Ce au fãcut ºi fac Oamenii Mari,

care nu-s cu toþii ‘nalþi la stat, dar

uriaºi în forþa de-a se dedica ori

copilului din ei, ori copilului din ceilalþi,

porneºte din plãcerea de-a sãri graniþa.

Fantezia nedrãmuitã naºte texte de Ion

Lucian, pãpuºi din latex de Radu Dinulescu

sau marionete de Eva Labadi, spectacole

de Mihaela Murgu, teatre, muzici,

decoruri, opere. Cel de-al treilea numãr

al revistei Teatrului Naþional Timiºoara

te face „aTeNT” asupra dimensiunilor

inimaginabile pe care le are universul

zis… mic, al copilului.

Teleologia naturalã nedeterminatã vrea sã spunã cã omul a apãrut în sistemul complex al lanþului biologic cu un fel de necesitate întâmplãtoare. ªi tot omului îi este dat sã þinã minte treaba asta. Adevãrul este cã

partea cea mai însemnatã a existenþei noastre se defineºte prin ºi dinspre memorie. Un bãtrân filosof nipon a fost chestionat dacã ar fi de acord sã se perpetueze în veacurile viitoare sub forma, nu ºtiu cât de onorabilã, a unui trup congelat readus la viaþã. Criogenie îi zice, dacã bine ºtiu, întâmplãrii. Înþeleptul a întrebat simplu – cum stã bine oricãrui înþelept – dacã îi vor fi aduse la viaþã, respectiv decongelate, amintirile pentru cã, altfel, în afara lor adicã, omul nu existã. Este un gol mut. Este fãrã sã fie. Aºa ºi aici, la provocarea de faþã rãspund direct ºi cât mai bãrbãteºte cu putinþã cã întâlnirea mea cu teatrul, cu scena ºi cortina, s-a petrecut sub forma trãitã direct, ca actant, cum zic hermeneuþii riturilor, în vremea serbãrii din grupa mare de la „grãdi” – aºa i se zicea instituþiei preºcolare spre care perseveram dimineaþã de dimineaþã înarmat cu o gentuþã ovalã din tablã coloratã cu imagini din “Ridichea uriaºã” în care îmi purtam sendviciul. ªi cum zic, întâlnirea cu teatrul s-a petrecut în spaþiul ficþional subsecvent basmului “Sarea în bucate” în care eu întrupam maiestatea Împãratului Verde despre care, iatã îmi aduc aminte, spunea textual aprodul: „avea trei fete ºi le iubea”. Eu eram acela, numai cã nu aveam mare lucru de fãcut în iubirea mea pentru cele trei fete, trebuia sã stau pe un tron mare, împodobit cu hlamidã verde construitã de instanþa maternã dintr-o draperie nefolositoare de la Primãria Sfatului raional unde îºi câºtiga existenþa ca secretarã ºi dactilografã. ªi cum zic, stãteam acolo, pe acel tron regal împodobit cu hlamidã ºi cu o coroanã meºteºugit alcãtuitã din carton poleit, ºi nu fãceam nimic. Atât de bine nu fãceam eu acolo nimic, încât mamele din salã – pe post de receptor ºi consumator al actului nostru teatral – îºi spuneau mirate ºi, desigur, invidioase: „ia te uitã ce cuminte stã copilul ãla a lui cutare” – ºi rosteau resentimentar numele august al mamei. Adevãrul este cã înþepeneala aceea mi se trãgea de la faptul cã tovarãºa educatoare a constatat faptul cã nu puteam sã reþin replicile obºteºti, întrucât natura m-a înzestrat cu o memorie anarhicã. Intuiþia ei a fost, de altfel, confirmatã în vremea de mai târziu când am fost nevoit sã învãþ pe de rost tabla înmulþirii la concurenþã cu o poezie despre o fermã de raþe de la un gostat fruntaº, în care preamãream liric o îngrijitoare prin versurile care, iatã, au supravieþuit în dauna nãscocirii pitagoreice a acelei table care înmulþea numerele. Aºadar,

pe troncu hlamida ºi coroana

103

versurile sunau aºa: „Ilenuþa le e mamã / O cunosc dupã nãframã / Când s-apropie ºi-i cheamã”. Aici am de fãcut o micã observaþie stilisticã: autorul, din nevoi metrice, a folosit forma scurtã a pronumelui personal la a treia plural, masculin („ºi-i cheamã”), deºi acordul cu poporul de raþe ar fi fost normal sã fie la feminin. De lucrul acesta mi-am dat seama chiar în momentul în care m-am nevoit sã memorez creaþia liricã ºi, în consecinþã, aceasta mi s-a nemurit în memorie sub forma unei imagini în care Ilenuþa este înconjuratã de rãþoi pe care îi privilegiazã, adicã „îi cheamã” (pe ei ºi doar pe ei) în dauna consoartelor, ºi tot ei o ºi iubesc pe Ilenuþa întrucât o recunosc, cum puteþi constata, „dupã nãframã”. Aºadar, þin minte pânã azi prostii nefolositoare: o râmã rãtãcitã pe trotuar din pãmânt dupã o ploaie iute de varã, un amurg oarecare, o dimineaþã de varã asemenea. Alta de toamnã târzie. Te miri ce lucruri nesemnificative, fãrã anvergurã, nicidecum tabla lui Pitagora cu numerele lui sau replicile obligatorii ale unei istorii exemplare, cum a fost sã fie aceea din piesa “Sarea în bucate”. Este foarte complicat drumul amintirilor în trecutul viu, în clipa asta a scriiturii în care exist teatral într-o maiestuozitate întreþinutã de hlamidã, de tron ºi de coroanã. Memoria capricioasã care îmi joacã feste mã duce anapoda pe scena lumii de atunci, devenitã preþ de o clipã strada copilãriei, pe când mã întorceam de la instituþia preºcolarã cu geanta de tablã coloratã cu scene din neuitata “Ridiche uriaºã” ºi treceam cu larmã tulburând amiaza care învãluia casa vecinei noastre pe nume „mãistoriþa Vlai Iustina”, al cãrei soþ era un nonagenar împletitor de mãturi iar ea, soaþa lui, avea în proprietate câteva raþe americane. Altele decât cele ale Ilenuþei, care erau comuniste faþã de acestea care erau anglo-americane. Acestora din urmã, raþelor celor subversive, li se mai spunea ºi mute, întrucât se mulþumeau sã sâsâie expresiv pe marginea trotuarului.

Pe vremea aceea eram convins de existenþa unei teleologii naturale determinate a Universului. Credeam cã trãim în plin teatru: zi de zi, natural, firesc ºi dintotdeauna. Lumea era theatrum mundi: sintagmã pe care o puteþi vedea chiar de pe scaunul pe care staþi, de vã veþi ridica puþin ochii deasupra scenei. Aºa mi se arãta lumea: un theatrum mundi, ºi asta mai ales în sala laboratorului de ºtiinþe ale naturii din ºcoalã în care, pe o planºã, aveam noi spre edificare lanþul evoluþiei de la o biatã meduzã ºi pânã la om care pãºea undeva proaspãt evadat din starea de maimuþã, ca ºi când s-ar fi dus la

cumpãrãturi sau la garã. Dacã povestea asta este determinatã strict de condiþiile externe ei, atunci, în infinitatea ºanselor de tip theatrum mundi din sistemele galactice, aceleaºi condiþii se pot repeta pânã la

reluarea întocmai a procesului care duce inevitabil la repetarea întocmai a mãistoriþei Vlai ºi a raþelor acelora zise mute (ºi americane) pe lângã care treceam eu de la grãdiniþã spre casã pregãtindu-mã sã evoluez actoriceºte în piesa “Sarea în bucate”. Totul se poate repeta. Oricum dacã e aºa, atunci universul, cât este el de mare, îmi pare cam plictisitor. Cam previzibil.

Altfel stãm cu teleologia naturalã nedeterminatã, în aceasta de pe urmã suntem eliberaþi. În fond, cine ne poate garanta cã ar fi musai ca pe alte planete linia evolutivã sã meargã strict în felul aceleia de pe planºa din laboratorul nostru de biologie. Bunãoarã, ne putem gândi cã în alte locuri din Univers, evoluþia sistemului nervos ca theatrum mundi sã se fi întâmplat altfel decât aici, la noi. Sau sã nu se fi întâmplat deloc ºi niciunde. Spre exemplu, cutare performanþe ale plantelor, faptul cã buruienile rezistã la adversitãþi mai bine decât muºcata din geam, este expresia trecerii a o mie de milioane de ani. Eheu, ce de theatrum mundi! Pentru ca aceleaºi plante sã ajungã la capacitatea de procesare a informaþiei pe care o are creierul nostru, au nevoie de câteva trilioane de ani ceea ce e prea mult ºi Soarele se stinge. Rata de evoluþie a frunzelor de lobodã, cu care ne împodobeam noi vara ca sã fim asemenea pieilor roºii, este aºa de leneºã încât steaua pe nume Soare ar deveni una din aceea piticã, procesul de ardere s-ar diminua, pe urmã gravitaþia ei ar tot creºte ºi, pe urmã, gata, s-ar produce implozia, gaura neagrã. E prea târziu pentru ca loboda sã-ºi împlineascã destinul ºi sã devinã gânditoare. Mult mai cinstit îmi pare sã zicem cã este o nedeterminare în saltul petrecut de la lobodã la om ºi cã, vorba lui Russell, nu e nimic altceva decât aceasta iar omul ºi viaþa sunt o întâmplare purã. La fel de cinstit este sã socoteºti cã tot ceea ce s-a întâmplat în Univers este urmarea unei voinþe decizionale exterioare a unui manager general.

Aºadar, când îmi spun asemenea grozãvii, degrabã îmi vine sã merg la bisericã. Pe drum însã, îmi pare cã îmi suflã la ureche lordul Russell, ateul: “Vezi-þi, domnule, de treabã ”, zice savantul, “totul nu e decât o simplã întâmplare ºi dumneata eºti o chestie întâmplãtoare.” „Ehe, theatrum mundi”, îmi zic ºi mã vãd pe tron, cu hlamida ºi coroana.

Daniel Vighi

2

Talentat pãpuºar, actor, director de companie, Eva Labadi a lucrat la Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely” ºi a condus „Puck & Co.” înainte sã aleagã definitiv sã aºeze între ea ºi România un… ocean. În Canada, de unde ne-a trimis o scrisoare, face în continuare teatru pentru copii. Pentru cã este o luptãtoare, aºa cum ne scrie…

Évasi papusile ei

acum canadiene

Vreau sã vã povestesc o întâmplare de la aeroportul din Toronto. La aterizare ne-au întâmpinat cei de la biroul de imigrãri cu zâmbetul larg: „Hello!!! Wellcome to Canada!” ªi peste tot fluturau steagurile canadiene. Impresionant! Aici s-au întocmit actele de rezidenþã. Ne-au pus multe întrebãri. Ofiþerul care întocmea actele, cu turbanul lui viºiniu pe cap, emigrant ºi el din India, scria deja din rutinã: „Domnul ce meserie are?” „Inginer!” „O.K... ªi doamna? Puppeteer?” Ofiþerul a ridicat capul ºi s-a uitat la mine tare mirat, ca ºi cum nu ar înþelege nimic... Am început sã gesticulez, sã mã strâmb, sã descriu meseria de pãpuºar prin sunete. M-a privit foarte serios o vreme, dupã care ºi-a pus ochelarii pe nas ºi s-a întors cu privirea în hârtia lui gata de notat: „Could you please spell this word?”, adicã „Puteþi sã-mi spuneþi pe litere, vã rog?” Atunci am realizat cã sunt pe alt continent... Am avut senzaþia cã o sã mã pierd.

În prima sãptãmânã, s-a nimerit sã fie spectacol aniversar la ºcoala de limbi strãine „ST. Louis” din Kitchener. Am primit propunerea sã joc pentru clasa de românã. Dupã mine, au urmat alte 35 de naþionalitãþi. Brusc, am apãrut în „Jurnalul românesc”, editat la Toronto. A fost de bine!

Am participat cu pantomimã ºi teatru de pãpuºi la trei festivaluri ºi am început sã joc în limba englezã pentru copii de grãdiniþã. Am avut ºi o colaborare frumoasã la Teatrul Multicultural din Kitchener, oraºul în care ne-am stabilit deocamdatã.

În Canada, existã un fenomen foarte interesant. Se întâlneºte omul cu om. ªi culmea, unii se ºi ajutã între ei. Aºa s-a întâmplat cu mine ºi cu Diana

Wellcome to Canada!

3

Manole, dramaturg de meserie, emigratã de nouã ani din Bucureºti, actualmente lector universitar la Queen’s University din Kingston, Ontario. Diana m-a invitat cu recitalul meu de teatru de pãpuºi “Vasilache ºi Mãrioara”, la Facultatea Queen’s. Spectacolul, jucat în limba englezã, pe muzicã popularã româneascã, a avut mare succes. În România, obiºnuiam sã jucãm acest spectacol în douã personaje, împreunã cu Benone Viziteu, colaborator la compania „Puck & Co”, în prezent actor la Teatrul Naþional Timiºoara. Aici sunt tare binevenitã. Pentru cã pe aceastã arie nu existã concurenþã. Meseria de actor pãpuºar nu prea e întâlnitã. Sunt foarte puþine companii de teatru de pãpuºi, ºi acelea, în oraºele mari. Sucesul este garantat! Experienþa de 20 de ani din România îmi prinde foarte bine. Trebuie doar sã învãþ legile

sistemului în care trãiesc acum.

Dar sunt o luptãtoare! Nu mã tem sã încerc ºi cea mai trãsnitã idee pe care o am.

Supravieþuirea este foarte grea. Poþi avea un spectacol... sau douã, neapãrat în diferite locuri, dar ca sã trãieºti din asta, mai greu. Trebuie sã dovedeºti mult, chiar dacã nu ai concurenþã, ºi sã lucrezi intens ca sã cucereºti publicul... doar eºti un necunoscut, nu?

M-am gândit sã îmi fac ºi o companie de teatru. Pentru a avea aºa ceva în Canada, îþi trebuie cinci minute. Te duci la primãrie, completezi un formular... dupã care începi sã plãteºti taxe. Pare simplu. De fapt, este mult mai complicat. Orice pas urmãtor costã ºi costã dolari. Închirierea sãlii, pentru repetiþii ºi spectacol, închirierea echipamentului tehnic, plata oamenilor care manevreazã luminile

ºi sunetul. ªi în România a durat ceva vreme, cam zece ani, pânã sã înfiinþez compania “Puck & Co”. A trebuit mai întâi sã fiu foarte sigurã pe forþele mele ca sã am curajul sã-mi iau responsabilitatea angajãrii altor

actori. Compania „Puck & Co” s-a autofinaþat. Nu-mi amintesc sã fi avut sponsor vreodatã. Cu banii câºtigaþi din spectacolele pe care le-am jucat am reuºit sã mergem la festivaluri în Ungaria ºi la Praga.

Din punctul de vedere al pãpuºarului, ca sã pot face o comparaþie - unde este mai greu, în România sau în Canada?! - ar trebui sã trãiesc în douã locuri ºi în acelaºi timp. Sã fie o Eva actor ºi regizor de teatru de pãpuºi în Canada ºi una la Timiºoara. Sã înceapã carierele deodatã ºi dupã 20 de ani sã se întâlneascã Eva din Canada cu Eva din Timiºoara ºi sã-ºi schimbe impresiile.

Care sunt motivele pentru care am ales Canada? Dumnezeu ºtie de ce a trebuit eu sã ajung aici! Dar existã un motiv cu siguranþã! În fond, nu stricã o experienþã de genul acesta în viaþa omului.

Pentru ca un spectacol sã aibã succes? Nu ºtiu dacã „o reþetã” urmatã este garanþia succesului. Cum spune Peter Shumann, marele regizor de spectacole de stradã cu pãpuºi uriaºe: creatorul de spectacole este precum brutarul care face pâine. Calitatea constã în câtã sare pui în ea, cât o frãmânþi, cât o laºi la dospit, cum o aºezi în cuptor, cât de tare o prãjeºti ºi, mai ales, cum o serveºti. Aºa ºi cu spectacolul: trebuie sã fii atent ºi sensibil la detalii, sã ºtii exact cãrei categorii de vârstã te adresezi. ªi ce anume vrei sã comunici!

În Canada, probabil din cauza climei destul de reci sau a unei alte educaþii primite, copiii sunt mai cuminþei la spectacole. Trebuie sã le prezinþi, de la început, spectacolul, apoi sã le ceri colaborarea; altfel ei nu au curajul sã râdã, chiar dacã le vine! Probabil ca sã nu te deranjeze. În Europa, copiii sunt în general mai fericiþi sã comenteze ºi sã intervinã. Personal, mie îmi place publicul activ, mã stimuleazã, mã face mai creativã.

Pe un copil, spectacolul îl prinde atunci când vede personaje care au caracterele foarte clar conturate. Dau un exemplu. Sigur aþi vãzut desenul animat “Ice Age” – partea întâi. Dacã v-ar întreba cineva, ce vã amintiþi sau ce v-a plãcut cel mai mult, aþi rãspunde „veveriþa bulbucatã”. Sunt sigurã. Asta înseamnã un personaj bine conturat. Ritmul, de fapt

4

Copiii m-au învãþat cã nu existã situaþii fãrã rezolvare

schimbãrile de ritm în spectacol, sunt, ºi ele, foarte importante. Întâmplãrile neaºteptate, ieºite din comun, îl fac pe copil sã fie interesat de spectacol. Apoi umorul ºi energia pozitivã care se transmit de la pãpuºar. Trebuie sã fii sensibil la aºteptãrile copiilor, sã intuieºti uºor ºi din timp reacþiile lor... ca sã nu provoci un dezastru în masã... Am jucat “Hänsel ºi Gretel” la o grãdiniþã din Timiºoara. Eu fãceam toate personajele, dar când am ajuns sã fac Baba Cloanþa ºi mi-am pus o mascã pe faþã, copiii din primul rând au sãrit sã mã loveascã cu pumnii, sã mã zgârie. Ca sã mã salvez, a trebuit sã-mi dau repede masca jos ºi sã întorc puþin firul poveºtii. Atunci s-au liniºtit. Copiii cred în schimbãri, în metamorfoze.

copil nu-i place spectacolul, începe sã se foiascã, sã vorbeascã cu cel de lângã, sã strige, sã se cearã la toaletã. Totul se terminã încã înainte de pauzã. Poate de asta nu se mai fac spectacole cu pauzã… (râde)

Câteodatã te ºi miri ce le place copiilor! Le place de lupul „simpatic” care cântã ºi danseazã tot timpul, dar care i-a mâncat pe ieziºori cu cruzime, sau de Scufiþa Roºie care merge cu „scufiþomobilul” la bunicuþã; de iepuraºul care este reprezentat printr-un bãtãtor de spumã din bucãtãrie, sau de drãcuºorii rãutãcioºi care-i furã banii lui Pãcalã.

La un spectacol de pãpuºi îmi place totul, de la idee - la alegerea modalitãþilor de exprimare, a materialelor din care se confecþioneazã pãpuºile, pânã la descoperirea miºcãrii lor. Pãpuºile au personalitate, te învaþã cum sã le miºti, ce caractere sã le dai, ce voce sã aibã. Dacã le asculþi, reuºeºti sã le dai viaþã!

Personal, îmi plac poveºtile clasice, din care copilul poate învãþa cu adevãrat ce este bine ºi ce este rãu ºi care este diferenþa dintre ele. Dupã pãrerea mea, ºi basmele moderne, cele care au succes la copii - “Harry Potter”, “Stãpânul inelelor” - se bazeazã tot pe legile poveºtilor clasice. De aceea au succes. Lumea se schimbã, trebuie sã admitem asta, dar dacã noi, actorii pãpuºari, þinem mereu legãtura cu copilul, nici el, nici noi, nu vom rãmâne în urmã.

Ei sunt imprevizibili, nu ºtii niciodatã cum reacþioneazã la provocãrile tale de pãpuºar. Trebuie sã fii în gardã tot timpul. E foarte bine sã ai ºi cunoºtinþe de psihologia copilului. Dar la fel de importantã este ºi experienþa jocului ºi arta improvizaþiei. Este foarte util pentru un pãpuºar sã joace multe-multe spectacole interactive pentru copii de diferite vârste. Astfel ajungi sã-i cunoºti.

Copiii m-au învãþat sã mã mir mereu de câte ceva. M-au învãþat sã râd de mine ºi de ceilalþi... sigur într-un mod pozitiv. Copiii m-au învãþat cã totul este posibil în lumea aceasta ºi cã niciodatã nu existã situaþii fãrã rezolvare.

Spectatorul adult, spre deosebire de copil, este mult mai docil. Dacã nu-i place ceva, de cele mai multe ori „rabdã” pânã la pauzã, dupã care pleacã acasã, fãrã sã se manifeste în mod direct. Dacã unui

5

Geneza primei pãpuºi. În 1986, Radu Dinulescu era de un an în Israel ºi juca în trupa de teatru a lui Itzak Peker de la Ierusalim. A primit, de la “Teatrul Etajul III”, o comandã pentru Festivalul Tel-Avivului, constând într-un spectacol pentru actori ºi pãpuºi. A ales “Don Quichotte” (sic!), a fãcut o dramatizare pentru un spectacol de copii ºi s-a pornit sã facã schiþe pentru personajele sale. „Am început sã-l sculptez pe Sancho Panza, dar a ieºit din el mãgarul. Apoi am lucrat din ce în ce mai bine ºi mi-au ieºit pãpuºi foarte frumoase. Spectacolul a avut mult succes, s-a jucat mult timp... Ca urmare, mi-am cumpãrat maºinã ºi am botezat-o Rosinante!” “Don Quichotte” îi ºi este cea mai la suflet pãpuºã. Ataºamentul este susþinut prin câteva argumente ferme: „pentru cã a fost prima pãpuºã pe care am terminat-o; fiindcã pe Sancho îl abandonasem ºi apoi am fãcut din el mãgar; pentru cã era albastru cu totul (avea sânge de nobil); pentru cã am jucat în spectacol avându-l partener (eu îl mânuiam pe Sancho); ºi pentru cã mi-a cumpãrat prima maºinã!”

Burete în latexCurând dupã “Quichotte”,

mai exact, dupã ce s-a apropiat prin proiect de un teatru privat, realizând prima sa versiune din “Max ºi Moritz” de Wilhelm Busch, Dinulescu s-a confruntat cu un adevãrat asalt de comenzi pentru pãpuºi din burete ºi latex. Abia acelea i-au adus consacrarea. Cum le concepe?! „Prin scoatere sau prin adaos. Sculptez cu cutterul ºi cu foarfeca de frizerie. În ultimul timp prefer adaosul, eu îi spun colaj forþat de burete. E o metodã pe care am dezvoltat-o singur ºi care este mult mai rapidã. Apoi forma obþinutã este pictatã cu latex ºi cu culori acrilice”.

„Am lãsat în Franþa o variantã a destinului meu”

Pasiunea sa pentru pãpuºi a avut, dintotdeauna, (ºi) proporþii… uriaºe. Din spirit aventurier, a creat în Franþa o trupã de teatru ºi un atelier de confecþionat pãpuºi gigantice. „Acolo, lucrurile merg foarte repede. Am primit mai întâi o comandã de la o trupã de stradã sã le fac niºte mãºti foarte stranii. În timpul acestui job am întâlnit o companie: Pannama – Theatre de Marseille, care dorea sã lucreze un spectacol nou pentru copii ºi eu am venit cu tot kitul: text, decor, costume, pãpuºi, regie, muzicã. La un moment dat am ºi înlocuit unul dintre actori, plecat la Paris ºi am jucat vreo 40 de reprezentaþii”. κi aminteºte cã primise, la un moment

pãpuºi cu pasiune gigantica

Jumãtate din existenþa sa ºi-a dedicat-o pãpuºilor. Din cea fizicã, pentru cã sufletul i se regãseºte în pasiune/hobby/profesie sutã la sutã. Radu Dinulescu are un parcurs profesional absolut remarcabil. Specialist în pãpuºi gigantice, în pãpuºi din burete ºi latex, a strãbãtut mãri ºi þãri, iar de cele mai multe ori, l-a precedat, ca în povestea cu buzduganul aruncat, notorietatea.

6Radu Dinulescu

dat, printr-un agent de la Paris, comanda de a realiza mascota echipelor de baschet ºi rugby ale clubului francez Paris Saint Germain. Când a dus-o în capitala Franþei pentru a asista la prima ei apariþie în public, a luat avionul de la Marsilia. A fost necesarã o dozã rapidã de diplomaþie, când sinceritatea sa a fost luatã ca pe o gafã: „S-a lãsat cu un chef la club ºi unul dintre suporteri m-a întrebat de unde sunt. Eu am spus cã sunt de la Marsilia ºi am vãzut cã se înnegreºte brusc. Ar fi fost ca o piazã rea pentru ei, care sunt atât de duºmani cu cei din Marsilia. Mi-am dat seama repede ºi m-am corectat spunând cã sunt român ºi cã acum venisem din Marsilia...” Pentru Dinulescu, itinerarul francez s-a încheiat în 1997. A revenit în România „pentru cã mama mea a trecut printr-o boalã lungã, în urma cãreia a murit în 99” ºi a lãsat în Occident, dupã cum frumos articuleazã, „o variantã a destinului meu! Uneori e mai bine sã ai de unde alege!”

Tubi Tuborg, or not? Întrucât „piaþa” creatorului era nu liberã, ci

pustie de-a dreptul, România l-a reprimit bine pe artist acasã. Compania Tuborg i-a cucerit interesul într-o campanie care avea proiectatã în concepþie o mascotã pe care doar Dinulescu o putea inventa. „Eram singurul din þarã care fãcea aºa ceva ºi deja eram impresariat. Mã cunoºteau cele mai multe agenþii de publicitate din Bucureºti.” Mascota Tubi a devenit celebrã, aºa cum însuºi… „tãticul” ei era ºi este.

Jumãtate de secol, în jumãtate de lumeRegizor cu studii la IATC, Radu Dinulescu a împlinit, anul trecut, 50 de ani. Cariera sa

a început în 1980, la Baia Mare. Au urmat Aradul ºi, în câþiva ani, Tel-Aviv. Dupã o relativ scurtã perioadã de profesorat, îl gãsim director artistic al Teatrului “Etajul III” din Yafo. Înfiinþeazã compania particularã de teatru “Scapin Theater”, unde face spectacole cu marionete gigant. Are colaborãri internaþionale, e implicat ºi în producþie de film. Din 1990 e din nou la… Arad. În 1992 se stabileºte la Marsilia, ca scenograf al unei companii de teatru. Dezvoltând o tehnicã proprie de construcþie în burete ºi latex, o aplicã pe personaje ºi obiecte gigantice, pentru caruri alegorice, parade, spectacole de mare anvergurã. Reîntors în þarã, lucreazã la Ploieºti ºi, invariabil, la Arad. Are repetate participãri la Festivalul de teatru de la Avignon ºi pãstreazã legãtura cu Occidentul ºi Orientul prin diverse ºi interesante proiecte. Cel la care viseazã cu ochii deschiºi, în prezent, se numeºte „Cernozaurii” ºi este un film 3D. Pentru acesta, Radu Dinulescu a primit, recent, cu notã maximã, finanþare din partea Centrului Naþional al Cinematografiei. Directorul Teatrului de Marionete din Arad spunea, cu emoþie, anul trecut: „Dacã <Cernozaurii> va fi acceptat spre finanþare, probabil cã îmi va schimba complet viaþa, atât este de important”.

Îndrãzneþ sub cenzurãÎnainte de ’89, Radu Dinulescu s-a arãtat viteaz

cu sistemul în douã spectacole. Jocul cu primejdia a dus la autosesizarea cenzurii. Primul spectacol cu probleme a fost ”Valsul de la miezul nopþii” de Viorel Cacoveanu, cãruia tocmai i se citiserã texte la Europa liberã. Era vorba de un director de întreprindere care fãcuse puºcãrie pe nedrept în comunism! Al doilea a fost „Vocile nopþii” de Augustin Buzura, autor ºi text deopotrivã de subversivi. „Dramatizarea îmi aparþinea ºi deºi textul trecuse prin furcile caudine, spectacolul a fost oprit înainte de vizionare. Decorul reprezenta un zid de ºantier, din tablã, care devenea din ce în ce mai înalt ºi care avea o singurã ieºire: o scarã de incendiu prea sus montatã, la care nu putea ajunge nimeni”.

„Eu fac pânã ºi cei mai rãi monºtri, drãgãlaºi. Copiii sunt înnebuniþi dupã pãpuºi, în general, ºi dupã cele uriaºe, în special. Unii le-ar lua acasã, iar alþii pur ºi simplu se joacã cu ele. Dupã ce faci câteva personaje, devin copiii tãi ºi nu mai reuºeºti sã te desparþi de ele. E foarte greu de explicat... trebuie trãit”.

7

Duminicã, 14 ian., ora 19

PREMIERÃ - edwarddupã Christopher Marlowe.

Un spectacol de Szabó K. István. Scenografia Kiss Borbála. Miºcarea scenicã András Loránt. Muzica Dan Simion. Videoproiecþii Lucian Moga. Cu: Ion Rizea, Doru Iosif,Alina Reus, Sabina Bijan, Cãtãlin Ursu, Alecu Reus,Victor Manovici, Eugen Moþãþeanu, Valentin Ivanciuc,Traian Buzoianu, Cristian Szekeres, Benone Viziteu,Romeo Ioan, Colin Buzoianu, Ioan Strugaru,Mircea-Ionuþ Pandele. Orchestra: Carmen Vicar (vioarã),Iuliana Birta (violã), Andreea Jurca (violoncel), Victor Stan (contrabas)

Joi, 18 ian., ora 19

edwarddupã Christopher Marlowe.

Un spectacol de Szabó K. István.

Vineri, 19 ian., ora 11

MU°CHETARII MÃGÃRIEI SALEde Ion Lucian ºi Virgil Puicea,

un spectacol de Mihaela Murgu; cu: Doru Iosif,Mihaela Murgu, Benone Viziteu, Mirela PuiaCristian Szekeres, Cãtãlin Ursu, Ana-Maria Cojocaru,Cristina Irºai

Vineri, 20 ian., ora 19

AUTOBAHNde Neil LaBute.

Un spectacol de Radu Apostol. Scenografia: Alina Herescu. Cu: Irene Flamann Catalina, Ana-Maria Pandele,Cristian Szekeres, Eugen Jebeleanu, Sabina Bijan,Victor Manovici, Ion Rizea, Cãtãlin Ursu, Traian Buzoianu (spectacol nominalizat la categoria „cel mai bun spectacol” la Festivalul Internaþional al Teatrelor de Studio, Piteºti)

Sâmbãtã, 27 ian., ora 18

IMAGINE SHOWun spectacol de Horea Criºovan ºi Ion Rizea.Holul cu coloane al Teatrului Naþional

Biletele se gãsesc la Agenþia Teatrului Naþional: str. Mãrãºeºti nr. 2, tel. 0256 201 117Orar marþi – duminicã: 10-13, 17-19Informaþii ºi rezervãri la Compartimentul marketing: tel. 499 908Persoanã de contact: Nicoleta Vlase, 0741 013 190

TE

AT

RU

L

NA

ÞI

ON

AL

T

IM

Iª

OA

RA

S

TA

GI

UN

EA

2

00

6-

20

07 programul lunii ianuarie

9

Care-i imaginea spectatorului-copil pe care o aveþi în minte atunci când realizaþi câte un spectacol de teatru pentru cei mici?

Vã rãspund altfel. Eu încerc sã aduc copilul la imaginile vechi ale copilãriei. Basmul sã fie basm, animalul sã fie animal, iar imaginile sã fie calde ºi plãcute. În general, doresc sã induc bunãdispoziþie prin joacã. De aceea m-am ºi oprit la cele scrise de Ion Lucian. Textul lui este foarte ofertant; e plin de haz, ne amuzã ºi pe noi, adulþii, foarte tare. Am intervenit puþin în piesã, pentru cã spectacolul, altfel, ar fi þinut douã ore, sau chiar mai mult, cu tot cu pauzã. Or, o astfel de duratã, pentru segmentul de copii pe care îl am în vedere - copii pânã la maximum unsprezece ani - mi se pare puþin obositoare. ªi atunci am preferat un spectacol mai scurt, fãrã sã-l întrerup. Asta ne permite sã jucãm ºi douã reprezentaþii consecutive. Am inserat cântece multe, dansuri, jucãrii… Spectacolele de copii sunt foarte grele, ele trebuie sã fie clare ºi foarte explicite, trebuie sã aibã o vervã deosebitã, sã fie într-o formã perfectã ºi sã aibã o forþã fantasticã pentru a putea antrena copiii. Ei au o energie puternicã, ce trebuie dominatã de actor. El nu are voie sã greºeascã deloc, pentru cã altfel nu va fi iertat de copil. Imaginile nu au voie sã se întrepãtrundã, o scenã trebuie sã se încheie ºi doar apoi sã înceapã alta. La teatrul pentru adulþi, mai merge. Cine a prins din mers, bine, cine nu, la revedere! Spectacolele pentru copii, însã, au niºte particularitãþi, trebuie sã fie curate ºi foarte explicite. M-a interesat respectarea unitãþii într-o acþiune; ce pãþeºte, de pildã, cel care încearcã sã se desprindã de grup – de exemplu, cocoºelul, care se desparte de grupul muºchetarilor. Textul conþine valori generale, iar mie mi se par importante: cã rãutatea primeazã, cã aceia care sunt necinstiþi se coalizeazã foarte repede împotriva celor care sunt altfel decât ei.

Muschetarii Magariei Sale:curajul Mihaelei

Pentru a doua oarã dupã “… Mitzura”, a demonstrat cã poate face treabã bunã nu doar ca regizor, ci în mod special când are în vedere publicul mic-mic. Actriþã ca ºi construcþie, Mihaela Murgu a îmbogãþit oferta Naþionalului timiºorean cu un spectacol pentru copii care s-a arãtat a fi cu prizã încã din ziua premierei. „Muºchetarii Mãgãriei Sale” a pornit de la un text scris de Ion Lucian ºi Virgil Puicea…

Ce impresii pãstraþi din „Cântec de adormit Mitzura”, tot un spectacol pentru copii, pe care l-aþi regizat în urmã cu trei ani?!Pãstrez reacþiile copiilor, care erau

extraordinare. Au urcat pe scenã, au dansat ºi au cântat împreunã cu actorii. În plus, am observat plãcerea cu care se apropiau de personaje. Copiilor le place sã atingã.

Cum trebuie sã fii, ca actor, pentru a putea face un spectacol pentru cei mici?În general, pentru meseria asta, trebuie sã ai o

maximã generozitate, în virtutea ideii cã marea bucurie nu rezidã în a primi, ci în a da. Pentru copii, relaþiile ºi povestea de pe scenã trec direct prin suflet. Cei care nu au aceastã generozitate, nu rezistã. Bucuria cea mai mare este când vezi copiii cum reacþioneazã. Sigur cã, cu cât ei reacþioneazã mai tare, nouã ne e mai greu. Fiind gãlãgioºi, trebuie aduºi ºi repuºi pe direcþia pe care o dorim. Este foarte greu procesul, mai ales la scenã.

Scena mare nu e un impediment?Are avantajul cã poate gãzdui mai mulþi copii. Ar fi

fost extraordinar sã fie o scenã cu copiii de jur împrejur, dar spaþiul nu permite. Ne ajutã, în acest sens, muzica ºi amplificarea.

Dumneavoastrã aþi ºi jucat sub regia lui Ion Lucian - ºi îi sunteþi ºi prieten. Simþiþi altfel sensibilitatea textului prin prisma acestor lucruri, prin faptul cã îl cunoaºteþi ºi aþi lucrat cu el?E o întrebare foarte grea, pentru cã nu ºtiu dacã

aº fi avut aceeaºi senzaþie, citindu-i doar piesele sau cunoscându-le în afara lui. El este un om foarte cald, de o blândeþe, culturã ºi înþelegere pe care numai un profesionist le poate avea. E un artist extraordinar, care ºi-a dedicat întreaga viaþã copiilor. “Muºchetarii Mãgãriei Sale” este, de fapt, continuarea “Cocoºelului neascultãtor”, cu care a avut un succes teribil cu zeci de ani în urmã. Doar cã în acest text, ponderea o are mãgarul.

Cum vã solicitã postura de regizor?E foarte grea. Acum am crezut cã voi fi mai relaxatã,

pentru cã pânã acum a trebuit sã îmi fac ºi textul la spectacol. Întotdeauna am susþinut cã eu nu fac regie. E un fel de asamblare a unor lucruri. Consider cã orice coleg de-al meu actor, care vede ce se petrece pe scenã, poate face exact acelaºi lucru. Doar cã eu, probabil, am mai mult curaj.

10

Autenticitatea în spectacol. Mai exact, care-i proporþia pe care a cântãrit-o în „Muºchetarii Mãgãriei Sale”. Ea, scenograful, Vioara Bara, doldora de idei ºi rodatã cât se poate în meserie. Nu ezitã, dar lasã de înþeles cã rãspunsul pe care îl va da nu corespunde întrutotul întrebãrii. Sau invers. „E relativ, ca noþiune. Nu apare nimic nou sub soare, nici în teatru, nici în picturã, nici în scriiturã. Existã, în schimb, artistul cu nota sa personalã: el, da, este unic sub soare. Aici e vorba de teatru de sugestie. Nu m-am gândit la personaje care sã copieze identic animalul din pãdure. Am þinut cont, desigur, de trãsãturile animalelor - vezi costumele care respectã corpul animalelor (curbura spatelui, coada). Dar nu mai mult. Copiii înþeleg. Doar noi îi credem mai prostuþi decât sunt. Sã nu uitãm cã au mintea nealteratã. E suficient sã le arãþi un lucru minor, ca mintea lui sã construiascã mai departe povestea. ”

Nimic covârºitor pe termen scurtPrimul gând a fost sã creeze în spectacol un spaþiu

mai complicat. A vrut plexiglas-uri pictate, în stil vitralii. S-a rãzgândit: „Nu vii cu ceva covârºitor care þine doar o orã….” ªi a creat o senzaþie. Pãdurea muºchetarilor e scãldatã în culori, iar copacii sunt redaþi prin verticale de luminã. Iar dacã pãdurea este o sugestie, atunci ºi sala tronului ºi toate celelalte sunt tot sugestii. „E o piesã-fabulã, de fapt. Personajele au însuºiri umane. Mãgarul-rege poate fi orice preºedinte de stat. Am fost atentã sã fiu drãmuitã cu simbolurile, pentru cã spectacolul este pentru cei mici”. Apropo: e chiar primul, pentru copii, la care a lucrat.

Încet, dar privind în susCa scenograf, nu intrã niciodatã în panicã. „În general, în panicã intrã actorii. Lor trebuie sã le reuºeascã ACUM. ªi e foarte greu pentru ei sã se concentreze dacã – Doamne fereºte! – au un necaz în familie ºi trebuie sã joace într-o comedie. Dar pentru asta sunt actori, ca sã se poatã transpune. Dacã mie nu mi-a ieºit un decor, nu-i nimic, vãd mai departe mâine. Nu mã înverºunez, pentru cã am o vorbã: cine se înverºuneazã nu îl vede pe Dumnezeu.”

Vioara Bara scenograful

“...Mãgãriei Sale”

“Frumuseþea teatrului constã în

faptul cã este viu ºi efemer. Trebuie sã ne deschidem la minte. °i trebuie sã iubim ca sã nu devenim

manieriºti.”

“Cine se înverºuneazã

nu il vede pe Dumnezeuÿ

11

Notelecare ridicã scene

Muzica de teatru îi place pentru complexitatea ei. Pentru cã trebuie sã exprime stãri care nu sunt neapãrat ale lui. Pe acestea, le preia dintr-un text, din întâlnirile cu regizorul, cu scenograful, când e cazul, cu coregraful. „În primul rând, cu ei faci muzica. Doar textul exclusiv nu este concludent pentru a crea muzica unui spectacol. Cu cât eºti mai atent la toate elementele, cu atât surprinzi mai bine întregul”. Dan Simion, compozitor de muzicã de teatru, tânãr, bine echipat cu talent ºi studiu, implicat de mari regizori de teatru în proiectele lor, susþine cã a gândi o muzicã de spectacol în coroborare cu alte minþi nu-i diminueazã personalitatea, ba dimpotrivã: „Ce înseamnã, de fapt, sã lucrezi, ca muzician, sub indicaþii regizorale? Þi se cere o temã, care sã fie lentã, antrenantã sau altfel ºi o duratã pe care s-o aibã melodia. Limitãrile, în general, sunt de timp. Fiind vorba de teatru, trebuie sã exprim esenþa piesei în cele 20 de secunde cerute, atunci când regizorul ºtie cã muzica se aude doar ea. Indicaþiile nu se referã la compoziþia în sine, ci la atmosfera pe care trebuie sã o descrie.” Dan Simion ºtie cã muzica, dincolo de menirea de a îmbrãca un spectacol, îi poate da acestuia forþã, poate chiar suplini neajunsuri de ordin regizoral. „Mi s-a întâmplat asta de mai multe ori. Pentru mine este flatant dacã regizorul se foloseºte de muzicã pentru a acoperi pãrþi care nu i-au ieºit; pentru cã în felul acesta se ridicã scena.”

Un sentiment, nu zece!Muzica de copii. „Trebuie sã fii foarte sincer” – e

avertismentul lui Simion. „Când vine vorba de adulþi, te foloseºti de sentimente mai evoluate. Copilului, însã, nu îi poþi da, la pachet, zece sentimente. Dacã într-o piesã, ai nevoie de tristeþe, atunci nu mai pui ºi melancolie, sau dezamãgire. Dacã nu respecþi firul foarte clar, atunci copilul nu mai înþelege. Adicã nu mai urmãreºte. Iar dacã îºi pierde atenþia de la muzicã, atunci îºi pierde atenþia ºi de la ce se întâmplã pe scenã.”

Dat fiind cã are mai multã experienþã în muzica de teatru pentru copii decât în cea pentru adulþi, Dan Simion a învãþat în timp pânã unde poate sã împingã complexitatea muzicii pentru copii. „La început, am fost mult mai simplist în compoziþii, m-am temut sã nu-l depãºeascã, dar acum ºtiu aproximativ pânã unde pot sã întind complexitatea, ºi ca orchestraþie, ºi ca linie melodicã. Melodia trebuie în aºa fel compusã încât copilul s-o poatã cânta. Doar astfel o va putea

12

reþine.” În cazul spectacolului „Muºchetarii Mãgãriei Sale”, a folosit ceva mai pregnant. „Ritmul de tobe, de pildã, e foarte puternic ºi dã atmosfera de imn, de marº, care în principiu nu este atât de potrivitã copilului. Dar am avut grijã sã cobor totul la nivelul lor”. ªi – ar mai fi de adãugat – sã facã muzica foarte vioaie, pentru a-i determina pe copii sã… se foiascã în scaune. „Dacã nu face asta, probabil cã nu i-a plãcut spectacolul. Pentru cã prinzându-l, el se implicã în acþiune.”

Maestrul Ion Lucianco-semnatar al piesei “Muºchetarii Mãgãriei Sale”:

Prima piesã de teatru pentru copii pe care aþi scris-o a fost, la îndemnul doamnei Bulandra, “Cocoºelul neascultãtor“. Piesa s-a jucat, apoi, 51 de ani fãrã întrerupere. Aþi simþit dintotdeauna cã aveþi vocaþia textelor ºi a spectacolelor pentru copii, cã ele vor avea atât de mare succes în viitor?

Mãrturisesc cã atunci când am scris “Cocoºelul neascultãtor” nu bãnuiam nici pe departe ce se va întâmpla în decursul timpului. Intenþia noastrã, a Doamnei Bulandra ºi a mea, a fost sã realizãm un spectacol pentru a sãrbãtori Ziua copiilor, 1 Iunie. Asta, în 1954. Dar cum obiceiul Teatrului Municipal a fost întotdeauna sã trateze cu mare seriozitate orice producþie a teatrului, am pregãtit manifestarea cu multã dãruire ºi… piesa se joacã de atunci, fãrã întrerupere, în aproape toate teatrele din þarã ºi din Canada, Belgia, Japonia, Portugalia etc. ªi se poate gãsi ºi în cãrþile din Franþa ºi Spania. Succesul se datoreazã, cred, faptului cã jucasem pentru copii, aveam deja secretul comunicãrii cu ei, le simþeam reacþiile, dorinþele, gândurile. Cei care scriu piese pentru copii din amintirile lor din copilãrie riscã sã nu se gãseascã pe aceeaºi lungime de undã cu generaþia respectivã, sã nu fie în concordanþã cu opþiunile timpului ºi, mai ales, cu mentalitãþile ei.

Existã piese pe care le-aþi scris ºi care n-au fost pãtrunse de succes?

Respectând aceste legi obligatorii, nu am avut eºecuri.

ÿCred in valoarea teatrului timiºorean”

13

Din ce moment aþi prevãzut cariera dumneavoastrã în direcþia actoriei, dar mai ales, a spectacolelor pentru copii?Debutul meu artistic a fost cu Guliþã, bãiatul

Coanei Chiriþa, personaje excepþionale ale marelui nostru Vasile Alecsandri. Preocuparea pentru teatru pentru copii s-a înfiripat în timpul activitãþii mele la Teatrul Municipal, când am descoperit acest tezaur nepreþuit care este „tânãrul public”. Dragostea, dãruirea, credinþa cu care urmãresc aventurile scenei m-au impresionat ºi mi-am dat seama cã meritã toatã atenþia ºi strãdania noastrã.

“Muºchetarii Mãgãriei Sale“, textul pe care l-aþi încredinþat Naþionalului timiºorean spre montare, a fost scris alãturi de Virgil Puicea. Cum a fost conceputã aceastã piesã ºi de la ce a pornit?“Muºchetarii Mãgãriei Sale” s-a nãscut ca

o urmare fireascã a succesului repurtat de “Cocoºelul neascultãtor”. Atunci l-am cunoscut pe colaboratorul meu Virgil Puicea, care mi-a propus sã scriu o nouã piesã cu aceleaºi personaje care cuceriserã dragostea publicului. De data aceasta, observând cã copiii veneau la teatru însoþiþi de pãrinþi, am introdus în piesã elemente care li se adresau ºi acestora. Aºa se explicã faptul cã teatrul din Arad au jucat-o „pentru adulþi 2 ani”, iar Praga a transformat-o într-o operetã pentru adulþi.

Virgil Puicea a mai semnat alãturi de dumneavoastrã. Pe ce s-a bazat aceastã colaborare ºi cum a funcþionat ea în timp?Am scris împreunã ºi “Snoave cu mãºti” ºi

“Drumul e liber”, dar decesul lui a întrerupt aceastã

frumoasã ºi beneficã colaborare. Cum scriam? Ne ciondãneam mult pânã gãseam desfãºurarea piesei, apoi luam scenã cu scenã, o scria unul, o refãcea altul ºi aºa se nãºtea totul.

Din montãrile pe care le-aþi vizionat, credeþi cã spectatorul-copil ºi-a schimbat aºteptãrile în timp, vizavi de ce vede pe scenã?Este neîndoios cã publicul de copii se formeazã,

se educã, se rafineazã, se dezvoltã în contact cu fenomenul teatral. El nu înregistreazã actul teatral, el trãieºte cu toatã fiinþa lui. De aici decurge marea noastrã responsabilitate referitoare la calitatea lui. Este primul contact, prima lecturã a unei creaþii culturale ºi ratarea acestui moment compromite viitoarea lui carierã de „om cultural”.

Scrierea unui text pentru copii poate avea, ca ºablon, o formulã clarã care sã-i asigure succesul? Dacã da, care ar fi aceasta?Nici o manifestare artisticã nu se înscrie într-un

ºablon! De 2000 de ani nimeni nu a gãsit „formula clarã”. În acea clipã, teatrul ar muri! Dar legea nescrisã recomandã: talent, ordine, respect, valoare! ªi nu demolaþi miturile sfinte ale copilãriei! Conduceþi copiii spre adevãr, dar lãsaþi-i pe ei sã creadã cã l-au descoperit!

Ce aºteptãri aveþi de la montarea timiºoreanã a “Muºchetarilor…“, pe care încã nu aþi vizionat-o?!Cred, din proprie experienþã, în valoarea teatrului

timiºorean. ªtiu cã voi avea o mare bucurie.

14

Psiholog de copii, ca formaþie, psiholog de copii, ca profesie: Laura Czeisz lucreazã în cadrul organizaþiei „Terapia prin artã” din Timiºoara, de pe strada Odobescu. O discuþie cu ea îmbogãþeºte fascinant înþelegerea fenomenului care se numeºte „copil”, atunci când vrem sã aflãm cum percepe acesta spectacolul de teatru.

Existã o vârstã idealã la care copilul ar trebui sã fie dus pentru prima oarã la teatru?Din punctul meu de vedere, nu. Asta þine de

fiecare copil ºi de dezvoltarea lui psihomotricã (echilibrul între vârsta lui cronologicã ºi ceea ce face ºi ºtie el la vârsta respectivã). De exemplu, pe un copil care este hiperkinetic, care se agitã, care vorbeºte tot timpul ºi are un deficit de atenþie, nu se poate concentra mai mult de cinci secunde pe un lucru – nu-l duci la teatru pânã nu ºtii cã ai fãcut ceva ca el sã-ºi poatã stãpâni nervozitatea, sau ai descoperit ceva cu care sã-i stârneºti interesul. De pildã, existã copii hiperkinetici foarte interesaþi de lupi. Datoritã acestui interes, ar putea sta sã rãsfoiascã o carte cu lupi ore în ºir. ªi atunci, dacã punem în scenã o piesã care are ca personaj principal lupul, putem sã „riscãm” sã ducem un copil hiperkinetic sã o vadã. Nu existã vârsta idealã pentru prima vizitã la teatru. Existã doar nevoia copilului de a afla. Dacã el se aratã foarte interesat sã descopere, sã afle, atunci curiozitatea lui trebuie stimulatã. Inclusiv pentru teatru.

“Copilul traieste spectacolul”

Psihologul de copii Laura Czeisz:

Cum percepe un copil spectacolul?

Ca pe o realitate. Copilul trãieºte spectacolul. În general, el se identificã cu un anumit personaj. E foarte interesant de vãzut ce personaj. Poate sã fie cel bun sau cel rãu. ªi asta pentru cã sigur un copil care este adus de cãtre pãrinþi la teatru, are experienþa poveºtilor. Pentru asta nu am nici un dubiu, pentru cã se începe treptat. Sã-l duci pe copil la spectacol fãrã sã-i fi citit înainte vreo poveste e un pic forþat. Identificându-se cu unul dintre personaje, indiferent cum este el, bun sau rãu, poate prelua morala poveºtii. De aici rezultã cã orice spectacol se poate transforma într-o poveste terapeuticã pentru copil. În asta constã beneficiul spectacolului de teatru. Copilul are de învãþat mult mai bine, pentru cã e stimulat vizual, auditiv, tactil (dacã personajele coboarã de pe scenã).

Existã ceva care poate sã-i producã fricã la un spectacol, sã-l determine sã nu mai vrea sã se întoarcã în sala de teatru?Da. Orice îi aduce aminte de un lucru

traumatizant care i s-a întâmplat înainte. De exemplu, copiilor le poate fi fricã de întuneric. Iar frica de întuneric nu vine aºa, pur ºi simplu. I s-a

15

întâmplat sigur ceva înainte, care i-a produs teama. Se sting luminile în salã ºi pânã când apar personajele, copilul trãieºte o angoasã, care poate sã-i declanºeze ideea cã el acolo nu mai vrea. Încã sunt pãrinþi care îi mai ameninþã pe copii cu þiganul care vine sã-i fure, cu bau-bau care este sub formã de vrãjitoare. E suficient sã aparã aceste personaje în spectacol, pentru ca el, copilul, sã fie sigur cã au venit pentru el acolo. „Bau-bau e acolo pe scenã. ªtiu cã a venit pentru mine. Deci eu am fost rãu ca sã merit aºa ceva?” ªi-atunci, copilul poate cã n-o s-o tragã pe mama de mânecã sã-i spunã cã vrea acasã, dar ce trãieºte în sufletul lui îl va face ca a doua oarã sã nu mai intre în sala respectivã. Deci doar ceva ce îi declanºeazã o trãire pe care a avut-o înainte.

…Nicidecum o „greºealã de regie” sau ceva legat de construcþia spectacolului, dacã nu sunt cântãrite bine proporþiile pozitiv-negativ, de pildã?!Din punctul meu de vedere nu, pentru cã un

copil este de obicei deschis. Creierul lui este ceva pe care îºi pun amprenta (în afarã de latura geneticã) adulþii care îi fac educaþia. Având creierul acela neted, orice vine din exterior este absorbit. Copilul e ca un burete – primeºte orice. Depinde foarte mult de pãrinte cum primeºte el lucrul respectiv. Dau un exemplu. Existã mama care îi spune copilului „Eºti rãu. Te tot apropii de aragaz. Dar ºtii ce-o sa-þi fac? O sã-þi pun mâna pe flacãrã, ca sã vezi cã te doare”. O datã, asta se numeºte abuz ºi copilul a învãþat cã mama poate sã îi facã rãu sau cã el poate sã-ºi facã rãu. Existã, apoi, copilul care din greºealã pune mâna pe aragaz, pe sobã sau pe cãlcãtor ºi vine mama ocrotitoare ºi-i spune: „ªtiu cã te doare, ºtiu cã ai fãcut buba, dar mama dã un pupic ºi la copil îi trece”. ªi-l panseazã, îi ºterge lacrimile ºi-l consoleazã. Aceºti doi copii, generic vorbind, intrã mai apoi în sala de spectacol, unde e posibil, sã zicem, sã vadã focul. Primul, abuzat, fuge, pentru cã ºtie cã e ceva rãu, cã ar putea sã-l doarã ºi pentru cã nu existã nimic care sã-l consoleze, iar al doilea copil ºtie cã mama-i acolo ºi-i asigurã protecþia. Pãrintele e cel care are rãspunderea principalã a educaþiei ºi nu cred cã o proporþie mai mare de negativitate într-un spectacol îl poate influenþa pe copilul care n-are experienþa negativã anterioarã.

Cum trebuie sã fie textul unui spectacol pentru copii?Tot ce se spune pe scenã e închistat de copil în

universul lui mic ºi exact ce se spune, aia înþelege.

Dacã spui unui copil de doi ani „Dã-mi o mânã de ajutor!”, el vine ºi-þi ia mâna. Pentru el, aºa e logic, el nu are noþiunea de abstract. Dacã existã un text pe care el n-o sã-l înþeleagã, o sã sarã peste el. Sau o sã

foloseascã un cuvânt pe care nu-l poate pricepe foarte bine, în diverse alte contexte în care acel cuvânt n-are ce cãuta. Ca adultul diletant.

Care-s toþi factorii care-l determinã pe copil sã-i placã ceea ce vede? Mã refer inclusiv la salã, la spiritul de grup, dacã e important…Este, cu siguranþã, deoarece copiii se iau unul

dupã celãlalt. Dacã unul se bucurã ºi sare din scaun, sar toþi, la fel cum dacã unul face gãlãgie, fac toþi. Copiilor le plac spectacolele cu multã muzicã, foarte colorate, cu personaje cât mai aproape de ceea ce înseamnã pentru ei realitatea. Adicã, dacã e lup, sã fie cu bot, dacã e câine, sã fie cu coadã º.a.m.d. Pentru ei, vizualizarea personajelor nu trebuie sã fie un lucru dificil. Cred cã luminozitatea este un lucru important, pentru cã întunericul este una din cele mai mari frici la un copil.

Copiii trebuie sã fie lãsaþi sã se manifeste cum vor? Cum ar trebui sã se facã, de fapt, controlul asupra spectatorilor-copii?Controlul trebuie sã-l aibã cei de pe scenã. El

nu trebuie lãsat la îndemâna pãrinþilor. Nu pãrinþii sunt cei care trebuie sã-ºi controleze copiii la un spectacol, ci actorii. De cel de pe scenã depinde dacã interesul copilului e menþinut viu.

Cât de important este pentru un copil sã atingã?Foarte important. Orice este pentru copil trebuie

sã fie disponibil ºi accesibil. Eu sunt convinsã cã în sufletul ºi mintea copiilor, este nerãbdarea de a intra în contact cu personajul pe care l-a vãzut. Sunt, desigur, ºi copii care nu vor sã atingã, pentru cã le e fricã, sau pentru cã nu vor. Dar oferi copilului posibilitatea mãcar de a putea ajunge în contact cu personajul. Este un lucru care accentueazã stimularea.

Credeþi cã un copil din 2007 ar fi mai aplecat spre un spectacol care porneºte de la un basm ori un text clasic, sau e nevoie de o înnoire?Basmele, poveºtile clasice pe care le ºtim noi,

pe care le-au ºtiut bunicii noºtri trebuie sã rãmânã, pentru cã au farmecul lor ºi pentru cã au morala lor. Una e Getix, la televizor, ºi altul e basmul cu morala sa.

Eu întrebam de aplecarea pe care o resimte copilul, nu de principiile care trebuie sau nu sã fie pãstrate.Aplecarea copilului þine de educaþia pãrintelui.

16

„Teatrul este obligat

Nevoia de teatru în stradãAcolo se gãseºte un public nepervertit. Unul

destul de rudimentar, în anumite privinþe, dar sincer, cald, darnic.

Dezvoltarea individului fãrã teatruAsta este, avem ºi astfel de cazuri. A face

educaþie este una, a avea imediat rezultate este alta. Niciodatã nu e prea târziu pentru a merge la teatru, doar cã, dacã timp de 17 ani nu ai fost deloc, este nevoie de cineva cu destulã forþã sã schimbe acel destin. Uneori o poate face o întâlnire directã între un astfel de om ºi o trupã care joacã în stradã.

Oferta unui teatru vs. public Nivelul cultural al spectatorilor noºtri este destul

de puþin omogen, dar este, totuºi, o axiomã cã valoarea atrage interesul. Nu vãd cum ar putea un spectacol prost sã beneficieze de public. Iar un spectacol foarte bun pe un text la fel de prost este foarte greu de presupus.

Compromisuri la înfiinþarea unui teatruNu. Dacã le faci, pierzi.

Influenþa publicului asupra direcþiei unui teatruEste evident cã un teatru îºi slujeºte propriul

public, dar îl ºi educã. Trebuie sã ºtii cu cine ai de-a face pentru a putea lupta de la egal la egal. Publicul, însã, nu poate determina orientarea repertorialã a unui teatru. Pe de altã parte, ºi teatrul trebuie sã-ºi croiascã una care sã nu vinã în contradicþie cu puterea de înþelegere ºi de receptare a publicului sãu.

„Teatrul este obligatRegizorulMihai Mãlaimare, directorul Teatrului Masca:

Mihai Malaimare s-a nãscut pe 27 august, 1950, la Botoºani. A studiat regie la ATF ºi a realizat, ani la rândul, emisiuni pentru copii ºi a colaborat, în paralel, cu Radio România, în redacþia de teatru radiofonic. Este director fondator al Teatrului Masca din Bucureºti ºi un rafinat specialist în spectacole de stradã. A iniþiat ºi participat la acþiuni de binefacere pentru categoriile defavorizate, în spitale, orfelinate etc. Este cãsãtorit ºi are patru copii.

Teatrul ºi copiiiEi sunt publicul de mâine, iar un teatru este

obligat sã judece în perspectivã. Programele pentru copii sunt mult mai complicate, mai delicate, solicitã multã atenþie, dar oferã ºi satisfacþii pe mãsurã.

Copiii proprii, barometru pentru spectacolele teatrului „Masca”Au fost întotdeauna, evident, un barometru,

doar cã ei sunt ºi foarte subiectivi. Este bun însã ºi subiectivismul alor tãi, într-o lume foarte puþin dispusã sã laude sau sã recunoascã valoarea în afara propriilor persoane.

Metode de a mulþumi publicul micPrin cinste. Triºurile nu merg la ei. Te prind

imediat ºi îi pierzi.Zece lucruri/situaþii pe care un copil le gustã invariabil Victoria binelui. Delicateþea iubirii. Râsul

sãnãtos. Cinstea. Emoþia. Prietenia. Energia pozitivã. Cântul. Dezinvoltura miºcãrii. Dialogul permanent cu publicul.

sã judece în perspectivã”

17

Regie de teatru

O interpretare de roluri (Andrada) •

Regia înseamnã replici (Rodian) • Un loc unde

regizorul face corectãri (Alex U.) • Cei din spatele

copertinei (Cristina) • Regie înseamnã organizare

(Carla) • Regizor înseamnã sã ajuþi actorii la

repetiþie (Damaris) • Sincerã sã fiu, nu ºtiu, dar

aº vrea sã aflu (Letiþia) • Niºte oameni care spun

actorilor cum sã joace rolul (Catalina) • Înseamnã o

emisiune (Larisa) • Regie înseamnã sã cauþi printre

oameni pe cei talentaþi ºi sã vezi de ce sunt în

stare sã facã (Alex E.) • Ore întregi de repetiþie ºi

calm (Bogdan) • Înseamnã o firmã care produce

îmbrãcãminþi pentru actori ºi îi aranjeazã (Ciprian)

obligatoriu

dar

deschis

Fiecare scoate o foaie, un creion, îºi trece numele mic ºi rãspunde deschis la toate întrebãrile. Faþã de teatru, ca noþiune, percepþiile copiilor sunt, uneori, deformate cu totul. Fascinant e, însã, cã în mintea lor existã câte o explicaþie pentru fiecare imagine. Sondajul de mai jos respectã ortografia copiilor chestionaþi… elevii claselor a patra din Liceul Shakespeare.

xtemporal!

Un spectacol de teatruCu pãpuºi (Ionuþ) • Cu multã greutate (Roxana) • Cu puþinã imaginaþie ºi speranþã (Rodian) • Prin înþelegere, ajutor reciproc ºi replici (Alex U.) • Prin decorarea unor oameni (Livia) • Cu imagini pentru piesa corespunzãtoare ºi oameni mascaþi (Damaris) • Trebuie ca actorii sã aibe costume ºi mai ales unde sã þinã teatrul (Dragan) • Aduci mulþi invitaþi, pui postere peste tot, duci sucuri (Alexandra) • Prin ajutorul regizorilor care decid cã teatrul se va face (Ciprian) • Se realizeazã prin: actori,reflectoare, sunete sonore (Mititelu’)

Un

actor pe scena

Face pe scenã pãpuºile sã se miºte (Ionuþ) • Face

rolul care i l-a dat scenaristul piesei (Andrada) •

Face magie sau jocuri (Melisa) • κi spune replicile

(Rodian) • Imitã personajul din respectiva poveste

(Alex) • Face publicul sã râdã ºi îl ridicã în picioare

(Alex U.) • Un actor spune ce îi este scris pe rol, fãrã

foaie (Dãnuþ) • Un actor pe scenã face ce i se cere

(Denisa) • Stã dupã o imagine þinând în mânã un bãþ

ºi o pãpuºã (Dani) • Încearcã sã le spunã oamenilor

lucruri minunate de care ei nu au auzit (Andreea) •

Un actor pe scenã face lucruri pe care nu le vezi toatã

ziua (Ciprian) • Satisface plãcerea publicului (Andrei)

• Un actor pe scenã îºi spune rolul în acelaºi

timp îl ºi mimeazã (Mãlina)

O pie

sa de teatru

O poves

te (Ro

xana)

• Prob

leme º

i

complic

aþii (A

dela)

• Munc

ã zi ºi

noapte

(Alex

U.) • Es

te mom

entul d

e

glorie

al acto

rilor (L

etiþia)

• E un

fel de

reprez

entare

a unor

lucrur

i scrise

(Alex

E.) • O

regie (

Raul) •

O piesã

de tea

tru

este c

ompus

ã în mai m

ulte s

cene c

are se

bazeaz

ã pe o

lecþie

(Andrei)

si daca n-am

ascutitoare p

ot

sa ma

duc afara?

18

Motive pentr

u care

ne place tea

trul

Mie îmi place la teatru? (Ionuþ) • Cã mã

distrez râzând (Andrada) • Sã învãþ noi

poveºti (Cristina) • Cã se prostesc pãpuºile

(Dani) • Cã copiii au mai multã imaginaþie

la sfârºit (Delia) • Cântarea spectacolului

de teatru la început (Andreea) • La teatru

îmi place ca piesa sã fie cât mai interesantã

nu neapãrat amuzantã (Bogdan) • La teatru

îmi place cel mai mult când încep sã vinã

personajele rele (Ciprian) •

Întunericul (Raul)

Sfaturile adultilor,

la teatru

Sã stãm în grup (Ionuþ) • Sã nu facem mizerie

(Roxana) • Sã fim civilizaþi (Andrada) • Sã

vizionãm pânã la sfârºit povestea (Alex) •

Sã urmãrim cã ne întreabã în clasã (Adela)

• Mama îmi spune de obicei: «O sã stãm în

primul rând de data asta» (Dãnuþ) • Sã nu

þipãm, sã nu ne batem (Dani) • Sã tãcem

ca sã auzim (Alex E.) • Îmi spune sã nu fac

prostii ne prevãzute (Ciprian)

Motive pentru care

ne place actorul

Cã mã face sã râd (Ionuþ) • Cum joacã,

cum se comportã, cât e de realist (Adela)

• Spiritul de a juca (Carla) • Sã ºtie sã se

prefacã (Daniela) • Mie îmi place cã e amabil

(Andreea) • Siguranþa cã face tot ceea ce

face bine (Letiþia) • Sã zâmbeascã ºi sã nu fie

înfumurat (Catalina)

A fi actorSã urci pe scenã (Rodian)• Sã fii bun ºi sã te înþelegi cu ceilalþi participanþi (Alex) • Sã ai personalitate, sã îþi doreºti sã fii aplaudat, sã ºtii carte ºi sã nu uiþi replicile (Alex U.) • Sã joci pe placul oamenilor (Cristina) • Sã înveþi rolul ca pe poezie, sã faci gesturi potrivite piesei (Dãnuþ) • Sã intri în rolul tãu (Andreea) • Actor înseamnã sã fii cel mai important (Seba) • Sã-þi dai toatã silinþa, sã te vadã aproape toþi oamenii ºi sã fii mândru de asta (Andreea) • Înseamnã sã fii renumit ºi sã ai bani cu miliardele (Alex E.) • A fi actor înseamnã sã laºi viaþa personalã la o parte ºi sã te liniºteºti jucânduþi rolul (Bogdan)• Un lucru mare (Raul)

Regie de teatru

O interpretare de roluri (Andrada) •

Regia înseamnã replici (Rodian) • Un loc unde

regizorul face corectãri (Alex U.) • Cei din spatele

copertinei (Cristina) • Regie înseamnã organizare

(Carla) • Regizor înseamnã sã ajuþi actorii la

repetiþie (Damaris) • Sincerã sã fiu, nu ºtiu, dar

aº vrea sã aflu (Letiþia) • Niºte oameni care spun

actorilor cum sã joace rolul (Catalina) • Înseamnã o

emisiune (Larisa) • Regie înseamnã sã cauþi printre

oameni pe cei talentaþi ºi sã vezi de ce sunt în

stare sã facã (Alex E.) • Ore întregi de repetiþie ºi

calm (Bogdan) • Înseamnã o firmã care produce

îmbrãcãminþi pentru actori ºi îi aranjeazã (Ciprian)

obligatoriu

dar

deschis

o foaie 19

da ... am

facut si eu

din astea

cand eram

mai mic

Credinþã, nu conventie!Trebuie sã recunosc cã deºi m-am strãduit mult

sã-mi amintesc care a fost prima sau mãcar printre primele piese de teatru pe care le-am vãzut în copilãrie, n-am reuºit. Pur ºi simplu nu îmi amintesc! Ceea ce îmi amintesc însã, sunt senzaþii, imagini ale sãlii de teatru, agitaþia plecãrii de la ºcoalã cãtre teatru, bucuria cu care plecam, gãlãgia din sala de teatru pe care o fãceau toþi copiii, dar mai ales izbucnirea de aplauze în momentul în care se stingea lumina. Doar de atât era nevoie pentru a aplauda! Mi se pare un fenomen extraordinar ºi prezent la toþi copiii, indiferent de generaþie, un fenomen constant, pe care l-am regãsit ºi acum ca adult, când mi-am dus fetiþa la teatru, sau când am jucat într-o piesã pentru copii. ªi mã întreb: ce au în plus copiii faþã de adulþi, sau mai bine zis ce nu au pierdut copiii, încât au aceastã capacitate de a aplauda la începutul poveºtii ºi nu la sfârºitul ei? Lumea în care trãiesc copiii este o lume animatã, însufleþitã. Pãpuºa, cãþelul de pluº, maºinuþa, toate jucãriile care fac parte din universul copilului au suflet, de aceea orice dialog al copilului cu jucãria lui e viu. Povestea care se naºte între el ºi jucãria sa e realã. Copilul nu o percepe ca pe o convenþie, de aceea el nu are de trecut pragul dintre real ºi imaginar. Ele sunt unul în prelungirea celuilalt. De aceea, când vin la teatru, copiii sunt deja în poveste, iar aplauzele anticipeazã plãcerea ºi bucuria întâmplãrilor pe care le vor trãi. Copiii nu trebuie convinºi cã povestea e posibilã, ci trebuie sã li se rãspundã (ºi aici mã refer la actorii de pe scenã) cu aceeaºi credinþã!

Alina Reus

Revistã a Teatrului Naþional Timiºoara

Concepþie graficã: Antal SzilárdFotograful revistei: Adrian Pîcliºan

La aceastã ediþie au contribuit:Éva Lábadi, Mihai Mãlaimare, Ion Lucian,Radu Dinulescu, Vioara Bara, Laura Czeisz, Dan Simion, Mihaela Murgu, Daniel Vighi, Alina Reus.

Revistã realizatã de Ciprian Marinescu.

atent ISSN 1842 – 1709

20

Tipa

r ex

ecut

at la

Gra

foAB

C SR

L, T

imiº

oara

Liliana BARANYI Marius CAZAN Gerbardt CRÃCIUN

Daniela GENIG

Adrian IANCU

Elena NATALCENCO

Petru POPA

co

le

ct

iv

ul

t

eh

ni

c

Péter SZABÓ

Vasile GIURGEAN Monica GRANDMariana DOBOªAN

Ioan ILIA Valentina IVÃNUªCÃ Lucia MOISE

Eugen OBRAD Gheorghe PATAKI Iosif PENTE

Ana PROJAN Florian PUTERE

Doina STOIÞA

Alin TOFAN Iosif TOTH

Din colectivul tehnic mai

fac parte:

ªtefan CRASTA

Traian ONEÞ

Zoltán SZABÓ

Vlad Voicu Bogdan

Valentina COTINSCHI

ISSN

184

2 –

1709