1

Control şi audit curs 1 16.02.10 (prof. Victor Munteanu)

Control finanaciar – Concept. Obiective. Forme de manifestare

Cunoaşterea situaţiei patrimoniale dintr-o întrep., se realizează cu ajutorul doc.-lor de evidenţă şi cu ajutorul sit.-lor financiare anuale (bilanţ, contul de profit şi pierdere, sit. modificării k proprii, sit. fluxurilor de trezorerie, note explicative). Asigurarea corectitudinii exactităţii şi realităţii informaţiilor cuprinse în aceste doc., este un atribut important al controlului fin. . În general activitatea de control este definită ca o funcţie a conducerii, un instrument de conducere un mijloc de cunoaştere a realităţii şi corectare a erorilor. De aceea, controlul este o componentă intrinsecă a manag.-ului întrep., cu ajutorul căreaia se realizează supravegherea activităţii întrep. . Controlul este un atribut al conducerii la toate nivelurile ierarhice. În acest context, controlul fin. devine parte integrată a manag. Firmei şi a gestiunii fin. . Controlul fin. rep un mijloc de prevenire a faptelor ilegale de identificare a deficienţelor şi de stabilire a măsurilor necesare ptr. Intrarea în legalitate. Sfera de aplicare a controlului fin. o reprezintă agenţii economici, inst. publice, unităţiile administrative centrale şi locale (- primăriile, prefecturile). Obiectul controlului fin. este acela de a rezolva erorile, abaterile, lipsurile, deficienţele, ptr. a le remedia şi a le evita în viitor. Controlul fin. serveşte intereselor statului şi se numeşte control fin. fiscal. Controlul fin serveşte intereselor agenţilor economici prin acţiunea de prevenire a unor nereguli şi disfuncţionalităţi şi în acest caz se numeşte control fin. propri, care îmbracă 2 forme:

1. Control fin. preventiv; 2. Control fin. ulterior.

Obiectivele controlului fin. depinde de entitatea unde este organizat. În cazul controlului fin. fiscal, obiectivele se rezumă la verificarea modului de calcul, percepere şi virare, comform legii a impozitului şi taxelor. În cazul agenţilor economici, obiectivele vizează verificarea modului de gospodărire a patrimoniului, precum şi integritatea acestuia. Funcţiile controlului de gestiune Ca funcţie a manag., controlul fin. are şi funcţii specifice şi anume:

1. Funcţia de prevenire, de preîntâmpinare a procedurii unor deficienţe sau pagube; 2. F. de constatare; 3. F. de cunoaştere; 4. F. recuperatorie, de descoperire şi recuperare a pagubei şi luarea unor măsuri faţă de

cei vinovaţi.

2

Forme de manifestare a controlului fin. Având în vedere mai multe criterii, controlul fin. poate fi:

1. După momentul în care se exercită: a) Control anticipat sau preventiv. Este forma de control regăsită maiales în

angajarea şi efectuarea cheltuielilor cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare. b) Control operativ curent sau concomitent (forma de control utilizată de manag.).

Este controlul ce se practică zi de zi ptr. cunoaşterea operativă a modului în care se desfăşoară activitatea în întrep. .

c) Controlul ulterior sau postoperativ. Este controlul care se exercită după desfăşurarea activităţilor şi după ce acestea au fost înregistrate în contabilitate.

2. După sfera de interese ptr. care este organizat controlul a) Control financiar al statului; b) Control financiar propriu al agentului economic.

Metodologia de executare a controlului fin. Orice operaţie supusă controlului este supusă comparaţiei. Metoda controlului fin. înseamnă întreaga acţiune de cunoaştere prin utilizarea unor procedee de control specifice care la rândul lor impun folosirea unor tehnici sau instrumente de control. Dintre procedeele de control fin. folosite în practică se reţin următoarele:

1. Studiul general prealabil. Procedeul care face posibilă cunoaşterea modului în care s-au desfăşurat activităţiile controlate sau supuse controlului. În acest sens, acest procedeu presupune studierea reglementărilor în viguare ptr. activităţile ce urmează a fi controlate. Apoi, studierea unor doc. cum ar fi procesele verbale ale comisiilor de administraţie (AGA) şi diferite instrucţiuni, norme, la nivel de întrep. .

2. Controlul documentar. Este cel mai utilizat procedeu de control. Documentele primare şi alte documente cum ar fi ce le centralizatoare şi situaţiile fin., reprezintă mijlocul cel mai eficient ptr. realizarea controlului. Aceasta deoarece în momentul întocmirii, doc.-le sunt/trebuiesc semnate, stabilindu-se astfel responsabilităţi ptr. cei care le întocmensc şi cei care le vizează.

3. Controlul faptic. 4. Controlul total 5. Controlul prin sondaj

curs 2

Control documentar

Între controlul doc. şi activitatea de control există o strânsă legătură – evidenţa pe baza de doc., care constituie sursa şi obiectul controlului.

3

Doc-le justificative comform legii contabilităţii marchează prin consemnare în scris a tranzacţiilor ce au loc în întrep. . De asemenea se pune problema verificării doc-lor sub ur aspecte:

Verificarea doc-lor sub aspectul formei care vizează doc. legale:

a) dacă toate înregistrările contabile au la bază doc legale b) dacă se respectă noemele legale privind modul de completare a doc-lor

c) dacă operaţiunea de corectare a erorilor din doc se face cu respectarea prevederilor legale

d) dacă doc-le ce stau la baza înregistrărilor contabile sunt autantice e) dacă se respectă graficul de circulaţie a doc-lor

Ordinul MFP nr 3512/2008 cu aplicabilitate de la 1 ian 2009- obligă toate entităţile să utilizeze numai acele register şi formulare prezentate în nomenclator.

Ex. diverse privind utilizarea doc-lor:

- (NRCD) Nota de recepţie şi constatare de diferenţe) – nomenclator la recepţia bunurilor, doc obligatoriu, întocmit la constatarea unor diferenţe calitativ şi cantitativ

- Factura este obligatori ptr toţi plătitorii de TVA iar celelalte unităţi pot întocmii şi alte doc bonuri şi chitanţe fiscale. Acei ag. ec. care s-au înregistrat la organul fiscal plătitor de TVA au obligaţia să autofactureze fiecare livrare de bunuri sau prestare de serv către sine.

- Aviz de însoţire a mărfii – folosit în cazul vânz-cump de bunuri fără factură.

Toate aceste doc trebuiesc întosmite la timp în numărul de exemplare solicitat de lege şi să conţină toate elementele.

Acele soc com care efectuează prestări de servicii sau livrări de bunuri cu character permanent către participanţi de regulă întocmesc bonuri fiscale nu facturi. Aceste bonuri în contabilitatea clientului, cu unele excepţii, nu are caracteristica doc justificativ (bonul fiscal ptr carburantul auto, care în urma ştampilării lui şi trecerii numărului de înmatriculare auto devine doc justificativ).

Doc justificative treb completate prin înscrierea tuturor subscriitorilor (nr şi data, conţinutul operaţiei, numele şi semnătura pers care au întocmit, avizat şi aprobat doc).

În ceea ce priveşte corectarea erorilor din doc trebuie efectuată pe toate exemplarele precizându-se data corectării şi efectuându-se semnătura pers care a întocmit doc. . Nu este emisă corectarea unor doc în principal a celor care consemnează operaţii cu mijloace băneşti. Aceste doc se anulează şi rămân în comerţul respective.

Doc senificative sunt supuse controlului şi sub aspectul conţinutului lor, ceea ce se numeşte justificare de cont. În mod concret sunt vizate 2 aspecte:

- Realitatea operaţiilor consumate în doc

- Exactitatea

4

În acest sens se aplică unele procedee de control cum ar fi verificările faptice (verificările la faţa locului unde au loc tranzacţiile, controlul de gestiune prin inventariere).

Procedeul de verificare încrucişat respective confruntarea exemplelor diferite ale aceluiaşi doc aflate în întrep în compartimente diferite. Astfel originalul facturii primită de beneficiar se confruntă cu factura copie rămasă la furnizor.

Sunt mai multe procedee de control:

Conrol reciproc al doc – se confruntă diferite doc şî diferite evidenţe care se referă la aceleaşi operaţii. Ex în cazul cumpărărilor, se confruntă factura primită cu notele de recepţie, cu avizul de însoţire al mărfii, cu jurnalul cumpărărilor şi fişa de magazie.

Verificarea modului de organizare a evidenţei ec – reglementările în viguare obligă ag. ec. să respecte planul de conturi şi respectarea modelelor situaţiilor financiare.

În ceea ce priveşte prelucrarea doc-lor cu ajutorul soft-urilor contabile, reglementările în viguare prevăd ur obligaţii:

- să se asigure listarea înregistrărilor contabile - softul să nu permită modificări sau eliminări de date - softul trebuie să permită reconstituirea înregistrărilor conabile pe bază de doc

justificative

Controlul faptic – procedeul de stabilire a realităţii existenţei şî mişcării mijloacelor materiale şi băneşti şi are ca obiectiv determinarea exactă a cantităţilor şi valorilor existente şi a stării acestora.

Modalitatea/tehnica principală de control faptic – controlul de gestiune prin inventariere

Inventarierea de control coincide parţial cu activitatea mai largă de inventariere periodică a gestiunilor tehnice şi analizele de laborator.

Controlul total sau prin sondaj – cuprinde toate operaţiile din cadrul obiectivelor stabilite şi pe întreaga perioadă supusă controlului.

El cercetează numai anumite doc şi operaţii considerate a fi representative.

Eficienţa acestei forme de control depinde de modul de selectare a perioadei operaţiilor şi doc-lor ce urmează a fi contabilizate.

5

Etapele efectuării unui control financiar:

A. realizarea practică a unui control financiar înseamnă parcurgerea mai multor etape successive şi independente care împreună formează metodologia de realizare a controlului financiar.

1. Etapele programării activităţii de control financiar 1.1. elaborarea programului de control 1.2. transmiterea programului de control subunităţilor de control financiar subordonate

2. etapele pregătirii acţiunilor de control 2.1. stabilirea temelor de control 2.2. analiza generală a temelor controlului 2.3. însuşirea de către aparatul de control a prevederilor legale referitoare la activitatea

ce face obiectul controlului 2.4. cunoaşterea principalelor aspecte privind organizarea entităţilor ce urmează a fi

controlată 2.5. stabilirea principalelor obiective ale controlui (tematica controlului)

3. etapele efectuării controlului financiar (controlul propiu-zis) 3.1. adaptarea obiectivelor din tematica de control la condiţiile specifice din

entitatea\unitatea controlată 3.2. stabilirea surselor de informare necesare informării controlului (doc-le ce urmează

a fi controlate) 3.3. aplicarea celor mai adecvate procedee şi tehnici de control

3.4. determinarea abaterilor şi deficienţelor 3.5. stabilirea acelor pers cărora le aparţine vinovăţia

4. etapele întocmirii actelor de control 4.1. înscrierea constatătilor în actele de control

5. etapele verificării constatărilor rezultatelor din efectuarea controlului 5.1. recuperarea pagubelor prejudiciilor şi a altor sume datorate

Curs 3

Etapele controlului financiar

1. etapa programării activităţii de control financiar - sunt stabilite obiectivele subie ce urmează a fi controlate, termenele de realizare a activităţii de control, toate acestea regăsindu-se în programul de control.

Prog de control – instrument de lucru care cuprinde nominalizate acţ-le şi obiectivele ce urmează a fi controlate.

Sunt stabilite formele de control, tehnicile şi procedurile ce urmează a fi aplicate.

O dată întocmit programul de control el este înaintatunităţilor subordinate cu atribuţii de control.

6

În ceea ce prevăd întrep-rile reglementările în viguare prevăd că un age c poate fi controlat o singură dată într-un an calendaristic iar durata acţiunii de control fin nu poate depăşii 3 luni.

2. pregătirea acţ de control fin - etapa premergătoare controlului propiu zis – este etapa însuşirii în detaliu a prevederilor legale ce reglementează activitatea unităţii ce urmează a fi controlată.

O dată cunoscute elementele specifice ale acestei unităţi este stabilită tema controlului.

Astfel sunt fixate principalele obiective asupra cărora se va îndrepta controlul fin. .

Este vorba de activităţile din întrep cu character semnificativ.

3. efectuarea propriu-zisă a controlului fin - este cea mai impotantă etapă şi ea constă în primul rand în stabilirea surselor de informare (doc primare şi evidenţe operative) asupra cărora se vor oprii organelle de control.

Doc-le fin contabile rep sursa şi în acelaşi timp obiectul controlului fin. . Este etapa în care se aplică procedeele şi tehnicile de control fin cele mai adecvate.

Este etapa în care se aplică atât controlul documentar dar şi cel faptic.

În această etapă pe baza contractelor efectuate sunt stabilite abateri şi deficienţe.

Etapa când se i-au de către organelle de control notele explicative scrise de la pers cu funcţii de conducere sau răspunzătoare de desf unor activităţi.

Stabilirea răspunderilor în sarcina pers vinovate.

Nerespectarea unor prevederi legale determinarea unor abateri şi deficienţe atrage după sine atingerea unor răspunderi contravenţionale/conravenţi sau răspunderea materială

4. Întocmirea actelor de control – cele mai întâlnite acte de control sunt: procesul verbal de constatare/de control, de controlare şi sancţionarea a contravenţiilor ( se întocmeşte separate ptr anumite contravenţii, note de constatare, rapoarte de control Cazul Curţii de Conturi)

5. Valorificarea rezultatelor controlului fin – valorificarea constatărilor efectuate atât pe timpul controlului cât şi ulterior.

7

Organizarea controlului fin în ţara noastră

Există 2 sfere ale controlului fin:

1. sfera controlului fin de stat (controlul fin al executivului – al Guvernului) 2. _______”________ al Parlamentului

Controlul fin al statului

1. corpul de control al guvernului 2. controlul realizat de MFP

MFP are în subordinea sa ca organ de control: ANAF, Garda Fin, Autoritatea Naţ a Vămilor

La nivel teritorial regăsinm: Direcţiile Gen ale Fin Pub în cadrul cărora se regăsesc direcţiile de control.

A. ANAF – org de control care efectuează inspecţiile fiscale

Obiectul controlului fisc îl reprezintă:

1. verificarea - bazelor de impunere asupra cărora se aplică imp - legalităţi şi realităţi decleraţiilor fiscale - verificarea corectitudinii îndeplinirii obligaţiilor fiscale - verificarea respectării legislaţiei ficale 2. stabilirea diferenţelor privind obligaţiile de plată la bug statului

Exercitarea atribuţiilor de control fiscal (Inspecţia fiscală) se bazează pe ur. proceduri şi metode de control:

- se bazează pe control inoprimat/neanunţat este controlul efectuat al doc - controlul încrucişat al doc

Ca metode se aplică controlul prin sondaj iar în unele sit se aplică controlul total denumit şi controlul de fond.

În cadrul inspecţiei fiscale mai întâi există o acţiune pregătitoare în care:

- după anumite criterii se selectează contribuabilul

8

- se colectează informaţiile despre contribuabil - se înaintează cu un aviz de inspecţie fiscală

Contribuabilii sunt selectaţi în funcţie de existenţa unor anumitor sesizări, aunor cereri înainte sau în funcţie de unele abateri ale legislaţiei fisc.

Informaţiile privind contribuabilul se regăsesec în dosarul fiscal al fiecărui contribuabil în care există şi cazierul fiscal.

Odată selectat contribuabilul, culese informaţii despre el, i se transmite printr-un aviz de inspecţie fiscală date de începere a instecţiei fiscale, baza de efectuare a inspecţiei, drepturile şi obligaţiile pe per efectuării inspecţiei.

În ceea ce privesc drepturile şi obligaţiile fiscale

Obligaţiile fiscale ale contribuabilului:

- de a calc şi înreg în contab şi în registrele fiscale imp, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bug de stat

- are obl să declare aceste imp şi taxe - are obl de a le plăti la termenul prevăzut de lege - are obl de a plăti maj de întârziere ptr unele imp şi taxe neachitate la scadenţă - are obl de a calc, reţine şi plăti aşa numitele imp reţinute la sursă

Drepturile contribuabilului:

- are dr să fie înştiinţat cu privire la inspecţia fiscală - are dr să solicite modificarea per de efectuare a inspectiei fiscale - să solicite legitimarea organelor fiscale - are dr să fie primul informat despre rezultatele fiscale - are dr să beneficieze de asistenţă de specialitate - are dr să fie protejat pe linia secretului fiscal - are dr să conteste decizia de impunere

Pe timpul inspecţiei fiscale – obligaţiile contribuabilului

- să permită accesul organelor fiscale în toate speţele unde se desfăşoară activităţi (se realizează V şi se produc cheltuieli)

- are obligaţia să pună la dispoziţie toate doc solicitate - are obligaţia de a colabora cu org fiscal - are obligaţia de a păstra şi a arhiva evidenţele contabile şi fiscale

9

Avizul de inspecţie fiscală se transmite contribuabilului cu 30 de zile în cazul contribuabililor mari şî cu 15 zile în cazul contrib. mici.

Rezultatul primirii avizului de inspecţie fiscală impune organului fiscal să sesizeze organelle penale.

Inspecţia fiscală propriu zisă:

- se face prin intervenţia org de control la faţa locului. Mai întâi se efectuează verificările documentare şi cele reciproce ale doc şi sunt supuse inspecţiei fiscale şi modul de realizare a inventarierii şi se recurge la solicitarea unor confirmări de la terţe pers care au tranzacţii sau relaţii cu contribuabilii.

Sunt supusse insp fisc: jurnalel de vânz cump, registrele jurnal, registrul consiliului de administraţie şi al AGA.

Ea se încheie printr-oi discuţie finală cu contribuabilul. Se comunică acestuia concluziile controlului sau ale insp fiscale. Contrib poate să-şi exprime opiniile şi propriile puncte de vedere.

Insp se încheie prin întocmirea procesului verbal de control.

Dacă se ajunge la sit contrdictorie cu contrib. se încheie raport de insp fisc ca act unilateral.

B. Garda Fin

- execută control operativ, inoprimat privind descoperirea, prevenirea şi combatarea oricăror fapte şi acte din domeniul ec fin şi vamal care au ca effect fraude, evaziunea fiscală

La nivel de teritoriu, Garda Fin are organizate secţii judeţene şi secţia muncipiului Buc..

Controlul operativ al Gărzii, se face pe doc şi se referă la modul de aplicare a legilor fiscale şi a reglemtărilor vamale şi de asemenea la respectarea normelor de comerţ având ca obiectiv blocarea activităţilor de contrabandă.

10

Si în cazul Gărzii Fin, se efectuează control thematic la orice acţiune de control participând minimum 2 comisari.

Actul de control întocmit se numeşte process verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor.

C. Autoritatea Naţ a Vămilor

Acest organ de control desf actităţi de control în vederea:

- aplicării politicii vamale şi în domeniul accizelor - în vederea asigurării aplicării legislaţiei în domeniul vamal şi ptr accize

În ceea ce priveşte controlul vamal acesta este efectuat de:

- în mom vămuirii bunurilor - ulterior vămuirii bunurilor

Ca formă de control predomină controlul doc care urmăreşte cu activităţi specifice:

- corectitudinea completării declaraţiei vamale - existenţa doc anexate la declaraţia vamală - concordanţa între datele înscrise în declaraţia vamală şi doc-le anexate.

Se efectuează şi controlul fizic al bunurilor impozitate pe baza doc-lor prevăzute în vamă.

Se efectueazăşi controlul vamal ulterior care se execută pe o peer de 5 ani de la data acordării liberului de vamă.

curs 4

Controlul financiar din sfera legislativului

11

1. Controlul comisiilor parlamentare- comisiile din Camera Deputatiilor si Camera de Senat, sunt comsii permanente pe domenii

2. Controlul exercitat de Curtea de Conturi – institutia suprema de control financiar care functioneaza independent pe langa Parlamentul tarii.

Curtea de Conturi are atributii de control financiar dar si atributii jurisdictionale.

Activitatea de control a Curtii de Conturi consta in verificarea legalitatii privind gestionarea bugetului public, formarea, administrarea si atribuintarea fondurilor banesti. In ceea ce priveste Bug de Stat, Bugetul asigurailor soc., bug locale, fondurile cu destinatie speciala precum si modul de utilizare a fondurilor puse la dispozitie de U.E

Controlul financiar executat de Curtea de Conturi are ca obiectiv prevenirea si identificarea fraudei si a coruptiei. Acestui control ii sunt supuse urmatoarele categoriide unitati patrimoniale:

-statul

-unitatile administrativ teritoriale

-BNR

- Regiile autonome

-societatile comerciale la care statul, instit publice sau regiile autonome detin mai mult de jumatate sau integral din capitalul social

Prin controalele sale, Curtea de Conturi urmareste exactitatea si realitatea situatiilor financiare, utilizarea fondurilor alocate de la buget, calitatea gestionarii acestor fonduri, modul de contractare si utilizarea a impumuturilor de la stat, modul de respectare a procedurii privind privatizarea unor active, modul de utilizare a subventiilor primite de la stat ca sprijin financiar.

Curtea de Conturi –are un program de control: control financiar documentar ulterior

Controlul si Auditul intern la institutiile publice

Controlul intern este repr de ansamblul formelor de control exercitate ls nivelul unei institutii publice inclusiv auditul intern forme stabilite practic de conducerea institutiei

In ceea ce priveste controlul intern la institutiile publice, obiectivele acestuia se refera la urmatoarele aspecte:

1. Modul de realizare a atributiilor publice in conditii de eficienta

2. Protejarea fondurilor publice impotriva pierderilor datorate de erori risipa si frauda

3. Respectarea legii, a reglementarilor interne si a deciziilor conducerii

In sfera controlului intern, la institutiile publice este reglementat obligatoriu si functionarea unui compartiment de audit intern(audit public intern)

Obiectivele auditului public intern sunt :

12

- Asigurarea unei consilieri conducerii institutiei publice in vederea inbunatatirii sistemelor si activitatilor

- Sprijinirea indeplinirii obiectivelor insitit publice si atigerea unei performante prin eliminarea pe cat posibila a riscurilor

Auditul intern este efectuat de catre persoane angajate in institutia publica care au calitatea de auditor intern. Acestia isi desfasoara activitatea in compartimentul de audit intern subordonat direct managerului institutiei publice.

Controlul financiar propriu la nivelul agentilor economici si la institutiile publice

Daca la instit publice controlul financiar propriu este reglementat si obligatoriu asa cum este controlul intern la nivelul agentilor economici nu se regaseste aceasta obligativitate

Controlul financiar propriu imbraca doua forme:

- Control financiar preventiv

- Contr financiar de gestiune

Controlul financiar preventiv : la institutiile publice consta in verificarea sistematica a legalitatii si regularitatii operatiunilor precum si incadrarii in limitele angajamentelor bugetare stabilite.

Controlul financiar preventiv se regaseste si se manifesta sub doua forme: contr financiar preventiv propriu si contr finaciar preventiv delegat

Atat la instit publice cat si la agentii economici, cfp propriu se exercita de catre conducatorul compartimentului financiar contabil(directorul economic financiar- la agentilor economici, si la institutiile publice- contabil sef)

Cfp propriu se exercita prin acordarea de viza de control financiar preventiv. In mod concret sunt supuse controlului toate documentele sub aspectul legalitatii si realitatii lor. Viza de cfpreventiv este insotita de semnatura persoanelor in drept sau persoanele imputernicite sa exercite control financiar preventiv.

Legea prevede ca aceste persoane raspund solidar pentru legalitatea si regularitatea operatiunilor cuprinse in documentele ce au primit viza.

Controlul preventiv delegat : este exercitat de catre functionari ai MFP ce au calitatea de controlori delegati, controlul se realizeaza la nivelul ministerelor

Control financiar de gestiune : este un control financiar ulterior, obiectivele acestuia sunt urmatorele :

- Existenta ,integritatatea, pastrarea si paza bunurilor de orice fel si detinute sub orice titluri

13

- Respectarea legii privind utilizarea de valori materiale, declasarea si casarea de bunuri

- Respect legislatiei privind efectuarea prin numerar sau prin cont a platilor in lei si devize inclusiv a salariiilor si a retinerilor

- Resperct regelementarilor privind circuitul documentelor si evidenta operativ contabila

Legea prevede exercitarea contr fin de gestiune cel putin odata pe an la nivelul urmatoarelor unitati: Ministere, Departamente,Institutii Publice, Regii Autonome,Soc si companii nationale, s.c cu capital de stat.

Controlul financiar de gestiune functioneaza intr-un compartiment distinct subordonat direct conducatorului unitatii.

O forma de control finaniciar de gestiune foarte intalnita o reprezinta contr finaciar prin inventariere.

Controlul fiscal si evaziunea fiscala

1. Definirea controlului fiscal

Ctrl fiscal este direct legat de obligatiile contribuabililor. Ctrl fiscal cuprinde ansamblul de activitati care au ca scop :

- Verificarea realitatii si legalitatii declarariilor

- Verificarea corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor fiscale

- Activitatea de investigare si constatare a evaziunii fiscale

Sunt supusi controlului fiscal pfj romane si straine precum si asociatii fara personalitate juridica carora le revin obligatii fiscale ( sa-si declare veniturile si bunurile impozabile, sa-si calculeze, sa inregistreze in evidentele contabile si sa achite la termen obligatiile fiscale)

Platitorii de impozite si taxe au obligatia intocmirii si depunerii declaratiilor sau deconturilor de impunere (declaratii de impozite si taxe)

Drepturi si obligatii ale contribuabililor

-sa fie informati despre actiunea de control (aviz)

-Sa i se aduca la cunostinta drepturile si obligatiile sale

-Sa beneficieze de asistenta de specialitate

-Sa conteste constatarile controlului

-Sa fie protejat asupra secretului fiscal

Drepturile organelor fiscale :

- Sa verifice orice document, registru, evidenta

14

- Sa solicite orice informatie contribuabililor

- sa retina documente pt a nu fi distruse pe timpul controlului

- sa viziteze orice locatie a contribubilului

- de a confisca anuite bunuri

- de a constata diferente de impozite si taxe

- sa constate contraventii

Curs 5

Reguli de procedura tehnice si instrumente de control fiscal

Aparatul fiscal isi realizeaza functiile salein principal cea de urmarire si incasare a impozitelor si taxelor prin controlul fiscal.

Controlul fiscals e desfasoara la sediul/domiciliul contribuabilului sau la sediul organului fiscal, precum si in orice alt loc stabilit de comun acord intre contribuabil si organ fiscal.

Timpul afectat efectuarii controlului fiscal este stabilit de catre organele fiscale in functie de obiectivele urmarite. Legea prevede efectuarea controluui fiscal o singura data pt fiecare impozit si pt fiecare perioada supusa impozitarii.

Rezutatele controlului fiscal sunt consemnate obligatoriu in procese verbale de control, note de constatare, procese verbale de constatare a contraventiilor si uneori unilaterale.(organul fiscal nu se intelege cu contribuabilul)

D.p.d.v. al scopului pt care este efectuat controlul fiscal poate fi informativ sau de rutina.

D.p.d.v. al sferei de cuprindere a impozitelor si taxelor controlul fiscal poate fi general sau partial.

D.p.d.v. al cunoasterii realitatii operatiilor supuse controlului fiscal acesta poate fi documentar –cand realitatea si legalitatea operatiilor se stabileste pe baza documentelor si a evidentelor contabile, si faptic atunci cand se supune controlului existenta si miscarea bunurilor din unitate.

Impotriva actelor de control intocmite de catre organele fiscale, afgentii economici pot inainta contestatii.

Procedura de solutionare a acestor contestatii poate sa conduca la suspendarea actului administrativ fiscal intocmit.

Evaziunea fiscala. Concept. Clasificare . fapte generatoare de evaziune fiscala

(actiune de sustragere de la calculu, perceperea de impozite si taxe)

In cazul evaziuni fiscale sunt regasite doua forme:

15

1. evaziunea fiscala legala consta in actiunea contribuabilului de a ocoli si interpreta legea favorabil. (portite in sfera chelt si veniturilor)

ex: cele mai frecvente met de evaziune fiscala legala : scaderea din venitur impozabilei a chelt de portocol, reclama publicitate, mult mai mari decat limitele legale. Constituirea de fonduri de rezerva sau de amortizare intr-un cuantum mai mare decat cel prevazut de lege.

2. evaziunea fiscala frauduloasa(ilicita, sau frauda fiscala) consta in ascunderea obiectului impozabil sau asubevaluarea cuantumului bazei impozabile.(in cazul tva, baza impozabila e pretul)

ex: declararea unor venituri impozabile mai mici decat cele reale, neconducerea sau conducerea unei contabilitati in mod defectuos, infiintarea de conturi fictive, inregistrarea de amortizmente nelegale, intocmirea de documente de plati fictive(state de salarii), inventarea unor furturi...., falsificarea unor documete justificative, vanzari efectuate fara factura, falsificaea declaratiilor vamale de import.

Fapte generatoare de evaziune fiscala pe categorii de impozite

1. privind impozitul pe profit- faptele care conduc la evaziune fiscala se refera in principal la :

a. reducerea bazei de impozitare prin includerea pe costuri a unor cheltuieli fara baza legala sau fara documente justificative( pe chelt se introduc amenzile)

b. inregistrarea unor cheltuieli suplimentare decat limita admisa de lege( chelt cu amortizarea, chelt cu deplasarile, de protocol..)

c. neinregistrarea integrala a venitului realizat

d. determinarea impozitului pe profit prin calcule eronate( deoarece in unele cazuri nu se calc impozitul aferent veniturilor obtinute din alte activitati – cum ar fi locatie de gestiune, dividendele din participarea la capitalul altor firme, venituri financiare din dobanzi), necalcularea de catre unele organizatii non profit a impozitului aferent veniturilor rezultate din activitati economice.

In ceea ce priveste tva faptele care conduc la evaziune fiscala cele mai intalnite sunt urmatoarele:

- aplicarea eronata a regimului deducerilor – cazul intreprinderilor unde se regasesc atat operatii supuse tva, dar si scutite de tva(erau obligate sa calculeze pro rata tva)

- necuprinderea in sfera tva a unor operatii sau a unor facturi

- neevidentierea in contabilitate si prin urmare nevirarea tva aferenta avansurilor incasate de la clienti

- neinregistrarea ca platitor de tva conform codului fiscal

- aplicarea eronata a cotei zero pt operatiunile de export

- sustragerea de la plata tva in cazul unor importuri de bunuri, prin prezentarea in vama a unor documente fictive(donatii, etc)

16

- emiterea de facturi sau de chitante fiscale cu tva fara ca intreprinderea sa fie platitoare

- sustragerea de la plata tva prin delcararea unor importuri ca fiind temporare( cele care tranziteaza tara)

In ceea ce priveste impozitul pe salarii , fapte ce duc la evaziune:

- neimpozitarea tuturor sumelor platite angajatilor(stimulente, ajutoare in natura)

- neretinerea si nevirarea impozitului pe salariu in cazul conventiilor civile sau a contractelor part-time

- necumularea tuturor veniturilor obtinute in vederea impozitarii

Cazierul fiscal al contribuabilului

Este un mijloc de evidenta si de urmarire a contribuabililor pfj precum si a reprezentantilor acestora, asociati, actionari, sub aspectul faptelor savarsite si sanctionate prin legile vamale, legile financiare fiscale si cele privind disciplina.

Pe baza hotararilor judecatoresti in cazierul fiscal sunt inscrise date privind sanctiunile aplicate contribuabililor pentru fapte ramase definitive si irevocabile, precum si masurile de executare silita aplicate acestora.

curs 6

Raspunderea ca modaitate de finalizare a controlului financiar Raspunderea contraventionala

Ordonanta 92/2003 republicata privind codul de procedura fiscala stabileste faptele ce se constituie contraventiei:

- Nedepunerea la termenele prevazute de lege a declaratiilor fiscale(decl de tva, de inregistrare fiscala...)

- Nerespectarea reglementarilor privind calculul, perceperea si virarea impozitelor, taxelor si a contributiilor

- Nerespectarea reglementarilor privind obligatiile salariale inclusiv completarea fiselor fiscale ale salariatilor

- Refuzul contribuabilului de a prezenta modul de calcul a bazei impozabile pt impozite si taxe

- Neretinerea de catre angajatori a sumelor reprezentand impozite si contributii cu retinere la sursa( impozitul pe salariu, contributiile salariale..)

Contraventii in legatura cu organizarea si conducerea contabilitatii aceste contraventii sunt precizate de legea contabilitatii 82/91 republicata, iar faptele considerate in acest caz contraventii sunt :

- Detinerea cu orice titlu de bunuri materiale, titluri de valoare, numerar, alte drepturi si obligatii precum si efectuarea de operatii economice fara sa fie inregistrate in contabilitate

- Nerespectarea reglementarilor emise de MFP cu privire la :

17

o Utilizarea si tinerea registrelor de contabilitate( registrul jurnal, reg cartea mare..)

o Intocmirea si utilizarea de documente justificative pt toate tranzactiile si inregistrarea acestora in contabilitate

o Efectuarea inventariei o Intocmirea si auditarea situatiilor financiare o Intocmirea si depunerea la unitatile teritoriale ale MFP a situatiilor financiare

periodice si anuale o Nedepunerea declaratiei din care sa rezulte ca intreprinderea nu a desfasurat

activitate - Prezentarea de situatii financiare care contin date eronate sau necorelate - Nerespectarea prevederilor referitoare la obligatia membrilor din consiliul de

administratie si din conducerea firmei de a intocmi si publica situatiile financiare anuale

Contraventiile si infractiunile privind impozitul pe profit

Aceste contraventii se refera la determinarea (calculul) si plata impozitului pe profit. Faptele care se constituie contraventii sunt urmatoarele:

- Nefurnizarea de catre contribuabil sau de catre persoana imputernicita legal sa il reprezinte a documentelor justificative sau a explicatiilor solicitate de organul de control fiscal

- Neevidentierea prin actele contabile sau alte documente legale in intergime sau in parte a veniturilor realizate sau inregistrarea unor cheltuieli care nu au la baza operatii reale

- Organizarea su conducerea de evidente contabile duble de catre conducatorul intreprinderii sau alte persoane cu atributii financiar contabile; aici sunt cuprinse si faptele de alterare a memoriilor aparatelor de marcat/ de taxat

- Neintocmirea la termenul legal a documentelor primare privind veniturile realizate si nedeclararea acestora

- Calcularea eronata a impozitului pe profit cu scopul diminuarii creantei fiscale cuvenite statului. Contraventii la normele prinvd taxa pe valoarea adaugata

Tva este un impozit indirect si nu reprezinta o cheltuiala pt intreprindere. Faptele ce se constituie contraventiei privind tva sunt urmatoarele:

- Nedepunerea in termen la organele fiscale a declaratiei de inregistrare sau de scoatere din evidenta ca platitor de tva.

- Refuzul intreprinderilor platitoare de tva de a furniza organelor fiscale toate informatiile solicitate cu ocazia stabilirii bazei de impozitare tva

- Tinerea eronata sau necorespunzatoare a evidentei contabile privind operatiile supuse tva si calculul tva datorata bugetului de stat.

- Legea 571/2003- neachitarea tva pana pe 25 ale lunii urmatoare; neachitarea tva pt bunurile importate; neachitarea tva aferenta operatiilor de leasing; neachitarea tva aferenta serviciilor efectuate de prestator din strainatate; neachitarea de catre banci a tva de plata in urma constituirii titlurilor executorii( documentele de control incheiate de organul fiscal reprezinta titlul executor)

Raspunderea materiala - se aplica persoanelor angajate, ea este limitata la paguba efectiva , se intemeiaza pe culpa(vinovatie) si este in principiu individuala. Pt a se stabili o raspunedere materiala, fapta trebuie sa fie ilicita( sa aduca prejudiciu), poate fi si comuna. Paguba se recupereaza in functie de contributia fiecaruia la prejudiciu.

18

Si mai este si raspunedere materiala solidara- obligatia mai multor persoane de a executa aceeasi datorie La nivelulu intreprinderilor si institutiilor publice, gestionarea bunurilorse realizeaza prin controlul financiar de gestiune. In legatura cu actvitatea gestionara exista raspunere in gesiuni individuale atunci cand gestionarul raspunde individual si integral pt pagubelele din gestiune(lipsuri,deprecirei) Exista si raspunderiin gestiuni colective adica raspundere comuna atunci cand paguba a fost produsa de gestionar impreuna cu alte persoane din intreprindere

curs 7 30.03.10

Audit financiar

Definire.Rol.Obiective.

În lit. de specialitate, auditul fin a fost definit ca o examinare profesională, independentă, a informaţiilor din sist fin..

Produsul contabil îl rep. sit. fin. ale firmei (bilanţul, contul de profit şi pierdere, sit. modificării k proprii, sit fluxurilor de trezorerie.

Informaţiile din aceste sit. fin., servesc ptr luarea unor decizii de către diferiti utilizatori (statul, fiscul, băncile, investitorii, furnizorii, clienţii, managerii, salariaţii) ai acestor informaţii.

Auditul fin. se interpune practice între aceşti utilizatori şi producătorul informaţiei contabile.

Susceptibilitatea realităţii informaţiei contabile cuprinsă în sit fin, neîncrederea în activitatea producătorului de informaţie contabilă a dus la apariţia profesiei de audit fin..

Scopul activităţi auditorilor este acela de a stabilii o încredere rezonabilă între producătorii şi utilizatorii informaţiei contabile, astfel auditorii fin răspund Standardului Internaţ. De Contabilitate nr. 1, potrivit căruia informaţia fin are ca obiect furnizarea unei informaţii utile în luarea deciziilor economice şi fin..

În concluzie prin audit fin, se înţelege o examinare profesională efectuată de o pers autorizată, independentă în vederea exprimării unei opinii supra imaginii fidele (sinceritatea şi realitatea sit fin) a sit. fin.

Auditul fin este orientat spre 2 mari obiective:

1. verificarea respectăriicadrului conceptual al contabilităţii (principii, norme şi reguli de evaluare) şi a procedurilor interne stabilite de conducerea unităţii;

2. verificarea şi certificarea sit fin a imaginii, fidele, clară şi complete pe întregul exerciţiu fin.

19

SUBIECTE CONTROL TEST CURS

1. Controlul fin contabil: obiect, rol, funcţii, forme, asemănări şi deosebiri faţă de auditul fin (pag. 27,30,39…, carte)

2. Sistemul metodologic de control fin: metode, procedeele şi tehnicile de conrol fin (pag 57, 59, 61…)

3. Etapele organizării şi exercitării controlului fin (pag 79…) 4. Controlul fin propriu la agenţii ec. şi instituţii publice: controlul fin preventive şi cel

de gestiune (pag 120…) 5. Contravenţii în leg cu organizarea şi conducerea contabilităţii şi depunerea sit. fin.

(pag 134) 6. Contravenţii şi infracţiuni în leg cu imp pe profit (pag 136… + sinteza de curs) 7. Contravenţii la normele privind TVA-ul (pag 147 …) 8. Răspunderea materială în leg cu activitatea contabilă, financiară şi gestionară (pag

186…) 9. Controlul fin fiscal – definire şi proceduri de organizare şi efectuare, acte de control

fin) 10. Inspecţia fiscală: definire, reguli de proceduri 11. Evaziunea fiscală: concept, clasificare, forme, fapte generatoare de evaziune fiscală în

domeniul imp pe profit şi a TVA-ului 12. Organizarea controlului fin în ţara noastră (MFP, ANAF, Garda Fin …)

curs 8 6.04.2010

Subiecte test audit

1. Auditul fin contabil – concept, rol, obiective, criterii de exercitare.

Criterii de exercitare – există mai multe criterii ce stau la baza exercitării auditului fin, cele mai importante fiind:

- Criteriul exhaustivitatii si integritatii inregistrarilor contabile-criteriul potrivit căruia auditorul financiar, în misiunea sa trebuie să cuprindă toate operaţiunile patrimoniale precum şi toate înregistrările efectuate în contabilitate. Respectarea acestui criteriu, presupune că auditorul fin. se asigură că toate operaţiunile reflectate în doc-le justificative sunt evidenţiate în contab. şi trebuie să se asigure că nu există tranzacţii, operaţii contabilizate de mai multe ori.

- criteriul realităţii înregistrării contabile – potrivit căruia, auditorul fin are obligaţia să urmărească dacă toate activele şi pasivele, înregistrate în contab. firmei, sunt justificative şi verificabile şi corespund efectiv cu cele identificate prin inventariere.

- criteriul corectei înregistrări în contabilitatea firmei şi a corectei prezentări a situaţiei fin anuale – se referă la perioada corectă cuprinsă în sit fn la evaluarea corectă a activelor şi pasivelor a creanţelor şi datoriilor. Este criteriul care priveşte respectarea corespondenţei dintre conturi, iar la sf exerciţiului fin întocmirea corectă a sit fin.

20

2. Succesiunea lucrărilor parcurse într-o misiune de audit fin: definire, caracteristici pe fiecare etapă.

Standardele profesionale de audit fin prevăd ca această activitate se desfăşoară în mai multe etape astfel:

a) acceptarea mandatului şi contractarea lucrărilor b) orientarea şi planificarea auditului fin c) aprecierea de către auditor a organizărilor şi exercitării controlului (auditului intern) d) controlul conturilor ( active şi pasive) e) controlul/auditul sit fin (bilanţ, contul de profit şi pierdere, sit modificării k proprii, sit

fluxurilor de trezorerie, notele şi politicile contabile f) întocmirea raportului de audit financiar

a) -> etapa de apreciere din partea auditorului fin, aposibilităţii de a îndeplinii misiunea auditorului fin prin aplicarea standardelor deontologice şi profesionale. Acţiunile întreprinse în această etapă se referă la cunoaşterea totală a întrep sub aspectulelementelor de identificare (adresă, CUI) sub aspectul modului de organizare a contabilităţii , apreciază inexistenţă unor incompatibilităţi.

Este etapa în care se apreciază modul de organizare a întrep, a conducerii firmei faţă de respectarea legii, existenţa unor conflicte la nivelul întrep, solicită informaţii privind controalele fiscale effectuate sau dacă a mai fost efectuat un control fin.

Face apreciere cu privire la independenţa şi incompatibilităţii.

Îşi apreciază competenţa faţă de specificul ativităţii firmei.

Decizia de acceptare a mandatului – în acest sens întocmind o fişă şi înaintând o scrisoare de acceptare către întrep.

b) -> Pe baza informaţiilor culese de la intreprinderea auditată, în funcţie de mărimea acesteia, specificul activităţii, auditorul fin îşi întocmeşte un program de audit (-> instrument de lucru prin care se stabileşte durata, întinderea procedurilor de audit personale care efectuează auditul). În această etaă se identifică domeniile şi sistemele semnificative, sunt stabilite riscurile de audit şi importanţa lor, este stabilit un program de semnificaţie.

Domeniile semnificative nu sunt aceleaşi la toate întrep. În principal, însă acestea se referă la:

- domeniul cumpărări – se verifică furnizorii, stocurile, disponibilităţile - dom. vânzării – se verifică clienţii, stocurile, veniturile, disponibilităţile - dom. personal – se verifică plăţile efecuate, cheltuielile efecuate ce personalul şi

contribuţiile sociale

21

- dom. producţiei – se verifică stocurile, cheltuielile efectuate şi veniturile înregistrate - dom. trezoreriei – se verifică încasările şi plăţile, veniturile şi cheltuielile - dom. imobilizărilor – se verifică mijloacele fixe şi amortizarea lor Pe lângă dom. semnificative sunt verificate şi acele sisteme, din întrep, adică acele operaţii economico-fin, care au importanţă semnificativă ptr sit fin

3. Riscurile de audit fin; importanţa relativă şi pragul de semnificaţie