fonduri sau rezultate a

unor sume care duc la diminuarea profitului sau capitalului

social;

gajarea, inchirierea sau concesionarea

bunurilor, subuni-tatilor sau unitatilor componente.

In functie de necesitati, operatiile mentionate se

adapteaza si completeaza de conducerea unitatii, avand in

vedere specificul activitatii (bancare) si a structurii ei

organizatorice. Deci, operatiile, documentele si circuitul

acestora, se stabilesc de conducerile ministerelor,departamentelor, altor organe centrale de stat (BNR), regiilor

autonome si organelor locale in functie de specificul

activitatii.

Controlul financiar preventiv se exercita de seful compar-

timentului finaciar-contabil. In functie de volumul operatiilor ce se supun

controlului financiar preventiv, conducatorul unitatii, la propunerea



22/52


contabilului sef poate imputernici si alte persoane din compartimentul

financiar-contabil care sa exercite controlul financiar preventiv, dar care, de

regula, nu participa la intocmirea si contabilizarea documentelor controlate.

Persoanele imputernicite sa exercite controlul financiar preventiv trebuie sa

aiba pregatirea economica si experienta necesara, sa indeplineasca conditiile

de cinste si corectitudine. Legal nu pot fi imputernicite sa exercite controlul

financiar preventiv persoanele aflate in curs de urmarire penala, de judecata

sau care au fost condamnate chiar daca au fost gratiate, pentru fapte

privitoare la abuz in serviciu, fals, uz de fals, inselaciune, dare sau luare de

mita si alte infractiuni prin care s-au produs daune patrimoniului persoanelor

fizice sau juridice. Daca in cursul urmaririi penale, al judecatii sau dupa

condamnare a intervenit amnistia, cel care a savarsit vreuna din infractiunile

mentionate, nu poate fi imputernicit sa exercite controlul financiar preventiv

timp de 2 ani de la data aplicarii amnistiei. Cel caruia i s-a suspendat

conditionat executarea pedepsei nu poate fi imputernicit sa exercite controlulfinanciar preventiv in cursul termenului de incercare de 2 ani de la expirarea

acestui termen.

Imputernicirea se face pe baza de ordin sau decizie a conduca-

torului unitatii. Prin ordin sau decizie se stabilesc concret operatiunile asupra

carora se exercita controlul financiar preventiv, conditiile si perioada in care

se desfasoara aceasta activitate.

Exercitarea controlului financiar preventiv se face pe baza de

documente insotite de acte justificative. Documentele se prezinta la controlul

financiar preventiv, semnate de cei care l-au intocmit si de seful comparti-

mentului de specialitate in care s-au intocmit si care raspund de realitatea si

exactitatea datelor si legalitatea operatiilor consemnate in acestea. Obtinerea

vizei de control financiar preventiv pe documente care se dovedesc ulterior

nelegale, nu exonereaza de raspundere pe sefii compartimentelor de

specialitate care le-au intocmit.

In cazul in care persoanele desemnate sa exercite controlul

financiar preventiv constata ca operatiile prezentate la control sunt nelegale

sau neeficiente, iar conducatorul unitatii dispune pe propria raspundere

efectuarea lor, seful compartimentului financiar contabil informeaza in scris

atat Consiliul de administratie cat si Directia controlului financiar de stat caredispun masurile necesare in raport de competentele legale.

Documentele referitoare la operatiile supuse controlului finan-

ciar preventiv care nu au fost vizate nu se inregistreaza in contabilitate.

Pentru aceste documente se tine o evidenta separata. Tot evidenta separata

se intocmeste si pentru documentele vizate pentru control financiar preventiv

din dispozitia conducatorului unitatii.



23/52


Decizia de organizare si exercitare a controlului financiar

preventiv cuprinde:

persoanele cu drept de exercitare a

controlului financiar preventiv;

sefii compartimentelor de specialitate carecertifica documentele ce se prezinta in vederea executarii

controlului financiar preventiv;

obiectivele, operatiunile si documentele

supuse controlului financiar preventiv;

termenele de acordare a vizei de control

financiar preventiv de catre persoanele imputernicite;

specimenele de semnaturi ale persoanelor

imputernicite sa exercite control financiar preventiv.

Decizia se prezinta fiecarei persoane cu sarcini de acordare a

vizei de control financiar preventiv, sefilor compartimentelor de specialitate

si celor care efectueaza operatiile sau inregistreaza documentele in care sunt

consemnate operatiile supuse controlului financiar preventiv.

In legatura cu activitatea de control financiar preventiv normele

legale in vigoare prevad o serie de obligatii si raspunderi. Astfel,persoanele

care exercita acest control raspund pentru legalitatea si eficienta operatiilor

cuprinse in documentele prezentate de compartimentele de specialitate.

Pe linia organizarii si exercitarii controlului financiar preventiv,

normele legale stabilesc fapte care constituie contraventie si genereaza

raspunderea contraventionala, si anume: neemiterea in termen a actelor administrative

privind modul de organizare si exercitare a controlului

financiar preventiv;

atribuirea exercitarii controlului financiar

preventiv unei persoane fara sa se fi obtinut in prealabil de la

organele de politie relatii scrise cu privire la antecedentele

penale ale acesteia sau ale carei antecedente penale duc la

interzicerea imputernicirii si exercitarii controlului financiar

preventiv; intocmirea si prezentarea controlului

financiar preventiv a unor documente in care sunt

consemnate operatii fara baza legala sau cu date nereale;

vizarea pentru controlul financiar preventiv a

documentelor care contin operatii prin care se incalca

reglementarile in vigoare;



24/52


refuzul nejustificat al vizei de control

financiar preventiv pentru operatii legale;

inregistrarea in contabilitate a documentelor

privind operatiile care sunt supuse controlului financiar

preventiv, fara ca acestea sa poarte viza de control apersoanelor in drept si aprobarea organelor competente;

nesesizarea organelor competente de catre

conducatorul cu atributii financiar-contabile a cazurilor de

refuz de viza de control financiar preventiv.

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se face de

catre:

organele de control financiar de stat;

organele de control financiar de gestiune ale

unitatilor la care se organizeaza si exercita controlul financiar

propriu;

conducatorul compartimentului financiar-

contabil, dar numai pentru contraventiile constand in

intocmirea si prezentarea la controlul financiar preventiv a

unor documente in care sunt consemnate operatii fara baza

legala sau cu date nereale, precum si in cazul inregistrarii in

contabilitate a documen--telor primare, privind operatiile care

sunt supuse controlului financiar preventiv, fara ca acestea sa

poarte viza de control a persoanelor in drept si aprobarea

organelor competente.

3.5.Controlul financiar de gestiune

Controlul financiar de gestiune, ca forma a controlului

financiar propriu, este control financiar ulterior care urmareste respectareadispozitiilor legale cu privire la gestionarea si gospodarirea mijloacelor

materiale si banesti pe baza documentelor inregistrate in evidenta tehnico-

operativa si in contabilitate.

Controlul financiar de gestiune are ca obiectiv principal, care se

detaliaza in functie de specificul activitatii, respectarea normelor legale, cu

privire la:



25/52


existenta, integritatea, pastrarea si paza

bunurilor si valorilor de orice fel si detinute sub orice titlu;

utilizarea valorilor materiale, declasarea si

casarea de bunuri;

efectuarea, in numerar sau prin cont, a

incasarilor si platilor, in lei si valuta, de orice natura, inclusiv

a salariilor si a retinerilor din acestea si a altor obligatii fata

de salariati;

intocmirea si circulatia documentelor primare

si de evidenta tehnic-operativa si contabila.

Controlul financiar de gestiune se exercita cel putin o data pe an.

In cazul unitatilor si gestiunilor materiale reduse ca volum, conducatorii

unitatilor pot aproba ca acestea sa fie controlate la o perioada mai mare de un

an, dar nu mai tarziu de o data la doi ani. Controlul se efectueaza in totalitate

sau prin sondaj in raport de volumul, valoarea si natura bunurilor, tentatiile si

posibilitatile de sustrageri, conditiile de pastrare si gestionare, precum si de

frecventa abaterilor constatate anterior, cuprinzandu-se un numar reprezen-

tativ de repere si documente care sa permita tragerea unor concluzii temei-

nice asupra respectarii actelor normative din domeniul financiar, contabil si

gestionar. In cazul constatarii de pagube, controlul se extinde asupra intregii

perioade in care, legal, pot fi luate masuri de recuperare a acestora si de

tragere la raspundere a persoanelor vinovate.

In cazul controlului prin inventariere a unor gestiuni la

procesele verbale de control se anexeaza declaratiile gestionarilor, listele deinventariere sau situatia plusurilor si a lipsurilor constatate si explicatiile

gestionarilor asupra concluziilor acestora.

Declaratia gestionarilor se ia inainte de inceperea controlului

asupra gestiunii. Din declaratie trebuie sa rezulte daca gestionarul: are in

pastrare si alte valori apartinand tertilor, are lipsuri in gestiune cunoscute, a

primit sau eliberat bunuri fara documente legale, are bunuri nereceptionate

sau care trebuie expediate pentru care s-au intocmit documente aferente, are

documente de primire-eliberare care nu au fost operate la zi in evidenta

gestiunii sau care nu au fost predate la contabilitate, detine numerar rezultat

din vanzarea marfurilor aflate in gestiunea sa, are plusuri in gestiune despre a

caror cantitate sau valoare are cunostinta, gestioneaza valori materiale si in

alte locuri de depozitare decat acelea cu privire la care se ia declaratia si unde

anume. In declaratie se mentioneaza numarul si data ultimelor documente de

intrare si iesire a valorilor materiale si banesti, precum si alte date si elemente



26/52


pe care organul de control sau gestionarul le considera necesare pentru buna

desfasurare a inventarierii gestiunii.

Listele de inventariere se utilizeaza in cazul gestiunilor cu

evidenta global-valorica, iar situatia plusurilor si a lipsurilor (situatia

comparativa de gestiune) in cazul gestiunilor cu evidenta cantitativ-

valorica.

Listele de inventariere si situatiile comparative de gestiune

se intocmesc pe locuri de depozitare, pe gestionari si categorii de bunuri si

separat pentru bunurile de prisos, fara miscare, cu miscare lenta, greu

vandabile, inutilizabile sau deteriorate, apartinand altor unitati economice

(inchiriate, de custodie etc.). In listele de inventariere (situatiile comparative)

se consemneaza toate valorile materiale si banesti aflate in gestiune in

momentul efectuarii inventarierii, soldurile scriptice potrivit evidentelor

contabile si diferentele provizorii in plus sau minus rezultate. Evaluarea

stocurilor faptice se face cu acelasi pret folosit la inregistrarea incontabilitate. Pentru greselile descoperite cu ocazia controlului exactitatii

inregistrarilor si calculelor din contabilitate se intocmeste o nota, care se

prezinta compartimentului contabil, inainte de stabilirea rezultatelor

inventarierii, pentru masuri de corectare. Diferentele preliminare, stabilite

prin compararea soldului scriptic din raportul de gestiune cu totalul rezultat

din inventarul faptic, se trece pe lista de inventariere la sfarsitul recapitulatiei

inventarului. Listele de inventariere se semneaza, pe fiecare fila, de catre

organul de control si gestionari, iar soldurile scriptice se certifica de contabi-

lul care conduce evidenta analitica a gestiunii si de seful compartimentului

financiar-contabil, dupa terminarea operatiei de inventariere faptica. Pe

ultima fila a listei de inventariere, gestionarul mentioneaza ca: toate cantita-

tile au fost stabilite in prezenta sa; bunurile respective se afla in pastrarea si

raspunderea sa; nu mai sunt bunuri care nu au fost supuse inventarierii.

Listele de inventariere se pot intocmi intr-o forma

simplificata, cu exceptia gestiunilor a caror evidenta se tine global-valoric, in

sensul ca in aceste liste se inscriu numai sortimentele la care cu ocazia

inventarierii se constata plusuri sau minusuri de inventar. In acest caz este

necesar sa se asigure urmatoarele conditii:

respectarea normelor metodologice cu privirela inregistrarea in fisele de magazie si in contabilitate a

tuturor documentelor de intrare si iesire a valorilor materiale;

concordanta dintre evidenta gestionara si

contabila;

confirmarea stocurilor inventariate in fisa de

magazie, prin semnatura, de catre comisia de inventariere;



27/52


inscrierea in listele de inventariere a

eventualelor plusuri sau minusuri constatate, evaluarea si

regularizarea lor potrivit normelor legale.

Activitatea de control financiar de gestiune se urmareste de

catre seful compartimentului de control financiar de gestiune pe baza programului de lucru semestrial. In acest scop, se organizeaza o evidenta

simpla a actelor de control incheiate, a altor actiuni incheiate, a altor actiuni

efectuate in afara programului aprobat, precum si a principalelor rezultate

obtinute (plusuri in gestiune, pagube constatate, sanctiuni aplicate etc.).

Valorificarea constatarilor controlului financiar de gestiune are

loc conform urmatoarei proceduri:

a) pe baza actelor de control intocmite, seful

comparti-mentului de control financiar de gestiune prezinta

conducerii unitatii, in care functioneaza, concluziile

controlului efectuat impreuna cu masurile ce se propun a filuate in continuare in vederea inlaturarii abaterilor si tragerii

la raspundere a celor care au savarsit nereguli, au produs

pagube sau au comis infractiuni;

b) in cazul competentei si termenelor legale,

conducatorii unitatilor iau masuri pentru aplicarea integrala si

la timp a masurilor propuse, sanctionarea persoanelor

vinovate, recuperarea pagubelor si inaintarea catre

procuratura a actelor cuprinzand fapte penale;

c) la solicitarea instantelor de judecata, pachetelor si politiei, conducatorii unitatilor dispun cu

prioritate masurile de con-trol financiar de gestiune, necesare

pentru stabilirea prejudiciilor produse prin infracctiuni si

clarificarea impre-jurarilor care au condus la savarsirea

faptelor penale;

d) in situatia in care conducatorul unitatii nu

ia masurile necesare seful compartimentului controlului

financiar de gestiune sesizeaza in scris, Consiliul de

administratie al uni-tatii in care functioneaza, iar in cazurile

privind recuperarea pagubelor si Directia controluluifinanciar de stat, care in functie de situatia concreta dispune

masurile legale ce se impun;

e) seful compartimentului controlului

financiar de gestiune participa la sedintele Consiliului de

administratie al uni-tatii unde functioneaza atunci cand se

dezbat probleme financiare, contabile si de control de



28/52


gestiune. De asemenea, el informeaza semestrial Consiliul de

administratie asupra conditiilor in care s-a realizat programul

semestrial de con-trol, constatarile facute si masurile luate.

CAP.V TRANSFERUL INTERBANCAR

DE FONDURI

5.1. Transferul interbancar de fonduri -

reglementari



29/52


5.2. Supravegherea sistemelor de plati de

catre BNR

5.1. Transferul interbancar de fonduri -

reglementari

Executia ordinelor de plata ale clientilor non-bancari va

determina un lant de mesaje de plati si inregistrari in contabilitatile diversilor

intermediari, in special atunci cand contrapartidele nu detin conturi la aceeasi

banca. Caracteristicile acestor fluxuri de mesaje si transferuri de fonduri

depind de o varietate de factori, inclusiv de gradul de concentrare din

sistemul bancar, de cultura fiduciara si de intensitatea interventiei autoritatii.

Concentrarea masiva reduce probabilitatea ca transferurile clientilor sa

implice schimburi de depozite intre banci diferite. Concentrarea bancara este

determinata de numarul de banci dintr-o tara, de preponderenta institutiilor

mari, masurata sub forma cotei-parti din piata si de zona geografica pe care

opereaza diferitele banci. Romania nu a depasit in ultimii ani situatia unei

piete a vanzatorului concentrate in favoarea bancilor de stat.

Situatia este si mai contraproductiva pentru viitorul platilor

deoarece bancile private nu sunt banci cu retea de impact comercial si

cultural mutant la public. Incapacitatea de inovare si lipsa de randament ori



30/52


motivare in managementul schimbarii in ceea ce priveste serviciile de plati in

mediile birocratice ale bancilor de stat a generat de altfel, nu numai stagnarea

in domeniul serviciilor prestate populatiei (retail), dar a motivat si interventia

in forta a BNR pentru a forma piata serviciilor interbancare pentru agentii

economici (wholesale).

Alt factor care afecteaza fluxul de instructiuni de plata poate fi

existenta a diferite tipuri de institutii bancare, cum ar fi bancile comerciale,

de economii sau cooperative, care furnizeaza servicii de plati clientilor lor si

pot infiinta sisteme de transfer interbancar a fondurilor intre propriile grupuri.

Decontarea intragrup se poate produce atunci prin intermediul relatiilor de

cont corespondent, de multe ori o institutie centrala a grupului actionand ca o

banca a bancherilor pentru membrii grupului. Aceasta situatie nu este

prezenta in Romania, din initiativa institutiilor de credit locale, ci se

realizeaza doar pentru unele produse intens tehnologizate de catre casele de

compensatii interbancare (pentru carduri, pentru tranzactiile RASDAQ,pentru Bursa de Valori Bucuresti).

O oarecare segmentare geografica in desfasurarea transferurilor

interbancare de fonduri poate exista, in mod caracteristic sub forma caselor

de compensatii locale sau regionale. Aceasta descinde din avantajele costului

potential al procesarii tranzactiilor in zona in care s-au produs. Astfel, bancile

opereaza la nivel operational putand compensa si deconta o mare parte a

platilor direct cu ajutorul facilitatilor locale. Segmentarea geografica si

compensarea locala sau regionala sunt uzuale acolo unde tehnologia folosita

implica schimbul fizic al instructiunilor de plata, fie pe suport hartie, fie pe

suport magnetic.

Pana in prezent doar casele de compensatii organizate la nivel

judetean de BNR in cadrul DECONT+BNR au o astfel de utilitate dar oferta

BNR este la minimul necesar si onoreaza cu prioritate platile intrajudetene,

nefiind structurata pe onoarea unei cereri regionale (casele de compensatii ale

BNR raspund direct doar fata de centrala BNR).

Asa cum s-a aratat mai sus, un important factor care influenteaza

operarea sistemului de transfer interbancar a fondurilor este utilizarea

tehnologiei informatice. Procesarea electronica si telecomunicatiile, de

exemplu, au facut posibila introducerea sistemelor de decontare brutacontinua, la sfarsitul zilei, multiplu in timpul zilei sau in timp real sistemele

care transfera fonduri intre conturi ce se centralizeaza ierarhic pana la banca

centrala. In cadrul multiplelor sisteme financiare moderne, automatizarea a

condus la o inalta specializare a sistemelor de plati, cum ar fi sistemele de

plati de mare si mica valoare. Astazi in lume, casele de compensatie pe

suport hartie sau automate proceseaza cea mai mare parte a platilor de mica



31/52


valoare referitoare la tranzactiile comerciale cu amanuntul. In plus, in

aproape fiecare tara exista acum cel putin un sistem electronic de transfer

interbancar de fonduri, de regula ale bancii centrale, care furnizeaza

decontarea in aceeasi zi si finalitate pentru platile bancare decontate bucata

cu bucata (pe gros).

In concordanta cu caracteristicile operationale ale sistemelor de

transfer interbancar ale fondurilor, trebuie de asemenea facuta o distinctie

intre sistemele de decontare pe loturi (pe partizi, batch) de instructiuni (care

sunt discontinuie fie si pe motivul formarii lotului ca metoda de management

al finalizarii decontarii de exemplu firul de asteptare = cue in cazul

sistemelor de decontare pe brut dar la timp amanat = deferred settlement ) si

cele continuie in timp real (invariabil considerand, pentru decontarea finala,

bucata cu bucata instructiunile primite). Un sistem batch implica trans-

miterea sau procesarea unei grupe de instructiuni de transfer de fonduri la un

singur moment de timp. Casele de compensatii manuale opereaza in mod batch pachetele de documente materiale (de exemplu ordine de plata pe

suport hartie). Casele de compensatii automate (ACH), in mod caracteristic,

primesc si trimit majoritatea instructiunilor de plata prin medii magnetice sau

prin intermediul telecomunicatiilor si vor procesa platile pe computer la un

anumit moment al zilei, dar tot lotizand in prealabil, conditionand (in pachete

de memorie) instructiunile primite tot batch. Intr-un sistem in timp real,

transmisia si procesarea instructiunilor de plata au loc plata dupa plata, ideal

in chiar momentul cand fiecare plata este initiata. Informatia care apartine

instructiunilor de intrare si iesire este astfel disponibila continuu. Telecomu-

nicatiile moderne si facilitatile oferite de computer sunt cerinte ale procesarii

in timp real, care cu toate ca sunt utilizate in mod obisnuit de sistemele de

decontare pe baza bruta, pot, de asemenea, fi folosite si de sistemele de

decontare pe baza neta. Sistemul DECONT+BNR are o dotare vadit

insuficienta din punct de vedere informatic si de telecomunicatii, iar varfurile

de sarcina volumetrice pot fi preluate doar intr-o mica masura de activitatea

caselor de compensatii manuale ale BNR dispersate in teritoriu, stiut fiind ca

activitatea de valori mari si importanta critica pentru succesul decontarii

fiecarei zile de plati se desfasoara in capitala, intre sediile DECONT+BNR

din centrala BNR, in corespondenta cu centralele titularilor de conturiconcentrate din considerente istorice in Bucuresti.

In platile internationale, fluxul de mesaje si de inregistrari

implica o retea complexa, multinationala, de banci active in cadrul sistemelor

de plati respective ale fiecarei tari, si care furnizeaza servicii specializate de

compensare. Bancile implicate in executia platilor internationale sunt legate

la o serie de retele de comunicatie care transporta instructiunile de transfer a



32/52


fondurilor prin intermediul respectivelor sisteme de plati interne. Retelele

trebuie sa fie operate de posta, telegraf si autoritati de telecomunicatii sau de

insasi banci (retele in proprietate), banci centrale sau alti furnizori de servicii

de telecomunicatii intre transportatorii de mesaje private, SWIFT (Socitety

for Worldwide Interbank Financial Telecommunications), care este o

companie specializata aflata in proprietatea comuna a bancilor, fiind sistemul

cel mai folosit pentru a transmite instructiuni de plata peste granita.

5.2. Supravegherea sistemelor de plati de

catre BNR

Ca orice banca centrala contemporana, BNR se va preocupa de

de promovarea unei creatiuni si operari reglementate de sistemele de plati din

Romania. Incredintand in mod formal functia de supraveghere functionala

bancii centrale, prevederile legii sindica si caile prin care aceasta este

imputernicita sa o faca si, prin referinta la notiunea de sistem de plati,

specifica si obiectivul exercitarii functiei de supraveghere functionala. Locul

articolului 63 si articolului 64 in economia legii bancare din 1998 si

continutul prevederii lor distinge supravegherea functionala a sistemelor de

plati de alte forme de control, ca o consecinta a legaturilor stranse ce exista

intre siguranta in functionare si eficienta a acestora si functia de control

monetar ori imprumutator de ultima instanta a bancii centrale. Supravegherea

functionala este o forma de control administrativ si este supusa regulilor si

principiilor specifice acestei activitati. Acest control este avantajat prin faptul



33/52


ca nu se exercita, ca in Occident, intr-un sector al economiei unde, pana in

prezent, datorita traditiei istorice, intermediarii nu au nevoie de o autorizatie

prealabila, prin efectul legii, pentru a se angaja in activitati comerciale de

plati, cu toate ca si acolo, in cazul in care legi speciale o prevad expres, tot

banca centrala este aceea care poate specifica restrictiile obiective pentru cei

care doresc sa se angajeze in activitati de o importanta speciala pentru o

functionare corespunzatoare a sistemelor de plati. Pe de alta parte

supravegherea bancara si a pietei de capital sunt efectuate intr-un sector in

care, pentru motive prudentiale, bancile si alti intermediari financiari au

nevoie de o dubla autorizatie prealabila de la o autoritate publica si de la

banca centrala, ca institutie independenta care nu-si desfasoara functiile

impreuna cu alte institutii (in cazul Romaniei Comisia Nationala a

Valorilor Mobiliare).

Obiectul supravegherii functionale este, in termenii acelorasi

prevederi ale legii romane din 1998, sistemul de plati care, pe de o parte,reprezinta o notiune integratoare care acopera semantic o pluralitate de

sisteme de plati individuale si, pe de alta parte, din multitudinea acestora face

practic referire doar la cele care prezinta o importanta nationala prin

amploarea efectelor pe care le-ar declansa producerea de riscuri asociate lor.

Sistemul de plati se refera, pe de alta parte, la un concept pur economic, adica

la o parte a infrastructurii sistemului financiar (alaturi de legi, statistica,

cutume, culturi de intreprindere, etc) destinata sa asigure transferul banesc

intre agentii economici. Aceasta infrastructura se sprijina dupa unii include

in componenta sa pe toti intermediarii care presteaza servicii de plati sau

legate de acestea cu titlu profesional si de cele mai multe ori pe baze

comerciale. Aceasta infrastructura mai contine, intr-un sens restrans,

instrumente, contracte si lucrari (servicii complexe) care permit executarea de

plati. In sens larg, se mai poate adauga acestei infrastructuri financiare si

infrastructura tehnica care asigura legaturile intre intermediari. Prin urmare,

obiectul supravegherii functionale a unui sistem de plati nu sunt doar

bancile si agentii economici care fac comert cu bani, cei ce emit instrumente

de plata cu titlu profesional, ci si alti intermediari non-financiari, agenti

economici care asigura operarea sistemului, inclusiv furnizorii de retele de

transmisie de date si de servicii care urmaresc obtinerea de profit (valueadded) in cadrul activitatilor de transfer de fonduri si altor tranzactii

financiare.

Instrumentele supravegherii sunt de natura actelor de reglemen-

tare ale bancii centrale, care are obligatia sa intreprinda actiuni preventive

asiguratoare pentru echiparea infrastructurii financiare a natiunii cu

structurile organizatorice, operationale si de reglementare optime pentru



34/52


functionarea in siguranta si eficienta a sistemelor de plati de importanta

nationala, pe cat posibil permitand, acolo unde aceasta nu stanjeneste

interesul public, pastrarea libertatii accesului si a initiativei pentru toti

participantii, stimularea obiectivelor de interes public indicate de lege, prin

promovarea initiativei individuale si de grup constructive si in consens cu

interesele pe termen lung ale unei piete in formare.

Prin urmare, supravegherea funtionala trebuie realizata de banca

centrala in cele din urma prin actiunea directa a reglementarii si prin

acctiunea indirecta a promovarii cooperarii cu profesiunea bancara, cu

ofertantii de servicii in domeniul platilor. Emiterea noii legislatii bancare din

1998 reprezinta un bun prilej pentru refacerea sistemului de obligatii

colective al profesiunii bacare de a prelua initiativa propriei dezvoltari prin

intermediul sindicatului profesional pe care ar trebui sa il reprezinte Asociatia

Romana a Bancilor (ARB). Mandatarea acesteia sa constituie obligatii

opozabile tuturor bancilor membre in cursul reprezentarii intereselor lor labanca centrala implica refacerea statutului si a gradului de implicare efectiva

a participantilor in activitatea asociatiei lor. Totodata, BNR ar trebui sa iasa

din componenta asociatiei pentru a deveni partener social, nu membru egal

intr-un club de discutii mondene, deoarece persuasiunea morala a bancii

centrale are numeroase alte cai de exercitare.

Reglementarea si cooperarea pot fi suplimentate, dupa caz, de

catre banca centrala, prin emiterea de recomandari, culegerea de date, analize

si inspectii la fata locului la participantii la sistemele de plati.

Avand in vedere ca activitatea de supraveghere functionala a

bancii centrale nu urmeaza sa se exercite asupra unui sector caracterizat de

libera intreprindere, ci pe o piata in formare care doreste sa ajunga in

urmatorul deceniu la beneficiile unei concurente loiale, interesul primordial

al supraveghetorului va fi acela de a asigura un spatiu de afirmare

corespunzator si conditii de concurenta loiala la acces pe piata fiecarui

participant care doreste sa investeasca in domeniul, atat de scump astazi, al

organizarii si executarii platilor fara numerar, intr-o cuprindere si coerenta

nationala, pe o piata de 25 milioane de locuitori. Pentru aceasta:

1) banca centrala va utiliza instrumente deja folosite pentru a

monitoriza sistemul de plati si pe participanti, constand inreglementarea circuitelor de plati a caror functionare are

implicatii majore asupra operarii curente a intregului sistem,

datorata importantei ori volumului acestora; banca centrala

va anunta in prealabil actiunile de reglementare pe care le va

intreprinde;



35/52


2) banca centrala va adapta forma si domeniul interventiilor

sale la rolul pe care diferitele circuite si activitati de plati il

au in cadrul ansamblului sistemului; dupa caz, marimea si

intensitatea interventiilor va fi corelata cu natura posibilelor

disfunctionalitati in raport de criteriul antementionat.

Pentru a defini rolul componentelor sistemului de plati al

natiunii asupra caruia banca centrala decide sa-si concentreze interventia prin

acte de reglementare, este util sa amintim ca, principial, sunt doua tipuri de

probleme ce apar in legatura cu sistemele de plati. In primul rand, insusi

faptul de a fi un sistem de proceduri de transfer de fonduri inseamna ca o

operare fluenta depinde de o buna interactiune si cooperare intre persoanele

(juridice) participante. La randul lor, acestea pot fi supuse riscului actiunii

unor factori precum conflictul de interese, consecintele extraneitatii, costurile

de tranzactie, etc. Slabirea coordonarii poate conduce la disfunctionalitati ale

structurilor organizatorice nemultumite de preluarea riscului respectiv, iarlipsa cooperarii poate induce escaladarea de cautari empiriste de a creea noi

institutii care sa produca coordonare in locul satisfacerii tendintei justificate

de a creea noi tipuri de intermediari si instrumente care sa raspunda optim

riscurilor percepute. Are loc astfel, pe plan institutional, o departare

parazitara de necesitatile efective ale cooperarii bazata pe initiativa spontana

si interesul ingust al participantilor la sistem. Aceasta falsa specializare,

prolixitatea institutionala, se completeaza cu cea de-a doua problema

principiala a functionarii sistemelor de plati. Pe langa imbatranirea rapida

a relatiilor de agregare sistemica, deja constatata din experienta asociativa a

ultimilor ani la noi, societatea romaneasca este interesata in satisfacerea

interesului general si stabil de a avea la dispozitie un minim de servicii de

plati esentiale in scopul stabilitatii generale a economiei simbolice, a unei

activitati economice fluente, a eficientei politicii monetare, a intaririi

increderii publice in mijloacele de plata si in banca centrala. Ca orice banca

centrala ce reprezinta interesul general, BNR este constienta ca acesta nu este

insa scopul principal si pentru participantii la sistem, participanti care nu

acorda suficienta atentie interesului general, pur si simplu din motivul ca sunt

in cautarea profitului la nivel microeconomic.

Modul cum interesele societatii si ale participantilor isi punamprenta asupra diferitelor domenii din sistemul de plati este diferit.

Sistemul de plati se infatiseaza adeseori ca o piramida cu mai multe trepte:

1) baza piramidei este compusa din serviciile si

instrumentele de plati pe care intermediarii le ofera agentilor

economici in calitate de clienti;



36/52


2) al doilea nivel include procedurile si serviciile prin care

intermediarii schimba documente si informatie, inclusiv

contabila, referitoare la platile initiate de clienti;

3) al treilea nivel este compus din sistemele de compensatii

pentru tranzactii care presupun descarcarea de obligatii finala

in numerar ori in alte active financiare, precum si procedurile

interbancare de plati atat pentru instructiunile de plati de

mare valoare, cat si pentru cele marunte;

4) varful piramidei este reprezentat de conturile de

decontare ale intermediarilor, cu prioritate cele pentru

decontare finala in moneda bancii centrale si tinute in

evidentele acesteia.

Cu cat urcam prin urmare catre varful piramidei, incepand cu

nivelul trei, disfunctionalitatile pot atrage un risc financiar de natura

sistemica (si experiente recente in Occident, dar si la noi, arata ca riscurilecare se nasc in interiorul sistemului de plati sunt o cauza principala a dezechi-

librelor sistemice), ori macar transmit un semnal de alerta timpurie ca acestea

sunt pe cale sa se intample. Prin urmare toate actiunile bancii centrale care isi

propun ca obiect zona de varf a piramidei sistemului de plati sunt nu numai

utile dar fac parte autentica din misiunea sa specifica.

La nivelele de jos ale piramidei, obiectivele supraveghetorului

sunt acelea de a pastra increderea publicului in moneda prin promovarea

validitatii legale a instrumentelor de plati fara numerar si conditia lor tehnica

pentru aceasta. Urmand un astfel de interes care nu contravine nici celui al

participantilor, banca centrala supraveghetoare va milita pentru maximizarea

eficientei procedurilor operationale utilizate in productia de servicii si in

circulatia instrumentelor de plata. Prin urmare, nu este conflictual ca

supraveghetorul sa tolereze concurenta intre participanti, ba chiar sa se

implice pentru a o stimula de pe o pozitie comerciala egala cu acestia si nu

pentru a o stanjeni uzand de dublul sau rol posibil de supraveghetor si,

totodata, de furnizor de servicii de plati si de oferta de cooperare in domeniu.

Chiar daca se margineste la o atittudine inactiva, banca centrala inca mai

poate face uz din afara cadrului operational de dreptul sau de a restaura, prin

reglementare pura (decretare), un comportament de grup competitiv in randulcelorlalti participanti (din sectorul privat).

Supravegherea functionala se mai sprijina, pe langa reglemen-

tare, si pe activitati in domeniul statisticii si analizei de informatii procurate

de la participanti si de la supravegherea prudentiala si controlul financiar-

bancar.



37/52


O alta cale de exercitare a supravegherii functionale mai este

reprezentata si de activitatea bancii centrale de a impune respectarea propri-

ilor reglementari participantilor, deoarece masurile ei coercitive pot induce

deseori nu numai regresia coercitiei asupra clientilor (tipic pentru piata

vanzatorului), dar si inovare (atipica). Deoarece aceasta functie de control si

coercitie se face de catre supraveghetorii prudentiali, este un avantaj ca banca

centrala intrunind cele doua forme de supraveghere sub unicul sau acoperis

poseda mijloacele de a limita costurile participantilor de a se conforma

celor doua forme de control si de a realiza cele doua activitati, fara

redundante sau contradictii in intentii si metode.

La nivel de Carta Alba, modul in care BNR intentioneaza sa

utilizeze instrumentele pe care le are la dispozitie in indeplinirea prevederilor

noii legislatii bancare din 1998 este, pe scurt, urmatorul:

1) Utilizarea imputernicirii legale de reglementare

aceasta va fi focalizata pe componentele cele mai expuse la risc sistemic,adica pe sistemele de transfer interbancar de fonduri de mare valoare, cu

scopul ca oferta acestora sa fie sigura din punct de vedere tehnic, acoperita

financiar si eficienta operational; reglementand performanta minima a unor

astfel de sisteme si, dupa caz, putand constata lipsa acestuia, BNR poate

decide sa furnizeze ea insasi direct aceste servicii;

in ceea ce priveste sistemele de plati marunte, pentru populatie (retail),

reglementarea va urmari stabilirea de cerinte minime de incredere si eficienta

la cei care doresc sa furnizeze astfel de servicii, prin criterii minime de

securitate tehnica, utilizarea si interoperabilitatea mijloacelor de plata pe carele emit, etc.

de asemenea, reglementarea va urmari sa guverneze anumite tipuri

individuale de activitati cheie conexe sau aflate in legatura cu sistemul de

plati, inclusiv la participantii care furnizeaza servicii de suport logistic si/sau

tehnologic pentru sistemele de plati de importanta nationala.

2) Utilizarea politicilor si masurilor de promovare a cooperarii

utilizarea se va face in directia problemelor care necesita o coordonare

urgenta, consistenta si eficienta; dintre problemele care pot deveni obiectul

cooperarii vor avea prioritate cele care raspund intereselor publice, deoarece

cooperarea intr-un astfel de domeniu nu poate fi refuzata nici de participanti;

bine utilizat, instrumentul cooperarii se poate dovedi larg acceptat si eficient

in domeniul procedurilor interbancare ale platilor marunte; banca centrala se

poate dovedi un bun avocat al companiilor de plati private active si inovative,

care caracterizeaza peste tot in lume lucrul cu populatia, pe langa banci, in

special cele mari, care au pornirea naturala de a suprima concurenta;



38/52


un bun randament de utilizare a instrumentului cooperarii se poate obtine

de catre banca centrala daca aceasta incurajeaza asociatiile ori sindicatele

profesionale ori alte forme de coordonare, in care nu poate fi refuzata sa intre

in numele celor care nu au fost primiti in astfel de asociatii, si exclusiv cu

scopul de a obtine o armonizare eficienta a intereselor membrilor vechi cunoii veniti;

daca BNR constata ca eforturile sale de a utiliza instrumentul cooperarii in

conformitate cu cele de mai sus esueaza sau nu este eficient in timpul si la

costurile socialmente acceptabile, ea va face uz de instrumentul reglementarii

pentru a impune cooperarea cu minim de efect negativ asupra libertatii de

initiativa a participantilor.

3) Utilizarea statisticii, analizei si inspectiilor la fata locului la participantii la

sistemul de plati

controlul folosirii instrumentarului antementionat precum si selectia

acestuia ori crearea de noi instrumente depind de analiza unui flux deinformatie cantitativa si calitativa obtinute de banca centrala de la

participanti;

in completarea informatiilor primite, banca centrala poate conduce

activitati de inspectie la fata locului la persoane juridice care se angajeaza

in activitati de plati; la intermediarii financiari bancari astfel de inspectii

vor fi corelate cu cele de supraveghere prudentiala si control bancar;

rezultatul activitatilor precedente presupune monitorizarea tuturor

participantilor care prin rolul lor sau prin procedurile operationale aplicate

prezinta potential de risc, in primul rand a acelora care, prelucrand unmare numar de tranzactii, pot genera risc sistemic, segmentare

nejustificata a pietei serviciilor de plati ori ineficienta.

Utilizarea tuturor instrumentelor mentionate mai sus se poate

face pe baza continua ori discontinua. Pentru a obtine insa efectul ca

sistemele de plati supravegheate functional sa indeplineasca in orice moment

standardele de buna funct

Audit Si Control Bancar (2)

Documents

Transcript of Audit Si Control Bancar (2)