Nr. 2(522)

ww

w.a

ten

eu

.in

foa

ten

eu

bc

@g

ma

il.c

om

Rodica LÃZÃRESCU

Ioana Pârvulescu:„Un mare noroc al

ghinionistei literaturiromâne“

pagina 4

Prozã de Gheorghe SCHWARTZ

Un dandy

în Balcani

ºi iarãºi la Paris

paginile 10 - 11

Interviu cu P.S. Ioachim Bãcãuanul:

„Hristocentrismul reprezintã

soluþia salvatoare a ieºirii din crizã“paginile 12 - 13

ªtefan Pristavu - 70

„Nu am þinut sã fiu modern cuorice preþ, am vrut sã fac

o picturã care sã mã exprime“pagina 17

Adrian JICU

Ideologiza(n)tul

Mihail Sebastianpagina 3

• Revistã editatã de Consiliul Judeþean Bacãu • Anul 50 (serie nouã) • februarie 2013 • 3,00 lei •

• ªtefan Pristavu – Clopotniþa la Agafton

Capete de curcubeu arcuitpeste râul vieþii, un albumsomptuos - Ilie Boca deGeorgeta Djordjevic, EdituraEurograma Invent, Bucureºti,2010 - ºi o carte caldã, ca opoveste spusã ºi ascultatã peprispa casei pãrinteºti, Cartecu Ilie Boca de CarmenMihalache, Editura CorgalPress, Bacãu, 2012, sãrbã-toresc la o vârstã frumoasã unmare artist român contempo-ran, pe pictorul Ilie Boca, nãs-cut la 21 februarie 1937 înBotoºana Sucevei. Carte cuIlie Boca nu este însã pur ºisimplu o carte confesivã, criticteatral, cu simþul întâmplãrilor,al trãirilor, al detaliilor semni-ficative care pot sã captivezespectatorul/cititorul, CarmenMihalache ºtie sã provoaceaducerea lor pe scenã ºi sã le

plaseze în lumina reflec-toarelor. Curgerea le este mar-catã inspirat de fotografii ºi depicturi care, cerându-ne sãîntârziem asupra lor, cu forþatandrã a frumuseþii, ne impunfiresc, pe lângã cuvântul delaudã pentru CarmenMihalache ºi unul pentru edi-tor, Cornel Galben, care,colaborând probabil înde-aproape ºi cu artistul, a atinscu acest volum vârful anilordedicaþi activitãþii editoriale.Cartea se construieºte pe„temele“ esenþiale ale vieþiiartistului: satul cu tradiþiile sale,

familia ºi prietenii, visurile ºi,

desigur, omniprezentã, vitalã,

Pictura. Având un nume,

Botoºana, „cel mai frumos loc,

unul esenþial”, satul reprezintãînsuºi fundamentul creaþiei luiIlie Boca: „Mã regãsesc înaceastã civilizaþie a loculuimeu de naºtere, în tot ce ameu mai adânc întipãrit în mine.Acolo sunt rãdãcinile mele.”

Carte cu Ilie Boca estecartea unui mare ºi originalautor de spectacol plastic(aflat, sub soarele urcat lazenit, pe „drumul care se facemergând”) care vrea „ca oricelinie trasã de mine sã fie însu-fleþitã”, ºi a unui om de teatrutalentat, ce ºtie sã imprimeritm, prin întrebãri, poveºtiisale, ºi nu odatã sã o com-pleteze printr-un plus de infor-maþie. Lectura ei este una cap-tivantã, o bucurie pentru cititorºi privitor ºi deopotrivã un do-cument sensibil ºi important alistoriei picturii româneºti con-temporane.

Doina CERNICA

Pentru cã pe 21 februariea fost ziua maestrului,

redacþia noastrãîi spune un cãlduros

LA MULÞI ANI!Sã îl asculþi pe ªtefan Tarara e

o încântare. Românul nãscut laHeidelberg într-o familie de muzi-cieni, cântã pe o vioarã construitãde Jean Baptiste Vuillaume laParis între 1855 ºi 1860. A debutatca solist încã de la 10 ani, înpaginile Concertului pentru vioarãnr. 2 de Henryk Wieniawski. A stu-diat cu profesori de talie inter-naþionalã: Yair Kless, YfrahNeaman, Friedemann Eichhorn,Paul Roczek, Felix Andrievski,Leonidas Kavakos, Eugen Sârbu,Wolfgang Marschner, GrigoryZhislin, Alberto Lysy, LewisKaplan, Zakhar Bron ºi IgorOistrakh.

Prima participare la un concursde tineret a fost în 1994, iar în1997 a câºtigat Premiul I la con-cursul Etienne Vatelot de la Paris.Este deþinãtorul a 23 de premii I laconcursuri naþionale ºi inter-

naþionale, printre care HenryMarteau (2005), Valsesia Musica(2006), Paganini (2010),Wieniawski (2011), Rodolfo Lipizer(2011). A cântat acompaniat deorchestrele SWR Radio Orchestra,Müchner Rundfunkorchester, RTVSymphony Orchestra dinLjubljana, Stuttgart ChamberOrchestra. În 2007 ºi-a facut debu-tul în China, la Beijing, acompaniatde China National Symphony, fiindcel mai tânãr solist care a cântatcu acest ansamblu. A participat lanumeroase festivaluri, printre carecele desfãºurate la Salzburg,Schleswig-Holstein, Festivalulinternaþional The Next GenerationII, Festivalul de muzicã contempo-ranã Music Festival Salzburg2005, Dilsberger Festival ºiHeidelberg Spring. La invitaþiaEuropean Youth Festival of theArts, a cântat la deschiderea

EXPO 2000 Hanovra la Paris. ÎnRomânia a fost invitat la a 70-aaniversare a Orchestrei NaþionaleRadio.

Pe lângã turnee de succesîntreprinse în Germania, Polonia,Spania, Franþa, Portugalia, adebutat în Israel în 2009, alãturi deIsrael Chamber Orchestra, con-dusã de Roni Porat; în acelaºiturneu a evoluat într-un recital laTel Aviv împreunã cu pianistulShlomi Shem-Tov. În prezent, la26 de ani, Stefan Tarara urmeazãcursuri de „Master of Arts inSpecialized Music Performance forSoloist la clasa lui Zakhar Bron dela Universitatea din Zürich.

La Filarmonica „Mihail Jora” dinBacãu a interpretat electrizantSimfonia spaniolã de E. Lalo, subbagheta plinã de inspiraþie amaestrului Ovidiu Bãlan. Ca supli-mente de sunete magice ne-aoferit Paganini, Bach, Enescu, cuo naturaleþe netrucatã, în ovaþiilespectatorilor.Ozana KALMUSKI – ZAREA

februarie 20132

breviar

Cãrþi primite la redacþie

Ilie Boca ºi drumulcare se face mergând

Sunete magice

Cinema

Supralicitarea ludicã a violenþei, marca Tarantino

Anca Mizumschi – În moalelecerului, Ed. Brumar,Timiºoara, 2012

Anca Mizumschi – Carte decitire, Blumenthal, 2012

ªerban Axinte – Pãpãdia elec-tricã, Ed. Casa de pariuri lite-rare, Bucureºti, 2012

George Chiriac – S-a zis cu noi,Ed. Casa de pariuri literare,Bucureºti, 2012

Eva Precub – Dacã þi se faceteamã de întuneric, Ed. Ecou,Cluj-Napoca, 2012

Cosmin Perþa – Teofil ºi câinelede lemn, Ed. Herg Benet,Bucureºti, 2012

Cristina Nemerovschi – Ani cualcool ºi sex, Ed. Herg Benet,Bucureºti, 2012

Raluca ªandor Gorcea – Cândeºti obosit vrei acasã, Ed.Herg Benet, Bucureºti, 2012

Lorena Lupu – Dona Juana, Ed.Herg Benet, Bucureºti, 2012

Alexandru Petria – Cãlãul har-nic, Ed. Herg Benet,Bucureºti, 2012

Vasile Proca – Ceremoniile ni-micului, Ed. Brumar,Timiºoara, 2012

Donaþie de la FundaþiaAcademia Civicã

Centrul International deStudii asupraComunismului

Alexandru Zub - La Sighet.Editori: Ioana Boca ºiAndreea Doabeº. Cuvântintroductiv: Romulus Rusan

Bukovski la Sighet, ediþia a II-a.În româneºte de CristinaConnolly, Armand Goºu,Anatol Petrencu

Nistor Man - Sfinþi pe care i-amîntâlnit. O convorbire cuTraian Cãlin Uba

„Django Unchained” este ultimul film regizat deQuentin Tarantino, nominalizat la numeroase premii,atât pentru regie ºi scenariu, cât ºi pentru actorii impli-caþi în aceastã producþie.

Acþiunea se petrece în America secolului alnouãsprezecelea, cu mult înainte de Rãzboiul deSecesiune. Doctorul King Schultz (Christoph Waltz),un vânãtor de recompense, îl ia sub aripa sa peDjango (Jamie Foxx), pentru a-l ajuta sã îi prindã pefraþii Brittle, trei infractori cãutaþi de cãtre autoritãþi. Înscurt timp, cei doi devin parteneri de afaceri, iarSchultz îi promite lui Django cã îl va ajuta sã ogãseascã pe soþia sa Broomhilda (Kerry Washington),vândutã lui Calvin Candie (Leonardo Di Caprio),nemilosul stãpân al unei plantaþii celebre.

Propunându-ºi sã realizeze un spaghetti westerndespre sclavie, o misiune dificilã de altfel, Tarantinocombinã cu succes replicile inteligente cu situaþiileabsurde ºi, uneori, violente. Coloana sonorã, o marcãa acestui regizor/scenarist, cuprinde melodii variate,de la muzicã orchestralã la hip hop.

Asemãnãtor filmului „Inglourious Basterds”, regizattot de Tarantino, „Django Unchained” nu respectãºirul istoriei în totalitate. Deºi prezenþi în film, membriiKu Klux Klan apar zece ani mai târziu în realitate. Însã

filmul nu pretinde în niciun moment a fi o autoritate îndomeniul istoriei, ceea ce îl face mai uºor de urmãritde un public mai variat. Tema sclaviei este abordatãîntr-un mod diferit faþã de cum se obiºnuieºte în pro-ducþiile hollywoodiene care obiºnuiau sã o trivializeze.Regizorul nu se sfieºte în a arãta violenþa ºi brutali-tatea stãpânilor de sclavi.

Prietenia ce se leagã între Schultz ºi Django esteuna din pãrþile cele mai frumoase ale acestui film. Cutoate cã provin din medii opuse ºi aparþin unor etniidiferite (Schultz este un vânãtor de recompense deorigine germanã), cei doi reuºesc sã descopere cãdin punct de vedere social au pãreri similare. Djangoreuºeºte sã devinã un vânãtor de recompense pri-ceput, în timp ce Schultz descoperã adevãrata cruzi-me a proprietarilor de sclavi ºi devine din ce în ce maideterminat în a încerca sã îl ajute pe Django sã ogãseascã pe Broomhilda.

Christoph Waltz este, fãrã îndoialã, vedeta acestuifilm, cu toate cã interpreteazã rolul unui personajsecundar, iar „Django Unchained” meritã sã fie vãzutºi revãzut, fiind un exemplu perfect pentru modulinteresant de a combina violenþa, drama ºi, în modbizar, umorul.

Antonia GÎRMACEA

cronica literarã

februarie 2013 3

Aºteptatul debut editorial al lui MihaiIovãnel (Evreul improbabil. MihailSebastian: o monografie ideologicã,Bucureºti, „Cartea româneascã”, 2012)confirmã un critic serios, cu personali-tate. Monograful se dovedeºte însãdiferit de cronicarul literar, fiind maisobru în stil ºi mai rezervat în afirmaþii,pe care le dubleazã, permanent, prinprocedee împrumutate din domeniullogicii, ceea ce dã senzaþia unui scrisîncordat, care cãutã sã convingã.

Pedanteria volumului ascunde însã ocrispare generatã de subiectul delicatpe care îl abordeazã. Tonul academic(necaracteristic criticii lui Mihai Iovãnel,pe care îl ºtiam mai dezinvolt) trebuiesã îºi aibã motivaþia în statutul unuiscriitor ca Mihail Sebastian, care nu(mai) poate fi discutat strict estetic, ci adevenit o mizã ideologicã. De alt-minteri, asta explicã ºi precizarea dintitlu, „monografie ideologicã”, prin careredactorul de la „Cultura” îºi justificãinterpretarea. Cauza? Un mecanismcoercitiv care sileºte exegetul la o abor-dare de tip ideologic. Motiv pentru carese poate spune, împrumutând o sintag-mã atribuitã de Marin Mincu lui Preda,cã nu monografia a fost scrisã deIovãnel, ci Iovãnel a fost scris de mono-grafie, în sensul unei abordãri care s-aimpus de la sine. Nu întâmplãtor,cartea conþine un avertisment liminarsemnificativ: „Mihail Sebastian este unautor canonic într-un canon care numai este cel estetic...” (p. 5)

Avem, aºadar, de-a face cu o mono-grafie atipicã, în care, respingând atâtmodelul autonomist, cât ºi pe celbiografic, Iovãnel îºi construieºtedemersul pe încercarea de „unificare,comparare ºi înþelegere” a unoripostaze diferite ale lui Sebastian:evreul, discipolul lui Nae Ionescu,membru al Tinerei Generaþii, prieten cuEliade, redactor la „Revista FundaþiilorRegale”, þintã a naþionaliºtilor radicali,apropiat al Partidului Comunist, victimãa unui accident neelucidat în 1945.Sunt tot atâta piese dintr-un puzzle pecare criticul îºi propune sã îl refacã fãrãa se teme de lipiturile care se vãd.

Formal, canoanele speciei suntrespectate. Mihai Iovãnel porneºte dela „alegerea numelui”, element dinbiografia scriitorului interbelic careplaseazã demersul sub zodia identi-tarului. Oprindu-se asupra debutului(de fapt, debuturilor), criticul dezvãluieun prim complex, acela al evreului carescrie într-o lume în care a fi evreuechivala cu un handicap. Din aceastãperspectivã, opþiunea lui Iosif Hechterpentru pseudonime ca Eraclie Pralea(în „Lumea. Bazar sãptãmânal”) sauMihail Sebastian (în „Politica” ºi, ulteri-or, în „Cuvântul”) devine semnificativãpentru imaginea pe care debutantulcãuta sã ºi-o construiascã: „Sebastianse raporteazã constant la o identitateintelectualã ale cãrei baze au fost pusela ziarul lui Nae Ionescu.” (p. 10) Nu tre-buie însã uitat faptul cã alegerea unuipseudonim echivaleazã cu „un jocdublu”, care avea sã-i fie reproºat ulte-rior atât de evrei ºi cât de români:„Sebastian combinã dialectica pulsiu-nilor generaþioniste cu dialectica pulsiu-nilor etnicului, amestecând discursulidentitãþii iudaice ºi cu cel al identitãþiigeneraþioniste ºi punând pe acelaºiplan repulsia faþã de colectivism ºi lipsade solidaritate cu victimele antise-mitismului.” (p. 174)

Din fericire, pe mãsurã ce scrie,crisparea se estompeazã, iar Iovãnelredevine el însuºi, eliberându-se depresiunea normativelor, textul recreândatmosfera intelectualã a epocii, pe fun-dalul cãreia se profileazã cazul MihailSebastian. Criticul construieºte con-centric, gãsind permanente prilejuripentru a divaga semnificativ, prinparanteze care adesea depãºesc textulpropriu-zis. Conºtientizând cã ideolo-giza(n)ta operã a lui Sebastian nupoate fi înþeleasã just decât prinraportare la contextul în care ea s-aarticulat, Mihai Iovãnel ambiþioneazã untablou general care sã-i surprindãspecificul ºi, implicit, sã justifice atitudi-ni altminteri inexplicabile. Biografia ºiopera sunt discutate, deci, simultan înbaza prezumþiei de condiþionare reci-procã. Oraºul cu salcâmi este raportatla opiniile lui Sebastian despre roman,aventurã însemnând „experimenþia-lism”. Din acest unghi, sursa numãrulunu în proza lui Sebastian estebergsonismul. Privite din perspectivadiscuþiilor teoretice din epocã despreperimarea romanului de aventurã,Femei ºi Accidentul conþin „semnaleautobiografice”.

În receptarea Jurnalului, Iovãnelidentificã patru abordãri: lectura con-spiraþionistã, lectura de identificare, lec-tura instrumentalã ºi lectura criticã. Elîncearcã o mediere între aceste tipuride lecturã, susþinând supremaþia aces-tuia în comparaþie cu celelalte genuriabordate de scriitorul interbelic. Fãrã afi nouã, ideea îºi gãseºte o explicaþiepsihanaliticã: „Poate ºi dintr-o astfel deangoasã a raportãrii la sine vine saltulcalitativ al jurnalului faþã de restul litera-turii lui Sebastian: jurnalul i-a oferit unspaþiu de fecundã alienare prin care seobiectualiza, îºi devenea strãin, îºiieºea din sinele literaturizant care facedin el, în afara jurnaului, un scriitorsecund.”(p. 215) Discutând Jurnalul în-tr-un dublu registru (ca afacere privatãºi ca afacere publicã), Iovãnel intuieºteºi presiunea pe care el a exercitat-oasupra lui Eliade, care, dupã 1945, ºi-a

nuanþat atitudinea faþã de Sebastian,conºtient cã acesta avea sã devinãEvreul. Ca atare, demonstreazãIovãnel, Eliade a cãutat sã-i constru-iascã (ºi, implicit, sã-ºi construiascã) oaltã imagine, aceea de prieten, trans-formându-l pe Sebastian în „PrietenulMeu Evreu”: „În etapa elaborãriiMemoriilor relaþia retrospectivã a luiEliade cu Sebastian depãºise ºi maidecis regimul privat-reflexiv pentru a sestabili în cel narativ-strategic.” (pp. 112-113) Practic, Eliade este acuzat deoportunism.

Proba de foc a cãrþii este capitolulChestiunea evreiascã, unde MihaiIovãnel încearcã sã rãspundã întrebãriiCe este un evreu?, pornind de la pre-faþa voit ambiguã a lui Nae Ionescu laromanul De douã mii de ani (1934), încare contemporanii au putut citi ce audorit, proiectându-ºi, cum bine observãcriticul, propriile crezuri. Dacã ati-tudinea filozofului este corect interpre-tatã, nu la fel de limpezi sunt lucrurile încazul reacþiei lui Sebastian, insuficientlãmuritã. Publicarea romanului cu oasemenea prefaþã (echivalentã cu au-toflagelarea) merita o explicaþieamãnunþitã, care, din pãcate, lipseºte.Ce l-a determinat pe Sebastian sãaccepte tipãrirea ei? Cum de nu s-adezis de Nae Ionescu? Cum poate fiînþeles acest joc complicat pe care îlface Sebastian? Chiar dacã rãspun-surile existã în Cum am devenit huligan(ºi în comentariile ulterioare), Iovãnelnu ne spune opinia sa. El se strã-duieºte, cu armele logicii, sã demon-streze ceea ce toatã lumea ºtie (chiardacã nu toþi recunosc): cã prefaþa luiNae Ionescu este antisemitã.

„Chestiunea evreiascã” este, de alt-minteri, descrisã convingãtor, prin iden-tificarea surselor antisemitismuluiromânesc ºi prin câteva disocieri nece-sare, care faciliteazã înþelegerea con-textului în care a scris Sebastian.Adevãratul Iovãnel iese la ivealã însubcapitolul „Cum se fabricã un«extremist de dreapta», în care polemi-zeazã cu teza Martei Petreu, care, înDiavolul ºi ucenicul sãu: Nae Ionescu –Mihail Sebastian, îl plasa pe Sebastianîn categoria extremiºtilor de dreapta.Meticulos, Iovãnel demonteazã con-strucþia Martei Petreu, explicând în ceconstã neadevãrul ipotezei sale:„suprainterpretarea”, „denaturarea con-textului”, „mistificarea” ºi „deriva con-ceptualã”. Criticul ne spune explicit cenu a fost Sebastian, dar nu ºi ce a fost.

Cartea sugereazã simpatii comu-niste. Nu cred în validitatea lor. O pre-cizare care sã sublinieze faptul cã oasemenea atitudine este conjuncturalãse impunea. Semnificativã în acestsens este reacþia lui Sebastian lavenirea ruºilor (consemnatã în Jurnal,la 1 septembrie 1944), pe care îi con-siderã o pedeapsã necesarã pentruromâni: „Nedumerire, fricã, îndoialã.Soldaþi ruºi care violeazã femei (DinaCocea povestea ieri). Soldaþi careopresc maºini în stradã, dau jos pe

ºoferi ºi pasageri, se urcã la volan ºidispar. Magazine prãdate. Azi dupã-masã, la Zaharia, au nãvãlit vreo trei ºiau rãscolit casa de fier, de unde au luatceasornice. (Ceasornicul e jucãria carele place mai mult.) Nu pot lua prea întragic toate incidentele sau accidentele.Mi se par normale. Chiar juste. Nu edrept ca România sã scape prea uºor.La urma urmelor, Bucureºtiul ãstaîmbelºugat, nepãsãtor, frivol e o provo-care pentru o armatã care vine dintr-oþarã pustiitã.” Reacþia sa nu este totuºio dovadã de trãdare, ci o rãbufnire aunui om care se vede rãzbunat pentruumilinþele (reale sau imaginate) su-ferite. Din pãcate, volumul lui Iovãnelnu zãboveºte prea mult asupra dimen-siunii umane a scriitorului. Corectã însine, imaginea despre Sebastian aretotuºi ceva artificial, de exponat, lipsin-du-i viaþa. Nu trebuie uitat cã, mai pre-sus de toate, Sebastian a fost om. Unom care a trãit drama evreului într-unstat devenit oficial antisemit prin legis-laþia adoptatã dupã 1938. Doar astfel,prin raportare la acest element esenþial,pot fi înþelese (fie ºi parþial) unele dintreactele (uneori contradictorii) ale luiMihail Sebastian.

Per ansamblu, Evreul improbabil.Mihail Sebastian: o monografie ideolo-gicã stã sub semnul unei contradicþii.Construitã pe ipoteza justã a presiunilorideologice, ea omite chiar acest lucru înmomentul când Jurnalul este valorizatsuperlativ, neglijându-se faptul cã(supra)interpretarea ar fi trebuit sã þinãcont de factorii extraestetici pe care, dealtminteri, Mihai Iovãnel îi invocã atuncicând combate pledoaria lui ConstantinNoica pentru o interpretare strict este-ticã. Ar fi fost de dorit, de asemnea, caundeva, mãcar în off, vocea luiSebastian sã se audã, cu tot subiec-tivismul, cu umorile ºi complexele sale.O precizare din Cum am devenit huli-gan („Marxismul ºi fascismul potcuprinde o sutã de adevãruri politice ºieconomice decisive, dar amândouãpornesc de la o groaznicã ignorare aomului. Este ºi în marxism ºi în fascismo lipsã de viaþã ºi un abuz de schemecare le face din capul locului artificiale.Acest lucru se va rãzbuna astãzi saupeste o sutã de ani, dar se varãzbuna.”) putea constitui un alt unghidin care viaþa ºi opera lui MihailSebastian sã fie privite.

Dincolo de aceste rezerve me-todologice, Evreul improbabil. MihailSebastian: o monografie ideologicã e ocarte solidã, cea mai bunã de pânãacum despre Sebastian. Volumul luiMihai Iovãnel mutã accentul de pedimensiunea esteticã pe cea asumatideologicã, dovedind cã discipolul luiNae Ionescu rãmâne, cel puþin deo-camdatã, un scriitor intens mediatizat,profund ideologizat prin chiar dimensi-unea ideologizantã pe care o impune.

Adrian JICUjicuadrian@yahoo.com

Ideologiza(n)tulSebastian

februarie 20134

comentarii

Biografism, aluzii ezoterice sau reli-gioase, trimiteri livreºti la romanul luiLewis Caroll, la Maestrul ºi Margaretasau la Adam ºi Eva (prin teoria sufletelorpereche), la creaþii eliadeºti (prin ascen-sorul din curtea bunicii care te trans-portã în altã dimensiune), motivulamneziei, al strãinului în propria viaþã, alinadaptatului, absurdul existenþei kaf-kiene, eroii dostoievskieni lipsiþi deinstanþã superioarã, vinovatul fãrã vinãºi jocul de-a demiurgul fac din LuizaTextoris, cel mai recent roman al luiCorin Braga (Iaºi, POLIROM, 2012), oscriere-fagure care necesitã o lecturãcubistã.

„Nu era o fatã frumoasã, bãieþii nu-ifãcuserã niciodatã avansuri, avea unchip de debilã mintal. Colega ei semutase ºi ea rãmãsese singurã în bancãºi privea clasa din înãlþimea unui turninabordabil”. Fragilã ºi neajutoratã,Luiza are impresia cã viaþa nu meritãtrãitã, cã nu aparþine acestei lumi, cã e oextraterestrã cu ochi exoftalmici, nasulcârn, pãrul lung ºi negru, cu urechi de elfºi propriul roman familial: „nu ºtiu de cem-aþi înfiat.” Firul Ariadnei sau privireaalbastrã a lui Fulviu o scoate din labirin-tul banalului. Cu aerul unui yoghin re-laxat, cãzut în el, cu un chip de gelatinã,o faþã cãreia nu-i poþi cuprinde esenþa,nu-ºi propune sã o psihanalizeze,demers care accentueazã obsesia desine, dar e singurul care vede în com-portamentul Luizei o traumã produsã demamã. Fulviu gurul, pustnicul, „ma-estrul” îi oferã un refugiu în aerul deascezã al mansardei, opus atmosfereiîncãrcate din casa cu vechituri. Simbolal copilãriei, substitut pentru lipsa afec-tivitãþii, a cãldurii umane, Luiza renunþãla pãpuºã din moment ce l-a gãsit peFulviu, simþindu-l cald, apropiat, o legã-turã sufleteascã fãrã seamãn, cu iz depoveste medievalã.

Moartea bunicii Emma e perceputãca un abandon. Plângerea Luizei lacapul ei este monologul rãtãcitului într-oexistenþã la graniþa absurdului. Nu-ºigãseºte locul, simte cã nu aparþinenimãnui, e dominatã de sentimentulînstrãinãrii ºi de ideea cãlãtoriei pe tãrâ-mul celãlalt. Ca o insectã pe care nu ovede ºi nu o aude nimeni, cere eliber-area din ea însãºi, eliberarea din trupulprizonier ºi urcarea în cer: „Nu vreau sãrãmân aici. Ce caut în lumea asta?Vreau sã ies sã nu mã mai simt aban-donatã pe o planetã strãinã. Întotdeaunaam ºtiut cã nu trebuia sã mã nasc, cã nuvreau sã fiu trimisã aici.”

Sufocatã de conflictele cu mama, earesimte casa ca o temniþã, cu mama înipostaza temnicerului, a cãlãului. Casa eun turn cu prinþesa Textoris prizonierã,unde cavalerul Friator are acces peascuns. De când i-a fost amputat orga-nul visului, se simte ca o fiarã în cuºcã,iritatã, istericã, fiindcã i s-a închis unicapoartã de salvare: „Mã sufoc aici; nu amnicio bucurie, nicio luminã, m-am sãturatsã învãþ, am obosit sã-i vãd pe profesori,nu am prieteni, nu îmi place nimic, cititula început sã mã oboseascã, la cinemanu am voie sã merg, mâncarea îmi facegreaþã. ªtii cã vomez în fiecare searã?”i se confeseazã nevrotic lui Fulviu, tau-maturgul care o perfecþioneazã în tehni-ci onirice ºi þinerea unui jurnal de vise.Scriind, poþi controla imaginaþia, pre-lungeºti visele în timpul conºtient, le daio anumitã gravitate, ca ºi cum þi-aiîntoarce dinãuntrul spre afarã, ca unproces psihanalitic. Însã ei fac cevaopus psihanalizei; în loc sã interpretezevisele, le produc ºi le scriu în jurnal, pre-lungindu-le existenþa, senzaþia. Diniubire, Fulviu o însoþeºte pe Luiza în

visele psihotice; nebunia ei e naturalã, alui e prin simpatie, prin participare,sperând în secret sã se înece. Psihiatrulfamiliei, Vladinski, catapultat din roma-nele anterioare, îl credea mai lucid, dare la fel de încântat de ezoterism, ºama-nism ºi stãri alterate de conºtiinþã, ca unvraci.

În urma ºocurilor electrice Luiza trecede la somnul paradoxal însoþit de delir,cu eul conºtient dominat de eul nocturn,la starea de trezie permanentã care vaduce la halucinaþii, demenþã, moarte.„Era mai lucidã ca niciodatã, de parcãtoate mâlurile din interiorul capului ºipieptului ei fuseserã spãlate, iar earãmãsese asemeni unui cristal.” Înprima parte a romanului dominã laturaîntunecatã, spiritualã, ascunsã a omului,cea deschisã inconºtientului ºi vieþii inte-rioare, basmelor, ºtiinþelor ezoterice,experienþelor extracorporale. De când aintrat sub lama de cristal a treziei para-doxale, a luciditãþii care îngheaþã oriceinstinct, Luiza ignorã semnalele sub-conºtientului transmise prin fetiþã, îºicontroleazã raþional amintirile „Luiza îºispuse cã nu are timp de amintiriproustiene sau de meditaþii metafizice ºiblocã havuzul de anxietate feericã lanivelul pieptului ca sã-ºi pãstreze mintealimpede” ºi se rãtãceºte pierzându-ºicapacitatea de percepþie.

Cuprinsã de nevoia raþionalã de a ieºidin labirintul nebuniei, îºi analizeazãpropria viaþã ºi pe cea a pãrinþilor. Aflãistoria unui copil nedorit de mamã, cupãrinþi flower-power chinuiþi de suferinþecosmice: „Pe Regine o cunoscusem la opetrecere din studenþie... aveam impre-sia cã simt direct, prin empatie, tot cetrãieºte ea. Cum eu eram într-o pe-rioadã dostoievskianã a vieþii mele amfost atras de trãirea halucinantã”.Reîntâlnirea din centru (aluzie la Adamºi Eva) aduce în prim-plan teoriasufletelor pereche, a empatiei ºi a comu-nicãrii telepate. În ciuda fascinaþiei mor-bide, tatãl n-a fãcut decât sã-i amplificenevroza, sã o adânceascã în boalã:„trãirist cum eram în acea perioadã i-amaþâþat percepþiile nocturne, viaþa se-cundã, schizofrenia”. În delirul de perse-cuþie, Luiza îºi acuzã tatãl cã a lãsat

lumea ficþiunii, eroii absurdului ºi utopiciidostoievskieni sã-l posede, experimen-tând pe soþie drame romaneºti „cine eratânãrul fascinat de chefuri nocturne ºi demuzicã psihedelicã? Cine se identificacu prinþul Mîºkin ºi cu Stavroghin? Cinese delecta cu Kafka?” Poate cã deaceastã Regine se îndrãgostiseMichael: nevroticã, tristã, angoasatã, iaro eventualã ucidere a minotaurului, ovindecare de psihoze ar fi eliminat dinsuferinþele cosmice, dar ºi din farmec.Unii au ºarm doar cufundaþi într-o baiede melancolie atavicã. Luiza aflase totdespre ea însãºi, despre trecutul fami-liei, „ºtia din ce cauzã înnebunise mamaei, de ce devenise ea însãºi o narcolep-ticã, dar aceste lucruri nu-i foloseau lanimic. La viaþa anterioarã nu se puteaîntoarce, sã se ducã la cursuri, sã deabacul. Toate astea fãceau parte dintr-oviaþã trecutã care nu o mai atrãgeau”. Înurma unor experienþe îþi dai seama cãeºti departe de lumea dezlãnþuitã, cãnormalitatea ta nu e normalitateanormei, cã ce era prioritar la un momental evoluþiei tale a trecut în umbrã.Prioritãþile au devenit altele dacã lerecunoºti; ca un cavaler în cãutareaGraalului, Luiza descoperã cã ce a aflatnu-i serveºte la nimic, cã totul nu edecât o experienþã dureroasã. Lucidi-tatea, aflarea adevãrului mãresc dispe-rarea, adâncesc rana prin cuþitul raþiunii.

La un moment dat, ea întâlneºte încurtea spitalului o fetiþã de zece ani carese dãdea în leagãn, o Luiza în oglindã,un dublu infantil, cu o privire goalã ºi dis-curs lipsit de semnificaþie lingvisticã, darîncãrcat de simboluri ezoterice prinpicioarele desculþe, chipul palid, uitat,urechile de elf, ochii de insomniac, semnal vigilenþei spirituale: „Luiza o privi înochi. Era nebunã. In ciuda conversaþieipline de sens, pupilele sclipeau peste unhãu de catifea neagrã. Simþea în fetiþãun fel de sorã mai micã.” Aparenta lipsãde sens a mesajului fetiþei asupra inter-dicþiei mamei de a pãrãsi grãdina,riscând sã se rãtãceascã, este o spoialãde nebunie. Toate sunt mesaje încifrate,alãturi de absurdul existenþei, motivulstrãinului în propria viaþã sau necro-manþie, simboluri ºi tehnici ale ºtiinþei

vechi desconsiderate mult timp careîncep sã-ºi recâºtige terenul, formânddin Luiza Textoris un roman în aparenþãoniric. Luiza pãrãseºte grãdina, nuascultã de fetiþã, de raþiunea sub mascanebuniei ºi se pierde în labirint,ajungând în alt spaþiu, alt timp. Posibilca fetiþa abandonatã sã fie chiar Alicedin Þara Minunilor, o proiecþie a dispa-riþiei viselor ºi fantasmelor copilãriei.

Scufundatã prea mult în vise (apã,inconºtient) nu a mai putut fi adusã lasuprafaþã, conturând un Complex alOfeliei dispãrutã prin înec, simbolul uneimorþi fãrã urã, fãrã resentimente, omoarte linã, calmã, împãcatã cu sine.Imposibilitatea comunicãrii îi accentu-eazã singurãtatea, Luiza simþindu-se oproscrisã: „va rãmâne pentru totdeaunaafarã, afarã din salon, afarã din camerã,afarã din oraº, afarã din lume, con-damnatã de acum sã priveascã mereude afarã ferestrele acestei camere undenu o mai aºtepta nimeni, în care nu-ºimai avea locul”. Motivul condamnatului,al omului singur în imposibilitatea de acomunica, de a lua parte la viaþã, omuldin afarã care nu-ºi are locul în lume,ignorat de ceilalþi. Nu era total singurã;doar fetiþa din curte o vede ºi o cheamã.Se dau în leagãn aºa cum fãcuse cuFulviu în urmã cu doi ani în parc.Recunoaºte cã s-a rãtãcit pânã la urmã;cu ochi mari ºi bucle negre îi amintea deo pozã de-a ei de la patru ani cu opãpuºã jerpelitã în braþe. „Pupilele fetiþeierau dilatate ca ale unei pisici pe timp denoapte”. Finalul, identic cu începutul dinAlice în Þara Minunilor, închide cerculperipeþiilor Luizei în Onirialand, pe tãrâ-mul celãlalt alãturi de sora de suferinþã,o altã fetiþã uitatã acolo în timpul joculuide-a v-aþi ascunselea „pe cerul de tur-coaz, cu nori de vatã de zahãr, împãrã-þea triumfãtor soarele unei amiezieterne”.

O interpretare a romanului în grilã psi-hanaliticã ar fi riscantã. Corin Braga sefoloseºte de mituri ºi arhetipuri pentru ale pune sub semnul întrebãrii, insinuândcã anumite hermeneutici sunt depãºite,atât în spaþiul ficþiunii cât ºi în realitate.Nici grila onirismului aplicatã sec nu sepotriveºte. Cãrþile lui de ficþiune de-pãºesc estetica onirismului, a suprarea-lismului ºi intrã sub o altã incidenþã, ametodelor alternative de vindecare, decomunicare-channeling, a stãrilor com-plexe de conºtiinþã, a ºamanismului.Este oare psihanaliza epuizatã? Maipoate ea oferi rãspunsuri? Sau Luiza eun caz extraordinar? PsihiatrulVladinski, care abdicã de la orice inter-pretare a realitãþii, e un alter-ego alautorului ce se teleporteazã dintr-unroman în altul, þinându-ºi „pacienþii” subobservaþie, ceea ce-l transformã într-unpãpuºar de înaltã clasã, un master ofpuppets.

Visând, Luiza ajunge o proscrisã caWoland care practica tot un lucruinterzis, magia neagrã. Întoarcerea întimp pentru judecarea lui Gregor ºi dis-perarea Luizei faþã de imaginaþia lui limi-tatã de cãlugãr sugereazã dezamãgireaomului modern faþã de religie, care numai rãspunde aºteptãrilor dorinþei deîndrumare, vindecare ºi comunicare. Deaceea, el se îndreaptã spre terapii com-plementare: channeling, reiki, expe-rienþe extracorporale, cautând rãspunsîn tot ceea ce e condamnat de bisericã.Romanul lui Corin Braga întinde o mânãmaestrului Bulgakov, constituind oparabolã a desacralizãrii lumii, a rãtãciriiomului ºi a cãutãrii rãspunsurilor în zonemai puþin dogmatizate.

Nataºa MAXIM

Corin Braga – Masterof Puppets

•• ªªtteeffaann PPrr iissttaavvuu

februarie 2013 5

comentarii

Împãtimitã de „intimitatea secolului19“ ºi de „Bucureºtiul interbelic“, IoanaPârvulescu nu putea rata ºansa uneicãlãtorii prin lumea gazetãreascã asfârºitului de veac XIX, când – mãr-turisea într-o anumitã ocazie – i-ar fiplãcut sã trãiascã, ºi, cu atât mai mult,sã-ºi ofere ºansa întoarcerii laCaragiale – la care, „ca atâþia alþii înain-tea mea, am simþit nevoia sã revin“.Atâta doar cã, spre deosebire de „atâþiaalþii“, Ioana Pârvulescu are un motivspecial: „port în gene, prin bunicul meu[matern], amintirea lui Caragiale“, iarprin bunicul patern „amintirea veselã aMiticilor din Bucureºtiul de odinioarã“.

Dupã mãrturisirea autoarei, carteavine sã punã „punctul pe i“, adicã sãducã pânã la capãt, sã întregeascãdemonstraþia, rãmasã „la jumãtate“, dineseul „În Þara Miticilor. De ºapte oriCaragiale“ (2007), privind Lumea ca ogazetã – capitol ce se încheia cu urmã-toarea constatare: „Þara Miticilor nu eRomânia contemporanã lui Caragiale.E lumea din gazetele contemporane luiCaragiale, între care cele la care scrieel însuºi“. Nu ºtii ce sã admiri mai întâiîn volumul Ioanei Pârvulescu, Lumeaca ziar. A patra putere: Caragiale*:realizarea graficã, ingeniozitatea for-mulei, spectacolul presei, rigoareademonstraþiei, informaþia vastã, ºarmulspunerii… Volumul, ce are, firesc, uninspirat Cuvânt-înainte al autoarei,este structurat în ºase capitole, cu ocompletare necesarã de Anexe – secþi-une în care sunt prezentate câtevaziare importante din vremea luiCaragiale, „Caragialesc“ – unde sunturmãrite Titluri, Teme ºi tonuri,Stupiditãþi, Vorbe ºi Nume din presaepocii, cu ecouri în opera lui Caragiale,D’ale presei – unde apar Contraziceri,calomnii, zvonuri, Nenorociri, Polemiciºi adjective, Medicinã, ªtiinþã, Literatu-rã, sport, modã, ieri ºi azi, Presa despreea însãºi, Caricaturi, Reclame, anunþuriºi Istorie – culese din aceeaºi presã de„belle époque“. Ineditul ºi farmeculacestei lucrãri constau în ilustraþiilecare o susþin: 248 de reproduceri,decupaje fotografiate din ziarele vremii,„tãiate anume cu resturi, cu franjuri, înaºa fel încât sã evoce contextul dincare au fost desprinse“, care sunt – neavertizeazã autoarea – „de citit, nu deprivit“. Într-adevãr, textul din decupajese încadreazã, completeazã, exempli-ficã, susþine demonstraþia eseistei,facilitând, în acelaºi timp, cititorului ocãlãtorie înapoi în timp, o integrare con-fortabilã în atmosfera epocii. Iatã cumpublicistica cea efemerã (ce moare „odatã la 24 de ore“) îºi dovedeºte, sur-prinzãtor, actualitatea! ªi este, în plus,„aducãtoare de revelaþii“!

Cartea Ioanei Pârvulescu porneºtesau „se sprijinã“ pe douã aspecte: unulse referã la rezistenþa axiologicã aoperei comice a lui Caragiale ºi „þine decuriozitatea cercetãtorului literar“, aldoilea la viaþa din vremea lui ºi þine „decuriozitatea mea omeneascã […] ºi,poate, de nevoia romancierului de a trãimai multe vieþi deodatã“. La sfârºitulcãlãtoriei printre file de gazetã ni seoferã, deloc surprinzãtor, „o teorie nouãcu privire la curajul artistic al luiCaragiale ºi la poetica lui“.

Prima întrebare de la care se reven-dicã lucrarea este legatã de receptareaoperei lui Caragiale: „de ce s-au înºelatatât de grav“ în aprecieri inclusiv criticiimportanþi, precum Ibrãileanu ori – maiales – Lovinescu? I se reproºeazã „lim-ba tulburatã de toate gunoaiele maha-lalei“, „vulgaritatea ziaristicã“ a neolo-gismelor, netrãinicia materialului încare este „sãpatã“ opera, pe scurt –„vulgaritatea coloratã ºi succesul efe-

mer al actualitãþii“. Cea de-a doua între-bare vizeazã cunoaºterea lumii realedin vremea dramaturgului, cea care i-aservit acestuia de model. În cãutareaunei lumi oglindite, Ioana Pârvulescudescoperã o lume reflectatã în douãoglinzi ce aratã privitorului douã realitãþidiferite: una – a jurnalelor ºi scrisorilor,ce contureazã o lume în „curs deaºezare ºi orientatã […] spre progres“,o lume guvernatã de bun-simþ, cealaltã– a operei caragialiene în care dãm deo societate „sucitã ºi total ridicolã, plinãnumai de semidocþi, de corupþi, deproºti“. Primei, îi aduce un elogiu MihaiRalea, cea de-a doua, sub formula„lumea lui Caragiale“, aplicabilã, am-biguu, atât operei, cât ºi societãþii/rea-litãþii, este demonizatã în perioada co-munistã, ºcoala întregind mistificareaprin transferul contrastului lovinesciandintre aparenþã ºi esenþã de la perso-najele literare la oamenii reali. Finãcunoscãtoare a ambelor „oglinzi“, IoanaPârvulescu se întreabã, pe bunã drep-tate, care este realitatea. Sã punem peseama „rãutãþii“ lui Caragiale – cumsugera Ibrãileanu – imaginea societãþiireflectatã de opera Grecului? Pentru arãspunde acestor întrebãri, autoareaface Ocolul lumii cu viteza gazetei,stabilind cã în secolul 19 presa, prinaccesul la informaþie, rapid ºi comod,

pe care-l oferã cititorului, se impunedrept „a patra putere în stat“, iar atribu-tul jurnalistului care preia ºi oferã ºtireaeste „omnipotenþa“. „Antidot“ împotriva„plictiselii ºi a singurãtãþii“, ziarul aduce„vestea cea mai recentã“, care estemereu ºi „cea mai atrãgãtoare“, „setrãieºte cu viteza gazetei“, dar, înaceeaºi mãsurã – prin pãtrunderea însãlile de judecatã, în subsolul Poliþiei, lamorgã ºi în budoar – ziarul scoate lalumina zilei ºi în vãzul tuturor mizeria,violenþa, urâþenia, obscenitatea, vulga-ritatea ºi permite calomnia, ataculabject la persoanã. Fiind o meseriecontracronometru, ºi încã la început dedrum, gazetãria mai are un pãcat: „setortureazã gramatica, se leagã la ochilogica, se þinteºte spectaculosul ºi seabuzeazã de adjective de roman-foile-ton“, într-un cuvânt – observaþie maio-rescianã – se pierde controlul stilistic(dacã l-a avut vreodatã!). Dubla faþã aziarului („ca orice obiect al progresului“,subliniazã eseista) – informare ºi dezin-formare –, dar ºi ideea cã tot „ce scriela gazetã“ devine mai adevãrat decâtadevãrul nu se putea sã nu fie sesizatede Caragiale, cel care fãcea gazetãriede la 21 de ani. În prima parte a traseu-lui sãu literar (ºi a cãlãtoriei la care neinvitã autoarea) stã, În umbra gazetei,Caragiale, în urmãtoarea este inversatlocul „personajelor“: În umbra luiCaragiale, gazeta. Descoperim (la pro-priu, cãci le citim direct din decupajulcare le ilustreazã) în primul dintre celedouã capitole temele schiþelor ºicomediilor (procese cu tot cortegiul lor:pledoariile procurorului ºi apãrãtorului,cuvântul acuzatului, amãnunte, discur-suri politice, carnavalul, 10 Mai, baca-laureatul, telegrame ºi „depeºe“ de totfelul), onomastica ºi funcþiile persona-jelor º.a.m.d. (De remarcat interesantulocol eseistic prin „Idiotul“ luiDostoievski, pe care îl face IoanaPârvulescu pentru a demonstra cãpânã ºi „Bubico“ îºi are originea într-o

ºtire de presã.) Concluzia? Cuvinte,nume, titluri, cãrora astãzi le atribuimcalificativul „caragialesc“, sunt, pentrucel care citeºte presa epocii, „gaze-tãreºti“ – „de la titluri reluate pânã laplictisealã […], la cliºee, întorsãturi detip chiasm, calificative“.

Urmãtorul capitol, cel care îl scoatedin umbra gazetei pe Caragiale ºi punepresa în umbra scriitorului, vine sãdemonstreze cum actualitatea din ziaretrece în opera scriitorului – de la celemai banale referinþe pânã la person-ajele istorice, de la „Stabilimentul“ evo-cat de personajele din „O noapte furtu-noasã“, pânã la „nemuritorul Gambeta“ori la „Galibardi“, cu un popas intere-sant asupra costumului de marinar al„tânãrului Goe“ (uniformã comunã înepocã, elementul de subtilã ironie fiindpanglica inscripþionatã „le Formidable“,cu trimitere la vasul pierdut de franceziîn bãtãlia de la Trafalgar) sau asupraultimului strigãt în materie de medicinã– metodele homeopatice ale conteluiCesare Mattei – al cãrui nume este ros-tit de Catindatul din „D’ale carnavalu-lui“. Concluzia? „Umbra presei îl ur-mãreºte permanent pe Caragiale, fãrãsã-i încurce paºii“.

Aºadar, în ce constã Curajul luiCaragiale, originalitatea operei sale,poetica sa? „Originalitatea lui esteaceea de a nu dori nicidecum sã fieoriginal“. Altfel spus, originalitatea luiconstã în lipsa voluntarã a originalitãþii.Lãrgind limitele esteticului, alegândcuvântul cel mai tocit, utilizând gre-ºeala, cliºeul, reclama, limbajul admi-nistrativ ºi cel telegrafic, anecdota ºigluma, Caragiale este primul care ur-meazã propriul îndemn: „Nu cãutaþi tot-deauna inspiraþia la un kilometru, ea nestã foarte adesea sub nas – dacã n-ogãsim, e cã poate ne uitãm pe d’asupraei prea devreme“. Dar, conchide IoanaPârvulescu, acestei „gãselniþe“ i seadaugã „geniul artistic“ – cel care facediferenþa (pe care o demonstreazã ese-ista în câteva pagini) dintre Caragialeºi o „sosie“ a sa – mizileanul GeorgeRanetti.

Rãspunsul la cele douã întrebãri dela care a plecat eseul IoaneiPârvulescu îl dã capitolul ultim, Lumeaca ziar: Lumea din vremea dramatur-gului este „dublu prelucratã“ – o primã„mistificare“ fãcutã de ziariºti, o a douafãcutã de autor, „cu haz ºi har“. „Ime-diatul e ajustat ziaristic de confraþii ga-zetari, iar ziaristica e aranjatã estetic deCaragiale“. Dacã pentru Shakespearelumea e o scenã, iar pentru Calderónde la Barca viaþa e vis, cu siguranþãpentru autorul „Momentelor“ „viaþa eziar … noi suntem materia primã“**, iarîntâlnirea dintre Presã ºi Caragiale afost „un mare noroc al ghinionistei lite-raturi române“. Este ceea ce a urmãritºi a reuºit sã demonstreze IoanaPârvulescu în volumul ei atât de capti-vant nu doar prin conþinut, ci ºi prinforma ingenioasã ºi atractivã în care aîmbrãcat informaþia.

________________________

* Ioana Pârvulescu, Lumea ca ziar. Apatra putere: Caragiale“, Editura„Humanitas“, Bucureºti, 2011, 174pag.

** ªi, dacã mi-e permis a adãuga,prezentul acestui „suntem“ este câtse poate de justificat, atâta timp cât lap. 156, citim în reproducerea uneiºtiri: „Masele poporului sunt în plinãpanicã din cauza zvonului desprepeirea lumei“, iar legenda unei carica-turi apãrute în „Furnica“ ºi reprodusela p. 162, „Iorga cu suita: «Ãla lunguºi ãla scurtu»“, se completeazã invol-untar în mintea cititorului cu „ãla miccu capu’ mare“!

Rodica LÃZÃRESCU

Ioana Pârvulescu: „Unmare noroc al ghinionistei

literaturi române“

• ªtefan Pristavu – Iacobeni, vedere spre Biserica

Amelia Stãnescu

AAººtterrnnutturride ploaie

Amelia Stãnescu a publicat, în 2012,la Ed. Brumar, volumul bilingv (românãºi francezã) de poeme Couvertures deplue/ Aºternuturi de ploaie. În zilelenoastre femeile îºi folosesc frumuseþeapentru a prospera. Amelia Stãnescuface dimpotrivã. A pus totalã surdinãfrumuseþii sale fizice, aºteptând ca ma-rile ei calitãþi intelectuale ºi artistice sãfie recunoscute. Probabil cã asta i-aîncetinit recunoaºterea ca artistã, darea vine treptat. Însã pânã acum poetaºi-a fãcut o carierã profesionalãadmirabilã, ca lector universitar doctorîn cadrul Universitãþii „Spiru Haret“,Constanþa. Principala ei calitate o gã-sesc în perseverenþã, dar o perseve-renþã susþinutã de excepþionale calitãþi.Nu este, în cazul ei, o chestiune deambiþie. Vine din altã parte, este poateurmarea „curiozitãþii excerbate“ desprecare aminteºte în unul dintre poeme,„La Porte d’Oleans“, trimitere subtilã laIoana d’Arc, fecioara vizionarã. Poeziase naºte, la Amelia Stãnescu, dinnevoia de a visa, ca ºi din nevoiaregãsirii de sine dupa travaliul profe-sional. În contextul generaþiei 2000,Amelia Stãnescu este, totuºi, poeta cerefuzã intimismul.

Este greu sã spui lucruri concretedespre poezia ei, deoarece ea se aflã,ca un loc geometric, între muzicã ºiidee. Trebuie sã reciteºti de multe oripoemele pentru a le prinde sensul.Amelia Stãnescu nu scrie o poeziefacilã. Din fericire, farmecul nu-i estestrãin ºi, vorba lui Cistelecan, poeziafãrã farmec nu prea poate fi luatã înseamã. Cea mai bunã dovadã afarmecului acestei poezii este invitaþiapoetei la Club Doors, la o searã de jazzºi poezie. Dar ºi participarea lanumeroase evenimente ce implicã lec-tura publicã de poezie. „A citi înseamnãa trãi de douã ori“, capãtã astfel încazul Ameliei Stãnescu un alt înþeles.Ea trãieºte a doua oarã citind pentrualþii poezia sa.

Aºternuturi de ploaie îmi aminteºteun album al lui Al di Meola. La începutulfiecãrei melodii este spus un poem abiasusurat, abia audibil. La fel, în poeziaAmeliei Stãnescu auzi ºoapte. Dar îþidai seama de marea tensiune adunatãla nivelul sufletesc al poetei (nivelulsufletesc fiind cu totul altceva decâtnivelul psihic, întotdeauna binestãpânit, temperat), dupã ce ne spunecã „a ascultat gura tãcerii“. Iatã inter-dicþia de a vorbi. A scrie poezie când teafli sub aceastã interdicþie devine unact dramatic. De aceea poezia AmelieiStãnescu poartã pe dinaintea noastrã oserie de sugestii, de frumuseþi trecã-toare, de idei abia ºoptite. Eºti gata sãspui cã totul e muzicã, dar ghiceºti din-colo de cuvinte tensiunile sufletului.

Ioan Es. Pop face postfaþa volumuluiºi vorbeºte despre meditaþie, revelaþie,embleme, coduri obscure, fapt cotidian,ironie ºi sarcasm ºi, în final, dragoste înpoezia Ameliei Stãnescu. Spunedespre „iluziile atent controlate“ ºi îmiconfirmã ceea ce observasem la primalecturã: descoperi toate ºoaptele omu-lui, afarã de cele ale deziluziei. Tãcereprogramaticã, legãmânt al tãcerii, sauveritabil eden al vieþii? Un volum caresã ia ca temã fericirea ne-ar edifica,probabil. Dar ceva se ghiceºte. AmeliaStãnescu nu face un legãmânt altãcerii, aidoma cãlugãrilor, ci îºi impune

o interdicþie. Lumea, pare sã spunã ea,nu agreeazã dramele noastre, nu vreadin noi decât partea neproblematicã,frivolã chiar. Or, Ameliei Stãnescu îirepugnã frivolitatea. De aceea refuzã ºiintimismul generaþiei ei, iar poezia eicapãtã accente ironice, uneori satirice.„Bârfã literarã, fum ieºit prin geam“. Iatãce frumos spirit de pastel dus în satirã!Dar ºi „fericire hard“ e un poem ironic,deºi conþine un dor: „vorbele noastre seþin de mânã/ învaþã sã meargã/ unfeel-ing“. Dacã nu ar fi existat cuvântulenglezesc, nu sesizai ironia.

Poezia Ameliei Stãnescu este opoezie a stãrilor sufleteºti, o poezie asufletului, mereu însã în contradicþie culumea, cãci spune poeta: „eu aud fapte/fapte pe care le sãvârºeºti tu/ în secret/fãrã sã crezi cã eu vãd“.

Dan PERªA

Iulian Boldea

Rettorricaogglinnzzilorr

Criticul literar Iulian Boldea dezvãluiecititorilor o mai veche iubire – poezia.Lirismul sãu, de o mare sensibilitate, dãglas tumultului lãuntric, izvorât din eter-na luptã a fãpturii efemere cu timpulnecruþãtor. Strãbãtute de fiorul uneimelancolii grave, poemele sale se arti-culeazã pe un sens ontologic profund ºise disting prin rafinament. Volumul bi-lingv Retorica oglinzilor (La rhétoriquedes miroirs, Târgu-Mureº, Editura„Ardealul“, 2012, 217 pp.) reflectãdimensiunea afectivã a poetului, aflatmereu în cãutarea perfecþiunii.Regãsirea de sine pare a marca opþi-unea eului care, prin intermediulLogosului narcisiac, încearcã sã re-constituie unitatea primordialã pierdutã.

Deºi poemele sunt grupate în douãcicluri distincte, I. Geometriile umbrei ºiII. Melancolii amânate, unitatea volu-mului reiese din tematica abordatã.Renunþând la rigoarea ºi sobrietateacriticã, Iulian Boldea se lasã purtat pearipile melancoliei ºi încorporeazã înCuvânt emoþii diafane, transparente, ceînlesnesc oglindirea frãmântãrilor exis-tenþiale ale fiinþei. Tema fundamentalãeste timpul – „zeul de nisip“ (p. 196)care spulberã zi de zi iluziile omului.Fiinþa umanã se metamorfozeazã înorologiul care mãsoarã trecerea sa ire-versibilã, implacabilã: „Orologii decarne suntem/ în care/ ne bate rar se-colul douãzeci“ (p. 52).

Timpului tutelar i se subordoneazãsubteme precum oglinda, cuvântul,iubirea. Poetul cultivã o imagisticãracordatã la vis ºi copilãrie, la râu ºi laval, sub semnul mãºtii ºi al umbrei.Evadarea din real se realizeazã cu aju-torul visului – spaþiu privilegiat, cefaciliteazã regãsirea de sine: „eu/ tragdupã mine/ uºa realitãþii/ ºi ies afarã/spre a te întâlni acolo/ mult mai ade-vãratã“ (p. 14).

Fãrã a scrie o ars poetica în manierãtradiþionalã, Iulian Boldea îºi defineºtecu claritate crezul sãu artistic: rolul poe-tului este de a da cuvintelor „fãrã iden-titate“ (p. 10) viaþã, insuflându-le pro-pria trãire: „vedeþi sângele meu/ cumcirculã prin venele poemului,/ vedeþirespiraþia mea/ cum pune în miºcaresilabele/ care încep îndatã sã batã/ ca oinimã/ roºie ºi mare/ de cuvinte/ ce numai sunt ale mele?“ (p. 12). Cuvântulîntrupat capteazã sensul profund,camuflat de aparenþa înºelãtoare ºi

nãpârleºte „ca de o blanã“ (p. 32) învârful creionului pentru a diminua dis-tanþa dintre realitate ºi interioritateaeului liric. Unificarea se produce prinreflectare în „oglinzile numinoase“ (p.34), care reveleazã faþa ascunsã demãºti sau cotloane tãinuite ale sufletu-lui. Percepând la modul acut „foºnetultimpului“, eul liric transmite în poemulce încheie primul ciclu de versuri un fiorpesimist, prefigurând retoric ideeamorþii „cine/ pe apele negre/ pãºeºte...“(p. 90).

Autodefinindu-se drept prizonier alpropriei singurãtãþi, poetul încearcã sãdescopere misterul existenþei, în carese simte captiv, prin poezie, aºternând„în cuvânt/ misterul clipei de acum“ (p.102). Mereu egal cu el însuºi, Timpulcopleºeºte fiinþa, care trebuie sã seresemneze ºi sã-ºi asume limitele, cãcimeseria de a trãi înseamnã, de fapt, aînvãþa meseria de a muri: „trupul meuînvaþã din nou/ ca în fiecare dimineaþã/meseria/ de a muri“ (p. 102). Pãºindprintre „arhitectura fragilã a timpului“ (p.114) ºi privindu-se în oglinda lui, eulconstatã cu uimire cã nu se mairecunoaºte: „cine trãieºte în locul meu/viaþa aceasta/ pe care nu o mairecunosc?“ (p. 110).

Poemele scrise de Iulian Boldeacontureazã un univers compensatoriuîn care autorul evadeazã din contin-gent, raportându-se la Celãlalt, o umbrãvizibilã în imaginea specularã. Cu operfectã stãpânire a verbului, poetulreuºeºte sã îmbrace într-o formã suavão problemã existenþialã gravã – efe-meritatea, ce-l tortureazã pe muritorulprins în capcana propriului destin. Opoezie de bunã calitate care va încântapublicul-cititor prin expresivitatea eicaldã ºi rafinatã.

Silvia MUNTEANU

Minerva Chira

Nimmenni,alttul, ttu

Trebuie sã încep cu o negaþie: poezi-ile cuprinse în placheta apãrutã în 2011nu sunt o „rãzbunare pe propria sin-gurãtate“, cum afirmã Liviu Ioan Stoiciu,cãci un dascãl dedicat nu este nicio-datã singur, oricât ºi-ar dori. Ele repre-zintã, mai degrabã, o sete de împãcarecu sine ºi cu lumea prin zugrãvireaacelor aspecte care sunt axiomaticepentru întreaga umanitate. Aceastãpermanentã confruntare lucidã cu sinee oglinditã de procedeul de construcþieal întregului discurs liric pe care îlcuprinde placheta Nimeni, altul, tu:

pseudoantiteza. Sunt puse într-o apa-rentã opoziþie semanticã lexeme caresemic sunt sinonime: „depãrtarea careapropie“ (Dintr-o gutuie), „strigãtul guriimute“ (Suzhou) etc.

Discursul-reportaj este constituit dinzece pãrþi inegale ce poartã numeleþãrilor vizitate: Tibet, China, Irlanda,Scoþia, Irlanda de Nord, Þara Galilor,Anglia, Iordania, Siria, Maroc, þãriemblematice pentru evoluþia civilizaþi-ilor umane ºi ale cãror culturi îºi pierdoriginea în timpuri imemoriale. Re-portajul este unul emoþional, în carepredominã imagini care pentru sufletulcãlãtoarei au importanþã vitalã. Fiinþase reduce litotic la ochiul însetat detoposurile în care timpul devine spaþiu.Un spaþiu dovedit a fi etern ºi din caresufletul îºi soarbe nemurirea prin con-taminarea cu tot ceea ce retina sur-prinde. De aceea versurile sunt mãr-turia diafanã a unei rezistenþe stoice afiinþei în lupta cu propria-i„dezmãrginire“ ºi totodatã cinica înºi-ruire a unor treceri în nemurire celebre,ca sugestii pentru propria unire cuneantul. Sufletul poetesei a ales dez-mãrginirea culturalã printr-o empaticãreceptare a universalitãþii de care seumple cu toatã iubirea ºi cu tot dorul deviaþã prin fiecare por al fiinþei sale.

În spirit panteistic, elementele uni-versale sunt personificate pentru aînlesni dispersia propriei fiinþe întru ele,focalizând totodatã energia universalãîntr-un suflet idolatru ºi nesãþios despiritualitate. Locurile, clãdirile, fiinþele,muzeele, statuile, obiectele, asupracãrora îºi îndreaptã cãlãtoarea atenþiasunt artefacte necesare unei procesiuniperfect integrate unui ritual de trecere.Ele sunt totodatã emblematice pentrulupta spiritualitãþii umane cu timpul,sunt dovezi incontestabile ale faptuluicã omul poate opri curgerea acestuimare duºman sau mãcar îi poate punepiedicã. Din aceastã perspectivã, ver-surile sunt expansiunea parfumatã,uºor preþioasã, a eminescienei Ode (înmetru antic). Desigur, cadenþa paºilorturistei rãsunã în ritmica originalã a ver-surilor saturate de nevoia de euharistieuniversalã.

Aºa cum însãºi autoarea mãr-turiseºte, cãlãtoria liricã intitulatãNimeni, altul, tu este, în esenþa sa, oîncercare, spunem noi, reuºitã, de a fi,de evaziune în propria viaþã. În raportcu ceea ce admirã, peregrina areimpresia cã e „nimeni“, anonimã, fãrãidentitate. Pe mãsurã ce spiritualitateauniversalã îi invadeazã ºi îi copleºeºtefiinþa procesul de regãsire a sineluiavanseazã treptat, pânã când neidenti-ficatul devine familiarul „tu“. Întregulvoiaj spiritual devine pentru poetesã oprivire în oglindã pe întuneric. E unexerciþiu care cere curaj ºi sete decunoaºtere. Pe mãsurã ce ochiul seadapteazã ºi focalizeazã corect lumina,reuºeºte sã identifice imaginea „de din-colo“ care devine aproape identicãcelei „de dincoace“, aparent realã.Când identitatea este perfectã aparecomuniunea fiinþei cu universul ºi împã-carea cu sine însãºi. Versurile sunt„sângele proaspãt“, „mireasma“ deviaþã cu care privirea Minervei Chira îºiumple nesãþios sinapsele în pregãtireaei întru contopirea sa cu universul. Elepoartã amprenta miresmelor grãdiniidin Apuseni, topos ce debordeazã deînþelepciunea magico-panteistã adacilor.

Nicoleta FLOREAN

autori ºi cãrþi

februarie 20136

•• ªªtteeffaann PPrr iissttaavvuu –– VVii llee llaa SSoovvaattaa II II

Valeria Manta Tãicuþu

LaudatteDomminnumm

Cu multã bucurie am citit unul dintreultimele volume ale Valeriei MantaTãicuþu – mai precis Laudate Dominum,apãrut în 2012 la Editura „Valman“.Textele cãrþii compun un demers solid,asumat existenþial întru totul; sunt mãr-turie a voinþei personale de a tãlmãcisemnele apropierii de Dumnezeu.Autoarea ne aduce la cunoºtinþã cãavem de-a face cu o sutã cincizeci derugãciuni poetice care amintesc depsalmii biblici, topindu-ºi totodatã înþe-lesurile adânci în forma sonetului.Astfel, demersul rãmâne inedit în con-textul unei poezii contemporane ce esteinteresatã mai degrabã de zoneleabisale ale neputinþei umane.

Aº apropia cartea Valeriei MantaTãicuþu de psalmul o sutã ºapte-sprezece: „Lãudaþi pe Domnul cã estebun, cã în veac este mila Lui“. Acestadevine în cheia interpretãrilor pe carele-am dat alfa ºi omega volumuluiLaudate Dominum. A scrie poezie reli-gioasã de calitate constituie o provo-care deloc lesnicioasã. A o mai aºeza ºiîn forma dificilã a sonetului presupune oexperienþã îndelungatã într-ale poeziei,dublatã de cunoºtinþe din literatura uni-versalã iar mai apoi, fireºte, de oîntreagã alchimie a prozodiei. Altfelspus, ceea ce reuºeºte Valeria MantaTãicuþu e o înþeleaptã întemeiere aCuvântului dintâi. Textele din LaudateDominum devin semne grãitoare aleprezenþei divine. Menirea lor este aceeade a ordona o lume personalã pe careautoarea i-o încredinþeazã doar cititoru-lui dornic de adevãr.

Dupã Sfântul Atanasie cel Mare,Psaltirea „cuprinde în sine zugrãvitetoate simþãmintele oricãrui suflet ome-nesc, schimbãrile ºi înnoirile lui, aºaîncât dacã cineva voieºte, poate sã-ºi iaºi sã-ºi însuºeascã zugrãvirea ce i sepotriveºte“. Evident, la rândul sãu,Laudate Dominum e ºi un excurs prin„simþãmintele omului“. Cel din urmã nue condamnat la o existenþã egoistã, cidevine mai degrabã solul Cuvântului,conferind întregii existenþe un sens cumult mai înalt. Cuvântul întemeiazã,rostirea fiinþeazã poezia „fiilor cu inimade rouã“. O lume a virtuþilor nu poatenaºte decât o poezie declarativã. Încãde la primele pagini, prin intermediulunei exprimãri aforistice, ne este fixatun orizont aflat în limitele moraleicreºtine: „când nu ai legi, te zbaþi întreispite“. Imaginea lui Dumnezeu esteuna conformã cu ipostasurile sale:justiþiar, întemeietor, mult rãbdãtor: „necere Domnul sã-i slujim cu fricã/ ºi nu cafariseii, din trufie,/ ca tremur sã simþimîn bucurie,/ cãci doar când eºti smerit Elte ridicã;/ mult rãbdãtor, pe toate leaºazã/ într-un cântar ce nu dã greº vre-odatã/ ºi, când alege-o minte luminatã/sã-mpãrãþeascã, proºtii, ce cuteazã/ sãumble cu scorneli pe-ntins meleagul,/reduºi sunt la tãcere cu toiagul...“ Dintr-un alt unghi, e interesant cum, apelândla intertext, autoarea îºi motiveazã pro-priul demers: „ºi Domnul i-a spus luiDavid, rege/ peste popor ales: în dreap-ta-Mi sta-vei,/ cãci te-am fost pus înpântecele roabei/ nainte de luceafãr,întru lege/ deplinã pe pãmânt; al Meueºti Unsul/ toiagul Tãu va þine-n loc vrãj-maºii,/ necredincioºii falnici ºi hãitaºii/risipitori cu moartea ºi cu plânsul; de-atunci ºi pân-acum e-o veºnicie,/ cân-tãrile s-au strâns ºi se repetã/ printrebufoni ºi-actori de operetã,/ ce-aruncãbanul milei în cutie,/ crezând cã-s mân-

tuiþi, ºi nu regretã/ cã-ºi cumpãrã doarceruri de hârtie“. Terestrul e adeseaechivalentul nefericit al prostiei. Apoi,lumea e necredincioasã, o „haitã mur-darã ºi turbatã“, mlaºtinã ce producedoar zarvã. Sunt aºadar prezente ºinuanþe vindicative dar care probeazãnimic altceva decât o altã calitate: sta-tornicia în cele-ale Fiinþei. „Lepra trufiei“va fi într-un final alungatã de poeziamântuirii, de aceastã „cântare nouãpentru dans de sãbii“.

Sonetele-psalmi ale Valeriei MantaTãicuþu compun o muzicã aparte, cepersonal mã aruncã cãtre zona mãnã-stirilor din nord. Textele sunt departe deforma monocordã. Deºi nu pãrãsescsub niciun chip spaþiul ortodox, poemelepresupun o bogãþie interioarã însprecare autoarea ajunge preluând ºi câteceva din specificul moldovenesc. Pe dealtã parte, versurile vin – prin temelemajore propuse – în continuarea croni-carilor ori a lui Eminescu, deºi, evident,ºi alte trimiteri ar putea fi viabile.Exemplu – „Viaþa lumii“ vs. „ºi înþelepþiimor, ca ºi nebunii,/ ºi cei ce dau pãmân-tului lor nume,/ ºi amãrâþii fãr-un rost înlume,/ cu toþii se topesc în umbra lunii,/pe cara-ngustã cãtre judecatã“.

Dincolo de toate, acest discurs uºorromantic marcat de antitezele unui „va fifost sã fie“ – prezent, nevoinþã – spe-ranþã. Cu siguranþã, unul dintre cele maifrumoase sonete: „în gândul Tãu dintãia fost sã fie/ aproape înger omul, dar, învreme,/ sub de niciunde ploi ºianateme,/ cum ºi-a tãiat aripile, nu ºtie/nici marea ce-l înghite, rãzvrãtitã,/ nicimuntele ce-l prinde-n adâncime;/Pãrinte, o poruncã din vechime/ ne-arânduit stãpâni, pentru-o clipitã,/ pe totce miºcã-n lumea fãuritã/ ºi-atunci,semeþi ºi harnici din prostie,/ uitândsmerenia fãgãduitã,/ am tãvãlit prin prafce-Þi place Þie,/ ne-am dat satanei casacu chirie/ ºi-acum primim rãsplatacuvenitã“.

Marius MANTA

Cecilia Moldovan

Merrsulpe canntt

În ultima vreme, poezia femininã dinBacãu este foarte bine reprezentatã.Anul trecut, Florentina Stanciu ºi CeciliaMoldovan au publicat cãrþi noi, iarCecilia Moldovan a surprins cu douãapariþii editoriale: Înger din oficiu(Editura „Princeps Edit“, Iaºi) ºi Mersulpe cant (Editura „Semne“, Bucureºti).Ne vom îndrepta atenþia cãtre cea de-adoua carte, despre care Marius Mantaafirmã într-o judicioasã prefaþã:„Volumul de faþã al Ceciliei Moldovan seinstituie într-un «contract pe viaþã» defacturã liricã, altfel spus, e un semn alcredinþei autoarei raportatã la o lumeparþial virtualã, în stare de a perpetuacredibil criterii de valoare.“ Aºa dupãcum ni se atrage atenþia din cuvântul-introductiv, cartea Ceciliei Moldovaneste bogatã în conþinut, neacordându-se prea multã atenþie formei poetice. Înopinia mea, aceastã neglijenþã defa-vorizeazã uneori discursul poetic. Deasemenea, trecerea uneori mult prearapidã de la o idee la alta rupe discursulliric. O îngrijire mai atentã a poemelor arfi conferit impresia de volum mai unitarºi cu un plus de valoare. Cu toate aces-tea, Mersul pe cant reuºeºte sã fie unvolum modern, cu teme foarte diverse,eliberat de înzorzonãri stilistice. El dis-pune de propria lui dinamicã, are vervã.Poezia Ceciliei Moldovan este o satirãadresatã lumii contemporane. Trãsãtu-

rile negative ale modernitãþii: pierdereainocenþei, sãrãcia, criza economicã darºi cea spiritualã, globalizarea, vedetis-mul, cosmetizarea, noile superstiþii(„apocalipsele“ repetate), industria fast-food, invazia digitalului etc., sunt puseîn oglindã ºi în opoziþie cu imaginea idi-licã a copilãriei, cu portretul angelic alpãrinþilor, cu valorile clasice ale litera-turii ºi artei sau pur ºi simplu elogiindu-se la modul absolut binele ºi frumosulautentic.

Influenþe ale formaþiei sale de profe-sor de englezã, inserãrile de anglicismesunt amuzante, autoarea uzitând cuinteligenþã ironia sau autopersiflarea, dealtfel umorul în diferite forme (inclusivunul de tip caragilian modern) este unuldintre marile atuuri ale cãrþii. „oricât ar fide fermecãtoare gingaºa Lady/ cubichon-ul ei alb, coafat ºi parfumat,/ eunu mai vreau sã joc într-un film decolecþie/ la gândul cã mâine pet-ul arputea fi repartizat/ o parte la cojocar ºialta la mãcelar“ (fragment din poezia„iubitoarea de animale“) De la meditaþiaasupra trecerii timpului ºi posibileidegradãri fizice: „dacã mi se va schi-monosi faþa/ înseamnã cã Domnul m-aales sã slujesc/ ºi urâtului/ la aceastãceremonie îl descifrez uºor/ în privireavoastrã prea sincerã/ vizioneazã, te rog,noul meu „look“/ din oglinda oglinziiochiului vostru“, autoarea trece cu natu-raleþe la un registru cald, blând, delicat,realizând cum spune ºi titlul poeziei un„portret cu ramã de cuvinte“ (de fapt unautoportret): „zâmbetul e încã viufremãtând printre buze/ la sosirea ta/ etot acela care þi-a înaripat tinereþea/ etot acela/ din care s-au hrãnit muguriinoºtri preþioºi/ e tot acela/ în care se vorîncãlzi pãrinþii în iarna lor/ poþi coborînemulþumit pleoapa/ dar deschide bineurechea/ cã am trimis la înaintare/cuvintele – gãrzile mele dintotdeaunafidele/ în fiecare clipã le împodobesc cade zile mari/ sper sã contribuie decisivla conturarea/ ultimului meu portret“.

În finalul textului sãu introductiv,„Cont(r)acte lirice solare“, Marius Mantarecomanda drept vãrfuri ale prezentuluivolum poeziile „scrisoare cãtre fiul meu“ori „imnele dimineþii“. Pe lângã acesteadouã, remarcabile ni s-au pãrut a fi „fraþide cruce“ (un poem care prezintã într-un mod original relaþia dintre autorulunei cãrþi ºi criticul literar care recen-zeazã), „vânt nesãtul“, „Demisionez!“,„poftiþi la masa tãcerii“ (un emoþionantpoem dedicat lui Constantin Brîncuºi),„portret cu ramã de cuvinte“, simpaticulpoem-anecdotã „o istorie a artei“ ºipoemul care dã titlul volumului „mersulpe cant“. Mersul pe cant nu se înscrie încategoria volumelor de poezie puter-nicã, dar se citeºte cu plãcere, rolul sãuprincipal fiind acela de a delecta citi-torul. În plus, este de apreciat saltul cali-tativ pe care l-a fãcut Cecilia Moldovanfaþã de precedentele sale cãrþi.

Violeta SAVU

Ionel NISTOR

Florri aleseCu aproximativ doi ani în urmã, Ionel

Nistor debuta cu un volum de elegii,Acorduri târzii (2010), pentru ca apoi sãediteze Flori alese (Focºani, Editura„Andrew“, 2012), scrisã cu mai multãacurateþe ºi cu bune momente capabilesã întreþinã o stare de autenticã vibraþieliricã. În linii mari, temele ºi recuzitapoeticã aparþin romantismului tradiþio-nal: viaþa ºi moartea, creaþia ºi stin-gerea, iubirea ºi dorul, noaptea, stelele,plaiul înstelat, nu în ultimul rând, timpulori vremea care vremuieºte. Citatul ales

din C. Noica drept moto, de aceastãdatã, ne aduce aminte versurile din volu-mul precedent: Cuvântul te naºte/ ºiodatã cu naºterea vin întrebãrile.

De aici plecând, putem sã ne ex-plicãm omogenitatea ideaticã ºi þinutadecentã a celei de-a doua apariþii edito-riale ºi anume, prin relaþia subteranãîntre cuvânt – gând – creaþie în regimelegiac ºi reflexiv. Gândul se întrupeazãîn cuvânt, ceea ce presupune îndoialã ºispirit interogativ; la rându-i, cuvântul sedeschide, în egalã mãsurã, spre gând ºiuniversul psihic, iar, în aceastã a douaipostazã, face posibilã comunicarea cuplanul transcendent; în sfârºit, cu aju-torul raþiunii, psihicului ºi cuvântului,înglobându-le ºi folosindu-se de aces-tea, omul poate sã se manifeste, cafiinþã spiritualã, prin creaþie (în cazulnostru, artisticã). „Florile alese“, aºacum se poate uºor subînþelege, suntrezultatele creaþiei, acele fãpturi, cepoartã cu sine ispitiri ºi înþelesuri,/ dorulnostru ºi norocul,/ jocuri magice, eresuriºi asta datoritã faptului cã ne vin dedeparte, din dulcea arhaitate: facle carelumineazã/ casa sfântã-a gândurilor.

În altã parte, plecând de la acelecuvinte, prin care ne exprimãm trãirile,înãlþãrile ºi cãderile, eul liric ajunge – penesimþite – la o cugetare tihnit-hamle-tianã: ne poartã sfielnic/ ne cumpãneºte/între a fi ºi a muri. Este covârºitoareprezenþa cuvintelor aparþinând vocabu-larului afectiv: iubire, dor, inimã, suflet,încântare, dar ºi nemângâiere, neliniºte,durere, plâns, vaier, între care dorul(alãturi de codru) apare la vocativ, înmai multe contexte, învestit cu putericreative, ca în exemplul: Învaþã-mã,dorule,/ sã-mi scot în orizonturi mai largi/fãpturile vii – florile dragi. Explicaþia,conform retoricii asumate, o gãsim înversurile: Pornirea spre iubire ni s-a dat/sã-nvãluim cu-o aurã de dor/ pãmântulrotitor… Încrederea în energiile gânduluipare nelimitatã: brãzdeazã ceruri ºipãmânt, mai cu seamã, ctitoreºte, dupãcum, într-un alt text, se adreseazãGândului, suprapus – în imaginaþia sa –Logosului, întemeietorul a Toate: De cenu, gândule?! Sã fii/ dezlãnþuire de pu-teri,/ sã reîntemeiezi pãduri,/ sã le reîn-sufleþeºti cu noi fãpturi…

Prezenþa luxuriantã a naturii, pestecare se aºazã generoasã fie luminasolarã, fie cea astralã vorbeºte – de lasine – despre impresionanta dragostede viaþã a poetului, dar funcþioneazã ºica element de contrast pentru cealaltãtemã pregnantã – moartea, stingereaapropiatã: iubiri pãlesc, mor ºi cuvinte,lãsând în urmã doar tainice miresme. Înfaþa unui posibil tablou apocaliptic: Aºtriiabia mai palpitã,/ se lasã o neagrãtãcere,/ vremea se petrece grãbitã,/spaþiul se strânge ºi piere, eul liric îºiasumã ipostaza contemplativului ce serefugiazã – cu încredere – în amintirileatât de vii. Sunt între cele 31 de texte alevolumului puþine care reuºesc sã neconvingã în integralitatea lor („Te caut“,„În gând“, „Lumea spontaneitãþii piere“),dar aflãm destule momente poeticereuºite, ce se pierd, probabil, la lecturãdin cauza poftei nestãpânite de a folosicât mai multe cuvinte, pe terenuri demult bãtãtorite. Poetul se lasã, adeseori,stãpânit de cuvinte ºi, de aici, defi-cienþele. Îi lipsesc, în mod sigur, capaci-tatea de a-ºi concentra sentimentele,atitudinile, ideile într-un discurs energicºi mai puþin explicit, precum ºi ºtiinþa dea ajunge pe „drumul cel mai scurt“ laideile esenþiale. Memorabil rãmâne, înmod paradoxal, profilul unui bard din altveac, protocolar ºi de o cuceritoareemotivitate, atât de aproape de noi,încât ne pare ireal.

Mircea DINUTZ

februarie 2013

autori ºi cãrþi

7

Tu aveam livezi cu flori de luminã ºi lumini înfloriteîn mâini ºi prin delicateþea mâinilor, curgând viiîn sclipiri cu nectar îndepãrtat în minute.aveam foi de cer cãzând într-o avalanºãîn gura ochilor mei flãmânzi de acel totce scurmã în pãmânt sensibil,printre frunze de durere ºi tablouri brodate

cu emoþieale venelor enorme ale naturii.un frig nepãtat de cãldura unei tresãririplutea enorm în vechiul ieri,rupt iremediabil de mine.în cãldura acestui azi pe care l-am îmbrãcat,gãsesc firescul,spectacolul amiezii înfãºurat pe-un deget, aroma frumosului sãltând din ochii tãi.ºi-mi pierd simþurile topindu-mãîn muzica frunzelor adunate în odaia unei cãrþi,trecând de pe-o nervurã pe alta,dorind un verde sã-mi înveleascã jocurile inimii.

Tott eu

sunt tot eu,acelaºi monoton cerc sfãrâmat,plimbându-se pe-o foaie de verde bolnav.am degetele ca oricare,îmi desenez un senin prin pieleºi mã joc cu soarele,încercând sã-i adun gãlbenuºul într-o palmã,cu cealaltã adun penele ninse pe obrajii caselorºi mã-nvelesc cu toate în ruginita toamnã.e-un joc dur-acesta de-a mã cãuta într-un rotund dincolo de-afara mea,îmi adun cuvintele din palida trãirea florilor pititeîn ochii aceia mici de copii,înghiþindu-le sub pleoape,netezind o muzicã doar a mea.sunt tot eu,între negrul lipsei ºi adâncul unui zbor,rãtãcind într-un aici schimbãtordoar al meu.

Disttannþãai muºcat din orizont,din fructele lui aeriene,fãrã carne, fãrã miez,doar cu-n gol roºiatic,ca o mare sângeriece se scurge portocaliepe drumurile pline de aerale oceanului în caresolzii ideilor noastre înoatãaproape de suprafaþã.

gura îþi devenise mare,de-o luminã odioasã pentru ochii meiînvãþaþi sã respire-n beznãcu doar un colþ de luminãcu care sã-mi ºterg ochii aburiþide prea mult nimic.

mã voi atârna de jospânã voi avea curajulsã culeg fructeleprinse ca niºte cerceide urechile stelelor.

Trrecerreun alt soare cu fruntea-mbãtrânitã,pãtatã cu zgomote reci de-ntunericºi-a îmbrãþiºat stingerea,aflat pe ultimul centimentru de cãldurãcare-i fusese prins în literede pielea razelor cãzânde.

sau zborul pãsãrii s-a rupt.

dar þie nu-þi pasã,þi-ai îmbrãcat privirile cu armuriºi-ai pornit sã cucereºti cetãþi aici,unde totul acum parcã muºcã

din înveliºul putred al toamnei.

eu rãmân în mine,îmbrãcându-mi singurãtatea,sã pot cu degetele mângâiadurerea eclipselor, chiar dacã pleoapele tãceriis-ar acoperi cu flori de-omãtsau s-ar deschide spre-nceputuri.

Drrumm

Fãina curge albã prin zorii îmbrãcaþi cu apã,Dospind în pridvoare de veac lumina unui fluture ªi nu a unui biet gândac.Pe ferestre mici, senine, deschise spre-nãuntru,Brodam ca o iarnã fâlfâiri calme, caldeDe lebãdã ºi prindeam ca într-un insectarUmbra dulce a unui fluture bezmetic .Aºternut pe-o palmã înfloreºte-un zâmbetªi roata soarelui mi se învârte pe spinare,ªi-un zbor de fulgi îmi zvâcneºte cald în vene.Laptele curge printre maluri spre acea deltã.Albul migdalelor este mâncat De negrul minutarelorCe-mi zdruncinã ºi templul de la subsolªi-mi mãnâncã ºi zahãrul Ce curge printre degetele de copil.Fluture zburând spre-un bec mare,Admir copacul cel îndrãgostit de-o razãÎnvelitã-n sârme aurii, cochetã,Cu deget subþire, cu ochi de cer plin,Dar cu privire dezvelitã de fraza de acum,De virgula prezentului,A minutului ce mi se plimbã pe frunte.Am ajuns aici... Mângâi o frunzãTivitã cu tristeþi de toamnãªi-mi hrãnesc schiloadele cuvinte Ce urlã în tãcerea mea.Îmi þes ca o pustnicã perdele din iluziiªi mã îmbrac cu albul leagãnului de ape,Cu verdele dezbrãcat de cercurile de copac.

Nevoia ggoalã de alttfel

poate c-ai vrea sã-þi cãptuºeºti degetelecu flori,sã le însângerezi prin crestãturi fãcute

de propria filosofieºi sã verºi tot ce ai,linul unei culori,broderia unui vis prinsã pe ciorapiiobsedant de mulaþi pe care-i târãºti

pe stradã cu tine,parfumul ochilor tineri prinºi de ce vine,plutind prin tine,muºcând din mâine.

aº vrea un mãr,sã pot crede cã discordia zace-n afarãºi nu umblã prin mine,imensã, cu degete tari ºi cleioase,pãlind zãpezile,înnegrind albastrul ce mi se plimbã tiptilpe foile ce se-nchid în mine, natural.

pierd mereu rima poeziilor mele,doar modelele ciorapilor tãice se mai îngânã la infinit.chiar ºi-n ploaiecovoarele de apã sunt diverse în cântec,iar fâlfâitul aripilor mele putrezeºte-n secunde.poate doar uitarea plinã e albã, fãrã vârfuri...

februarie 2013

poesis

8

C. D. ZELETIN

VictoriþaTUDOR

Luminacaisului meu

Într-un orãºel cochet al Moldovei de Jos, la capãtul uneifundãturi unde respirã singurãtatea vremurilor de odinioarã,existã o casã din care stãpânii au plecat pe drumul fãrãîntoarcere. Însã casa adunã în ea vredniciile fiului lor, vãrulmeu Gabriel, stabilit în Bucureºti, dar întorcându-se la vatrapãrinteascã tot la douã sãptãmâni. El a redat-o frumuseþii eiprimare, fãcând-o sã parã, în privinþa funcþionalitãþii, ometaforã a ceasului atomic. Dupã moartea pãrinþilor, nu a maifost locuitã, cu excepþia unui scurt episod fãrã semnificaþie.Însã Gabriel a modernizat-o în toate privinþele, redând-o priviriica nou-nouþã. A avut grijã s-o înzestreze cu performanþele deultimã zi ale securizãrii, care o slujesc, strajã a unei singurãtãþivii, anunþându-l sonor ºi cu replicã imediatã la Bucureºti pânãºi de eventualul balans al unui posibil paing ce-ar trece prinfaþa senzorilor. Odatã, în magazia plinã de toate aparatele cuputinþã, mecanice, termice ori electronice, de îngrijire a viei,pomilor, canalizãrii etc., a intrat, Dumnezeu ºtie pe unde, unºoricel, declanºând alarma, transmisã instantaneu agenþilorspeciali din cochetul orãºel, dar ºi la Bucureºti. Conflictul caretulburase pacea s-a stins în cinci minute! Sistemul de sem-nalizare rãmâne echivalentul unei fãclii ce arde zi ºi noapteluminând amintirea ºi exprimând pietatea fiului. Gabriel vineaici ca la un templu al amintirii. Amintirea pãrinþilor ºi acopilãriei lui. Muncã enormã pentru o alcãtuire nevãzutã ºiinefabilã. Întoarcerile, cu oricâtã trudã l-ar încãrca, rãmânoficieri tainice.

La miazãzi se aflã via, îngrijitã nemþeºte ºi cu ustensilemodernissime de cãtre fiul bucureºtean, trãitor la distanþã decâteva sute de kilometri de casa nostalgiei. Piste de cimentinfailibil conduc la douã chioºcuri acoperite de broboada lejerãa viþei de vie, ale cãror bãnci aºteaptã, aºteaptã. Pentrupãmântul negru ºi sãnãtos al grãdinii, unde cu un secol înurmã fusese pepiniera unui belgian, pistele asigurã puritateaîntregului aºezãmânt, pe dinafarã ºi – mai ales – pe dinãuntru:nu ajunge în casã, adusã pe tãlpi, nici o fãrâmã de noroi. Însingurãtatea lor, parcã aºteaptã aterizarea zeiþei astrale acurãþeniei ºi a lucrului fãrã cusur al mâinilor ºi minþii omeneºti.Câþiva nuci în curând cât casa dau gravitate ambianþei, doi-treimeri ºi un cais adolescent spre poartã. Singurul.

Stãpânã e þestoasa, asprã la cãutãturã, drãgãlaºã, nu preabãtrâioarã ºi enigmaticã. Ea e sufletul grãdinii ºi ar þine locul luiGrivei dacã n-ar fi mutã ºi n-ar dispãrea din post cu lunile,ascunzându-se probabil în pãmânt, ca sã contribuie ºi ea laîmplinirea marii absenþe.

Dar caisul de la nord! Gabriel nu ºtie cã e al meu caisul! Caisul adolescent al acestei toamne care ºi-a coborât negu-

ra octobrã pânã la creºtetul lui bãlai de viking... Caisul meu, alcãrui coronament e plin ochi de frunze galbene-galbene ºiegale, din care a dispãrut ultima moleculã de clorofilã,lumineazã dinspre frunziº înafarã, ca o încurajare îndreptatãspre posomorârea anotimpului încã uscat.

Galbenul perfect ºi omogen al frunzelor neclintite de nici oadiere pare, în þarcul imens al gardurilor, ultima sursã deluminã de pe pãmânt menitã sã compenseze apãsareacenuºie a bolþii coborâte. Ideea de sursã a luminii e o iluzie,deoarece, ºtiinþific, galbenul e numai un spectru monocromaticreflectat, dar avându-ºi obârºia tot în afarã, în soare... Atâta ede suav, ireal ºi misterios, încât sufletul meu a vrut negreºit sãvadã în el sacra luminã necreatã, lumina fãrã de început, fosaghenon – ul care s-a arãtat numai de câteva ori în antichi-tatea târzie, ºi numai câtorva aleºi, atestând divinitateaMântuitorului.

Galbenul caisului meu e cald ºi intens. Surprizãtor, fãrã a fiputernic: nu izbeºte, ci alinã. Mã urmãreºte ºi mã va urmãri.Mã întreb ce s-ar fi întâmplat dacã în locul lui culoarea ar fi fostalbã. Albul e tiranic, dur ºi rece, deºteptând mintea ºi obosindsufletul. Din punctul de vedere al fizicii, culoarea albã e definitãprin reflexia, deci respingerea, tuturor benzilor monocromaticeale spectrului vizibil. Nu mã mirã faptul cã în China albul eculoarea doliului: albul e rece ca ºi trupul mort... Galbenulcaisului meu e cu atât mai preþios, cu cât aºterne mai multãcãldurã peste firea intratã în stingere, ca o mângâiere pãtrun-sã de fiorii pãrerii de rãu. Ea face, în ochii noºtri, mai ome-neascã moartea lumii vegetale.

Trece o adiere ºi nu-i stinge flacãra imobilã. Permanenþa einu dispare când vrea mãria sa vântul, ci numai când hotãrãºteautoritatea stingerii din lãuntrul dulcelui ei lemn. Atunci survineºi scuturarea.

Cais al meu, lasã-mã sã te îmbrãþiºez cu gândul pânã nu tescuturi!

februarie 2013 9

poesis

Acum vreo câþiva ani am participat la un seminar prin careun domn venit de la minister îºi ducea la îndeplinire proiectulde a ne învãþa cam care e treaba cu proiectele europene. Suntpuþine momentele din viaþa mea când m-am plictisit maicumplit decât atunci, ºi asta nu pentru cã era banal sau preasimplu ce spunea. Din contrã, prezentarea, (cum altfel decâtîn Power Point?), era atât de încâlcitã ºi de tehnicã, atât deplinã de termeni specifici, explicaþi vag sau neexplicaþi, atât delipsitã de orice fior de umanitate, încât pãrea chiar maiodioasã decât limba de lemn a foºtilor comuniºti. Atunci amînþeles bine de ce existã la Bruxelles agenþii înfloritoare spe-cializate pe scrierea de proiecte: omul se duce cu ideea luirudimentarã ºi nespãlatã la aceºti specialiºti care o cosme-tizeazã cu bruxelleza lor imposibilã.

Mai târziu, am dat ºi eu mai apoi cu ochii de astfel de docu-mente, adevãrate surse de angoasã. Când încerci, la solici-tarea fermã, dar politicoasã a vreunui director propunãtor deproiect de prin vestul Europei, sã completezi cãsuþele ºi spaþi-ile goale, te simþi dintr-o datã neputincios. Realizezi cã limba-jul tãu de om care ºi-a dat doctoratul în ºtiinþe umaniste stã înmod cu totul fraudulos lângã tãiºul exact ºi intransigent alexpresiilor ºi frazelor ºablon din zecile de pagini scrisemãrunt. Nu ai nicio clipã senzaþia cã frazele tale au vreoºansã. Alienarea pare totalã.

Cu toate acestea, sunt oameni care reuºesc sã fie implicaþiîn astfel de proiecte. Cum, necum, dupã timpi îndelungaþipetrecuþi în hãþiºul documentelor, cu ajutor de la alþii maihârºiþi în ale proiectelor, cu o înþelegere crescândã ºi maniacãa „secretelor” ºi „chichiþelor” prin care se poate face asta, poþisã ajungi într-un final sã ai mult râvnitul statut de om care „areproiect”. Se cheamã, ca sã zic aºa, cã de acum eºti deasupranevoii, deasupra muritorilor de rând care „nu au”. Poþi, adicã,sã ai acces la niºte fonduri suplimentare consistente care teajutã sã plãteºti ratele la bancã, ºcolile copiilor etc., dar pecare poate fi o bãtaie de cap sã le justifici mai apoi în acte.Drept pentru care începi sã inventezi tot felul de soluþii inge-nioase: de pildã, rogi pe cineva sã treacã într-o revistã ºtiinþi-ficã, sub articolul publicat de tine, cã este fãcut cu bani dinproiectul respectiv. Sau te duci la o conferinþã în þarã sau înstrãinãtate, dupã care îþi treci în raport cã ai cheltuit o sumã depatru ori mai mare. Dar nici mãcar aceste lucruri nu sunt relecu totul ºi pânã la capãt. La urma urmei, omul mai iese, seaeriseºte, mai viziteazã o universitate, o bibliotecã.

Dacã mã gândesc cu atenþie la toate proiectele despre caream auzit pânã acum la colegi de breaslã, cred cã pot identifi-ca relativ uºor douã mari probleme. Prima se leagã de faptulcã, în majoritatea covârºitoare a cazurilor, cercetarea efectivãde care este nevoie în cadrul proiectului „câºtigat prin com-petiþie” are foarte puþin de a face cu specializarea efectivã aomului. De aici rezultã slãbirea profesionalismului: ignori ceeace erai ca sã te metamorfozezi proteic în ce îþi cere proiectul(de pildã, în loc sã stai ºi sã meditezi „neproductiv” la o poeziesau sã citeºti serios niºte cãrþi care sã te ducã la o idee valo-roasã, începi sã cauþi loturi de oameni care sã se potriveascãstudiului ºi de la care trebuie sã scoþi tot felul de detalii statis-tice: muncitori la negru maltrataþi, femei abuzate etc.). Asta nuar fi neapãrat rãu dacã, în acelaºi timp, nu ai lua în continuarebani de la serviciu pentru a face o muncã pentru care eºti spe-cializat pe ceea ce proiectul (în care includ ºi activitateaextracurricularã pe care se bate atâta monedã etc.) te face sãneglijezi. A doua problemã vine din faptul inexorabil cã timpulpe care îl dedici proiectului te împiedicã, ºi el, sã-þi mai facidatoria la catedrã aºa cum trebuie. Nu mai ai resurse ºi chef(asta dacã nu ai niscaiva negriºori pe plantaþia proiectului), iarstudentul/elevul ºi orele de curs, adicã o parte esenþialã a sis-temului educaþional, rãmân cam de izbeliºte.

Mai existã proiecte sinecuri, ca sã le zic aºa, la care aiacces prin cineva pus unde trebuie sau prin natura lucrurilor ºiîn care nu trebuie sa faci mare lucru, doar sã dai cu subsem-natul din când în când. Evident, conteazã la CV ºi la pro-movãri. Mai sunt proiectele corecte politic, unde eºti invitat sãparticipi pe post de specimen primitiv dintr-o þarã sãracã dinest, ceea ce demonstreazã multiculturalismul ºi echitateaproiectului.

Desigur, sunt ºi multe exemple de proiecte bune, eficiente,reuºite, care chiar ajutã celor implicaþi. Ceea ce mi-am propusaici a fost pur ºi simplu sã privesc realitatea, renunþând oclipã, în stil postmodern, la definiþiile ideale ºi adoptând per-spectiva austerã a experienþei fãrã farduri. ªi ãsta ar fi unproiect, dar nu unul care sã-þi aducã promovãri, bani sau ifoseprofesionale.

Elena CIOBANU

A aveasau a nu avea

proiect

voci la casa frrieda

stãm pe terasã la casa frieda în capãtul bretter-uluim-am sãturat zice dragoº plec în noua zeelandã ºi eu m-am sãturat zice andrei m-am regãsit în zen nu mai citesc decât fantasy cartea are trei mii

de pagini dupã cafele aºteptãm cogniacul frumoasã zaraza ce limpede te clatini în pahar de undeva din depãrtare se-aude silviu vorbind

la mobil dar o lãsãm baltã pentru cã prin culoarul

dintre mese ºi vechea casã din secolul ºaiºpe se-ntoarcecãprioara cu imprimeuri florale pe fusta albã ºi muºcatele de pe gradene iau foc ca artificiile ce dracu ne facem zice dragoº ce sã facem deschide ºi cydonius gura stãm aici

la umbrã ºi imediat strigãm la miticã cel mic sã mai aducã

un rând poate mai trece ºi a treia oarã sã ne dumirim de dupã colþul strãzii tribunei apare leahucu un teanc de cenacluri de la pãltiniº în braþe ºi trece la valem-am sãturat zice dragoº aº face altceva cu totul nou de mâine raºchetãm rapid zaraza ºi facem calcule din pahare în pahareîncã se-aude de undeva vocea lui silviudinspre farmacia douãjpatru apare cãtre frieda zisã ºi juventus poetul viorel precup cu o geantã maro plinã de poezii pe umãr

enn attttenndanntt silviu ggugga

stau ºi beau bere la casa frieda sub grinzile gotice decorate cu foi de viþã de vie cu alina care sãptãmâna viitoare dã bacul la istorie la televizor pe proteve cântã

alexandra stan limonadã ºi kitsch cât pentru o sãptãmânã la soare ºi lamare cât pentru un veac silviu mai întârzie un timp nedefinit circulã pe la liceul onisifor ghibuºi alte locuri sibiene mai cer o bere ºi alina vine

cu ea deîndatã alexandra stan e piþigãiatã ca o cãþea în cãlduri strâmtoratã sub gard în spate la masa de patru persoane celor trei tipi cuumerii goi sub maieuri ºi cu lanþuri la gât ºi laîncheieturi li se scurg balele în paharele de apãplatã vis a vis lângã magazinul de rochii demireasã trei graþii aºezate dupã înãlþime îºi ling îngheþatele de vanilie pe braþe cu gentuþe la care

le ridicã mereu toartele pe umeri una are tatuaje celelalte au pãrul lung în vânt alexandra taie lãmâisub privirile seci ale unui cãþel pipernict într-o bucãtãrie de studio ºi silviu nu mai vine ºi deasupra oraºului nostru natal se-adunã nori negri de furtunã ºi doamne ce s-a fãcut

de lumea asta cum zice filosoful vulgar ºi doamne ce plictisealã cum zice alina ºi berea ºi limonada curg în valuri pe ecran ºi în realitatea palpabilã

ce s-a fãcut doamne de sufletul meu subþire ºi blond ca berea ciuc ce se leagãnã lejer în paharul marca peroni ºi silviu care doamne nu mai vine

leahul

adevãrul e cã ne-am trezit cu el dintr-o datã la locul faptei transplantat cu trenul din boema bucureºteanã direct în boema sibianã muribundã ºi dintr-o datã cenaclurile ad-hoc de la casa frieda s-au transplantat în aerul tare al cenaclurilor de la pãltiniº ºi am înþeles repede cã dacã lipsea cineva la apel în provincia noastrã exilatã la marginea imperiului atunci leahul lipsea cu plutonul lui imaginar cu tot cu care a dezrobit pioniereºte crâºmele din rahova ºi ferentari unde ºade acuma prietenul nostru

bãrãganiccange – care dãunãzi mi-a telefonat de urgenþã: hai jeane la o bere la muzeu ºi aºa aº fi mers dracului acolo repede dar sunt vreo trei sute de kilometri pânã

la bucureºti ºi a doua zi când i-am spus cã am vorbit la telefon cu radu leahu m-a întrebat: ºi te-ai dus? ºi ce sã fac am zis cã da ºi el a mai zis bine ai fãcut cã te-ai dus ºi de asta te iubesc de nu te vezi

desprre dummnnezzeu

am fost singur la cafea ºi apã mineralã cu lãmâie ºi gheaþã am schimbat cu mioriþa câteva cuvinteapoi au venit doi amici ºi au cerut bere fãrã alcoolatunci am aflat cã tatãl unei fete cunoscute

s-a sinucis s-a aºternut tãcerea la masa noastrã era tristeþea faptului cã fiecare dintre noi avusese mai de demult sau mai de curând uite aºa s-a potrivitcâte un membru din familie care s-a sinucisºi unul dintre cei de la masã chiar a scris cartea frânghia înfloritã ºi cel de-al doilea a mai destins atmosfera spunându-ne cã bunicul lui

de pe la bacãu s-a spânzurat la vârsta de nouãzeci de aniera exact ziua de ºapte iulie când

se împlineau patru ani de când fratele meu bibe s-a sinucis dincolo de ocean unde plecase cu zece ani

în urmã sã-l caute pe dumnezeu ºi cu o lunã înainte pe ºapte iunie mi-a scris pe mail cã l-a gãsit în sfârºit dar cã aratã cu totul altfel decât ºi-a închipuit el ºi ne-am închipuit noi

vreodatã acasã în hipodrom pe strada luptei ºi elevi la 4

ºi apoi la 21ºi la munte la suru de balul bujorilor sau în formaþie de rock pe la toate balurile bobocilor ºi apoi el la bloc pe mihai viteazul ºi mai târziu în turniºor

la casãºi cu opelul ãla mare cu tracþiune pe spateºi la urmã mama în cartierul terezian la etajul doiºi decât mi-aº fi imaginat eu vreodatãmi s-a fãcut rãu atunci când mi-a scris despre dumnezeudar de scris nu i-am putut scrie ºi acum încã nu pot scrie nimicpentru cã ar trebui sã scriudespre moarte nici nu ºtiu dacã se poate scrie

Ion RaduVÃCÃRESCU

prozã

februarie 201310

La „nunta secolului“, AlNouãzeci ºi ºaselea a avutnouãsprezece ani. Pentruurmãtorii ºase, scribul l-a pier-dut din priviri ºi l-a regãsitextrem de greu. (Cât s-a maisperiat iarãºi scribul, îngrozit,pentru o vreme, cã l-a pierdutde tot! Pe urmã, bietul de el atrebuit sã se obiºnuiascã ºi cugândul cã insolitul personaj,deºi întotdeauna remarcat detoatã lumea, se fãcea nevãzutpentru lungi rãgazuri ºireapãrea doar atunci când aveael chef. Neîndemânaticul scribºi-a tot reproºat cã doar el sin-gur este vinovat cã aceastãbiografie are atâtea lacunefiindcã n-a fost capabil sãurmãreascã pânã la capãt un firdeja atât de aproape de con-temporaneitatea sa. Poate cã afost aºa, dar dacã, într-adevãr,Al Nouãzeci ºi ºaselea însuºise ascundea de multe ori?Pentru cã nu reuºea sã fie tottimpul ceea îºi dorea sã fie?Sau fiindcã uneori nu simþeasuficientã motivaþie pentrulaborioasele pregãtiri, caz încare prefera sã nu se arate înpublic, aºa cum s-a întâmplatde atâtea ori sã nu iasã dincamera sa de la ºcoala-internatpentru copiii din familii bogate?Complicat…)

Pânã sã-l regãseascã,scribul a dat doar de acteledivorþului din 1775. Aºadar,dupã „nunta secolului“, Peter-Pierre n-a rãmas decât cel multdoi ani împreunã cu „ºarpeleinterminabil“. („Cel mult doiani“, deoarece nu ºtim dacãdivorþul a fost consemnat imedi-at dupã ce drumurile celor dois-au despãrþit.) Ca de atâteaori, scribul a gãsit din nou cutotul întâmplãtor de acel act,atunci când începuse sã piardãorice nãdejde cã va puteamerge mai departe. „Întâmplã-tor“? Întâmplãtor numai înmãsura în care un ac se poategãsi într-un car cu fân doardatoritã hazardului. Dacã aajuns pânã aici cu lunga sapoveste, scribul crede cã nimicnu este întâmplãtor.

Înregistrarea divorþului nu s-afãcut într-un registru dinAustruo-Ungaria ºi nici în India,acolo unde a spus Al Nouãzeciºi ºaselea cã intenþioneazã sãplece. ªi unde scribul nu ºtie caPeter-Pierre sã fi ajuns vreo-datã. Înregistrarea divorþului s-afãcut la Bucureºti, în Principa-tele Române, care se pre-gãteau sã-ºi câºtige indepen-denþa de sub lunga stãpânireotomanã.

Pe urmã, firul dispare iarãºi.ªi reapare la… Paris. Sã neaducem aminte ce a notatscribul în Post Scriptum laBastonul Contelui: „Bãiatul celmai mare al lui Pip ºi al CristineiTheodora a devenit ofiþer. Aldoilea sãu fiu a practicat medi-cina la Viena, fiind un psihiatrurenumit. Al treilea bãiat a muritde copil, în 1823, într-o epi-demie de rujeolã, iar cele douãfete ajunse la maturitate s-aucãsãtorit la vreme, bucurându-se încã de o zestre conside-rabilã. Una a trãit la Milano,cealaltã în Sicilia, la Palermo ºila Messina. Cristina Theodora,

soþia lui Pip, a intrat într-odepresie din care nu a mai ieºitniciodatã“. Sã mai precizãm cãPip a fost Cel de Al Nouãzeci ºitreilea, „Înþeleptului Lombardieiºi al Piemontului“, pãrinteleMarelui General, care, la rândulsãu, a fost bunicul dinspre tatãal lui Peter-Pierre. Dacã despreSimon ºi despre Bruno, scribula vorbit mai mult, pe cele douãsurori ale acestora le-a ignorataproape în întregime. Ceacãsãtoritã în Sicilia a avut doicopii: Ugo Emanuele ºi RobertaLudovica. Ugo Emanuele, untânãr remarcabil, a ajuns ma-gistrat, însã n-a apucat sã secãsãtoreascã, murind la doardouãzeci ºi patru ani într-unduel. Roberta Ludovica, vãduvãde la patruzeci de ani, n-a lãsaturmaºi ºi, când s-a prãpãdit, i-atransmis întreaga avere Celuide Al Nouãzeci ºi ºaselea.Roberta Lodovica a rãmas ºi eaputernic impresionatã de „nuntasecolului“, la care MonsieurPeter n-a uitat s-o invite ºi peea. ªi pentru mãtuºa RobertaLudovica, acela a fost cel maistrãlucitor eveniment la care i-afost dat sã participe. Sigur, niciea n-a fost fitecine, în Sicilia nuera om sã nu-ºi scoatã pãlãriaîn faþa ei, însã acolo, laBudapesta, personalitãþile cucare a stat la masã au fost într-adevãr din crema lumii. Iarnunta însãºi… Pentru mãtuºaRoberta Ludovica, aceea areprezentat cãlãtoria vieþii…Totul s-a dovedit fascinant: ºidrumul, ºi escalele în cele maiconfortabile hoteluri, ºi politeþeaoamenilor, ºi noile rude dinUngaria… Ca sã nu mai vorbimde „nunta secolului“… Nepotulºi-a meritat din plin moºtenirea.

Moºtenire ce i-a venit luiPeter-Pierre chiar la timp: dejaîn 1874, banca bunicului a datfaliment ºi sinecura provenitãdin funcþia fictivã de directoradjunct al filialei din Viena aluat ºi ea sfârºit. Aºa cã, ovreme, Peter nu mai dispuneadecât de banii pe care-i primea– e adevãrat cã regulat - de launchiul Bruno, fratele celuilaltbunic. ªi cum nici „ºarpeleinterminabil“ nu mai dispuneade nici un venit, majoritateabijuteriilor ei (cu excepþiacoroanei) terminându-se cumult înainte de a-l întâlni pe AlNouãzeci ºi ºaselea, tânãrapereche a trebuit sã-ºirestrângã drastic cheltuielile.Ceea ce pentru Monsieur Peterera de neconceput. Deºiperechea formatã din elegantulbãrbat cu perucã aurie ºi înaltasa soþie nu putea trece neob-servatã niciunde, posibil ca dela restrângerea atât de severã aposibilitãþilor materiale sã fi por-nit ºi divorþul. Între falimentulbãncii ºi sosirea neaºteptateimoºteniri s-au scurs aproapedoi ani… De la falimentul bãnciiºi pânã la divorþ doar unul1.

Da, dar au mai trecut ºi alþiani, „Dandy de la Paris“ dis-punea iar de mulþi bani ºi totuºiscribul nu l-a mai regãsit decâtîn 1879. Din nou în capitalaFranþei. Despre cei ºase ani dela „nunta secolului“ ºi pânãatunci, au mai ieºit la suprafaþãdoar câteva date seci.

Precum ºi o scurtã întâm-plare petrecutã la Bucureºti, oîntâmplare în care figurile suntextrem de palide ºi doar intuiþiascribului - corectã sau nu – oaºeazã în cadrul poveºtii noas-tre. Sigur e doar cã întâmplareacu pricina a avut loc în anul1877, întrucât locotenentulJenicã Popescu, despre careva fi vorba, s-a întors în Valahiaînainte de mijlocul lui aprilie,aºadar înainte de 24 aprilie,când Rusia a declarat rãzboiTurciei. Locotenentul JenicãPopescu a fost la Viena cu unmesaj secret al guvernului de laBucureºti. Acolo a avut timp sãtreacã ºi pe la Bruno, trimis decãtre Peter-Pierre. Ceea cedovedea cã tinerii domni secunoºteau suficient de bine caofiþerul român sã fie primit defamilia Celui de Al Nouãzeci ºiºaselea. Locotenentul JenicãPopescu s-a prezentat ºi ladomeniul de pe Leopoldsberg.Unde a fost „acceptat cu multãafecþiune, în calitate de ferventadmirator ºi credincios amic“ alCelui de Al Nouãzeci ºi ºaselea.Din corespondenþa dintre loco-tenentul român ºi logodnica sa,domniºoara Lucilia Dascãlu,corespondenþã pãstratã pânãastãzi, aflãm cã domnul Jenicãi-a mãrturisit iubitei sale cã doarvremurile atât de tulburi, „cândeste nevoie mai mult ca oricândde patriotismul dus pânã la jert-fa de sine“, doar vremurile atâtde tulburi îl împiedicã sã re-nunþe pe loc la cariera militarã,spre „a nu se mai despãrþi nici oclipã de sublima sa iubitã“.

Într-adevãr, locotenentulJenicã Popescu, originar dinCraiova, pare sã fi fost primultânãr care a preluat manieradandy în Principatele Române.Deºi uniforma de ofiþer confe-rea un titlu de glorie ºi admiraþieprintre concetãþeni, Jenicãprefera sã aparã tot mai mult înpublic în civil, dar într-o costu-maþie îndelung discutatã cuMonsieur Pierre, care i-a de-venit model ºi maestru.Locotenentul a încercat sãintroducã ºi în portul militar ideinoi, dar disciplina cazonã nu i-apermis decât cel mult sã poartecâte o garoafã ataºatã la manta

ºi sã-ºi terorizeze companiacerându-le subordonaþilor ceamai riguroasã curãþenie a hai-nelor, controlându-le chiar ºilenjeria ºi introducând cursuride cum trebuie sã-þi porþi unifor-ma ºi cum trebuie sã te miºti îndiferitele ocazii. (ªi despreaceste cerinþe impuse trupeiavem dovezi scrise, superioriilãudând modul impecabil încare se prezenta la raport com-pania locotenentului JenicãPopescu, motiv pentru careacesta a fost citat de mai multeori pe ordinea de zi ºi propus,împreunã cu toþi oamenii sãi,pentru noul regiment de gardã.Numai cã destinul n-a vrut sã-lrecompenseze astfel pe logod-nicul domniºoarei LuciliaDascãlu, ºi nici Jenicã n-a maiapucat sã treacã în civilie ºi sãîmplineascã o „nuntã de vis“ înregia pregãtitã deja de min-unatul amic, Monsieur Pierre. O„nuntã de vis cum n-au avutfericirea sã vadã vreodatãbucureºtenii“ ºi cum nici nu sevor putea bucura niciodatã. La16 mai, România a declaratrãzboi Turciei ºi, fiind „nevoiemai mult ca oricând de patrio-tismul dus pânã la jertfa desine“, deja la 19 mai locotenen-tul se afla la Calafat, iar ladeschiderea propriu-zisã aostilitãþilor, s-a gãsit, împreunãcu compania sa, în avangardatrupelor române. (ªi despreacest lucru avem mãrturiiscrise, fãcând o impresie cutotul deosebitã defilarea oame-nilor lui Popescu prin Calafat, eipãrând, prin modul impecabil încare îºi purtau echipamentul,cã ar fi fãcut parte dintr-o altãoaste, comparativ cu feþeleinexpresive ºi uniformele jer-pelite ale coloanelor inter-minabile ale celorlalþi oºteni cese scurgeau spre Dunãre.„Compania locotenentuluiJenicã Popescu ar trebui sãdeschidã toate ieºirile în lumeale armatei noastre“ i-a scrisplin de mândrie comandantuldiviziei a IV-a, colonelulRosnoveanu, generaluluiGeorge Lupu.

Între timp, românii puteauvedea trupele ruseºti traversân-du-le þara. Le vedeau cu spe-

ranþã, dar ºi cu suspiciune, cape orice armatã strãinã aflatãpe teritoriul lor. ªi mai ales fap-tul cã imperialii n-au acceptatun tratat de cobeligeranþã, faptsubliniat de politicienii români, afãcut ca sentimentele localni-cilor sã fie împãrþite. Totuºi,aerul era altul în Principate ºirealitatea nouã a intrat ºi încase. Sigur, se mai putea beaun „cogniac superior“ ori o„cafea turceascã originalã“ înoraº, se mai discuta despreIndiile unde regina Angliei s-aîncoronat împãrãteasã oridespre turneul jocului cu min-gea de tenis de la Wimbledon,un eveniment monden ce nuputea fi comparat decât cuDerby-ul cu caii de la Epsom.(Tot în Anglia. De când cupresa, distanþele parcã nu maicontau: în doar câteva zile aflaiºi ceea ce se întâmpla departe,la apus, în Anglia ºi ceea ceavea loc departe, la rãsãrit, înIndia!) ªi domniºoara LuciliaPopescu, cu toatã starea derãzboi, îºi putea continua core-spondenþa zilnicã purtatã culogodnicul ei.

Cum ruºii nu s-au descurcatsinguri la Dunãre ºi primeledouã bãtãlii din asediul Plevneis-au soldat cu eºecuri, însfârºit, dupã ce Prinþul Carol ºiMarele Duce Nicolae ajung sãcreeze o armatã comunã,primele trupe româneºti, chiardivizia a IV-a a coloneluluiRosnoveanu, a trecut fluviul, la20 august, pe un pod de vase.Locotenentul Jenicã Popescu aparticipat ºi la cea de a treiatentativã de cucerire a Plevnei,dupã care a avut de pãtimit,fiind cât pe ce sã fie dat dreptdezertor. În faþa unui tribunalmilitar ad-hoc format din superi-orii sãi, ofiþerul a fost acuzat cã,în loc sã realizeze manevra deînvãluire care i-a fost ordonatã,a pierdut un timp preþios –„nepermis de lung chiar ºi în cir-cumstanþe de pace“ - pentruinspecþia de dimineaþa a com-paniei. Pânã la urmã, a fost ier-tat, iar locotenentul „a datdovadã cã a învãþat din lecþiace i-a fost aplicatã“ ºi s-aacoperit de glorie în urmã-toarea misiune, în luptele de la

Gheorghe Schwartz

Un dandyîn Balcani

ºi iarãºi la Paris

• Fragment din romanul AGNUS DEI, ultimul din ciclul CELOR O SUTÃ,în curs de apariþie la editura Curtea Veche.

prozã

februarie 2013 11

Rahova. Iar la atacul asupraredutei Griviþa 2, locotenentulJenicã Popescu s-a þinut decuvânt ºi ºi-a fãcut datoria faþãde patrie cu preþul vieþii.

Domniºoara Lucilia Dascãlun-a mai reuºit sã fie mireasaunei „nunþi de vis cum n-au avutfericirea sã vadã vreodatãbucureºtenii“, nunta deja înamãnunte pregãtitã – inclusivcu repetiþii - de cãtre „Dandy dela Paris“, nuntã în care imagi-naþia sa a înlocuit negresele ºinegrii de la propria sa nuntãcu… liliputani instruiþi de acumîn acel scop. „Nunta de vis cumn-au avut fericirea sã vadã vre-odatã bucureºtenii“ n-a maiputut avea loc ºi atunciMonsieur Pierre a vrut sãadapteze întregul spectacol la o„înmormântare cum n-au avutvreodatã prilejul sã vadã vreo-datã bucureºtenii“. Totul a fostde acum aranjat, pânã ºi cos-tumele liliputanilor înlocuite, iaropulenta rochie de mireasã ºivoalul lung vopsite în negru.Numai cã trupul eroului întârziasã soseascã. Pânã la urmã, nunumai „nunta de vis“, dar nici„înmormântarea cum n-au avutvreodatã prilejul sã vadã vreo-datã bucureºtenii“ n-a mai avutloc. Iar Dandy de la Paris a dis-pãrut ºi el2.

În 1879, scribul l-a reîntâlnitpe Al Nouãzeci ºi ºaselea laParis. Nu singur, ci cãsãtorit dinnou. Unde s-a însurat ºi unde afost între timp? (În India, sigurnu!) ªi, din nou, Peter-Pierre aprocedat cu totul altfel decâtsuntem obiºnuiþi: la Paris avenit cu un copil, un bãiat de unan. Copilul lui, însã nu ºi al noiisale soþii. ªi nici al „ºarpeluiinterminabil“. Bãiatul proveneadintr-o relaþie care a avut acestscop: de a se naºte un urmaºpentru Al Nouãzeci ºi ºaselea.O soþie însãrcinatã n-ar fi pututsã-l acompanieze pe Peter-Pierre în lume, aºa cum ºi-oimagina el. Aºa cã mama natu-ralã a bãiatului a fost doica lui.Care a însoþit soþii peste tot încãlãtoriile lor, dar nu ºi în pu-blic. Pãi, asta era: în public soþiiapãreau aºa cum voiau, iarcopilul avea parte de cea mai

bunã îngrijire acasã. „Acasã“care n-a fost decât un lung ºirde pensiuni ºi hoteluri.

Acum, dupã ce s-a liniºtit,scribul chiar nu poate sã înþe-leagã cum de nu l-a vãzut pe AlNouãzeci ºi ºaselea vreme deatâtea luni de cercetãri! Câttimp pierdut! Incredibil! Pãi, AlNouãzeci ºi ºaselea, ca sãspunem aºa, nu s-a ascunsdecât în propria-i identitate! Aºacum fondatorii de ºcoalã ºtiinþi-ficã ori culturalã, savanþi,filosofi, pictori etc. au iniþiatlungi turnee de promovare prinlume, aºa ºi acest întemeietorde nou stil de viaþã a cutreieratEuropa etalându-ºi doctrinaprin comportamentul propriu.Atât: numai prin comportamen-tul propriu. Bine, bunul cititor vaspune cã Peter-Pierre n-a fostnici pe departe iniþiatorul stiluluide viaþã dandy. ªi, ca de obicei,bunul cititor va avea perfectãdreptate. Doar cã scribul nucrede cã a existat un stil deviaþã unitar în cazul numeroºilordandy. Al Nouãzeci ºi ºaseleanu a cãutat tovãrãºia celebrilordandy, nu s-a referit la ei, ci aîncercat sã-ºi impunã propriileplãceri. Ajunºi în acest punct,alta era problema lui Peter-Pierre: ca sã promovezi ceva,trebuie sã urmãreºti un plan,trebuie sã te supui unui orar,trebuie sã-þi planifici activitateaîn domeniu. Or Al Nouãzeci ºiºaselea avea un singur plan:acela de a nu-ºi impune nicio-datã nimic, acela de a se delec-ta întotdeauna doar cu prezen-tul. ªi, totuºi, el a realizat acelturneu de promovare. Care n-afost ultimul.

ªi iatã ºi limitele evidente alescribului: numeroase chestiunirãmase în suspensie! De undese nasc mai multe întrebãri:cum de nu l-a vãzut scribul peDandy de la Paris, care peunde trecea, stârnea suficientecomentarii spre a nu putea fiignorat? ªi cine i-a fost cea dea doua soþie? ªi cu cine a fãcutcopilul? ªi pe unde a umblat întoatã acea perioadã? ªi…Scribul a îmbãtrânit ºi naraþi-unea sa a devenit tot maidezordonatã. Nu cu un ºir deîntrebãri ºi cu rãspunsuri de-a

valma se scrie o biografie!Sã le luãm, totuºi, pe rând.Dandy de la Paris nu-ºi

cãuta auditoriul, chiar dacã îºietala programatic felul de viaþã.Teoria sa era simplã ºi se putearezuma la douã propoziþii: „Nu-iimportant ce vezi, ci ceea ce îþiimaginezi cã vezi“, de unde ºiconcluzia: „sã te strãduieºti…sã reuºeºti sã nu ajungi nicio-datã la þintã!“. Cu culturã multpeste medie, deºi nimeni n-ar fiputut spune când ºi-a culesinformaþiile, Pierre pretindea cãse trage din Epicur ºi, ca ºiacesta, doreºte mai degrabã sãse satisfacã pe sine decât sãschimbe lumea conform ideilorsale. (Celãlalt „zeu“ declarat alsãu a fost Petronius: TitusPetronius – „arbitrul gustului“.)Însã, eliminându-ºi frânele, AlNouãzeci ºi ºaselea nu-ºiascundea nici orgoliul de a fiadmirat. Cât mai admirat!Cãlãtorind sub numele„Petronius“, el s-a fãcut remar-cat ori pe unde trecea. Dar deunde sã ºtie bietul scrib cãPetronius, „arbitrul eleganþei“remarcat în diferitele gazetelocale, ar fi fost una ºi aceeaºipersoanã cu Monsieur Pierre?A trebuit sã citeascã o relataredintr-o gazetã din Thesalonicdespre un personaj care semã-na izbitor cu „Dandy de laParis“ pentru a-l regãsi apoiîntr-un itinerar dezordonat, pecare doar astfel l-a putut recon-stitui. Confirmarea a venit ime-diat: personajul purta perucã. Înultimul sfert al veacului al XIX-lea! ªi, astfel, dupã lungi cãutãrinefructuoase, un „Aha Efect“ i-aadus din nou scribului liniºtea.

Urmãrind paºii lui„Petronius“, îl vedem pe AlNouãzeci ºi ºaselea zãbovindcâteva zile ori câteva… luni îndiferite oraºe din Balcani. Larãsãrit, mai departe de Izmir n-aajuns. Peste tot, devenea unclient sârguincios al aceleiaºicafenele locale, unde, dupãdoar câteva zile, era consideratun om de-al casei. Iar cândpleca în alt oraº, lãsa în urmãtineri ce au încercat sã-l imite,cât a fost acolo ºi sã-i preiarolul, când el era deja plecat.Balcanii cu lentoarea acþiuniloroamenilor locului i-au plãcut.Sigur cã a stârnit curiozitatea lavenire, dar dezaprobare nu. ªinu bãºtinaºii au trebuit sã-ladopte, ci, în mod ciudat, el afost cel ce i-a adoptat pe ei.Bãrbaþii din Balcani i-au plãcut.

ªi femeile din Balcani i-auplãcut. La Sarajevo a întâlnit obrunetã pe jumãtate ortodoxã,pe jumãtate magrebianã, „fe-meia cu cea mai subþire taliedin þarã“. Pãrinþii i-au murit con-taminându-se unul de lacelãlalt, iar ea le-a moºtenitprãvãlia. Numai cã deja pãrinþiinu erau bine vãzuþi în comuni-tate, pe de o parte din pricinaacelui mariaj mixt, pe de altãparte fiindcã se spunea cã tatãlfetei ar fi fost amestecat în totfelul de afaceri suspecte într-uncerc de infractori periculoºi.Omul nu a fost niciodatã acuzatdirect, însã renumele acelanegativ a persistat mereu. Numicã i-a fost mirarea Celui de AlNouãzeci ºi ºaselea când toc-

mai acolo, la Sarajevo, a dat deun evreu sefard cu numeleÞipor. Þiporii toþi sunt rude întreei, aºa cã ºi cel din Bosnia eranici mai mult, nici mai puþindecât veriºor cu administratoruldomeniului de pe Leopoldsbergde lângã Viena, locul unde acopilãrit Peter. De fapt, chiar ºiîntâlnirea lui „Dandy de laParis“ cu Þipor din Sarajevo n-afost una obiºnuitã. Cineva avenit fuga la comunitateaevreilor sã anunþe cã în vechiulcimitir de pe deal, un creºtin arfi fãcut amor cu o arãboaicã pelespedea de marmurã a unuimormânt sefard. Þipor a fostdesemnat sã afle cine au fostpângãritorii. Ceea ce nu i-a fostgreu, el fãcând parte, aºa cumscribul a sugerat, dintr-un cerccunoscut de interlopi, dinacelaºi cerc cu care a lucrat ºitatãl viitoarei soþii a lui„Petronius“. Când fãptaºii sacri-legiului au fost identificaþi,femeia a fost în pericol de a fisupusã triplei judecãþi, atâtdupã legile ºariei, cât ºi dupãcele ale oficialitãþilor creºtine.ªi ale furiei evreilor. Însã deºarmantul strãin cine sã selege?

Efectul a ceea ce ameninþasã se transforme într-un scan-dal extrem de neplãcut, maiales pentru femeie, a fost cã AlNouãzeci ºi ºaselea s-a cãsã-torit cu ea, ambii continuându-ºiscenele de amor pe aceeaºilespede funerarã. (Vechilemorminte sefarde seamãnã cuniºte canapele din marmurã, arecunoscut strãinul cu pe-rucã…, amintindu-ºi de o anu-mitã canapea dintr-o anumitãîncãpere de la Leopoldsberg.Tare seamãnã!) ªi, pentru casã rãzbune cu totul onoarea ter-felitã a noii sale soþii, MonsieurPierre a intenþionat un cortegiuislamo-creºtin de senzaþie princentrul oraºului într-o nouãnuntã spectaculoasã, darcomunitatea din localitate adevenit tot mai refractarã laideile lui Dandy de la Paris,prãvãlia femeii a fost devastatãîntr-o noapte, cei doi au înþelesavertismentul ºi au pãrãsit îngrabã oraºul.

La un an dupã aceea, s-anãscut Al Nouãzeci ºi ºaptelea.Monsieur Pierre i-a motivatsoþiei cã o sarcinã ar fi pututdãuna grav „celei mai subþiritalii din þarã“, minunãþie de careambii erau foarte mândri ºi pecare Dandy de la Paris a ºtiut s-oscoatã ºi mai mult în evidenþãprin artificiile vestimentare încare era un specialist atât deperfect. Copilul a fost imediatrecunoscut de cei doi soþi, învreme ce mama naturalã aacompaniat perechea ºi în con-tinuare în periplele ce n-au con-tenit pânã la Paris. (ªi în intimi-tate i-a însoþit, se ºoptea: ceitrei chiar ar fi obiºnuit sã ºidoarmã în acelaºi pat, el lamijloc, cele douã femei de oparte ºi de cealaltã.)

Deci, scribul a putut afla iti-nerarul ºerpuitor al drumurilorCelui de Al Nouãzeci ºi ºaseleapânã la sosirea în Franþa, unitinerar parcurs parcã dupãconvingerea cã drumul estemult mai important decât þinta,

astfel încât cei patru – AlNouãzeci ºi ºaselea, fiul sãu,soþia sa ºi bona3 – nu s-augrãbit nici o clipã sã ajungã lavreo destinaþie; am aflat cine afost cea de a doua soþie a luiMonsieur Pierre; mai greu afost sã ºtim amãnunte desprecea cu care a fãcut copilul,femeia care a acceptat rolul debonã în acel trio. Ea nu a fost înnici un caz þinutã în secret, ºidespre ea au circulat tot felul dezvonuri, cel mai persistent fiindacela cã ar fi fost descendentaunei familii importante, cã s-ar fiîndrãgostit nebuneºte ºi defini-tiv de Al Nouãzeci ºi ºaselea,fiind fericitã cã este acceptatã ºiîn continuare lângã bãrbatuladorat. Motiv pentru care a fostmulþumitã chiar ºi numai cupoziþia de bonã, de metresã ºide slujitoare a soþiei oficiale. Nude servitoare, chiar dacã fãceaºi munca unei servitoare, ci derudã în casã. ªi nici când nu vamai exista nici cea de a douasoþie a lui Dandy de la Paris,ea, mama Celui de Al Nouãzeciºi ºaptelea, nu va avea pretenþiide a-ºi îmbunãtãþi statutul,jucând încântatã aceleaºi roluriîn cea de a treia cãsnicie a luiPeter-Pierre. Figurã miste-rioasã, acea Fany va fi alãturide idolul ei pânã ce moartea îiva despãrþi.

______________

1 Scribul remarcã o noutate pentruCei O Sutã: Al Nouãzeci ºiºaselea este primul din ºir carea ajuns la un divorþ. (ªi, dupãcum vom vedea, chiar la douãdivorþuri…)

2 Când, dupã numai un an,domniºoara Lucilia Dascãlu ºi-a gãsit consolarea în cãsãtoriacu un funcþionar superior, ajunsmai târziu chiar prefect, a încer-cat sã-ºi convingã viitorul soþ sãrealizeze cu acela „nunta devis“, aºa cum a conceput-oMonsieur Pierre, viitorul soþ, cuaproape douãzeci de ani mai învârstã decât ea, neavândporniri romantice ºi fiind maiatent la cariera sa, n-a acceptatnici în ruptul capului acel spec-tacol. Totuºi, a lãsat femeia sãaparã într-un cadru foarterestrâns în opulenta rochie cer-nitã. „Dar sã nu vãd aici nici unpitic!“ a prevenit-o. ªi ea a tre-buit sã se supunã. În contra-partidã, doamna Lucilia a pututsã repete scena în dormitor, laprima aniversare a cãsãtoriei.ªi la urmãtoarele. ªtim astadintr-un exemplu – desigurnenominalizat – a lui KraftEbing pentru psiho(pato)logiasexualã.

3 Când ajungeau undeva, ceipatru deveneau cinci: MonsieurPierre angaja pentru trei zile oripentru trei luni, cum senimerea, câte un servitor pecare îl îmbrãca în livrea de valetºi care în perioada respectivãse numea Jean. Pe urmã, îndrum spre Franþa, prin Cipru,Malta, Sicilia, peninsula italicãîn zigzag, Elveþia ºi sudulGermaniei, au apãrut doigemeni, doi lachei permanenþi,doi Jean ce-l vor servi ºi laParis.

Preasfinþia Voastrã, vã rogde la început sã-mi scuzaþimodul abrupt de a vã invita sãrãspundeþi câtorva din nelã-muririle ori curiozitãþile pe caremi le voi permite de-a lungulacestui mic dialog. Aþi fostprimul cãlugãr care, imediatdupã 1989, a avut acces neîn-grãdit la Institutul parizian SaintSerge. Cu nuanþe vag polemice,aþi declarat: „Nu cred înRevoluþia din '89. N-a fost decâtuna, la crearea lumii, anume laNaºterea lui Hristos, restul suntmiºcãri populare, lovituripolitice, rãscoale“. Cât deactuale vi se par în conºtiinþaintelectualului de astãzi sen-surile Îndumnezeirii omului?

Într-adevãr, anul acesta seîmplinesc 22 de ani de cândplecând din centrul duhovnicescal spiritualitãþii ortodoxeromâneºti, am pãºit în centrul cul-tural parizian al Europei. Estecunoscut mirajul occidental ce aînfierbântat imaginaþia românuluidin acea epocã pentru care oriceprodus, de orice naturã ar fi fost,reprezenta un ideal interzis. Dinperspectivã duhovniceascã însã,din pãcate, timpul a dovedit cã li-bera circulaþie a valorilor, interfe-renþa culturilor, acþiunea secula-rizantã ce a mãcinat spiritul occi-dental au invadat ºi etosul româ-nesc postdecembrist.

În ceea ce priveºte afirmaþiamea, pe care aþi enunþat-o maisus, nu are câtuºi de puþin tentãpolemistã ºi dupã atâta timp îmimenþin poziþia definitã atunci, maiales cã dinamismul centrifug so-cio-politic actual demascã o crizãîn sinuosul drum al democratizãriiºi regãsirii identitãþii interbelice asufletului naþional. Este ca ºi cumnoul complex democratic ne-agãsit nepregãtiþi pentru a-l accep-ta sau tehnocraþii n-au gãsit for-mula fericitã care sã adaptezeprincipiile democratice la spirituluiromânesc autentic. De aceeaspuneam atunci, parcã intuindceea ce va urma ºi purtând înamintire cuvintele pãrinþilor dinvetrele sihãstreºti ale Neamþului,referitoare la acceptarea fãrã acri-bie a întregului compozit eterogenoccidental, cã adevãrata revoluþieºi singura, de altfel, în plan onto-logic uman este cea realizatã deLogosul divin în PeºteraBetleemului. Revelaþia betleemicãa fost, de fapt, o revolutio, oschimbare de sens al înþelegeriiaxiologiei valorilor, o rãsturnare aunui mod eronat de accepþie alumii. Mesia cel prezis de profeþieste Adam cel Nou, dupã chipul ºiasemãnarea cãruia omul devineunsul lui Dumnezeu ºi pe care tre-buie sã-l urmãm purtându-necrucea destinului îndumnezeiriinoastre. Este o palingenesis,adicã re-crearea omului ce aredeschisã perspectiva învierii.

Într-un mod deloc întâmplãtor,ºi ceea ce s-a întâmplat în 1989 aavut loc tot în perioada sãrbãto-rilor Crãciunului, însã entuziasmulsocial de atunci a sugrumat com-ponenta autentic religioasã aplãmezii fiinþei naþionale, iar acestfapt ar putea fi un rãspuns care sãsublinieze poate întârziereamaturizãrii intelectualului românîn toatã complexitatea mani-festãrilor sale socio-culturale ºipolitico-economice.

Venind dintr-o þarã declaratãfrancofilã, v-aþi întâlnit ºi cuparticularitãþi subtile ale teolo-

giei greceºti ori ruseºti. În ce aconstat sinteza acestor dateaxiologice? Care au fost câtevadin satisfacþiile duhovniceºtiale perioadei petrecute laParis?

Se cunosc destul de multeaprecieri erudite referitoare lacomponenta religioasã, ca parteconstitutivã în elaborarea etno-genezei poporului român. Acest„aluat“ din care a fost plãmãditãfiinþa naþionalã ne-a înzestrat cucapacitatea de sintetizare amoºtenirii latinitãþii ºi a creºtinis-mului apostolic de specificrãsãritean. Astfel, parodoxulromânesc al fiinþei conþine onto-logic contopirea sublimã aOccidentului latin cu Orientulbizantin, românitatea fiind o struc-turã binarã ce înfãþiºeazã unsuflet bizantin ce se manifestãprintr-un trup latin. MagnaRomania de altãdatã, de care vor-bea teologul grec IoannisRomanidis (1927-2001), dupãcãderea Costantinopului s-a con-tinuat în spaþiul mioritic al þinutu-lui carpato-danubiano-pontic, prinacel Byzance apres Byzance,care înseamnã eternizarea spiri-tului latin autentic în Orientulcreºtin. În ceea ce mã priveºte,dacã la începutul activitãþii melepariziene problematizam mani-festarea identitãþii mele spiritualeîntr-o lume secularizatã, inte-grarea în atmosfera cultural-reli-gioasã a intelectualitãþii ce activaîn cadrul Institutului Saint Sergemi-a descoperit o lume familiarãdin multe puncte de vedere.Pentru societatea elitelor capitaleieuropene a culturii, prezenþa spi-ritului mãrturisitor slav ºi a teolo-giei greceºti a însemnat rãspunsulpertinent la frãmântãrile exis-tenþialiste ale unei societãþi încãutarea lui Dumnezeu. Rigoareaºtiinþificã ºi spiritualitatea patris-ticã ºi-au gãsit formula idealã înspecial în aceastã oazã religioasãce respira autentic prezenþa lui

Dumnezeu. Dacã spiritualitatea ºicultura româneascã au constituito placã turnantã între spiritul gre-cesc ºi cel slav, în capitala plura-lismului cultural am fost nevoitsã-mi definesc identitatea teolo-gicã pentru a mã integra, fãrã sãmã disipez sau sã mã izolez, înspaþiul cosmopolit în care amajuns. Pentru mine personal,colaborarea cu marii teologi aidiasporei ruseºti ºi greceºti, dar ºidialogul cu elitele culturaleromâneºti au fost definitorii înceea ce priveºte împlinirea meacultural-religioasã.

Teza de doctorat aPreasfinþiei Voastre, redactatãîn limba francezã, a urmãrit oprezentare a gândirii PãrinteluiDumitru Stãniloae. Ce impact aavut acest demers asupramediilor Occidentale?

Scrierile Pãrintelui Stãniloaereprezintã sinteza modernã ateologiei patristice. Opera sarespirã prezenþa Duhului ºi nedeterminã sã intuim faptul cãautorul ei este un „teolog mistic“,în adevãratul sens al cuvântului.Opera Pãrintelui nu este doarrezultatul erudit al unei corecteînþelegeri ºi traduceri patristice, ciexprimarea fireascã a unui mãr-turisitor ce se situeazã în continu-itatea duhului patristic ºi neo-patristic ºi a unui inspirat careaºterne în scris teandrismulrelaþiei sale cu Duhul luiDumnezeu. Puterea sa de pãtrun-dere prin cunoaºtere a tainelor luiDumnezeu ºi de sesizare alucrãrii Lui în lume, prin vedereîntru nevedere, a avut ca rezultatnaºterea unei teologii vii, dinam-ice, pline de prospeþime, o teolo-gie cunoscãtoare ce conducespre îndumnezeire, confirmândcuvântul biblic: „ªi aceasta esteviaþa veºnicã: Sã Te cunoascã peTine, singurul Dumnezeu ade-vãrat, ºi pe Iisus Hristos pe CareL-ai trimis.“ (Ioan 17,3). Desigur

cã o astfel de teologie ºi un astfelde om nu puteau trece neobser-vate de un smerit cãlugãr dinacele vremuri postdecembriste,când braþul secular al totalitaris-mului ºi prigoana anticreºtinãcãzuserã. Simþeam o admiraþieprofundã pentru omul ºi teologulStãniloae, mai ales cã avusesemimensa ºansã sã-i stau în prea-jmã ºi sã-i savurez învãþãtura, fiela Sihãstria anilor 70, când, abiaieºit din temniþele comuniste,venea sã se întâlneascã cu mariimistici ai cunoscutei chinovii, fiedin Facultatea „Sf. Ecaterina“,unde descindea adesea sã neîmpãrtãºeascã din preaplinulexperienþei sale teologice. Cutoate acestea, preocupãrile meleîn momentul plecãrii în strãinãtateau fost legate de cunoaºterea ºiînþelegerea fenomenului secula-rizãrii ce ruinase aproapeOccidentul creºtin, iar de acum seextindea provocator ºi însprespaþiul românesc. Însã mareleteolog Olivier Clément m-a deter-minat sã îmi schimb opþiunile ºi înloc sã analizez pentru Ortodoxiecauzele care au condusOccidentul spre aceastã maladiegeneralizantã, am analizat per-spectiva deificãrii fiinþei umane înviziunea Pãrintelui Stãniloae ºiapoi am prezentat-o ca soluþiesalvatoare pentru ieºirea dinimpasul spiritual al omului mo-dern. Aceasta s-a întâmplat nu-mai dupã ce am obþinut binecu-vântarea ºi îndrumarea în reali-zarea planului lucrãrii de la însuºiPãrintele Dumitru Stãniloae, careîºi petrecea ultimii ani în viaþaaceasta. A fost prima tezã de doc-torat ce a abordat un aspect dinteologia marelui teolog, iar pre-zentarea ei într-un astfel de spaþiua însemnat deschiderea unuicâmp de lucru pentru noii teologi,români ºi strãini. Dacã lucrareamea a fost prima de acest gen,dupã datele pe care le deþin, laora actualã sunt peste 50 delucrãri de doctorat care abor-deazã diferite teme din operaPãrintelui.

Ce legãturã duhovniceascãeste între cunoaºtere ºi trãire?Se poate mântui omul înipostaza sa creatoare ºi prinelemente constitutive ale pro-priului univers imaginat?

Timpul în care trãim, în special,este unul ce stã sub semnulcunoaºterii, informaþia fiind cheiade boltã a devenirii umane întoatã complexitatea manifestãriisale. Totuºi, aº putea spune cãsetea de cunoaºtere cedinamizeazã preocupãrile omuluimodern exploateazã mai ales ori-zontalitatea înþelegerii sale, iar dinaceastã perspectivã el rãmâneoarecum prizonierul propriului ori-zont, riscând alunecarea spre unumanism antropocentric. Dinpunctul meu de vedere, omul îºidepãºeºte condiþia doar prinaccederea spre îndumnezeire,deci prin Hristos, Noul Adam.

Toate ipostazele culturale aleomului în istorie, fie cã vorbim deHomo erectus, de Homo faber, deHomo aestheticus sau Homoludens îºi gãsesc rãspunsul ieºiriidin orizontul mundanizant doar înHomo religiosus, care e un recep-tacol al cunoaºterii revelate ºideci poartã în sine toatã infor-maþia evanghelicã ce îl poate inte-gra în Hristos. Astfel, hristocen-trismul reprezintã soluþia salva-toare a ieºirii din criza în care indi-vidualismul ºi toate nuanþeledeiste contemporane l-au exilatpe om. O cunoaºtere cãreia îilipseºte latura misticã a meta-cunoaºterii poate eºua lamentabilîn pragmatism, utilitarism sauluciferism, iar perspectiva ei numai este una salvatoare, ci devas-tatoare. ªi într-adevãr, acesta arputea fi rezultatul separãriicunoaºterii de exprimarea con-cretã a ei în actul trãirii cotidiene.Teologia patristicã a exprimatîntotdeauna soluþia combinatã acunoaºterii ºi trãirii, vorbinddespre trãirea cunoscãtoare saudespre înþelegerea experimentatãa singurului adevãr care este„Logosul întrupat în istorie“, ca sãfolosesc expresia arhicunoscutã apoetului Ioan Alexandru. Chiar înepoca circulaþiei mirabolante ainformaþiei, omul spiritual moderne necesar sã-ºi adapteze propriilecapacitãþi la singurul Adevãr ceeste Acelaºi pentru toþi ºi diferitpentru fiecare - ºi anume Hristos.

Care este marea ispitã a cul-turii? Ce momente/posturi îl potconduce pe omul cult cãtreratarea þintei?

Matricea autenticã a culturiieste cultul Bisericii. Sã nu uitãmcã românul a început sã silabi-seascã þinând în mâini cãrþile decult în pridvorul Bisericii. ªcoalaromâneascã este de fapt prelun-girea pridvorului Bisericii în spaþiulpublic. De aceea cele douã insti-tuþii emblematice pentru culturaromâneascã nu se pot separa,sunt legat ontologic. În momentuldesprinderii culturii de izvorul eiprimordial, ea s-a umplut de vid,nemaifiind plinã de ceea ce, defapt, îi dãdea sens existenþial. Înmomentul actual, marea ispitã aculturii este sincretismul ce în-cearcã, asemenea unui tãvãlug,sã uniformizeze ºi sã anuleze eto-sul intrinsec fiecãrei culturi înparte. Transferul cultural ºi inter-culturalitatea nu au întotdeaunaun efect reconfortant. Noi nenaºtem cu o identitate foarte binedefinitã, ce include nu doar carac-teristicile somatice ºi apartenenþafamilialã, ci mai ales pe cele reli-gioase ºi de neam. Aºadar, întrexenofobie ºi sincretism cultural,trebuie sã alegem calea de mijloc,aureea mediocritas, a conservãriitezaurului cultural moºtenit încontextul dialogal interculturalmodern. Astfel, mai ales pentru fiiiduhovniceºti ai neamului româ-nesc aflaþi în spaþiul european sauoriental în care-ºi desfãºoarã

interviu

februarie 201312

P.S. Ioachim Bãcãuanul:

„Hristocentrismul reprezintãsoluþia salvatoare a ieºirii din crizã“

activitatea, existã riscul asimilãriiculturale ºi al dizolvãrii ade-vãratelor valori naþionale, cum arfi familia, neamul, credinþa.

Îmi aduc aminte de bucuriasupremã prilejuitã de lecturacãrþii Pãrintelui DumitruStãniloae „Sfânta Treime sau laînceput a fost iubirea“.Raportându-ne la realitãþilesocietãþii de astãzi, pânã în cepunct iubirea poate tolera rãul?

Oricât de apreciativ am dialogareferitor la opera PãrinteluiDumitru Stãniloae, nu am reuºidecât în micã mãsurã sãexprimãm adevãrata sa valoare.Opera sa este monumentalã ºistrãluceºte în toatã complexitateasa tematicã. În ceea ce priveºtecartea enunþatã de dumneavoas-trã, ea este, dincolo de dimensiu-nile ei reduse, o carte de cãpãtâi,un produs al maturitãþii sale teo-logice ºi spirituale, apãrutã în anultrecerii sale în transcendentuldivin (3 nov. 1993), iar aceastamã face sã mã gândesc la faptulcã în anul pe care l-am început seîmplinesc 110 ani de la naºtereasa ºi 20 de ani de la naºterea înceruri. Cu siguranþã numele sãutrebuie sã stea alãturi de cele aleteologilor ale cãror opere le-atradus ºi teologhisit.

Cred cã fundamentul întregedificiului teologic al pãrinteluieste iubirea intratreimicã, ce semanifestã personal ºi invitã fiinþaumanã la comuniune teandricã.Dacã „iubirea a fost de laînceput“, atunci ea este totul întoate, singura realitate ce trebuiesã anime Universul, integrându-ldialogului cu Dumnezeu.Pãrintele Stãniloae subliniazã fap-tul cã lumea este operã a iubirii luiDumnezeu destinatã îndum-nezeirii, iar Sfântul EvanghelistIoan îl defineºte pe Dumnezeu cafiind Iubirea (I Ioan 1,14), singuravirtute care nu poate fi anulatã devreo schimbare ºi care ne poateintroduce în veºnicia luiDumnezeu (II Cor. 13,13). Tot cea fãcut Dumnezeu pentru om afost o continuã jertfã pe altaruliubirii, de aceea ºi Pavel Apostolulspune cã nimic nu-l poatedespãrþi de aceastã iubire.

Raportat la societatea ºiaccepþiunile moderne, iubirea di-vinã rãmâne aceeaºi, Dumnezeufiind neschimbabil, iar iubireacreºtinului modern e necesar sã

fie asimilatã celei divine. Trebuiesã iubim aºa cum Dumnezeu ne-aiubit pe noi, cu o iubire respon-sabilã ºi nu pãrtinitoare, selectivã;cu o iubire responsabilã ºi mãrtu-risitoare. Iubirea lui Dumnezeueste una jertfelnicã; El ne-a iubitpânã la moarte cu o iubire nebu-nã, cum spune Paul Evdokimov.Cred cã acestea ar trebui sã fie„limitele“ iubirii pentru omul con-temporan.

În ce mãsurã reuºeºte arta ºifrumosul sã ne conducã cãtretranscendent ºi eshatologic?

Pentru filosofia platonicianãanticã, binele, adevãrul ºi frumo-sul erau categorii estetice ºimorale ce vorbeau explicit despretranscendentul divin ºi mediauoarecum cunoaºterea de tipmaieutic. În momentul în care fru-mosul ºi arta se autonomizeazã,atunci se îndepãrteazã de pu-terea lor catharticã ºi capãtã for-me ce, din aceastã perspectivã,exprimã particularitãþi antropo-morfe. Astfel, principii ca cel de„artã pentru artã“, sau toate pro-dusele artistice ale miºcãrilor cul-turale ale secolului al XX-lea:suprarealismul, dadaismul etc.atestã tocmai predominanþaamprentei pur umane asupra uni-versului creat. Frumosul ºi ade-vãrul reuºesc sã aibã valoaresoteriologicã doar în ipostaza detransmiþãtoare sau de oglindire areligiosului. În mãsura în care fru-mosul artistic reflectã prezenþainsuflatã a lui Dumnezeu, el poatesã mã apropie de Dumnezeu sausã mã conducã spre El, însã, dedeparte, icoana este „chipulNevãzutului“ în faþã cãreia euîntrevãd, ca printr-o fereastrã,Logosul zidirii, pe Alfa ºi Omega.

Cultura româneascã abundãde creaþii artistice pline de sevãreligioasã ce exprimã setea deAbsolut a artistului ºi aici aº amintidoar pe câteva: poemul Christ, allui Eminescu, Coloana Infinituluia lui Brâncuºi, Psalmiiarghezieni sau concepþia despreCunoaºtere a lui Blaga.

Raportat la neam, exprimãconceptul de identitate o reali-tate corozivã, pieziºã?

Aºa cum aminteam anterior,este dificil sã reziºti ca persoanãsau neam în faþa suflului occiden-tal al globalizãrii ºi aceasta cu atâtmai mult cu cât existã astãzi, însocietatea noastrã, o oarecaretendinþã de asimilare a iubirii deneam cu cea de patriotismdesuet. Nu cred cã abdicarea înfaþa tendinþelor sincretiste occi-dentale este soluþia ieºirii noastreca neam din aceastã prelungitãperioadã de tranziþie. Cred cã tre-buie sã ne orientãm spre propriileºi autenticele valori naþionale,deoarece doar aºa vom putea sãrecâºtigãm identitatea naþionalãce ne-a recomandat în istorie.Pãrintele Stãniloae a recunoscutaceste valori ºi le-a identificat cafiind „Ortodoxia ºi Românismul“,cele douã componente ceîntregesc profilul nostru ca neam.Sã nu uitãm cã ne-am dobânditidentitate naþionalã dupã Hristos,ne-am format dupã Evanghelia luiHristos ºi tot aºa am supravieþuit.Rolul esenþial de salvgardare aidentitãþii spiritual-culturale a unuineam multimilenar, încadratastãzi în hotarele unui super-stateuropean, revine nu numai cleru-lui erudit sau liderilor politici, ci ºi

intelectualilor laici ieºiþi din spiþaunui popor eminamente religios.Toþi trebuie sã conºtientizãmnecesitatea redãrii strãlucirii ºilocului pe care le-a avut poporulromân în istoria antecomunistã.

Ce aþi dori sã mai realizaþi peviitor pentru Biserica luiHristos?

Multe! Dar c’est Dieu qui dis-pose a ceux que je propose! Amîncercat în toatã viaþa sã amconºtiinþa lucrãrii sinergice.Pentru cã Dumnezeu ne-a datnouã, oamenilor, sã cunoaºtemtrecutul, sã trãim prezentul ºi sãne plãnuim viitorul, ca fiecarefiinþã conºtientã, mi-am creionat ºieu câteva idealuri. ªtiu cã ide-alurile sunt ca stelele, care, chiardacã sunt aºa de îndepãrtate ºinu le putem atinge, totuºi ele neghideazã calea în noapte sau înaceastã „vale labirinticã“ în carene miºcãm. Aºa ºi eu, câte nu aºmai vrea sã fac, din câte trebuiefãcute, pentru Biserica pe care oslujesc, pentru neamul din carefac parte, pentru eparhia aceasta,pentru… pentru…! Însã numaiDumnezeu ºtie cât îmi este dat sãîmplinesc. Cum nu aº vrea sãorganizez, în calitate de ierarh alacestei eparhii, târnosirea cate-dralei „Înãlþarea Domnului“ de laBacãu, care, acum 12 ani, abiamijea din pãmânt, dar în tot acesttimp ºi-a creionat deja silueta îninima urbei bãcãuane, ca de altfelºi-n inima mea!? Cum nu aº vreasã ajung sã trãiesc, în aceastãviaþã fiind, proclamarea canoni-zãrii celui mai erudit episcop alacestei eparhii, Melchisedecªtefãnescu, sã-i scriu monografiaºi imnografia, cum am fãcut-opentru atâþia sfinþi ai neamului,eveniment de care mã ocup înmod sistematic de 12 ani!? Cumnu aº vrea sã-mi dea Dumnezeutimp sã încheiem editarea, în pre-mierã, a Omnia scrierilor episcop-ului Melchisedec (aprox. 25 vol.)!?Sau cum nu aº vrea sã organizezaducerea acasã, la Bacãu, deunde îºi trage obârºia, amoaºtelor Sfântului Cuvios Antipade la Calapodeºti!? Cum nu aºvrea...!? Cum nu aº vrea…!?

O! am atâtea proiecte în planpastoral-misionar, administrativ-gospodãresc, social-caritabil, cul-tural-religios, liturgic sau editorial,încât mi-ar mai trebui ceva dintimpul acesta efemer sã leîmplinesc, însã, încã o datã,numai Dumnezeu ºtie câte-misunt date sã realizez.

Dar cea mai mare ºi nobilã do-rinþã, care mã mistuie ºi vreau sã-mi fie îndeplinitã de Dumnezeu, lasfârºitul acestui parcurs terestruîn Biserica Lui de pe pãmânt, esteaceasta: vreau sã mã mântui-esc! Mult aº vrea sã ºtiu cã atun-ci, când mã voi întâlni cuDumnezeu, Cel în Treime lãudat,faþã cãtre faþã în transcendentuldivin, El, Eternul Judecãtor, sã Serecunoascã în chipul Sãu hristicpe care l-a sãdit în mine dintruînceput ºi în faptele pe care le-amîmplinit spre preamãrirea Lui.Asta aº vrea…!

Vã mulþumesc pentru ama-bilitatea ºi cuvântul ziditor, fieca toate acestea sã va bucure ºisã ne bucure deopotrivã!

Interviu realizat deMarius MANTA

Cel interesat de rãdãcina cuvântului – sã recunoaºtem, provo-cator de stãri dintre cele mai neobiºnuite – aflã de latinesculpopular dolus (cu rotacizare) „durere“, în relaþie cu dolere „adurea“. E atestat de Tetraevanghelul din 1574 ºi dispune de 21de sensuri. „Dicþionarul limbii poetice a lui Eminescu“ (coord.,Tudor Vianu) din 1968 oferã patru grupe semantice: „dorinþã pu-ternicã de a vedea pe cineva sau ceva“, „suferinþã din dragoste“,„nãzuinþã“ ºi, respectiv, „poftã“. Combinaþiile prezente în operaeminescianã sunt cu dor „pãtimaº“ („Sã ne iubim cu dor“), apierde dorul „a uita“ („Vei pierde dorul de pãrinþi“), dor de moarte„dragoste pãtimaºã“ („Îndulcind cu dor de moarte“), de dor „iubit“(„þara mea de dor“), a-i creºte (cuiva) inima de dor, a nu încãpeade dorul (cuiva) etc. Derivatele (dori, dorinþã, dorit, doritor) sunt ºiele surse de comunicare liricã în poezia ºi proza eminescianã.

Un eminescolog mai puþin cunoscut, dar, dupã opinia noastrã,suficient de valoros pentru a intra în rândul exegeþilor autorului,este Ioan Þicalo, care ne oferã un studiu aparent univoc (mono-grafia unui termen – „Dor... în concepþia lui Eminescu“), în fapt ocuprinzãtoare analizã a ramificaþiilor ºi reflexelor ideatice pe carele cunoaºte câmpul semantic propriu nostalgiei, proiecþiei mito-logice, coborârilor în autohton.

Trei pãrþi are lucrarea, fiecare cu subpuncte lãmuritoare: dorulca fundament al sufletului românesc, cu privire specialã asuprapoeziei iubirii; „înstrãinarea micã“ ºi „înstrãinarea mare“ (parteaI); dorul la M. Eminescu, „de la ºocul morþii la dorul de moarte“,cu accente speciale pe „Luceafãrul“, ca „probã poeticã supremãa dorului eminescian“ (partea a doua); dorul de libertate, tratânddespre patriotism ca formã de „înveºnicire a neamului“, despre„partidul roºu – motivul augmentãrii dorului eminescian pentru opatrie eternã“, ca ºi despre dorul de Bucovina ori de „libertateacostiºelor transilvane“.

Cartea se citeºte cu plãcere ºi folos intelectual. Cu primeledouã pagini, ca „Argument“, ne întâmpinã copilul, adolescentul,tânãrul avid de cunoaºtere revelatã Ioan Þicalo. Cititorul e astfelavertizat cã îl aºteaptã o lucrare revendicatã din convingerile reli-gioase ale autorului, exprimate cu decenþã ºi pricepere: „Fiul luiDumnezeu, coborât ºi coborându-se pe Pãmânt, la plinireavremii, a readus prin jertfa Sa, prin Sfânta Evanghelie ºi Sfinþiicare L-au urmat zestrea dorului, susþinut de atunci de Bisericã ºide Sfintele sale Taine“.

Poate cel mai relevant subcapitol este cel destinat dorului demoarte, în care discutã un text mai puþin comentat, Mortua est!,„capodopera marilor întrebãri fãrã rãspuns“ (Aurel Petrescu),„cea mai de seamã realizare elegiacã pe fond erotic din literatu-ra românã“ (Doru Scãrlãtescu). Interesantã ne apare nouã, celorde dincolo de hotarul secolului XX, gândirea poetico-filozoficã petema unitãþii corp-suflet. Eminescu – ne spune Ioan Þicalo –„noteazã undeva, în cel mai pur spirit creºtin, cã sufletele suntfiinþe de îngeri înamorate; cu cât mai mult îl iubeºte sufletul pecorpul sãu, cu atâta omul e mai virtuos“ (p. 197).

Discursul lui Ioan Þicalo e al unui filolog bogat în lecturi, topiteînsã în magma propriei conºtiinþe. O expresie a acestei realitãþieste ºi finalul cãrþii, unde un comentariu lingvistic (Mihai sauMihail?) este prilejul de a plasa o volutã perfect credibilã: Mi-ha-il, „cu o silabã în plus ºi cu hiat, având un accent înaripat, zvâc-neºte, dincolo de vreme, în înaltul cerului, pentru a rãmâne acoloîntru eternitate“ (p. 232).

De puþinã vreme, UNESCO a declarat doina bun de patrimo-niu universal. Dacã va cerceta ºi plinãtatea dorului, pentru a-levalua cu etalonul mãreþiei, va avea în cartea apãrutã în 2012 la„Biblioteca Mioriþa“ din Câmpulung Moldovenesc un suport utilpentru a crea binomul doinã-dor.

Ioan DÃNILÃ

interviu

februarie 2013 13

Pentru limba noastrã

Dorde Eminescu

biografii

februarie 201314

N. 22 martie 1948, înPuciosa, judeþul Dâmboviþa.Actor. Fiul Marietei, casnicã, ºial funcþionarului Ionel Baltag acopilãrit în oraºul natal, undeºi-a început ºi studiile, urmândcursurile ªcolii Nr. 1 (azi, MihaiViteazul) din localitate. În pos-tura de liceean s-a aflat pentruînceput la Târgoviºte, dar ba-calaureatul l-a susþinut laBacãu, unde, între 1967 ºi1969, a activat ca solist demuzicã uºoarã în orchestra, peatunci celebrã, a Casei deCulturã a Sindicatelor „VasileAlecsandri”, la rândul ei unadintre instituþiile cele mai per-formante la nivelul þãrii. Înaceastã ipostazã a izbutit sã fieselecþionat în finala FestivaluluiNaþional de Muzicã Uºoarã dela Mamaia, pe care a ºicâºtigat-o, în 1969, cu melodiaIubirea cea mare de FlorinBogardo. Deºi piesa a devenitîn scurtã vreme ºlagãr, iar cari-era ca interpret se anunþa unastrãlucitã, a dat curs unei altepasiuni a tinereþii, fiind admis înacelaºi an la cursurile de acto-rie ale Institutului de ArtãTeatralã ºi Cinematograficã„I.L. Caragiale”. Repartizat laclasa profesorilor George DemLoghin ºi Dem Rãdulescu, nu arenunþat în totalitate la pre-ocupãrile muzicale, urmând înparalel cursuri de canto clasiccu renumita profesoarã FloricaOrãscu, avându-i printre colegipe vedetele de azi, AngelaSimilea ºi Mihai Constantinescu.Alãturi de îndrãgita solistã, darºi de alte nume importante alemuzicii uºoare româneºti(Mihaela Mihai, PompiliaStoian, Dan Spataru, OlimpiaPanciu, Marius Þeicu, CornelConstantiniu, MargaretaPâslaru, Constantin Drãghici,Doina Badea º.a.), a avutºansa sã fie inclus cu piesa Terog, ai rãbdare cu mine deElly Roman, în acompania-mentul Orchestrei Radiodi-fuziunii Române, dirijatã deSile Dinicu, pe discul 2 al albu-mului Parada ºlagãrelor, edi-tat de Electrecord (EDC 678).Un ºlagãr aflat ºi în prezent înmare vogã, postat ºi accesatde mii de ori pe site-urile muzi-cale ºi îndeosebi pe reþeauayoutube. În pofida acestor suc-cese, la care adãugãm repre-zentarea cu brio a României,alãturi de Dida Drãgan, laFestivalul Mlade Hlastow de laGottwaldow (Cehia), primaiubire a pãlit în favoareaThaliei, absolvind IATC-ul în1973, dupã ce a interpretat pescena Studioului Casandra, înregia lui George Dem Loghin,rolurile Directorul închisorii, dinpiesa Autorul moare azi deAlexandru Mirodan, Contele,

din Evantaiul de Carlo Goldoniºi Cheewerr, din Vînãtoareade vrãjitoare de Arthur Miller.Repartizat la Teatrul „MihaiEminescu” din Botoºani, a avutºansa sã fie distribuit în roluricomplexe, ce i-au pus în va-loare calitãþile actoriceºti, atâtde cãtre regizorul instituþiei,Eugen Traian Borduºanu(Bãdiþa Vasile - Pupãza dintei, dramatizare de IonDamian, dupã Ion Creangã,Curtezanul - Micul infern deMircea ªtefãnescu, Ciuoranul -Dacã toþi copacii ar fi la fel deFrancisc Muntanu, Grig -Steaua fãrã nume de MihailSebastian, Roles - RegeleBurebista de MirceaAlexandrescu), cât ºi de cãtrealte nume importante ale di-recþiei de scenã româneºti. Afost, astfel, rând pe rând,Murgu, în Vlaicu Vodã deAlexandru Davila (regia MirceaCorniºteanu), Orbul -Frumoasa fãrã corp de VictorHîlmu, ªtefan Valeriu - Joculde-a vacanþa de MihailSebastian (regia, Zoe Anghel-Stanca), Castris - Patima roºiede Mihail Sorbul, Mareºalul -Ines de Castro de AlejandroCasona, Stroici - AlexandruLãpuºneanu de VirgilStoenescu, Enachi Porfiriþa -Cantemir Bãtrânul de NicolaeIorga, Procurorul - Simfoniatinereþii de GheorgheBãrbulescu, Tiberiu Vidra(regia Constantin Dinischiotu),Silviu Mora - Trãdãtorul deªtefan Berciu (regia CristianMunteanu), Jaromir - Decebal,Mureºanu - Mureºanu, ambelede Mihai Eminescu (regia IonOlteanu), Inginer Vasiliu - Unproces posibil de AlexandruMirodan (regia CazimirTãnase), Minodor Cocîrlan -Cer cuvântul de DragomirHoromnea (regia AncaOvanez-Doroºenco), Silvestru

Trandafir - Dezertorul deMihail Sorbul ºi Ilie Gãjãlie -Rãfuiala de ªtefan Berciu(regia Magda Bordeianu), pen-tru acesta din urmã fiind rãs-plãtit ºi cu Premiul pentru celmai bun rol episodic la Fes-tivalul Teatrelor din Moldova(Botoºani, 1977). Dupã o primãevadare la Bacãu, când înoctombrie 1979 a interpretatrolul lui Bilã, din Doi pentru untango de George Genoiu(regia Constantin Dinischiotu),a peregrinat pentru scurtãvreme prin Teatrul Naþional dinCluj-Napoca ºi Teatrul de Statdin Constanþa, optând apoi de-finitiv pentru Teatrul DramaticBacovia (azi, Municipal), undedin 1980 a dat viaþã la zeci deroluri, de mai micã sau maimare întindere. Aici i-a întru-chipat, între alþii, pe Tipãtescu,din O scrisoare pierdutã(regia Radu Beligan), NaeGirimea - D’ale carnavalului(regia, Mircea Corniºteanu),Jupân Dumitrache - O noaptefurtunoasã (regia DumitruLazãr Fulga), Trahanache, în Oscrisoare pierdutã (idem), dincelebrele piese caragialiene,Tartuffe - Tartuffe de Moliere,Paratov - Fata fãrã zestre deA.N. Ostrovski, Ippolit -Revelion la baia de aburi deEmil Braghinski ºi EdgarReazanov, Agentul - Hanul dela rãscruce de HoriaLovinescu (regia I.G. Russu),Miºa - Jocuri crude de A.N.Arbuzov (regia Mircea Marin),

Baldovian - Suspiciunea deªtefan Oprea (regia GeirunÞino), Sir Andrew - A douã-sprezecea noapte, Jacques -Cum vã place, ambele de W.Shakespeare (regia RazvanDincã), Asesorul Brack -Hedda Gabler de H. Ibsen,Charles Bovary - DoamnaBovary... sunt ceilalþi deHoria Gârbea (regia BogdanUlmu), Maiorul - Jocul de-avacanþa de Mihail Sebastian,Regele Berenger - Regelemoare de Eugen Ionescu, El -Livada de portocali de YosefBar Yosef (regia GheorgheBalint), Heruvim ºi Caruþaºul -Requiem de Hanoch Levin, El- Priveliºte minunatã de S.Mrozek (regia AlexanderHausvater), Avocatul Krogstad- Nora de H. Ibsen, Regele -Oamenii cavernelor de W.Saroyan (regia Dumitru LazarFulga), Jerry - Podurile de visale New York-ului de W.Gibson (regia: NaeCosmescu), Profesorul de mu-zicã - Romanul adolescentu-lui miop de Mircea Eliade(regia Diana Iliescu) º.a. Deºin-a cunoscut decât câtevareprezentaþii, prilejuite decomemorarea a cinci veacuride la trecerea la Domnul aVoievodului ªtefan cel Mare ºiSfânt, distribuirea sa în rolulacestuia din Sãptãmânapatimilor de Paul Anghel(regia Gheorghe Balint) l-aîndreptãþit pe criticul teatralBogdan Ulmu sã-l includã în

galeria de „interpreþi celebri” aipersonajului, din care nulipsesc C.I. Notara, GeorgeCalboreanu, Teofil Vâlcu,George Cozovici, SergiuTudose, Petre Ciubotaru,Costel Constantin, CornelNicoarã º.a., tot aºa cumevoluþia sa în rolul Iona, dinpiesa omonimã semnatã deMarin Sorescu (regia DumitruLazãr Fulga), i-a determinat pecronicari sã-i compare partiturasusþinutã de unul singur cu ceasimilarã aparþinând maestruluiRadu Beligan, dar în „Contra-basul” de Patrick Suskind. Me-morabilã rãmâne ºi Chiriþa, ju-catã în travesti în spumoasa co-medie a lui Vasile Alecsandri,cu care a fãcut turnee înPolonia ºi Republica Moldova,ca de altfel ºi prezenþa sa îndistribuþiile pieselor Fuga deTrista Tzara ºi Regele moarede Eugen Ionescu, itinerate deTeatrul Bacovia în Franþa,unde de asemenea s-au bucu-rat de aprecierea publicului ºi apresei de specialitate. Succesede public au cunoscut, toto-datã, spectacolele Iona, laFestivalul de Teatru „ElviraGlodeanu” de la Târgu Jiu ºi laFestivalului Naþional de TeatruProfesionist „Liviu Rebreanu”de la Bistriþa, Requiem ºiLivada cu portocali, laFestivalul de Teatru „AvramGolfaden” de la Iaºi, Regelemoare, la Festivalul Naþional alTeatrelor Populare „Ion Luca”de la Vatra Dornei, la acestadin urmã ca invitat special. Înmemoria spectatorilor au mairãmas, de asemenea, recitalulEminescu de la Botoºani(regia Ion Olteanu), versiunearadiofonicã a spectacolelorFemeia Cezarului de Ion Luca(regia Constantin Dinischiotu),preluat de la Teatrul Bacovia ºidifuzat în 5 episoade consecu-tive, Rãzboi cu Troia nu seface de Jean Giraudoux (regiaDan Puican) ºi Scene dinviaþa lumii mari de N.V. Gogol(regia Ion Vova), cu reluãri laRadio România Cultural, pre-cum ºi rolurile sale din pelicu-lele cinematografice Nu fil-mãm sã ne amuzãm (regiaIulian Mihu), Pe aici nu setrece (regia GheorgheVitanidis) ºi Vis de ianuarie(regia Mircea Veroiu). Ca orãsplatã a celor peste treidecenii ºi jumãtate dedicatescenei, în aprilie 2009 a primitDiploma de Societar deOnoare al Teatrului Bacovia,iar în februarie 2011, titlul deCetãþean de Onoare alMunicipiului Bacãu.

Cornel GALBEN

Personalitãþi bãcãuane

Petru Viorel Baltag

• ªtefan Pristavu – Vile la Sovata

comentarii

februarie 2013 15

Filosoful, scriitorul, istoricul ºicriticul literar bucovinean VasileGherasim (1893-1933) s-a mani-festat ca o personalitate com-plexã ºi curajoasã, deºi a avut oviaþã scurtã. S-a nãscut în comu-na Marginea, judeþul Suceava,într-o familie cu posibilitãþi ºiambiþii intelectuale ºi artistice.Dupã ce frecventeazã cursurileliceale la Suceava, în 1915 îºiîncepe studiile superioare laUniversitatea din Viena. Aici,timp de trei ani, studiazã pentruo scurtã perioadã filologia, apoise orienteazã spre filozofie. În1918, nemaiputând face faþã pri-vaþiunilor impuse de rãzboi, seîntoarce în þarã ºi va continuastudiul filosofiei la Universitateadin Cernãuþi, studiu pe care îl vafinaliza în 1919, când obþine ºititlul de doctor în filozofie. κiurmeazã apoi cariera didacticãºi publicisticã, în domeniilefilosofiei, istoriei ºi criticii literare.Rãmâne o prezenþã activã ºi petãrâmul creaþiei literare, mani-festându-se ca poet, prozator ºitraducãtor.

În domeniul filosofiei, VasileGherasim, deºi este puþin cunos-cut, a intenþionat sã-ºi elaborezeun sistem propriu, de orientareenergetist-vitalistã, în strânsãlegãturã cu valenþele etnice.Dintre studiile realizate, amintescdoar câteva: „Sistemul energiilorconºtiente“ (în revista Junimealiterarã, nr. 4-6/1928); „Etnicul înfilozofie (spre o filozofieromâneascã)“ (în revista GlasulBucovinei, iulie 1928); „Spre onouã orientare în filozofie.Filosofia vieþii“ (Editura GlasulBucovinei, Cernãuþi, 1928). Darpentru un plus de aproximare alocului ocupat de VasileGherasim în filosofia româneas-cã, meritã reþinutã ºi însemnareafãcutã de George Muntean: „În1932, când va candida pentrupostul de profesor al universitãþiicernãuþene va fi preferat altora,dintre care unii vor ajunge numenotorii în filosofia româneascã aacestui secol (candidau N.Bagdasar, D. D. Roºca ºi V. Uþã,comisia fiind alcãtuitã din IonPetrovici, Leca Morariu,Romulus Cândea, TraianBrãileanu ºi Alexandru Ieºan)“(George Muntean, „Prefaþã“ lavolumul Vasile Gherasim, „MihaiEminescu“, Editura Junimea,Iaºi, 1977, p. 10).

Cultura filosoficã ºi talentull-au stimulat pe Vasile Gherasimsã se afirme ºi ca un valorospoet, ca prozator, ca istoric ºicritic literar, ca autor de studii deliteraturã comparatã, ori ca autorde studii cu caracter pedagogic.Spiritul sãu îºi pãstreazãtinereþea, prospeþimea ºi bucuriade a trãi în tot ce face. κitrãdeazã înclinaþia cãtre fantas-tic, atât în poezie, cât ºi în prozã.Iar în textele cu caracter peda-gogic militeazã pentru înfãp-tuirea unor mari proiecte de cul-tivare a poporului. Ca istoric lite-rar ºi critic, Vasile Gherasim ascris despre Alecsandri,Caragiale, Slavici, Sadoveanu,Rebreanu, Blaga, Iorga ºiPârvan. Dar mai ales a scrisdespre Eminescu, pe care îl ve-nera ca pe un adevãrat tutore ºidespre care credea ca este„columna pe care se va ridica în

viitor templul filosofiei române“Sã nu uitãm cã prin eforturile„Ligii culturale din Cernãuþi“ (acãrui membru ºi preºedinte afost ºi Vasile Gherasim), la 17decembrie 1930 a fost dezvelitbustul lui Eminescu (operã asculptorului ieºean R. P. Hette)în parcul Arboroasa din Cernãuþi.Cu aceastã ocazie, VasileGherasim a spus: „Am aºezatacest monument aici, în acestloc, pentru ca, fiind vãzut dintoate pãrþile, sã fie un continuustimulent la mai mult idealism îngânduri, la mai multã dezintere-sare în acþiuni ºi la mai multãsinceritate în vorbe…“ („Junimealiterarã“, nr. 9-12/1930, p. 404).

Ca eminescolog, VasileGherasim s-a manifestat înîntreaga sa viaþã, atât cât a fostposibil, la timpul respectiv.Urmãrind aceastã laturã a activi-tãþii sale, George Muntean îlconsiderã deschizãtor de dru-muri („Vasile Gherasim, pionieral eminescologiei“, în Revista deistorie ºi teorie literarã nr.2/1976). Tot George Muntean aîngrijit apariþia volumului „MihaiEminescu“ (Studii ºi articole), laEditura Junimea, Iaºi, 1977, încolecþia „eminesciana“, undesunt adunate scrierile lui VasileGherasim despre Eminescu, înmarea lor majoritate. Acestvolum, care este însoþit de oamplã ºi autorizatã prefaþã, sem-natã de George Muntean, va fi ºisursa de referinþã pentru textulcare urmeazã.

Primul studiu în care VasileGherasim abordeazã opera emi-nescianã a apãrut în revista„ªcoala“ din 1.XII,1921 ºi se inti-tuleazã „Eminescu în serviciulºcoalei“. O ocazie pe care exe-getul ºi-a creat-o pentru ademonstra, printre primii, vocaþiapedagogicã a poetului-cugetã-tor. Este un studiu foarte intere-sant, însã în textul acesta nu voireþine, din articolul respectiv,decât o judecatã generalã, pri-vind personalitatea lui Eminescu:„Firea lui Eminescu nu era sãrãmâie la suprafaþã, ci, întâlnindo problemã, sã intre pânã înmiezul ei“ (p. 28). Chiar ºi numaidin aceastã observaþie rezultãcapacitatea de angajament ºi deluptã a autorului Luceafãrului,dupã cum rezultã ºi perspectivaîn care exegetul va soluþionaproblema pesimismului emines-cian, de care se va ocupa înperioada imediat urmãtoare.

Aºadar, urmãtorul text deexegezã eminescianã, scris deVasile Gherasim, se intituleazã„Influenþa lui Schopenhauerasupra lui Eminescu“. Este unstudiu mai amplu, redactat laCernãuþi în 1921 ºi publicat înrevista „Transilvania“, nr. 10-12/1923, dar cuprins, desigur,de cãtre George Muntean, ºi în

volumul scos la Junimea în1977, volum la care sunt fãcutereferinþele care urmeazã. Unstudiu asupra cãruia va trebui sãpoposim mai mult, întrucât aici,Vasile Gherasim, deºi se situa laînceputurile eminescologiei, aintuit corect cã nu poate fi înþe-leasã filosofia lui Eminescu dacãnu este clarificatã relaþia acestu-ia cu marile spirite universale,printre care ºi Schopenhauer.

Pregãtindu-ºi studiu, VasileGherasim trece în revistã, maiîntâi, felul în care era pusã pro-blema de cãtre ceilalþi exegeþi. ªiconstatã: „Unii cercetãtori – ºiprintre ei, chiar foarte însemnaþi– nu s-au sfiit sã spuie cã operamarelui nostru poet este un copilal filosofiei schopenhaue-riene“(p. 34). Ceea ce însemna:1) „pe Eminescu nu ni-l putemaltfel gândi, decât ca discipoldevotat al lui Schopenhauer“ (p.34); 2) „peste întreaga operã apoetului planeazã o întunecoasãumbrã de pesimism ºi melanco-lie“ (p. 34). În legãturã cu aceastãformã de înþelegere a pesimismu-lui eminescian, Vasile Gherasimdã ca exemple cazurile oferitede Ar. Densuºianu, TituMaiorescu (parþial) ºi, mai alescazul lui B. P. Haºdeu. Cuîndreptãþire, Vasile Gherasimconstatã cã existã ºi o a douamodalitate de a explica pesimis-mul eminescian, pe care o ac-ceptã la fel de puþin. Este vorbade modalitatea încercatã decãtre C. Dobrogeanu-Gherea,cel care credea cã pesimismullui Eminescu este produsulmediului social, la care este cir-

cumscrisã ºi poziþia mai veche,cea din 1912, a lui N. Zaharia. Înschimb, Vasile Gherasim credi-teazã mai mult poziþiile lui IlarieChendi ºi I. Scurtu, privindrelaþia lui Eminescu cuSchopenhauer. În acest sens, elscrie: „Cel mai mult îmi pare cãs-au apropiat de adevãr IlarieChendi ºi Ion Scurtu. Amândoi,cercetând cu deamãnuntuloperele tipãrite ºi pe celerãmase încã în manuscris, auputut sã-ºi formeze o pãrerejustã despre raportul dintrefilosofia lui Schopenhauer ºipoetul Eminescu“ (p. 36). Înîncheierea acestei pãrþi pregãti-toare, autorul mai aminteºte, cape simple încercãri de soluþio-nare a problemei, poziþiile formu-late de I. Pãtrãºcoiu, M. Djuvara,poetul Cerna ºi I. Borcea.

În partea a doua a studiului,Vasile Gherasim prezintã o sinte-zã a filosofiei lui Schopenhauer.„Dupã Schopenhauer lumea aredouã laturi: una e cea metafizi-cã, care e Voinþã, cealaltã e ceavizibilã, e lumea ca reprezen-tare. Între amândouã pururi sevârã trei fenomene: spaþiul, tim-pul ºi cauzalitatea – eterneleatribute ale fenomenelor trecã-toare din lumea vizibilã. Con-ºtiinþa noastrã e prea slabã, pen-tru ca sã rãzbatã prin þesãturaacestor întreite obstacole ºi sãajungã pânã la miezul realitãþii;ea trebuie sã se mulþumeascãcu coaja acesteia, cu lumea vizi-bilã, pe care o cunoaºte, numaisub raportul cauzalitãþii, extinsãîn spaþiu, ºi diferite întâmplãri dinea înºirate succesiv, în timp“

(pp. 37-38). Altfel spus, filosofialui Schopenhauer se vrea,înainte de toate, o metafizicã.Dacã Immanuel Kant a stabilit înce condiþii ºi în ce limite este po-sibilã metafizica, Schopenhauer,discipolul sãu, pretinde cã îldepãºeºte ºi încearcã sã o edi-fice, pornind de la convingereacã metafizica este o nevoie aomului, care vine imediat dupãnevoia fizicã. În acest scop,Schopenhauer încearcã sã evi-denþieze dimensiunile fiinþeiumane, prin raportare la cele-lalte forme de viaþã. ªi pleacã dela constatarea cã doar omul esteîn stare sã se mire de propria-iexistenþã. Intelect au ºi ani-malele, dar la acest nivel intelec-tul ºi voinþa nu sunt încã suficientde divergente, pentru a se întâl-ni în actul mirãrii. Abia prin om, odatã cu apariþia raþiunii ºi aconºtiinþei, esenþa ultimã anaturii (voinþa de a trãi în obiec-tivitatea ei) se trezeºte la re-flecþie, se mirã de opera sa ºi seîntreabã ce este. Din aceastãreflecþie ºi din aceastã uimire senaºte nevoia metafizicã, proprienumai omului, ceea ce însemnãcã omul este un animal metafi-zic, cum spunea Schopenhauer.

Dar conºtiinþa este numai uninstrument pe care ºi-l creeazãvoinþa, pentru a-ºi atinge scopu-rile sale. Dar ce este voinþa? Po-trivit doctrinei lui Schopenhauer,voinþa este principiul ultim allumii, esenþa universului, careare ca finalitate conservareavieþii. Voinþa este prin excelenþãvoinþã de viaþã, explicaþia porni-rilor, tendinþelor, instinctelor,nãzuinþelor ºi strãduinþelor, esteprezenþa egoismului, a instinctu-lui de conservare. Aceastaînseamnã cã oamenii nu se potiubi, ci, dimpotrivã, trebuie sã seurascã. „Pesimistul filosof spunecã oamenii sunt ca aricii care, întimpul iernii, fiindu-le frig, ar vreasã se apropie unul de altul pen-tru a se încãlzi reciproc, darã,încercând sã o facã se înghim-pã, unul în spinii celuilalt; astfel,sunt necesitaþi sã meargã iarãºiîn rãceala care domneºte pre-tutindeni, în jurul lor. Un pro-cedeu care se repeteazã neîn-trerupt. Ghimpii ar însemna, laom, egoismul ºi rãutatea înnãs-cutã, iar rãceala ar fi plictiseala:între aceste douã penduleazãomul necontenit“ (p. 40).

Pornind de aici pot fi desprin-se cu uºurinþã soluþiile posibile lamarile probleme ale existenþei,precum sensul vieþii, problemafericirii, rolul femeii etc. Cãcinicãieri în lumea aceasta „nu sepoate întâmpina o þintã idealã, oþintã moralã; deci la ce sã maiexiste lumea, la ce sã mai existefiinþele din ea? Suntem puºi înfaþa unei alternative: sau trãim ºisuferim – însã fãrã rost -, sau nedesbãrãm de viaþã, ucizându-nepe încetul, sistematic, ºi scãpãmastfel de veºnice suferinþe.Schopenhauer s-a decis pentrumaxima: e mai bine a nu fi,decât a fi!“ (pp. 44-45).

(va urma)

ªtefan MUNTEANU

Vasile Gherasim despreoptimismul lui Eminescu (I)

• ªtefan Pristavu – Bujori

ateneu

februarie 201316

Miza cãrþii „Evreul stereotip.Schiþã de istorie culturalã” –cristalizarea imaginii evreului,atât în ceea ce-l priveºte pesine însuºi, cât ºi în percepþiageneralã asupra lui în spaþiuleuropean – este de actualitate,ea fiind mereu adusã în atenþiadezbaterilor culturale mai vechiºi mai noi. Or, actualitateafavorizeazã conþinuturile ideo-logizate, studiile culturale,postcoloniale, de gen ºi ima-gologia. Pentru a nu fi acuzatãcã emite judecãþi/prejudecãþidintr-o perspectivã partizanalã,Viorica S. Constantinescu sesprijinã pe texte consacrate (ºiîn sens religios) care au iritat lavremea scrierii lor ºi încã iritã ºiastãzi atât pe evrei, cât ºi pecreºtini. Autoarei i se pare cã,pe bunã dreptate, în dinamicaconturãrii unei imagini despreevrei, abordãrile se succed învaluri, în prim plan venind cândabordarea extrinsecã, cândcea intrinsecã: „De unde vineaceastã incompatibilitate (une-ori absolutã, în unele perioadeale istoriei europene comune)între evrei ºi ne-evrei? [...]/Cert este faptul cã ruptura din-tre «noi» ºi «ei» – care arecauze mult mai adânci, dincoloºi dincoace de conºtient – nueste la fel cu o duºmãnie oare-care între popoare vecine sauminoritãþi conlocuitoare, ea seplaseazã mai curând în dome-niul socio- ºi psihopatologiilor.ªi dacã ar dispãrea ultimulreprezentant al acestui vechipopor, megaloman ºi umil înacelaºi timp, ce s-a autointitu-lat «ales», dar s-a descrismereu pe sine ca mizer ºi cul-pabil, respingerea lui arrãmâne atâta vreme cât în noiiudeul, instalat în fapt prinmorala, moravurile, credinþacreºtinã – nu va înceta sã nechinuie conºtiinþa vinovatã.Toleranþa de care s-au bucuratevreii în spaþiile de civilizaþieneeuropene, neeuropenizateºi necreºtine, ne face sã cre-dem cã nu vom înceta sã lovimpervers, prin ei, creºtinul din

noi care ne tortureazã în sub-teran chiar dacã l-am acceptatconºtient. Vina iudeului este ºiaceea de a ni-l fi dat ºi luat peIisus”.

Discuþiile asupra identitãþiietnice sau de rasã apar înmomentele de crizã majorã –cum a fost acela al modernitãþiiºi cum este acesta, actual, alintegrãrii europene – atuncicând o comunitate este sau sesimte ameninþatã în integri-tatea fiinþei sale de stereoti-purile ce þin de mecanismelepersecuþiei. Sunt voci caresusþin cã spiritul însuºi al uneiculturi este exprimat mai binede alogeni decât de pãmânteniºi aceasta pentru cã minori-tatea transcende mai lesniciosdecât majoritatea perimetrulunei identitãþi culturale circum-scrise. Mã gândesc în primulrând la un probabil angajamentintim de a asuma un complexde inferioritate din partea celuicare se simte privit ca un strãinºi, în consecinþã, devine foarteatent la „dicþia” lui.

Se demonstreazã de-a lun-gul cãrþii cã orice imagine iden-titarã provine din conºtienti-zarea unui Eu raportat la unAltul, a unui „aici” raportat la un„acolo”, imaginea configuratãfiind, la rândul ei, expresia, li-terarã sau nu, a unei deosebirisemnificative între douã reali-tãþi culturale. Evreul nu este unaltul numai din perspectivaceluilalt, ci ºi din propria saperspectivã. În calitate de con-strucþie socioculturalã, ambi-guitatea figurii celuilalt implicã

ºi ambiguitatea celui care ocreeazã. Oglindã ºi element decontrast, el este, în acelaºitimp, strãin pentru evrei ºievreu pentru strãini. Astfel,celãlalt este ºi nu este un altsine însuºi.

Viorica S. Constantinescuinsistã asupra faptului cã, înlumea modernã, punctul devedere asupra identitãþii iudai-ce reprezintã o problemã spi-noasã, întrucât, chiar dacã potfi consideraþi evrei toþi membriiacelor grupuri care se autode-finesc drept evrei – într-orelaþie pozitivã cu tradiþiile for-mulate de cãtre legile iudais-mului fundamentate pe teme-iuri religioase, limba ºi altereglementãri devenind aproa-pe insignifiante ca element dis-tinctiv – rãmâne o dificultateserioasã, de ordin prejudicial(în sens juridic, care trebuie sãpreceadã judecata), ºi anumedacã existã o identitateiudaicã, dacã existã un omevreu. ªi totuºi, problema iden-titãþii evreieºti este relativnouã, ea neexistând în vremeacreºtinismului medieval, cândevreii erau ceilalþi prin definiþie.Pe atunci se ºtia cine erauevreii ºi, de fapt, stereotipurilegenerate în interiorul creºtinis-mului medieval au fost persis-tente ºi dupã iluminism, antiiu-daismul teologic fiind substituitde antisemitismul rasial ºi cul-minând cu holocaustul nazist.Astfel încât factorii determi-nanþi în formarea identitãþiievreieºti contemporane i-auconstituit Iluminismul, anti-semitismul ºi apariþia StatuluiIsrael.

Cultura europeanã le-aprilejuit evreilor o asimilarestereotipã (în sens etimologic,de amprentã solidã), iar nu unaelaboratã (chiar dacã varãmâne întotdeauna un rest deetnicitate, acesta trebuie lãsat

cu generozitate, în virtutealegitimului drept la diferenþãculturalã). Acolo unde nu a exi-stat acel conservatorism spe-cific ghetourilor, în astfel deîmprejurãri de eterogenitateculturalã deloc turbulentã sesi-zarea specificitãþii cere o marefamiliaritate cu spiritul iudaic.Altfel, dãm rãspunsuri intuitive(autoarea fiind conºtientã deacest lucru) iar nu clare ºi uni-voce (care ar putea ducetotuºi, uneori, la acuza derãspândire a convingerilorrasiste ºi anti-asimilaþioniste).

O implicitã concluzie majorãa demersului este aceea cãrelativitatea rãmâne o carac-teristicã omenescului – arealunde soluþiile nu pot fi cate-gorice, iar afirmaþiile se cuvinemereu a fi revizuite într-undomeniu þinând de percepþiaindividului / grupului asupra luiînsuºi, precum ºi de cea a unuigrup diferit asupra sa. ªi pebunã dreptate: „În fond ce ne-aîmpiedicat ºi ce i-a împiedicatºi pe evrei sã simþim o stareinterioarã de afinitate ºi sã nutrebuiascã sã mimãm, de celemai multe ori, ºi noi ºi ei, cã ne-am suporta? Rãmâne doarresemnarea: antisemitismul caºi anticreºtinismul fundamen-taliºtilor iudei sunt psihofe-nomene sau poate fenomeneexplicabile. Ceea ce am scrispânã acum nu-i decât o con-semnare de fapte a cãror expli-caþie este zãdãrnicie asumatã:Cum s-a putut ca miracolulmântuirii prin iubire sã producãmiracolul «mântuirii prin urã»?”Prin datul ahasveric înscris îndestinul sãu, omul de carte prinexcelenþã care este evreul n-asuferit, pe unde a fost nevoit sãumble, efectele aculturaþiei ºi,prin urmare, nu i se poate con-tura profilul psihologic al emi-grantului obiºnuit. Este dificul-tatea pe care o întâmpinã ºi

Viorica S. Constantinescu încercetarea sa.

Drama alogenului þine dealte resorturi intime ºi exte-rioare, de identitatea lui topitã.Nu existã scriitor evreu de niciolimbã europeanã (la limitã,doar un israelian ar puteadeveni astfel); mai mult, elpoate poseda dublã sau multi-plã cetãþenie literarã. De-a lun-gul timpului, evreul ºi-a conser-vat ºi valorificat tradiþiile uneipatrii îndepãrtate ºi chiar ima-ginare datoritã reacþiei pe carea trebuit s-o opunã stimulilorostili. Ceea ce i-a ºi permis sãsupravieþuiascã demonizãrii lacare a fost supus. Uneori a ºiuitat cã face parte dintr-un exo-grup, dar endogrupul a avutmereu grijã sã-i aminteascãcine este. Aºa încât dubla luiapartenenþã a intrat periodic încrizã identitarã. În orice caz,mesajul din finalul cãrþii esteoptimist: „Iudaismul, creºtinis-mul ºi islamul – toate trei religiipaternaliste au fost genera-toare în anumite perioade aleistoriei lor post-biblice de sis-teme comunitare sau stataletotalitare? ªi de stereotipuri ºistereotipii. Ar fi interesant decomparat evreul stereotip alcreºtinilor cu creºtinul stereotipal iudeilor; musulmanul ste-reotip al creºtinilor cu creºtinulstereotip al musulmanilor etc.Poate cã din confruntarea«imaginilor» cu realitatea arrezulta o «metanoia» necesarãcare sã ne trezeascã dineresuri. Dar ar dispare din fun-dalul obscur în care trãieºte,«evreul etern», «creºtinuletern», «musulmanul etern»?Ar birui oare cuvântulApostolului Pavel: «ªi a fãcutDomnul dintr-un singur tot nea-mul omenesc» (Fapte 17, 26)?Atunci ar putea muri ºiAhasverus, iar la întrebarea«Ce mai e nou în Europa?»,am putea rãspunde: «Anti-anti-strãinismul, omule»!”

(fragmente din prefaþala cartea „Evreul stereotip.Schiþã de istorie culturalã”,

de Viorica S. Constantinescu,în curs de apariþie

la Institutul European Iaºi,în traducerea în limba

spaniolã a lui Eugen Hac)

Vasile SPIRIDON

Mântuireaprin urã

Despre artããScriitorii actuali vorbesc uneori despre

zãpezi unor oameni ai deºertului.Multe debuturi ajung direct în apele mena-

jere ale literaturii.Poeþii marilor abisuri dau autografe pe cer.Atenþie! Tot ce crezi poate fi folosit împotriva

ta!Unele talente sunt timpurii, altele – doar

banale ejaculãri precoce.Capodoperele artei surprind câte ceva din

hãrþuiala dintre om ºi absolut.Postmodernismul transformã omul unic într-un

act mimetic.Inspiraþia îl viziteazã pe creator doar când

este racordat la masa de travaliu.Arta încearcã sã administreze insomniile

planetei.Fundamentalã în artã este împlinirea, nu

succesul.

Arta surprinde mai pregnant decât istoria,anormalitãþile lumii.

Alexandru cel Mare a „ polemizat ” culturaorientalã cu înþelepciunea greacã.

Arta nu poate salva lumea, ci doar câtevainsule de adevãr ºi de speranþã.

Marii artiºti nu încap în cuºca unei generaþii.Fãrã un Mecena generos ºi competent,

cenaclul împãratului Augustin (Horaþiu,Vergiliu, Ovidiu) se scufunda în uitare.

Poezia espectoreazã cenuºa din suflete.Arta îºi schimbã din când în când look-ul, nu

esenþa.Cititorii simt cã scriitorii au trecut de la

seducþie la viol.Vasile GHICA•• ªªtteeffaann PPrr iissttaavvuu –– FFllooaarreeaa ssooaarree lluu ii

O rrevellaþie

O revelaþie a generaþieitinere o constituie operele luiªtefan Pristavu, peisagist derigoarea gamei ce demon-streazã un lirism conþinut, binedomesticit, dar plin deadâncime, el fiind ºi un autorde naturi statice remarcabile.

Ion FRUNZETTI

Senntimenntull nnativall cullorrii

Detractor al realismului pre-car, ªtefan Pristavu îºitranspune impresiile culese peviu în conexiune cu un anumeideal de frumuseþe ºi exigenþestilistice proprii, care fac din el,cu deosebire în peisajele deiarnã, despre care se va maivorbi, un pictor în deplinaaccepþie a cuvântului, eliberatde povara detaliului nesemni-ficativ ºi de obsesia inerteifidelitãþi faþã de motiv, la elvãdindu-se predilecþia pentru omuzicalitate de o rarã limpidi-tate, incitantã afectiv ºi raþionalca, de altfel, ºi de sentimentulnativ al culorii.

Grigore V. COBAN

Atmosferra poeticã

Iremediabil îndrãgostit denaturã, el cultivã cu precãderepeisajul, în special priveliºtilenaturale ºi aºezãrile omeneºtidin zonele montane, limitrofeBacãului, vãdind o mare slãbi-ciune dar ºi o remarcabilãînzestrare îndeosebi pentruipostazele hibernale ale aces-tora...

Exuberanþa cromaticã dintablourile cu flori, prospeþimeaºi lirismul lor ca ºi atmosferapoeticã, plinã de reverii, pecare o degajã, ne dezvãluie oaltã faþã a paletei lui ªtefanPristavu.

Claudiu PARADAIS

Unn monnogrrafsennsibillall peisajullui molldav

ªtefan Pristavu este unartist deosebit de prolific, cunumeroase participãri lasaloanele republicane, dar ºicu dese întâlniri cu publicul dinMoldova. Avem de-a face cuun artist deosebit de înzestrat,pentru care peisajul constituieo temã predilectã, având pen-tru asta o disponibilitatesufleteascã, o disponibilitateafectivã. De altfel, nu cred cãexagerez prea mult afirmândcã ªtefan Pristavu este unuldin monografii sensibili, foartedotaþi ai peisajului moldav, deciun om care s-a apropiat depeisajul oraºului în caretrãieºte, dar mai cu seamã s-a

deschis cãtre poezia molcomãa peisajului, fie de la MãguraBacãului, de la Berzunþi sau dela Tescani. Existã în toateaceste lucrãri un fior liric au-tentic, o plãcere de a comunicasensibil cu niºte interlocutoriideali, pentru cã întotdeaunasufletele se întâlnesc ºivibreazã acolo unde e vorbade culoare, de formã ºi de cenu, de un anumit mister alnaturii. Tocmai acest misterîncearcã ªtefan Pristavu sã-ldescifreze din perspectiva pic-turii, a acelei picturi care, cumºtim de la Luchian încoace, adevenit un suprem omagiuadus pãmântului românesc.

...În totul, identificãm exis-tenþa unei creaþii a emoþiei ºivalorii, a calitãþii ºi idealuluidomestic care stã atât de bineunui artist al colocvialitãþii ºigenerozitãþii.

Valentin CIUCÃ

Aceastã llume

a nnoastrrã toatã...

ªtefan Pristavu cautã firulînalt, albastru, nu contor-sioneazã, nu sparge oglindapentru a recompune dificultos,cãznit. Peisajele, mutate pepânzã, cu emoþia omului careiubeºte profund casele, dru-murile, lumina cãzând pezãpadã, pe frunze, sunt

coborâre de aripã pe la noi.Prietenul meu se uitã frumospeste lume ºi îi e de-ajuns fan-tasticul ei, miracolul ei, pe câtne stã în putere sã-l desluºim.La ªtefan Pristavu ºi umbrelesunt albe! Uneori, cu chipul luide Avram Iancu, pare sã seîncrunte, dar firea-i blândãcautã izvodiri care învãluie,ºoptesc, nasc poematic sune-tul pur. Sfios, ceremonios, sin-gur cu singurãtatea lui, singurcu efluviile lui, spaþiul trecepeste ramã, mãrginindu-seblând. Lumea nu-i fãcutãnumai din contradicþii, numai

din spinii holerei, numai dinfracturi care, de fapt, mãrturi-sesc o filosofie a derizoriului.Vigoarea la ªtefan Pristavuvine din echilibru, din firesculcelui care, spunând bunã ziua,aºteaptã tot o asemeneaurare! Lucrãtor de subþire,tablourile sale sunt transpa-rente, ca un þurþure în iarnã seîmbatã în ele lumina. De pe lanoi fiind, el seamãnã numai cuel ºi a merge cu suflet înalt princatedralã, înmiresmãri te prindsmerite.

Octavian VOICU

Unn pictorr all ierrnnii:

ªtefann Prristavu

Mã întorc iarna în Bacãu, ºio regãsesc, îl regãsesc privindprin fereastra deschisã pe pic-torul ªtefan Pristavu.

De ce iarna?Pentru cã în lipsa

coroanelor bogate în culori,cerul devine mai mare, mailimpede. Casele vechi îºiredobândesc monumentali-tatea concuratã în restul anuluide tovãrãºia vegetaþiei.Cvasimonocromã, iarna exaltãcontrastele, taie în unghiuriprecise formele, contureazãmicile accidente care s-ar fipierdut altfel în cacofoniaanotimpului estival. ªi pentrucã în fiecare iarnã mai observicã s-a întâmplat ceva cu aces-te case, spune „documentaris-tul“ ªtefan Pristavu.

Artistul ne rãsfaþã cu specta-cole cromatice dintre cele mairafinate. Fie cã privim uninstantaneu realizat în acua-relã, fie cã descifrãm perspec-tiva unui peisaj notat în culoride ulei, simþim aceeaºi trans-fuzie de admiraþie, de calmentuziasm în faþa echilibruluinaturii. Iar naturile statice cuflori au ceva din expresivitateaicoanelor þãrãneºti pe sticlã,albul tare concurat puternic deroºu ºi verde, pãrând conturatcu un desen subþire, negru.

Annamaria BACIU

O prrimennitã opticã

trradiþionnallã

În pictura lui ªtefan Pristavu,dulcele peisaj moldav esterestituit într-o primenitã opticãtradiþionalã. Emanã din picturalui ªtefan Pristavu calmul unuitãrâm parcã nevizitat de isto-rie, o permanenþã a pãmântuluivegheatã de umbre ºi lumini cejoacã pe tencuiala albã a vre-unei bisericuþe de sat sau pecea a casei lui Eminescu dinIpoteºti. În peisaje, ªtefanPristavu utilizeazã o paletã detonuri calde, neviolente, privi-legiind adesea emergenþaalbului vãros descifrabil alpuritãþii, poate al purificãrii.

Rodica IULIAN Radio France International

arte

februarie 2013 17

ªtefan Pristavu - 70

„Nu am þinut sã fiu moderncu orice preþ, am vrut sã fac

o picturã care sã mã exprime“În ziua când a împlinit 70 de ani, pe 26 ianu-

arie, într-o sâmbãtã, nea Fãnicã, aºa cum îispun cei apropiaþi, ne-a invitat sã-i vedem onouã expoziþie ºi sã-l sãrbãtorim închinând unpahar de vin. Neparat bio, cu etichetã pe el, ºicu numele autorului, adicã al pictorului.

ªtefan Pristavu e un moldovean de prinpãrþile Iaºului, hâtru, mucalit, mereu cu zâmbe-tul pe buze ºi cu o vorbã de duh la el, gata sã-þiînsenineze ziua în care l-ai întâlnit. E o plãceresã-l vezi, sã te bucuri de vorba lui dulce,moldoveneascã, sã profiþi de optimismul sãuîncurajator. Îmi plac la el inteligenþa simpatet-icã, generozitatea, echilibrul, clasicitatea bunei,justei mãsuri ºi dozajul înþelept între profesie,artã ºi familie. A fãcut bine ori de câte ori a avutprilejul, fãrã sã aºtepte vreo rãsplatã, vreodovadã de recunoºtinþã. A fost profesor dedesen multe decenii, deschizându-le elevilorcalea spre înþelegerea ºi simþirea lucrurilor fru-moase. Iar când a venit timpul retragerii de lacatedrã ºi-a zis cã nu se lasã el cu una cudouã, ºi cã va folosi perioada pensionãrii pen-tru a lucra cu adevãrat. „Dacã-mi dã Dumnezeusãnãtate, de abia atunci o sã fiu un pictor calumea!“ Asta-i tot o vorbã de-a lui, de ºagã,pentru cã întotdeauna a fost un pictor bun, unmare meºter al peisajului, în primul rând, uniubitor de naturã. Iar, odatã ieºit la pensie, s-aþinut de cuvânt, lucreazã cu spor, merge întabere, la simpozioane de picturã, se docu-menteazã, iese la peisaj, ºi deschide noi

expoziþii. Cea deschisã de ziua lui, în spaþiulGaleriei „Frunzetti“, îl reprezintã cu asupra demãsurã. Este o expoziþie luminoasã, seninã,deosebit de bogatã, cuprinzând multe lucrãri,peisaje de la Mãgura, Gherãieºti, Berzunþi,Tescani, priveliºti de la Dãrmãneºti, ValeaUzului, cât ºi încântãtoare naturi statice, cu floride grãdinã, de câmp, cu trandafiri, liliac,floarea-soarelui, ale cãror vii culori îþi dezmi-ardã ochiul. În toate lucrãrile semnate de artistexistã, dupã cum au remarcat mai toþi comen-tatorii, un fior liric autentic, o sensibilitate aparteºi o mare plãcere de a comunica. Viziunea estecea tradiþionalã, dar una „primenitã“, împrospã-tatã. Cumpãnitã, în dulcele stil clasic, pentru cãªtefan Pristavu nu a þinut niciodatã sã fie mo-dern cu orice preþ ºi sã se trãdeze pe sine,intrând în vreun curent. „Am vrut sã fac o pic-turã care sã mã exprime. Eu sunt un pictor rea-list, un mare iubitor de naturã ºi asta am sãrãmân“. Sau, dupã cum declarã într-un recentinterviu: „Crezul meu? Compoziþie, echilibru,culoare. Eu iubesc griurile, ele mã reprezintã,îmi place Picasso, avea niºte griuri superbe.Griurile sunt culorile mele, lucrez cu ele, lecombin pânã se naºte ceea ce doresc sãexprim”. Sunt spusele lui ªtefan Pristavu, unpictor adevãrat, unul pentru toate anotimpurile.

La mulþi ani, coane Fãnicã, sã ne trãieºtimult timp de-acum înainte, ca sã ne mai chemila expoziþii ºi sã ne bucuri ochii ºi sufletul!

Carmen MIHALACHE

eseu

februarie 201318

În 1975, Jacques Truchet a publicat„La Tragédie classique en France“(PUF), devenitã ulterior o lucrare dereferinþã. Autorul aparþine unei culturi li-terare influenþate multã vreme de trage-dia clasicã, de Corneille ºi Racine, mariipoeþi tragici. Adicã ºtie cã în mentalulfrancez, tragedia înseamnã, de fapt,tragedia clasicã francezã. De aceea nu-ºi propune nici sã-i conteste valoarea,nici sã-i nege existenþa, ci sã o analizezeºi sã o evalueze din unghiul noilor achi-ziþii ale teoriei, criticii ºi istoriei literare, são „reinventeze“. Însã dincolo de atâteacontribuþii valoroase ale cãrþii, ce nu facobiectul eseului de faþã, Truchet reali-zeazã un lucru demn de luat în seamãpentru ce ne intereseazã: reînnoind ºilãrgind studiul tragediei, ia în considera-re „ansamblul genului“, chiar dacã privi-legiul capodoperelor recunoscute trebuiesã se impunã de la sine, ºi nu ignorã oproblemã de strictã actualitate pe careºi-au pus-o, în ultimele secole, cele maimari spirite – cea a esenþei tragediei,tragicul.

Când abordãm problema din perspec-tivã comparatistã, lucrurile se schimbã.Astfel, Aristotel trece încã, într-o lungãposteritate, drept teoreticianul europeanal tragediei ºi nu ne gândim doar la aris-totelienii din secolele al XVI-lea ºi alXVII-lea, ci ºi la Nietzsche, care îl invocãde mai multe ori în „Naºterea tragediei“,contrazicându-l în câteva privinþe.Marele filozof cunoºtea foarte bine„Bacantele“ lui Euripide, odatã ceobservã cu îndreptãþire statutul singularal acestei opere în producþia poetului.Poate influenþat, Antonin Artaud desco-perã tragedia lui Europide cu uimire ºi, în1946, intenþioneazã sã o punã în scenã.Totuºi, proiectul sãu major, al unui„teatru al Cruzimii“, fusese ilustrat cu oaltã realizare, „Les Cenci“, dupã otragedie a unui romantic englez, P.B.Shelley.

În al doilea rând, se pot evidenþia dez-voltãri analoge în literaturi diferite, ce nuse pot explica numai prin joculinfuenþelor. Clasicismul a apãrut înFranþa lui Ludovic al XIV-lea, dar îlgãsim, în epoci diferite, ºi în alte þãri:Racine, în Franþa, în a doua jumãtate asecolului al XVII-lea, John Dryden, înAnglia („Eseu asupra poeziei dramatice“dateazã din 1668), Goethe, în Germania(„Ifigenia în Taurida“, 1779), VittorioAlfieri, în Italia („Agamemnon“, „Oreste“,1783). Istoria literarã generalã oferã ºialte exemple.

În perspectiva istoriei ideilor, într-ade-vãr, literatura comparatã oferã un locgeneros cunoaºterii ºi reflecþieiabstracte, dar ºi plãcerii estetice ºireprezentãrii intelectuale a unei stãri desensibilitate, frizând filozofia. Cum poþistudia „Tristan ºi Isolda“ (Wagner) fãrãsã te referi la Schopenhauer, de caremuzicianul german era cu totul pãtruns?Tragicul e un concept cãruia i s-au con-sacrat opere aparþinând reflecþiei „pure“(„Sentimentul tragic al vieþii“, de Miguelde Umamuno, 1912, „Întoarcerea tragi-cului“, de Jean-Marie Domenach, 1967,„Tragicul, o fenomenologie a limitei ºidepãºirii“, de Gabriel Liiceanu“, 1975, casã amintim doar câteva).

În aceeaºi perspectivã comparatistã,din unghiul structuralismului literar, almorfologiei literare, în cazul nostru,studiul unei forme, tragedia, codificatã în„Poetica“ lui Aristotel, se modificã, înrealitate, de-a lungul secolelor. Însãºitragedia racinianã, inspirându-se pânã laimitare din tragedia greacã, se abate,prin compoziþie, de la model. Corul dis-pare ºi în „Fedra“, ºi în „Andromaca“. Îlregãsim, totuºi, în tragediile biblice alelui Racine, „Esther“ ºi „Athalie“. DupãNietzsche, drama muzicalã wagnerianãmarcheazã renaºterea tragediei greceºtiprin întâlnirea cuvintelor cu muzica. Dar,dacã observãm bine, „Bacantele“ nuseamãnã deloc cu „Tristan ºi Isolda“.

Indiferent de metamorfozele ei, dinAntichitate pânã astãzi, tragedia a foststudiatã ca formã (excepþiile sunt rare),preponderent ca formã literarã (modélepot fi considerate „La Tragédie, 1964, alui Jacques Morel ºi „Lire la Tragédie“,1994, a lui Alain Couprie). [Sã ne rea-mintim cã genul a fost redescoperit decãtre umaniºti, tot prin Aristotel (în EvulMediu, prin tragedie se înþelegea doarpovestirea unor evenimente funeste ºisângeroase). E consideratã drept celmai nobil dintre genurile poetice, fiindvorba, cum scrie Racine în prefaþa la„Bérénice“, „de a-i ataºa pe durata acinci acte pe spectatori printr-o acþiunesimplã, susþinutã de violenþa pasiunilor,de frumuseþea sentimentelor ºi de ele-ganþa expresiei“.] Dar presiunea mituluine obligã sã descoperim esenþatragediei, adicã tragicul, noþiunea filo-zoficã de tragic. Dupã Unamuno,„Filozofia este ºi ºtiinþa tragediei vieþii,reflecþie asupra sentimentului tragic alvieþii.“

În ciuda speculaþiilor venite, desigur,din partea unor filozofi, tragicul e, pe deo parte punctul de plecare al tragediei.Ideea o gãsim, puþin nuanþatã, în„Naºterea tragediei“. Încã profund mar-cat, în 1872, de filozofia luiSchopenhauer – autorul monumentalei„Lumea ca voinþã ºi reprezentare“ vedeatragedia ca pe „cel mai elevat dintregenurile poetice“ – , Nietzsche, pe atun-ci profesor de filologie greacã laUniversitatea Basel, i-a cãutat origineaîn Grecia anticã: i se pãrea cã poporulgrec e cu adevãrat genial. Aceastã per-spectivã diacronicã e prezentã ºi în texteanterioare în care se contureazã proiec-tul. Elocvent e începutul conferinþeidespre „drama muzicalã greceascã“ (18ianuarie 1870). Perspectiva diacronicãrãmâne în „Naºterea tragediei“: tragedias-a nãscut din cultul lui Dionysos; acunoscut gloria cu Eschil ºi Sofocle; apoia intrat în declin cu Euripide, mai târziucu tragedia liricã. Suntem însã îndrep-tãþiþi sã-i aºteptãm renaºterea în epocamodernã, ceea ce se întâmplã prinapariþia dramei muzicale wagneriene.

Pe de altã parte, putem consideratragicul drept o emanaþie a tragediei.Sentimentul tragic ar fi, atunci, senti-mentul încercat de spectator sau, cuaccente mai slabe, de cititor. Un cuplude termeni cu o îndelungatã carierã afost fixat de cãtre Aristotel, în „Poetica“:„spaima“ ºi „mila“ ce „se pot naºte dinspectacol“ sau „din înlãnþuirea faptelor“.Acestui cuplu, Antonin Artaud i-a substi-tuit, în „Teatrul ºi dublul sãu“ (1938), uncuplu cel puþin înnoit pe jumãtate,„spaimã ºi cruzime“, Conceptul de cruz-ime aminteºte de originile ritualice aletragediei, sângerosul sacrificul al þapuluiîn onoarea lui Dionysos.

Dar sentimentul tragic nu se naºtenumai din tragedie. El poate emana ºidin viaþã. E ºi ideea lui Miguel deUnamuno, reluatã, într-un context ºi într-un spirit diferite, de un remarcabilcomentator al lui Shakespeare, JeanParis: „Tragedia începe cu omul: e totu-na cu a spune cã începe cu zeii“(„Univers paralléles“, I: Théâtre, 1975).Crima de a te fi nãscut, de care vorbeºte

Sigismond de Caldéron în „Viaþa e unvis“ (1635) i se reveleazã personajuluitragic, chiar dacã e vorba de o comedie,fie ea ºi tragicã în esenþã.

Putem concepe tragicul ºi ca esenþã adivinitãþii: Sigismond de Caldéron seleagã de Cer; grecii credeau cã nenoro-cirile ce-i atrag ºi îi bântuie pe eroii lorsunt semne ale voinþei zeilor; voinþa luiDumnezeu, din Vechiul Testament, eapãsãtoare în „Esther“ ºi „Athalie“.

Spaima nu-i „privilegiul“ exclusiv algrecilor antici în faþa „spaimelor ºi orori-lor existenþei“ („Naºterea tragediei“), niciceea ce încercãm gândindu-ne lanenorocirile ce li s-au întâmplat lui„Alcmeon, Oedip, Oreste, Meleagros,Thyestes sau Telef“ („Poetica“), ci seprelungeºte pânã în timpurile moderne.Schopenhauer o definea ca „spaima ce-lprinde pe om derutat de formelecognoscibile ale fenomenelor, în timp ceprincipiul cauzalitãþii, sub una dintreformele sale oarecare, pare a suferi oexcepþie“ (definiþia e reluatã deNietzsche). Dionisiacul nu e numai origi-ne, aºadar, ci se afirmã ca permanenþã.Tocmai aceastã permanenþã pare sãjustifice supravieþuirea tragediei. Iatã dece, în pofida atâtor „profeþi“ care aucrezut în moartea tragediei, se scriu încãtragedii ºi se scrie încã despre acest pro-teic „gen“.

Tragicul se insinueazã sau se mani-festã de-a binelea în opera unor T.S.Eliot, Giraudoux, Sartre sau Brecht, scri-itori moderni de prim raft. Nimeni n-aînþeles asta mai bine decît GeorgeSteiner, într-o serie de cãrþi, de la„Moartea tragediei“ (1961) la „Pasiuninepedepsite“ (1996), pentru care mersule de la viaþã la tragedie. Dimpotrivã, pen-tru Jean-Marie Domenach („Întoarcereatragicului“, 1967), viziunea tragicã susci-tatã de spectacolul teatral, poate, dinmomentul desfãºurãrii acestuia, sãtreacã în spectacolul vieþii. Dacã l-amcrede, „studiul tragediei greceºti le-ar fipermis francezilor de la 1938 sã-ºi între-vadã destinul în Acordurile de laMünchen“. Dacã, în opinia luiDomenach, viziunea tragicã e conºtiinþãîn stare generatoare, dacã „tragicul pre-simte, anunþã, înainte de a elucida“,Giraudoux, cel din „Rãzboiul cu Troia nuva avea loc“ (1935) sau din „Electra“(1937), ar fi avut privilegiul tragicului înrãstimpul când îºi compunea tragediile.

Domenach cautã tragicul în teatrul luiShakespeare, dar îl aflã ºi în afara dra-maturgiei, la Michelet, la Bernanos saula Hermann Broch. Cât sã constaþi cãnu-i un dat al tragediei. În secolul trecut,se ºtie, clasificarea tradiþonalã agenurilor a suferit modificãri structuraleimportante. (Într-o lucrare colectivãapãrutã în 2001, „Explozia genurilor însecolul al XX-lea“, în articolul„Modernitate ºi refuz al genurilor“,Dominique Combe afirmã cã „refuzulîmpãrþirii generice [...] se opereazã înnumele unui absolut: ‹‹Literatura››“.) Sevorbeºte, de exemplu de „farsele tragi-ce“ ale lui Eugen Ionescu, iar AntoninArtaud a cãutat aceastã cruzime ce arputea fi, pentru el, echivalentul tragiculuila fel de bine într-un film de Max Brothers

sau într-o tragedie a lui Sofocle, în sec-olul al V-lea î.H., într-un film al lui JohnFord sau în teatrul elisabetan.

Tragicul sfideazã orice atitudinecanonicã, deºi tragedia rãmâne, printradiþie, locul consacrat, din raþiuni pecare Alain le analizeazã în „Sistemulartelor frumoase“, 1926 („Despre tragicºi despre fatalitate“): nenorociri ilustrecunoscute dinainte, insistenþã asupramersului timpului, utilizarea dialogului –în virtutea ideii cã „toate nenorocirilenoastre, aºa cum rezultã din pasiunilenoastre, vin din aceste convorbiri în carepasiunile îºi gãsesc jocul ºi dezvoltarea“.Cu Artaud, depãºim „manifestãrile for-male“ ca sã recunoaºtem „forþele tragi-ce“ de care ne temem atât, începând cuDestinul („Sã terminãm cu capodope-rele“, în „Teatrul ºi dublul sãu“, 1938).

Manifestare culturalã la vechii greci,tragedia s-a nãscut din misterele luiDionysos, iar în „Bacantele“, din mitullegat de acest zeu. În epoca modernã, acunoscut renaºterea, plecând de la sen-timentul schopenhauerian al aspiraþieispre neant, ºi s-a exprimat în favoareamiturilor ce nu sunt cu necesitategreceºti. La Wagner, care apeleazã lamituri germanice sau scandinave, tragi-cul se exprimã prin graþia sau forþa unuisunet muzical evanescent, aceastã„melodie nesfârºitã“ ce se constituie într-o „liniºte rãsunãtoare“ (cântecul morþiiIsoldei, comentat de Nietzsche în„Naºterea tragediei“, prin aflarea uneisemnificaþii sensibil diferite, e exemplarîn privinþa asta). În „Scrisoare despremuzicã“, Wagner spune cã a ascultatchiar de o „necesitate metafizicã“, atuncicând a compus celebra operã. Artaud vaavea ºi el sentimentul cosmic al tragicu-lui: o Cruzime lucreazã în Istorie ºi înLume. În aceste condiþii, nu ne mai mirãcã, pentru „Les Cenci“, adoptã genultragediei istorice, când vedem, de pildã,scena cu furtuna, în care asasiniibãtrânului conte Francesco Cenci luptãîmpotriva elementelor naturii. Întreagapiesã, de altfel, respectã aceastãmiºcare turnantã, chiar miºcarea vârteju-lui cosmic, „vârtejul viu ce devoreazãtenebrele“.

Modificãrile de formã nu exclud însãnici permanenþa genului, nici perma-nenþa sentimentului tragic. O confirmã ocarte lui G. Lukács, „Teoria romanului“.Când scrie lucrarea (1914-1915), teoreti-cianul maghiar era, dupã propria mãrturi-sire, mai mult hegelian decât marxist, iarteoria romanului e inclusã într-o teoriemai largã a genurilor. Invocând originilegreceºti, Lukács constatã: „În ciudatuturor schimbãrilor pe care le-a suferit,tragedia s-a conservat intactã în esenþaei pânã în zilele noastre, în timp ceepopeea trebuia sã disparã ºi sã cedezelocul unei forme literare absolut noi,romanul.“

E o concepþie admisã astãzi aproapeunanim poate ºi pentru cã permite inte-grarea genului romanesc într-unul dinmarile genuri ale triadei „lirism, epopee,dramã“, de care se vorbeºte din ce în cemai des ºi, uneori, decisiv astãzi în unelepoetici occidentale. Sã recunoaºtem cãacesta depãºeºte întru totul epopeea, cãpoate face loc lirismului (unele romanescrise de Colette, de exemplu, sau, într-o manierã generalã, „romanului poetic“,cãruia Jean-Yves Tadié i-a consacrat olucrare sugestivã), înseºi dramei (dia-logurile, „scenele“ din „Ulise“ al luiJoyce). E evident, aºadar, cã a vorbidespre „roman epic“ sau „epopeeromanescã“ pare tautologic, dar tot atâtde adevãrat este cã romanul se poateprezenta ca un avatar al epopeii(Chateaubriand, în „Martirii“, V. Hugo, în„Mizerabilii“ mai cu seamã), ca o prelun-gire a acesteia (Claude Simon, în „Laroute des Flandres“) sau ca adeziune aepopeii (Cervantes, în „Don Quijotte“,unde eroul are mintea chinuitã de lecturaromanelor cavalereºti).

Gheorghe IORGA

Avatarurile tragicului:o perspectivã

comparatistã (I)

În cei aproape 50 de ani de cînd îlcunosc, Radu Cârneci mi-a oferit ºimotive de bucurie, ºi motive de întristare.De certat cu el, nu m-am certat niciodatã.Cînd am auzit cã a spus o vorbã rea, num-am repezit sã ripostez. Am socotit maiîntîi cui i-a spus-o ºi dacã acela ce mi-otransmite nu-i cumva chiar cel care aprovocat-o, cãci în „lumea literarã“ intrigi-le sînt un sport destul de rãspîndit. Apoiam þinut seama cã e un om cu frecventeoscilaþii de umoare, dar care nu are o firemeschinã, de ins pãtimaº. Trãsãtura sadominantã e generozitatea, în toate pla-nurile. Pe deasupra, e ºi un tip abil, cares-a descurcat mereu. A urcat, s-a extins,s-a consolidat. Asemenea oameni sîntsociabili, cordiali, expansivi. N-au invidii ºiranchiune sau, dacã le au, le mascheazãfoarte bine. Fapt observat nu o datã, omînie de-a lui Radu Cârneci dureazã cît oploaie de varã. Multe din ameninþãrileproferate de el cînd era redactor-ºef al„Ateneu“-ului se evaporau imediat. N-amîncat nimãnui ficaþii, cum promitea înmomentele de nervozitate. De aceea, înloc sã îngrijoreze, spectacolul agitaþieisale amuza. De la o vreme, chiar ºi eu,mezinul „grupãrii“, nu mã mai impresio-nam de variaþiile comportamentului sãu,privindu-le calm, ca pe niºte fenomenemeteorologice trecãtoare. Mai tîrziu amputut sã-l compar cu alþii, iar concluziile îierau net favorabile. Munca lîngã el a con-stituit o plãcere. Efervescenþa sa setransmitea ºi celorlalþi. Orice „brainstorm-ing“ (cuvîntul încã nu intrase în limbajul

uzual) prezidat de el se încheia cu o re-coltã de propuneri atît de bogatã, încîtniciodatã nu încãpea în sumarul unui nu-mãr. Preluate de unii dintre cei care i-auurmat la conducerea revistei, procedeelesale n-au mai dat aceleaºi rezultate. Bauneori, efectul lor a fost invers, negativ,generator de conflicte. Lipsea sufletulcald care sã le electrizeze.

Dacã de cîteva decenii se poate vorbi,fãrã exagerare, de un Bacãu cultural, fap-tul i se datoreazã, în mare mãsurã, luiRadu Cârneci. Un entuziast, el a aprinsaci o flacãrã; noi, tovarãºii lui, am întreþin-ut-o. Istoriceºte, întotdeauna, iniþiatoriisînt mai importanþi decît continuatorii,chiar dacã, pentru a reuºi, ºi aceºtia tre-buie sã probeze îndrãznealã ºi tenacitate,în cazul sãu, principalul merit e de a fiaglutinat talentele existente în aceastãparte de þarã ºi de a fi creat între ele o sol-

idaritate exemplarã, care, în ciuda carac-terelor ºi intereselor diferite, a rezistat, celpuþin pînã la plecarea sa. Înainte de oricealtceva, „Ateneu“-ul a însemnat atunci un„climat“, adicã o sumã de „inefabile” carefãceau ca relaþiile dintre componenþiiredacþiei sã fie, mai tot timpul, armo-nioase. Deºi capricios, Cârneci seimpunea ca un promotor, ca un furnizorde elanuri; croia continuu planuri, atîtpentru sine, cît ºi pentru ceilalþi. Sugera,stimula, presa. Venea cu idei, fixatermene. Cert, aparþine familiei de anima-tori al cãrei cap de listã, în culturaromânã, e Ion Heliade Rãdulescu, tipfebril, prodigios, excesiv. Febrilitatea,supraabundenþa, exagerarea sînt,deopotrivã, trãsãturi ale portretului sãu.Dar, soarta animatorilor e, nu o datã,ingratã, îndemnurile lor produc rezultate,iar acestea, la rîndul lor, diferenþieri între

ei ºi cei ce le obþin. Inevitabil, rolurile seredistribuie. La Bucureºti, unde s-a dus,Cârneci a fost ºi e aidoma unui lider fãrãpartid sau a unui general fãrã armatã.Omul, care nu mai are asupra cui sã-ºiexercite autoritatea, a tînjit ºi, probabil,tînjeºte; în schimb, scriitorul, degajat deobligaþii administrative, e, cred, satisfã-cut, deoarece poate sã-ºi investeascãtoate energiile în operã.

Deºi activitatea sa nu se limiteazã lapoezie, Radu Cârneci e, în primul rînd,poet: un poet important, cu o retoricã in-confundabilã. A început, ca ºi alþiºaizeciºti, cu teme diverse, dar foartecurînd s-a specializat în lirica eroticã, ºipînã acum, cînd a împlinit 85 de ani, seþine exclusiv de aceasta. Neîndoielnic, peterenul ei, e un maestru, un nume dereferinþã. Ce îl face distinct? Întîi, faptul cãºi-a construit o religie a iubirii, pe care amodelat-o cu fiecare nou volum ºi i-a mul-tiplicat semnificaþiile. Ideea sa e cãiubirea-i axa lumii, o forþã „atotstãpîni-toare“, pe cît de evidentã, pe atît detainicã. Temperament panic, viguros,impulsiv, el a evoluat de la amorul sen-zual la cel ideal, platonic, la „iubirea deiubire”. A schimbat ipostaza de „centaur”frenetic cu una de sacerdot ºi adoratordezinteresat, în acelaºi timp, a cizelat ºi aînnobilat formele de exprimare a senti-mentului. Drumul sãu estetic e drumulspre cea mai rafinatã caligrafie. Un vir-tuoz deplin, a atins faza „operelorrotunde”, definitive.

ateneu

februarie 2013 19

Constantin CÃLIN

Radu Cârneci,promotorul

11 ddeecceemmbbrriiee 11997788

Iubite Radule,

Îþi mulþumesc mult pentrupoezie. Multe îmbrãþiºãri ºiurãri de foarte bine; sãnãtate ºifericire familiei tale, luminã,pace deasupra voastrã! Sîntsingur cuc, cum mã ºtii, pierdutîntr-o provincie pustie...

Cu dragosteOvidiu

BBaaccããuu,, 2299 iiaannuuaarriiee 11997799

Dragã Radule,

Te-am cãutat la Bucureºti,întîmplãtor. Erai la Oradea,locul tãu de iarnã... Radule,cred cã n-ai adresa mea,Contemporanul nu mi-a trimiscolaborarea pentru poeziacerutã de tine ºi apãrutã în 22decembrie 1978. Iat-o: Str.Mioriþei, Bloc 3, Sc A, Ap 12,5500 / Bacãu

Îmbrãþisãri la fel de pri-eteneºti ca întotdeauna,

Ovidiu Genaru

1188 aapprriilliiee 11997799

Dragã Radule,

Mulþam frumos. Douãpoezii, sã alegi: proaspete,ozonate, cu miros de clorofilã.

Aºtept cartea ta în dar. Obãnuiesc frumoasã, ca întot-deauna. Poate chiar prietenianoastrã tãcutã o meritã.

Te îmbrãþiºez, Ovidiu

33 aauugg 11997799

Iubite Radu,

Aproape toate sînt în regulã.Ajuns cu bine acasã, fãrã sã uitpovestirile noastre de asearã,pe falezã... Douã poezii...alege... Am primit colabo-rarea... Sãrutãri de mînã pen-tru Emi, pentru noi amãgireatinereþii...

Cu dragosteOvidiu

[[pprroobbaabbiill nnooiieemmbbrriiee 11997799]]

Iubite Radule,

Invitaþia ta m-a stimulat darmi-a dat ºi o stare de neliniºte.Am scris totul + ce-am mai gãsit.Cum viaþa literarã este camcalmã am considerat sã n-o ajuteu prin numiri de persoane;scriitorii sunt sensibili...

Nu trebuie sã iritãm penimeni. Am preferat un umormai larg, mai accesibil,Contemporanul nu seadreseazã numai literaþilor...

Cred cã am reuºit prin unelelocuri sã fac haz de necaz, dardecent deºi uneori incisiv, cubãtaie ceva mai lungã.

Reþetele sînt o compilaþiedupã o Carte de bucate. Ai deunde alege.

Aºtept dupã lectura paginilorun telefon în zilele de marþi,miercuri, vineri, sîmbãtãdimineaþa pînã în orele 10-11,sau dupã orele 13. Între timppoate mai scriu ceva.

Dar, iubite Radu, s-a stinsviaþa falnicei Veneþii de laCasa Scriitorilor cînd eram ºinoi tineri...

Îmbrãþiºãri, Ovidiu

Aºtept o cronicã la Iluzia ceamare, de la Ulici. Vei primicartea curând, în cîteva zile.Îmi comunici telefonic ce poþiopri. Este de unde.

1100 sseepptt 11998800

Dragã Radule,

Poezii, da... uite-le, cammulte, alege un grupaj, cred c-osã-þi placã... mai ales „Întîlnirela colþul strãzii”...

Ele sînt, toate, din volumul„Analiza lacrimei”.

Mulþumiri pentru invitaþie,

Cu aceeaºi dragosteOvidiu Genaru

BBaaccoovviiaa,, 44 iiuunniiee 11998833

Dragã Radule,

Cred cã mi-au reuºit cîtevapoezii demne de atenþie: elesînt despre femei; una ai publi-cat-o într-un numãr anterior(martie). Poate am aflat tonulunei cãrþi întregi; despre sufle-tul întortochiat al damelor sãtot scrii! Ne aflãm pe ultimasutã de metri de practicat rîn-dunica: ºi mare ºi micã. Fii bun(eºti) ºi alege ceva pentru ungrupaj în Contemporanul.Vara, cînd femelele se poartãatît de dezbrãcate încît îþi vinesã le încaleci chiar acolo, petrotuar, putem, nu-i aºa sã lecîntãm în mod public.

Cu dragoste veche ºinouã

Ovidiu Genaru

Cunoºti versul: „Sînt cel mailefter de bani din toatãEuropa...”

BBaaccããuu 2244 sseepptt 22000011

Dragã Radule,

De data asta mã þin decuvânt. Îþi mulþumesc cã te-aigândit la mine. Sînt ocupat,

încerc sã câºtig bani, m-ambãgat într-o afacere Media, sãvedem cum o scot la capãt. LaBacãu comunitatea scriitoriloreste praf ºi pulbere, fiecare peunde apucã, pe unde poate, nevedem din ce în ce mai rar, nicinu mai existãm.

Familia mea e sãnãtoasã,am devenit bunic de fetiþã,Ioana, e frumoasã. Scriu rar,jurnalisticã, fleacuri. Dinpoeme alegi ce crezi de cuvi-inþã ºi câte poþi ºi vrei.

Sãnãtate ºi urãri de bine þieºi alor tãi,

Cu dragosteOvidiu Genaru

[[nneeddaattaattãã]]

Iubite Radule,

Calde felicitãri pentru nouata antologie. O vreau pentruCasa Bacovia, cu autograf.Lucrez la Casa Bacovia, str.George Bacovia, 13. Fac obibliotecã a celor mai impor-tanþi scriitori contemporani, cuautograf. Vreau ºi niºte manu-scrise, cu dedicaþie, pentruCasa Bacovia.

Sînt în plic ºi niºte poeme.Poate... în Contemporanul.

Te imbrãþiºez fierbinte(cu cãldura Cubei ºi aSpaniei încã în mine)

Ovidiu Genaru

Sãrutãri de mînã pentruEmi, Carmen, Magda.

Alcãtuiesc o bibliotecã ascriitorilor bãcãuani, cu auto-graf. Rogu-te, trimite-mi peadresa Casei Bacovia, tot ceai.

Vreau sã nu se ºteargãurmele!

Ovidiu Genaru

Scrisori cãtre Radu CârneciPe 14 februarie,

maestrul Radu Cârneci

a împlinit 85 de ani.

Redacþia revistei Ateneu

îi ureazã sãnãtate

ºi puterea de a-ºi

desãvârºi toate

proiectele literare.

La mulþi ani!

lecturi

februarie 201320

11 februarie 2013. Prie-teniile literare ce îmi umpluspaþiul virtual sunt legate deaceeaºi nevoie de a marcaîntr-un fel sau altul moarteaSylviei Plath. Evident, nu mãsurprinde; în ultimul timp amobservat un interes din ce în cemai evident pentru poeziaamericanã contemporanã. In-ternetul, ebook-urile faciliteazãreîntâlnirea poeþilor tineri non-conformiºti cu „hollywood-ul li-terar“. Pentru cei care cunoscengleza, a nu pleca dinspreSylvia Plath ori de la T.S. Eliot/E.A. Poe echivaleazã cu o ati-tudine iconoclastã. Drept scurtintermezzo, îmi permit a citadin prefaþa unei cãrþi reuºite, alcãrei titlu îl voi lãsa deocam-datã nerostit, cu promisiuneade a reveni printr-o recenzie:„Bãnuielile metafizice sunttapiþate cu bucãþi de carne lafel de reale în irealitatea lor,noul univers ce se revarsã prinacest fermoar depãºind nudoar trupul, ci ºi mediul în carefiinþeazã, ieºind din subacvatic,într-un fastuos decor de ospãþfunest, la pas cu lupul trist...[…] Pentru cã, oricât ar încercaautorul sã se distanþeze delumea realã, frânturi aledramelor realitãþii personalepãtrund prin pereþii poroºi aiceleilalte lumi...“ Pentru cine acitit-o pe Sylvia Plath cuatenþie, iar în plus manifestã uninteres nedisimulat faþã depoezia românã contemporanã,va fi probabil uºor sã des-copere asemenea viitoarecorespondenþe/ echivalãri. Îmitrec prin minte acum celebreleversuri din „Ciuperci“: „Pestenoapte, foarte/ Albe, discrete,/Foarte tãcute,// Degetele noas-tre ºi nasurile/ Nãpãdesc toatãhuma,/ Cuceresc aerul.//Nimeni nu ne vede,/ Nu neopreºte ºi nu ne dã de gol;/Grãuncioarele ne fac loc.//Pumni moi insistã/ Sã împingãîn sus acele,/ Aºternutul defrunze,/ Chiar ºi lespezile...“ –devin în parte profeþia uneipoezii ce se cere a fi re-descoperitã.

În 2012, la Editura Paralela45, apare o antologie SylviaPlath, în traducerea EleneiCiobanu. Cartea se instituieîntr-un eveniment, graþie înal-tului grad de profesionalismdemonstrat de traducãtoare.De altfel, aº putea-o numi peElena Ciobanu drept specia-listã în Sylvia Plath, þinând contde interesul de peste un dece-niu arãtat pentru opera aces-teia. Sã nu uitãm, aceaºi ElenaCiobanu este autoarea unuieseu critic foarte bine primit decritica de specialitate – poate,paradoxal, chiar mai bine pri-mit în strãinãtate decât în þarã!– „The Metamorphoses of thePoetic Self“, Editura Demiurg,Iaºi, 2009. Fiind la bazã o tezãde doctorat, eseul dedicat ver-sului Sylvia Plath anunþa pro-babil încã de pe atunci o vi-itoare traducere/ selecþie acelor mai potrivite poeme pen-tru a reconstitui mãcar în partefeþe ale aceluiaºi diamant. Vafi, aºadar, volumul de laParalela 45, nu un simplu „Bestof“ comercial – dupã legile unei

societãþi interesate de con-sumul imediat, ci un best inter-pretative/ representative act.

Purtând de fapt subtitlul„Selected Poems“, cartea e uncorpus ce impune. Deºi nu vor-bim neapãrat de o ediþie criticã,cele 90 de poeme sunt intro-duse inteligent, prefaþa sta-bilind graniþe ce pot opera încâmpul semantic; toate suntdublate de repere biobibli-ografice. Evident, actul tradu-cerii e infinit îngreunat de ceeace mulþi au numit „senzaþiona-lismul“ poeziei semnate deSylvia Plath. Totuºi, ElenaCiobanu va media fericit opini-ile contrastante ºi în parteopozabile ale lui Harold Bloom(cel care nu a introdus-o peSylvia Plath în celebrul canonoccidental), Irving Howe, HughKenner, David Holbrook, ceicare descopereau „o spirituali-tate contrafãcutã“ ce nu oferãnimic pozitiv. Actul traduceriipleacã de la ideea cã de multeori critica a subordonat forþattoate sensurile operei unor ele-mente din biografie ºi cã înmajoritatea cazurilor inter-pretãrile date au servit maimult unor rezolvãri psi-hanalitice decât poeziei.Îndemnul este vãdit acela de aîncerca sã înþelegem o zonãde mister, acea frumuseþeînneguratã ºi imposibil deexplicat dupã legile unui dis-curs exclusiv raþional. PoeziaSylviei Plath nu e un mijloc dereprezentare al niciunei teorii(cândva) la modã: atât psi-hanaliza, cât ºi semiotica,pragmatica º.a.m.d. eºueazãcât timp se aruncã singure înluptã. Ciudat, cum o poezieatât de controversatã, ununivers atât de straniu ape-leazã acum la cele enumeratepentru a oferi interpretãri via-bile doar cât timp se îngãduiereciproc. De altfel, muncaElenei Ciobanu e mult maicomplicatã decât a traducã-torului obiºnuit de poezie. Încazul Sylviei Plath eul poetic emai degrabã ambiguu, se aflãîntr-o continuã prefacere,experiind mai multe avataruri.Aceastã instabilitate voitã este

marcatã inclusiv la nivelullingvistic ori stilistic, aºa încât ate întâlni cu Sylvia Plathechivaleazã cu a te lãsa purtatîntr-o aventurã (quest) a cu-noaºterii (asumatã însã exis-tenþial). Detaliile sunt combi-nate ºi recombinate, în timp cediscursul poetic îºi constru-ieºte propriile mituri, propriilestructuri. Asistãm, dupã cum s-a spus, la dorinþa de exorcizarea trecutului/ de luare înstãpânire a prezentului. Pe dealtã parte, devenim conºtienþicã, dupã cum remarca ºi A.Alvarez în 1963 – „realizareasupremã a Sylviei Plath dinperioada maturitãþii sale artis-tice rãmâne felul în care faceinseparabile moartea ºipoezia, ultima devenind astfelo artã ucigaºã.“ S-ar fi pututpãstra graniþa dintre realitate/imaginar, viaþã/ moarte, câttimp autoarea declara într-unuldin jurnalele sale: „Lucrul decare mã tem cel mai mult estemoartea imaginaþiei. Cândafarã cerul e doar roz ºi aco-periºurile doar negre: minteaaceea fotograficã ce spune înmod paradoxal adevãrul, daradevãrul fãrã valoare, desprelume“? Probabil nu!

Poezia Sylviei Plath poartãînsemnele unor premoniþii încurs de fãptuire... În general,versul ei reîntregeºte metaforaunor dimensiuni dezolante.Moartea, suicidul sunt con-stantele unei implozii fãrã

sfârºit. Versurile devin dure, auo corporalitate apãsãtoare:„Speriatã ºi goalã pe cãruciorulcapitonat cu plastic verde/ M-amuitat la setul de ceai, la dula-purile cu albituri, la cãrþilemele/ Cum se duceau la fund,iar apa s-a ridicat deasupracapului./ Acum sunt cãlugãriþã,n-am fost niciodatã mai purã./N-am vrut nicio floare, am vrutdoar/ Sã zac cu palmele în susºi sã mã golesc cu totul./ Ce li-bertate, n-ai idee ce libertate -/Pacea e aºa de mare, tenãuceºte,/ ªi nu-þi trebuie mainimic, un nume pe-o etichetã,câteva fleacuri./ De ea au partemorþii în clipa din urmã; mi-iimaginez/ Gura cum ºi-o închidpeste ea, azimã de împãr-tãºanie.“ („Lalele“) sau „Feþeleºi întunericul ne despartmereu./ Acum sunt un lac. Ofemeie se apleacã spre mine,/Cãutându-se pe ea, cea realã,în ale mele adâncuri./ Apoi seîntoarce spre mincinoaselealea, luna ori lumânãrile./ Eu îivãd spatele ºi i-l reflect credin-cioasã./ Ea mã rãsplãteºte culacrimi ºi cu agitaþia mâinilor./Sunt importantã pentru ea. Seduce ºi vine./ Dimineaþa, înlocul întunericului, apare faþaei./ A înecat în mine o fatã, iardin mine se ridicã zi dupã zi/Cãtre ea o bãtrânã ca un peºtegroaznic“ („Oglinda“).

Apoi, cartea e ºi produsulunui demers în parte detec-tivistic pentru cã, la urma

urmelor, traducerea presupunedescifrare ºi interpretare. ªidacã este sã dãm crezare luiG. Mousin, traducerea constãîntr-o serie de operaþii al cãrorpunct de pornire ºi produs finalîl constituie semnificaþiile. Închip evident, Elena Ciobanumizeazã pe o traducere în prin-cipal semanticã, cerutã de unautor de o complexitate rarîntâlnitã. Un posibil punct deplecare pentru întreg acestdemers ar putea fi ºi poemul„Ultimele cuvinte“ ce aduce înprim plan imaginea sarcofagu-lui. Sarcofagul se instituie într-un fel de laitmotiv pentru operaSylviei Plath. Referindu-se laeseul critic amintit („TheMetamorphoses of the PoeticSelf“), Luke Ferretter (BaylorUniversity) scotea în evidenþã:„In the Ariel poems, Ciobanuargues that Plath’s poetic selffound the forms in which tospeak itself into being. Thepost-Ariel poems, she claims inthe book’s fifth chapter, ex-press a kind of post-identity inwhich this poetic self discoversthat identity itself is illusory.With reference to historicalaccounts of the Egyptianprocess of mummification,Ciobanu traces the six stagesof this process – cleansing,evisceration, desiccation, em-balming, bandaging, ador-ning“. Textele Sylviei Plath senasc în realitatea depresivã amorgilor („2 viziuni ale uneimorgi“), devenind saturnalii deun ludic macabru. Universulimaginat este claustrant, axeleîºi schimbã polii. Imagineatatãlui e mai degrabã metaforaunui modus vivendi ce nu maipoate fi recompus în graniþelenormalitãþii. „Colosul“, „Tati“,imaginile terifiante ale Ho-locaustului din „CânteculMariei“ dau mãsura cuvenitã aconfesiunii: „ceasurilor melesunt nuntite cu umbra“. „Cuvin-te“ ori „Nãscute moarte“ com-primã datele organice ale unorarte poetice „întoarse“ ce par-þial mimeazã neputinþa, mar-cheazã alienarea, schizoidul.

Graþie acestui volum, suntconvins cã Sylvia Plath va fimai la modã decât oricând. Ecunoscut faptul cã în traduce-rea poeziei idealul este dat detranscrierea unui poem într-oaltã limbã, având convingereacã aºa ar fi scris-o poetulînsuºi dacã s-ar fi exprimat înlimba respectivã. ElenaCiobanu s-a apropiat în ceamai mare mãsurã de unasemenea ideal, deoarececompetenþa lingvisticã estedublatã în ceea ce o priveºte ºide o competenþã literarãesenþialã pentru descifrateacorectã ºi mai ales completã acodului, pentru redarea sa într-o formã cât mai apropiatã decea a originalului, în aºa felîncât sã pãstreze la cote înalteexpresivitatea ºi „logica“ textu-lui. Toate acestea au reînviat opoezie ale cãrei cuvinte sunt„securi/ ce fac lemnul sã sune./Iar ecourile!/ Ecourile cãlã-toresc/ Departe de centru,asmenea cailor“.

Marius MANTA

Sylvia Plath –„Selected Poems“

•• ªªtteeffaann PPrr iissttaavvuu –– SSccaarr ii llaa AAggaaff ttoonn

februarie 2013 21

ateneu

nr. 1, ianuarie, 2013

Societatea Literarã Acoladaºi Editura Pleiade Satu Mareediteazã o revistã culturalãimpresionantã prin numãrul decolaboratori prestigioºi. BarbuCioculescu pune în discuþiecartea istoricului Lucian Boia, înarticolul „De ce este Româniaaltfel?”. Gheorghe Grigurcupleacã de la premiza cã „IrinaPetraº manifestã o atitudineconservatoire” ºi descoperã cã„Douã momente marcheazãînsã o depãrtare energicã depostura conservatoare a IrineiPetraº, stranii prin caracterul lorde palinodie”. Nu divulgãm, arti-colul trebuie citit. C.D. Zeletin,în „Butoiul cu cenuºã”, reme-moreazã vremurile din liceu, cubinecunoscutul sãu farmec.Tudorel Urian gireazã poezia luiCiprian Mãceraºu în contextuldouãmiismului. Despre Slaviciscrie Constantin Trandafir. În„Zigzaguri”, eruditul ProfesorConstantin Cãlin se ocupã demomentele de crizã ale publi-ciºtilor. Adrian Dinu Rachieru îºicontinuã periplul prin „Post-modernism ºi transmodernism”,despre ideile ce tulburã li-niºtea”. Magister CasvaneusLuca Piþu ne face cunoºtinþã cuvolumul „Aºa s-a nãscut omulnou. În România anilor ’50”.Nicolae Coande semneazãpagina de poezie. ªi multealtele gãsim în oferta culturalã arevistei sãtmãrene.

nr. 15, ianuarie 2013

Numãrul 15 al revistei deartã, arhitecturã, patrimoniu ºirestaurare este dedicat... fan-teziilor, pornind de la „Fantezie,reverie, nebunie” al LaureiLucia Mihalca, la „Fantezia înartã...”(subiect explorat de TomiTohãneanu). Este un numãraniversar, care marcheaza doiani de la apariþia revistei. Citimun interesant interviu cuDaniela Frumuºeanu („Viaþatrãitã ca artã”), artist si pedagogºi putem urmãri cinci fantasticeproiecte studenþeºti! Trecândprin evul mediu, vom ajunge sãvizitãm castelul Chambord ºiapoi oraºul Koln. O temã mito-logicã, „Metamorfoza în mitul luiOsiris”, suscitã ºi ea interesul.„Negrul ºi palidul în poeziabacovianã” este de asemeneaun articol incitant. Avem de aface, aºadar, cu o revistã deculturã a zilelor noastre, binegânditã pentru piaþa actualã, cuoferte capabile sã atragã un pu-blic inteligent, oameni ce ºi-aupãstrat vie curiozitatea ºi carepreferã lumea plinã de farmec aartei ºi ideilor, celei mondene.O revistã bine gânditã ºi binerealizatã. Iar numãrul aniversarprovoacã mai mult. Un numãr algrotescului, al palidului ºi al psi-hedelicului. Un numãr al artei.

nr.12 (170), 2012

Mozaicul este o revistã cul-turalã de tradiþie, fondatã laCraiova de Constantin Lecca în1838, cu un program proeuro-pean. Reluat dupa 160 de ani,în 1998 în serie nouã, Mozaiculse aºeazã în continuarea opþiu-nii europene, prin asumareaunui program neopaºoptist însensul dat acestei noþiuni deAdrian Marino, mentorul spiritu-al al revistei. Revista aparelunar ºi cuprinde eseuri,beletristicã, cronici literare,teatrale, musicale, de artã plas-ticã, interviuri, reportaje, bre-viar, revista presei culturale,graficã.

Desprindem câteva teme alenr. 12. Un fragment din volumulscris de Gabriel Andreescu,„Cãrturari, opozanþi ºi docu-mente. Manipularea ArhiveiSecuritãþii”, sub titlul „AdrianMarino. Campania de dis-trugere a unui model”. Din careaflãm despre alte metode întor-tocheate de manipulare alesecuritãþii. Ana MariaRãdulescu scrie despre „Pr.Gheorghe Calciu-Dumitreasasau despre curajul de a mãrtu-risi. Biografia unui disident”. Dela intrarea Pãrintelui Calciu înFrãþia de Cruce ºi pânã lademolarea bisericilor începânddin 1977. „Mihai Botez: portretulunui disident solitar”, îl avemgraþie eseistei Ana-MariaCãtãnuº. „Debutul oficial al

disidenþei lui Mihai Botez a fostmarcat de memoriul pe careBotez l-a redactat în primãvaraanului 1979 ºi pe care l-a trimisla Radio Europa Liberã”.Despre romanele lui AugustinBuzura scrie Sorina Sorescu înfragmentul dintr-un studiuamplu, „Scris-cititul printre rân-duri, între mitizare ºi demitizare.Studiu de caz: romanele luiAugustin Buzura”.

Revista fiind una dintre celefoarte serioase, cu mizã cultu-ralã ºi politicã, dar ºi variatã înconþinut, meritã o recomandarela fel de serioasã.

Nr. 660 din 08.02.2013

Ovidiu ªimonca, în editorialul„Mizerie ºi memorie”, vrea sã-lincite pe Alex ªtefãnescu sãscrie despre opera lui NormanManea. „Fac un pariu public cudl Alex. ªtefãnescu. Pun pariucã domnia sa n-a citit nimicdin opera lui Norman Manea.Pânã în prezent, de când estecritic literar, Alex. ªtefãnescu n-a scris o cronicã la o carte deNorman Manea. Doar impre-caþii. Doar lucruri pe lângã.Doar glume grosiere ºi afirmaþiicare nu par ale unui intelectual.Ultima, în Adevãrul, din 1 febru-arie, cã Norman Manea ar fi un„scriitor submediocru“. Ce-l în-dreptãþeºte pe Alex. ªtefãnescusã facã aceastã afirmaþie? Înprimul rând, sã fi citit cãrþile lui

Norman Manea. Eu zic cã nule-a citit. Dacã domnul Alex.ªtefãnescu poate produce untext despre opera lui NormanManea, îi vom fi veºnic recunos-cãtori. Domnule ªtefãnescu,þineþi pariul?”. Bogdan Suceavãse rãzboieºte, tot cu Alex ªtefã-nescu ºi pe aceeaºi temã, înarticolul „Literatura românã fãrãvechile frontiere”, unde face ºi ofrumoasã prezentare în subtitlul„Norman Manea ºi eforturilesale pentru cultura românã”,evident, despre generoaseleeforturi ale îndrãgitului prozatorîn favoarea culturii române. Dinarticolul lui Paul Cernat,„Bodyguard”, aflãm Casus belli:„Urmãtorul pasaj din textul pub-licat în Adevãrul pe 1 februarieamestecã însã îngrijorãtor pla-nurile: De ani de zile CarmenMuºat ºi colaboratorii ei duc ocampanie susþinutã de slãvire aunui scriitor submediocru,Norman Manea, considerîndu-lprintre altele demn de PremiulNobel. M-am ºi gîndit, la unmoment dat, sã sesizez Oficiulpentru Protecþia Consumato-rului, cerând sancþionareaacestui caz de reclamã minci-noasã. Radu Cãlin Cristea cutalentul sãu de critic literar lãsatîn paraginã nu a protestat nicio-datã împotriva acestei misti-ficãri“.

LecTop

Te-aamm ggãsitt

te-am gãsitfericireascunsãîn tivul rochiþeite înveleaicu poemelecusutepe dantelãaºteptaidimineaþasã te priveascãîn oglindã

Unn albasttrruinnfinnitt

m-a sãrutat infinitul asearãpe ºoaptele veacuriþinându-se strâns de geana ºirurilorzero ascuns dupã unufãrã sensîmpãtrita scânteie ce curgepe doiul înserãriicenuºa e sumaiubiriidintre zero ºi infinitte aleg pe tineclipã îmbrãþiºatãde versuri cu tãlpile adormiteîn secundele zecisau sute sau mii…

Dimminneaþadinn mminne

în palme-minasc îngericroiþidin ºoaptenespuseacoperiþicu degetelelipitede inimadimineþiicrescuteîn mine

Muzzica vieþii

ascult muzicatreptelor

pe carecurg paºii tãiprelingându-seprintre degetelevisãriiprinseîntr-un vârtejadormitpe o piruetãa vieþii

Rãpunnerreattimmpului

pãºeºte timpul peste minevrea sã sarã câte douã trepte odatãnelãsând locnemãsurând faptele

priveºte spre asfinþitdând din coate înainteazãfãrã fricã darpânã la urmãcade în genunchiºi se ridicã greugreucu toþi anii în spate

AAlinnttã-mmã

alintã-mãsã cresc frumossunt doar un sâmburecare încolþeºtehrãnindu-se cu iubirecând sunt tristãtu dormiºi nu ºtiicã genele-mi suntcrengi iar lacrimile-misunt frunzescuturate toamnavreau sã mã alinþicu un surâsrãtãcitîntre douãanotimpuri

DenisaLepãdatuDenisa Lepãdatu s-a nãscut nãscut în

Galaþi, la 26 septembrie 2002. Esteelevã în clasa a IV-a la ªcoala gim-nazialã nr. 11 „Mihail Sadoveanu” dinGalaþi.

În septembrie 2012 a publicat o cartede prozã scurtã, intitulatã „ªoapte decatifea”, la editura InfoRapArt din Galaþi.A publicat texte de prozã scurtã înrevista „Oglinda literarã” din Focºani ºipoezii în revistele „Dunãrea de Jos” dinGalaþi ºi „Cenaclul” din Craiova.

PolemmisttulDosttoievski

Dostoievski este de o sin-ceritate dezarmantã ºi atuncicând vorbeºte despre creaþiasa. „Mi s-a întâmplat, noteazãel, sã scriu prea multe lucrurifoarte, foarte rele, grãbindu-mã, la termen etc.“ (Scrisoarecãtre Mihail Katkov, 10/22 -15/27 septembrie 1865, în vol.Feodor Dostoievski despre lite-taturã ºi artã, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1989,pag. 288). Este de pominã, depildã, relaþia sa cu Stellovski,editorul-coºmar al luiDostoievski. Acesta, potrivit ºiAnnei Dostoievskaia, ºtiindu-lpe romancier hãrþuit de credi-tori, i-a propus cumpãrarea, cutrei mii de ruble, a dreptului dea-i edita operele complete întrei volume, dar ºi scrierea unuinou roman, în contul acesteisume. „Oricât de puþin mã pri-cepeam la oameni pe atunci,scrie Anna Dostoievskaia înAmintiri (Editura Univers,Bucureºti, 1975, pag. 30),totuºi, procedeul lui Stellovskim-a revoltat teribil“. Atuncicând scria Dublul, cuprins defebra creaþiei, îi mãtruriseafratelui sãu: „O sã vadã ei pânãla urmã ce este Dublul! Spersã trezesc chiar prea multinteres. Într-un cuvânt, îiprovoc pe toþi la luptã...“(Scrisoare cãtre MihailDostoievski, Tver, 1 octombrie1859, în vol. FeodorDostoievski despre litetaturã ºiartã, Editura Cartea Româ-neascã, Bucureºti, 1989, pag280 ). Aceastã mãrturisire nu-lîmpiedicã sã noteze, în Jurnalde scriitor (Editura Polirom,2000, pag. 223), peste 18 ani:„Însã aceastã nuvelã real-mente nu mi-a ieºit, deºi ideeaera destul de clarã ºi niciodatãîn literaturã n-am dezvoltat oalta mai serioasã. Dar formaacestei scrieri nu mi-a ieºitabsolut deloc. Am refãcut-omasiv apoi, la cincisprezeceani dupã aceea, pentru ediþiade atunci a Operelor mele, dar

m-am convins din nou cãlucrarea este cu totul neizbu-titã...“ Dacã o ascultãm peTamara Gane (în F. M.Dostoiesvki, Opere, vol. I,Bucureºti, 1966, pag. 562),Dublul a fost întâmpinat, laapariþie, cu aprecieri „aproapeunanim negative“. Dubluldovedeºte însã o capacitate deanalizã psihologicã deosebitãpentru cei 24 de ani ai autoru-lui. Mai curând putem aplaudaopinia lui Valeriu Cristea, celcare vorbeºte, între altele,despre un „manual (complet)de psihologie a timidului“(Valeriu Cristea, TânãrulDostoievski, Editura CarteaRomâneascã, Bucureºti, 1971,p. 87). Dar, controversele peseama Dublului continuã ºiastãzi, criticii situându-se pepoziþii dintre cele mai diverse:de la negarea completã a uneidedublãri, pânã la situareaacesteia pe plan socio-psiho-logic sau pe plan metafizic. Noiîmpãrtãºim ultima perspectivã.Suntem sprijiniþi în acest sensºi de voci precum cea a luiAlberto Moravia, cel care ( vezi„Odyseea fãrã calitãþi“, înSecolul XX, nr. 4, 1969, pag.110) argumenteazã cã „acestscurt roman ar putea fi, pebunã dreptate, calificat dreptkafkian...“ În toamna anului1867, Dostoievski elaboraplanul romanului Idiotul, dincare avea sã publice mai apoiîn Russki vestnik. Romanulcare avea sã devinã celebrunu-i satisfãcea însã exigenþele.„Feodor Mihailovici eranemulþumit de cele scrise ºispunea cã prima parte aromanului nu i-a reuºit. Apropode asta, trebuie sã spun cã

soþul meu fusese întotdeaunafoarte aspru cu sine ºi-ºi lãudafoarte rar vreo lucrare“ (AnnaDostoievskaia, Amintiri,Editura Univers, Bucureºti,1975, pag. 147).

Exigent cu sine, Dostoievskidevine însã un polemist deexcepþie atunci când altecreaþii ale sale sunt privite criticde cãtre public sau chiar decãtre profesioniºtii domeniului.Polemica, obiºnuia el sãspunã, este cel mai bun mijlocde clarificare a ideilor. Vorbinddespre Oameni sãrmani, îiscrie din nou fratelui sãu:„Oameni sãrmani a apãrut pedata de 15. Ehei, frate! Cu ceînjurãturi înrãite a fost întâm-pinatã pretutindeni cartea.Cronica pe care am citit-o în«Ilustraþia» nu era o criticã, ci oînjurãturã (...) Ce os le-amazvârlit! N-au decât sã sesfâºie între ei – nu fac decâtsã-mi sporeascã mie faima.“(Scrisoare cãtre MihailDostoievski, Petersburg, 1 feb-ruarie 1846, în vol. FeodorDostoievski despre litetaturã ºiartã, Editura Cartea Româ-neascã, Bucureºti, 1989, pag.280). Tot în aceastã epistolãrealizeazã ºi o comparaþie cuGogol: „Aºa s-a întâmplat ºi cuGogol. L-au înjurat, l-au înjuratfãrã încetare: dar chiar ºiînjurându-l tot l-au citit iaracum s-au împãcat cu el ºi auînceput sã-l laude (...) Publiculnostru are instinct ca oricegloatã, însã nu are culturã. Einu înþeleg cum se poate scrieîntr-un asemenea stil.“ În pen-tru o prefaþã (Materiale pregãti-toare ale romanului Ado-lescentul, 1875) – vezi vol.citat, pag. 283/284),

Dostoievski este din nounecruþãtor cu toþi criticii obtuzi.Celor care spun cã nu pricepde ce Olea, eroina dinAdolescentul, s-a spânzurat, elle rãspunde virulent: „Se spunecã Olea n-a explicat suficientde clar de ce s-a spânzurat. Euînsã pentru proºti nu scriu“.Este dezamãgit de lipsa uneipercepþii critice profunde:„Fapte. Trec pe lângã ele. Nule observã. Nu mai existãcetãþeni ºi nimeni nu vrea sã-ºidea silinþa, sã-ºi asume obliga-þia de a gândi ºi de a observalucrurile. Eu n-am putut sã mãdesprind, nici urletele criticiidupã care eu n-aº înfãþiºaviaþa adevãratã nu m-au clãti-nat din convingeri“. Tot înacest document îºi apãrãÎnsemnãri din subteranã:„Subterana, subterana, poetulsubteranei – repetau foile-toniºtii ca ceva înjositor pentrumine. Ce prostãnaci sunt!Aceasta este gloria mea, fiind-cã aici se ascunde adevãrul.“

Verva de polemist a luiDostoievski poate fi admiratã ºiîn rãspunsul pe care i-l oferãlui Gradovski („ªicane cu pre-text. Patru lecþii pe temediferite cu prilejul unei lecþii pecare mi-a þinut-o dl Gradovski.Cu un apel cãtre dl Gradovski“,în Jurnal de scriitor, vol. III,Editura Polirom, 2000, Iaºi,pag. 337-371). Un discurs ros-tit la Moskova, pe 8 iunie 1880,publicat în Moskovskie vedo-mosti, ca parte a Jurnalului descriitor, este întâmpinat deGradovski cu un atac pe careDostoievski îl desfiinþeazã cuargumente logice, filosofice, li-terare, religioase, mitologice,istorice. Rãspunsul lui

Dostoievski este o veritabilãbijuterie polemicã. Gradovski(„profesor savant“...) nu scri-sese decât câteva pagini, darromancierul, întrerupând chiarpublicarea temporarã aJurnalului, pentru a polemiza,precizeazã: „ªtiu, mi se vaspune din toate pãrþile cã numerita sã scriu ºi cã a fost ridi-col sã scriu un rãspuns atât delung la articolul dv. destul descurt în comparaþie cu al meu“(Op. cit., pag. 369). De ce-irãspunde acestui publicist?„Mi-a fost greu sã vãd cã ideeape care o slujesc a fost târâtãîn stradã. Dv. aþi fost cel care atârât-o“ (Ibidem, pag. 369).Comentând atitudinea luiGradovski, Dostoievski nupoate evita sarcasmul: „Eusunt orgolios ºi laº, ºi Manilov(personaj din Suflete moartede Gogol, tipul visãtorului; n. n;I.F.), ºi poet, ºi poliþia trebuiaadusã ca sã reþinã elanul publi-cului, desigur, poliþia moralã,poliþia liberalã. Dar de ce nucea adevãratã? ªi poliþia ade-vãratã e acum liberalã la noi,cu nimic mai puþin decât libe-ralii care au început sã strige lamine. Într-adevãr, puþin a lipsitca sã nu fie chematã poliþiaadevãratã“ (Ibidem, pag. 337).Gradovski îl ruga peDostoievski, în finalul articolu-lui sãu, sã-i scuze eventualeleexpresii pe care le-ar consi-dera ca fiind dure. Dostoievskireacþioneazã: „Nu i-am rãs-puns lui. A. D. Gradovski per-sonal, ci publicistului A.Gradovski. Personal, n-am nicicel mai mic motiv sã nu-lrespect. Dacã nu vã respectopiniile ºi rãmân la pãrereamea, cu ce aº atenua diver-genþa, oferindu-vã scuzelemele?“ (Ibidem, pag. 369).Dostoievski nu lasã nimicneclarificat, atunci când devineþinta criticilor pe care le consi-derã nejustificate. În Jurnalulde scriitor (Editura Polirom,2000, Iaºi, pag. 11-25), abor-deazã chiar ºi problematicaunor scrisori „anonime inju-rioase“. „În privinþa literaturii,nu existã nici un dubiu: scriso-rile anonime injurioase repre-zintã, ca sã spunem aºa, oparte inalienabilã a literaturiiruse contemporane ºi o acom-paniazã în toate direcþiile“,scrie el. Abordarea este una încare picurã ºi umor: „Într-uncuvânt, mi se pare cã tipul inju-riosului anonim este o temãfoarte bunã pentru o nuvelã. ªiserioasã. Desigur, aici ar finevoie de un Gogol, dar... suntbucuros, cel puþin, cã am prinsîntâmplãtor aceastã idee.Poate cã, într-adevãr, voiîncerca s-o includ într-unroman.“

ateneu

februarie 201322

Ion FERCU

Prin subteraneledostoievskiene (14)

Mai rar se întâlnesc în aceeaºi fiinþã int-electualã douã coordonate aparent opuse,în fapt complementare. StelianDumistrãcel – filologul in integrum – vinedin zona istoriei cuvintelor, pentru a leproiecta apoi în spaþiul prezentului ºi, deaici, al viitorului. Conving despre aceastagrupele de lucrãri pe care ni le-a datdialectologul (Noul atlas lingvistic românpe regiuni. Moldova ºi Bucovina – coordo-nator; Ancheta dialectalã ca formã decomunicare – iniþiator ºi principal realiza-tor, la Institutul de Filologie Românã „Al.Philippide“ din Iaºi), antropologul lingvistic(cu Influenþa limbii literare asupra graiurilordacoromâne; Lexic românesc. Cuvinte,metafore, expresii º.a.) ºi analistul jurnal-

ismului (cu Limbajul publicistic românescdin perspectiva stilurilor funcþionale;Discursul repetat, în textul jurnalistic º.a.).Împreunã cu alte lucrãri din domeniileenunþate, precum ºi din istoria limbii,romanisticã, pragmaticã º.a., creaþia luiStelian Dumistrãcel rotunjeºte „oexcepþionalã operã de cercetare“ (RodicaZafiu).

Am lãsat pentru final un alt gen de con-tribuþii, aproape imposibil de a fi cuantifi-cate – opera de profesorat. „Îmi iubescmeseria“, a declarat domnia sa, în noiem-brie trecut, la „Dialogurile academice, înAmfiteatrul „Dumitru Alistar“ al Facultãþiide Litere – Universitatea „VasileAlecsandri“ din Bacãu. Ne-au convins de

aceasta prestaþia sa în cadrul dialoguriloramintite, cu tema „Spaþii discursive alegenerãrii idiotismelor: o în-scenare cara-gialescã“, dar îndeosebi efectele uneiîndrumãri, pe cât de discrete pe atât deferme, a foºtilor sãi doctoranzi, prezenþi laBacãu pentru a-ºi omagia mentorul.Profesori (doctori) din învãþãmântul pre-universitar, cercetãtori filologi ºi mai alesuniversitari din mai multe localitãþi auexpus, în comunicãrile ºtiinþifice prezen-tate, puncte de vedere concludente privind„Teatralitatea discursului. Stilisticã ºifrazeologie“ (tema mesei rotunde). În totul,a fost o manifestare de referinþã, pusã înscenã, în faþa a numeroºi studenþi ºi mas-teranzi, de Petronela Savin (iniþiator ºicoordonator) ºi de Nicoleta Popa-Blanariu(moderator). Se aºteaptã ca lucrãrile sã fiepublicate într-un numãr special din „Studiiºi cercetãri ºtiinþifice. Seria Filologie“.

Ioan DÃNILÃ

Un spirit hasdeiano-coºerian

ateneu

februarie 2013 23

„ N e m a i p o m e n i t ã . . .Folosind documente ºi rela-tãri ale martorilor ocularipânã acum trecute cu vede-rea, apare povestea ultimelorclipe de viaþã ale familiei, maiamãnunþit ca niciodatã“

DDaaiillyy MMaaiill

Sub titlul de mai sus, HelenRappaport, o bunã cunoscã-toare a culturii ºi a istoriei ruse,îºi propune sã reconstituieultimele zile ale familiei imperi-ale ruse, asasinatã în iulie1918. Acest proiect a fostdemarat în octombrie 2006 ºi anecesitat doi ani de muncãintensã, consultarea unor sur-se documentare inepuizabile,vizite la Ekaterinburg („Amînþeles de ce Rusia, istoria ºipoporul ei au fost dintotdeaunaºi vor rãmâne mereu pasiuneamistuitoare a vieþii mele“, p.11), discuþiile cu unii localnicipasionaþi de restabilirea ade-vãrului – între care profesorulIvan Plotnikov –, încât edituraCorint, pentru rapiditatea tra-ducerii în limba românã aacestei cãrþi meritã sã fie apre-ciatã ºi felicitatã. Segmentatãîn 16 capitole, precedate de unCuvânt – înainte semnat deistoricul ªerban Papacostea,urmate de Note asupra sur-selor, Bibliografie ºi Index,cartea în chestiune se citeºteîntr-o continuã tensiune de lacapitol la capitol, încât lectorulonest se poate întreba cum dea fost posibil un astfel desfârºit al Romanovilor? Însã,totul este explicabil dacãexaminãm istoria europeanã aultimelor patru secole: atât înAnglia în 1649, cât ºi în Franþaîn 1789, monarhii þãrilorrespective au fost decapitaþi înurma unor revoluþii sânge-roase, dar ce este relevant efaptul cã numai în Anglia s-arevenit la monarhie, monarhiaenglezã bucurându-se ºi astãzide un prestigiu de neegalat.Evident, dacã aruncãm oscurtã privire asupra cuprinsu-lui cãrþii vom constata lejer cãurmeazã un traseu bine sta-bilit: descrierea munþilor Ural ºia oraºului Ekaterinburg (de-venit dupã moartea luiSverdlov în martie 1919,Sverdlovsk), întemeiat laînceputul secolului al XVIII-leaca poarta de intrare a Rusieispre Asia ºi Extremul Orient,oraºul beneficiind de o dez-voltare rapidã, datoritã faptuluicã era aºezat într-o zonãbogatã în minereuri, ce a atrasinvestiþii ºi oameni dornici deîmbogãþire: „Numit în 1723dupã cea de-a doua soþie a luiPetru cel Mare, Ekaterinburg aînceput ca un avanpost înde-pãrtat al imperiului, fiind înesenþã ceva mai mult decât ofortãreaþã din lemn, ridicatãpentru a proteja valoroaselestaþii de prelucrare a fierului si-tuate în locul acela. În ciudapoziþiei izolate, a crescut înimportanþã ca un centru eco-nomic, ºtiinþific ºi cultural,devenind un oraº prosper deingineri, de exploatare minierã,negustori ºi bancheri, cât ºisediul Monetãriei Imperiale aRusiei. Prosperitatea Ekaterin-burgului a avut la bazã vastele

resurse minerale din Ural“ (pp.25 – 26). În fine, descoperireazãcãmintelor de aur („unde nus-a gãsit aur, înseamnã cã nus-a cãutat“, p. 26), ºi platinã,apoi, existenþa din belºug aminereului de fier au contribuitla creºterea importanþeiEkaterinburgului. Aºadar, aicis-au stabilit mulþi funcþionari aiadministraþiei þariste, strãini ºidiplomaþi ai unor þãri europene,oraºul fiind dotat cu muzee,teatre, operã, hoteluri luxoase,case particulare impunãtoare,catedrale ºi bulevarde largi:„Ekaterinburg era unul dintrevârfurile de lance ale procesu-lui de modernizare grabnicã aRusiei: un oraº cu iluminarestradalã, telefoane, tramvaieelectrice ºi un nod feroviarînsemnat la întâlnirea a ºapterute feroviare, prin care caleaferatã transsiberianã îºi croiadrumul spre Orient“ (p. 28).Evident, aceastã prosperitate aoraºului a intrat în declin dupã1917 („Ekaterinburg era acumun oraº speriat ºi înfometat“, p.71). În acest oraº ajunge la 30aprilie 1918 þarul Nicolae al II-lea ºi o parte din familie, în cal-itate de prizonieri ai noii puteribolºevice instalate la cârmaRusiei în octombrie 1917.Nicolae al II-lea ajunsese petronul þarilor ruºi în 1894 fãrãsã-ºi doreascã acest lucru, prinmoartea intempestivã a tatãluisãu, Alexandru al III-lea: „preatânãr ºi inocent, pregãtit insufi-cient de tatãl sãu care a amâ-nat în mod sistematic sã îiîncredinþeze responsabilitãþi“(p. 89). Lipsit de abilitãþipolitice ºi militare („Nu suntpregãtit sã fiu þar. Nu pot con-duce imperiul. Nu am idee nicimãcar cum sã discut cuminiºtrii“, p. 90), Nicolae IIdedicat mai mult unei vieþi defamilie, se va confrunta cuevenimente politice ºi militareneaºteptate: un rãzboi dezas-truos cu Japonia (1904 –1905), revoluþia din 1905, carel-a determinat la o reformãconstituþionalã, în sfârºit,izbucnirea Primului RãzboiMondial, conflagraþie în care

Rusia a intrat cu o armatãprost echipatã ºi înfometatã,înfrângerile ºi pierderile teritori-ale în faþa Germaniei, revoluþiadin februarie 1917, lipsa depopularitate a þarineiAlexandra, aflatã sub influenþanefastã a lui Rasputin, toate aucontribuit la abdicarea luiNicolae II în favoarea þareviciu-lui Alexei, deºi acesta era bol-nav de hemofilie. Pentru fami-lia imperialã au urmat ºase lunide arest la domiciliu, apoi, oîncercare nereuºitã de plecareîn Anglia, în sfârºit, familia luiNicolae este trimisã la Tiumen,apoi, la Tobolsk (august 1917),unde sunt surprinºi de nouarevoluþie bolºevicã care a înlã-turat guvernul lui Kerenski. Înacest context, Vasili Iakovleveste delegat de Moscova sãaducã familia þarului în capi-talã, pentru a fi judecatã, însãbolºevicii din Ekaterinburgdoreau ca familia imperialã sãrãmânã în oraºul lor, undeajung marþi, 30 aprilie 1918. Careºedinþã a familiei îi este des-tinatã locuinþa ingineruluiNikolai Ipatiev („casa cu scopspecial“) situatã peVoznesenski Prospect, ce va fiîntãritã ºi supravegheatã straº-nic, încât detenþia familiei im-periale devenise un calvargreu de suportat, detenþia fiindcontinuu înãspritã de oficiali-tãþile locale: Filip Goloºcekin,Alexandr Beloborodov, BorisDidkovski, Serghei Ciuþkaev,iar Alexandr Avdeev eracomandantul paznicilor de laCasa Ipatiev înlocuit ulterior,pe 4 iulie, cu Iakov Iurovski, alcãrui adjunct Nikulin „era unucigaº cu sânge rece“ (p. 63):„Ambii erau motivaþi de o urãde clasã de neînduplecat ºiveniserã la Casa Ipatiev pentrua regla o veche socotealã cuRomanovii în numele revo-luþiei“ (pp. 66 – 67). Spredeosebire de Tobolsk, laEkaterinburg li se impun multeinterdicþii: lipsiþi de munca fizi-cã, de slujbele religioase, deprimirea ºi expedierea scriso-rilor, de lectura presei strãineetc., încât þarul Nicolae

devenise conºtient cã salvareasau evadarea lor era imposi-bilã. Împuºcarea marelui duceMihail la Perm în noaptea de12 spre 13 iunie 1918 a consti-tuit prologul marilor asasinate:„Este foarte posibil ca acestasasinat sã fi fost modulbolºevicilor de a testa opiniapublicã în vederea asasinãriiulterioare a altor Romanovi“ (p.73). Se observã o intensificareinternaþionalã de salvare aRomanovilor – suveranulenglez, Kerenski (aflat în exil laParis), consulul englezThomas Preston de laEkaterinburg, ambasadorulgerman Mirbach (care va fiulterior asasinat), în timp ceLenin, Sverdlov, Dzerjinski dis-cutau soarta Romanovilor, per-cepuþi ca „monede de schimb“în tratativele cu Kaizerul ger-man. Incertitudinea în care trã-iau Romanovii a contribuit laavansarea unor ipoteze despreasasinarea þarului Nicolae,aflat, din pãcate, într-o stare deobosealã ºi apatie lamentabile.În pofida unei bune educaþii, cudiverºi profesori „niciunul nu afost capabil sã-l înveþe ade-vãratele calitãþi ale arteiguvernãrii... În consecinþã s-adovedit un elev mediocru ºi si-litor“ (p. 87). În aceste condiþii,atât þarul cât ºi restul familiei(soþia Alexandra, fiicele Olga,Tatiana, Maria, Anastasia ºiþareviciul Alexei) trãiau într-ocontinuã presiune psihologicãcauzatã de înãsprirea condiþi-ilor de detenþie, suplimentareagãrzilor ºi aducerea unorpaznici noi care „la nevoie eraupregãtiþi sã-l împuºte pe þar ºijuraserã cã nu aveau sãdivulge aceastã ipotezã“ (p.136). Starea de angoasã afamiliei imperiale era determi-natã de boala þareviciului ºi denumele de botez al acestuia,Alexei: „Conform unei preziceridin secolul al XVII-lea, dinastiaRomanov avea sã se încheiecu un moºtenitor pe numeAlexei“ (p. 138). Treptat, þarulîºi pierde speranþa cã va fi sal-vat. La nivel european nu s-aîntreprins nimic concret pentrusalvarea sa, iar preºedinteleamerican Wilson era îngrijoratde viitorul Rusiei. Aºadar, tim-pul lucra în defavoareaRomanovilor, care se apropiaucu paºi repezi de un sfârºitineluctabil, grãbit de eventualaocupare a Ekaterinburgului detrupele amiralului Kolceak. Cuasentimentul Moscovei (Leninse eschivase sã emitã un ordinscris de execuþie aRomanovilor), Goloºcekininsista sã fie ucisã toatã familiaRomanov, deºi Beloborodov

se opusese de teama uneirevolte în oraº, iar Iurovskisocotise necesar ºi ucidereaunor paznici pentru a nu seafla adevãrul. Execuþia a foststabilitã pentru noaptea 16spre 17 iulie 1918 ºi s-a trans-format într-un masacru înfiorã-tor. Iakov Iurovski, alãturi deNikulin, Ermakov, MihailKudrin, Pavel Medvedev ºi alþiºase, îndeplinesc sentinþa decondamnare la moarte, iarînhumarea cadavrelor a fostîncheiatã, cu peripeþii, îndimineaþa zilei de 19 iulie1918. Vestea uciderii þaruluiajunge la Moscova, apoi înstrãinãtate, stârnind con-sternare. Alte rude colateralefamiliei Romanov sunt asasi-nate în mod bestial în urmã-toarele luni: „În întreaga Rusie,uciderea Romanovilor a mar-cat începutul unei urgii deteroare, asasinate ºi represaliisângeroase care aveau sã ca-racterizeze sãlbaticul rãzboicivil rus ºi care avea sã coste13 milioane de vieþi“ (p. 302).Asasinarea Romanovilor estedescrisã ºi de Soljeniþîn în„Douã secole împreunã 1917– 1972“, III, capitolul 15 „Alãturide bolºevici“, Editura Univers,2009. Dintre asasini, Ermakova trãit pânã în 1952 laEkaterinburg, iar GrigoriNikulin în 1964 dãduse uninterviu în care preciza cã þarulfusese împuºcat de Kudrin, nude Iurovski, mãrturie întãritã deKabanov. La scurt timp dupãcomiterea asasinatelor începcercetãrile îngreunate de ºtirileºi mãrturiile contradictorii atâtdin partea martorilor, cât ºi aoficialitãþilor, iar în 1920 laBerlin izbucneºte „afacereaAnastasia“, fiica cea micã aþarului ar fi scãpat din odiosulasasinat. Cu toate cã înultimele decenii a rulat ºi peecranele româneºti un filmconsacrat acestei probleme,Helen Rappaport nu elu-cideazã chestiunea. În ceea cepriveºte Casa Ipatiev a avutdiverse destinaþii pânã în 1977când a fost demolatã, iar în2003 s-a ridicat pe locul fosteiCase Ipatiev, BisericaSângelui Vãrsat, devenitã locde pelerinaj. Începând cu1979, pãdurea Koptiaki începesã-ºi dezvãluie secretele, iarRomanovii au fost canonizaþide Biserica Ortodoxã Rusã. Înconcluzie, o carte densã, carese parcurge cu rezerva cãmulte amãnunte din existenþaRomanovilor au rãmas subsemnul întrebãrii, iar la pagina257, în sintagma „Drepturmare, Goloºcekin i-a trimis otelegramã codatã lui Safarov“,credem cã în loc de Safarovtrebuie citit Sverdlov.

Ionel SAVITESCU________________

* HELEN RAPPAPORT, EKA-TERINBURG. Ultimele zileale Romanovilor. Tradu-cere de Ioana Iepureanu,Ed. CORINT, 2012, 350 p,34,90 lei

Ionel SAVITESCU

Ultimele zileale Romanovilor

Mânnascrrie sunnettul

Mâna scrie sunetul a ceea ce o poartã, dorinþãsau risipã verde. Vreascurilese aruncã în zidpentru puþinul din urmã care se vedeîn formã de aer: scene de mãtãsuriceleste, nume aproape calde,margini pe unde roata trece din noucontinuuContinui sã mã legãn, aºezatîntorc faþa cãtre o stea de ramuri,mâinile mele îºi scot degetele ca pe un flagel noduros

Nemmulþummirreadeggettelorr

Nemulþumirea degetelorfeþele noastre frumoasefãrã secreteeram pregãtiþiîn dezordine, în zumzãitun minut, încã unuldrept cãtre începutprintre aceste scene slab iluminateabia atingând cuvintepagini peste pagini, îndrãznind versurinepãzite- o zi de strãzi deschisepãrul tãu de scântei.

* * *

Am spus orice, fãrã îndoialãîn afara timpului, dar ca la fiecare 76 deanisofisticata cometã Halleyloveºte întunericul universuluiam aºteptat ca peisajul sã-mi semene

AAbia acummvãd nnorrul

Abia acum vãd norul care se împrãºtie, surâsul care se pierde de-a lungul poteciiai vrea colþuri curate un gard albsã vorbeºti cu precauþieîn schimb aceste umbre se întindca mãnuºile aruncatedincolo de orice gând dar cu noi

în lucrurile prime, în somnprintre ceea ce nu vom aveaîmi amintesc feþele voastredeloc puþine luate pe sus de luminãfeþe smulsespunem la revedereindeciºi în prag

Bloc nnottes

Trei sau patru luni în care privimsubtili ºi curioºi pãrul întins dupã urechi, oprindu-ne

la adãpostul teilor chiar dacã mâna e gata pentru o miºcare imprevizibilãsau pentru o dorinþã

când aºteptarea deviazãºi te poþi distracu tot ceea ce trece

larga allée des licescare nu-i aºa de linãºi frunze la fel de late

inflorescenþe rãtãcite ca paºiis-ar spune cã orice lucru

fuge în altã partese mutã sentimentele ºi aerulca într-un film de Rohmervieþi cu ºoldurile strangulateconturul feþei emoþiaîn aer revolta mutã a florilorlasã sã rãmânã din noi margineaun amestec de eroare ºi cântec

* * *

Imaginea dintâiurcând pe podRhonul înþesat de îmbrãþiºãriScrii cã metafora nu poate cuprinde totadmiraþia ascundevânãtãile asalturilorun fir de sudoarealeargã în sãruturile tale

Cale liberrã

Sunt case în care am locuitlocuri pe care le-am pãrãsitdar la urma urmei nu am vãzut nimicmã plimb pe aceste strãzimâncând din mânãvãrsându-mi cernealao patã pe faþãcãtre acest sfârºit de zãpeziaceste strãzi pe care cadsubþiri ca aerulsau ca un baston cãruia mâinile

îi dau bineþe

meridiane

IIII TTTTAAAALLLL IIIIAAAA

MMaarrccoo CCoonntt ii

Marco Conti este poet, scriitor ºi ziaristpiemontez, autorul a numeroase volume,toate dominate de interesul sãu pentrupoezie, tradiþie narativã oralã ºi criticã lite-rarã. A scris volumele de poezie „La manoscrive il suono“ (Mâna scrie sunetul), Ed.Pulcinoelefante, 2012; „Sei variazioni asso-nanti“, Ed. Joker, 2008; „L’ospitalita del-l’aria“ (Ospitalitatea aerului), Ed.Campanotto, 1999; „Stellato chiaro“ (Înstelatsenin), Ed. Crocetti, 1986.

În calitate de istoric al religiilor ºi etnolog,interesat de raporturile dintre mit, simbol,

poezie ºi naraþiune, a publicat numeroaseeseuri, printre care meritã amintite volumele„Una processione illuminata dai mignoli“,AMP Editore, 2000 ºi „Guida al Biellesesconosciuto e misterioso“, AMP, Editore,1999. De asemenea, a adunat în volumpoveºti ºi legende piemonteze sub titlul „Ilvolo della strega“, Giovanacci Editore, 2004.

Marco Conti a scris ºi criticã literarã laoperele unor autori italieni ºi strãini: Milo deAngelis, Lorenzo Calogero, EugenioMontale, Emanuel Carnevali, EugeneGuillevic ºi alþii. Articolele au apãrut în volum(„La poesia italiana dal 1960 ad oggi“,Rizzoli, 2005) ºi în nenumãrate reviste lite-rare din Peninsulã („La Clessidra“, „Poesia“,„La Mosca“, „Scarto minimo“, „Cortocircuito“,etc.).

A tradus în limba italianã poezii de JoyceMasour ºi Pierre Reverdy. Ziarist profesio-nist, Marco Conti a colaborat cu publicaþiiprecum „La Gazzetta del Popolo“, „Trend“,„La Stampa“, „Historia“.

În prezent, Marco Conti trãieºte la Biella,în Piemonte.

Despre poezia lui, Sandro Montalto scriaîn anul 2008, în „Tradizione e ricerca nellapoesia contemporanea“, Ed, Joker: „Se per-cep imediat necesitatea ritmului, absenþaartificiozitãþii ºi un minimum de expedienteretorice (...) care, în mod paradoxal, mãrescspontaneitatea textului liric. Marco Contieste exemplul posibilitãþii - pe care o are liri-ca de azi - de a menþine puritatea originilorsale, rãmânând foarte actualã, dacã nu printeme, cu siguranþã prin tonuri“.

Traducere ºi prezentare deEliza MACADAN

• Revista apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România • Redacþia: Str. Caiºilor nr. 7 • Tel/Fax: 0234-512497 • E-mail: ateneubc@gmail.com •• Materialele nepublicate nu se restituie. • Tipãrit la Tipografia „ELENA“ Bacãu, www.tipografiaelena.ro • ISSN 1221-5813 •

• Cititorii se pot abona direct, la redacþie, sau cu plata prin virament la Trezoreria Bacãu, cont: RO50 TREZ 0615 010X XX00 0317 •

Director: Carmen MIHALACHE Iniþiator al seriei noi: Radu CÂRNECIRedacþia: Adrian JICU, Marius MANTA, Dan PERªA, Violeta SAVU

ªtefan RADU (s.g.r.) 5 948465 000072 20

•• PPllaaccee ddeess VVoossggeess,, PPaarr iiss ,, 22001111

•• EEtt rreettaatt ((FFrraannþþaa)) 22001122